P. 1
Cetatea Luminii , autor prof. Dumitru Dadalau ; http://www.murmurul.hi2.ro/news.php

Cetatea Luminii , autor prof. Dumitru Dadalau ; http://www.murmurul.hi2.ro/news.php

|Views: 982|Likes:
Published by murmurul
Din activitatea Colegiului Tehnic Matasari
Din activitatea Colegiului Tehnic Matasari

More info:

Published by: murmurul on Mar 18, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

07/04/2013

pdf

text

original

Dumitru Dădălău

Cetatea Luminii

Editura MĂIASTRA 2008
1

”Acest simbol este dovada recunoaşterii valorii celor 107 ani de învăţământ, primar şi secundar inferior şi 20 de ani de învăţământ superior, în Mătăsari, judeţul Gorj” .
9 noiembrie 2000, ministrul Educaţiei Naţionale ANDREI MARGA

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României DĂDĂLĂU, DUMITRU Cetatea luminii/ Dumitru Dădălău Tg-Jiu: Măiastra, 2008 ISBN 978 - 606-516-000-2 821.135.1-32 Carte realizată de Colegiul Naţional Tehnologic Mătăsari Fundaţia şi Revista ”Murmurul Jilţului” 2

STATUTUL Fundaţiei cultural – ştiinţifice „MURMURUL JILŢULUI”
CAP. I. Denumirea, natura juridică, sediul Art. 1. Fundaţia cultural ştiinţifică „Murmurul Jilţului” este persoana juridică de drept privat cu caracter nepatrimonial (nonprofit, apolitic, înfiinţată în temeiul Legii 21/ 5 februarie 1924, cu modificările din 1927, 1933,1938, 1939 şi 1944). Art. 2. Sediul fundaţiei este în localitatea Mătăsari, judeţul Gorj, în localul Grupului Şcolar Industrial Minier Mătăsari. Sediul poate fi schimbat în orice altă aşezare din România, pe baza hotărârii consiliului de conducere şi în condiţiile legii. Fundaţia poate deschide filiale în ţară şi străinătate. CAP. II. Obiectul, scopul, durata Art. 3. În spiritul generoaselor idealuri ce animă tineretul şcolar, obiectul Fundaţiei „Murmurul Jilţului”, îl constituie organizarea şi desfăşurarea unor ample programe în plan cultural şi ştiinţific. Art. 4. În acest scop, Fundaţia „Murmurul Jilţului” urmăreşte: - stimularea interesului pentru cercetarea literaturii române şi universale, a istoriei, geografiei, ştiinţelor biologice, matematicii, fizicii, chimiei, muzicii, artelor plastice, electrotehnicii, informaticii, pentru care se pot constitui şi funcţiona secţii subordonate; - lărgirea orizontului cultural – ştiinţific al elevilor, educaţia artistică a acestora prin formarea şi perfecţionarea deprinderilor de a elabora lucrări independente, creaţii originale, care să contribuie la dezvoltarea personalităţii elevilor, a gustului pentru frumos, a spiritului critic; - editarea trimestrială a revistei Grupului Industrial Minier Mătăsari „Murmurul Jilţului”, producerea, editarea şi difuzarea unor cărţi, foi volante, pliante, materiale audiovizuale sau alte producţii culturale; - organizarea şi petrecerea timpului liber al elevilor din timpul anului şcolar, în vacanţe şcolare, în tabere, în excursii; - organizarea în vacanţele de iarnă a unei tabere de pregătire a celor mai buni elevi în vederea reprezentării grupului şcolar cu rezultate meritorii la olimpiadele şcolare şi concursurile pe meserii şi admiterea în învăţământului superior; - stimularea primilor trei elevi care au obţinut în ordine descrescătoare media peste 9,50 prin trimiterea gratuită în vacanţa de vară, într-o tabără şcolară; 3

- menţinerea şi întărirea legăturii cu oamenii de cultură şi ştiinţă români din ţară şi diaspora, stabilirea unor punţi de legătură cu aceştia pe criteriul că bunurile culturale fac parte din patrimoniul unic şi indivizibil al umanităţii; - întreţinerea raporturilor de colaborare cu alte fundaţii, asociaţii, societăţi sau uniuni de creaţie din ţară sau străinătate; - realizarea programelor iniţiale prin colaborarea cu instituţiile de stat sau private, cu alte persoane fizice sau juridice, interesate de propăşirea învăţământului, culturii şi ştiinţei; - organizarea sau participarea la organizarea de simpozioane, sesiuni de comunicări ştiinţifice, şezători, comunicări, colocvii, expoziţii, saloane, târguri, la alte manifestări cu caracter cultural-artistic sau ştiinţific; - organizarea altor activităţi compatibile cu obiectul său de activitate şi cu legile ţării; Art. 5. Durata Fundaţiei cultural – ştiinţifice „Murmurul Jilţului” este nelimitată. Lichidarea Fundaţiei se face în condiţiile legii. CAP. III Patrimoniul Art. 6. Patrimoniul Fundaţiei se compune din bunuri mobile şi imobile, mijloace băneşti obţinute prin contribuţiile membrilor Fundaţiei, venituri din bunurile acestora, donaţii, sponsorizări, daruri manuale, subvenţii, activităţi proprii sau din orice alte surse prevăzute de lege, obţinute din ţară sau străinătate, destinate să servească exclusiv realizării obiectului său de activitate. Art. 7. La data constituirii sale, patrimoniul Fundaţiei este compus din suma de 35.000 lei rezultat din cotizaţia membrilor fondatori. Art. 8. Fundaţia cultural – ştiinţifică „Murmurul Jilţului” dispune de cont curent în lei şi valută deschis la Cooperativa de Credit, Banca Populară Mătăsari. Fundaţia îşi organizează propria contabilitate în acord cu prevederile legii române. Art. 9. Fundaţia desfăşoară activitatea neavând ca scop obţinerea de profituri, acţionând dezinteresat, neurmărind scopuri economice proprii, facilitând însă activităţi cu scop patrimonial. Mijloacele şi bunurile Fundaţiei pot fi folosite numai în scopurile prevăzute în prezentul statut. Art. 10. Pentru îndeplinirea scopurilor sale, Fundaţia poate angaja personal salariat, colaboratori permanenţi sau ocazionali ale căror drepturi sunt plătite în condiţiile legii. Cap. IV Calitatea de membru Art. 11. Persoanele semnatare ale actului de constituire a Fundaţiei culturalştiinţifice „Murmurul Jilţului” au calitatea de membri fondatori. Calitatea de membru fondator se pierde numai în cazul aducerii de grave prejudicii Fundaţiei prin votul a doua treimi din forumul acesteia. Art. 12. Pot deveni membri ai Fundaţiei toţi elevii şi cadrele didactice din Grupul Şcolar, alte persoane de naţionalitate română sau străină care achiesează la 4

programul şi statutul acesteia, au activitate constantă, manifestă interes şi pasiune pentru unul din domeniile de activitate ce intră în sfera preocupărilor Fundaţiei, şi îşi plăteşte cotizaţia de membru, de 5.000 lei anual, în cursul primului trimestru şcolar pentru anul calendaristic următor. Art. 13. Pot fi numiţi membri de onoare ai Fundaţiei personalităţi culturale sau ştiinţifice române şi străine care aduc prin participare servicii deosebite acesteia, sponsori şi donatori de sume consistente, peste valoarea de 500 $, în echivalent. CAP. V Organizare şi administrare Art. 14. Organele de conducere şi administrare ale Fundaţiei cultural – ştiinţifice „Murmurul Jilţului” sunt: forumul Fundaţiei, consiliul de conducere, preşedintele Fundaţiei. Art. 15. Forumul Fundaţiei se întruneşte anual, la solicitarea preşedintelui sau a consiliului de conducere. Forumul alege consiliul de conducere şi pe preşedintele Fundaţiei. Tot el stabileşte principiile directoare ale activităţii viitoare ale Fundaţiei. Art. 16. Consiliul de conducere este organul de conducere al Fundaţiei, fiind alcătuit din 7 membri, desemnaţi de Forum pentru o perioadă de 4 ani. Pentru prima legislatură membrii fondatori sunt automat membrii consiliului de conducere. Pentru mandatele următoare ei sunt aleşi de către forum cu respectarea prevederii ca minim 4 dintre aceştia să fie membri fondatori. Art. 17. Consiliul de conducere are următoarele atribuţii: - aprobă şi modifică programele de activitate periodice,ca şi bugetul de venituri şi cheltuieli; - stabileşte structura organizatorică, atribuţiile diverselor compartimente funcţionale şi ale angajaţilor; - acordă titlul de membru de onoare al Fundaţiei; - ia orice alte măsuri pentru buna desfăşurare a activităţii, cu respectarea statutului şi a legislaţiei române; - convoacă, la propunerea preşedintelui, forumul Fundaţiei. Art. 18. Hotărârile consiliului de conducere se iau cu majoritate simplă. Art. 19. Preşedintele Fundaţiei este ales pentru prima legislatură de către membrii fondatori, iar pentru următoarele de către forum. Preşedintele poate fi revocat din funcţie atunci când se constată abateri grave de la statutul Fundaţiei sau de la legislaţia ţării. Art. 20. Preşedintele reprezintă Fundaţia în toate actele sale şi realizează conducerea operativă a acesteia. El conduce de asemenea activitatea consiliului de conducere. În absenţa preşedintelui, un vicepreşedinte, desemnat de acesta din rândul membrilor din consiliul de conducere, îndeplineşte toate atribuţiile funcţiei. Art. 21. Fundaţia îşi desfăşoară activitatea trimestrial sau ori de câte ori 5

este nevoie prin manifestările cultural – artistice şi ştiinţifice organizate în fiecare vineri, începând cu ora 14,00 din ultima lună a trimestrului. CAP. VI Dispoziţii finale şi tranzitorii Art. 22. Fundaţia cultural – ştiinţifică „Murmurul Jilţului” prin consiliul de conducere redactează şi publică anual raportul cu privire la activitatea desfăşurată. Art. 23. Fundaţia cultural – ştiinţifică „Murmurul Jilţului” are siglă, sigiliu şi drapel propriu. Art. 24. Prevederile prezentului statut se completează cu dispoziţiile legii nr.21/1924, precum şi cu alte dispoziţii legale în vigoare referitoare la organizarea şi funcţionarea fundaţiilor cultural-ştiinţifice. Mătăsari, 17 februarie 1997 ACT DE CONSTITUIRE Noi, subsemnaţii, animaţi de dorinţa revitalizării creaţiei şi cercetării cultural – ştiinţifice, în spaţiul Văii Jilţului, decidem, astăzi constituirea FUNDAŢIEI CULTURAL – ŞTIINŢIFICE „MURMURUL JILŢULUI”. Demersul nostru se vrea o confirmare peste timp că şi aici, în acest minunat colţ de tară, străbun meleag gorjean, trăiesc şi muncesc oameni care manifestă dăruire, pasiune şi pricepere pentru învăţământ, ştiinţă, cultură. Intenţiile noastre au fost materializate în Statutul Fundaţiei elaborat de către noi în funcţie de preocupările şi necesităţile cultural – ştiinţifice ale tineretului studios şi în consens cu legislaţia României. Membrii fondatori sunt: 1. Bărbăcioru Eugenia – contabil 2. Căplescu Ştefan – elev XII B, secretar de redacţie 3. Dădălău Dumitru – profesor limba română 4. Dădălău Floarea – profesor matematică 5. Dădălău Ion – profesor fizică – director 6. Dobromirescu Alin – elev, clasa XI A, redactor şef adjunct 7. Ghiţan Elena Lori – elev, clasa X A, redactor şef Prin unanimitate de voturi, domnul Dădălău Dumitru a fost ales preşedintele Fundaţiei, fiind însărcinat şi împuternicit cu perfectarea formalităţilor de înscriere în circuitul civil al Fundaţiei, inclusiv la Biroul Notariatului Public Tg-Jiu, pentru autentificarea Statului. S-a hotărât, prin unanimitate de voturi, ca doamna Bărbăcioru Eugenia să îndeplinească funcţia de contabil şef al Fundaţiei. Prezentul act de constituire a fost încheiat în Mătăsari, judeţul Gorj, astăzi, 17 februarie 1997. 6

GRUPUL ŞCOLAR INDUSTRIAL MINIER MĂTĂSARI COMUNA MĂTĂSARI – JUDEŢUL GORJ TELEFON – 376556 NR. 210/17 februarie 1997 ACCEPT Parcurgând statutul Fundaţiei cultural – ştiinţifice „Murmurul Jilţului” şi constatând că obiectivele stipulate sunt benefice promovării învăţământului, ştiinţei şi culturii, implicit instituţiei noastre, ne declarăm disponibilitatea de a pune la dispoziţia Fundaţiei un spaţiu corespunzător desfăşurării activităţii în localul Grupului Şcolar Mătăsari din localitatea Mătăsari, judeţul Gorj. Director, Profesor Ion Gr. Dădălău Legea nr.21/1924 ROMÂNIA TRIBUNALUL GORJ SECŢIA CIVILĂ DOSAR NR. 1068/1997 SENTINŢA NR.24 Şedinţa publică din 28 febr. 1997 Preşedinte: Ion Duguleanu - vicepreşedinte tribunal Membri: Vasile Trăncău - judecător Procuror: Simona Şomăcescu Grefier: Virginia Cojocaru Pe rol soluţionarea cererii formulată de organul de conducere al Fundaţiei cultural – artistice „MURMURUL JILŢULUI” pentru autorizarea funcţionării acesteia şi scrierea în registrul persoanelor juridice de la tribunalul Gorj. La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns Dădălău Dumitru, în calitate de reprezentant al Fundaţiei. Procedura completă. S-a făcut referatul oral al cauzei, după care reprezentantul reclamantei a solicitat admiterea cererii, autorizarea funcţionării Fundaţiei şi înscrierea acesteia în registrul persoanelor juridice de la tribunalul Gorj. 7

