Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Mina Dobzeu Rugaciunea Lui Iisus PDF
Mina Dobzeu Rugaciunea Lui Iisus PDF
Cleopa Paraschiv
Arhim. Mina Dobzeu
Cuprins
PS Galaction Stng
Arhim. Ioan Larion Neagoe
V. Mintea si inima
Mintea pzitorul inimii
Rtcirea mintii
Inima rdcina si centrul vietii
VI. Treptele si roadele rugciunii
Treptele rugciunii
Roadele Rugciunii lui Iisus
Rugciunea oral si viata lucrtoare
Rugciunea mintii si viata contemplativ
Mintea nchis n cuvintele rugciunii (mintea surd, mut si oarb)
Clduri amgitoare
Coborrea mintii n inim
Vmile inimii
Rugciunea mintii din inim
Cuvntul asezat nluntrul inimii
Rugciunea inimii
Rugciunea curat
Cldura si Lumina lui Hristos
Rugciunea inimii de sine misctoare
Cum a dobndit Sfntul Maxim Kavsocalivitul darul
rugciunii inimii
Bibliografie
Cuvnt nainte
Rugciunea nencetat
Privegheati dar n toat vremea, rugndu-v (Luca XXI, 36).
Cu toate c literatura filocalic privitoare la Rugciunea lui Iisus este foarte bogat,
aparitia unei noi crti pe aceast tem este folositoare de suflet. Aceasta pentru c rugciunea
este numit inima ortodoxiei de ctre Nichifor Crainic (Rugciunea lui Iisus n Gndirea 17
(1938) nr. 5, p. 217 224). Ea este o practic, care, bucurndu-se de o vechime considerabil,
rmne pn astzi extrem de vie n Rsritul crestin (UN MOINE DE LEGLISE DORIENT,
La prire de Jsus, ed a III a, Chevetogne, 1963, p. 7).
Mai mult, Cel care caut Absolutul se poate ntoarce si spre Filocalie unde se va
nvta c doar rugciunea nencetat este eficace, c adevrata rugciunea nseamn s-ti
ridici fr ncetare gndul si atentia spre amintirea lui Dumnezeu, s mergi n prezenta Lui, s
trezesti n tine dragostea Lui gndindu-te la El, si s asociezi numele lui Dumnezeu cu
respiratia si cu btile inimii. Aceast metod asociaz trupul, atentia intelectual, memoria
afectiv, fortele psihice profunde, pe scurt, persoana n ntregimea ei, n cursul acestei activitti
orante, care dup Sfntul Simeon Noul Teolog, constituie sinteza oricrui bine. Nu omul
actioneaz, ci harul o face nluntrul lui. Singura mngiere ntre nevoia de credint si neputinta
de a o face s izvorasc prin mijloace omenesti este implorarea: Cereti si vi se va da. Doar
prin rugciune se ajunge la credint, cea care mut si muntii, si faptele cele bune se pot atunci
mplini (Pelerini rusi si vagabonzi mistici, trad. Magdalena Mrculescu Cojocea, Elena
Soare, Ed. Pandora, Trgoviste, p. 223).
Pn la mijlocul secolului XI, aceast rugciune nu cunostea o difuziune comparabil
celeia care apare n secolul XIV; diferiti autori, admisi sau nu n Filocalie, celebreaz excelenta
virtutilor ei. Sfntul Teofan Zvortul reia, ca si altii, nvttura avvei Filimon: Cheam pe
Domnul cu srguint: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-m pe mine
pctosul sau pctoasa! F aceasta nencetat: la biseric, acas, pe drum, n timpul lucrului si
n timp ce mnnci, n pat; cu un cuvnt, de cnd deschizi ochii si pn i nchizi; lucrul va fi
ntocmai cu a nftisa orice lucru soarelui, fiindc aceasta nseamn a sta naintea fetei
Domnului, Care este soarele lumii duhovnicesti.
Potrivit cu ceea ce s-a spus despre rugciune n general, distingem trei etape ale
rugciunii: vocal, mental si a inimii. Recitarea vocal si are nendoielnic valoarea ei; la fel
practica rugciunilor scurte si dese. Sfntul Teofan Zvortul are ns dreptate s se opun
celor ce vroiau s atribuie acestei rugciuni o valoare aproape sacramental, creznd c au
gsit n ea un talisman.
n ce priveste continutul, mai multi autori au artat, ncepnd din secolul XIV,
superioritatea formulei, punnd n evident toate virtutile ei. Dar se poate pune accentul pe
primul sau pe cel de al doilea element al rugciunii. n acest ultim caz, rugciunea lui Iisus este
una din numeroasele rugciuni de umilint (katnyxis) n vog n mediul monastic ce cultiva
plnsul (pnthos). Autorii mai recenti insist mai degrab asupra primului element: puterea
special a numelui Domnului. Dar e mai bine ca aceste elemente adoratia si zdrobirea inimii,
vederea abisului intre divin si uman si, n acelasi timp, a ceea ce depseste acest abis,
milostivirea Dumnezeului Om, s nu fie separate unul de altul.
n fine, etapa inimii: Obisnuieste scrie Sfntul Teofan Zvortul s te rogi cu mintea
n inim: Doamne Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-m!. Cnd vei nvta s faci cum
trebuie aceast rugciune, sau mai bine zis, cnd aceasta va intra n inim, ea te va conduce la
scopul dorit, cci ea va uni mintea cu inima ta, va pune capt neornduielii gndurilor tale si ti
va da puterea de a ocrmui gndirile sufletului tu.
Scopul acestei rugciuni este crearea si consolidarea unei anumite stri a inimii. Isihastii
athoniti voiau s ajute acest proces de asimilare interioar printr-o tehnic psiho-somatic. Cel
mai vechi teoretician cunoscut al acesteia este monahul Nichifor (a doua jumtate a secolului
XIII). Pentru practicarea ei e presupus o pregtire moral: o constiint curat, lipsit de griji
(amerimnia). Se cer apoi o serie de conditii exterioare: o chilie nchis, pozitia asezat pe un
scunel jos, sprijinirea brbiei pe piept ntorcnd ochiul trupesc mpreun cu mintea spre
mijlocul pntecelui, altfel zis spre buric.
Exercitiul nsusi cuprinde o rrire regulat a respiratiei (mai trziu se va spune c
repetitia formulei trebuie sincronizat cu ritmul ncetinit al respiratiei), o explorare mental a
sinelui visceral n cutarea locului inimii si invocarea perseverent a lui Iisus.
Dificil si plin de ntunecime la nceput, unificarea mintii cu rugciunea produce n
curnd bucurie, desftri negrite, imunitate fat de atacurile vrjmasului, iubire crescnd de
Dumnezeu, o mare lumin - numit mai trziu taboric. (Thoms Spidlik, Spiritualitatea
Rsritului Crestin, Trad. Diac. I. I. Ic jr., Ed. Deisis, Sibiu, 1997, p. 353 355).
Cititorul trebuie s fie lmurit ns despre nvttura ortodox despre minte si inim n
practica isihast. De aceea mentionm c:
Isihasmul, asceza ortodox, este o ncercare si o miscare teologic prin care se
ncearc readucerea mintii n inim, n urma rspndirii ei n lumea nconjurtoare. n acest
mod omul functioneaz normal fiziologic si si mplineste scopul existentei. Acest adevr
teologic limpezeste si importanta modului de viat isihast, precum si superioritatea sa fat de
filosofia platonic
Dup filosofia platonic scopul vietii umane este eliberarea mintii din trup, pe care-l
consider drept temnit a sufletului. Oricum, dup cum afirm Sfntul Grigorie Palama, iesirea
mintii din trup nseamn descoperirea demonilor si o lectie proprie pgnilor. Din contr,
propriul nostru efort rezid n revenirea mintii n inim, ntruct trupul nu e o temnit a sufletului,
ci o lucrare pozitiv de creatie a lui Dumnezeu.
Din acest motiv, n Tomul aghioritic, Sfntul Grigorie prezint dou texte din Sfintii
Printi ai Bisericii. Unul i apartine Sfntului Atanasie cel Mare care afirm c sediul inteligentei
sufletului este n creier, iar cellalt este luat de la Sfntul Macarie cel Mare care arat c sediul
energiilor mintii este n inim. Afirmatia Sfntului Grigorie de Nissa c mintea fiind
netrupeasc, nu se afl nici nluntrul, nici n afara trupului nu este opus nvtturilor Sfintilor
Printi ntruct atunci cnd acestia afirm c mintea se afl n trup, ei nteleg prin aceasta c
este unit cu trupul. Asa precum intrarea Cuvntului lui Dumnezeu n pntecele Prea Curatei
Fecioare nu se opune faptului c Aceasta, fiind netrupesc, nu se afl ntr-un loc, ntruct
Cuvntul a intrat n pntece si S-a unit cu propria noastr fire deasupra oricrei ntelegeri si n
urma nemrginitei iubiri a lui Dumnezeu, acelasi lucru poate fi afirmat si despre minte. Oricum,
n starea sa fireasc, mintea se afl n inim ca ntr-un organ, si nu ca ntr-un vas si acest lucru
ne dovedeste prezenta unui om matur si mplinit. Intrarea mintii n inim reprezint curtia ei si
faptul c devine astfel capabil de a primi Revelatia divin, ntruct mintea omeneasc este
organul prin care Dumnezeu poate fi contemplat.
n Traditia Ortodox, pe lng faptul c exist o diferentiere ntre minte si inteligent, n
acelasi timp exist si o distinctie ntre cunoasterea pe care o posed mintea si cunoasterea
senzorial. Acest lucru este deosebit de important deoarece, pe de o parte, se observ
distinctia dintre pedagogia uman si cea divin, iar pe de alt parte, deoarece prin curtirea
mintii noi dobndim cunoasterea dumnezeiasc, iar Sfintii se nvrednicesc de vederea lui
Dumnezeu. n Tomul aghioritic se afirm limpede c mintea percepe o lumin, iar simturile
alta. Simturile percep lumina sensibil, iar mintea Lumina necreat si cunoasterea prin
intermediul imaginilor conceptuale.
Deci, mintea este organul prin care omul vede Lumina dumnezeiasc, care reprezint
mprtia lui Dumnezeu si hrana ngerilor, dar ntruct mintea este unit cu trupul, de aceea
atunci cnd Sfintii sunt cercetati de Harul divin, prin puterea Sa, ei vd prin simtul vzului si cu
mintea ceea ce depseste att simturile ct si mintea. n acest fel, omul vede Lumina divin si
cu ochii trupesti, dar aceasta se ntmpl deoarece acestia au fost mai nainte transfigurati si li
s-a dat aceast putere prin Harul necreat al lui Dumnezeu. n plus, se stie c Harul necreat este
transmis de ctre suflet trupurilor celor ndumnezeiti , (Hierotheos Mitropolit de Nafpaktos,
Sfntul Grigorie Palama Aghiortul trad. prof. Paul Blan, Ed. Bunavestire, Bacu, 2000, p.
312 314).
Actualitatea Rugciunii lui Iisus, considerm c este foarte frumos argumentat n
excelentul studiu al Elisabethei Behr Sigel care consemneaz n acest sens:
Practicat att de muncitorul din uzin sau din adncul minei ct si de profesorul de
teologie, rugciunea se detaseaz, n acest nou context istoric, de conceptualizrile mostenite
din trecut, pentru a-si redobndi spontaneitatea si simplitatea initiale. Astfel se dezvluie ceea
ce ntotdeauna a fost, n esenta sa: nu o credint n puterea magic a unei formule, ci atentie la
prezenta lui Dumnezeu, a Crui Tain este Numele dumnezeiesc; nu alienare ntr-un mecanism
obsesiv, ci art duhovniceasc, care, ntorcnd mintea de la lumea fenomenal spre
strfundurile inimii, adic ale persoanei, pregteste aceast inim s primeasc iertarea,
pacea, iluminarea; nu abolire a gndirii si constiintei personale, ci ntlnire n comuniune, lucid,
cu Persoana divino-uman a lui Iisus. Avnd nevoie de tcere si de o anumit detasare, mcar
luntric, de cele lumesti, Rugciunea lui Iisus este totodat si mijloc de druire si transfigurare
a ntregii creatii. Astfel, reuseste s integreze spiritualittii monastice traditionale una din temele
esentiale ale filosofiei religioase moderne rusesti: viziunea unei lumi transfigurate ntru ndejde.
Despre folosirea practic a rugciunii lui Iisus, asa cum o poate experimenta un crestin al zilelor
noastre trind n mijlocul lumii, si despre inspiratia pe care o poate afla astfel, ne vorbeste cu
cea mai mare sobrietate si precizie o autoare laic, Nadejda Gorodetky: Rugciunea lui Iisus
scria ea ntr-un articol publicat n Black Friara, revista dominicanilor englezi este att de
simpl nct nu ai nevoie s o nveti ca s te slujesti de ea... Multi si vd de treburile lor
obisnuite repetnd aceast rugciune. Nici munca n gospodrie, nici munca la cmp, nici
munca n uzin nu sunt incompatibile cu ea. Este de asemenea cu putint, desi este mai greu,
s mpletesti si ocupatiile intelectuale cu aceast rugciune. Ea ne pzeste de multe gnduri si
cuvinte desarte sau lipsite de iubire. Sfinteste munca si raporturile zilnice... Dup ctva timp,
cuvintele rugciunii par a veni de la sine pe buze, ntorcndu-ne din ce n ce mai mult n
obisnuinta prezentei lui Dumnezeu... Treptat, cuvintele par a disprea. O veghe tcut, nsotit
de o pace adnc a inimii si a mintii, se manifest prin tumultul existentei zilnice... Numele lui
Iisus devine cheia mistic ce deschide lumea, un instrument de ofrand al fiecrui lucru si al
fiecrei persoane, o ntiprire a pecetii dumnezeiesti asupra lumii acesteia. Poate c ar trebui
s vorbim aici despre preotia tuturor credinciosilor. mpreun cu Marele Arhiereu, s rugm
Duhul: F din rugciunea mea o tain.
n concluzie, am dori s subliniem influenta pe plan ecumenic a rugciunii lui Iisus. Asa
cum scrie Un moine de lEglise dOrient: initial, invocarea Numelui lui Iisus era comun tuturor;
ea rmne acceptabil pentru toti, accesibil tuturor, tuturor celor care au fost botezati n
Hristos. Ea poate astfel s uneasc n chip real crestinii, nc dureros divizati pe alte planuri
institutionale sau sacramentale. Ducnd la adncirea relatiei credinciosului cu Persoana divinouman a Fiului Omului, rugciunea lui Iisus ne introduce si n aceast comunitate a persoanelor
in Christo per Spiritum Sanctum pe care Printii o numeau comuniunea sfintilor (Fericita
ntristare trad. Maria si Adrian Alexandrescu, Edit. IBMBOR, Bucuresti 1997, p. 127 129).
Putem concluziona astfel:
Toat viata noastr nu e dect acest pelerinaj extraordinar ctre locul inimii noastre,
ctre acest altar interior. Pentru a pacifica si a curti mintea, si a o face s coboare n inim,
metoda foloseste invocarea numelui lui Iisus, cu formulele care au variat: Kirie eleison,
Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-m, Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-m pe mine,
pctosul... Chemarea numelui combin chemrile din Evanghelie ale vamesului si orbului ntro formul care poate fi prescurtat, care poate fi ntretiat de tceri, care poate fi uneori un
strigt de smerenie n stare pur, care poate deveni un fel de pecete a binecuvntrii sau ca un
cntec de dragoste. Atunci descoperim c avem mult mai mult timp pentru a ne ruga dect ne
imaginam: mergnd pe strad, urcnd o scar, n timpul lucrului, n timpul unei ntrevederi,
putem s chemm numele lui Iisus si s ne deschidem iubirii Lui. Si, putin cte putin, chemarea
se alipeste de respiratie, deschide n noi o respiratie mai profund, suflarea noastr
corespunde ntr-un fel cu Suflul lui Dumnezeu (Olivier Clement, Viata din inima mortii, trad.
Claudiu Soare, Ed. Pandora, 2001 p. 247 248).
n final considerm necesar precizarea c trebuie atentionat cititorul atunci cnd
parcurge capitolul: Sufletul omenesc Icoan a Prea Sfintei Treimi s nu confunde
trihotomismul spiritual cu cel antropologic, neacceptat de Biserica Ortodox. (A se vedea n
acest sens Pr. Dr. Marin D. Ciulei Antropologia Patristic, Ed. Sirona 1999, p. 53 55 si 366).
Asadar n dorinta unui real folos duhovnicesc spre dobndirea rugciunii nencetate,
binecuvntm aceast aparitie editorial ndemnnd evlaviosul cititor cu cuvintele Sfntului
Apostol Pavel: Rugati-v nencetat si Duhul s nu-L stingeti (I Tesaloniceni V, 17, 19).
Cu arhieresti binecuvntri
Galaction
Episcopul Alexandriei si Teleormanului
28 februarie 2002
La Srbtoarea Sfintilor Cuviosi
Ioan Casian Romanul si Gherman din Dobrogea.
Ierodiaconul Cleopa
Ierodiaconul Paraschiv Cleopa, fostul profesor ateu Cristian Motyka, nsufletit de o credint
vie si lucrtoare, a nceput s tipreasc crti de credint, care l-au ridicat duhovniceste
deasupra multor duhovnici tritori ai rugciunii lui Iisus. A vizitat de mai multe ori mnstirile din
Sf. Munte Athos si a luat legtur cu cei mai iscusiti duhovnici care l-au nsufletit si mai mult si lau ndemnat s scrie si l-au binecuvntat pentru acest scop.
Tritor n Mnstirea Raru, este nsufletitorul rnduielii duhovnicesti rvnite de multe
mnstiri si de multi monahi care aspir spre o viat mai nalt, mai deosebit*. Martor ocular la
multe minuni ale Icoanei Maicii Domnului Fctoare de Minuni de la Mnstirea Raru, a scris
cartea cu minunile Maicii Domnului la aceast mnstire, carte care nsufleteste cu rvna si cu
dragostea de Dumnezeu, de Prea Curata Fecioar - ocrotitoare si mijlocitoare a ntregului neam
omenesc - si de Hristos, Fiul lui Dumnezeu si Mntuitorul nostru, al tuturor.
Arhim. Ioan Larion Neagoe
Staretul Mnstirii Sihstria Raru
* Printele Paraschiv Cleopa este un vrednic continuator al operei spirituale a Printelui staret
al Mnstirii Raru, Daniil Tudor (fostul scriitor Sandu Tudor si apoi monahul Agaton). Ca si
acesta, a fcut dese vizite n Sf. Munte Athos, unde a cstigat n experienta mistic, a cunoscut
puterea si darurile Rugciunii lui Iisus si a revenit n tar cu chemarea fierbinte de a re-face
cunoscut aceast rugciune tuturor monahilor si mirenilor. Printele Daniil a fcut cunoscut
Rugciunea lui Iisus prin intermediul Miscrii Rugul Aprins, pe care el nsusi a nfiintat-o (Rugul
Aprins, care ardea si nu mistuia, este att o imagine a Maicii Domnului, ct si a rugciunii
nencetate, a rugciunii de toat vremea Rugciunea lui Iisus). Printele Cleopa se lupt
pentru revigorarea Miscrii Rugul Aprins, dar nu numai la nivelul unui grup de intelectuali, ci la
nivelul fiecrei parohii sau mnstiri, ai cror credinciosi ard pentru Hristos. Foc am venit s
arunc pe pmnt si ct as vrea s fie aprins chiar acum Lc.12, 49. Orice crestin trebuie s
ard, s fie purttor de Foc Ceresc, pentru ca Biserica, n ntregime, s fie Rugul Aprins.
Dumnezeu Tatl i-a poruncit lui Iosif prin nger s-L numeasc pe Hristos, Iisus: Si vei
chema numele lui Iisus (Matei 1, 21). Sfntul Duh, care l-a luminat pe Sfntul Apostol Pavel, ne
nvat: Nimeni nu poate s zic, Domn este Iisus, dect n Sfntul Duh (Corinteni 12, 3).
Rostind Rugciunea lui Iisus (Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-m pe
mine pctosul), l recunoastem pe Dumnezeu Tatl si ne supunem Lui. Mai mult, simtim
lucrarea si mprtsirea Sfntului Duh.
Sfintii Printi fiind luminati de Sfntul Duh, ne-au spus c Tatl, prin Fiul, n Sfntul
Duh, svrsesc toate. ntreaga Sfnt Treime a creat lumea si a fcut pe om. Si iarsi,
ntreaga Sfnt Treime a recreat omul si lumea: Tatl a binevoit si Cuvntul s-a ntrupat de la
Sfntul Duh. Astfel, ntruparea lui Hristos s-a fcut din vointa Tatlui si prin lucrarea Sfntului
Duh. De aceea spunem c mntuirea omului si dobndirea darurilor divine sunt fapte comune
ale Sfintei Treimi. Aceasta o spun si Sfintii Printi.
Sfntul Simeon Noul Teolog scrie c Fiul si Cuvntul lui Dumnezeu este usa mntuirii
noastre, potrivit cuvintelor: Eu sunt usa. De va intra cineva prin Mine, se va mntui si va intra si
va iesi si psune va afla (Ioan 10, 9). Mntuitorul Iisus Hristos este usa, iar Dumnezeu Tatl
este casa: n casa Tatlui Meu multe locasuri sunt (Ioan 10, 9). Asa c, intrm n casa lui
Dumnezeu prin Mntuitorul Iisus Hristos si pentru a deschide usa Hristos, avem nevoie de
cheia care este Duhul Sfnt (deoarece cunoastem Adevrul, care este Hristos, prin lucrarea
Duhului Sfnt). Tatl a trimis pe Fiul n lume; Fiul si Cuvntul lui Dumnezeu l descoper pe
Tatl; Sfntul Duh care purcede din Tatl si este trimis prin Fiul, zmisleste pe Hristos n inimile
noastre.
l cunoastem, deci, pe Tatl, prin Fiul, n Sfntul Duh.
Sfntul Maxim Mrturisitorul vorbeste adeseori, n scrierile sale, despre ntruprile mistice
ale Cuvntului. El scrie c precum cuvintele legii si ale profetilor au fost naintemergtoare
ntruprii Cuvntului, n acelasi fel, Fiul si Cuvntul lui Dumnezeu, ntrupat fiind, a devenit
naintemergtor prezentei Lui n Duh. A nvtat pe oameni prin propriile Lui Cuvinte, ca s fie
n stare s primeasc prezenta Lui Dumnezeiasc. Cu alte cuvinte, Hristos trebuie s se
ntrupeze nluntrul nostru, noi neputnd altfel vedea slava Sa n Ceruri. ntruparea lui
Hristos n noi este fcut prin bunvointa Tatlui si prin lucrarea Sfntului Duh. Iat cum
este exprimat mpreun lucrarea Sfintei Treimi, cum recunoastem si mrturisim marea tain c
Domnul s-a descoperit prin ntruparea Sa. Acela care neag Rugciunea lui Iisus, neag
Sfnta Treime. El nu se supune Tatlui si nu primeste iluminarea Sfntului Duh, asadar, nu are
adevrata mprtsire cu Hristos. Deci, trebuie s se ntrebe dac este cu adevrat crestin
ortodox sau nu.
crestinul intr, prin Iisus Hristos, n Trupul Su Tainic (Mistic), iar Treimea Dumnezeiasc
locuieste acum nluntrul inimii sale (Ioan 17, 21) si l ndumnezeieste prin energiile Sale Divine
Necreate.
Treimea Uman, chip al Sfintei Treimi, trebuie s se adnceasc n asemnare, rmnnd
n legtura dragostei dumnezeiesti pentru c cel ce nu face acestea, si sfsie sufletul treimic,
desfcnd mintea de cuvnt si de voint. Pcatele si diavolii destram treimea uman, astfel
nct:
mintea, n loc s fie smerit si luminat de Duhul Sfnt, devine mndr si plin de
ntunecimea pcatelor ;
cuvntul vorbit, n loc s fie plin de Duh (de harul si de mireasma Duhului Sfnt),
devine plin de duhoarea pcatelor ;
inima, n loc s fie smerit si jertfelnic, pentru mntuirea aproapelui, devine mpietrit
si plin de iubire de sine.
Crestinul are minte, cuvnt si duh, iar mintea nu este fr de cuvnt, nici cuvntul fr
duh, si acestea sunt una n alta si n ele nsele. Pentru c mintea grieste prin cuvnt si
cuvntul se arat prin duh.
Prin aceasta, omul poart un chip al Sfintei Treimi. Harul Dumnezeiesc (Energie Divin
Necreat) trebuie s lumineze mintea noastr, s o aduc la puritate, restabilind faculttile ei
rationale si intuitive, orientate spre contemplatie si ndumnezeire.
Lucrarea Rugciunii lui Iisus este simpl si nu necesit nici un fel de studii si nici
cunostinte nalte. Nu se cere nimic altceva dect dragoste nflcrat pentru Mntuitorul Iisus
Hristos si repetarea nencetat a rugciunii, cu atentie, cu fric de Dumnezeu si cu duh smerit.
Nu se cere de la nceput rugciunea inimii sau celelalte faze mai nalte ale ei, ci numai
repetarea ei, cu buzele mai nti, apoi alternativ cu buzele si cu mintea, si asa mai departe.
Noi s facem ceea ce este omeneste, adic repetarea rugciunii asa cum este ea, chiar
necurat la nceput, si Dumnezeu va face ceea ce este dumnezeiesc adic urcarea noastr
pe treptele cele mai nalte ale Rugciunii lui Iisus.
Rugciunea lui Iisus cere, n primul rnd, desptimirea de lume, ascultarea de un
duhovnic sporit si pzirea poruncilor Dumnezeiesti. La nceput, atentia noastr se va concentra
pentru mplinirea poruncilor dumnezeiesti si va fi ocupat cu deprinderea nfrnrii si a
ascultrii.
Sfintii Printi spun c virtutile nu unesc pe om desvrsit cu Dumnezeu, ci ele sunt mijlocul
cel mai bun pentru dobndirea rugciunii, care uneste pe om cu Dumnezeu Sfnta Treime.
Virtutile sunt conditia esential pentru a primi mai mult har, dar ele nu aduc prin ele nsele har.
Cnd duhovnicul, care are Rugciunea lui Iisus, realizeaz c vointa ucenicului su a
fost tiat si c a fost curtit de patimile cele mai grave, atunci hotrste s-i dezvluie din
tainele Rugciunii lui Iisus, dar si atunci nu-i spune totul, ci numai att ct poate el duce si
lucra (ucenicul). Duhovnicul va cluzi pe ucenic putin cte putin, pentru a evita o cdere prea
mare, n caz c ar putea fi amgit sau dus n greseal.
Scopul principal al Rugciunii lui Iisus este reunificarea omului care s-a mprtit
prin cderea n pcate. Omul, potrivit Sfintei Scripturi, a fost creat dup chipul lui Dumnezeu
(Coloseni 3, 10). Dumnezeu este Treime, adic fiint n trei ipostaze (persoane): Tatl, Fiul si
Duhul Sfnt. Astfel, sufletul fiind creat dup chipul lui Dumnezeu, este unic, dar multiplu. El are
trei puteri: mintea (ratiunea), dorinta (pofta) si vointa (mnia). Toate aceste trei puteri trebuie
s fie unite si ndreptate spre Dumnezeu.
Sfntul Maxim Mrturisitorul spune c: prefacerea acestor puteri dup fire, nseamn
pentru minte s cunoasc pe Dumnezeu, pentru dorint s doreasc si s iubeasc pe
Dumnezeu, iar pentru voint s mplineasc Voia lui Dumnezeu, cea Sfnt. Numai n acest fel
este mplinit porunca Dumnezeiasc: S iubesti pe Domnul Dumnezeul tu din toat inima ta,
din tot sufletul tu, din tot cugetul tu si din toat puterea ta (Marcu 12, 30).
Cnd mintea rmne n Dumnezeu, ridic dorinta s l iubeasc si vointa s lupte
mpotriva duhului celui ru si s caute curtirea. Astfel, existnd un imbold spre Dumnezeu,
exist si unirea cu Dumnezeu. Din contr, pcatul rupe unirea celor trei puteri sufletesti. Astfel,
mintea tinde s-L nesocoteasc pe Dumnezeu, puterea poftitoare este ndreptat spre creaturi
si spre pcate, iar vointa este supus tiraniei patimilor. Astfel, pcatele vor nrobi cu totul
sufletul. Sfntul Grigorie Palama descrie astfel aceast stare: Mai nti mintea se misc
departe de Dumnezeu si se ntoarce spre celelalte creaturi; de cte ori vom deschide o us
patimilor, mintea se va mprstia imediat, preocupat fiind tot timpul de lucruri trupesti si lumesti
si asupra multimii plcerilor si gndurilor mptimite ce vin din ele. Apoi, mintea cznd de la
Dumnezeu, abate dorinta de la El si de la poruncile Lui: Cnd mintea rtceste, dorinta este
mprstiat n desfru si nebunie.
n cele din urm, vointa este chinuit si supus patimilor. Astfel, omul care a fost sortit s
devin fiu al lui Dumnezeu dup har, devine un ucigas asemenea celor mai slbatice fiare,
asemnndu-se mai degrab cu un scorpion sau cu o viper.
Deci, n acest fel, cele trei puteri sufletesti se abat de la Dumnezeu si n acelasi timp se
pierde unitatea dintre ele. Dorinta ar vrea s se ntoarc la Dumnezeu, dar vointa nu-i permite.
Pofta ar vrea s se ntoarc la Dumnezeu, dar mintea neavnd credint n Dumnezeu nu
vrea s-L iubeasc. Crestinii trebuie s lupte pentru aceast unitate a sufletului si s o ating n
final prin Rugciunea lui Iisus. ntoarcerea noastr la Dumnezeu ncepe cu adunarea mintii.
Scopul nostru este s desprtim mintea de atractiile care o nconjoar si s o aducem nluntrul
inimii, astfel nct si pofta s fie adus napoi la Dumnezeu.
Refacerea chipului dumnezeiesc (treimic) al omului nseamn deci unirea (actiunea n
comun, n consens) a mintii, inimii si vointei omului, lucru care poate avea loc numai dup
desptimirea lor, curtirea lor (prin rugciunea isihast n special). Iar realizarea asemnrii
omului cu Dumnezeu nseamn unirea omului cu Dumnezeu, ndumnezeirea lui.
lucrarea lui Hristos. Putem deci deosebi duhurile. Recunoastem astfel lucrarea diavolului, care
de multe ori se schimb chiar si ntr-un nger de lumin. Distingem, deci, binele de ru,
necreatul de creat.
6. Lupta pentru Rugciunea lui Iisus este legat de curtirea sufletului si a trupului de
urmrile striccioase ale patimilor. Nu tintim apatia stoic, ci ne strduim s atingem starea de
neptimire lucrtoare, adic nu dorim mortificarea patimilor, ci transformarea lor. Fr
neptimire, Dumnezeu nu poate fi iubit si nu ne putem mntui. Dar, din cauz c aceast
dragoste a fost pervertit si deformat, noi ne strduim pentru transformarea ei. Luptm ca s
schimbm strile pervertite pe care diavolul le-a creat n noi. Nu putem fi mntuiti fr acest
rzboi personal care este realizat cu ajutorul harului lui Hristos. Potrivit Sfntului Maxim
Mrturisitorul: Priceperea duhovniceasc fr curtirea inimii, este teologia diavolilor.
7. Noi, crestinii ortodocsi, nu ncercm s ne cluzim mintea spre nimicul absolut, prin
Rugciunea lui Iisus, ci s o ntoarcem spre inim si s coborm harul lui Dumnezeu n suflet,
de unde se va rspndi n tot trupul. mprtia lui Dumnezeu este nluntrul vostru (Luca 17,
21). Dup nvttura Sfintei Biserici Ortodoxe, nu trupul este n sine ru, ci felul nostru de a
gndi, care este dup trup (trupesc). Nu trebuie s ncercm s scpm de haina sufletului,
dup cum pretind sistemele filosofice, ci trebuie s ncercm s o salvm. n plus, mntuirea
nseamn rscumprarea ntregului om, deci a sufletului si a trupului. Noi nu avem ca scop
distrugerea trupului, ci luptm ca s-l ndumnezeim. Noi nu dorim nici distrugerea vietii, nu
aspirm s ajungem acolo unde nu este dorit viata, pentru a nceta astfel suferinta. Noi
practicm Rugciunea lui Iisus, pentru c nsetm dup viata cea vesnic si vrem s trim
vesnic cu Dumnezeu.
8. Nu suntem indiferenti la lumea din jurul nostru. Sistemele filosofice orientale evit s
nfrunte problemele oamenilor, pentru a-si putea mentine pacea (si indiferenta!). Noi ne rugm
nencetat pentru toti. Suntem mijlocitori pentru lumea ntreag. Mai mult, mntuirea noastr
nseamn unirea cu Hristos n timp ce suntem n comuniune cu alte persoane pe care le ajutm
pe calea mntuirii. Nu ne putem mntui prin noi nsine. O bucurie care este numai a noastr,
fr s fie si pentru ceilalti, nu este bucurie adevrat, ci egoism.
9. Nu dm prea mare important tehnicilor psihosomatice si diferitelor pozitii ale
corpului. Considerm doar c unele ajut la concentrarea mintii n inim, ceea ce de altfel este
posibil s se realizeze si fr aceste tehnici.
Noi nu luptm pentru nepsare, care este o stare negativ, ci pentru dobndirea harului
lui Dumnezeu.
Dac curtirea si mntuirea se atinge prin Rugciunea lui Iisus, celelalte rugciuni nu
sunt potrivite sau necesare? Ele ne pot ajuta? Binenteles. Fiecare rugciune are o putere
urias. Este un strigt al sufletului. Harul lui Dumnezeu vine n noi potrivit credintei si strdaniei
celui care-L cere. Exist mai multe feluri de rugciune: rugciunea liturgic, rugciunea
individual, rugciune de multumire, de laud, etc.
Totusi, Rugciunea lui Iisus are o valoare nepretuit, pentru c, dup cum spune Sfntul
Isaac Sirul, ea este acea cheit cu ajutorul creia putem ptrunde taine pe care ochiul nu le-a
vzut, urechea nu le-a auzit, si nici la inima omului nu s-au suit. Adic, Rugciunea lui Iisus
poate stpni mintea si o poate face s se roage fr ncetare. Atunci mintea devine fr de
culoare, fr form, fr contur si primeste ntr-un timp scurt har peste har. Rugciunea lui
Iisus aduce mult har, mai mult dect chiar psaltirea, pentru c este strns legat de smerenie
si de constiinta pctoseniei noastre.
Sfntul Grigorie Sinaitul spune c Psaltirea este pentru cei care lupt pentru curtirea
inimii si pentru nceptori, n timp ce Rugciunea lui Iisus este pentru cei ce au gustat harul
dumnezeiesc, pentru sihastri.
De obicei, odat cu psalmodierea vine si dezordinea, ptrunznd n inim egoismul si
mndria pentru frumusetea vocii, pentru prerile pe care le au ceilalti despre noi. Dar nu exist
nimic dinafar care s strneasc mndria celui ce rosteste tainic Doamne, Iisuse Hristoase,
Fiul lui Dumnezeu, miluieste-m pe mine, pctosul n chilia lui. Pentru acest motiv, sihastrii
practic mai mult Rugciunea lui Iisus si fac utreniile si metaniile cu Rugciunea lui Iisus.
Rugciunea lui Iisus este destul de scurt. Mintea se poate fixa mai usor pe rugciuni
scurte.
Rugciunea lui Iisus are o profunzime imens, care nu poate fi vzut dinafar. Mintea
noastr are nsusirea de a spori dragostea si de a o dori, ceea ce o face s se concentreze
asupra ei. Sfntul Maxim Mrturisitorul spune c: mintea rmne statornic n lucrurile pe care
o sporesc si de aceea asupra acelora care o sporesc, si ndreapt si dorinta si dragostea, fie
c sunt dumnezeiesti, fie trupesti si ptimase. Mai mult, aceleasi lucruri se ntmpl si cu
cunoasterea. Ceea ce la prima vedere este simplu, poate deveni un subiect de studiu
ndelungat. Cu att mai mult, dulcele nume al lui Iisus. Poti medita toat viata asupra lui.
Rugciunea lui Iisus este cea mai mare stiint si cea mai nalt form, prin care dobndim
Teologia sau Vederea lui Dumnezeu, care este izvodirea si sfrsitul rugciunii curate, fructul ei
binecuvntat.
Printre nsusirile minunate si necuprinse de minte ale dumnezeiescului nume al lui Iisus,
se gseste si puterea de a izgoni pe demoni, lucru pe care ni-l spune nsusi Domnul nostru
Iisus Hristos (Marcu 16, 17) Demonii pot slslui n om n dou moduri:
1. n chip simtit, cnd locuieste cu fiinta lui n trupul omului si cnd chinuieste si trupul si
sufletul. n felul acesta, n om se poate afla unul sau mai multi demoni (Marcu 5, 9). Acest om
este un demonizat. Din Sfintele Evanghelii aflm c Domnul nostru Iisus Hristos vindec
demonizatii. De asemenea, Sfintii Apostoli, ucenicii Domnului Iisus, izgoneau pe diavoli din
oameni cu puterea numelui Domnului Iisus.
2. n chip moral, satana petrece n om, cnd omul se face mplinitorul voii diavolului. n
felul acesta a intrat satana n Iuda (Ioan 8, 27), adic a pus stpnire pe mintea si vointa lui, sa unit cu el n duh. n aceast stare se afl, tinnd seama de gradul lor de pctosenie, toti cei
care s-au botezat n Hristos, dar s-au ndeprtat de El prin pcate. Astfel nteleg Sfintii Printi
ntoarcerea diavolului cu alte sapte duhuri, mai cumplite, n templul sufletesc, din care s-a
ndeprtat Duhul Sfnt, prin pcatele omului (Matei 12, 43-45). Duhurile care intr n acest fel n
om, pot fi izgonite prin Rugciunea lui Iisus, dac vietuim n necontenit pocint. Trebuie,
deci, s ne ngrijim ca s izgonim duhurile diavolesti intrate n noi, din pricina neglijentei si a
pcatelor noastre, prin Rugciunea lui Iisus.
Aceast rugciune are Puterea de a nvia pe cei omorti de pcate si de a-i izgoni pe
demoni (Ioan 11, 25). Rugciunea lui Iisus mai nti descoper prezenta demonilor n om si
apoi i izgoneste.
Puterea satanei, cnd aude numele Domnului Iisus Hristos, chemat n rugciune de cel ce
se roag, ncepe s se clatine. Atunci, diavolul att n om toate patimile, cutnd s-l ntrerup
pe crestin de la rugciune si s-l nspimnte. Sfintii Printi arat c lucrarea patimilor si cea a
demonilor sunt legate ntre ele, cci demonii lucreaz prin mijlocirea patimilor. Cnd, n vremea
Rugciunii lui Iisus, vom simti o deosebit tulburare si fierbere a patimilor, s nu cdem n
dezndejde si tulburare din aceast pricin. Dimpotriv, s ne mbrbtm si s ne pregtim
pentru o nevoint mai puternic cu Rugciunea lui Iisus, ca unii ce simtim n chip vdit c
rugciunea a nceput s produc n noi lucrarea care i este proprie.
Sfntul Ioan Gur de Aur spune: Pomenirea numelui Domnului nostru Iisus Hristos l att
la lupt pe diavol, cci sufletul ce se sileste n Rugciunea lui Iisus poate dobndi totul. Dar,
mai nti, omul va vedea rul dinluntrul inimii sale si apoi binele. Aceast rugciune d pe fat
pcatul care este n noi si tot aceast rugciune l va nimici. Aceast rugciune va birui si va
smulge, ncetul cu ncetul, puterea diavolului din inima noastr.
de gnduri si c nu are dect o singur activitate, cea a rugciunii nencetate. Isihia mintii este
o predanie a Sfintilor Printi si mai este numit cunoasterea gndurilor (cnd mintea omului
devine mintea lui Hristos, ea se poate contempla pe sine!).
Persoana uman, n drumul ei spre ndumnezeire, face mari eforturi pentru a se elibera si
de imaginatie. Aceasta nu nseamn c persoana uman scap de imaginatie, ci doar c
aceasta este inactiv. Imaginatiile sunt vluri puse pe minte, care este ochiul sufletului,
mpiedicnd-o de la vederea Slavei Dumnezeirii.
Dac rugciunea n-ar fi fost obligatorie, atunci Duhul Sfnt nu ne-ar fi spus prin gura
Sfntului Proroc David: Bine voi cuvnta pe Domnul n toat vremea (Psalm 33,1; 102, 1-2) Rugciunea lui Iisus mai este numit si rugciunea de toat vremea sau rugciunea isihast.
De asemenea, nici Dumnezeiescul Apostol Pavel gura lui Hristos nu ne-ar fi poruncit:
Rugati-v nencetat (II Tesaloniceni 5, 17). Din aceste mrturii ale Sfintei Scripturi, ntelegem
c trebuie s ne rugm tot timpul si n orice loc, dar mai ales n Biseric si n Sfintele Mnstiri,
unde este mai puternic darul rugciunii.
Dar, vor zice unii, cum putem s ne rugm nencetat, avnd attea munci grele de fcut
si o singur gur si un singur cuvnt? Prea Bunul Dumnezeu, cel ce toate, cu negrit
ntelepciune le-a fcut, acela din nceput, ne-a nzestrat cu ndoit cuvnt si ndoit gur, spre a
putea mplini cele ce prin Duhul Sfnt avea s le cear de la noi. n afar de gura trupului
nostru, avem si o gur tainic, a sufletului nostru. Deci, cnd vorbim cu gura trupului, trebuie s
ne rugm tainic cu gura mintii. Putem s utilizm metaniile brtar, pentru a ne ruga n acest
timp cu Rugciunea lui Iisus.
Dar, ne ntrebm, cum poate crestinul care vorbeste despre cele ale vietii, cnd
mnnc sau cnd doarme, cum poate el s-L laude pe Dumnezeu? La aceasta rspunde
Sfntul Vasile cel Mare, c este o gur de tain a omului, luntric, prin mijlocirea creia omul
devine prtas cuvntului - dttor de viat al lui Dumnezeu, care este pinea cea vie, care s-a
pogort din Cer. Despre aceast gur spune Sfntul Proroc David: Gura mea am deschis si
am aflat (Psalm 118, 131).
Dumnezeu ne cheam s deschidem aceast gur tainic pentru ca sufletul s
primeasc hrana cea vesnic, Harul Duhului Sfnt. Dar, n afar de orice rugciune tainic,
Sfntul Isaac Sirul arat c orice gndire cu fric de Dumnezeu, orice cugetare duhovniceasc,
orice grij a mintii pentru mntuire si orice munc pe care o facem cu rbdare, smerenie si
dragoste crestin, spre folosul semenilor nostri si spre slava lui Dumnezeu, este de fapt o
rugciune. El zice: Se cuvine s cunoastem, fratilor, c orice vorbire ce se face n tain si toat
grija mintii pentru Dumnezeu si toat cugetarea celor duhovnicesti, n rugciune se preface. Ori
cuvinte citite de a-i spune, ori glasuri ale gurii spre doxologia lui Dumnezeu, ori grija de
mntuire n Domnul, ori nchinciuni ale trupului, ori cntare de psalmi, prin cuvntare de stihuri
si altele de acest fel, prin care se face nvttura rugciunii curate si din care se naste
Dragostea fat de Dumnezeu. Este bine s stim c si simtirea de Dumnezeu, fr cuvinte, este
o rugciune.
Cnd cineva munceste cu fric de Dumnezeu si spre folosul semenilor si are prezenta
lui Dumnezeu n minte, unul ca acesta se afl ntru simtirea de Dumnezeu si este ntru
rugciune. Dac la aceast simtire de Dumnezeu adaug si cuvinte (rugciuni), atunci este
asemenea cu cel care peste focul aprins mai pune lemne.
Domnul nostru Iisus Hristos este unicul mijlocitor pentru mntuirea noastr obiectiv.
Numele lui a mprumutat de la Dumnezeirea Sa o putere Atotsfnt si Nemrginit.
Asadar,
dac toat munca noastr o vom face simtind prezenta lui Dumnezeu si rugndu-ne Lui, atunci
toat viata noastr se va preface ntr-o rugciune nencetat, plin de ndejdea si bucuria
mntuirii.
S muncim avnd n gura noastr Rugciunea lui Iisus, n minte vederea lui
Dumnezeu si s ne rugm nencetat, oriunde am fi. Altfel spus, s stm cu mintea n inim
naintea lui Dumnezeu si s ne rugm.
Fr rugciune lucrtoare si munc binecuvntat, nimeni nu poate s scape de
actiunea patimilor si ale gndurilor provenite de la diavoli. Cei care se nevoiesc n ascultare la
Sfintele Mnstiri, n viata de obste, mai repede biruiesc patimile, cci prin munc
binecuvntat, rbdare si tierea voii lor, lovesc deodat patimile si prin lovituri repetate ajung
s le omoare desvrsit. Pentru cei ce sunt n singurtate (pustie), lupta este numai cu gndul,
care este tot att de slab n lucrarea ei, ca lovitura pricinuit de atingerea unei muste. De
aceea, omorrea patimilor n singurtate se prelungeste mult timp si aproape ntotdeauna ea nu
este propriu-zis o omorre, ci o amortire pe o anumit perioad de timp, pn cnd nevoitorul
se va ntlni cu cauzele patimilor. n acest caz, patimile ca fulgerele se aprind si de nu se va
trezi pustnicul cu putere mare, rugciune si post aspru, nu va rmne nevtmat. Iat de ce
Sfintii Printi poruncesc s biruim patimile cu post, prin lupta cu ele n viata de obste si numai
dup aceea s mergem n pustie.
Mirenii care vor s lupte cu patimile, vor fi ispititi de cei din casa lor, de oamenii cu care
lucreaz si cu care se ntlnesc. De aceea, ei trebuie s aib un duhovnic sporit la mnstire si
s asculte de el. Astfel, fiind sub canonul duhovnicului si ntrit prin darul Sfintei Mnstiri, vor
putea mai usor s se mntuiasc.
Asadar nu se cuvine s ne avntm mai nainte de vreme spre o sporire desvrsit n
rugciunea nalt, de care, dup Sfntul Isaac Sirul: abia se nvredniceste unul din zece mii.
Nou, celor ptimasi si neputinciosi, ne este destul s vedem mcar urma linistirii mintale, adic
rugciunea mintii lucrtoare, prin care se alung din inim atacurile vtmtoare si vrjmase
ale gndurilor rele. n aceasta const lucrarea noilor nceptori, prin care, dac vrea
Dumnezeu, se ajunge si la rugciunea nalt, contemplativ.
Crestinii devin, prin Sfntul Botez, fii ai lui Dumnezeu dup har (Galateni 3, 27).
Dumnezeu este Tatl nostru, iar noi suntem copiii Lui prea iubiti. Mama noastr duhovniceasc
este Maica Domnului. Asa dup cum un copil st de vorb cu mama lui si i spune toate
lucrurile pe care le face si pe care vrea s le fac si se roag ei, tot asa si noi trebuie s ne
rugm Maicii Domnului Mama noastr. Dumnezeu, pentru rugciunile Preacuratei Maicii Sale,
ne va milui pe noi si ne va mplini cererile cele mntuitoare.