Reprezentanta Parchetului a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea nr. 21/1924 şi a pus concluzii de admitere a cererii şi înscrierea Fundaţiei în registrul persoanelor juridice de la Tribunalul Gorj. TRIBUNALUL Asupra cererii de faţă, reţine că: Prin cererea înregistrată la 24 febr. 1997, membrii fondatori şi colectivul de conducere ales al Fundaţiei Cultural – Ştiinţifice „Murmurul Jilţului” cu sediul în comuna Mătăsari, au solicitat ca în conformitate cu disp. Art. 3,66 şi 84 din Legea nr. 21/1924, să se încuviinţeze funcţionarea acestei fundaţii şi înscrierea sa în registrul persoanelor juridice de la Tribunalul Gorj La dosar au fost depuse: procesul verbal din 17 februarie 1997, încheiat în şedinţa de constituire a Fundaţiei ca organizaţie cultural ştiinţifică, având obiectivele prevăzute în programul şi statutul adoptate cu acest prilej. La programul Fundaţiei au aderat un număr de 7 membri fondatori. Cu acest prilej a fost desemnat profesor Dădălău Dumitru, care să reprezinte Fundaţia în drepturile acesteia cu alte organe. A fost depusă şi chitanţa nr.231/17 febr. 1997, cu care se face dovada că Fundaţia are constituit un patrimoniu iniţial de 35.000 lei prin depunerea acestuia la Banca Populară Mătăsari. Inspectoratul şcolar judeţean, ca organ tutelar a acceptat constituirea Fundaţiei şi ca aceasta să-şi stabilească sediul la Grupul Şcolar Industrial Minier Mătăsari. Statutul program al Fundaţiei care cuprinde denumirea, scopul, sediul, durata, patrimoniul iniţial, cadrul organizatoric a fost adoptat cu ocazia şedinţei de constituire şi a fost autentificat sub nr. 2053 la Biroul Notarului Public Tg – Jiu. Analizând actele depuse la dosarul cauzei se reţine că: Fundaţia este actul prin care mai multe persoane fizice constituie un patrimoniu distinct şi autonom de patrimoniul acelor persoane pe care îl destinează în general şi în mod permanent, realizării unui scop de interes obştesc, aşa cum prevăd disp.art.66 din Legea nr.21/1924. Cu ocazia constituirii sale, membrii Fundaţiei au desemnat şi organul de conducere, modul de funcţionare şi de organizare. Observând aceste acte, se apreciază că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de articolul 3, 66 şi 84 din Legea nr.21/1924, în sensul că există un grup de 7 membri fondatori, un act constitutiv, un statut în formă autentică, un patrimoniu iniţial şi acordul organului ierarhic superior în competenţa căruia intră scopul acestei Fundaţii. Ca obiective principale, Fundaţia şi-a propus să stimuleze interesul 8

pentru cercetarea ştiinţifică, lărgirea orizontului cultural – ştiinţific al elevilor, educaţia artistică a acestora, editarea trimestrială a unei reviste culturale – şcolare, organizarea şi petrecerea timpului liber al elevilor, stimularea elevilor cu rezultate bune la învăţătură etc. Aşa fiind, urmează admiterii cererea formulată de reprezentaţii legali ai Fundaţiei cultural – ştiinţifice „Murmurul Jilţului” Mătăsari, a încuviinţat funcţionarea acesteia şi a dispus înscrierea acesteia în registrul persoanelor juridice de la tribunalul Gorj. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂŞTE Admite cererea formulată de reprezentanţii legali ai Fundaţiei cultural – ştiinţifice „MURMURUL JILŢULUI” cu sediul în comuna Mătăsari, judeţul Gorj, în cadrul Grupului Şcolar Industrial Minier Mătăsari. În baza art. 3, 66 şi 84 din Legea nr. 21/1924, autorizează funcţionarea acestei Fundaţii şi are ca obiect, scop, patrimoniu, condiţii de aderare, organizare şi funcţionare patrimoniul iniţial şi organe de conducere, aşa cum sunt ele prevăzute în actul constitutiv şi statutul Fundaţiei autentificate sub. nr. 2053 din 18 febr. 1997 la Biroul Notarului Public Tg-Jiu. Încuviinţează înscrierea acestei Fundaţii în registrul persoanelor juridice la Tribunalul Gorj şi Monitorul Oficial. Cu apel în zece zile de la pronunţare. Dată şi pronunţată în şedinţa publică din 28 febr.1997, la Tribunalul Gorj. Judecători, I. Duguleanu, V. Trancău

GREFA TRIBUNALULUI Prezenta copie, fiind conformă cu originalul sentinţei civile nr.24 din 28 febr.1997, stă în dosarul nr.1068/97, al Tribunalului Gorj şi se atestă de noi că este rămasă definitivă, prin neapelare. Grefier, V. Cojocaru

9

La ceas aniversar
“Apa cât de mare vine, piatra tot în vad rămâne”. În Mătăsari am venit în urmă cu 26 de ani să port cu cinste drapelul învăţământului. Am intrat într-o şcoală cu multă dragoste ca într-o oază de lumină. Am intrat în clasă cu o dorinţă nestăvilită de a mă dărui, cu o convingere statornică şi înaltă că nici un copil nu e la începutul său rău sau prost, ori incompetent - aceasta depinzând de cel care predă, îl educă şi-l modelează, de marea lui măiestrie. Tot ceea ce am făcut până acum în viaţă, am făcut cu pasiune şi dăruire, iar acolo unde nu m-am priceput îndeajuns, am întrebat şi am învăţat din experienţa altora... Am avut ajutorul copiilor care au avut sufletul curat şi dornic, deoarece ei nu au fost stăpâniţi de ambiţii mărunte, de răutăţi sau de invidie. Pentru mine faptele au o valoare mai mare decât cuvintele. Nopţile cu griji şi zilele cu frământări mi-au dat puterea de a regenera. Ca educator a trebuit în permanentă să-mi stăpânesc sentimentele, să-mi educ pornirile şi gesturile pentru a putea fi ales ca model moral - ca să mă pot compara egal şi constant pe neiertătoarea scenă a vieţii. Am avut tot timpul curajul de a-mi susţine opiniile până la capăt. Am privit nepăsător hărţuielile la care am fost supus şi asta m-a făcut să fiu imun. Cei care au crezut că mi-au făcut rău, mi-au făcut bine ajutândumă să scap de griji. Eu iubesc pomii, în livada mea mă simt ca vechii credincioşi într-un templu. Eu am intrat nedorit in sufletul unor oameni. Viaţa unei şcoli este ca alunecarea unei nave, care în locul apei trece printr-o mare de oameni cu privirile aţintite asupra luminilor ei. Fie pe cârmă, fie pe punte. ofiţerii şi călătorii se schimbă rând pe rând... Drumul e numai înainte, doar uneori, e un scurt răgaz când pânzele amintirilor poposesc pe catargul înalt... Activitatea de dascăl cere să dăruieşti viaţă din viata ta pentru înflorirea acelor gingaşe mlădiţe omeneşti, care la rândul lor pentru o dăruire vor creşte. Mă uit la sărbătoarea şcolii cu ochii fascinaţi şi am în imagine toate generaţiile de elevi şi colectivul de dascăli. Acest colectiv de dascăli seamănă cu o pereche de rândunele care se întorc pe cuib, se aşează pe marginea lui cu ciocul încărcat cu un fir de pai, cu huma sau cu apa, meşteresc cuibul, zboară sus, apoi scot un tril de bucurie şi îşi contemplă opera...20 de generaţii de liceeni. Azi e lumină pretutindeni, lumină de sărbătoare şi bucurie. In cariera mea am dorit să valorific acea latură a pregătiri care să poată folosi mai bine întregului colectiv. Am încercat să împletesc şi să armonizez entuziasmul tineresc cu înţelepciunea şi experienţa vârstei, cu elanul şi spiritul novator, cu căutarea într-o permanentă nelinişte şi nemulţumire de sine în sensul bun al cuvântului, dorinţa de autodepăşire. Nu avem dreptul de a da rebuturi. Noi suntem răspunzători în fata societăţii 10

de ceea ce facem. Avem meseria şi suntem făurari de caractere, gândirea noastră trebuie să fie liantul care să unească generaţiile, să fie ancoră statornică în timp a naţiei, să preluăm şi să transmitem experienţa generaţiilor, tradiţiile, acumulările culturale şi psihice, portul şi limba, felul de a fi şi îndrăzneala de a rămâne. Eu am iubit colectivul pe care l-am condus, m-am interesat în permanenţă de idealurile acestuia, am căutat să mă integrez în bucuriile şi tristeţile lui, am căutat să-l ascult şi să-l înţeleg, l-am respectat şi l-am ajutat şi am avut aceeaşi pretenţie de la el. Succesele mele s-au reflectat prin succesele colectivului, iar insuccesele au fost numai ale mele, deoarece eu am fost cel dintâi care trebuia să vegheze, să unească şi să conducă. În faţa sătenilor, în faţa oamenilor m-am prezentat ca un monolit şi nu mi-am dezvăluit niciodată slăbiciunile. Astăzi este sărbătoarea şcolii, marea sărbătoare a tinereţii pentru un sfert din populaţia comunei. Împlinirile şi neîmplinirile vieţii trebuie să rămână în calendarul memoriei. Orice schimbare în vârful piramidei aduce după sine modificări pe treptele inferioare. A fost o vreme în care am crezut că nimic nu se poate mişca în şcoală fără mine, când lucram cât se poate de imparţial, când le vorbeam tuturor frumos ca să le valorific elanul, dorinţa de dăruire pentru şcoală, priceperea gospodărească şi dragostea faţă de copii. Între mine şi o parte din colectivul didactic se formează o comunicare sufletească bazată pe o înţelegere neexprimată.La această oră mă simt ca un arhitect care a construi un edificiu măreţ şi la temelia căruia şi-a îngropat umbra şi pe schelele căruia şi-a zdrelit braţele şi picioarele, cărând poverile lui cu umerii, frumuseţile lui pictându-le cu imaginaţia - ca atunci, când este gata să-şi dea seama că trebuie să-l părăsească. Deosebirea este că eu nu am părăsit edificiul ci am rămas acolo unde am făcut o investiţie morală atât de mare, care pentru mine a însemnat triumf şi bucurie.Eu am rămas acelaşi om cu har, gata de dăruire, cu sufletul plin de omenie şi bunătate. De-a lungul timpului majoritatea cadrelor didactice mi-au devenit prieteni, dar nu o prietenie oarecare, îngăduitoare, ci bazată pe respect şi ascultare. După 20 ani de învăţământ liceal în Mătăsari pot afirma că, împreună cu tot colectivul didactic, nu am muncit degeaba, nu am trăit in zadar şi nu ne-am sacrificat fără rost. Numele nostru nu va fi uitat în Mătăsari. Colegii, elevii şi sătenii, rememorându-ne faptele, ne vor preţui din ce în ce mai mult. Eu am lăsat o grădină pe rod şi un colectiv didactic gata de dăruire. Eu am iubit oamenii : deopotrivă şi pe cei care mi-au vrut binele şi mi-au făcut bine şi pe cei care mi-au vrut răul... Prin marea mea dragoste pentru ei i-am îmblânzit şi apoi i-am iertat.... Ei mă vor respecta... Poate mă întrebaţi de ce ?! V-aş răspunde simplu: Nici pomul care înmugureşte, înverzeşte, rodeşte şi dăruieşte după atâta trudă şi farmec, fructele oamenilor nu le cere nimic în schimb. Am avut curajul de a merge înainte cu pieptul deschis şi nu am acceptat compromisuri - cu toate că unii au încercat să mă transforme în material demonstrativ. Întâmplarea a făcut să mi se potrivească 11

bine munca de director, am plecat la timp, în culmea gloriei şi dacă aş fi rămas, trecerea vremii m-ar fi dezavantajat pentru că eu sunt un optimist şi un visător pentru lumea noastră complicată. Suntem într-o ţară săracă, dezorientată, subminată de politicianism şi afacerism veros. Când compromisul însoţeşte neabătut carul reformei este limpede că ne aflăm pe un drum care se înfundă. Pentru mine şcoala reprezintă cartea de vizită a unei localităţi, este instituţia care reprezintă cel mai bine spiritul gospodăresc al comunităţii. Ea trebuie să fie pildă pentru celelalte gospodării ale aşezării. Sunt puţini care realizează că truda dascălului e necesară ca respiraţia, mai ales acum când viaţa contemporană ştie să-şi devoreze fiii, să desfigureze sufleteşte. La lumina cărţii trebuie să ne asumăm riscul de a îndrăzni, noi trebuie să rămânem în spaţiul menirii noastre profesionale. Minţile celor cu care lucrăm nu sunt libere de informaţie. În aceste minţi acţionează deopotrivă şi îngerul şi diavolul şi spiritul raţional şi spiritul dizolvant. Noi trebuie să construim în sufletele acestor oameni o realitate nouă, realitatea valorilor naţionale şi universale. Să avem puterea să fim noi înşine prin informaţie şi prin cultură, să creăm un popor puternic şi luminat, să învăţăm tinerii să facă conexiuni, nu temele; să meargă vertical, nu în genunchi, să intre în viaţă fără pierderi în materie de demnitate. Să aibă curajul înţelept în impunerea idealurilor. Calea spre înţelepciune nu înseamnă să desfiinţezi ceea ce nu ştii. Ne trebuie o tânără generaţie luminată, naţiunea română trebuie să nască şi să renască biologic. Aş dori să concluzionez următoarele: deşi nu o recunosc în întregime, amintirea îmi împrumută nevoia de mine: - omul fiind mic se vrea uriaş, aproape de soare şi invers..... rătăcit prin oraş. - singur fiind, vorba te desparte, ca să fii în faţă trebuie să-i vezi oglinzile sparte - (este o reţetă.) - poţi trece singur prin realitate doar amăgind deopotrivă drumurile toate (poate fi luată drept ipoteză); - printre stejari, drumul mai duce acasă, chiar de-i cerul spart şi fructul dulce (cred că aceasta este tăria omului); - vreau să fiu un prieten bun şi un om adevărat, un boem incurabil şi drag - victoria nu este interzisă nimănui, acasă gloria-i frumoasă şi totuşi haihui. Prof. Ion Gr. Dădălău, Director al Grupului Şcolar Industrial Minier Mătăsari (1997)

12

MĂTĂSARI, MÂNDRIA NOASTRĂ
Dragii mei, e un moment destul de deosebit, fiindcă am reuşit să organizăm această întâlnire cu fiii acestor meleaguri, fii care au plecat o mare parte din dânşii, în colţurile ţării, unde-şi desfăşoară o serie de activităţi, în interesul naţiunii, poporului român, dar, mai mult decât atât, am avut ocazia şi fericirea să avem chiar diplomaţi peste hotare, şi asta este un lucru mare. Aş vrea să aduc aminte acestor fii dragi locurilor noastre, prin care am copilărit pe aceste meleaguri. Aşa cum cunoaşteţi dumneavoastră, comuna Mătăsari e compusă din 5 sate: sat Mătăsari - reşedinţă de comună, Brădet, Brădeţel, Runcurel, Croici. Cred că nu s-au uitat clipele copilăriei noastre, pe când ne duceam şi ne jucam cu oile pe anumite văi: Valea Bohorelului, Valea Brădetului, Croici-Hotarele ş.a. Localitatea noastră a suferit mari transformări începând din anul 1974. Dacă în 1972 dispuneam de o suprafaţă totală de 4050 hectare din care suprafaţa de 1500 hectare de teren arabil, la ora actuală dispunem de 480 hectare teren arabil care, datorită afectărilor lucrărilor miniere din zonă,ne-au adus şi necazuri dar şi mari bucurii şi satisfacţii, prin faptul că fiecare gospodărie care altă dată pentru a-şi asigura un ban, trebuia să meargă să-şi valorifice propriile lor produse la Tg. Jiu, pe jos. Acum, în Mătăsari este pâine, fiecare participă cu bani pentru dezvoltarea familiei, produşi în această localitate, în acest bazin carbonifer al Jilţului. Dacă analizăm contribuţiile social-culturale din localitate putem să ne mândrim cu ceea ce-am realizat în această perioadă tocmai datorită dezvoltării acestei economii locale. Dacă altă dată învăţau 6 sau 7 copii, şi acestia-n case particulare, la ora actuală aşa cum prezenta şi domnul profesor, D. Dădălău ne mândrim cu acest liceu, unde copiii noştri pot să se pregătească, să urmeze exemplul celor care sunt aici,de a fi oameni de valoare în ţara aceasta şi-n localitate. Avem întradevăr şi rezultate, dar ne confruntam cu mari greutăţi; aş vrea să informez fiii acestor meleaguri, că-n ultimii 2 ani cu sprijinul consiliului judeţean, am reuşit să construim aceste obiective pe care le-am prezentat: avem un centru de sănătate ce e dotat cu aparatură modernă, avem un dispensar local şi şcoli în fiecare localităţi. Cu sprijinul conducerii miniere din zonă şi a Companiei Naţionale a Lignitului Oltenia, am reuşit să construim în această localitate 2 centrale termice, nedepinzând de centrala de la Dragoteşti, suntem in construcţie cu o altă centrală termică care-n mod categoric va îmbunătăţi activitatea şi viaţa socială a cetăţenilor din Mătăsari; cu sprijinul companiei naţionale a lignitului suntem pe punctul de a termina alimentarea cu apă în localitate, care categoric va aduce un beneficiu, satisfacţie cetăţenilor ce au suferit destul de mult de această situaţie. 13