Cdem n pcate, pentru c nu rezistm ispitelor care vin de la trup, de la oameni si de
la diavoli. Si nu rezistm la ispite, pentru c nu suntem ntriti de harul lui Dumnezeu. Iar harul
lui Dumnezeu nu ne ntreste, pentru c nu mergem la Biseric, nu postim, nu ne spovedim, nu
ne rugm si nu ne mprtsim cu Sfintele Taine.
Exist n lume atta suferint si attea rele, si atta necunoastere a lui Dumnezeu, care
dup cum spun Sfintii Printi este cel mai mare pcat. Pentru aceasta esti dator s te rogi si
s plngi.
Atunci cnd crestinii dorm, preotul trebuie s-si pun mintea de straj, adic s
vegheze si s se roage Lui Dumnezeu, pentru poporul Su. Ca preot, ai si mai mare ndatorire
de a te ruga pentru ceilalti, deoarece tu esti acela cruia i-a ncredintat Dumnezeu pe poporul
su.
Cti oameni se risipesc! Cti sunt n pragul sinuciderii! Cti sunt pe punctul de a comite
crime ngrozitoare! Cti sunt dezndjduiti n nevoi! Trebuie s rostim Rugciunea lui Iisus,
pentru toti acesti oameni. Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-i pe robii Ti sau pe robul Tu
- pomenindu-i numele, dac te rogi doar pentru cineva anume. Dup aceea ar trebui s
continum fr s mentionm numele. Dumnezeu stie pentru cine ne rugm. Nu trebuie s ne
gndim nici la problemele care-i frmnt. Spunem doar miluieste pe robul Tu.
Printele Ierosch. Paisie Olaru nvta pe ucenici s zic: Doamne, Iisuse Hristoase,
Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi, ca s ne izbveasc de egoism. Dar, rugciunea
pentru ceilalti, este un efort necesar si pentru alt motiv. Cnd ne rugm pentru altcineva,
imediat primim lmuriri de la Dumnezeu, despre ceea ce are n special nevoie si putem lucra
efectiv pentru mntuirea lui. Inima devine foarte sensibil si nespus de ager n recunoasterea
diavolului si, n acelasi timp, si trage mult putere din rugciune, pentru a alunga pe cel ru din
ea. Astfel devine un receptor al Duhului Sfnt. Mai mult dect att, fiind ncercat n rzboiul
asupra diavolului si avnd cunoasterea harului dumnezeiesc, poti cu mare usurint s intri n
sufletul celuilalt si s ptrunzi n lumea interioar a celui ce vine la spovedanie. Folosul este
nespus de mare. El va pleca de la scaunul de spovedanie alt om, usurat de patimile stiute si de
cele nestiute.
S ne rugm nencetat, dar n special la orele 12, 15, 18, 21, 24, 3, 6 si 9. Rugciunea
care se face n acelasi timp, n mai multe locuri si de ctre mai multi crestini, ne va curta,
va sfinti si va schimba duhul trii.
nainte de a dormi, s spunem Rugciunea lui Iisus pe respiratie, s spunem Crezul si
s ne nsemnm cu Sfnta Cruce. n acest fel, darul Duhului Sfnt si ngerul pzitor ne vor
acoperi si sfinti.
Dac, n loc s ne rugm, vom citi crti usoare si ne vom uita la filme blestemate,
mintea noastr se va spurca si vom avea visuri desfrnate si duhul desfrnrii ne va spurca n
timpul somnului.
Cei care vin si se roag la Sfintele Mnstiri, vor reaprinde mai tare focul Duhului Sfnt
n inimile lor. Trebuie s ne rugm nencetat, pentru c nencetat suntem ispititi de patimile
trupului si ale sufletului, de ctre oameni si de ctre diavoli. Cnd ne rugm, Harul Duhului
Sfnt vine si ndeprteaz ispitele care vin asupra noastr.
Si, dup cum spune un cuvios Printe: Cnd oala de mncare se afl pe foc, nu se
apropie de ea musca, dar cnd se rceste, vine musca si se aseaz n ea. Tot astfel si de
crestinul care este aprins cu focul Duhului Sfnt, nu se apropie musca (diavolul).
Cel mai mult lupt diavolii pe crestinii care se roag. Orice crestin, cnd se roag, poate
observa cu mintea pe diavoli, care caut s-l ntrerup de la rugciune, rtcindu-i gndurile n
toate colturile lumii si la toate pcatele pe care le-a fcut sau pe care le-ar putea face. Cci stie
diavolul c nimic nu-l lupt mai tare, dect rugciunea, cea ctre Dumnezeu (Avva Agathon,
Pateric Egiptean, p.25).
n afar de slujbele Bisericesti, trebuie s-ti dedici anumite momente, special pentru a
practica Rugciunea lui Iisus. S ncepi putin cte putin si s continui potrivit cu zestrea
duhovniceasc si harul ce-l simti. Se poate ncepe prin rostirea rugciunii o jumtate de or
nainte de rsritul soarelui si o jumtate de or seara, nainte de culcare. Este necesar s
existe un program statornic, care s nu fie clcat n nici un chip, nici mcar pentru lucruri
bune. Este necesar, de asemenea, si o ncpere linistit si izolat, unde s nu se aud
zgomote si acolo s ncepi si s lucrezi Rugciunea lui Iisus.
La nceput trebuie s-ti nclzesti inima sau s citesti o lucrare a Sfintilor Printi, din
care s ne adunm si s ne smerim. Apoi, fie cu buzele sau cu mintea, sau cu inima, potrivit cu
nivelul nostru duhovnicesc, s spunem Rugciunea lui Iisus. Cu timpul, momentele acordate
Rugciunii lui Iisus, se vor mri si vor ndulci inima si vei tnji dup ele.
Dar la nceput
avem nevoie s ne silim pe noi nsine s spunem rugciunea, chiar si pentru scurt timp. Ne va
face mult bine. Este ns suficient ca s ne rugm putin timp? Nu este suficient, dar cnd exist
dorint si smerenie, Dumnezeu mplineste ceea ce lipseste rugciunii. Pentru c dac
Dumnezeu arat atta milostivire pentru cderile noastre, nu va fi el nespus de milostiv cu noi,
n strdania noastr de a ne curta si sfinti ? Dumnezeu va mplini orice lips a noastr.
Pentru c cei din lume sunt ocupati cu multe griji, se poate ca ntr-o or de rugciune s
se bucure de mai mult binecuvntare dect multe ore, ale unui clugr pustnic.
S stii c n timpul Rugciunii lui Iisus, diavolul ti va aduce multe ispite, ca s te
ntrerup. Dar, mai trebuie s stii c Dumnezeu te ncearc prin aceste ispite, ca s vad dac
ai ntr-adevr vointa s lucrezi Rugciunea lui Iisus. n asemenea cazuri, dac te silesti,
Dumnezeu va veni n ajutorul tu si va ndeprta toate greuttile. Multe din gndurile, chiar si
cele bune, din timpul rugciunii, pot veni de la cel ru. Dac diavolul si d seama c suntem
gata s prsim Rugciunea lui Iisus, pentru alte lucrri, chiar dac sunt bune, ne va aduce n
minte multe asemenea gnduri, n momentul n care ne rugm ca s ne amnm rugciunea.
Se ntmpl, uneori, s ne ntoarcem la chiliile noastre obositi, dup ce am muncit mult si neam cheltuit ntreaga energie pentru slujirea fratilor. Ce ar trebui s facem n astfel de cazuri? n
nici un caz, nu ar trebui s renuntm la Rugciunea lui Iisus. Sfntul Simeon Noul Teolog ne
sftuieste ca, n nici un caz, slujirea fratilor s nu fie motiv de a ne lipsi de Rugciunea lui
Iisus, deoarece atunci pierdem multe. Nu trebuie s gsim niciodat scuze, ca s amnm
rugciunea. n slujire, osteneste pe msura puterii tale, iar n chilia ta nevoieste-te n
rugciune, cu smerenie, priveghere si lacrimi nencetate. Si s nu ai n minte c astzi am trudit
peste puteri si deci s scurtez rugciunea, pentru oboseala trupului. Fiindc, ti spun c nu
conteaz ct te ostenesti pentru altii, peste puterile tale, cci a te lipsi de asa ceva att de
important cum este rugciunea, mare nesocotint este.
O jumtate de or cu Rugciunea lui Iisus, valoreaz ct trei ore de somn adnc, de
odihn. Rostirea ndelungat a Rugciunii lui Iisus, odihneste pe om si-l linisteste. Chiar si din
acest punct de vedere, este o doctorie odihnitoare pentru trup.
Multi frati au necazuri si sufer pentru c lucreaz mai mult cu ratiunea, dect cu inima.
Se chinuiesc cutndu-si gndurile, pe cnd, dac triesc n har, gndurile vin pur si simplu. De
aceea, se ceart fratii si nu au pace, iar atunci cnd sunt nedrepttiti se mhnesc si nu se
bucur potrivit poruncii lui Hristos, deoarece nu au nici o legtur cu Rugciunea lui Iisus.
S nu considerm Rugciunea lui Iisus ca pe ceva ocazional, ci drept nssi viata
noastr. Oriunde vei fi, pe strad, n masin sau n orice alt parte, s spui Rugciunea lui
Iisus: Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluieste-m pe mine pctosul si
Preasfnt Nsctoare de Dumnezeu, mntuieste-m. Trebuie s ne miscm nluntrul
rugciunii. Iar teologia si predica s ni se nasc, nluntrul atmosferei celei sfinte. Trebuie s
avem propriul program, pe care s-l respectm n fiecare zi. Cnd trim n acest fel, lumea are
folos peste msur.
Aceia care au ntelegerea unui clugr, simt nevoia s primeasc binecuvntarea, orice
lucrare ar avea. Si n toat viata lor s se ncredinteze unui povtuitor duhovnicesc, pentru ca
acesta s vegheze asupra lor si s-i ndrepte n tot ceea ce fac. Ar trebui s mergem des la
Sfnta Liturghie, pregtiti asa cum se cuvine, si s ne mprtsim cu Preacuratele lui Hristos
Taine.
Sfnta Evanghelie ne nvat cum si ct timp trebuie s ne rugm. Cnd Domnul nostru
Iisus Hristos le-a spus Sfintilor Apostoli: Simone, Simone, iat Satana v-a cerut ca s v
cearn ca pe gru. Iar Eu m-am rugat pentru tine ca s nu piar credinta ta (Matei 31, 32)
Sfntul Apostol Petru a rspuns: Doamne, cu Tine sunt gata s merg si-n temnit si la moarte.
Dup aceasta, Mntuitorul nostru Iisus Hristos a mers n Grdina Ghetsimani ca s se roage,
nainte de Sfintele Sale Patimi. Firea Uman a Mntuitorului nostru Iisus Hristos trebuia s fie
ntrit nainte de Sfintele Patimi. n timpul rugciunii Sale, un nger s-a artat si-L ntrea
(Matei 22, 43). Domnul Iisus Hristos Fiind n chin de moarte, mai struitor se ruga. Si sudoarea
Lui s-a fcut ca picturile de snge care picurau pe pmnt. Si ridicndu-se din rugciune, a
venit la ucenicii Lui si i-a aflat adormiti. Si le-a zis: Privegheati si v rugati, ca s nu intrati n
ispit (Matei 26). Pentru c nu s-au putut ruga, puterea Dumnezeiasc nu i-a ntrit si n fata
ispitelor, Sfintii Apostoli s-au lepdat de Mntuitorul Iisus Hristos. n fata ispitelor, a atacurilor
diavolesti, a mortii nu putem rezista, dac nu suntem ntriti de Puterea Dumnezeiasc. Iar
Puterea Dumnezeiasc nu ne ntreste, dac nu ne rugm.
Prima conditie pentru a practica Rugciunea lui Iisus:
mpac-te cu aproapele tu ! (Matei 5, 23-25)
Cu privire la loc: este Biserica si camera ta:
Tu ns, cnd te rogi, intr n cmara ta si, nchiznd usa, roag-te Tatlui tu,
Care este n ascuns... (Matei 6,6)
n liniste total. n singurtate. Totodat, se ntelege si interiorizarea n rugciune care
s-si gseasc trire, n suflet cu srguint, n minte cu ntelegere si n inim cu simtire
afectiv; cum zice Domnul: mprtia lui Dumnezeu este nluntrul vostru (Luca 27, 21).
Cum s ne rugm? Domnul Iisus ne nvat: Asa s v rugati: Tatl nostru... . Deci
zicem la nceput mprate Ceresc, Sfinte Dumnezeule, Prea Sfnt Treime, Tatl
nostru.... Si apoi Rugciunea lui Iisus (Tes. 5, 17).
Stm n genunchi sau pe un scunel (nltimea de cca. 30 cm) si ncepem s rostim
Rugciunea lui Iisus, zicnd rar Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-m
pe mine, pctosul, cu cint si smerenie (cci suntem pctosi), concentrati numai la aceste
cuvinte, pe care le zicem cu ntelegere si nu gndim la nimic altceva (nici bine, cu att mai mult
la cele rele).
n timpul exercitiului de rugciune nceteaz orice miscare.
Nu cutati senzationalul.
Feriti-v de orice imaginatie, vedenie si vis de la diavol. Nu nchideti ochii!
Durata exercitiului pentru nceptori este de 10-15 minute.
Multi dintre monahi si multe dintre monahii sunt rvnitori pentru a avea practica
rugciunii continue. Ar rosti rugciunea pustnicului Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui
Dumnezeu, mntuieste-m pe mine, pctosul mereu, dar se plng de nereusit. Care e
cauza? N-au persistent. N-au statornicie si stabilitate n actiune. Aceasta e o actiune bun si
sfnt pentru tot crestinul. E o nevoint care face parte din principala trire de monah. Si tu n-o
iei n serios, ci superficial. Ia aminte cci nici o meserie sau profesie nu se nvat numai s
Citirea Psaltirii, a Imnului Acatist la Rugul Aprins al Maicii Domnului, a scrierilor Sfintilor
Printi ajut mult mintea s se adune si inima s se nclzeasc duhovniceste (de la darul
Duhului Sfnt). Dup aceasta este mai usor si cu spor s se spun Rugciunea lui Iisus.
Recomandm crestinilor care vor s sporeasc n aceast sfnt lucrare s participe ct
mai des si ct mai mult posibil la Sfintele Slujbe si binecuvntatele munci n mnstirile care au
printi sporiti n Rugciunea lui Iisus. Amintim aici numai cteva din mnstirile canonice cu
posibilitti mai mari de cazare:
Pentru brbati: Frsinei, Lainici, Antim, Neamt, Sihstria Neamt, Secu, Sihla, Petru
Vod, Bistrita (Neamt), Raru, Sihstria Raru, Cettuia, Pojorta, Putna, Cocos, Brncoveanu,
etc.
Pentru femei: Agapia, Vratic, Dragomirna, Cldrusani, Pasrea, Techirghiol, etc.
Cei care pornesc de unii singuri ntr-o nevoint rapid a Rugciunii lui Iisus, fr
celelalte fapte bune crestine, curtitoare de pcate si fr ndrumarea unui duhovnic iscusit, vor
avea mari ispite de la trup, de la oameni pctosi si de la diavoli si n cele mai multe cazuri, ne
spun Sfintii Printi, vor fi biruiti. ns pe primele trepte ale Rugciunii lui Iisus (rugciunea
oral, rugciunea mintii si rugciunea mintii din inim), poate urca orice crestin ostenitor si
iubitor de Hristos.
Sfintii Printi recomand Calea mprteasc, ca fiind calea cea mai sigur pentru
desvrsirea crestin. Progresul ncet dar sigur, pe msura curtirii inimii cu harul
dumnezeiesc prezent n Sfintele Taine si n celelalte fapte bune crestine (inclusiv Rugciunea
lui Iisus), duc dup o perioad mai lung de timp, dar cu lupte duhovnicesti si ispite mai mici, la
desptimire.
Cel care ajunge la o msur nalt a rugciunii afl pace n trupul si inima sa, fat de
gndurile rusinoase, si duce o viat linistit, ca si cum ar fi fr de trup, asemenea celui care se
mprtseste cu vrednicie cu Prea Curatele Taine si care petrece n acea zi n pace si-n liniste,
cugetnd si avndu-L n fata ochilor mintii numai pe Hristos si care nu vrea s mai stie nimic de
lume, deoarece este stpnit de Dragostea Dumnezeiasc din care a gustat sufletul su. Cei
care ndrznesc si lucreaz acest fel de rugciune fr s aib nici o pregtire si fr s cear
sfatul unui printe duhovnicesc, se aseamn cu cei care ndrznesc s se mprtseasc
nespovediti si fr vrednicie cu Preacuratele Taine ale lui Hristos, se aseamn cu cei care
ndrznesc s vin la nunta lui Hristos fr haine de nunt (Mt.22, 11-13), fr haina Duhului
Sfnt. Sfnta mprtsanie i lumineaz, i rcoreste si i sfinteste pe cei care se mprtsesc cu
vrednicie, iar pe cei care se mprtsesc cu nevrednicie i arde, i ntunec si i d mortii.
Rugciunea inimii, celor care postesc, se nfrneaz si se smeresc, le d pace sufleteasc si
trupeasc si i ntreste n lucrarea Domnului, iar celor lacomi, nenfrnati si mndri, le orbeste
mintea si inima. Si dac devin astfel fr msur la cuget, adic limitati la mintea lor, orbi la
inim si ntunecati la suflet, li se pare rul bine si amarul dulce. Unii ca acestia nu mai vor s
cear sfatul de la altcineva. Deoarece satana care s-a slsluit n ei, din pricina nltrii mintii, i
nvat cele ce sunt ale sale. Si pe bun dreptate li se ntmpl aceasta, din cauza mndriei lor.
Pentru c acestia, n loc s culeag rod copt si strugure dulce din rugciunea lor, ei vor culege
rod necopt prin necunoasterea lor, si agurid pentru nltarea prerii de sine.
Cnd se dezvolt sensibilitatea duhovniceasc luntric n noi, ratiunea este ndemnat
s-l nteleag pe Dumnezeu. Dar unirea mintii cu inima poate fi fcut numai cu lucrarea
Duhului Sfnt. Prin har, prin pocint si prin mplinirea poruncilor dumnezeiesti sub nrurirea
harului, mintea gseste inima si se unesc amndou. Dar, cel care nu lucreaz lucrarea
duhovniceasc a rugciunii mintii cu inima zdrobit, nu poate ajunge la msuri nalte,
duhovnicesti. Si de ndat ce vede o fat frumoas sau alt lucru scump si frumos pe pmnt,
inima lui este cuprins de aceast plcere si este robit si se prinde de lucrul acela gndul lui,
precum se prinde pestele n undit. Si alearg la acea plcere pctoas, precum alearg
cinele la bortura sa, cutnd s mnnce pe sturate, precum se spune: Si dorea s-si
umple pntecele su cu roscovele din care mncau porcii. A crui parte s nu o avem, cu harul
si cu iubirea de oameni ai Domnului nostru Iisus Hristos. A lui fie slava si puterea, n vecii
vecilor. Amin !
trebuie s ajung s le vad pe toate curate. Astfel, va ajunge ntr-o stare n care le vede pe
toate cu ochii duhovnicesti si nu cu ochii trupesti si le va justifica n sensul cel bun.
Trebuie s lum aminte ca s nu primim gndurile viclene ale diavolului, ca astfel s
ntinm locasul Duhului Sfnt, care se afl n inima noastr (1 Corinteni 6, 19 si 3, 6) si s ne
ntunecm. Duhul Sfnt, cnd va gsi inima noastr curat, va veni si se va slslui n ea,
pentru c iubeste curtia si buntatea si de aceea este reprezentat de un porumbel.
Cel ce are sntate duhovniceasc va preschimba si rul n bine. Omul duhovnicesc
vede rul dar n acelasi timp vede binele si distinge c rul este de la diavol si vine dinafar.
Cu ochii sufletului si vede greselile lui c sunt mari (brna din ochi), iar greselile celorlalti le
vede mici (paiul din ochi) si n acest fel se smereste si primeste mult har.
Uneori gndurile viclene sunt de la diavoli, iar alteori nsusi omul gndeste n mod
viclean. Si de multe ori diavolul creeaz anumite situatii pentru ca oamenii s-si fac gnduri
rele. Omul cel ru, care are gnduri rele, tot timpul este mhnit si ntristat si totdeauna
mhneste si ntristeaz pe aproapele su cu aceast negreal din sufletul su. Un astfel de om
trebuie s nteleag c are nevoie de curtie, ca s-i vin limpezimea duhovniceasc, curtia
mintii si a inimii lui si ca rugciunea lui s fie primit de Dumnezeu.
Din calitatea gndurilor unui om se vede starea lui duhovniceasc. Pentru c oamenii
judec lucrurile potrivit cu continutul pe care l au nluntrul lor. Dac nu au un continut
duhovnicesc, trag concluzii gresite si l nedrepttesc pe aproapele lor. S ne aducem aminte de
cei doi tlhari rstigniti mpreun cu Hristos. Amndoi l vedeau pe Mntuitorul Iisus Hristos
rstignit pe cruce, vedeau pmntul cutremurndu-se, cerul ntunecndu-se, dar dup
gndurile pe care le-au avut, unul s-a mntuit, iar cellalt s-a osndit. ns trebuie s stim c
gndurile bune trebuiesc cultivate mai ales n familie, n scoal si n societate.
Trebuie s te ostenesti pe tine nsuti, s te cercetezi, iar atunci cnd vrjmasul ti aduce
gnduri rele, s le alungi prin rugciune si mpotrivire si s le nlocuiesti cu gndurile cele
bune. Cnd te vei nevoi asa, se va cultiva dispozitia ta bun si nclinatiile tale vor deveni bune.
Iar Dumnezeu vznd dispozitia ta bun, se va milostivi si te va ajuta. Si astfel gndurile rele nu
vor mai avea loc n tine, vor pleca n mod firesc si vei avea numai gnduri bune. Vei dobndi
astfel obisnuinta spre bine, va veni buntatea n inima ta si astfel vei slslui pe Hristos
nluntrul tu. ns lucrul acesta nu se face rapid, ci este trebuint de timp si de nevoint
continu pentru ca sufletul s ia cununa biruintei. Atunci rzboiul gndurilor (rele) va nceta
pentru totdeauna, pentru c rzboaiele gndurilor sunt izbucniri ale dezordinii noastre luntrice
pe care le exploateaz diavolii.
Trebuie s te strduiesti s iubesti chiar dac n-ai iubire. Faptele bune ntresc gndul
bun. Fcnd mereu binele ajungem s si gndim numai binele. Despre un sfnt printe s-a
spus c att de mult a fcut binele, nct nu mai stia ce este rul!
Ritmul respiratiei
Sfntul Nichifor recomand ca dup concentrarea mintii, aceasta s fie introdus n
inim odat cu inspiratia aerului care intr n plmni. La nceput, pentru a avea un mijloc
(suport) de a introduce mintea n inim, Sfntul Ioan Scrarul ne spune ca s se lipeasc
rugciunea de respiratia noastr.
Aceasta se realizeaz n doi timpi: cnd inspirm, s urmrim cu mintea coborrea
aerului n plmni si s spunem: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, iar cnd
expirm aerul s spunem: miluieste-m pe mine, pctosul !. Acest lucru se face pentru a
permite mintii s se fixeze pe rugciune si s se ntoarc n inim.
Respiratia ofer ns o nlesnire doar din punct de vedere psihologic nu si spiritual.
Aceasta deoarece unirea mintii si a inimii poate fi fcut numai cu lucrarea Duhului Sfnt.
Primim har numai prin pocint si prin mplinirea Poruncilor lui Dumnezeu. Atunci cnd mintea
va intra n cmara inimii si se va ntlni haric cu Mntuitorul Iisus Hristos, va simti o bucurie
duhovniceasc deosebit, asemenea omului care a plecat de la casa Tatlui Ceresc, n tara
pcatelor, si acum s-a ntors din nou acas.