Problemele sunt multe, dar eu vă doresc decât atât: să vă dea Dumnezeu sănătate, putere de muncă şi să nu uitaţi aceste locuri unde v-aţi născut, aţi crescut şi aţi învăţat şi, mă rog, aţi ajuns unde aţi ajuns. La mulţi ani! Constantin Purcel, Primarul comunei Mătăsari SCHIMB DE EXPERIENŢĂ ORGANIZAT DE INSPECTORATUL ŞCOLAR JUDEŢEAN GORJ ŞI GRUPUL ŞCOLAR INDUSTRIAL MINIER MĂTĂSARI CU DIRECTORII DE LICEE, GRUPURI ŞCOLARE ŞI ŞCOLI PROFESIONALE DIN JUDEŢUL GORJ Proces Verbal Încheiat azi, 23 aprilie 1997, cu ocazia schimbului de experienţă organizat de Inspectoratul Şcolar Judeţean Gorj şi Grupul Şcolar Industrial Minier Mătăsari cu directorii de licee, grupuri şcolare şi şcoli profesionale din judeţul Gorj, care are următorul program: a) 930-1020 Asistenţe la lecţii, la clase: IX A, română, prof. Dădălău Dumitru IX B, instruire practică, maistru instr. Persu Romică X A, matematică, prof. Lupuleţ Ion XI A, chimie, prof. Popescu Gabriela XI B, dirigenţie, prof. Dădălău Luminiţa XII A, matematică, prof. Dădălău Floarea XII B, fizică, prof. Toma Cornel I B, biologie, prof. Pamfiloiu Floarea I C, instruire practică, maistru instr. Burciu Dumitru I D, desen tehnic, sing. Iordache Veronica II A, I.E.T.M., sing. Stoican Violeta II C, fizică, prof. Brânzan Liliana b) Activităţi manageriale 1020-1040 – Vizitarea liceului, atelierului şcolii, internatului 1040-1110 – Prezentarea casetei video „Mândria şi perseverenţa” 1110-1230 – Prezentarea referatului „Activitatea de evaluare cantitativă şi calitativă a muncii didactice şi stabilirea măsurilor de corectare, îndrumare şi perfecţionare – sarcină de bază în munca directorului de şcoală” – prof. director Dădălău Gr. Ion – Grupul Şcolar Industrial Minier Mătăsari. 14

- Prezentarea referatului: „Reformă şi legislaţie şcolară în învăţământul preuniversitar” – Inspector General al Inspectoratului Şcolar Judeţean Gorj – prof. Adrian Gorun 1230-1330 – Dezbateri pe marginea referatului prezentat şi asistenţelor la lecţii. 1330-1400 – Concluzii Domnul inspector Golea Gheorghe din cadrul Inspectoratului Şcolar Gorj conduce lucrările, arată activităţile desfăşurate şi propune să se treacă la discuţii pe marginea materialelor prezentate. Domnul director Crăsnaru, de la liceul Târgu-Cărbuneşti, arată că a rămas impresionat de această şcoală începând cu forma exterioară. În această şcoală lucrează un colectiv de dascăli apreciaţi. La limba română, domnul profesor Dumitru Dădălău a ţinut o lecţie model. A rămas impresionat şi de ţinuta clasei, de felul în care profesorul are materialul didactic luat din diferite izvoare de ramură. La oră, domnul profesor vine cu citate pe care le comentează. La oră fiecare elev a avut pe masă cartea scriitorului a cărui operă o analizează. Materialul domnului director a fost foarte amplu întocmit şi s-au prezentat lucruri bune de urmat. Domul director pleacă foarte mulţumit. Domnul director Pârcălăboiu arată că de multă vreme n-a trecut prin Mătăsari. A rămas profund impresionat de desfăşurarea orei de matematică unde a predat un cadru didactic foarte tânăr, care a dat rezultate foarte frumoase.I s-a acordat calificativul „foarte bine”. Lecţia bine organizată. Programa parcursă la timp. Din materialul prezentat de domnul director, avem de învăţat, sunt materiale sufleteşti, cu exemple bune de urmat. Domnul director arată că se lucrează după programe cu ore supraaglomerate, câte 7 ore pe zi. Din punct de vedere al bazei materiale se întâmpină greutăţi la şcolile unde îşi desfăşoară activitatea.Domnul Pârcălăboiu arată că activitatea de azi a fost foarte bine structurată şi a avut ce învăţa. Domnul director Ciungu Petre arată că a participat la analiza documentelor din cadrul grupului şcolar. Arată că planul managerial a fost întocmit conform noilor reglementări. S-a văzut că este o preocupare în cadrul liceului pentru a avea întocmite documentele, aşa cum cer noile reglementări ale Legii învăţământului. Domnul director propune ca şi în cadrul G.S.I.M. Mătăsari să se aprobe funcţionarea şi a altor meserii de viitor pe lângă meseriile cu profil minier, căci pe viitor se preconizează desfiinţarea minelor. La unele meserii durata de şcolarizare de 3 ani este prea mare, exemplu: meseria de zidar – care se poate face într-o perioadă mai scurtă. În şcolile noastre fetele nu prea au meserii care să le ajute pe viitor. Domnul director Ciocioc,care a verificat documentele şcolare arată că sunt comisii metodice la clasele I-IV, V-VIII, IX-XII, diriginţi. Documentele şcolare sunt depuse în dosare bine întocmite, cu grijă, cu responsabilităţi pe fiecare 15

compartiment. Are documentaţia de funcţionare a şcolii. Toate cadrele sunt în majoritate calificate, fişe de cadre, fişa postului. Este o activitate foarte frumoasă şi rezultate bune, chiar foarte bune. Pleacă foarte mulţumit de la această şcoală privind activitatea desfăşurată de cadrele didactice, pleacă cu lucruri frumoase. Domnul Condeescu Aristică arată că a asistat la o oră de desen tehnic, la o clasă profesională. Doamna profesoară s-a descurcat foarte bine, a parcurs toate etapele lecţiei, elevii s-au descurcat. S-a apreciat activitatea doamnei subinginere cu calificativul „bine”. Domnul director felicită liceul din Mătăsari cu privire la felul cum a fost organizată această activitate a cercului directorilor. Privind materialul domnului director, arată că este foarte bine întocmit, avem de învăţat din acest material prezentat, însă nu este de acord cu statul domnilor directori în pauză printre profesori. Domnul director Popescu, de la Liceul Novaci, participă la lecţia de limba franceză, arată că a fost mulţumit de lecţia prezentată, deşi dânsul predă mai mult limba rusă. I-a plăcut foarte mult modul cum s-a preocupat conducerea liceului privind desfăşurarea schimbului de experienţă azi. Avem de învăţat lucruri frumoase şi de urmat. Domnul director Ghesa, a verificat prin sondaje cataloagele de la clasele VI, VII, VIII, IX, X, cataloagele sunt completate la zi pentru trimestrul I şi II. S-a început să se dea note şi în acest trimestru. Absenţe nemotivate sunt în număr mic. Mişcarea elevilor este consemnată de diriginţi în catalog pe baza documentelor de transfer. Apreciază aceste documente ca fiind complete la zi. Materialul prezentat de domnul director e foarte bun, considerând că dânsul conduce cu competenţă liceul. Domnul inspector Golea arată că liceul din Mătăsari lucrează în condiţii destul de greoaie: cu elevi şi profesori navetişti. Mulţumeşte domnilor directori de participarea acestora în număr mare la acest schimb de experienţă. Arată că documentele au fost întocmite, cu simţ de răspundere, din verificările făcute prin sondaj, se arată că au fost bine întocmite. Materialul prezentat de domnul director a cuprins toată activitatea, întocmit cu mult simţ de răspundere. Domnul inspector arată că e bine să fie diversificată forma de învăţământ prin aprobarea şi a altor meserii în cadrul liceelor. Să se reţină problema practicii cumulate. Este mulţumit, ca şi profesorii care au verificat documentele că s-au găsit lucruri frumoase şi bine întocmite. Doamna Sântimbreanu, de la Tribuna Învăţământului, arată că suntem într-un moment de criză. Rămâne impresionată de munca domnilor directori. Doamna propune ca domnii directori să menţină comunicarea între profesori şi elevi. Domnii directori să stabilească câtă autonomie are un cadru didactic asupra copiilor de la care vor să realizeze ceva. În prezent nu sunt nici regulamente complete. Doamna Sântimbreanu arată că lecţia unde a participat a fost foarte frumoasă, la dirigenţie, desfăşurată de doamna profesoară Dădălău Luminiţa. 16

Privind reforma învăţământului, aşteaptă de la domnii directori să vină cu o serie de propuneri. Domnul director Pârcălăboiu arată că trebuie respectate programele şcolare. Diminuându-se programele şcolare se poate reduce şi numărul de ore. La liceele industriale, obiectele de cultură generală sunt aceleaşi ca şi la liceele economic, pedagogic, etc. La şcoala pe care o conduce clasele sunt suficient populate, s-a redus numărul de abandonuri şcolare – nu se lucrează cu clase sub normativ. Domnul director de la Liceul Rovinari, arată că la învăţământul primar din Rovinari există o şcoală cu 60% din personal necalificat, iar la altă şcoală, curs gimnazial, 40% sunt necalificaţi. Consideră că un profesor care nu este titular, nu desfăşoară lecţia cu mult suflet şi mult interes pentru acumularea cunoştinţelor la elevi. Domnul director Iancu Alexandru, Liceul Motru, întreabă pentru cine pregătim forţa de muncă? Se vorbeşte de reformă. Ce s-a făcut pentru această reformă? La meseriile care există să se facă nişte programe noi, după planuri bine gândite pentru nivelul liceal şi tehnic – profesional. Ce investiţii facem în învăţământ? Programa la clasa a V-a este foarte aglomerată. Doamna Sântimbreanu rămâne foarte mulţumită de felul cum a fost organizat acest schimb de experienţă, de aspectul exterior al şcolii, de internatul acestei şcoli, de desfăşurarea lecţiilor prin parcurgerea tuturor etapelor unei lecţii model, de felul cum au fost întocmite, documentele şcolare şi de întreaga activitate bună desfăşurată în acest liceu. Domnul director Dădălău Gr. Ion mulţumeşte celor care azi au analizat cu simţ de răspundere activitatea şcolii. Pentru care s-a întocmit prezentul proces verbal. Secretar, Bărbăcioru Eugenia

17

ECOURI
Ciungu Petre, directorul Grupului Şcolar de Construcţii Târgu-Jiu: Un liceu ca oricare altul? Da, am putea spune despre liceul din Mătăsari, având în vedere că în judeţul nostru marea majoritate a liceelor sunt industriale, (au profiluri în domenii „grele” ale economiei). Putem spune insă şi Nu. Şi în acest sens doresc să-mi afirm opinia. Cu câţiva ani în urmă „călătorind” spre Mătăsari pentru a face o inspecţie de specialitate unui coleg de la acest liceu, am trăit o enormă stare de invidie. De ce? Am întâlnit aici un om pe care-l cunoşteam cu multă vreme în urmă. (Cred că exprimarea “un om” este nimerită). Un om care şi-a trăit tinereţea lucrând în acest mult controversat domeniu ai învăţământului. S-a construit în această zonă mult. Dar, cel mai impunător edificiu îl constituie liceul, care rivalizează cu multe licee chiar din municipiu. Fiecare element al acestui lăcaş a fost avizat, vizualizat şi cunoscut de acest om. De pe băncile acestei şcoli au ieşit mii de elevi, care apoi cu cunoştinţele dobândite aici, au devenit colegii noştri, ingineri, muncitori buni etc. Da, aşa l-am cunoscut pe domnul director Dădălău. L-am cunoscut şi apreciat. Dar nu numai pe dânsul. Colectivul de profesori de la acest liceu, cel care l-a sprijinit pe domnul director. Oameni care au îndurat frigul, naveta şi poate uneori imputaţia că nu s-a făcut mai mult. Impresie bună îţi lasă şi elevii care, educaţi de cei menţionaţi mai sus, ştiu să te primească civilizat, răspund frumos la ore, muncesc şi îndură aceleaşi greutăţi. Cu ocazia cercului directorilor ţinut la acest liceu am vizionat o casetă care prezenta în detaliu realizările şcolii. Sincer vă spun că acest reportaj este demn de postul naţional al Televiziunii. Atâtea câte s-au facut la această şcoală te fac să fii cu adevărat invidios (aşa cum spuneam la început). Pe cine? Cu prietenie afirm că pe toţi cei ce lucrează aici. Asta pentru că lucrează foarte bine, sunt coordonaţi foarte bine şi deci sunt adevăraţi dascăli. Nu ştiu dacă prin cele câteva spuse, merit să ocup o parte din spaţiul acesteia. Dar dacă se va întâmpla, voi fi fericit. La revedere, oameni buni. Modoianu Maria, director adjunct al Grupului Şcolar Industrial Minier Motru: 23 aprilie 1997. Consfătuirea directorilor din liceele Gorjului, schimb de experienţă la Grupul Şcolar Industrial Minier Mătăsari. Din toate direcţiile, oameni ai şcolii se îndreaptă spre o şcoală. Pe drum vorbesc, admiră culmile domoale, apele, pădurea, iarba care răsare. Respiră primăvara. Au timp să mai vadă? Mai sunt frumoase? Cei tineri, mai puţin, au viaţa toată în faţă, cei ca mine se străduiesc să reţină cât mai multe (să aibă ce derula într-o zi). Apare şcoala. Mare, frumoasă, impunătoare şi mai ales primitoare. Oameni la fel de primitori ne deschid uşile. Curăţenie, ordine. Aşa e în zi de sărbătoare. Sărbătoarea Sf. Gheorghe, aşa e în fiecare zi. Ne adunăm într-o sală de clasă. 18

Tineri, mai puţin tineri, cărunţi, manageri ai şcolilor, manageri ai Inspectoratului Şcolar ludeţean Gorj, veniţi să vadă, să schimbe impresii, să aprecieze, să corecteze. Începem activitatea, domnul inspector Golea, calm, respectuos, cu vorba curgătoare, simplă, căruia i-au trecut anii îndrumând oamenii şcolilor urează “La muţi ani”, urează bun venit. Directorul şcolii, prof. Dădălău, n-are nevoie de prezentare, îl cunoaştem de mult, ne ştie de mult. Oare mai are ceva ce nu ştie de-ale şcolii? Prezintă într-o înşiruire de imagine şcoala cu trecutul ei, cu prezentul ei. Ne apar în imagini săli de clasă, cabinete de liceu, laboratoare, săli de sport, copii şi profesori. Toţi preocupaţi. Îmi doresc să formez o imagine bună şcolii. Toţi ne străduim la fel. Ascultăm vocea ce însoţeşte imaginea. E convingătoare, e clară, e plăcută, sensibilă, e la fel ca a celui care o are. Intrăm la ore. Elevi, elevi ca toţi copiii, buni, buni şi frumoşi ca şi anii lor. Răspund, întreabă, ascultă. Dascălii lor sunt oameni dornici să dea, să formeze, să educe. Se citesc apoi materialele. În prim plan sunt probleme de evaluare a muncii didactice. Câteva reguli din material ne-am notat în caiet: “cunoaşteţi exact situaţia pentru a soluţiona abaterile”, evitaţi controlul cu idei preconcepute, nu urmăriţi critica ci mai ales construcţia. În timpul controlului realizaţi şi perfecţionare şi susţinere etc. La pauză frunzăresc un număr al revistei şcolii. Se adresează sufletului şi minţii: file de monografie, subiecte de examene, Terapia sufletului “Viaţa între râs şi plâns”, „Singur printre oameni”, „Dacă dragoste nu e, nimic nu e pentru suflet”. Dacă ochii sunt oglinda sufletului, revista, zic eu, e oglinda celui ce o produce. Ce reflectă oglinda? O cultura bogată, temeinică, ochi mai largi deschişi să cuprindă întinderile vieţii, un suflet nu prea simplu,capricios, pretenţios, care vibrează, care aprobă binele şi întoarce spatele răului, care iubeşte omul şi mai ales omenia. Câte nu s-ar scrie despre o şcoală, despre oamenii ei? În aceeaşi stare sărbătorească, plecarea pe aceleaşi drumuri, spre aceleaşi şcoli. Suntem la fel? Nu, suntem mai bogaţi, aducem cu noi ce a fost mai bun în şcoala din VaIea Jilţului. Lupulescu Ion, director adjunct la Liceul Sportiv Târgu-Jiu: „Acesta este drumul pe care l-am străbătut, într-o zi, de primăvară, când privirea limpezilor gânduri m-a adus într-un schimb de experienţă la Liceul Mătăsari. Era o zi superbă de primăvară, când soarele îşi trimitea razele-i puternice pe dealurile înverzite, când întreaga natură reînviată la viaţă te ademenea spre mişcare, spre bucuria vieţii. Cine trece prin localitatea Mătăsari nu poate să nu recunoască clădirea liceului din localitate şi să se întrebe câte păstrează viu acest loc depărtat de municipiu, dar nu lipsit de semnificaţii. Trecând prin Mătăsari ai impresia că te simţi legat sentimental de peisaj şi de oamenii acestui loc. Primăvara, cerul pare mai albastru iar locul mai pitoresc. Vizitând frumoasa clădire a liceului, numeroasele săli de clasă, laboratoarele bine dotate, am avut sentimentul că mă aflu în centrul municipiului 19

sau poate chiar într-un liceu din capitală. Peste tot am întâlnit oameni care erau preocupaţi de buna organizare şi dotare a şcolii. Somptuoasa instituţie este bine organizată şi dovedeşte că aceşti minunaţi oameni de la catedră ştiu şi doresc să aibă un loc în care dotarea să se interfereze cu pasiunea predării. I-am identificat cu acei minunaţi dascăli la care am descoperit multe din trăsăturile dascălului de odinioară, bunătate, pasiune, prietenie, ordine şi disciplină. Cert este că în acea frumoasă zi de primăvară am avut plăcerea să asist şi la o lecţie de matematică ţinută de prof. Dădălău Floarea care m-a delectat, deşi copiii nu sunt ca-ntr-o urbe, ci mai degrabă ca la ţară. Acest lucru dovedeşte că se poate face meserie acolo unde există pasiune. Mă bucur să o spun încă o dată că am rămas impresionat de oamenii acestei şcoli, de buna organizare şi primirea făcută. Vreau să mulţumesc tuturor, pentru că mi-au oferit posibilitatea să-i cunosc şi să-i admir, pentru tot ce-au reuşit să facă aici la Mătăsari.” Nicolcescu Elena, director la Grupul Şcolar Industrial Energetic Turceni: Aşezat într-o zonă de exploatare minieră, Grupul Şcolar Industrial Minier Mătăsari s-a dezvoltat de-a lungul celor 14 ani de existenţă în ciuda greutăţilor materiale cu care s-a confruntat. Participând la consfătuirea cu directorii din aprilie 1997, am fost plăcut surprinsă să aflu despre existenţa revistei şcolii “Murmurul Jilţului” ai cărei iniţiatori au fost elevii, sub îndrumarea competentă a domnului prof. Dădălău Dumitru. Ţinând cont că unele din nobilele virtuţi şi potenţialităţi de dezvoltare ale adolescenţilor sunt optimismul, romantismul, visarea, intensitatea dorinţelor de autonomie, de Independenţă şi autodesăvârşire mi se pare firească şi îndrăzneaţă ideea lor de a crea o asemenea revistă. Am remarcat prezenţa în paginile numerelor de revistă răsfoite, a gândurilor de aleasă preţuire ale elevilor pentru cadrele didactice, pentru localul şi baza materială a şcolii şi chiar gânduri de recunoştinţă ale unor foşti absolvenţi. Nietzsche concluziona: “Omul nu este doar ceea ce este”. Deci, elevii noştri nu sunt doar elevi, ei sunt creatori de frumos, cu o imaginaţie bogată, care pot sădi în sufletele noastre mândria de a-i fi modelat, de a le fi călăuzit primii paşi în viaţă. Doresc să urez în mod special viaţă lungă, subiecte interesante şi cât mai multe apariţii revistei “Murmurul Jilţului”. Neamţu Gheorghe, directorul Grupului Şcolar Tismana: Am fost la Mătăsari. Am ajuns în Mătăsari în zi de primăvară, cu soare timid, dar care încerca să ne pătrundă în suflet. De la început mi-am dat seama că localitatea Mătăsari face parte din acea divină operă de artă, din acea simfonie geografică ce se cheamă România. Comuna Mătăsari are un farmec de neconfundat. Scopul vizitei a fost acela de a participa la Cercul pedagogic al directorilor de licee. În Grupul Şcolar Minier Mătăsari am fost primiţi cu voie bună. Peste tot era ordine desăvârşită, semn al respectului de sine, dar şi al respectului pentru colegii veniţi. Am avut norocul să asist la o lecţie de dirigenţie, la clasa a XI-a 20

B, condusă de doamna prof. Dădălău Luminiţa. S-a discutat despre cultură şi am putut observa străduinţa doamnei profesoare de « a construi suflete ». Şi cred că a reuşit. Sunt puţine licee din judeţul nostru care au o revistă. « Murmurul Jilţului » are menirea să dezvolte personalitatea elevilor, să-i facă să iubească frumosul din natură şi societate. Vreau să le spun adolescenţilor din Mătăsari că, acolo unde există o voinţă, există un drum. Viaţa e înspăimântător de frumoasă! Am citit undeva că numai ce iubim e adevărat. Totul depinde numai de voinţa voastră.
AM FOST LA MĂTĂSARI! AM VĂZUT AURUL NEGRU... ŞI OAMENI DE AUR !

ŞI PORUMBEII CHIAR AU ZBURAT La Grupul Şcolar Industrial Minier Mătăsari, am participat la o lecţie deschisă de dirigenţie pe tema “UNICEF şi copiii lumii”, o clasă a VII-a B, extrem de receptivă. Contând ca a treia activitate metodică a comisiei diriginţilor de la clasele V - VIII, acţiunea a prilejuit doamnei profesoare Floarea Dădălău să-şi demonstreze reale calităţi pedagogice, dialogul cu clasa fiind de un bun nivel al informaţiei şi impecabil la capitolul educaţiei. N-au lipsit camera video, reportofonul mânuite cu dexteritate de un elev isteţ Daniel Ionuţ Dădălău. Pavazată cu gust (huse de catifea pentru bănci, draperie acoperind tabla, un ceas uriaş pe peretele din stânga, o expoziţie de desene ale copiilor şi una de carte pentru copii, vase cu flori la ferestre), încăperea a devenit... neîncăpătoare atunci când, în timpul programului muzical-coregrafic, porumbeii au zburat deadevăratelea, când copii au fluturat deasupra capetelor balonaşe roşii, galbene şi albastre, când echipele de dansatori au zburat în splendide dansuri populare ale zonei, pe muzică interpretată la două orgi electronice de Radu Vasile şi Purcel Florin Alexandru. Luând cuvântul pe marginea lecţiei deschise, profesoarele Dădălău Floarea, Zizi Ceauşescu (responsabila comisiei metodice a diriginţilor), Adriana Popescu, au subliniat oportunitatea temei, acestea reuşind să sensibilizeze auditorul prin eficienţa orei mai ales pe plan educaţional, capacitatea de discernământ a elevilor. Ion Popescu, Gorjeanul, nr. 2128, miercuri, 4 iunie 1997

21

AŞA A FOST SĂ FIE
Peste câteva zile, Fundaţia „Murmurul Jilţului” din cadrul Grupului Şcolar Industrial Mătăsari, judeţul Gorj, împlineşte 2 ani de existenţă, 2 ani de eforturi, în care fiecare dintre noi şi-a dat silinţa să arate că demersul nostru nu este zadarnic, că vine să încununeze cu lauri o activitate deosebită desfăşurată pe tărâmul învăţământului, ştiinţei şi culturii, în această zonă în care trăiesc şi muncesc peste 15 mii de oameni. Scriind aceste rânduri, în ziua în care întregul nostru popor sărbătoreşte cu mândrie împlinirea a 140 de ani de la Unirea Principatelor Române, Unire în cuget şi-n simţiri, gândul nostru se îndreaptă spre toţi aceia care, de-a lungul timpului, au depus interes pentru a face din România un stat de drept, o ţară a libertăţii noastre. Făcând un bilanţ în ceea ce am realizat numai în anul 1998, avem curajul să afirmăm că, ce ne-am propus am înfăptuit, creativităţile educative iniţiate au depăşit toate aşteptările, am făcut ca liceul nostru să fie trecut în topul instituţiilor de învăţământ din Gorj şi din ţară, în care cadrele didactice şi elevii, cu sprijinul organismelor judeţene şi-au făcut pe deplin datoria, au obţinut rezultate care confirmă că, atunci când se vrea, totul e posibil. Pentru orice om bun de credinţă e suficient să ne aducem aminte că în cursul anului trecut au avut loc cinci lansări de carte, întâlniri cu oameni de cultură, cu reprezentanţi ai presei de la „Gorjeanul”, „Opinia”, „Curierul Minier”, „Gazeta de Sud”, „Ora”, „Ager”, „Radio România Actualităţi, Radio Tg-jiu, Omega, TV Tg-Jiu, Antena 1 Tg-Jiu”. Este o mândrie pentru noi faptul că, în cadrul „Decadei Culturii Scrise”, precum şi cu alte prilejuri, tineretul studios din liceul nostru a avut posibilitatea să se întâlnească cu scriitorii: Nicolae Dragoş, Nicolae Diaconu, Viorel Gârbaciu, Adrian Frăţilă, Doru Fometescu, Ion Popescu, Liliana Hinoveanu Ursu, Zenovie Gârlugea, Alexandru Doru Şerban, Dumitru Grama, Costel Dobriţescu, Cornel Bălescu şi alţii. Nu credem că se poate uita aşa de repede faptul că fundaţia noastră a tipărit pentru prima dată în ultimii 20 de ani antologia de versuri „Fereastra Sufletului”, în care şi-au publicat creaţiile peste 5 0 de autori, a contribuit la tipărirea volumului de versuri „Suferinţa Stelelor”, de Cornel Bălescu, a editat – în premieră – albumul de pictură „Culturile Libertăţii”, rod al activităţii desfăşurate de elevii noştri în cadrul Cenaclului „Scorpion” şi, nu în ultimul rând, tipărirea a 5 numere ale revistei „Murmurul Jilţului” şi a unei ediţii speciale a ziarului cu acelaşi nume, care s-au editat cu prilejul zilei de 1 Decembrie, Ziua Naţională a României. Fiind principalii organizatori şi beneficiari ai propriilor activităţi, elevii de liceu au organizat pentru prima dată, în săptămâna 26-31 octombrie 22

1998, sărbătorirea a 18 ani de învăţământ liceal în Mătăsari şi a 14 ani de când s-a dat în folosinţă grupul nostru şcolar, activitatea ce a culminat cu o grandioasă manifestare a fiilor Jilţului, cu înfiinţarea unei noi instituţii de cultură, Muzeul Jilţului. Este o mare satisfacţie pentru noi că avem posibilitatea să vă raportăm că, în tot ceea ce s-a întreprins, am depus suflet, pasiune şi dorinţă fierbinte de a face ceva pentru comunitatea în care trăim, de a arăta celor care ne conduc, pe plan judeţean şi naţional că liceul din Mătăsari merită mai mult, pentru că dispune de un corp profesoral bine intenţionat, de o bază materială de invidiat, de o populaţie şcolară numeroasă şi dornică să înveţe carte. Nu credem că sunt atâtea unităţi de învăţământ din Gorj care să spună precum liceul din Mătăsari, că în 1998 le-a călcat pragul toată conducerea politică şi administrativă a judeţului, care a dat asigurări că instituţia noastră va dăinui încă mulţi ani de acum înainte, că toate activităţile organizate au avut drept scop creşterea responsabilităţii elevilor pentru înfăptuirea reformei în învăţământ. În atenţia noastră a stat organizarea şi funcţionarea unor secţii ale fundaţiei, în care evidenţiem pe cele de matematică, de informatică, grupurile vocale, dansuri populare şi moderne, secţia de turism, Cenaclul „Scorpion”, crearea unor subredacţii ale „Murmurului Jilţului” încât mai multe localităţi din judeţ şi din ţară, creşterea numărului de membrii ai Fundaţiei care să contribuie la mărirea veniturilor în cadrul bugetului. Toate aceste realizări nu erau posibile dacă, între conducerea fundaţiei noastre şi toţi cei cu care am avut de-a face, nu era un sistem de colaborare bine pus la punct, respect şi preţuire reciprocă, o înţelegere perfectă a adevărului care nu mai trebuie demonstrat, că, de unul singur nu poţi să faci educaţie permanentă, ci numai uniţi obţinem ce ne dorim. De aceea, acum, la ora bilanţului, aducem mulţumirile noastre tuturor conducerilor unităţilor economice şi sindicatelor din Jilţ, la loc de frunte situându-se domnul director inginer Constantin Predoiu şi liderul F.S.M. Jilţ, Ion Ruşeţ, conducătorilor organismelor judeţene de la Prefectură, Consiliul Judeţean, Inspectoratului Şcolar, Inspectoratul pentru Cultură, Compania Naţională a Lignitului Oltenia, Centrul Judeţean al Creaţiei, Muzeul Judeţean, Biblioteca „Christian Tell” şi, nu în ultimul rând, domnului director general de la ROSTRAMO TG-JIU, Trotea Costel, care ne-au sprijinit moral şi material în îndeplinirea obiectivelor pe care le-am avut de realizat. Pentru sprijinul acordat, Fundaţia noastră a înmânat la Sărbătoarea „Fiilor Jilţului”, tot pentru prima dată, 100 de diplome de onoare în semn de recunoştinţă şi deosebită plăcere tuturor celor care au fost alături de noi. Mergând pe aceeaşi linie de până acum, suntem încredinţaţi că în anul 1999, vom obţine aceleaşi rezultate frumoase care să aducă grupului nostru şcolar numai aprecieri pozitive din partea celor îndrumaţi s-o facă. Aşa să ne ajute Dumnezeu! Dumitru DĂDĂLĂU 23