Cnd mintea se afl n inim nu mai are nevoie s se ajute de respiratie, dar ea nu
trebuie s lncezeasc, ci s spun nencetat rugciunea: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui
Dumnezeu, miluieste-m pe mine pctosul !. n acest fel, mintea nu mai este distras si
rmne invulnerabil la diferitele ispite si n fiecare zi i creste dragostea pentru Dumnezeu si
pentru aproapele.
Lupta este necesar pentru dobndirea darurilor Rugciunii lui Iisus: mprtia lui
Dumnezeu se ia cu strduint si cei ce se silesc, pun mna pe ea (Matei 11, 12). Cea mai
mare lupt a crestinului, pentru a dobndi rugciunea, este s-si adune mintea, s o despart
de lucrurile dimprejurul ei, de obiecte si de ntmplri, de gndurile rele si de gndurile bune.
Pentru c mintea, cnd se desparte de Dumnezeu, si pierde sursa de viat si devine moart
duhovniceste, precum este pestele ce a fost scos din ap.
Mintea noastr este asemenea fiului risipitor din Sfnta Evanghelie, care vrnd s
plece din casa printeasc, si ia partea de avere cu el (dorinta si vointa), pe care o risipeste
n desfru. Astfel, mintea noastr risipitoare are si ea nevoie s se ntoarc n sine, de la
distrugerea pctoas a ei, ca s simt dulceata si fericirea duhovniceasc si s nvie din
moartea pcatelor. Sfintii Printi ne nvat: Pentru a-ti aduna mintea, trebuie mai nti s-ti
nclzesti inima, gndindu-te la starea ta luntric, la pcatele svrsite si la Judecata
nfricostoare a lui Dumnezeu. Fiul risipitor a fcut un efort urias, pentru a-si obliga vointa s
doreasc ntoarcerea la Dumnezeu Tatl. Si noi trebuie s facem la fel, cu Rugciunea lui
Iisus, ca s devenim constienti de pctosenia noastr. S ne simtim ca n ceasul nfricosatei
Judecti, unde Dumnezeu ne va judeca pentru toate pcatele fcute cu gndul, cu cuvntul si
cu fapta, pentru pcatele pe care le-au fcut altii din cauza noastr, pentru faptele bune,
crestine, pe care nu le-am fcut, pentru faptele bune, crestine, pe care nu le-au fcut altii, din
cauza noastr. Trebuie s devenim constienti de necesitatea curtirii de patimi. Nu trebuie doar
s-ti doresti s-i vindeci pe ceilalti, ci s crezi n acelasi timp, cu putere, c si tu asemenea lor
esti plin de patimi, ba chiar mai ru, pentru c fiecare patim este un iad.
Cu aceste simtminte, s strigm si s plngem dup mila lui Dumnezeu, pentru c
rugciunea netulburat vine prin lacrimi. Trebuie s struim si s chibzuim asupra acestui gnd,
ferindu-ne n acelasi timp de orice imaginatie. Astfel, mintea noastr va cobor n inim prin
pocint, ajutat fiind de darul Duhului Sfnt. Iar lacrimile duhovnicesti vor izvor din ochii
nostri si vom spune rugciunea fr tulburare. Cnd rostim Rugciunea lui Iisus cu atentia
mintii fixat pe organul fiziologic al inimii, ne ntoarcem nluntrul nostru, n adncul inimii,
desprtindu-ne astfel de lumea exterioar. Cnd mintea intr n inim, ea trebuie s se lupte ca
s stea ct mai mult timp acolo. La nceput, mintea hoinar se simte stingher si strmtorat n
spatiul inimii. Dar, odat obisnuit cu acest lucru, nu-i mai place s ias afar, pentru c acolo
n inim se afl mprtia lui Dumnezeu.
ndeprtat prin pcate de Darul Duhului Sfnt. Inima poate fi rnit adnc de un astfel de
sentiment. Si cnd inima este strpuns de pocint, iar nu de o fort exterioar, doare mai
mult dect orice ran fcut de trup (de aceea nu se recomand metode si tehnici care duc la o
suferint fizic a inimii si a trupului; acestea nu numai c nu au nici un rezultat duhovnicesc din cauza lipsei de pocint a inimii, dar pot pricinui si mbolnvirea psihic si fizic). Aceast
ran pstreaz continuu mintea n Dumnezeu si cel ce este rnit astfel, nu poate s doarm nici
noaptea, simtindu-se de parc ar fi pe crbuni aprinsi. De aceea el poate s rosteasc
Rugciunea lui Iisus cu inima strpuns timp de un sfert de ceas, iar apoi sufletul su aprins
de darul Duhului Sfnt si va aminti de Mntuitorul Iisus Hristos, ziua si noaptea. Aceasta este
rugciunea nencetat. Crestinul poate realiza aceasta dup cteva minute de rugciune
intens, cu lacrimi, si poate simti lucrarea Rugciunii lui Iisus nluntrul su multe zile.
Este absolut necesar s ne recunoastem nevrednicia noastr, pentru ca Rugciunea lui
Iisus s lucreze nluntrul nostru. Sporirea n rugciune depinde de sporirea cunostintei
pctoseniei noastre. Fr aceast cunostint, rugciunea adevrat nu exist. Deci,
rugciunea trebuie mpletit cu plngerea pcatelor noastre.
Sfintii Printi nvat c ridicarea noastr spre Rai este mpletit cu coborrea mintii
nluntrul nostru. Cu ct coborm mintea mai adnc n inima noastr, cu att descoperim
necurtia din tainitele inimii noastre. Prin pocint, mprtia Cerurilor coboar nluntrul inimii
noastre si o transform n Paradis. Doar prin pocint suntem cluziti spre vederea mprtiei
lui Dumnezeu. ndemnul: Pociti-v c s-a apropiat mprtia Cerurilor (Matei 3, 2) este
ntotdeauna actual.
Dac ns, crestinul ajunge la dezndejde, cnd se gndeste la pcatele sale,
nseamn c diavolul i-a strecurat n minte ideea de pctosenie spre a-l arunca n dezndejde.
Gndeste-te c sufletul tu st la nfricosata Judecat n fata Dreptului Judector. Si de
va fi gsit vrednic, va fi luat de ngeri si va fi dus n mprtia cea vesnic a lui Dumnezeu, de
unde au fugit durerea, ntristarea si suspinarea (Isaia 35, 10). Iar de a vietuit n pcate, aude
glasul de tunet al lui Dumnezeu zicndu-i: s fie ridicat cel necredincios, ca s nu vad slava
Domnului (Isaia 37, 10). Atunci l ajung pe el chinurile iadului, tartarul, scrsnirea dintilor,
viermele cel neadormit al constiintei, putoarea pcatelor, ntunericul cel vesnic, vederea
chipurilor nfricostoare ale dracilor, dezndejdea cea vesnic si focul cel vesnic si imaterial al
iadului, unde se va munci n vecii vecilor. Unde va fi atunci fala lumii acesteia? Unde Slava
desart? Unde desftarea? Unde nlucirea? Unde odihna? Unde lauda? Unde bogtia? Unde
rudeniile? Unde mama? Unde printii? Cine dintre acestia va mai putea s-l scoat pe cel care
arde n focul cel vesnic al iadului?
Sfntul Ioan Gur de Aur spune despre rugciune: Pentru ca rugciunea s fie
roditoare, ea trebuie s se fac cu mintea adunat si cu inima strpuns de sentimentul
pocintei. Rugciunea trebuie fcut cu mintea adunat, cu rvna sufletului pocit si cu vointa
ncordat. Aceasta este rugciunea care urc la Ceruri. S ne nsufletim astfel constiinta, s ne
muncim sufletul cu gndul la pcatele fcute, dar nu pentru a-l scrbi si dezndjdui, ci pentru
a-l umple de rvn si pentru a-l ndemna la priveghere si rugciune. Nimic nu ndeprteaz mai
mult delsarea si nepsarea, precum chinul si suferinta care adun mintea mprstiat la cele
din jur si o face s se ntoarc n inim. Cel ce se roag astfel, afl mare bucurie si pace n
sufletul su.
Sfntul Ioan Gur de Aur spune c omul atunci capt ndrzneal n rugciune, cnd
este convins c este mai ru dect toat zidirea. Sfintii Printi leag rugciunea de chinul
sufletului si de adunarea mintii. Mintea trebuie s se rentoarc n ea nssi din tulburarea ei,
astfel nct s se poat naste rugciunea, din prea plinul pocintei inimii.
Plnsul si lacrimile
Sfintii Printi spun c plnsul este de dou feluri: un plns este fr lacrimi si altul cu
lacrimi.
Plnsul fr lacrimi este ntristarea cea dup Dumnezeu. Aceasta, dup Sfntul Apostol
Pavel: lucreaz pocinta fr prere de ru spre mntuire (II Cor.7, 10). Dac pcatul naste
ntristare, trebuie s stim c scrba, cea dup Dumnezeu pentru pcat, mistuie pcatul. Dac
aceast ntristare se face din inim, cu pocint, naintea lui Dumnezeu, ea mistuie pcatele
(Sfntul Ioan Gur de Aur). Plnsul fr lacrimi este venirea n sine a fiului risipitor (Luca 15,
17), iar acest plns l pot avea toti oamenii.
Plnsul cu lacrimi este mbrtisarea Printelui Ceresc fat de cei ce se ntorc la
pocint spune Sfntul Grigorie Palama. Acest plns cu lacrimi este un dar al lui Dumnezeu,
care se d unora din mila Lui si pe care nu toti pot s-l aib.
Asadar, trebuie s stim c suspinele din inim si mhnirea mintii pentru pcatele
svrsite alctuiesc plnsul fr lacrimi. Acest fel de plns, la multi si de multe ori, s-a fcut
nainte-mergtor spre plnsul cel de-al doilea, care vine cu izvorul lacrimilor, celor spre
pocint.
Despre fericitul plns cu lacrimi pentru pcate, Sfntul Ioan Scraul zice: Lacrimile cele
de dup Botez, mai mare lucrare au dect nsusi Botezul. Cci Sfntul Botez face curtire si
iertarea pcatelor ce s-au fcut mai nainte de Botez, iar izvorul lacrimilor celor de dup Botez
le curteste si pe cele cu care ne-am ntlnit dup Botez.
Este de trebuint s artm si de cte feluri sunt lacrimile. Aceasta pentru a ntelege c
nu orice lacrim este spre folosul mntuirii sufletelor noastre:
1) - Mai nti, sunt lacrimile care se nasc din dragostea pentru Dumnezeu, care ngras
si veselesc fata omului (Scara, Cuv.7, 7, Pateric, cap.6 f.99 verso).
2) - Al doilea fel sunt lacrimile cele din frica de Dumnezeu. Acestea usuc pe om (Idem).
3) - Al treilea fel, sunt lacrimile care se nasc din pomenirea mortii (Scara 7, 36).
4) - Al patrulea fel de lacrimi sunt cele care se nasc din pomenirea muncilor Iadului
(Pateric, Cap.7,9 f.99, C.2, pentru umilint, f.85).
5) - Al cincilea fel de lacrimi sunt cele care i vin omului din cugetarea la pcatele sale
(Scara, cuv.7, 42).
6) - Al saselea fel de lacrimi sunt cele care-i vin omului din ntristare si din inima
ndurerat (Scara, cuv.7, 65).
7) - Al saptelea fel de lacrimi sunt cele care vin de la Dumnezeu si lacrimi care vin din
nevointa omului (Scara, cuv.7, 25).
Aceste lacrimi, amintite pn aici, sunt lacrimi bune, care aduc omului curtire de pcate si
mngiere de la Dumnezeu, dup cuvntul Sfintei Scripturi care zice: Fericiti cei ce plng, c
aceia se vor mngia (Matei 5, 4).
8) - n afara acestor feluri de lacrimi, mai sunt lacrimile cele mijlocii, care nici nu folosesc
si nici nu osndesc pe om. Asa sunt lacrimile firesti, cu care plng printii pe copii sau copiii
dup printi, sau prietenul dup prieten sau cineva dup rudenia sa.
n sfrsit, a treia categorie de lacrimi este cea a lacrimilor viclene, rele si vtmtoare
pentru suflet, cum sunt:
9) - Lacrimile cele din trufie (Scara, cuv.7, 44).
10) - Lacrimi care se nasc din mnie (Scara, cuv.7, 26-29).
11) - Lacrimi nscute din scrbe si necazuri (Scara, cuv.7, 13).
12) - Lacrimi venite din pizm si zavistie - Cnd cineva plnge din necaz sau c nu se
poate rzbuna pe altii care i-au fcut ru sau vreo pagub (Scara, cuv.7, 26).
13) - Lacrimi care vin de la duhul dezmierdrii si al curviei (Scara cuv.15, 42-43).
14) - Lacrimi care vin de la diavolul slavei desarte (Scara 7, 23).
15) - Lacrimile pe care le aduce diavolul mbuibrii pntecelui. Aceste vin, de obicei,
cnd cineva este stul si beat. Despre aceste lacrimi zice Sfntul Ioan Scraul: S pndim de
multe ori si vom afla, fcndu-se n noi, un lucru amar si de rs chiar dracilor; cci sturndu-ne
ne umilim si postind ne nvrtosm. Aici scopul dracilor este ca s ne nselm cu lacrimile cele
neadevrate (Scara cuv.7, f.62-63).
Este bine s cunoastem c sunt lacrimi care vin omului din gndire si cugetare si lacrimi
care se fac fr de cugetare. Prin acestea deosebindu-se cele cuvnttoare de cele
necuvnttoare. Lacrimile cele fr de cugetare le au si dobitoacele, cci si ele plng unele
dup altele, dar fr s gndeasc.
Deci, se cade nou ca s cutm lacrimile cele bune, cu fric de Dumnezeu, iar
lacrimile cele vtmtoare s le lepdm.
Astfel, cunoscndu-ti greseala, cere iertare de la Dumnezeu si ncepe a te ruga pentru
binele celor care te-au necjit si las toat rzbunarea la Judecata si Dreptatea lui Dumnezeu.
Lacrimile cele bune le poate pzi omul, dac se va pzi de vorba mult, de glume, de
rs, de mnie, de griji prea multe, de pomenirea rului fcut lui de altii, de mncare prea mult,
de somn peste msur, de betie si de altele de acest fel (Pateric Egiptean, Cap.4, 9; Scara
cuv.7, 9; 12, 4).
Iar dumnezeiescul printe Efrem Sirul zice: Fratii mei cei iubiti, s plngem n
rugciunea noastr ct mai avem vreme, ca s ne izbveasc pe noi Domnul de plnsul cel
nesfrsit, de focul gheenei si de scrsnirea dintilor (Cuvnt din Proloage, dec.p.20).
Ascultarea
Fr un printe duhovnicesc, nimeni nu poate nainta si nici nu poate duce o viat
curat. De aceea, ucenicul trebuie s caute un duhovnic sporit n Rugciunea lui Iisus, de
care s asculte si s fie binecuvntat. Duhovnicul l va ajuta pe ucenic, att cu cuvntul, ct si
tainic, l va mprtsi cu darurile rugciunii.
Pentru c dac se judec duhovnicul, se pierde ascultarea si smerenia si odat cu aceasta este
pierdut nssi mntuirea.
pctosul. Spunnd astfel rugciunea, vom avea mijlocitoare a rugciunilor noastre pe Maica
Domnului.
Pentru a ajuta mintea s se roage, putem s folosim metanii tip brtar, cu 33 de
noduri. Retinerea aerului, n timpul rugciunii, trebuie s se fac astfel nct s nu apar
ameteal sau oboseal.
Spunnd astfel Rugciunea lui Iisus, mintea noastr se va rentoarce n inim, unde
mireasa sufletul nostru, se va ntlni cu Mirele Mntuitorul Iisus Hristos, care se afl n inima
noastr de la Sfntul Botez.
nceptorii primesc harul n parte, pe cnd cei desvrsiti primesc harul ntreg. Harul
Duhului Sfnt vine n noi, potrivit nevointelor si smereniei inimii noastre.
Plecarea harului
Harul lui Dumnezeu vine si pleac spre a se rentoarce si a disprea din nou.
Dumnezeu si trimite harul Su si apoi l retrage. La nceputul acestor lupte duhovnicesti,
intervalele dintre retragerea harului si revenirea din nou sunt mai mari. Ele ns se scurteaz
dup mult nevoint. Atletul rugciunii este obisnuit cu aceste vizite, dar si cu retragerea
harului. De ce se ntmpl acest lucru ?
Harul vine ca s mngie si s ndulceasc inima si pleac spre a da posibilitatea
dobndirii pe mai departe a cutrii Lui si a smereniei. Harul se retrage pentru ca atletul
rugciunii s nteleag c a fost un dar de la Dumnezeu si el este total nevrednic s-L
primeasc. Multi clugri cunosc, din experienta tririi lor, acest joc al harului, care poate dura
mai multi ani. Harul vine si pleac! Cnd vine, Harul sprijin pe clugr prin venirea Sa si l
umple de mngiere divin. Este ca si cum i-ar spune: Sunt aici. Cnd pleac, pleac
pentru c harul ce i-a fost dat trebuie s fie asimilat, ceea ce este foarte greu. Trebuie s se
lucreze foarte mult si s se fac mult rugciune pentru a se asimila harul primit. Sunt clugri
care au primit harul divin, dar mai trziu l-au renegat. Astfel s-a ntmplat cu Sfntul Apostol
Petru. A primit mult har pe Muntele Tabor, dar, nefiind n stare s-l asimileze, a ajuns s-L
tgduiasc pe Hristos.
Stadiul asimilrii Harului este legat de o cutare chinuitoare a Lui. Atletul rugciunii
stie acum c exist harul si acest lucru l face s-l caute cu lacrimi. Plnge precum copilul
ce-si caut mama, n timp ce ea se ascunde de el. Atletul rugciunii spune: Unde esti tu,
Lumina mea? Unde esti bucuria mea? De ce m-ai prsit si mi-ai lsat inima n suferint? De
ce ti-ai ascuns fata Ta de la mine si sufletul meu este ndurerat? Cnd mi-ai venit n suflet, mi-ai
ars pcatele. Vino si acum si-mi arde pcatele ce te-au ascuns de mine, precum norii ascund
soarele. Vino si bucur-m cu venirea Ta. O, Doamne, de ce ntrzii? Vezi c sufletul meu este
chinuit si eu te caut cu lacrimi. Unde te-ai ascuns? De ce sufletul meu nu Te vede pe tine, cel
ce esti pretutindeni si te caut ndurerat?
Sfntul Serafim de Sarov a pierdut harul lui Dumnezeu, pentru c s-a mniat pe un frate
mai mare. Nu a fost nenorocire mai mare pentru el. Abia atunci a putut ntelege suferinta lui
Adam si a Evei, cnd au fost alungati din Rai si au pierdut Harul Duhului Sfnt. Astfel, Sfntul
Serafim de Sarov a rmas o mie de zile si de nopti pe o stnc, cernd harul divin. De aceea
harul se retrage, deoarece astfel mintea nseteaz dup Dumnezeu si l iubeste mai mult,
avnd acum experienta dulcetei harului si a goliciunii pe care absenta Lui o creeaz si
amrciunea pcatului. Si atunci l caut, dar cu credint si ndejde.
Dup ce harul a nvluit mintea si a adus-o la extaz, harul o prseste apoi foarte
repede, mai ales atunci cnd mintea este la nceputul lucrrii sale de contemplatie. Venirea si
plecarea harului mai are o trstur salvatoare: vine pentru o vreme, l curt pe om de o
patim, si pleac. Apoi, vine din nou s-l curete de o alt patim. Si tot asa, pn cnd crestinul
devine capabil s-si curete vointa, cu ajutorul harului dumnezeiesc dttor de viat. El spune:
De ce ti-ai ascuns fata de la mine si sufletul meu este ndurerat? Cnd ai venit n suflet, mi-ai
ars pcatele. De ce te-ai ascuns de mine, precum norii ascund soarele? Vino din nou si-mi arde
pcatele! Vino si vezi c sufletul meu este chinuit. Te caut cu lacrimi. Unde te-ai ascuns? De ce
sufletul meu nu te vede pe Tine, cel ce esti pretutindeni? Te caut ndurerat.
Dup multe lupte si nevointe, vine un timp cnd harul este statornic, mai mult sau mai
putin, nluntrul inimii, si atunci pacea dumnezeiasc domin netulburat. Atunci sufletul devine
un nou Tabor. Raiul coboar pe pmnt. mprtia lui Dumnezeu coboar n inim, unde Sfnta
Treime si face slasul. Omul ajunge astfel dup chipul si asemnarea lui Dumnezeu.
Dac nu esti ncercat n cursele si atacurile diavolului, nu vei ntelege si nu vei putea
pretui darurile pe care ti le face Sfntul Duh. Dac nu recunosti duhul diavolesc care ucide, nu
vei ajunge la cunoasterea Duhului care d viat. Nu vei cunoaste cu adevrat pe dttorul de
viat Hristos. Ct de mare este iubirea lui Hristos! El stie s ntoarc nspre bine mestesugirile
diavolului, stie cum s scoat dulceata din amar, cum s transforme ura diavolului n dragoste
pentru Dumnezeu. Atunci ntelegi c oricare ar fi diavolul, n final el se sinucide. Se
autodistruge. El lupt mpotriva oamenilor si Dumnezeu i permite s fac aceasta, pentru c si
el este o persoan si de aceea are libertatea pe care Creatorul o respect, dar Dumnezeu i
ngrdeste lucrarea distrugtoare, prin dragostea si mngierea Sa.
Sfintii Printi spun c, prin dragostea Sa, Dumnezeu preschimb mndria meschin n
smerenie, care atrage harul Su. Adic, imediat ce crestinul se mndreste, cade. Dup cdere,
el se pocieste, primind harul divin si devine astfel mai smerit. n acest fel el se curt putin
cte putin, chiar si de pcatul satanic al mndriei. Astfel putem repeta, pe bun dreptate, c
diavolul se autodistruge.
Nimeni nu poate deveni nvtat n Rugciunea lui Iisus, dect dac ncepe el nsusi
aceast sfnt lucrare sub binecuvntarea unui duhovnic care are rugciunea inimii.
Sfntul Ignatie Briancianinov, n cartea sa Experiente ascetice, vol. I pag 247 spune
c, toate felurile de nselare, ale amgirii de sine si ale nselrii de ctre demoni, vin fie din
lucrarea gresit a mintii, fie din lucrarea gresit a inimii. Si din acestea, cea mai rspndit este
lucrarea prerii proprii.
sfrsit de spus rugciunea, s-a ndeprtat fierbinteala. Si iarsi, din nou asa gndind, fratele s-a
ridicat si a fcut rugciune si l-a biruit astfel pe cel ru.
De aceea atletul rugciunii trebuie s nesocoteasc orice durere.
Pe aceasta Sfintii Printi au numit-o prere. La acest fel de nselare se refer si Sfntul
Apostol Pavel, cnd zice: Nimeni dar s nu v nsele printr-o prefcut smerenie si printr-o
ftarnic nchinare la ngeri, ncercnd s ptrund n cele ce n-a vzut si ngmfndu-se
zadarnic cu nchipuirea lui trupeasc (Col.4, 18). Cel care se afl ntr-o astfel de nselare,
alctuieste despre sine prerea c ar avea numeroase virtuti si merite si c ar fi plin de
Darurile lui Duhului Sfnt.
Cel aflat ntr-o astfel de stare se gseste pe de-a-ntregul de partea tatlui nchipuirii si
minciunii - diavolul. Cel care se roag silindu-se s descopere n inim simtirile omului
duhovnicesc, dar neavnd pocint, va avea parte de simtirile trupesti la care se va aduga si
lucrarea diavoleasc. Socotind astfel gresit simtirile trupesti si cele din lucrarea diavoleasc ca
izvorte din har, el se va forma si se va ntri n aceste preri mincinoase. n mod firesc dintr-o
asemenea nevoint gresit va lua nastere amgirea de sine si nselarea diavoleasc.