UN SPAŢIU AL PURITĂŢII
Prezentul album, prilejuit de împlinirea de 80 de ani de la înfăptuirea Marii Uniri – 1 Decembrie 1918 – se constituie într-un tulburător spaţiu presărat cu flori alese ale vârstei candorii, cu efigiile admirabile ale purităţii. În acelaşi timp, desenele executate cu fantezie fecundă de copiii din Mătăsari, sunt un sincer omagiu adus LIBERTĂŢII. Desenele sunt o dovadă venită din partea celor mai tinere mlădiţe care se bucură de această libertate, de luminile vieţii şi ale cărţii în acest spaţiu mirific de la poalele Vâlcanului şi Parângului, având ca mentor spiritual Hobiţa unde, spunea un mare contemporan, „S-a născut Brâncuşi, în 1876, şi nu va muri niciodată”. Titanul din Hobiţa şi dârzul pandur, Tudor Vladimirescu din Vladimir, precum şi ceilalţi corifei ai istoriei neamului din Gorj şi de pretutindeni din ţară, devin teme de admirabilă meditaţie plastică pentru copiii din Mătăsari. Copiii gândesc asupra naturii într-un stil de admirabilă originalitate, cu o naivitate a privirii ce înseamnă prospeţime primară nealterată şi adâncă bucurie a jocului, uimire exaltată şi ascuţime a introspecţiei. „Când nu vom mai fi copii, vom pieri demult ” – spunea titanul sculpturii moderne şi desenele acestui album trebuie considerate ca un duios avertisment în privinţa unei vârste chemate să ne vegheze mereu trecerea prin ani. La dimensiunile lor, lucrările ce încrustează cu gingăşie fiecare pagină a albumului de faţă dezvăluie resursele inepuizabile spirituale şi creatoare ale poporului nostru, marele tezaur de poezie adăpostit în sufletul său de o generozitate extraordinară. Paleta de culori, armonioasă şi surprinzătoare prin spontaneitatea combinaţiilor, organizarea spaţiului plastic cu intuiţie şi farmec – toate acestea fac din fiecare pagină un popas reconfortant unde privirea stăruită îndelung, iar pulsaţia inimii înregistrează bătăi sportive. Copiii sunt atenţi la toate şi la toţi, ei se opresc cu migală, descoperind poezia asupra unor locuri şi lucruri pe care noi, maturii, obsedaţi doar de chestiuni prea grave, trecem deseori cu indiferenţă. Ei ne reamintesc de florile ce anunţă firav primăvara, de zborul păsărilor ce ne hrăneşte saltul înaripat al gândului, de jocul ce provoacă fericirea netulburată, se joacă pe câmp, aleargă prin grădini, pasc vitele şi, în răgazuri scurte, mărturisesc prin intermediul culorilor ce au văzut. Rezultă desene ce conturează realitatea sau îi relevă dimensiunea ascunsă. Din multe lucrări se vede că aceşti copii trăiesc intens prezentul, se bucură de copilărie şi încearcă să ofere lumii o răsplată, la puterile lor, prin asemenea bijuterii. Albumul acesta este, în egală măsură, expresia sublimă a unei vârste, dar nu trebuie să uităm, deopotrivă, pe cei care le îndrumă paşii spre viaţă şi învăţătură. Adică, pe învăţători, profesori şi părinţi. De aceea nu vom evidenţia pe nimeni, fiindcă meritele sunt ale tuturor. Grigore HAIDĂU 24

ÎNTÂLNIRE CU POEZIA
„Doamne! Ai făcut nopţile Ca visele să ne amăgească Şi să credem În iluziile de dincolo de noi? Câtă risipă de clipe În fiece clipă!” Au fost primele versuri ce mi-au ieşit în cale când am deschis pentru prima dată „Copacul din vis” – volum de poezii aparţinând binecunoscutului poet Nicolae Dragoş, volum lansat la G.S.I.M. Mătăsari pe 13 noiembrie a.c. Încă o dată am putut fi martori şi participanţi la o sărbătoare a poeziei pe meleagurile mătăsărene ce au început să fie iubite din ce în ce mai mult de oamenii de cultură. Numărându-mă printre participanţii doritori şi iubitori de poezie am rămas încă o dată impresionată de talentul şi de modestia deosebită a poetului N. Dragoş, de înţelepciunea adunată în cele şase decenii de viaţă împlinite de curând, dorindu-i viaţă şi inspiraţie fără limite de timp. Copacul din vis, în care ne putem identifica „fiecare dintre noi”, cum spunea d-l. N. Dragoş, este o carte în care elementele naturii, cosmosului, concretului, abstractului, neliniştile unei lumi întregi şi angoasele proprii poetului s`y sont donnez rendez-vous. La un moment dat, poetul spunea că a încercat să creeze şi poezii în care să nu-şi mai exprime doar propriile-i nelinişti, gânduri şi sentimente, în care să se regăsească doar pe el însuşi, ci şi poezii în care să ne regăsim noi, cititorii. Cerându-mi iertare marelui poet, îmi voi permite să nu fiu întru totul de acord. Eu cred în gândurile, în neliniştile, în sentimentele poetului, cititorul îşi poate regăsi propriile gânduri, sentimente, frământări.Nu contează persoana pe care poetul o foloseşte pentru a-şi exterioriza sau numai pentru a-si sugera profundele simţăminte ale fiinţei avide de absolut, căci poetul îşi trece întotdeauna totul prin filtrul simţirii proprii. Oare câţi dintre noi nu se pot regăsi în versuri ca: Voi m-aţi rănit/ Eu, sângerând, nasc în răni/ Mărgăritarul, sau de dragul tău, cuvintele iau foc/ În flăcări albe săţi înalţe chipul/ De dragul tău sunt zi fără noroc/ Statuie-am fost şi-am devenit nisipul” ori în remarcabilele „Au trecut pe lângă mine Vântul şi Soarele, şi Luna, şi Viaţa…”/ …” M-am legănat în iluzia/ Că ele sunt ale mele,/ Nu eu al lor”. „Copacul din vis ” este o carte ce te face să pătrunzi măcar pentru câteva clipe dincolo de barierele de timp şi spaţiu. Iertându-i domnului consilier al Inspectoratului de Cultură Gorj – Nicolae Diaconu – faptul că „uitase” ce mare eveniment a avut loc la Mătăsari pe 31 octombrie a.c., amestecând „Sărbătoarea Fiilor Jilţului” cu „Murmurul Jaleşului”, totul a fost dominat de poezie, deci… poetic murmur. Cel al Jilţului, bineînţeles! Elena Ghiţan 25

GRĂBITE, DAR SINCERE… DE LA NICOLAE DRAGOŞ
Clasa a XII-a A: Lui Buzărin Constantin: „Cu mult respect şi noroc în viaţă”; COREGA OANA:”Mult noroc şi fericire”; RUNNEI GHERGHESCU: „Să-ţi fie viaţa luminoasă”; ELENEI GHIŢAN: „O şoaptă de preţuire de la un cititor”; DANIELEI STANCU: „Cea care învaţă într-un liceu în care este apreciată literatura”; lui DĂDĂLĂU NICOLAE: „Să fie fericit şi să aibă parte de cât mai multe jilţuri”; LILIANEI ENĂŞTESCU: „Să aibă parte de note bune şi fericire”; MIRELEI PAMFILOIU: „Mult succes!”; NICOLETEI PAMPU: „Mult noroc!”; ADRIANEI NEGOIŢĂ: „Un gând bun!”; RAMONEI VLADU: „Un gând frumos pentru frumoasele vise ale vieţii sale”; lui CRISTI UDRIŞTE: „Multă baftă şi succes!” Clasa a XI-a A: ADRIANEI PURCEL: „Gânduri luminoase”; pentru VALI LUPULESCU: „Urmează-ţi visul”; CERASELEI POPESCU: „FATA CAR A LUAT ULTIMA carte, semn că va ajunge în faţă”; Pentru GIGI LUPŞOIU: „Un gând bun şi succes în viaţă”; ALINEI PAGNEJER: „Cele mai bune urări”; BIANCĂI SULEA: „O urare din toată inima pentru inima ta generoasă”. Clasa a X-a A: CORINEI BĂRBĂCIORU: „Un gând de împliniri şi frumuseţe”. GIANINEI ZABULICĂ: „Spre mai multe succese şi idealuri”; lui CRISTI POPESCU: „Azi elev, mâine mare domn aşa cum mi s-a înfăţişat la întâlnirea de la Mătăsari”; lui MIHĂIŢĂ CHESEGA: „Tânărul cu faţă frumoasă şi blândă, noroc în dragoste şi cele mai sincere urări de bine”; DANIELEI PÂRJOL: „Un gând bun”; lui ALIN DRAGOTOIU; „Să-i fie viaţa lină şi să-l aline vorbe dulci ”; RAMONEI NEGREA: „Urări de bine şi succes”; ELENEI LICĂRETE: „Să strălucească mereu în viaţă”; lui DORU POPESCU: „Cu urări de bine şi să aibă parte de dovezi adevărate”; lui ALIN DUŢAN: „Ascultă liniştea cum curge”; ELENEI PURDESCU: „Urări de fericire şi succes”; MIHAELEI BOURCEANU: „Urări de viaţă lungă şi luminoasă”; Clasa a IX-a A: CRISTINEI STĂNILOIU: „Urări de împlinire şi viaţă frumoasă”; ELENEI POPESCU: „Cele mai bune urări”; VALENTINEI TURCITU: „Multe urări de bine şi sănătate”; MĂDĂLINEI ALEXE: „Din toată inima pentru inima ta frumoasă”; ECATERINEI VĂRZARU: „Aceste metafore în sens de preţuire”; VIORICĂI CĂPĂŢÂNĂ: „Un gând bun”; CLAUDIEI BĂLAN: „Gândurile bune ale poetului”; CĂTĂLINEI PÂRVU: „Gânduri bune şi sănătate”. Clasa a XII-a B: Pentru NICOLAE IOVAN: „Să fie frumos şi drept ca bradul”; pentru GABRIEL ŞCHEAU: „Să fie mereu tânăr şi demn”; pentru MARIUS DETCULESU: „Să fie drept ca bradul”. Clasa a XI-a B: SIDONIEI PETRESCU: „Să-i fie viaţa plină de succes”; CAMELIEI PURDESCU: „Să-i fie viaţa frumoasă ca frunza de măr”; pentru CONSTANTIN PIŞOI: „Multă fericire”; 26

Tânărul CORNEL BĂLESCU bate la porţile poeziei cu „SUFERINŢA STELELOR”
Autorul volumului de versuri pe care vi-l prezentăm în continuare, cochetează cu poezia încă de la 13-14 ani. Primele încercări, timide, firave, ca ale oricărei începător, datează din vremea când era elevul dascălului Dumitru Dădălău la G.S.M din Mătăsari. A publicat în revista „Murmurul Jilţului” scrisă şi editată de elevii de acolo, apoi, prinzând curaj, şi-a încercat norocul şi la porţile „Gorjeanului”. Şi a avut succes, dovedind nu numai afinităţi lirice, dar şi o gândire matură a fenomenului actual românesc, cu introspecţii filosofico – politice de rafinament deosebit. În viaţa cotidiană, Cornel Bălescu lucrează ca electrician la Cariera minieră Jilţ – Sud, urmând şi cursurile Universităţii Spiru Haret din Bucureşti, unde este student în anul al doilea, la Facultatea de Filozofie şi Jurnalism. Volumul de versuri „Suferinţa stelelor”, lansat în luna mai a acestui an, constituie debutul său editorial. Cartea, structurată pe cicluri de poezii, cuprinde tot atâtea „suferinţe” astrale ale creatorului de vers liric. Fie că sunt: „Desene pe nisip”, „La margine de timp şi moarte”, „Cale fără noroc”, „Spre goluri pierdute în cer nepătruns”, „Joc de capcană”, „Timp netimp”, ori „Retras într-o clepsidră”, poetul Cornel Bălescu relevă în existenţa lor, viaţa lui de zi cu zi, care ne dezvăluie o fiinţă interiorizată, meditativă, căreia îi făcea plăcere să cocheteze voluptuos cu problemele actuale ale filosofiei, în special cele antologice relevând existenţa şi condiţia umană. Marius Adrian, „Gorjeanul”, 21-10-1998

JOCUL CONCURS CANGOUROU
Doamnelor şi domnilor profesori, dragi elevi, şi în acest an se desfăşoară sub patronajul Academiei Române şi UNESCO, cu sprijinul Ambasadei Franţei, jocul concurs kangourou, organizat de Ministerul Educaţiei Naţionale şi Fundaţia pentru Integrare Europeană SIGMA, conform Ordinului nr. 5052/17.11.1998, semnat de domnul Ministru Andrei Marga. Având experienţa anului trecut, când, din şcoala noastră au participat peste o sută de elevi din clasele III-XII, vă adresez respectuos rugămintea ca şi în acest an să vă încercaţi puterile minţii: logică, intuiţie, rapiditate în decizie şi cunoştinţele de matematică. Pentru aceasta, fiecare elev va achita o taxă de 10 mii lei, din care 2 mii 27

lei rămân la dispoziţia şcolii pentru premii suplimentare sau alte cheltuieli, taxă de participare ce se va trimite până la 01.03.1999, prin mandat poştal, la Fundaţia SIGMA, cont. nr. 251105112702012731018, Banc Post, Moşilor, Bucureşti. După ce se vor afişa listele cu repartiţia concurenţilor pe săli, până la 26.03.1999 şi se vor primi coletele cu fişele de concurs şi premiile de participare, până la 30.03.1999, urmează ca, pe data de 02.04.1999, să se desfăşoare concursul, când, fiecare participant va primi 30 de probleme: 25 în limba română şi 5 în limba franceză. Acestea vor fi foarte uşor de înţeles, chiar de către copiii care nu învaţă limba franceză. Fiecare problemă are 5 variante de răspuns, iar varianta aleasă va fi notată pe o fişă. Subiectele sunt grupate, pe clase, astfel: III-IV, V-VI, VII-VIII, IX-X, XIXII. Concursul se desfăşoară conform următorului program: 845 – intrarea copiilor în clase, desigilarea coletelor de concurs; 900 – se mai împart elevilor fişele de concurs, după ce se explică modul lor de completare; 945 – concurenţii primesc foile de concurs, dar numai după ce au completat fişele cu răspuns cu numele şi clasa. Importantă este participarea corectă, a tuturor elevilor din Mătăsari, şi nu doar obţinerea unui punctaj nemeritat. Prof. Floarea DĂDĂLĂU

INIŢIATIVĂ ONORANTĂ
Satul românesc tradiţional revine în actualitate. Nu este vorba de involuţie, ci de reluarea pe un plan superior, a unor vechi obiceiuri, de elevare spirituale a zonelor rurale, prin aportul celor care s-au născut acolo unde s-a născut şi veşnicia. Este o îndatorire sacră a tuturor celor care au văzut lumina zilei în casele unor truditori ai gliei şi au urcat apoi prin meritele lor, dar şi cu sudoarea părinţilor, treptele ierarhiei sociale să revină cât mai des în locurile de obârşie şi să contribuie, pe măsura posibilităţilor lor, la emanciparea acestora. Destinul i-a îndepărtat pe unii fii ai satului de leagănul copilăriei. Alţii – poate, mai norocoşi – au revenit la matcă şi participă efectiv la înălţarea spirituală şi la înzestrarea materială a aşezărilor natale. Din această a doua categorie face parte – alături de alţi confraţi intelectuali – şi inimosul Dumitru Dădălău. Lui îi aparţine ideea de a organiza, pentru prima oară, la Mătăsari, Sărbătoarea Fiilor Jilţului. Evenimentul va avea loc în ziua de 31 octombrie a.c. Profesorului Dădălău i se datorează în mare măsură şi crearea Fundaţiei cultural-ştiinţifice „Murmurul Jilţului”, în cadrul Grupului Şcolar Industrial Minier Mătăsari. Bucurându-se de sprijinul autorităţilor locale şi al colegilor 28

de breaslă, domnia sa a reuşit să organizeze şi un Muzeu al Jilţului, care va fi inaugurat chiar cu prilejul sărbătorii la care ne referim. Organizatorii speră într-o participare cât mai numeroasă a celor născuţi în această parte a Gorjului, urmând ca apoi fiii Jilţului să-şi dea întâlnire în fiecare an, la Mătăsari, în ultima sâmbătă a lunii octombrie. Constantin Băleanu, Gorjeanul, 14 octombrie 1998

SĂRBĂTOAREA FIILOR JILŢULUI 26-31 octombrie 1998
Profesor Dumitru Dădălău, preşedintele Fundaţiei „Murmurul Jilţului” : Domnule Preşedinte al Consiliului Judeţean, Nicolae Mischie, domnule Prefect Pantelimon Manta, distinşi şi onoraţi oaspeţi, vă doresc „Bine aţi venit” la inaugurarea Muzeului Jilţului! Vreau să vă spun că cele cinci fiice ale Jilţului din comuna Mătăsari din Croici, Mătăsari, Runcurel, Brădet, Brădeţel, s-au împodobit de sărbătoare, au venit cu voie bună, cu dragoste gorjenească să vă primească aşa cum îi stă bine românului. Am considerat că Muzeul Jilţului reprezintă continuitatea noastră de-a lungul veacurilor şi am crezut că fac o datorie de onoare şi de credinţă ca să lăsăm generaţiilor viitoare ce au făcut înaintaşii noştri. Aş vrea să vă spun că la Muzeu, timp de un an de zile, cu elevii din liceu, ajutat de soţie şi de celelalte cadre, am reuşit să strângem cele peste o mie de materiale, expuse aici. Acest muzeu, poate că nu avea organizarea pe care o are acum dacă unul dintre destoinicii săi fii, care se află aici, domnul Costel Trotea de la ROSTRAMO TG-JIU, nu ne ajuta să realizăm această instituţie culturală. Aici, în acest pat, cu leagăn şi copil, care nu este mai înainte de 1996, dar ştim că ghiozdanul acela ce este pe pat l-a purtat pe umeri cel care vă vorbeşte acum, cu 40 şi ceva de ani în urmă. De asemenea, aş vrea să reţineţi că aici am vrut să reliefăm gospodăria gorjenească, preocuparea femeilor de a toarce fuiorul, a bătrânelor în special, să spună celor ce vin după noi, că în Mătăsari au trăit şi au muncit oameni harnici în cele cinci sate, începând de la 1457, când este atestat documentar satul Runcurel. Vedeţi cuptorul oltenesc ce-şi aşteaptă fiii plecaţi în lumea largă: în Moldova, în Ardeal, în Banat, să scoată turta rumenită şi pâinea de pe vatră, să folosească focul, cu căldarea în care se făcea bulion, vor topi carnea când vor tăia porcul de crăciun. Aici este o familie închegată de oameni moderni care, datorită condiţiilor date reuşesc să facă doar un copil, ce va fi un 29

copil sănătos, un copil mare, care cred că datorită alocaţiei mărite de P.D. va reuşi să trăiască aşa cum trebuie. În acelaşi timp avem acolo un alai de nuntă în care se sărbătoreşte unul dintre cele trei momente deosebite din viaţa omului (naşterea, nunta, înmormântarea). De-a lungul timpului, omul trăieşte şi-şi face un rost în viaţă, ceea ce îi trebuie şi cu ceea ce trebuie să plece şi să-şi crească copiii, veţi vedea dumneavoastră aici. Vreau să-mi îngăduiţi să vă spun că nu ştim dacă am făcut bine sau dacă am făcut rău, din ceea ce aţi văzut aici, dar vreau să lăsăm în Mătăsari această activitate grandioasă desfăşurată de elevii liceului din Mătăsari. Pentru că suntem aici, strânşi, şi n-am să pot să vorbesc în faţa întregii adunări, domnule prefect, domnule preşedinte, vă avem pe dumneavoastră conducătorii mineritului din Gorj, aveţi alături de dumneavoastră pe cei mai buni fii şi poate chiar cei mai buni intelectuali ai Gorjului ce sunt răspândiţi în toată ţara, faceţi tot ce ţine de dumneavoastră şi rezolvaţi ca liceul din Mătăsari să nu se desfiinţeze. Este o instituţie pe care nu poate avea oricine în Gorj: să ai un complex şcolar cu 28 de săli de clasă, o grădiniţă, o creşă, cabinete şi laboratoare, o bază sportivă; dumneavoastră nu ştiţi ce se întâmplă aici, în şcoală, unde arde focul nestins al tinerei generaţii şi cei care-i vedeţi aici sunt toţi oameni realizaţi, să ştiţi că nici urmaşii dumnealor nu sunt mai proşti sau mai slabi pregătiţi decât cei care sunt aici, de aceea vă rog, avem şi reprezentanţi ai Inspectoratului aici, şi sper că vor duce cuvântul conducerii Inspectoratului Şcolar, Ministrului Educaţiei Naţionale că această instituţie trebuie să dăinuiască. După tăierea panglicii inaugurale şi cuvântul rostit de domnul Pantelimon Manta şi Nicolae Mischie se vizitează muzeul de întreagă asistenţă. Adunarea festivă desfăşurată pe scena amplasată, în aer liber, pe baza sportivă. Profesor Dumitru Dădălău: Distinşi oaspeţi, participăm astăzi la un moment deosebit al acestei localităţi, Sărbătoarea Fiilor Jilţului, organizată pentru prima dată de către Fundaţia „Murmurul Jilţului” din cadrul Grupului Şcolar Industrial Minier Mătăsari, în colaborare cu Consiliul Local, cu Prefectura şi Consiliul Judeţean şi Ansamblul „Doina Gorjului”. Ţin să vă anunţ că la această grandioasă sărbătoare, participă, răspunzând cu multă dăruire, invitaţiei noastre: domnul prefect, conf. univ. dr. Pantelimon Manta, domnul preşedinte al Consiliului Judeţean Gorj, prof. drd. Nicolae Mischie, domnul subprefect, Dumitru Tănăsoiu, fiu al acestor Jilţuri, domnii vicepreşedinţii, prof. Cornel Popescu şi ing. Ion Călinoiu, de la Consiliul Judeţean, domnii Huidu Emil – cetăţean de onoare al Mătăsarilor, Trotea Tiberiu – fiul Runcurelului şi Grigore Dădălău – un alt fiu al Croicilor, de la CNLO Tg-Jiu.Această manifestare am gândit s-o organizăm cu prilejul împlinirii a 18 ani de la înfiinţarea liceului din Mătăsari, a 14 ani de când am dat în folosinţă această uzină cu foc continuu în care lucrează tineretul grupului şcolar din Mătăsari. Dacă e să facem o retrospectivă a ceea ce s-a făcut în Mătăsari, aşa cum s-a spus la inaugurarea muzeului, gândurile noastre trebuie 30

să se întoarcă la cei care, timp de peste cinci secole, de când unele localităţi sunt atestate documentar, au luptat pentru păstrarea fiinţei strămoşeşti, pentru a se realiza ca oameni ai acestei ţări. Pentru cei care nu cunosc aş vrea să vă spun că, la chemarea lui Mihail Kogălniceanu la război pentru păstrarea independenţei de la 1877, cetăţenii satelor Runcurel, Brădet, Mătăsari şi Croici au participat cu numeroase sume de bani, cu produse agricole, cu fân, pentru a întreţine armata, pentru a cumpăra arme, în aşa fel încât războiul să fie de partea noastră. Să aducem un omagiu înaintaşilor, celor care s-au stins în primul şi cel de-al doilea război mondial, atât pe frontul de Est, cât şi pe cel de Vest, ca noi să fim astăzi, aici, liberi, demni şi independenţi. Domnule prefect, domnule preşedinte, stimaţi oaspeţi ai Jilţului, Mătăsari este o localitate frumoasă, cu oameni harnici, destoinici, puşi oricând pe fapte mari şi, dacă cineva le-ar spune să răstoarne nu numai dealurile acestea, chiar şi munţii, o vor face cu prisosinţă, de aceea eu aş vrea să vă mulţumesc în numele Fundaţiei „Murmurul Jilţului”, a tuturor cadrelor didactice din acest grup şcolar, că aţi venit aici, cu mic, cu mare, să participăm la grandioasa sărbătoare şi să observăm că şi Dumnezeu ţine cu noi, e mare, şi ne-a făcut o zi deosebită. Sunt convins că dumneavoastră veţi avea astăzi posibilitatea să participaţi la toate manifestările pe care noi le-am organizat şi care au fost mediatizate aşa cum se cuvine de posturile de televiziune,de organele de presă locale şi centrale, de elevii care sunt prezenţi aici. Am considerat să vă aduc la cunoştinţă că, a face această manifestare, împreună cu elevii mei de liceu, timp de peste o jumătate de an, în fiecare sâmbătă şi duminică şi toate după amiezile, am cercetat documente existente la nivel local la toţi cei care s-au născut începând cu 1893, toate tipăriturile şcolare de la 1895 încoace să vedem toate registrele agricole şi tot ceea ce înseamnă document ce atestă existenţa localităţii Mătăsari, la Muzeul Judeţean, la Arhivele Statului, în vederea întocmirii în perioada următoare a unor documente care să vorbească despre oamenii minunaţi ai acestor locuri. V-aş ruga să-mi permiteţi să dau cuvântul domnului primar al comunei Mătăsari. Constantin Purcel: Stimaţi participanţi la această mare sărbătoare, îmi permiteţi să salut pe toţi invitaţii de onoare, precum şi pe fiii Jilţului prezenţi astăzi aici. Dragii mei, e un moment destul de deosebit, fiindcă am reuşit să organizăm această întâlnire cu fiii acestor meleaguri, unii plecaţi prin colţurile ţării unde desfăşoară o serie de activităţi în interesul naţiunii, dar, mai mult decât atât, am avut ocazia şi fericirea să avem în mijlocul nostru chiar diplomaţi de peste hotare, şi asta este un lucru mare. Aş vrea să vă aduc aminte acestor fii dragi locurile unde şi eu am copilărit. Aşa cum cunoaştem, comuna Mătăsari e compusă din cinci sate: Mătăsari – reşedinţă de comună, Brădet, Brădeţel, Runcurel, Croici. Cred că nu s-au uitat clipele copilăriei, când ne duceam cu oile şi ne jucam pe anumite văi: Valea Bohorelului, Valea Brădetului, Croici – Hotarele şi altele. 31

Localitatea noastră a suferit mari transformări începând cu anul 1974. Dacă în 1972 dispuneam de o suprafaţă totală de 4050 hectare din care 1500 de teren arabil, la ora actuală mai avem 480 hectare de teren arabil care, datorită lucrărilor miniere din zonă, care ne-au adus şi necazuri, dar şi mari bucurii şi satisfacţii prin faptul că în fiecare gospodărie, care altădată, pentru un ban, trebuia să meargă să-şi vândă propriile produse, la Tg-Jiu, pe jos. Acum, în Mătăsari este pâine, fiecare participă cu bani pentru dezvoltarea familiei, bani produşi în această localitate, în acest bazin carbonifer al Jilţului. Dacă analizăm contribuţiile social culturale din localitate putem să ne mândrim cu ceea ce am realizat în această perioadă, tocmai datorită dezvoltării acestei economii locale. Dacă altădată învăţau 6 sau 7 copii, şi aceştia în clase particulare, la ora actuală, aşa cum prezenta domnul profesor Dumitru Dădălău ne mândrim cu acest liceu unde copiii noştri se pot pregăti, urmând exemplul celor ce sunt aici de faţă, oameni de valoare în ţara aceasta şi în localitate. Avem, într-adevăr, şi rezultate, dar ne confruntăm cu mari greutăţi; aş vrea să informez fiii acestor locuri că, în ultimii doi ani, cu sprijinul Consiliului Judeţean, am reuşit să construim obiectivele pe care le-am prezentat: avem un centru de sănătate dotat cu aparatură modernă, avem un dispensar local, şcoli în fiecare sat. Cu sprijinul conducerii miniere din zonă şi CNLO am reuşit să construim în această localitate, două centrale termice, nedepinzând de centrale de la Dragoteşti, avem în construcţie o altă centrală termică ce, în mod categoric, va îmbunătăţii activitatea şi viaţa socială a cetăţenilor din Mătăsari; cu sprijinul CNLO suntem aproape gata cu alimentarea cu apă în localitate, care va aduce beneficiu şi satisfacţie cetăţenilor. Problemele sunt multe, dar eu decât atât vă doresc: să vă dea Dumnezeu sănătate, putere de muncă şi, să nu uitaţi aceste locuri unde v-aţi născut, aţi crescut şi aţi învăţat şi de unde aţi plecat, de-aţi ajuns unde aţi ajuns. La mulţi ani! Profesor Ion Gr. Dădălău – organizatorul şi iniţiatorul învăţământului liceal, postliceal şi de maiştri, profesional din Mătăsari, director al Liceului Mătăsari timp de aproape 19 ani. „Unde nu este viaţă spirituală nu este istorie” – spunea Vasile Pârvan. S-a încercat şi cred că s-a reuşit în Mătăsari un pic de viaţă spirituală, la care participăm cu toţii azi, având în suflet credinţa în Dumnezeu care trebuie să fie trează fiecăruia dintre noi. Ne aflăm aici cei care am rămas aici, şi cei care am plecat de aici, dar al căror suflet a rămas tot aici. Vă rog să-mi permiteţi să-i salut pe toţi, numărându-mă printre cei care am rămas aici; aici am vrut să reprezint o idee, străduinţele de ani şi ani de zile a unei generaţii din Croici. Ziua de azi să fie ziua dialogului dintre aceştia, să înţelegem că existenţa noastră temporară pe pământ este nesigură, să înţelegem că grijile sunt o absurditate, să înţelegem că supărările sunt inutile, confruntările sunt complicaţii, neliniştea este un păcat, iar viaţa o continuă iertare a istoriei şi 32