Dintre simtirile sufletesti si trupesti ale inimii amintim: Duhul mndriei, al Slavei desarte, al
desfrnrii, al mniei, al ereziei... Un printe spunea rugciunea lui Iisus cu duh de mndrie,
folosind o metod psihotehnic de concentrare. Cnd la aceast lucrare a sa se aduga si
lucrarea diavoleasc, se forma un duh de mndrie iar printii cei duhovnicesti pentru a scpa
de el, se ndeprtau la ctiva kilometrii distant de mnstire.
Yoginii romni care practic yoga si rugciunea lui Iisus si fac desfrnri si alte
blesteme trupesti, cred c simtirile si vedeniile pe care le au sunt de la Dumnezeu. n realitate
sunt simtirile pctoase ale inimii si mprtsiri de lucrrile diavolesti. Cei care vor s afle
simtirile duhovnicesti ale inimii trebuie s mearg si s se roage n mnstirile unde se afl
printi duhovnicesti care au ajuns la rugciunea inimii. Acolo, pe msura pocintei si a curtirii
se vor mprtsi de simtirile duhovnicesti ale inimii.
S fie foarte limpede:
Cel ce socoteste c are lucrri duhovnicesti, virtuti, merite, daruri harice, cel care se
mguleste si se desfteaz cu prerea va ngrdi astfel lucrrilor duhovnicesti, virtutilor
crestine si harului dumnezeiesc, intrarea n el si va deschide larg poarta pentru mbolnvirea
prin pcate si pentru demoni.
*
* *
Prerea este alctuit din socotinte mincinoase si simtiri mincinoase. Pentru cei
molipsiti de prere nu mai exist nici o putint de sporire duhovniceasc pentru c ei au
nimicit pe altarul minciunii, nssi principiile pe care se ntemeiaz lucrarea mntuirii sale, si
anume felul n care el priveste adevrul. Cei care bolesc de o astfel de nselare, sunt beti de
sine, de starea lor de amgire de sine, vznd n ea o lucrare haric. Ei sunt ptrunsi peste
msur de cugetri semete si de trufie, dar par smeriti n ochii multora care judec dup artare
si nu pretuiesc lucrurile dup roadele lor, precum a poruncit Mntuitorul Iisus Hristos. (Matei 7,
16; 2, 33) si cu att mai putin, dup simtul duhovnicesc de care aminteste Sfntul Apostol Pavel
(Evrei 5, 14).
Sunt si stri duhovnicesti, care vin din harul dumnezeiesc, n care crestinul gust
dulceata si bucuria duhovniceasc, stri n care se descoper tainele crestinttii si se face
simtit n inim slsluirea Duhului Sfnt, stri n care nevoitorul lui Hristos se nvredniceste de
vederi duhovnicesti. Acestea se ivesc la cei care au atins desvrsirea crestin, care s-au
curtit si pregtit mai nainte prin pocint. Lucrarea treptat a pocintei se face artat
ndeosebi prin toate felurile de smerenie si ndeosebi prin rugciunea adus din srcia duhului
si din plnsul care slbeste n om treptat lucrarea pcatelor.
Atunci cnd patimile slbesc (si aceasta se ntmpl cel mai adesea spre sfrsitul unei
vietii crestinesti), atunci ncep s apar putin cte putin strile duhovnicesti care se deosebesc
de strile alctuite de ctre: prerea de sine. Mai nti intr n casa sufletului plnsul cel din
har, care o curteste si o lumineaz pentru primirea darurilor dumnezeiesti, care urmeaz
plnsului, potrivit asezmintelor legii duhovnicesti.
Omul trupesc nu poate nicidecum s-si nchipuie strile duhovnicesti. Cunoasterea
acestor stri se afl numai prin cercare. Iar Darurile Duhovnicesti sunt mprtite cu
dumnezeiasca ntelepciune, care vegheaz, ca vasul cel cuvnttor (crestinul) ce trebuie s
primeasc n sine darul, s poat primi n sine fr vtmare puterea dumnezeiasc (Matei IX,
7). n timpurile noastre darurile duhovnicesti sunt mprtite cu cea mai mare iconomie de
Dumnezeu, pentru neputintele de care este cuprins astzi crestintatea.
Darurile dumnezeiesti slujesc aproape numai spre a ndestula trebuintele mntuirii. Dimpotriv
prerea si cheltuieste roadele sale, cu o risip neistovit si cu cea mai mare grbire.
Semnul de obste al strilor duhovnicesti este smerita cugetare si adnca smerenie,
unit cu gndul crestinului c este mai prejos dect toti, avnd dragoste evanghelic fat de
orice semen. n schimb cel nselat n prere l proslveste pe Dumnezeu, numai cu scopul de
a se proslvi pe sine, asa cum a fcut fariseul. Unii dintre cei nselati se nfrneaz de la
nrobirea grosolan fat de patima dulcetii, dar asta numai pentru c n ei precumpneste
pcatul pcatelor, mndria.
Din nselarea numit prere au aprut urmrile pierztoare: ereziile schismele,
necredinta si hula. Nefericita urmare vzut a acestora este lucrarea gresit si vtmtoare
pentru sine si pentru aproapele, un ru care orict ar fi de limpede si de ntins, este putin bgat
n seam si nteles.
Deci toate felurile de nselare, ale amgirii de sine si a amgirii de ctre demoni vin fie
din lucrarea gresit a mintii, fie din lucrarea gresit a inimii. Iar cea mai rspndit este lucrarea
prerii.
De aceea se poate face legtura ntre starea de amgire de sine si nselare si
ntocmirea sufleteasc a acelor crestini care, lepdnd deprinderea Rugciunii lui Iisus si
ndeobste lucrarea mintii, se multumeste doar cu rugciunea cea dinafar, adic doar a lua
parte la toate slujbele bisericesti si a mplini fr stirbire pravila de la chilie, care este alctuit
doar din cntare de psalmi si de rugciuni, fcute cu gura si cu glasul. Acestia nu pot scpa de
preri. Semnul c prerea s-a furisat n acesti crestini se arat atunci cnd ei ncep s
cread despre sine c vietuiesc cu luare aminte si adesea i dispretuiesc pe ceilalti cu trufie,
vorbind lucruri urte despre ei si se socotesc vrednici de a fi pstori duhovnicesti, asemnnduse prin aceasta orbului care se apuc s arate calea altor orbi.
Orice rugciune fcut cu buzele si cu glasul este rodnic numai atunci cnd este unit
cu luarea aminte lucru foarte rar ntlnit, pentru c luarea aminte se deprinde mai nainte de
toate prin lucrarea Rugciunii lui Iisus.
nselarea diavolilor
Armele diavolilor
Cnd ne rugm, diavolul lupt asupra noastr cu nversunare. De ce ne rzboiesc
diavolii si prin ce metode? Din Patericul Egiptean aflm:
L-au ntrebat pe avva Agathon fratii, zicnd:
Imaginatia este cea mai viclean arm a lui satan: s imagineze trecutul si viitorul, s
imagineze lucrrile cele bune, s le imagineze pe cele rele. Multime de gnduri vin si preocup
mintea, nct aceasta nceteaz s mai mediteze la numele lui Iisus. Diavolul ncearc s fac
pe om s nu mai arate interes pentru Dumnezeu si s nu-si mai exprime dragostea. n primul
rnd l nduplec s cheme n minte tot felul de greseli pe care le-a comis n viata lui, n trecutul
ndeprtat si cel apropiat.
Dispretul mpotriva diavolului si struinta n Rugciunea lui Iisus, sunt cele mai
importante arme. Avem nevoie s struim n Rugciunea lui Iisus, n timpul acestor ispite si,
n general, avem nevoie s rmnem ntr-o stare de rugciune. S postim, s priveghem si s
muncim cu dreapt socoteal. Toate acestea duc la smerenie. Dar, toate acestea trebuie s le
facem cu binecuvntarea duhovnicului.
Rzboiul nevzut
Nicodim Aghioritul spune: Precum atunci cnd sunt chemati la rzboi, oamenii las toat
grija cea lumeasc, asa si crestinii nceptori n cele duhovnicesti, las toat grija cea lumeasc
pentru mpratul lor, Iisus Hristos, si si caut un duhovnic iscusit. Adic nu mai stau la ndoial
ntre pretul acestei lumi ntregi, dac le-ar da-o cineva, si pretul sufletului ndumnezeit pentru
viata cea vesnic. Trebuie, deci, s aib un duhovnic iscusit, deoarece n cele duhovnicesti, tot
ceea ce nu este din povtuire rnduit si sub ocrotirea smereniei, duce la nselare si la o mai
mare cdere dect patimile.
Deci, de ndat ce nceptorul duhovnicesc leapd faptele omului celui vechi sau
lucrurile contra firii, va da de rzboiul gndurilor. A nu avea gnduri este cu neputint, precum
cu neputint este a opri vntul cu o bucat de pnz. Iar dac sunt vremuri fr furtun,
aceasta este dup rnduiala Prea nduratului Dumnezeu. Diavolul caut s-i aduc aminte de
cele vechi si s-i ntoarc iarsi dragostea spre acelea. Cel mai adesea dau rzboi cu mintea
gndurile si chipurile cele de rusine. Nvala de gnduri rele nu trebuie, ns, s descurajeze pe
nceptor. Toat grija lui trebuie s fie aceasta: s nu primeasc nimic din cele ce i se nlucesc
mintii, ci tinerea de minte s-i fie Hristos, Maica Domnului si Sfnta Cruce.
Lupta nceptorului este lupta izbvirii de patimi, adic a nu lsa pruncii babilonesti
(gndurile rele) s intre si s se fac brbati, cci greu i va mai putea scoate. Cum se arat,
trebuie s-i loveasc de piatra Hristos, prin Rugciunea lui Iisus, pentru ca s nu ajung cu
dnsii pn la lupt (Psalm 136, 9). Cei nceptori pot vedea cum numele Mntuitorului Iisus
Hristos i izbveste de asupreala diavolilor, ceea ce i datoreaz cu o mai mare smerenie
naintea lui Dumnezeu, care le ia sau le usureaz lupta lor. Partea nceptorilor este de a usca
spinii patimilor din pmntul inimii si de a nu se sui cu mintea n vzduhul mndriei, pentru c
acolo bat diavoli mari si i rup aripile.
Mintea trebuie s fie de straj la portile simturilor, ca s nu intre focul pcatelor n
cetatea sufletului. Aceasta este partea ascetic sau nevoitoare. Pentru unii, nevointa este mare,
pentru altii usoar, pentru altii tine toat viata, iar pentru cei care nu judec pe nimeni si au
gnduri bune pentru toti oamenii, Mntuitorul Iisus Hristos le spune c: fr de nevoint intr n
mprtia Cerurilor.
Toat lupta nceptorului const n atentia care nu trebuie s adoarm, cci un vrjmas
i va semna neghina n tarina inimii. Prin urmare, pe msur ce se va usca pmntul inimii de
mocirle, trebuie s fie cu atentie mrit, cci altfel pinea lui va fi amar. Fr uscarea
izvoarelor rele, fr scoaterea patimilor din rdcin, iar locul lor ars cu lacrimi de pocint, fr
netezirea scurmturilor pe care le-au fcut diavolii patimilor, nu este cu putint de a ajunge n
ceata a doua, a lupttorilor celor sporiti.
Pn ce cu desvrsire n-am ntors mnia si pofta de la cele de aici, unde zceau
contra firii, nc nu am scpat de omul cel vechi, nc nu avem sufletul fecioar si parte de
crinul bunei vestiri a nasterii lui Dumnezeu n noi.
Ceata nceptorilor st sub fericirea srciei desvrsite. Nu este nimic de care s fie
inima lor prins, nici chiar de ei nsisi. Ct despre patimi, singura lor avutie au risipit-o si au
ajuns sraci de avutia aceea si s-au fcut ca un crin n pustie.
Celor din ceata sporitilor (treapta iluminrii), dup ce au fost ntriti n Dragostea
Dumnezeiasc si au deprins mestesugul luptelor duhovnicesti, le ngduie Dumnezeu lupta cu
diavolii. Cei ajunsi n aceast treapt a desvrsirii crestine se afl sub semnul fecioriei, al celor
care s-au ntors la starea de copil fr de patim, cci prunc ni s-a artat nou Iisus Hristos, iar
copilul crestea si se ntrea cu duhul, umplndu-se de ntelepciune si harul lui Dumnezeu era n
El. Luceafrul de dimineat va rsri n inimile lor (2Petru 1,19), cci Dumnezeu este Lumin.
Iar Sfntul Prooroc Isaia spune: Atunci lumina ta va rsri ca zorile si tmduirea ta se va grbi
(Isaia 58, 8).
Cei din ceata desvrsitilor, care au ajuns n treapta ndumnezeirii, bat rzboi cu
diavolul si l ard necontenit, cu sabia Duhului Sfnt (rugciunea). Dar, nu spre diavoli au cei
desvrsiti atintit privirea, ci toat fptura lor, absorbit n Dumnezeu, se face ca un prjol,
ntr-un rug nearztor si fiind strmutati de Dragostea lui Dumnezeu cu mintea n patria
cereasc, ard pe stpnitorul lumii acesteia diavolul, n inim, cu sabia de vpaie a Duhului
Sfnt. Lumina Dumnezeiasc creste tot mai mult n inima lor, iar pruncul Iisus se face brbat
desvrsit si vine plecndu-si capul sub mna zidirii Sale, artndu-le astfel smerenia Sa, ca pe
un Botez. Acum ns, vine si satana cu ispita sa: Nu cumva avem o prere nalt, pentru
ndrznirea pe care o avem fat de Dumnezeu ? Cu un cuvnt: Nu cdem n mndrie? Pe
toate acestea le arde ns ascultarea desvrsit de Dumnezeu, care lumineaz pe cei
desvrsiti, ca un soare al drepttii. Si, precum Iisus Hristos s-a fcut asculttor, pn la
moartea pe Cruce, de Printele Su, asa si n cei desvrsiti, vointa lui Dumnezeu, cea mai
urias putere, poart chipul celei mai desvrsite lepdri de sine. Astfel, vointa noastr se
face smerenie, cci dup cum ne spune Sfntul Isaac Sirul: Desvrsirea este o prpastie de
smerenie.
Dar are diavolul un duh duhul minciunii (cci al lui Dumnezeu este Duhul Adevrului)
si cu duhul minciunii ispiteste pe cei desvrsiti. Nu cumva si iubesc viata viitoare? Si vicleanul
diavol i arat ngeri de lumin (2Corinteni 11, 14). Aici este bine-stiut o deosebire sigur ntre
cele dou duhuri. Ele au cte o lumin, ns lucrarea lor este diferit. Lumina Duhului Sfnt e
Lumina lui Hristos, care lumineaz pe tot omul ce vine n lume, pentru c ne lumineaz s ne
cunoastem cu adevrat ce suntem, fat de sfintenia lui Dumnezeu. n Lumina Adevrului ne
vedem multimea pcatelor noastre. Pe msur ce sporeste Lumina lui Dumnezeu n noi, vedem
ct stricciune am fcut n vremea ntunericului necunostintei si al pcatelor. Si astfel ne
vedem cei mai mari pctosi. Sfintii sunt convinsi de pcatele lor, de aceea, judecndu-se pe ei
nsisi, vrednici de iad se vd, dar mostenesc Raiul primind n dar mntuirea.
Diavolul minciunii are si el o lumin, ns la fel de mincinoas ca si el. Pe cnd lumina
cea adevrat ne arat pcatele noastre si din ele ne smerim pn la Iad, duhul minciunii cu
lumina lui ascunde pcatele din ochii mintii noastre, pe care i-a nnegrit cu duhul mndriei,
fcnd pe cel care ptimeste aceasta s se cread fr de pcate si c este mntuit. nselati
sunt cei mndri, care nchisi n nestiinta lor sunt convinsi de mntuirea lor, desi s-a ntrit n
ei ntunericul cel mai dinafar al mndriei.
Privind viata sfintilor, ei se cred niste pctosi, convinsi de pcatele lor, chiar dac fata
le strluceste ca soarele. Cei desvrsiti nu simt numai pcatele lor, ci c se afl n ei toate
pcatele oamenilor (Galateni 6, 2-10). n inima lor strbate durerea, sufer pentru durerile
oamenilor, vor s se jertfeasc pentru ei, vor s fie osnditi n locul lor. Aceasta este iubirea de
jertf, prjolul care aprinde cu darul Duhului Sfnt lumea, care cutremur portile iadului si
strneste mpotriv toat vlvtaia de ur sau ispita a doua, prin durere.
Pe msura sporirii darurilor dragostei dumnezeiesti n noi, pe aceiasi msur, diavolii
aprind vpaia de ur asupra noastr. Dar, dac l rugm pe Mntuitorul Iisus Hristos, El va lupta
pentru noi crestinii, biruind ca un Dumnezeu. Pe cel desvrsit, n timpul ncercrilor, l vor
prsi prietenii si i se vor face potrivnici, l vor huli, l vor osndi cei din casa lui, va fi dat n
minile vrjmasului. Viforul iadului va fi asupra lui, doar-doar l va desprti de Dragostea lui
Dumnezeu. Acesta este focul celei mai mari ncercri si suferinte, n care l curteste
Dumnezeu pe om, cnd nsusi El se ascunde, din Dragostea sa Dumnezeiasc, si las s se
prvleasc asupra lui puhoaie de ur, care vor cuta s-l nghit. De Dragostea lui Dumnezeu,
ns, nimic nu-l mai desparte. El spune, mpreun cu Sfntul Apostol Pavel: Cine ne va
desprti pe noi de Dragostea lui Hristos? Necazul sau strmtoarea, sau prigoana, sau
foametea, sau lipsa de mbrcminte, sau primejdia, sau sabia?
Precum este scris: Pentru Tine suntem omorti toat ziua, socotiti am fost ca niste oi
de njunghiere. Dar, n toate acestea, suntem mai mult dect biruitori, prin Acela care ne
iubeste. Cci, sunt ncredintat c nici moartea, nici viata, nici ngerii, nici stpnirile, nici cele de
acum, nici cele ce vor fi, nici puterile, nici nltimea, nici adncul si nici o alt fptur nu va
putea s ne despart pe noi de Dragostea lui Dumnezeu, cea ntru Iisus Hristos, Domnul nostru
(Romani 8, 35-39). Iat ce trebuie s fie omul dup fire un dumnezeu dup har (Psalm 91, 6).
S nu ne spimntm deci de acest rzboi mpotriva satanei cci este un rzboi duhovnicesc al
crui scop este mntuirea sufletului, iar mntuirea sufletului trebuie s fie principala grij a
crestinului. Acest rzboi este lupta noastr, nu mpotriva crnii si a sngelui, ci mpotriva
stpnilor ntunericului acestui veac si mpotriva duhurilor ruttii de sub cer (Efes. 6, 12).
Cmpul de btlie este inima noastr Durata rzboiului este toat viata noastr (Nicodim
Aghioritul). Nu ne luptm trupeste armele luptei noastre nu sunt trupesti (2Cor.10, 3-4).
Stati deci tari, avnd mijlocul vostru ncins cu adevrul si mbrcndu-v n platosa drepttii,
ncltati picioarele voastre, gata fiind pentru Evanghelia pcii. n toate luati pavza credintei,
cu care veti putea stinge toate sgetile arztoare ale vicleanului. Luati coiful mntuirii si sabia
Duhului, care este cuvntul lui Dumnezeu (Efes.6, 14-17).
Numai dup biruinta n acest rzboi (singurul rzboi sfnt!) vom putea auzi Pacea Mea
o dau vou si Slava Mea o dau vou. Celui ce va birui i voi da s mnnce din pomul vietii
care este n mijlocul Raiului lui Dumnezeu nu va avea moartea cea de-a doua (a sufletului)
i voi da s sad cu Mine pe tronul Meu si va vedea un cer nou si un pmnt nou
(Apoc.2:7,11; 3:21; 21:1)
V. Mintea si inima
Sufletul omenesc are n creier puterea rational si n inim puterea simtitoare.
Puterile rationale ale sufletului omenesc sunt n numr de cinci: mintea, gndul, puterea
cugettoare, puterea alegtoare si puterea hotrtoare.
Iar puterile senzitive ale omului sunt tot n numr de cinci: vzul, auzul, gustul, mirosul si
pipitul.
Persoana, ipostasul uman, cuprinde n el ntregul firii: duhul, sufletul si trupul. Omul
trebuie s triasc dup duh, duhul fiind partea superioar a sufletului. Toat alctuirea
omeneasc trebuie s devin duhovniceasc ca s dobndeasc asemnarea cu Dumnezeu.
Duhul Sfnt este cel care intr n unire cu Harul primit la Sfntul Botez, si tot el este acela care
introduce harul n inim, centrul firii omenesti, care trebuie s fie ndumnezeit. Fr inim, care
este centrul tuturor lucrrilor, duhul este neputincios. Iar fr duh mintea rmne oarb, lipsit
de directie. Deci, trebuie gsit o legtur armonioas ntre minte si inim, pentru a organiza,
pentru a zidi persoana uman n har, cci ndumnezeirea este un proces constient.
ndumnezeirea presupune o veghe nencetat a mintii si o strdanie continu a vointei.
Unirea mintii cu inima const n unirea gndurilor duhovnicesti ale mintii, cu simtirile
duhovnicesti ale inimii (Sbornicul vol.II, p.148).
Paza mintii (trezvia) este un mestesug duhovnicesc care, cu ajutorul lui Dumnezeu,
izbveste pe om de gnduri, de cuvinte si de fapte rele (Filocalia 4, Sf. Isihie Sinaitul).
Lucrarea mintii este atunci cnd stm cu atentia n inim si prin pomenirea lui
Dumnezeu nlturm orice gnd care ar ncerca s ptrund n inim.
Rugciunea mintii este atunci cnd cineva se ntreste cu atentia n inim si de acolo
nalt rugciunea ctre Dumnezeu. Rugciunea mintii este rugciunea fcut cu luarea aminte
de sine, fr gnduri, fr imaginatii si cugete rele.
Dup cum zice Sfntul Ioan Gur de Aur, pzirea inimii nseamn de fapt pzirea mintii
ca s nu plece din inim: Tineti inima sub toat paza, ca nu cumva s ias gndul despre
Dumnezeu, ci printr-o pomenire nencetat si curat s se ntipreasc n sufletele noastre, ca
o pecete, gndul la Dumnezeu. Pentru cei naintati n rugciune aceast pecete se va numi
rugciunea cea de sine misctoare. Zice Sfntul Isaac Sirul: Stai cu luare aminte n inim si
cu frica de Dumnezeu, nalt de acolo Rugciunea lui Iisus, adic din adncul inimii tale.
Lucrnd astfel, asteapt cu rbdare si cu smerenie zdrobirea inimii, cu un simtmnt de
pocint, pn cnd va veni si se va atinge de inima ta, harul lui Dumnezeu, si va trezi n ea
rugciunea nencetat, cea de sine misctoare, care murmur ca un prias si care va fi pentru
tine ca un paznic care strjuieste inima ta de orice necurtie si primejdie.
Rtcirea mintii
Iosif Sihastrul Vatopedinu ne nvat c rugciunea ciclic dinluntrul inimii nu se teme
niciodat de rtcire. Celelalte rugciuni presupun o oarecare temere, deoarece apare foarte
usor imaginatia.
Ct de mare este rtcirea mintii si ct de greu de nteles! Pentru c atunci cnd harul
se apropie de om, mintea - pasrea, cum i spune Avva Isaac - caut s intre peste tot, s
ncerce totul. ncepe cu zidirea lui Adam si ajunge n profunzimi si nltimi, de unde dac
Dumnezeu nu-i spune ea nu se mai ntoarce.
Cnd se nmulteste harul, mintea este rpit n vederea cea dumnezeiasc si inima se
aprinde de iubirea cea dumnezeiasc si arde toat de dragoste dumnezeiasc. Atunci, mintea
se afl n ntregime unit cu Dumnezeu, se topeste precum se topeste fierul cnd se apropie de
foc. Natura fierului nu se schimb, dar atta timp ct rmne n foc este una cu focul, iar cnd
se scoate din foc, revine din nou n starea lui natural de material tare.