nici societatea nu cunoaşte întoarcere înapoi. Istoria nu cunoaşte oprire, ne aflăm cu toţii la o răscruce la care avem marea datorie de-a deschide ochii pentru a privi noua înfăţişare a lucrărilor în adevărata lor esenţă, de a ne uni cu toţii pentru formarea unei Românii libere, fericite şi puternice, o Românie care va trăi ca ţară democratică şi aşa va fi figura. Fac parte din categoria acelora ce au de făcut pe aceste meleaguri, creşterea culturii şi lichidarea analfabetismului. În lupta mea m-am preocupat, timp de 24 de ani, alături de colegii mei de dezvoltarea învăţământului din localitatea Mătăsari, de dezvoltarea bazei materiale şi a reţelei şcolare din zonă. Pentru că la această sărbătoare sunt foarte mulţi tineri, daţi-mi voie să mă adresez acestora cu speranţa că aceştia vor trebui să realizeze tot ceea ce noi n-am reuşit să realizăm. Ca să vă pregătiţi pentru viaţă, confruntaţi-vă cu munca, numai aşa veţi ajunge la rezultat. Căutaţi şi asumaţi-vă răspunderi faţă de voi şi de societate şi nu uitaţi că omul trebuie să fie strategic, dar şi vremurile să fie strategice. Ca să reuşiţi în viaţă trebuie să începeţi cu ceea ce întreprindeţi, cadrele de viitor se realizează pe măsura unor vise ce par realizabile, încercaţi să vă dedicaţi singuri aderării la principii, întotdeauna este ceva nevăzut, dar nu uitaţi să vedeţi ceea ce v-aţi propus şi ceea ce aţi realizat. Analizaţi avantajele şi dezavantajele vârstei pe care le aveţi şi vedeţi care sunt calităţile şi defectele vârstei voastre, lăsaţi – dar nu abuzaţi – cumpătata chibzuinţă, nu ceea ce faceţi la un moment dat cu o oarecare plăcere, nu va rămâne plăcerea, ci se poate transforma în necaz, suferinţă, tristeţe. Nu uitaţi că scopul vieţii este fericirea, care n-ar avea nici un farmec dacă n-ar veni decât atunci. Este adevărat şi totodată firesc că, de-a lungul a zeci de ani, o bună parte din fiii satului să părăsească locurile natale şi să se stabilească în diferite zone ale ţării, sau chiar peste graniţă,aşa cum soarta, destinul, chemarea spre una din pasiunile fiecăruia au decis-o. Iată de ce un asemenea eveniment de reîntâlnire a cât mai mulţi dintre fiii acestei localităţi reprezintă un moment de mare încărcătură emoţională, îndeosebi pentru cei născuţi şi crescuţi în localitate – azi reveniţi la vatra părintească. Este prilejul ce oferă posibilitatea revederii cu cei dragi – părinţi, fraţi, prieteni din copilărie care nu se pot uita uşor, rudele apropiate, vecinii, locurile de joacă ale copilăriei, peripeţiile adolescenţei, toate reprezentând momente de o puternică încărcătură nostalgică. Este un sentiment de mare mândrie să constaţi că de-a lungul şi de-a latul acestei ţări şi chiar în afara ei, un număr de fii ai acestei localităţi ocupă înalte funcţii în ierarhia socială precum: doctori, ingineri, profesori ai tuturor treptelor de învăţământ universitar cât şi preuniversitar, economişti, preoţi, muncitori şi ţărani ce au comportament moral, cetăţenesc, demn de toată cinstea. Desigur, la toate aceste aspecte, mulţi îşi au contribuţia, printre care mă consider şi eu, motiv pentru care rog auditoriul să nu mă considere lipsit de modestie – vorbind şi de persoana mea – obligat fiind de statutul de fiu al satului. Locul şi rolul 33

meu de educator nu a fost întâmplător, el fiind dirijat de învăţătorul meu din clasele primare, domnul Constantin Tănăsoiu. După terminarea studiilor liceale şi universitare am desfăşurat activitatea pe ogorul şcolii timp de aproape 40 de ani, din care 31 de ani în satul Mătăsari. Este, desigur foarte greu şi, poate, deloc indicat de-a vorbi despre tine, ceea ce nici nu încerc să fac, ci doar precizarea că, după îndelunga activitate la catedră, am ajuns la vârsta a treia – pensionar – şi aruncând o privire retrospectivă asupra perioadei de activitate să pot constata cu deplină satisfacţie că în zestrea spirituală a generaţiilor la formarea cărora am participat se regăseşte şi modesta mea contribuţie. Este atât de bine ştiut faptul că, adevăratul aspect, adevărata recunoştinţă pentru tot ceea ce ai încercat să realizezi în timpul activităţii tale, se poate constata abia atunci când nu mai eşti ce ai fost, aspect ce mă înalţă moraliceşte constatând mişcarea nealterată a respectului pentru profesorul de ieri şi pensionarul de azi. Onorat auditoriu, ca unul care nu am părăsit nicicând localitatea şi socotesc că mi-am adus aportul alături de conducerea locală – fiu al satului, fiind apreciate eforturile depuse pentru ca localitatea noastră să arate aşa cum se prezintă azi – nu pot rămâne indiferent la prognozele de viitor ale localităţii, motiv pentru care adresez apelul de suflet oficialităţilor judeţului, fiilor satului aflaţi în diferite responsabilităţi din sfera vieţii sociale, la nivelul local şi naţional, de a sprijini, prin aportul dumneavoastră, demersurile întreprinse de oficialităţile locale la dezvoltarea satului natal, în ton cu cerinţele de dezvoltare de azi şi, mai ales, de mâine. În final, vă rog să-mi permiteţi să vă urez distracţie plăcută pe tot parcursul zilei, succes deplin în activitatea dumneavoastră de viitor şi multă sănătate. Vă mulţumesc! Dr. ing. Huidu Emil, director în cadrul Companiei Naţionale a Lignitului Oltenia Tg-Jiu: Doamnelor şi domnilor, mă simt onorat de invitaţia care mi-a fost adresată să particip la toate aceste manifestări pe care la consider reuşite, deosebite şi pentru care meritaţi toate felicitările. Noi am recepţionat următorul mesaj pe care l-aţi trimis, fie direct, fie indirect. Dumneavoastră, prin această manifestare aţi vru să scoateţi în evidenţă realizări ce sunt deosebite, la care am contribuit şi noi, dar la care n-aş vrea să mă opresc, fie intelectuale, fie material, dar cel mai important mesaj recepţionat a fost că pe dumneavoastră vă îngrijorează viitorul acestei localităţi, al liceului, al comunei, al acestor tineri. Sigur, acest viitor care este strâns legat de dezvoltarea industrială a zonei şi în mod direct de dezvoltarea mineritului, ceea ce vă putem asigura, având în vedere că şi noi suntem preocupaţi de acest viitor, că vom face tot ce ne stă în putinţă să contribuim şi noi, atât material cât şi organizatoric, şi cu tot ce avem, să susţinem în continuare dezvoltarea localităţii şi să facem ca acest liceu să se menţină în continuare la potenţialul la care este în prezent. Şi, ca să închei parafrazând pe marele poet, „La trecutul pe care l-ai avut, un viitor mare”. Nimic nu este mai adevărat decât ceea ce se spunea cu timp în urmă de învăţatul Amiel: „viaţa nu este decât un ţesut de obiceiuri”. 34

Alin Dobromirescu – reprezentantul tineretului mătăsărean : Iată-ne acum într-o ipostază inedită: „Sărbătoarea Fiilor Jilţului”. Ne-am adunat aici bătrâni şi mai puţini tineri, oameni maturi, dar şi tineri, mai ales tineri – aş spune eu. Ne-am adunat aici să fim martori la încă o reprezentaţie fără egal a fundaţiei ce se cheamă „Murmurul Jilţului”, dar mai presus de toate, ne-am adunat la acest sfârşit de octombrie spre a cinsti spiritualitatea specifică a satului românesc. Fără îndoială că arealul patriarhal cu rădăcini adânci şi sentimente atavice faţă de glia străbună, a satului, este arhicunoscut fiecăruia dintre noi, în special perioada copilăriei noastre. Acest sat, cântat de poeţi şi descrişi de prozatori, este locul de naştere al veşniciei pe pământ şi-n care plâng doinele şi râde hora. Satul copilăriei noastre. Fundaţia „Murmurul Jilţului” se alătură şi ea multora, în încercarea de a păstra şi conserva valorilor sacre de mentalităţi rurale. Pentru că există o mentalitate morală cu valori bine înrădăcinate. Când, cu vreme în urmă, un om, profesorul Dumitru Dădălău, ne chema să punem semnăturile peste veacuri şi să înfiinţăm „Fundaţia Cultural Ştiinţifică „Murmurul Jilţului” nu prea ştiam noi ce înseamnă aceste lucruri şi totuşi am fost bucuroşi să le facem. Pe lângă bucurie însă trebuie să spun că s-a strecurat şi o doză de scepticism, din cauza neobişnuitului, sau dacă vreţi a obişnuinţei cu metafora „Locului unde nu s-a întâmplat nimic”. Iată,astăzi, încă o dată, ni se dovedeşte că n-am avut dreptate să fiu sceptic şi să mă bucur sincer de aceste lucruri. Iată, astăzi, Fundaţia „Murmurul Jilţului” îşi îmbogăţeşte cartea de vizită cu încă o manifestare de amploare, fabuloasă. Această sărbătoare prilejuită de întâlnirea Fiilor Jilţului este o sărbătoare de suflet ce ia naştere odată cu toamna în Mătăsari. Trebuie să ştiţi că a avut un ecou imens, nesperat. Personal, nu am cunoştinţă de ceva mai măreţ, mai frumos în localitatea noastră, iar pentru acest lucru îmi permit să-i mulţumesc profesorului Dumitru Dădălău, fostul meu profesor, un om al cărui suflet cântăreşte mai mult decât 24 de kilograme, cât se credea că este greutatea sufletului omenesc. Vă mulţumesc, domnule profesor! În calitate de reprezentant al tinerilor, fii ai Jilţului, nu pot decât să salut această iniţiativă, să fiu părtaş şi să-mi iau angajamentul aici, în faţa dumneavoastră, pentru continuitate. Desigur că domniile voastre, aceia care organizaţi astăzi, veţi organiza în mulţi ani de acum înainte. Însă, când veţi obosi (iertaţi-mi termenul, care este, oarecum, firesc) promitem să preluăm noi. Fiţi siguri că, ceea ce se începe astăzi în Mătăsari, va continua atâta timp cât vor mai fi oameni pe pământ. Pentru că e mare lucru să fi om. Cu riscul de a fi acuzat de lipsă de modestie o să vă spun că liceul nostru este un liceu cum rar mai întâlneşti. Se poate lăuda cu fundaţie, revistă, cenaclu, apariţii editoriale, rezultate la olimpiade şi concursuri şi, iată, începând de astăzi, şi un muzeu. Am învăţat aici 12 ani şi n-am ştiut să preţuiesc această şcoală îndeajuns. O preţuiesc astăzi şi pentru cei 12 ani petrecuţi. 35

Sunt un fiu al acestor văi ale Jilţului, m-am realizat în această şcoală, am învăţat o meserie, aici, practic, am învăţat să fiu om. Am susţinut examenul de Bacalaureat cu nota 10 la trei din cele patru probe. Sunt mândru că sunt fiu al Jilţului, dar, mai ales, sunt mândru de liceul meu. Şi nimeni nu-mi poate lua această mândrie, pentru că la Mătăsari se face carte. Nu vreau să vedeţi acest lucru ca pe o propagandă, însă, simţeam nevoia să zic, simţeam nevoia şi, mai presus de toate, aveam o datorie morală de liceul care m-a învăţat carte, să ţin stiloul în mână, să scriu, şi poate,mâine, poimâine să fiu citit de unii dintre dumneavoastră. Este liceul meu şi cum unii se mândresc cu Liceul Tudor Vladimirescu sau cu „Şcoala Normală ” eu mă mândresc cu Grupul Şcolar Industrial Minier Mătăsari. N-aş vrea să închei înainte de a mulţumi tuturor pentru participare, pentru că sunteţi alături de noi şi ne sprijiniţi. Vă doresc să vă simţiţi cât mai bine, măcar pentru o zi sustrageţi-vă cotidianului, uitaţi de griji şi de necazuri. Noi asta am dorit de la bun început. Vă mulţumesc şi să dea Domnul să ne întâlnim sănătoşi şi cu voie bună la anul! Conferenţiar universitar, doctor Pantelimon Manta - Prefectul judeţului Gorj: În ghiozdanul fiecăruia se află un baston de mareşal. Dragi elevi, distinşi invitaţi, sunt absolut impresionat că, tocmai din îndepărtarea Americă, din alte colţuri, din alte zone ale ţării v-aţi adunat toţi pentru a sărbători cum se cuvine această zi, pentru a vă aminti de aceste minunate clipe petrecute în tinereţea dumneavoastră, pentru a stabili ce se poate face în prezent, mai ales în viitor, pentru a îmbogăţi material şi spiritual acest loc aşa cum merită cu prisosinţă. Este adevărat că în perioada dinainte de anul 1990 s-a pus accent pe dezvoltarea industrială a localităţii, au fost şi greşeli, au fost şi lucruri bune,nu trebuie să privim acea perioadă cu răutatea, nici s-o bănuim, nici s-o prea mărim, trebuie să învăţăm. Îmi amintesc, am fost,după cum ştiţi, subprefect, după aceea vicepreşedinte al Consiliului Judeţean şi acum prefect, şi, prin această prismă am putut stabili împreună cu autorităţile locale obiectivele cele mai importante pentru viaţa localităţii, pentru viaţa dumneavoastră. Trebuie să fim realişti, nu trebuie să fim naivi, lucrurile se mişcă destul de greu, sunt unele probleme gospodăreşti ce macină viaţa de zi cu zi a cetăţenilor acestei localităţi, de care eu sunt convins că va căpăta cât mai repede conturul unei urbe aşa cum meritaţi dumneavoastră şi mai ales cei care vin după dumneavoastră. Cum bine ştiţi, se apropie de finalizare alimentarea cu apă, se apropie finalizarea alimentării cu gaze a localităţii, aveţi o construcţie finalizată – primăria, este un liceu destul de bine situat între liceele Gorjului şi, aici, vă fac chiar o promisiune de credinţă, mă voi zbate cu Inspectoratul, dacă va fi nevoie cu ministrul educaţiei naţionale şi cu toţi cei care ar putea gândi aiurea, că acest liceu poate să dispară. Am rămas plăcut impresionat de câte personalităţi, pe care le cunosc în mare parte, a dat judeţului şi ţării această zonă a Jilţului şi, din acest punct de vedere, dragi copii, trebuie să ştiţi, parafrazând tot un mare gânditor şi om de arme, că „în ghiozdanul fiecăruia stă un baston de mareşal”. Problema 36

este ca dumneavoastră să ştiţi – şi sunt convins că dascălii dumneavoastră vor face tot ce se poate în această privinţă - deci, dumneavoastră să ştiţi tehnica, să mânuiţi acest baston, astfel încât să deveniţi oameni de nădejde ai localităţii, ai judeţului şi, de ce nu,ai ţării. Aşa cum am spus, şi cu promisiunea că voi fi alături de dumneavoastră, cel puţin cât voi sta în această funcţie, pentru a vă sprijini în dezvoltarea urbanistică a localităţii vă transmit toate cele bune şi să dea Dumnezeu să ne mai întâlnim şi cu alte prilejuri şi în astfel de momente fericite, felicitări organizatorilor şi toate cele bune ! Vă mulţumesc! Profesor Drd. Nicolae Mischie – preşedintele Consiliului Judeţean Gorj: Liceul din Mătăsari – Şcoală model pentru instituţiile de învăţămant din Gorj Dragi tineri ai Mătăsarilor, particip alături de colegii mei, la această impresionantă întrunire a dumneavoastră, într-o asemenea zi splendidă, blândă. Prin preocupările de mai mult timp ale câtorva oameni inimoşi de la Mătăsari, şi în special a întregului colectiv de cadre didactice în frunte cu fraţii Dădălău, s-a reuşit să se realizeze aici, pentru comunitatea Mătăsarilor, un dialog viu al generaţiilor, să întrunească astăzi pe cei mai mici fii pentru a prelua tradiţia, obiceiurile, preocupările generaţiilor mai vechi, dar care şi-au sacrificat timpul şi si-au adus contribuţia la tot ce s-a realizat în această comunitate, lucru pentru care absolut toţi merită felicitaţi, şi îi felicităm în numele tuturor locuitorilor judeţului Gorj. Spun că se realizează acest dialog şi e bine să se realizeze, fiindcă generaţiile mai tinere edifică tot ce se întreprinde în viitor, iar generaţiile mai în vârstă îşi continuă acţiunea de a-i îndruma, de a-i educa, de a-i ajuta să înţeleagă că în această vatră de istorie românească a pulsat întotdeauna bunul simţ şi dăruirea de a fi oameni cinstiţi, drepţi, de a realiza ceva pentru ei şi pentru societate. Mătăsărenii, cu toate satele componente, au dovedit întotdeauna acest lucru. Deci nu este o acţiune simplă, este momentul în care fiecare fiu al satului care şi-a desfăşurat activitatea timp de mai multe decenii în diverse localităţi din ţară, vine astăzi să se întâlnească cu părinţii, fiii şi nepoţii şi să realizeze în felul acesta acea trăire sufletească ce trebuie să rămână la nivelul fiecărei familii a comunităţii. Amintea domnul prefect de unele lucruri frumoase care s-au înfăptuit şi care trebuie înfăptuite la nivelul comunei Mătăsari, domnul director Huidu, de asemenea. Vă încredinţez că şi la nivelul conducerii Consiliului Judeţean a existat în permanenţă disponibilitatea de a sprijini această zonă şi pentru dăruirea cu care au reuşit să se implice în realizarea a ceea ce trebuie. Au fost acordaţi acei bani pentru apă, pentru gaze, dorind ca într-o perioadă destul de scurtă să beneficiaţi de aceste lucruri. Am rămas însă stupefiat cum de se nasc asemenea idei năstruşnice de desfiinţare a acestei citadele a învăţământului românesc.Eu cred că Mătăsari a devenit astfel, că şcoala trebuie calificată ca şcoală model pentru celelalte din judeţul Gorj. Au vândut alţii aproape totul, atât ne mai rămâne să vindem şi instituţiile şi şcolile, că după aceea putem să ne vindem şi pe noi. Eu nu voi admite acest lucru şi cei care vor manifesta asemenea 37