Atunci linistea domneste n minte si pacea se asterne n tot trupul. Atunci omul se roag
cu cuvintele lui si cu rugciuni alctuite de el si se urc la vederea cea dumnezeiasc, fr ca
mintea s fie nchis n inim.
Rugciunea mintii este fcut pentru a veni harul. Cnd vine harul, mintea nu se mai
mprstie. Si cnd mintea rmne pe loc, foloseste tot felul de rugciuni, le ncearc pe toate.
Celelalte feluri de rugciuni nu sunt gresite, dar se poate cdea usor n greseal, dac
mintea nu s-a curtit pe deplin si primeste fel de fel de imaginatii, n loc de vedere
duhovniceasc. Dac pe malul mrii se afl un izvor de ap curat, atunci cnd avem furtun
pe mare, apa mrii se amestec cu apa curat a izvorului. Orict de ntelept ai fi, nu poti s
separi apa curat. La fel se ntmpl si cu mintea, dac o expunem furtunii gndurilor.
Si mai ia aminte la urmtoarele: Demonii sunt duhuri. Sunt nruditi cu duhul nostru si cu
mintea. Iar mintea este cea care hrneste sufletul pentru c mintea aduce orice vedere si
miscare mental n inim; iar inima este nselat prin amestec si confuzie, asemenea izvorului
care se vars n mare. Atunci se ntunec si se nnegreste sufletul. Din momentul acela, n locul
vederii dumnezeiesti, el primeste continuu numai nchipuiri. n felul acesta au aprut rtcirile si
ereziile.
Cnd omul se umple de har si este mereu atent si nu se descurajeaz niciodat, nu are
ncredere n sine, ci are fric de Dumnezeu ct trieste, atunci de se apropie cel ru
ntelege imediat c se ntmpl ceva nefiresc, ceva anormal. n aceast situatie, toate puterile
sufletului cer de la Dumnezeu ajutor. Caut pe Cel care a adus toate de la nefiint la fiint si
care tine totul. Numai Acesta este n msur s separe ape de ape.
Si, rugndu-te cu lacrimi, nselciunea dispare si nveti cum s fugi de orice rtcire.
Apoi, trind de multe ori astfel de experiente, devii ceea ce se cheam un om practic si fr
msur dai slav lui Dumnezeu si-I multumesti pentru c ti deschide mintea ca s cunosti
capcanele si mestesugirile celui ru si s te feresti de ele.
Cel care va fi prins n rtcire, dac va face ascultare de un printe duhovnicesc, poate
s scape de rtcire si de diavol. De aceea vrjmasul l sftuieste si se strduieste mereu s-l
conving s nu se ncread n nimeni, ci s primeasc numai propriile gnduri, s cread
numai n puterea lui de a distinge lucrurile si duhurile. ntr-un astfel de cuget nesmerit si face
cuib egoismul, mndria cea luciferic a tuturor celor rtciti, care nu vor cu nici un chip s
renunte la rtcirea lor.
Asadar, Domnul Hristos care este Lumina cea adevrat, s lumineze si s ndrepte
pasii tuturor celor rtciti care nu vor cu nici un chip s renunte la rtcirea lor.
b.2. Puterea rational care este format din cinci prti: minte, gnd
care rsare din minte ca raza din soare, cugetare, alegere si hotrre.
b.3. Puterea poftitoare, numit si simtire.
b.4. Puterea mnioas, numit si mnie.
b.5. Puterea cuvnttoare (cuvntul luntric).
Puterea cuvnttoare a sufletului nostru se afl la dou degete orizontale deasupra
snului stng si tine pn la furca pieptului.
Puterea poftitoare se afl n mijlocul inimii si tine pn la buric.
Puterea mnioas se afl n mijlocul inimii.
Inima, n Traditia Bisericii Ortodoxe, nu este exclusiv sediul vietii afective, ci este si
sediul ntelegerii (inima = adncul mintii). O ntelegere care presupune si simtire. Inima este
centrul omului integral, este locul spiritului si, prin urmare, rdcina vointei, a simtirii si a
cunoasterii.
Astfel, n conceptia gnoseologic a Bisericii Ortodoxe, inima este punctul de incident a
prezentei divine si transcende att viata afectiv, ct si gndirea discursiv care este situat n
creier.
Sfntul Evagrie Ponticul spune c: ntelegerea, dup cuvntul nteleptului Solomon,
rezid n inim, iar cugetarea n creier. Acesta este motivul care face ca nevoitorii duhovnicesti
s aib sentimentul nu numai c ptrund, c triesc, ci si c nteleg tainele Dumnezeiesti.
ntelegerea este un aspect al lucrrii mintii n inim, ceea ce este cu totul altceva fat de
speculatia rational propriu-zis. ntelegerea singur, rmas la dimensiunile ei umane, nu va
putea gsi niciodat n sine acea suficient care s-i ngduie s ajung la rezultate depline.
Lucrarea rugciunii si a darului Dumnezeiesc i confer inteligentei valoare, i valorific functia
cognitiv, de cunoastere. Mintea care se uneste cu inima, prin actul rugciunii si darul Duhului
Sfnt, depseste speculatiile filosofice si teologia rational.
Mintea nu mai este acum singur, ci este restaurat n functia ei integral, alturi de
inim. Prin Harul Dumnezeiesc, mintea va cunoaste prin inim. Iar, dac vom pune la poarta
inimii strjer pe minte, adic gndul cel bun, el nu va lsa s intre nuntru pcatele celor cinci
simturi, iar patimile cele ce ies din inim le va opri, ca s nu se fac pcate. Deci, paza inimii
const n a pune gndul portar al inimii, pentru a opri orice gnd ptimas s intre n inim.
Mintea care intr n inim, la nceput se simte foarte strmtorat, ca ntr-o temnit. Dar,
dup ce se va deprinde cu aceast lucrare, se va simti foarte bine, cci mintea are cmar
fireasc inima.
2) - Inima este centrul puterilor mai presus de fire ale crestinului, adic centrul
duhovnicesc
Inima crestinului este centrul duhovnicesc al tuturor darurilor Duhului Sfnt si al tuturor
faptelor bune, crestine.
Darul lui Dumnezeu cel mai presus de fire, pe care l-am primit de la Sfntul Botez, se
afl n inim. Mntuitorul nostru Iisus Hristos ne spune c: mprtia lui Dumnezeu se afl
nuntrul vostru (Luca 7, 28). Iar Sfntul Apostol Pavel ne spune c: ... iubirea lui Dumnezeu
s-a vrsat n inimile noastre, prin Duhul Sfnt cel druit nou (Romani 5, 5).
se odihnesc. Si acest lucru l putem vedea clar din visele noastre. Sfntul Vasile cel Mare
spune c n mare msur nlucirile noptii (visele) sunt o reflectare a gndurilor noastre de
peste zi. Preocuprile rele, din timpul zilei, dau nastere viselor rele. La fel se ntmpl si cu
faptele bune. Ascetul rugciunii se gndeste toat ziua la Dumnezeu, prin rugciune, citit si
fapta bun crestin. Amintirea lui Dumnezeu prin fapt, repetarea Rugciunii lui Iisus, este
bucuria lui. El face totul, fie c mnnc, fie c bea, spre Slava lui Dumnezeu, dup cuvntul
Sfntului Apostol Pavel. Este deci normal ca inima lui s se gndeasc la Dumnezeu si s se
roage, chiar si n timpul celor cteva ore de odihn din noapte. n acest fel, inima lui este
ntotdeauna treaz.
Deci, inima crestinului este locul n care se lucreaz toat dreptatea, dar si toat
nedreptatea. Inima este un vas care cuprinde toate patimile, dar, n acelasi timp, se poate gsi
n inim Dumnezeu, Maica Domnului, ngerii, Sfintii, Visteriile Harului si Viata cea Vesnic.
Mai pe scurt, dup faptele crestinului, n inim se poate afla sau mprtia lui Dumnezeu, sau
Iadul.
Treptele rugciunii
Rugciunea are mai multe trepte:
1) - Rugciunea oral este cea dinti treapt a rugciunii. Cnd ne rugm cu limba, cu
gura si cu buzele, suntem n treapta cea mai de jos a rugciunii. Despre acest fel de rugciune,
Duhul Sfnt ne zice: Cu glasul meu ctre Domnul am strigat (Psalm 141,1) si aduceti Domnului
roada buzelor voastre (Romani 10, 13; 8, 15). Dac am fi multumiti s rmnem numai n
aceast treapt a rugciunii, atunci avem pomenirea lui Dumnezeu numai n gura si pe limba
noastr, iar cu mintea si cu inima ne aflm departe de El (Isaia 29, 13). Totusi, si acest fel de
rugciune este necesar, pentru c astfel ncepem a ne nvta s ne rugm. Acest fel de
rugciune, pe care Sfintii Printi o numesc plugria sufletului, este slavoslovie si rugciune
ctre Dumnezeu, care se face prin cntarea de psalmi de tropare, de canoane sau alte
rugciuni care se afl n Ceaslov, Acatistier si alte crti de slujb.
Sufletul omenesc are dou prti dominatoare mintea si inima. Mintea izvorste
permanent gnduri (Creierul uman este unealta ratiunii), iar inima este unealta sentimentelor si
a simtirilor.
2) - A doua treapt a rugciunii este Rugciunea mintii. n aceast treapt a rugciunii
spunem rugciunea cu mintea si ntreaga noastr atentie este concentrat la cuvintele
rugciunii, dar n minte. Cnd mintea oboseste, o lsm s se odihneasc si ncepem din nou
s rostim rugciunea cu buzele. Dup ce mintea s-a odihnit, rencepem rugciunea,
concentrndu-ne din nou toat atentia nluntrul mintii. Sfntul Nil ne sftuieste: Aminteste-ti
ntotdeauna de Dumnezeu si mintea ti va deveni Rai.
3) - A treia treapt a rugciunii este Rugciunea inimii. n aceast treapt a rugciunii,
Rugciunea lui Iisus coboar n inim, mintea si inima fiind acum unite. Atentia este acum
adunat n inim si este cufundat din nou n cuvintele Rugciunii lui Iisus, dar mai nainte de
toate, nluntrul numelui lui Iisus, care are o adncime neperceput.
Rugciunea pe care o zicem cu gura si o ntelegem cu mintea si o simtim cu inima, devine
sferic (ciclic) n miscarea sufletului nostru. Aceasta este rugciunea inimii.
4) - A patra treapt a rugciunii este Rugciunea de sine misctoare. Cnd
ntreste n inim, rugciunea Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu miluieste-m
mine pctosul, de la o vreme inima se roag fr a mai zice cuvintele rugciunii. n timp
atletul rugciunii mnnc, lucreaz, vorbeste sau doarme, inima se roag. Este ceea ce
spune n Cntarea Cntrilor (15, 2) Eu dorm, dar inima-mi vegheaz.
se
pe
ce
se
Cel aflat n aceast treapt a rugciunii ajunge la ceea ce spune Sfntul Apostol Pavel:
Nencetat v rugati (Tesaloniceni 5, 17) Crestinul care a ajuns la rugciunea de sine
misctoare, oriunde ar fi si orice ar face, inima lui se roag nencetat. Rugciunea, cnd ajunge
s fie de sine misctoare, toat viata omului este o rugciune.
Cnd vorbeste cu oamenii, are n tain o alt gur de foc a Duhului Sfnt din inima lui. Cu
aceast gur el vorbeste cu Dumnezeu Aceasta este gura Duhului Sfnt, dup cum o numeste
Sfntul Vasile cel Mare. Un astfel de om, care a ajuns la rugciunea de sine misctoare, orice
ar face el, inima lui se roag. Pentru c Duhul Sfnt, cnd se va slslui n om, nu nceteaz
din rugciune: nsusi Duhul se roag pentru noi, cu suspine negrite (Romani 7, 28).
Petrecerea celor curati este rugciunea nencetat, fiindc gndurile lor, ntotdeauna sunt
miscri dumnezeiesti.
5) - A cincea treapt a rugciunii este Rugciunea cea vztoare. Cel care are
aceast rugciune ajunge s fie nalt vztor de Dumnezeu. Cu mintea lui, el poate s vad
gndurile oamenilor, duhurile rele si ngerii.
6) - A sasea treapt a rugciunii este Rugciunea n extaz sau n uimire. n timpul
acestei rugciuni, omul se rpeste cu mintea la Cer. Fata lui se face ca soarele si minile lui si
degetele lui ca fcliile de foc si nu se mai afl pe pmnt cu mintea, ci n Cer.
7) - A saptea treapt a rugciunii este Rugciunea cea duhovniceasc. Dumnezeiestii
Printi numesc aceast rugciune vedere duhovniceasc si mprtie a cerului.
Rugciunea duhovniceasc este mai presus de hotarele rugciunii Ea este o fire cu
Dumnezeu. Despre aceast rugciune spune Sfntul Apostol Pavel: Stiu un om oarecare care
acum paisprezece ani s-a rpit pn la al treilea Cer si a auzit cuvinte care nu este cu putint
omului a le gri. n trup sau n afar de trup, nu stiu. Dumnezeu stie. n aceast treapt a
rugciunii, mintea omului nu mai lucreaz dup a sa putere, ci este luat de puterea Duhului
Sfnt si dus n slvile ceresti si nu mai poate cugeta ce vrea ea. Atunci mintea omului este
dus la descoperiri mari n Cer sau n Iad, unde vrea Duhul Sfnt s o duc. Astfel, omul
ajunge la mari descoperiri dumnezeiesti. Si cnd revine iar la starea lui cea dinti, nu mai stie
dac a fost n trup sau n afar de trup, ca Sfntul Apostol Pavel. Aceasta este cea mai nalt
rugciune, despre care spune dumnezeiescul Printe Isaac Sirul c de abia se nvredniceste
unul din neam n neam.
Un rugtor desvrsit trece prin toate aceste trepte de rugciune, cu darul lui Dumnezeu.
Dar a urca omul singur pe aceste trepte, nu este n puterea lui. A omului este numai vointa. S
voiasc s se roage lui Dumnezeu cum poate, iar a se nvrednici de o nalt lucrare
dumnezeiasc depinde de darul lui Dumnezeu (Ne vorbeste printele Cleopa, vol.I. 1995).
Cel care se nevoieste n rugciune, simte mngierea dumnezeiasc, simte prezenta lui
Hristos, care i mprtseste dulceata linistirii, pacea netulburat, smerenia adnc si dragostea
dumnezeiasc, nesfrsit pentru toti. Mngierea prezentei dumnezeiesti nu poate fi comparat
cu nimic omenesc. Cel care ptimeste multe dureri, boli, necazuri si si pune ndejdea n
Dumnezeu, simte cel mai mult mngierea dumnezeiasc. Din acest motiv, unii pustnici evit
cu insistent mngierea oamenilor, pentru a putea simti dulceata covrsitoare si bucuria
vesnic a mngierii Dumnezeiesti, lucru care este de nenteles de ctre cei lumesti.
Omul duhovnicesc primeste har si n suferintele pe care i le produc ceilalti oameni. El se
ridic spre cerul azuriu si plin de slav al vietii duhovnicesti, unde ruttile lumesti nu-l mai pot
atinge. El nu mai este afectat de defimare, nedreptti, dispret, nvinuire, ci doar de cderea
duhovniceasc a vreunui frate.
Al doilea rod al rugciunii inimii este smerenia. Dup nvttura Sfintilor Printi, lucrtori ai
rugciunii inimii, luarea aminte si smerenia sunt cele dinti roade ale rugciunii. Acestea se
obtin prin practicarea struitoare a oricrui fel de rugciune, dar ndeosebi prin practicarea
Rugciunii lui Iisus, a crei lucrare se afl mai presus dect cntarea de psalmi si dect
celelalte rugciuni vorbite.
Al treilea rod al rugciunii inimii, care se naste la rndul su din luarea aminte si
smerenie, este umilinta. Iar, aceste trei roade ale rugciunii adic: luarea aminte, smerenia si
umilinta, precum si adevrata rugciune, sunt daruri ale lui Dumnezeu (Sbornic 1, p.193).
Al patrulea rod al acestei rugciuni este adunarea gndurilor.
Al cincilea rod este evlavia.
Al saselea rod este frica de Dumnezeu.
Al saptelea rod pomenirea mortii.
Al optulea rod este linistirea gndurilor.
Al noulea rod este cldura haric a inimii.
Al zecelea rod este concentrarea atentiei n inim.
Al unsprezecelea rod este privirea din ce n ce mai atent asupra pctoseniei noastre, din
care pricin sporeste n noi umilinta si se preface n plns duhovnicesc.
Al doisprezecelea rod este simtirea prezentei lui Dumnezeu, a mortii, a Judectii de Apoi si
cugetarea la muncile iadului miezul evlaviei crestine ortodoxe.
Al treisprezecelea rod al Rugciunii lui Iisus este dezlipirea noastr de la lucrrile
frumoase ale lumii acesteia si rmnerea ei n inim. Prin aceast obisnuint a mintii, de a
rmne n inim, ea fuge si urste dulcetile simtite ale organelor si simturilor. Acest lucru l
adevereste Sfntul Diadoh al Foticeii, zicnd: Cel ce intr de-a pururi n inima sa, se ntristeaz
de toate cele frumoase ale vietii. Cci cu duhul umblnd, nu mai poate sti de poftele trupului.
De asemenea, se dezlipeste de rtcirea nlucirilor, de nvlirile gndurilor rele si urte care se
lucreaz prin imaginatie
Deci, mintea coborndu-si cu liniste lucrarea sa, lipsit de relele artate mai nainte si
tinznd s se uneasc cu cuvntul cel nuntru asezat al inimii se dezbrac astfel de tot idolul
si chipul grosolan al imaginatiei, din pricina strmtorrii locului inimii, dup cum sarpele se
dezbrac de pielea sa.
Crestinul care si va obisnui mintea s rmn n inim, va dori totdeauna s-si ncuie usa
chiliei sale si s se linisteasc, s-si ncuie usa gurii si s tac si s-si ncuie usa luntric a
cuvntului celui nuntru asezat, spre a nu mai lsa duhurile viclene s vorbeasc ntr-nsul
ruttile si vicleniile voite de ele, prin care omul se face necurat n fata lui Dumnezeu, Cel ce
ncearc inimile si rrunchii. Pentru aceasta, ne sftuieste Sfntul Ioan Scrarul: ncuie usa
chiliei pentru trup, usa gurii pentru vorbirea cu oamenii si usa dinuntru pentru duhuri.
Al patrusprezecelea rod ce se naste din practicarea Rugciunii lui Iisus, const n aceea
c mintea, afundndu-se n inim si vznd acolo, cu ochiul su gnditor, chipul urt si grozav,
si nftisarea urt cu care s-a mbrcat prin necuviincioasele privelisti, prin urtele auziri si prin
purtarea dup voia simturilor si a lumii de care mai nainte s-a lsat prins dup cum arat
Sfntul Grigorie al Tesalonicului, ea ncepe s cstige smerenie, plns si lacrimi. Si cum s nu
se smereasc ticloasa, vznd locul inimii sale ntinat si nnegrit de un ntuneric gros, ce i s-a
pricinuit de pcatele fcute cu gndul, cu cuvntul si cu fapta.
Cuviosul Marcu zice, de asemenea: Cel cuprins de gnduri oare cum va vedea pcatul?
Celui cuprins de gnduri i se acoper ca si cu o negur sufletul. Iar acest ntuneric si are
nceputul din ntelegere rea si fapte rele. Cum s nu plng si s nu se ntristeze ticloasa,
vznd partea sa cuvnttoare plin de attea gnduri trufase, de attea pofte necuvnttoare,
de attea gnduri hulitoare si drcesti? Cum s nu plng ticloasa, vznd partea sa
poftitoare robit de attea gnduri urte si pofte necuviincioase, iar partea mnioas cuprins
de attea gnduri viclene, urte si pofte necuviincioase, vzndu-si inima orbit de nesimtire,
pietroas si rnit de attea rutti?. Cci, inima vede c omul su dinuntru nu este biseric
a lui Dumnezeu si a harului Su, ci pester de tlhari si prvlie de pcate si de draci. Pentru
acesta, prin smerenie, plns si lacrimi, milostiv l face pe Dumnezeu care o usureaz de
patimi si o izbveste de npdirile gndurilor drcesti.
Al cincisprezecelea rod ce se naste si creste din Rugciunea lui Iisus, const n faptul c
prin ntoarcerea mintii n inim si zbovirea ei n inim, prin privire gnditoare, strjuire, pzire
si rugciune, partea luntric a omului se face ca o oglind curat, dup cum ne nvat Sfntul
Calist n care mintea vede foarte clar aplecrile rele ale inimii sale, bntuielile si pndirile
duhurilor necurate. Pe scurt, mintea ncepe s-si vad toate greselile sale, pn la cele mai
mici, fapt pentru care cheam cu mare durere pe Iisus spre ajutorul su, si cere iertare, se
pocieste, se ntristeaz, cade la Domnul si adaug plns peste plns, smerenie peste
smerenie si face ct poate ca s se ndrepte si s nu mai pctuiasc. De aceea spune Sfntul
Ioan Scrarul: Rugciunea ta ti va arta asezarea pe care o ai. Cci rugciunea, fiind oglinda
monahului celui cuvnttor de Dumnezeu, i d n vileag asezarea luntric (Cuv.28).
Al saisprezecelea rod care se naste ca urmare a ntoarcerii mintii ctre inim, este
curtirea firii de ctre Dumnezeu, prin lucrarea cea mai presus de fire a harului Duhului Sfnt.
Dup cum Dumnezeiestii Printi au aflat unele chipuri si mestesuguri firesti spre a curta firea
omeneasc de patimile cele afar de fire ce au intrat ntr-nsa, cum ar fi: postul, privegherea,
culcarea pe jos, plecarea genunchilor, nchinciunile, nfrnarea si celelalte nevointe si ptimiri
ale trupului, n acelasi chip ei au aflat si aceast cale a ntoarcerii mintii ctre inim, pentru a se
curta deplin si ct mai repede, att mintea ct si inima.
Mintea si inima sunt cele dou prti domnitoare ale fiintei omenesti, cele mai fine si mai
usor de abtut ctre ru si, totodat, sunt cele care misc spre pcat si pe toate celelalte prti
si mdulare mai grosolane si mai greu de abtut ale trupului. Cci, mai nti se misc spre
pcat prtile mai fine si apoi cele mai mari si mai grosolane. De aceea, curtindu-se cele dinti,
se curt ntreaga fire omeneasc de patimi, fcndu-se astfel mai lesnicioas s primeasc
harul si lucrarea lui Dumnezeu, cea mai presus de fire. Calea aceasta curt firea mai repede
dect oricare, deoarece are ca lucrare si ndeletnicire porunca cea mai mare, soborniceasc, si
mai cuprinztoare dect toate celelalte, aceea de a iubi omul pe Dumnezeu din tot sufletul su,
din toat inima sa, din toat virtutea sa si din tot cugetul su. Mai ales pentru mplinirea acestei
porunci, dar si pentru celelalte, i se d omului darul cel mai presus de fire al lui Dumnezeu.
sfrsit. Sfntul Grigorie Sinaitul zice: Ce este mai copilros dect faptul c rostim cu gura
rugciuni, ne lsm ademeniti de o prere plin de bucurie, gndind despre noi c facem ceva
mare, mgulindu-ne numai pentru cantitate si hrnind prin aceasta pe fariseul nostru cel
dinuntru. Sfntul Grigorie zice c: Dac ne este ngduit s cntm cu glasul, apoi pentru
lenevirea si necunoasterea noastr s-a fcut aceasta, cu scopul ca noi s ncepem si s ne
ridicm pn la adevrata rugciune (Sbornicul 2, 186).
ns, numai aceast cntare cu gura si cu glasul din afar, nu poate elibera pe om de
patimile cele dinuntru, dup cum spune un avva din Pateric: dac lucrarea dinuntru, dup
Dumnezeu, nu-i va ajuta omului, atunci n zadar se osteneste n cele dinafar. Acest lucru l
arat si Sfntul Isihie Sinaitul, zicnd: Dac omul nu face voia lui Dumnezeu si legea Lui
nluntrul inimii sale, atunci nici n afar nu le va mplini cu usurint (Filocalia, vol.4, p.85).
Sfntul Grigorie Sinaitul i sftuieste, pe cei care nu au sporit n rugciunea tainic a inimii,
urmtoarele: Unii ca acestia trebuie s citeasc multe rugciuni, petrecnd nencetat n multe
si felurite rugciuni. Chiar si peste msur, pn cnd de la astfel de nevoint a rugciunii,
plin de durere, se va nclzi inima lor si va ncepe n ea lucrarea rugciunii gnditoare cu
mintea. Iar cine va gusta, n sfrsit, din acest har, trebuie s fac rugciunea vorbit cu msur
si s petreac mai mult n rugciunea mintii din inim, dup cum ne-au poruncit Sfintii Printi.
Iar Sfntul Grigorie Sinaitul zice: Noaptea sau ziua de te va nvrednici Domnul si vei simti n
tine o rugciune curat si nerisipit, las toate pravilele tale si srguieste-te din toat puterea s
te lipesti de Domnul Dumnezeul tu, cu rugciunea din inim, si El ti va da Lumina n inim cu
lucrarea duhovniceasc.
Iar n caz de slbire sau de rtcire, trebuie s se apuce din nou s rosteasc rugciuni
multe cu gura si s citeasc mult din scrierile Sfintilor Printi. Si s fac aceasta pn cnd se
va nclzi iar n rugciunea luntric.
Iar Sfntul Diadoh al Foticeii ne nvat: Cnd sufletul este plin de rodurile sale firesti, si
face cu glas mare si cntarea de psalmi si vrea a se ruga mai mult cu gura, dar cnd se afl
sub lucrarea Duhului Sfnt, cnt si se roag ntru toat destinderea si dulceata numai cu
inima (Filocalia vol.1, p.367). Iar, cnd suntem apsati de mult tristete, trebuie s facem
rugciuni si cu glasul putin mai mare, lovind sufletul cu sunete n ndejdea bucuriei, pn cnd
norul greu se va mprstia de valurile melodiei (Filocalia, vol.1, p.373).
Este adevrat si faptul c orice lucrare va face omul spre slava lui Dumnezeu, aceasta
este si are putere de laud lui Dumnezeu. Chiar si un singur gnd despre Dumnezeu, rsrit si
ntrit n mintea noastr, vine totdeauna de la Dumnezeu n sufletele noastre. Apoi zice: Cel
cu grij sfnt poate, dup cum spune Sfntul Apostol Pavel, s le fac toate spre slava lui
Dumnezeu, fiindc fiecare lucru, fiecare cuvnt si fiecare miscare a mintii are putere de laud.
De aceea, dreptul de mnnc sau bea, sau altceva de va face, toate acestea le face spre
Slava lui Dumnezeu. Zice Marele Vasile, n tlcuirea psalmului 118, la versetul: Gura mea am
deschis si am tras duh (v.131) c aici este vorba despre gura omului luntric, prin care
crestinul primeste cuvntul lui Dumnezeu, cel de viat fctor, ca pe o pine ce se pogoar din
Cer:
Sfntul Isaac Sirul, vorbind despre aceast rugciune, zice: Sfintii Printi aveau obiceiul
ca toate miscrile cele bune si lucrrile duhovnicesti s le svrseasc cu rugciune. Si mai
zice: Este cu cuviint s cunoastem cum c toat grija mintii pentru cele bune ntru Dumnezeu
si toat cugetarea celor duhovnicesti, se consider ca rugciune si nluntrul acesteia se
cuprinde, ori de ai zice de vorbiri, de citiri, ori de glasuri ale gurii spre slavoslovia lui Dumnezeu,
ori grija cea cu mhnire ntru Domnul, ori nchinciunile trupului, ori cntarea de psalmi, ori
stihuri, ori altele din celelalte prin care se face nvttura rugciunii celei curate.
Asadar, din Scrierile Sfintilor Printi vedem c este si o rugciune prin fapte sau prin
activitate, cnd omul se afl lucrnd fie cu mintea, fie cu gura, fie cu trupul, orice fapt bun
spre slava si plcerea lui Dumnezeu. Toate aceste fapte bune se consider mai mult rugciune
dinafar si mai putin dinuntru, prin care omul slveste cu mintea si cu inima pe Dumnezeu si
cu care, cei mai rvnitori si iubitori de Dumnezeu, se silesc spre a ajunge la o unire si mai
profund cu El. Sfntul Serafim de Sarov, artnd c n lucrarea faptelor bune din afar, intr si
rugciunea vorbit, zice astfel: Calea vietii celei lucrtoare o alctuieste postul, nfrnarea,
privegherea, ngenuncherile, rugciunea gurii si celelalte nevointe trupesti. Acestea alctuiesc
calea cea strmt si cu scrbe care, dup cuvntul lui Dumnezeu, duc pe om la viata cea
vesnic (Matei 7, 14) Apoi, artnd c de la aceast viat lucrtoare din afar, a faptelor bune
si a rugciunii cea mai de jos, omul pseste pe treapta vietii contemplative si nalte, zice:
Fiecare om care doreste s nceap s petreac viat duhovniceasc, trebuie s nceap de la
viata cea lucrtoare si pe urm s ajung la cea contemplativ cu mintea (Sbornicul 2, p.179).
Deci, viata lucrtoare ne ajut s ne curtim de patimile cele pctoase si s ne ridicm la
treapta desvrsirii celei lucrtoare, iar prin aceasta ne croieste drum spre viata contemplativ
cu mintea. Acest lucru l adevereste dumnezeiescul Printe Grigorie Teologul, zicnd: De
contemplare se pot apropia, fr primejdii, numai cei desvrsiti n urma ncercrilor.
Sfntul Ignatie Briancianinov, artnd cum trebuie evitat nselarea de la diavoli, de ctre
lucrtorii rugciunii mintii si a inimii zice: Rugciunea fcut cu gura, oricine ar face-o nu va
cdea n nselarea vrjmasului. De aceea, mai nti de toate, trebuie s ne tinem tare de
rugciunea fcut cu gura, iar mai pe urm de cea a mintii, fcut cu smerenie. Rugciunea
oral este util si cnd mintea noastr este risipit si tulburat de gnduri, n timpul activittilor
zilnice sau cnd ne sculm din somn cu mintea risipit. Atunci s cntm Doxologia, tropare si
alte rugciuni ctre Dumnezeu si Preacurata Sa Maic si ctre Sfinti. Vom observa atunci c
mintea noastr ncepe s se adune si ne putem concentra mai usor la rugciune. Rugciunile
care strbat ca fulgerul spre Cer, sunt rugciunile scurte, stihuri din psalmi, din Acatiste si
Prochimene:
rugciunii devine dificil, obositoare si grea. Dar, dac insistm, Harul lui Dumnezeu ne va ajuta
s regsim rugciunea si s mergem fr sovial mai departe, spre ndumnezeirea noastr n
har. Iat cteva ci care ne ajut s nvingem aceste zile si ceasuri sterpe si obositoare:
- Mai nti, nu trebuie s ne pierdem n nici un chip ndejdea ;
- Apoi, trebuie ca n acele clipe s ne rugm mai ales cu gura.
Numai oamenii perseverenti si plini de har pot s tin cu usurint mintea pe cuvintele
rugciunii si astfel s se roage netulburati. Noi, cei slabi si plini de patimi, trebuie s facem mari
eforturi si chiar s vrsm snge (ascez, munc si suferint, binecuvntate). Cnd mintea
noastr este netulburat si mprstiat, trebuie s cerem ajutor de la Dumnezeu. Iar atunci
cnd vrtejul gndurilor si al oboselii ne cuprinde, trebuie s strigm si noi ca Sfntul Apostol
Petru: Doamne, scap-m (Matei 14, 30), Iar Iisus ntinznd ndat mna, l-a apucat (Matei
14, 31). Adic, dup o rugciune arztoare, cu ajutorul lui Dumnezeu, toate aceste imagini care
vin s tulbure mintea, vor fi mprstiate, consumate nevzut n flcrile Duhului Sfnt, prin
numele lui Iisus. Nu trebuie s dezndjduim, ci trebuie s mergem mai departe, opunnd
rezistent. Iar rezistenta noastr trebuie s fie la fel de puternic, precum atacurile vrjmasilor
nostri, diavolii.
Pentru ca s se elibereze crestinul de patimi si s le dezrdcineze din inima lui, este
nevoie s dobndeasc n inim (unde izvorsc patimile) rugciunea mintii. Dac nu va locui
rugciunea mintii n acel loc de unde izvorsc patimile, acestea nu vor putea fi ndeprtate.
Dac neglijeaz rugciunea struitoare a inimii, este pericol de a se ajunge la moartea
sufleteasc.
Deci, dup cum vrjmasul nostru diavol, cel fr de mil, lupt mpotriva noastr n multe
chipuri, pn n ceasul mortii noastre trupesti, la fel si noi trebuie s-i stm mpotriv cu numele
lui Iisus, pn la ultima noastr suflare.
Clduri amgitoare
Rugciunea mintii este nsotit, de multe ori, de anumite simtiri fizice, care sunt deosebite
de la om la om. Dac nu se cunosc aceste simtiri fizice, care se petrec nluntrul nostru, usor
se poate cdea n rtcire. De aceea, Printele Arhim. Sofian Boghiu ne spune c este nevoie
de un duhovnic.
Amintim doar de cldurile ce vin n vremea rugciunii, spre a le distinge: care vin de la
firea noastr, care vin de la diavoli si care vin de la Dumnezeu. Cine cunoaste bine deosebirea
acestor clduri, va sti cum s-si mnuiasc atentia n vremea rugciunii, de la un caz la altul si
astfel va putea usor s scape de nselare. Sfntul Calist - Patriarhul Ierusalimului spune c:
Mai nti vine o cldur de la rinichi, care ne ncinge si care pare o rtcire. ns
aceasta nu este o nselare, ci o lucrare fireasc, nscut din lucrarea vointei. Dar dac cineva
crede c aceast cldur este de la Har, acest lucru este cu adevrat o rtcire. Cldura care
vine de la rinichi, a ptruns n noi prin cderea strmosilor nostri si si are nceputul si sfrsitul
n rinichi, aducnd sufletului asprime, rceal si tulburare. Oricare ar fi aceast cldur,
crestinul nu trebuie s o primeasc.
Apoi vine o cldur de la pntece si dac mintea o primeste se pogoar n cugete de
desfrnare. Acest fel de cldur este cu adevrat o lucrare diavoleasc.
Iar dac tot trupul se nclzeste de la inim, iar mintea rmne curat si fr de
patim, atunci acest lucru este cu adevrat o lucrare a Harului.
Iar dac cldura este strnit n noi de la diavoli, ea aprinde inima si mdularele
trupului spre pofta desfrnrii, robind mintea cu cugetele spurcate si momind-o spre desfrnare.
Pe ct se ridic omul de la momelile diavolilor, pe atta vede mai clar din cele ce i d Domnul.
Cnd ne rugm, mintea noastr trebuie s stea n partea de sus a inimii si s priveasc
n adncul ei. Pentru c atunci cnd mintea st n susul inimii si lucreaz rugciunea nluntrul
ei, ea se aseamn cu un mprat care st n nltime si priveste liber asupra tuturor cugetelor
rele, care se afl n inima sa si le sfarm cu numele lui Iisus Hristos. Pe lng aceasta, fiind
departe de pntece, poate scpa mai usor de aprinderea ptimas a poftei, care se afl n firea
noastr prin cderea lui Adam.
Dac ncepem rugciunea
mputinrii cldurii din inim sau
lucrrii dese a rugciunii, sau din
spre pntece si se amestec cu
acest lucru.
Altii ncep s fac rugciunea cu mintea n josul inimii, lng pntece, si simt cldura
desfrnrii.
Altii, lundu-se dup nvtturi orientale se concentreaz n mijlocul pntecelui (buric);
cei ce ndrznesc s fac de acolo rugciunea cu mintea, s stie c exist marele pericol s se
umple de putoarea desfrnrii.
Deci locul inimii unde trebuie s ne concentrm cu mintea pentru a ne ruga se afl haric,
prin cldura duhovniceasc pe care o simte mintea izvornd din inim. Iar din punct de vedere
trupesc locul inimii se gseste la dou degete orizontale deasupra snului stng. La nceput nu
ne putem concentra si ruga cu rugciunea lui Iisus, pentru c inima este plin de pcate si
duhul lumesc din jurul inimii noastre, nu permite mintii s se pogoare n inim si s simt
dulceata duhovniceasc. De aceea la nceput cnd ne rugm nu simtim nimic sau simtim
duhurile pcatelor. Dar pe msur ce se va curti inima de pcate, cu ajutorul Harului lui
Dumnezeu primit din Sfintele Taine si a faptelor bune crestine, mintea se va pogor n inim prin
pocint, simtind cldura duhovniceasc si prezenta haric a lui Dumnezeu.
Rugciunea lui Iisus, cu putin sfortare si cu zdrobire de inim. S o spun din adncul inimii,
dup cum spune Sfntul Prooroc si mprat David: Din adncuri am strigat ctre Tine,
Doamne. Doamne, auzi glasul meu. n plus, n acele momente, mintea lui nu trebuie s se
desprind de locul n care spune rugciunea.
Iar cnd ncepe s se nclzeasc locul n care spune rugciunea, atunci concentrndu-se
pe acea cldur din inim, s spun rugciunea mai atent, dup cuvntul Sfintei Scripturi care
spune: Merge-vor din putere n putere.... Si, rugndu-se astfel, ncepe s l doar nluntrul
pieptului, acolo unde spune rugciunea cu zdrobire de inim, adic n adncul fiintei sale
umane. Din acest moment, este clar c Mntuitorul Iisus Hristos a venit si s-a slsluit n acea
inim, dup cum ne-a spus n Dumnezeiasca Evanghelie: Unde sunt adunati doi sau trei n
numele Meu, acolo voi fi si Eu n mijlocul lor. Tot asa, unde sunt adunate inima, mintea si
atentia la un loc si cerceteaz n comun si cu evlavie numele Mntuitorului Iisus Hristos,
acolo va fi prezent si Dumnezeu n mijlocul lor. Eu si Tatl Meu vom veni la el si ne vom
face slas ntru el.
De acum ncolo, rugciunea se va spune cu usurint, deoarece, precum fierul nrosit
bine n foc este prelucrat cu usurint, tot asa se ntmpl si cu inima omului. Dup ce inima
este aprins de focul Sfntului Duh, ea va spune rugciunea cu mult cldur si cu mult
usurint.
Dup ce nceteaz aceast rugciune, omul si vine n fire si si cunoaste foarte bine
propria fiint, adic ia aminte si mediteaz la gndurile si amintirile pe care le avea nainte de asi zdrobi inima cu rugciunea si le afl pe toate ca fiind capcane si buruieni ale diavolului.
Rugciunea lui Iisus merge bine cnd cldura haric a lui Hristos este nluntrul inimii
noastre. Dar, n absenta cldurii harice, avem nevoie de vsle, adic de o struint mai mare n
rugciune. Apoi trebuie s citim scrierile Sfintilor Printi, care ne vor aduna mintea. Trebuie s
citim crtile duhovnicesti cu simtirea inimii si nu numai cu ratiunea. Trebuie s citim crti
duhovnicesti care au fost scrise cu inima si care pot fi citite cu bucurie din inim. Este bine s
avem alese mai dinainte tropare, care cntate sau citite ne vor aduce cinta si care vorbesc
despre pctosenia noastr, despre a doua venire a Mntuitorului nostru Iisus Hristos, despre
dragostea lui Dumnezeu, tropare prin care cerem lui Dumnezeu ajutorul. Sau trebuie citite
rugciuni care ne aduc cint, scrise cu darul Duhului Sfnt de Sfintii Printi (Plnsurile
Sfntului Efrem Sirul).
Cnd nu ne putem ruga cu inima sau cu mintea, Rugciunea lui Iisus poate fi spus cu
gura. Putem s ne folosim, n aceste cazuri, si de metanii. n aceste cazuri, vom avea mai
putine roade duhovnicesti, dar nu trebuie s stm nici o clip fr rugciune, ci s cutm s
avem cel putin aceast mic bucurie. n aceste cazuri, avem mai mult nevoie de rbdare si de
rezistent.
Gndurile rele care ne vin n timpul rugciunii pot deveni cstig pentru noi, dac le
folosim la curtia noastr. Iat cum. Cnd diavolul vede c ne rugm si c ncercm s ne
fixm mintea pe cuvintele Rugciunii lui Iisus, ca s ne tulbure, ne loveste n punctele cele
mai sensibile, n locurile cele mai slabe si care ne doare cel mai ru. Celui iubitor de plcere i
strecoar gnduri de voluptate, de desfrnare. Celui iubitor de bani i strecoar gnduri de
zgrcenie. Celui ambitios gnduri de mrire. Celui mndru gnduri de judecare a
aproapelui. De aceea, din gndurile care ne vin de obicei n timpul rugciunii, ne putem da
seama care ne sunt punctele noastre duhovnicesti slabe. Ne putem vedea astfel necurtiile
dinluntrul nostru, existenta patimilor si astfel ne ndreptm struinta rugciunilor n
aceast directie:
Exemplu: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-m pe mine
desfrnatul !
Prin aceast durere, pacea este revrsat n suflet si n trup. Puterea de ntelegere a
sufletului se limpezeste si nevoitorul dobndeste astfel deosebirea gndurilor. Numai atunci
putem noi discerne bine gndurile si putem ntelege mersul si sfrsitul lor. Deci, un isihast, fr
s fi czut n nici un pcat, cunoaste perfect starea pctosului. Acest lucru este cu putint,
cci prin nevoint el ajunge s cunoasc substraturile gndurilor celorlalti oameni, nceputul si
sfrsitul lor. De aceea, un isihast, n timp ce se roag pentru cineva, poate sti aproape imediat
n ce stare este acea persoan, pentru c inima sa a devenit sensibil prin lucrarea rugciunii,
el nsusi devenind vztor cu duhul.
Dup vrsarea lacrimilor, nesimtirea sufletului tu dispare, este alungat dezndejdea
privitoare la mntuirea ta, este ndeprtat lipsa de evlavie a cuvntului, dispare nepurtarea de
grij pentru sufletul tu, dispare putintatea credintei inimii tale. n cugetul tu este atta de
curat, precum este Cerul dup risipirea norilor.
Acolo, n inim, mprtea satana cu cei sapte stpnitori, deoarece sapte sunt pcatele
cele de moarte, dar din momentul n care a ptruns sabia numelui lui Hristos si a ajuns pn
acolo unde se face silirea rugciunii inimii, de ndat s-a nfricosat acel nfricostor tiran. S-a
nfricosat diavolul ca s nu fie njunghiat si s nu fie ars de nfricostorul si nebiruitul nume al lui
Dumnezeu, si el, si ostile lui. De aceea s-a ascuns n cele mai adnci unghere ale pieptului si a
tras perdea, pentru a nu fi vzut c este ascuns acolo.
Deci, monahule care, cu darul lui Dumnezeu, ai naintat cu lucrarea rugciunii inimii, pn
aproape de acest punct, te ndemn s-ti pui toat puterea n rugciune, pentru a sfsia acea
perdea a diavolului. Deoarece acea perdea este fcut de mna diavolului, este catastiful
pcatelor, este mrturia scris de satana, a pcatelor tale.
Dar dac numai putin va neglija omul rugciunea, att de repede fuge de la el durerea,
nct el nsusi se minuneaz cum a putut s o piard, pentru o clip de neatentie. Aceast
durere nimiceste patimile, alung demonii, linisteste mintea, ndulceste sufletul, mngie
cugetul si nclzeste inima n cele ceresti. Aceast durere este pentru om un nvttor ceresc,
care l nvat tainele dumnezeiesti si l ncredinteaz de ntelesurile ceresti.
ns poate ai s te ntrebi c ai silit de multe ori inima ta la rugciune si nu ai vzut
niciodat lacrimile? Te cred c ti-ai silit inima la rugciune, dar cum ai silit-o? Cnd ti silesti
inima la rugciune si nu-ti vin lacrimile, s stii c nu ai ajuns cu silinta ta pn la durerea inimii
si pn la rnirea aceea, nct s te doar locul inimii n care se lucreaz rugciunea cu durere
de negrit, ca si cum ar fi tiat locul acela al inimii tale, cu un cutit ascutit.
Dar poate, oare, un crestin s se roage cu mintea cobort n inim si n acelasi timp s
lucreze? Da, poate. n primul rnd, mintea cnd coboar n inim nu este suprimat, ci este
completat si se ntoarce la conditia ei natural. Mintea se afl mpotriva naturii sale, cnd
rmne n afar de esenta ei n afara inimii. Prin rugciune, mintea alung toate lucrurile
strine naturii sale. Cnd mintea coboar n inim, ratiunea poate fi ocupat cu alte lucruri, fr
ca s se ndeprteze din inim. Spre exemplu, n timpul Sfintei Liturghii, un preot lucrtor al
rugciunii inimii poate fi atent la o parte a ritualului liturgic sau poate spune unui diacon sau
unui alt preot ceva important pentru svrsirea Sfintei Taine, fr ca mintea lui s fie separat
de inim.
Doar cnd ratiunea hoinreste spre gnduri pctoase, mintea poate fi rupt complet de
esenta ei - de inim. Din acest motiv, un nevoitor al Rugciunii lui Iisus, pentru a nu fi vtmat
de gnduri n timp ce spune Rugciunea lui Iisus, poate tine ratiunea ocupat, numrnd
metaniile.
Se poate spune Rugciunea lui Iisus pe respiratie, smerindu-ne mintea prin pocint.
Vama ratiunii
Dac am trecut cu darul lui Dumnezeu de vama imaginatiei, vom ajunge la vama ratiunii.
De vama ratiunii este mai greu de trecut dect de vama imaginatiei. Att gndurile omenesti,
ct si gndurile provenite de la diavolii arhiconi, care cunosc foarte bine Sfnta Scriptur, vor
cuta s ntrerup rugciunea noastr, prin diferite gnduri si cugetri teologice, filozofice si
pctoase.
De aceea, mintea noastr trebuie s se pogoare n inim cu o singur cugetare: Doamne
Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-m pe mine, pctosul. Mintea noastr poate fi
cobort mai usor n inim zicnd Rugciunea lui Iisus pe respiratie si concentrndu-ne
atentia pe cldura duhovniceasc care apare n inim. Si de aceast vam a ratiunii trebuie s
trecem fr s ne oprim ca s cugetm si astfel s ne putem cobor cu darul lui Dumnezeu, cu
mintea n inima noastr.
Cei care se opresc la aceast vam a ratiunii, ajung la al doilea chip nendrepttit al
rugciunii, care are ca trstur deosebit faptul c mintea rmne n cap si vrea singur s
pun rnduial si s le crmuiasc pe toate cele din suflet. Din osteneala ei, ns, nu iese
nimic. Mintea alearg dup toate, ns nu poate nvinge nimic, ci sufer numai nfrngeri.
Acesta este cel de-al doilea chip al rugciunii si al lurii aminte si al folosirii atentiei n vremea
rugciunii. Cine doreste mntuirea, trebuie s fie foarte atent si s observe vtmarea pe care
si-o pricinuieste sufletului oprindu-se la aceast vam a ratiunii. Acest chip nendrepttit al
rugciunii este, totusi, mai bun dect cel dinti. Cuviosul Teofan numeste acest fel de
rugciune: rugciunea mintii n cap.
patimile, atunci nu vor pleca de la el nici demonii. Deoarece demonii au obiceiul de a se aduna
acolo unde sunt patimile, precum se adun mustele, acolo unde este ran urt si apoi se va
umplea de puroi.
Pentru a dobndi cineva rugciunea mintii din inima sa, este necesar s se roage lui
Dumnezeu cu smerenie, chinuindu-si trupul cu munca binecuvntat, metanii si post, pentru ca
Dumnezeu s-i arate un printe duhovnicesc, care lucreaz rugciunea mintii din inim si
rugciunea inimii si de la care s o afle si el.
prezenta lui Dumnezeu, prezenta harului si apoi strneste si mintea. De aceea, inima este cea
dinti care simte cldura si dulceata prezentei Sfntului Duh. Iar lipsa Harului Dumnezeiesc din
om este marcat prin rceala si indiferenta inimii. Sfintii Printi spun c: Dumnezeu este iubit
mai nti cu inima si apoi cu mintea. n aceast privint, porunca Dumnezeiasc ne spune: S
iubesti pe Domnul Dumnezeul Tu, din toat inima ta si din tot sufletul tu si din toat puterea
ta si din tot cugetul tu (Luca 10, 27).
Rugciunea inimii
Prin rugciunea inimii ntelegem unirea mintii cu inima sau coborrea mintii n inim pentru
a petrece acolo nencetat cu Hristos, prin rugciunea cea de tain. Unirea mintii cu inima
const n a uni gndurile duhovnicesti ale mintii cu simturile duhovnicesti ale inimii. Atunci se
zmisleste rugciunea cea de foc a inimii, fr gnduri si fr imaginatie. Atunci se face unirea
duhovniceasc ntre Mire si mireas, ntre Hristos si inim. Atunci Hristos vorbeste tainic n
inima noastr si diavolii nu mai au nici o putere asupra noastr.
Dup nvttura Sfintilor Printi, esenta lucrrii n vremea rugciunii inimii este: de a sta
cu mintea n inim si de a striga ctre Dumnezeu: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui
Dumnezeu, miluieste-m pe mine pctosul ! (Sbornicul II, p.343-344).
Unii, n vremea lucrrii rugciunii, se opresc la imaginatie, altii la lucrarea mintii. Dar, pasul
cel adevrat l fac cei care, trecnd peste aceste popasuri, ajung cu mintea n inim si se
ascund n ea.
Dumnezeiescul Sfnt Printe, Isaac Sirul, spune c linistea si cugetarea la moarte ne ajut
la rugciunea inimii si la apropierea noastr de Dumnezeu: Linistea s o iubim noi, fratilor,
pn se va omor lumea din inima noastr. Totdeauna s ne aducem aminte de moarte, c prin
aceasta ne putem apropia de Dumnezeu n inima noastr.
Sfntul Varsanufie, artnd c prin osteneal si durerea inimii se agoniseste rugciunea
inimii spune: Osteneste-te cu durere de inim s-ti agonisesti cldura duhovniceasc si
rugciunea, si Dumnezeu ti le va da pe amndou. Numai s stii c uitarea le izgoneste pe
acestea, nscndu-se n noi din nepsare si din lene.
Sfntul Printe Isaac Sirul spune c cel nemilostiv nu-si poate curta inima de patimi: Fie
ntru tine, frate, totdeauna biruind cumpna milosteniei, pn cnd vei simti acea mil pe care o
are Dumnezeu ctre lume. Cci inima nevirtuoas si nemilostiv niciodat nu se curteste.
Iar, n alt loc, artnd folosul simtirilor duhovnicesti ale inimii, zice: Inima care a primit simtirea
celor duhovnicesti si a vederii veacului viitor, se face cu nestiint ntru pomenirea patimilor, tot
n asa fel n care omul stul de hrana bun se ngretoseaz de hrana proast care ar fi pus
naintea lui. Apoi arat c de nu va ur omul din inim pcatul, nu poate s se izbveasc de
el: Pn cnd nu ar ur din inim cu adevrat cineva pricina pcatului, nu se slobozeste de
dulceata lucrrii lui. Despre folosul cel mare pe care l are omul din rugciunea fcut cu inima,
zice: Cel ce voieste a vedea pe Domnul nluntrul su, trebuie s lucreze ca s-si curete inima
prin necontenita pomenire a lui Dumnezeu, pentru c nfricostor este dracilor si iubit de
Dumnezeu si ngerilor Lui, cel ce cu rvn fierbinte caut n inima sa pe Dumnezeu, noaptea si
ziua.
Sfntul Isaac Sirul, artnd c cine va ajunge la petrecerea cu rugciunea curat a inimii,
ajunge la captul tuturor faptelor bune, zice: Cnd se va nvrednici cineva de petrecerea
nencetat n rugciunea inimii, a ajuns la captul tuturor faptelor bune si de aceea s-a fcut
locas al Sfntului Duh. Dac cineva nu a primit cu adevrat darul Mngietorului, nu poate s
petreac n rugciunea aceasta si s o svrseasc cu odihn.
Episcopul Sfnt Ignatie Briancianinov, un mare lucrtor al rugciunii inimii, spune c
rugciunea inimii are dou perioade, terminndu-se prin rugciunea curat, care este
ncununat de neptimire n cei nevoitori, crora Dumnezeu a binevoit ca s le-o dea.
n prima perioad, cel care se roag este lsat s se roage numai cu puterile lui proprii; harul lui
Dumnezeu, fr ndoial, l ajut pe cel ce se roag, ns nu-si descoper prezenta Sa. n acest
timp, patimile ascunse din inim se pun n miscare silindu-l pe lucrtorul rugciunii la nevointa
smereniei. Biruintele si nfrngerile se nlocuiesc unele pe altele, iar vointa liber a omului si
slbiciunile lui se arat cu toat limpezimea.
n a doua perioad, harul lui Dumnezeu si arat simtit prezenta si lucrarea sa, unind
mintea cu inima si dnd puterea de a se face rugciunea fr risipire, cu lacrimi duhovnicesti si
cu cldur duhovniceasc, din inim. Acum atentia mintii din timpul rugciunii atrage inima spre
nvoire si cnd se ntreste atentia, nvoirea inimii se transform ntr-o unire a inimii cu mintea.
n sfrsit, n timpul atentiei care s-a unit cu rugciunea, mintea se pogoar n inim pentru cea
mai adnc liturghie a rugciunilor (Sbornic 2, p.263).
Rugciunea curat
Progresul n rugciune se poate judeca dup obiectul rugciunii, dup concentrarea mai
mult sau mai putin desvrsit si dup starea de liniste a sufletului care se roag. Dup Sfntul
Isaac Sinul, progresul n rugciune se msoar dup mputinarea cuvintelor si nmultirea
lacrimilor (Fil. Rom. I, pag. 144). Lacrimile din rugciunea ta, sunt un semn al milei lui
Dumnezeu, de care s-a nvrednicit sufletul tu n pocinta ta.
Sfntul Evragrie recomand ca mai nti s ne rugm ca s ne curtim de patimi, n al
doilea rnd ca s ne izbvim de nestiint si de uitare si n al treilea rnd s ne izbvim de toat
ispita si de prsire (a lui Dumnezeu). (Fil. Rom. I. Pag. 80). Acestor trei feluri de rugciune,
deosebite dup cuprinsul lor, le corespunde cele trei faze ale urcusului duhovnicesc:
desptimirea, iluminarea si ndumnezeirea.
Rugciunea curat este rugciunea desvrsit, este rugciunea pe care o face mintea
care a ajuns la capacitatea de a alunga usor si pentru mult vreme orice gnduri n vreme ce se
roag. Prin rugciunea inimii rugciunea curat se ntelege unirea mintii cu inima, sau
coborrea mintii n inim pentru a petrece acolo nencetat cu Hristos prin rugciunea cea de
tain. Printii cei duhovnicesti spun c rugciunea este respiratia sufletului, fiindc prin ea omul
respir n Duhul Sfnt. Prin aceast respiratie a sufletului n Duhul Sfnt, ncepe n inima omului
viata crestin. ( Sbornicul II, p. 423 428).
Unirea mintii cu inima, const n a uni gndurile duhovnicesti ale mintii cu simtirile
duhovnicesti ale inimii. Atunci se zmisleste rugciunea cea de foc a inimii, fr gnduri si fr
imaginatii. Atunci se face unirea duhovniceasc ntre Mire si Mireas, ntre Hristos si inima
noastr. Atunci Hristos vorbeste tainic n inima noastr si diavolii nu mai au nici o putere asupra
noastr. Rugciunea desvrsit, este rugciunea curat, pentru c nu mai are nici un obiect si
nu mai foloseste nici un cuvnt, ci mintea adunat din toate, este constient c se afl n fat
cu Dumnezeu.
Dar la aceast rugciune ajunge crestinul numai dup ce a dobndit libertatea de patimi.
Pentru c nici mcar gndurile nevinovate nu mai trebuie s tulbure mintea n vremea
rugciunii desvrsite.
Domnul nostru Iisus Hristos ne-a spus: Strmt este poarta si ngust este calea care duce la
mprtia Cerurilor. Aceast cale strmt este viata nevoitoare si ascetic n Dumnezeu spre
care se ndreapt oricine doreste n aceast lume mprtia Cerurilor. Viata ascetic naste n
om omorrea patimilor, iar omorrea patimilor naste nstrinarea mintii de lume si de vrjmsia
diavolilor. Sfntul Isaac Sirul artnd folosul simtirilor duhovnicesti ale inimii zice: Inima care a
primit simtirea celor duhovnicesti si a vederii veacului viitor se face cu nestiint ntru pomenirea
patimilor, tot n asa fel n care omul stul de hrana bun se ngretoseaz de hrana proast care
ar fi pus naintea lui.
Cine reuseste s-si omoare patimile printr-o vietuire nevoitoare, n sufletul su va strluci o
raz dumnezeiasc, care nstrineaz mintea sa de lumea aceasta si l ndeamn spre
mpotrivirea si lupta cu diavolii. Iar nstrinarea de lume si mpotrivirea si ura fat de diavoli,
nasc ndejdea si ncrederea n Dumnezeu. Din acea clip omul va cere ajutorul lui Dumnezeu,
pentru a-l birui pe diavol. Si cere ajutorul lui Dumnezeu nencetat, deoarece diavolul nu
nceteaz a purta rzboi cu omul pn n ceasul mortii trupesti a acestuia. De aceea si omul
cere lui Dumnezeu s-i dea ajutorul si puterea pentru a se putea mpotrivi totdeauna la toate
atacurile diavolului si s se pzeasc astfel nevtmat de sgetile ascunse si nfricosate. Iar
Dumnezeu i va da ajutor mereu la cererea sa deoarece spune: Cereti si vi se va da. Si astfel
ajutorul permanent pe care l cere omul de la Dumnezeu pentru a birui mereu pe neadormitul
demon, nu este altul dect cercetarea neadormit si nencetat a rugciunii mintii si a inimii,
care dac se va da omului de la Dumnezeu Tatl, va prinde rdcini n inima curat, asa cum
prinde rdcin smnta care cade n pmnt bun. Iar smnta rugciunii ndulceste mintea,
nclzeste inima si d mngiere sufletului cu Harul ei dumnezeiesc. Asa nct, de acum,
sufletul ncepe s dea roade din rugciunea inimii mai nti 30, apoi 60 si la sfrsit 100. Acest
lucru se ntmpl astfel deoarece rugciunea inimii, nu se d omului la o msur desvrsit de
la nceput. De multe ori Dumnezeu nu ne d de ndat ceea ce cerem, pentru a ne arta noi
struinta noastr pn la sfrsit, devenind astfel mai fierbinti n rugciune ca la nceput.
La rugciunea curat ajunge mintea care nu mai are nici o imaginatie, nici o idee, nici un
gnd dect gndul fr form la Dumnezeu. Acum mintea ne nu mai cere dect mila lui
Dumnezeu, simtindu-l ca pe Stpnul de a crui mil depinde. Dac i se cere celui ce se
strduieste dup desvrsire, s-si fac rugciunea nencetat, chiar dac o pomenire ct mai
deas a numelui lui Iisus nu exclude gndurile nevinovate, aceasta se face ca un mijloc de
mentinere a mintii n curtie (Sf. Marcu Ascetul, Fil. Rom. Pag. 304) si pentru c nu poate
ajunge nimeni la rugciunea curat, dac nu s-a obisnuit s aib nencetat pe Dumnezeu n
cuget (prin Rugciunea lui Iisus), dac nu i-a devenit dulceat gndul la Dumnezeu. De aceea
rugciunea curat, este flacra care se ridic din ce n ce mai des, din focul rugciunii
nencetate.
Sfntul Isaac Sirul spune c atunci nceteaz din minte chiar si miscarea rugciunii, cci
mintea este rpit de dumnezeirea si mretia Mntuitorului Iisus Hristos, a crui prezent o
simte. Sfntul Marcu Ascetul spune c starea aceasta se numeste deschiderea inimii, pentru
faptul c ea este strbtut de dragostea fat de Iisus (Fil. Rom. I pag. 299).
Sfntul Isaac Sirul arat care este semnul celor desvrsiti n rugciunea inimii: Cnd se
va misca pomenirea lui Dumnezeu n mintea lui, ndat inima se porneste spre dragostea lui
Dumnezeu, iar ochii lui izvorsc lacrimi duhovnicesti cu ndestulare, cci dragostea are obiceiul
de a aprinde lacrimi din pomenirea celor iubiti. Unul ca acesta niciodat nu se lipseste de
lacrimi, fiindc nu-i lipseste niciodat prilejul care l aduce spre pomenirea lui Dumnezeu, astfel
nct si-n somn vorbeste cu Dumnezeu. Cci dragostea are obiceiul de a lucra unele ca
acestea n aceast viat.
Sfntul Isaac Sirianul, fiind ntrebat despre semnul celor ce sunt desvrsiti n curtia
inimii, care se face pe ct este cu putint omului pe pmnt, ndeosebi prin rugciunea curat a
inimii spune: Cnd va vedea cineva c toti oamenii sunt buni si nu ar vedea pe cineva necurat,
acela este cu adevrat curat cu inima. Unul ca acesta mplineste cuvntul Sfntului Apostol
Pavel care zice: mai nalti dect pe sine a socoti pe toti deopotriv cu inima curat (Filipeni
2,3). De asemenea, unul ca acesta ajunge si la cuvntul care zice: Ochiul cel bun, nu va vedea
pe cele rele (Avraam 1,13).
Cuviosul Iosif Sihastrul spune: Cel care are mintea si inima curate, de obicei n vremea
rugciunii, fr programare sau determinare, este cuprins de Lumina imaterial si nezidit, fin
si foarte alb, care inund tot omul interior si exterior. ns Lumina aceasta Dumnezeiasc nu
este ca aceea fireasc pe care o are soarele sau ca lumina artificial pe care o produc oamenii,
ci este o lumin minunat, alb, imaterial, care nu este numai n exterior, precum cea natural
ce nlesneste celor ce au vederea ochilor s vad n afar, ci Lumina Dumnezeiasc, se afl sin interior, nluntrul omului, usurndu-i greutatea fireasc a trupului si schimbndu-l astfel, nct
nu mai stie dac mai are trup, sau greutate, sau limit.
Cnd mintea omului se va curta si ilumina, pe lng faptul c ea are lumina proprie, fr
adugirea harului dumnezeiesc, cu care vede de departe pe diavoli, precum spun Sfintii Printi,
ns adugndu-se pe deasupra iluminarea harului Dumnezeiesc, acesta poate rmne
permanent n ea, rpind-o n contemplatii si vedenii, dup cum vrea Dumnezeu. Aceast lumin
dumnezeiasc cuprinde pe om mai presus de fire, nct acesta nu mai simte nici greutate, nici
grosime, nici mcar patim. Apoi, i rpeste mintea lui, ncotro vrea harul. n acest timp,
simturile lui nu mai lucreaz si nici mintea, ci urmeaz numai calea Sfintei Lumini. Nimic altceva
nu face dect se minuneaz. (Btrnul Sihastru Iosif, Iosif Vatopedinul).
Mai nti, dac clugrul a ajuns la vederea Luminii, prin ascultare. Calea ascultrii
desvrsite este chezsia c vederea luminii este dumnezeiasc. Atletul rugciunii trebuie s
ncredinteze toate ntrebrile sale, legate de vederea luminii, unui btrn neptimitor si care
poate deosebi duhurile. Gndul c nu trebuie s-l ntrebe pe duhovnic, este de la diavol, care
urmreste s-l tin n ntuneric, greseal si robie.
n al doilea rnd, Domnul a zis despre falsii prooroci: dup roadele lor i veti
cunoaste (Matei 7, 16). Deosebiri limpezi despre Lumina Necreat si lumina creat sunt date
de roadele pe care le aduce n suflet fiecare dintre ele. Lumina dumnezeiasc aduce n suflet
liniste, pace, smerenie si constiinta ticlosiei noastre. Profetul Isaia, cnd a vzut Slava lui
Dumnezeu, a exclamat: Vai mie, c sunt pierdut ! Sunt om cu buze spurcate si locuiesc n
mijlocul unui popor cu buze spurcate. Si pe Domnul Savaot l-am vzut cu ochii mei (Isaia 6, 5).
Dimpotriv, vederea luminii diavolesti strneste mndria, slava desart, gndul c am atins
desvrsirea, judecarea aproapelui. Sfntul Grigorie Sinaitul ne spune: Cunoaste deci c
lucrrile harului sunt vdite si diavolul chiar de s-ar preface, nu le poate mnui; nu poate avea
blndete, nici rbdare, nici smerenie, nici dispret fat de lume, nici nu poate stinge plcerile sau
patimile, aceasta este numai lucrarea harului. Lucrarea diavolului este mndria, trufia, lasitatea
si orice alt ru.
Pe lng mndrie, vederea luminii diavolesti aduce si tulburare. Lucrarea Duhului Sfnt
izvorste pace, curaj si linistea trupului si sufletului, n timp ce lucrarea diavolului deschide
drumul fricii si tulburrii. Sfntul Isaac Sirul spune c orice tulburare este o cium a diavolului,
pentru c aceasta transmite celorlalti ceea ce are el n fire. Duhul Sfnt este prin firea lui un
aductor de pace si aduce pace. n timp ce diavolul este prin fire un duh de tulburare si
transmite tulburare si fric.
n al treilea rnd, sufletul nu accept imediat lumina diavolului, ci la nceput este
sovitor. Vederea Luminii Necreate d sigurant si este imediat acceptat. Ea vine pe
neasteptate si nu este ndoial dac este adevrat sau nu.
n al patrulea rnd, ntre cele dou lumini este diferent chiar si de culoare. Sfintii
Apostoli, care au fost martori pe Muntele Tabor, n timpul schimbrii la fat a Mntuitorului Iisus
Hristos au spus c: ...a strlucit fata Lui ca soarele, iar vesmintele Lui s-au fcut albe ca
lumina (Matei 17, 2). Dimpotriv, culoarea luminii diavolesti este mai rosiatic, potrivit mrturiei
Sfintilor Printi.
n al cincilea rnd, cele dou lumini sunt diferite ntre ele si prin form. Cei care au
privit Lumina Necreat, au vzut-o fr form, fr chip, ntr-o form fr form (Sf. Simeon
Noul Teolog), iar dac ar lua vreo form, aceasta ar fi ca discul soarelui: ca o lumin rotund,
senin si dumnezeiasc, fr form sau chip. Iar cu vederea luminii diavolesti se ntmpl
exact invers.
Sfintii Printi ne nvat s nu ne nvoim imediat cu orice incident care se ntmpl n timpul
rugciunii noastre. Numai dup multe ncercri si cu sfatul duhovnicului s acceptm ceva, ca
fiind de la Dumnezeu. Trebuie s ntrebm duhovnicul despre toate aceste ncercri si numai
dup multe si ndelungi lupte, potrivit harului ce-l dobndim, vom fi n stare s deosebim
greseala de adevr. Otetul si vinul arat la fel, dar se deosebesc la gust. Tot astfel si atletul
rugciunii dobndeste, pe msura trecerii anilor, priceperea de a simti deosebirea ntre cele
dou lumini.
Sfntul Simeon Noul Teolog arat c Dumnezeu apare ca Lumin Necreat si aceasta
aduce n suflet dulceat duhovniceasc. Iar ucenicul si ntreab duhovnicul care poate s
deosebeasc duhurile si care este cunosctor al lui Dumnezeu, despre ce a vzut si astfel se
convinge c a vzut Lumina Necreat.
Dumnezeu este Lumina Necreat, iar vederea lui Dumnezeu este Lumin si Dumnezeu se
descoper n Lumin. n acele momente, privitorul se minuneaz, nestiind cine a aprut si
nendrznind s ntrebe: - Cine esti Tu? El nu ndrzneste a-si ridica ochii, pentru a-I vedea
mretia, ci st tremurnd n genunchi, stiind c a aprut cineva Cnd ne druim lacrimilor
pocintei, nevointei, smereniei, Lumina Necreat ne conduce putin cte putin la cunoasterea lui
Dumnezeu.
Fericiti cei curati cu inima, c aceia vor vedea pe Dumnezeu (Matei 5, 8).
Fecioar bucur-te, ceea ce esti plin de daruri Marie, Domnul e cu tine. Binecuvntat esti tu
ntre femei si binecuvntat este rodul pntecelui tu, pentru c ai nscut pe Mntuitorul
sufletelor noastre. Si atunci Maica Domnului a dat cuviosului, cu preacuratele sale mini, artos
sfnt, pe care, lundu-l cu evlavie, cuviosul l-a mncat.
Atunci, Preasfnta Nsctoare de Dumnezeu s-a fcut nevzut de la fata Sfntului, iar
acesta n timp ce mnca pinea sfnt a simtit n inima sa fierberea si clocotirea rugciunii.
Iar, din acel ceas, si cnd dormea si cnd era treaz, rugciunea clocotea n inima lui,
ndulcindu-i sufletul, nclzindu-i inima si luminndu-i ochii mintii, ajungnd s fie luminat astfel
nct vedea cu ochii lui n ntunericul noptii att de bine, ca si cnd ar fi strlucit soarele n plin
zi. Si, de multe ori se ridica si era purtat prin aer cu trupul, ca un vultur.
Iar tlcuirea acestei istorioare ne arat c darul rugciunii nencetate a inimii se d celui
care urc n Vrful Athonului. Adic primeste de la Dumnezeu msura deplinttii rugciunii
inimii acela care petrece o vietuire nalt, neprihnit si curat. Aceasta este o vietuire
chinuitoare pentru trup, dar odihnitoare si mngietoare pentru suflet. O vietuire care nalt
mintea la cer, precum este nltat Vrful Athonului ntre nori.
Durerile roadelor tale vei mnca, fericit vei fi si ti va fi bine. Adic, prin suferinte, prin
osteneli, prin strdanii si prin celelalte nevointe n care te pui la ncercare pe tine nsuti, luptnd
zi si noapte cu patimile tale, pn cnd le dezrdcinezi din inima ta, pentru a se sdi de sus, n
aceeasi inim, pomul rugciunii duhovnicesti si al cugetrii duhovnicesti.
Prin toate acestea, ti se pregteste n suflet rod ceresc, rod nestriccios, rod duhovnicesc,
mai dulce dect mierea. Cine gust din acest rod este fericit cu adevrat, deoarece nu va
flmnzi n veac, trind el n Hristos si Hristos trind n el. Atunci va face numai voia lui
Dumnezeu, care va fi si voia lui (Iubeste si f ce vrei spune Fericitul Augustin), va avea
mintea lui Hristos (Noi, crestinii, avem mintea lui Hristos, iar mintea lui Hristos e Duhul Sfnt
spune Sf. Chiril din Alexandria) si va avea iubirea lui Hristos, cci Hristos trieste n inima lui
(Dac m iubiti veti fi n Mine si eu n voi). Cine ajunge aici este realmente unit cu Hristos.