atitudini nu-şi vor manifesta activitatea aici în judeţul Gorj, ci în alt judeţ. Deci, din acest punct de vedere, există consens la nivelul judeţului, de a apăra interesele dumneavoastră şi de a face întotdeauna această şcoală care s-a impus în spectrul şcolilor Gorjului, să-şi aducă contribuţia în continuare, cu acelaşi interes, cum ştiu să facă, la parametrii maximi, cadrele de aici. Puţine şcoli pot să se laude cu o asemenea revistă al cărei conţinut este formidabil şi la care îşi aduc contribuţia nu numai cadrele didactice în activitate sau pensionarii, ci şi acei tineri având rolul de a deveni urmaşi ai profesorilor universitari pe care-i aveţi în mijlocul dumneavoastră. Într-o asemenea splendidă zi, la care dumneavoastră reuşiţi să vă apropiaţi sentimentele faţă de cei dragi, nouă, cei veniţi de la judeţ, nu ne rămâne decât să vă urăm ani mulţi, fericire îndelungată şi să dea Dumnezeu să aveţi parte numai de lucruri bune şi de sănătate.

Fundaţia „ MURMURUL JILŢULUI ” la ora bilanţului
Profesor Dumitru Dădălău, preşedintele Fundaţiei:,, Iubiţi prieteni, cu emoţie în suflet, vreau să vă spun că la această mare sărbătoare a spiritualităţii noastre participă prietenii noştri de la nivelul judeţului, unităţilor din zonă şi dascălii care m-au învăţat pe mine carte. Tuturor, le mulţumesc! Este o mare plăcere pentru mine să vă spun că printre noi se află poetul Nicolae Diaconu, membru al Uniunii Scriitorilor, directorul Editurii „Constantin Brâncuşi”, consilier al Inspectoratului Judeţean Gorj, fost consilier şef; în imediata sa apropiere se află doamna Liliana Hinoveanu, de la Radio Craiova. Participă, de asemenea, doamna Elena Lupuleţ, directoarea liceului, poetul Spiridon Popescu, cel care acum tipăreşte o carte bilingvă în Franţa, poetul, şeful atelierului „Serile la Brădiceni”, şeful Şcolii de literatură de la Târgu Jiu, ziaristul de la „Gorjeanul”- Ion Popescu. Nu în ultimul rând, dar pentru că este cel mai înalt dintre toţi, membru al Uniunii Scriitorilor, poetul – Adrian Frăţilă. Trebuie să ne obişnuim cu poetul Spiridon Popescu, care e puţin volubil şi iată că printre noi se află Exploatarea Minieră Jilţ – Sud reprezentată de inginerii şefi – Petrescu şi Vitejeanu, primarul comunei şi consilierii săi – domnul Constantin Purcel, dascălii de la şcolile din :Dragoteşti,Corobăi, Bolboşi, Brădet, Runcurel, şi din toată Valea Jilţului. De asemenea mai participă de la Motru, domnii profesori Tudor Nicolae şi Elena. Vreau să fac o destăinuire că, în urmă cu două zile, la cercul profesorilor de limba română din licee, subsemnatul a înmânat invitaţii tuturor dascălilor de literatură din judeţul Gorj, nu pentru a participa, ci pentru a cunoaşte despre ceea ce se întâmplă aici, în Mătăsari. Este ora bilanţului, a trecut un an, de când pe data de 17 februarie 1997, 38

un grup de iniţiativă format din profesorii Dumitru, Floarea şi Ion Dădălău, din elevii – Elena Ghiţan, Alin Dobromirescu, Bebe Ciutureanu şi contabila liceului – Eugenia Bărbăcioru, îşi puneau semnătura peste timp de-a înfiinţa în cadrul Grupului Şcolar Minier din Mătăsari, Fundaţia cultural –ştiinţifică „Murmurul Jilţului ”. Cu zece zile mai târziu, Tribunalul Judeţean consfinţea prin hotărâre, prin sentinţă judecătorească, cu aprobarea Inspectoratului Şcolar Judeţean, înfiinţarea şi funcţionarea în cadrul Grupului Şcolar şi pe toată Valea Jilţului, a Fundaţiei Cultural Ştiinţifice „Murmurul Jilţului”. Suntem aici, împreună cu toţii, martori la un eveniment deosebit, iată că printre noi a venit şi domnişoara directoare de la Şcoala Corobăi şi domnul Cărăbiş de la Compania Naţională a Lignitului Târgu – Jiu. A trecut un an de muncă, de frământări, un an în care, dascălii inimoşi, s-au pus în slujba elevilor pe care –i învaţă carte şi îi educă. Am înfiinţat revista „Murmurul Jilţului”, în paginile căreia au semnat personalităţi de seamă ale culturii româneşti începând cu : Dumitru Radu Popescu – fostul preşedinte al „Uniunii Scriitorilor”, continuând cu Nicolae Dragoş, cu doctorul în medicină – Grigore Lupulescu, membru al Academiei din New-York, cu Ion Popescu, Doru Fometescu, reprezentanţi ai Inspectoratului Şcolar, făcând împreună cu dumneavoastră ca această revistă să fie cunoscută, în şcoală, în toate unităţile din Gorj, la nivelul Prefecturii, Consiliului Judeţean, al Inspectoratului Şcolar, al Inspectoratului de Cultură,de Poliţie, Arhivelor Statului, Muzeului Judeţean, Bibliotecii Judeţene şi a celorlalte mijloace mass media. Aş vrea să vă spun, de asemenea, că revista noastră, datorită unor prieteni de suflet, a ajuns în Italia şi în Germania, unde,toţi cu sufletul deschis, cunosc despre activitatea care se desfăşoară în cadrul Grupului Şcolar. Participăm astăzi aici în preajma sărbătoririi a 15 ani de la înfiinţarea liceului, în cadrul acestui grup şcolar, care s-a născut din mocirlă pe locul în care, când eram eu copil, era gheţuş şi făceam derdeluşul. Vreau să vă spun că, din punct de vedere organizatoric, au aderat la statutul fundaţiei noastre, peste trei sute de membrii care s-au constituit în următoarele secţii: matematică şi informatică – conduse de profesoara Dădălău Floarea; grupuri vocale la şcoala generală şi liceu, formaţi de teatru la liceu, conduse cu competenţă de învăţătorul meu, Nicolae Dădălău. În premieră, anul acesta, am înfiinţat o formaţie de dansuri moderne, căreia îi dedică cu pasiune şi pricepere toată sârguinţa, stimata doamnă – Pădureţ Carmen. Şi cred că una din realizările acestei şcoli este că am înmănuncheat toţi creatorii de poezie şi pictură în cenaclul „Scorpion ”. La fel, cu bucurie în suflet, spun că prin consiliul de conducere al fundaţiei am reuşit ca liceul nostru, să fie reprezentat la festivalurile naţionale de poezie, „Tudor Arghezi”- Cărbuneşti, „Moştenire Văcăreştilor” de la Târgovişte, „Vasile Voiculescu” de la Buzău, la „Serata Gorjenească”, organizată de Radio - Craiova, la concursul „Spiridon Popescu”, decernat cu un premiu de un milion, şi la marile activităţi organizate cu prilejul sărbătorii lui Eminescu-la Floreşti, precum şi la 39

activităţile din cadrul „Serilor la Brădiceni”, conduse cu competenţă de domnul Ion Popescu. Aş vrea să vă mai spun că, în cursul anului 1997, în premieră în acest liceu, au pătruns, pentru prima dată poeţi ai Gorjului, care şi-au lansat în luna mai, cărţi, cum ar fi :domnul Ion Popescu şi doctorul Fometescu, iar pe data de 19 ianuarie a.c., capitala spirituală a Gorjului s-a mutat la Mătăsari. Aici, în cadrul Decadei Culturii Gorjene Scrise ne-am întâlnit cu poeţii: Nicolae Dragoş, Viorel Gârbaciu, Nicolae Diaconu, Adrian Frăţilă, Dumitru Grama, Costel Dobriţescu, Alexandra Andrei şi mulţi alţi invitaţi de la nivelul judeţului. N-aş vrea să trec cu vederea peste faptul că liceul nostru, pentru prima dată în vara anului trecut, prin reprezentanţii săi de seamă : Alin Dobromirescu şi Elena Ghiţan au participat la Tabăra Naţională organizată de Ministerul Educaţiei Naţionale, la Ciric – Iaşi, tabără în care au avut loc concursuri între revistele şcolare din ţară. De asemenea, înainte de a vă spune că am făcut un film de 45 minute „Mândrie şi Perseverenţă”, care a fost dat tuturor directorilor de licee din judeţul Gorj, vreau să vă spun cu satisfacţie că în mijlocul nostru este şi primarul de la Bolboşi, domnul inginer Cornel Ciciu. Iubiţi prieteni, tot ceea ce v-am spus până acum nu se poate face decât dacă avem în spatele nostru o bază materială bine pusă la punct. Cei peste trei sute de membri ai fundaţiei au contribuit la realizarea unui buget de venituri de aproape trei milioane iar cu sprijinul domnului director Predoiu Constantin de la EMC Jilţ, sindicatelor de la UACC, de la Federaţia minieră Jilţ, de la EM Dragoteşti, de la Banca Populară Mătăsari, EMC Jilţ Sud, am reuşit să obţinem o sumă însemnată care ne va ajuta să putem duce la îndeplinire obiectivele prevăzute prin statutul fundaţiei. Raportul este cu mult mai lung, vă asigur pe toţi că îl vom publica în numărul următor al revistei, n-am făcut nimic altceva decât să vă spun crâmpeie din ceea ce am realizat, dar v-aş ruga să fiţi convinşi că atâta timp cât sănătatea îmi va permite mă voi ocupa îndeajuns să vă sprijin şi să facem ceea ce nu se mai prea face la ora actuală în învăţământul românesc, să devin robul vostru, al elevilor, pentru că meritaţi cu prisosinţă. Vreau să vă spun că suntem destul de înaintaţi în organizarea pentru prima dată pe aceste văi a Muzeului Jilţului, la care vă îndemn şi vă chem pe toţi cei prezenţi aici, să ne ajutaţi să putem să-l realizăm, şi să-l inaugurăm, o dată cu aducerea în această comună din lumea largă a acelor care se cheamă „Fiii Jilţului”. Nu în ultimul rând, aş vrea să vă spun şi să vă mulţumesc în acest cadru deosebit, tuturor elevilor de liceu, care sâmbătă, din septembrie până în decembrie au fost alături de mine să cercetăm o sută de ani de învăţământ în Mătăsari. Văd că v-aţi obişnuit cu realizări dar vreau să mai cunoaşteţi că din statutul fundaţiei două lucruri nu le-am putut realiza, pentru care nu am somn – şi cu sprijinul dumneavoastră sper, că în cel mai scut timp, să le îndeplinim. 40

E vorba de organizarea unor tabere de pregătire a elevilor care participă la olimpiadele şcolare şi la concursurile pe meserii şi în al doilea rând,de a trimite în tabere şcolare, în mod gratuit, pe seama fundaţiei, primii elevi care au obţinut rezultate de la nouă şi cincizeci în sus. Să zicem bun venit domnului profesor Nicolae Căpitănescu – primarul Slivileştiului. Da, aşa cum aţi luat cunoştinţă în ultima perioadă noi ne-am preocupat să tipărim gândurile sincere ale elevilor din Mătăsari, ale cadrelor didactice şi ale unor foşti absolvenţi ai liceului, într-o carte pe care am intitulat-o sugestiv „Fereastra sufletului”. V-aş ruga, să fiţi de acord cu mine, ca despre această carte de care m-am ocupat şi pe care o port mereu cu mine, de ani de zile, să nu vorbesc şi să dau cuvântul invitaţilor noştri. Elena Ghiţan, membru fondator şi redactor şef al revistei „Murmurul Jilţului”. „De-l munceşte dorul, de-l cuprinde veselia, de-l minunează vreo faptă măreaţă, românul nu-şi cântă durerile şi mulţumirile, îşi cântă eroii, îşi cântă istoria şi astfel sufletul său este un izvor nesfârşit de frumoasă poezie”. Şi astăzi e o zi de frumoasă poezie, de dragă sărbătoare de inefabilă importanţă. Mărturie vie a elevilor din Mătăsari, a talentelor artistice de care sunt animaţi, stau cele două celebrări de astăzi, 13 februarie 1998, dată care va sta ca o inscripţie a vremii în conştiinţa românească: împlinirea unui an de când a luat fiinţă Fundaţia cultural-ştiinţifică „Murmurul Jilţului” şi lansarea primei antologii de versuri a unui liceu. Descoperim azi, că prin înfrângeri şi biruinţe am reuşit să cunoaştem valorile artei, autenticitatea şi profunditatea faptelor, nu a vorbelor! Aspiraţiile noastre spre piscul frumosului au fost posibile numai datorită dăruirii şi muncii eminentului profesor Dumitru Dădălău, omul care ne-a aşezat scara pentru a putea urca spre curcubeul plenitudinii lăuntrice. Inexprimabile rămân cuvintele pentru a mulţumi domnului profesor, dar rămânem cu convingerea că satisfacţia domniei sale va fi nemărginită pentru împlinirea artistică a elevilor săi în cursul timpului. Este astăzi sărbătoarea poeziei şi de aceea în aceste clipe şi sufletul nostru trebuie să fie inundat de raza poeziei,să plutim firmament ca diamantele de rouă ale unei dimineţi în zorii căreia vor renaşte germenii genialităţii româneşti, fiindcă românul trebuie să-şi spună dorul, nostalgia inexplicabilă care îi umple sufletul şi când o face ca nimeni altul prin limba lui măiastră. FEREASTRA SUFLETULUI e deschisă astăzi pentru asimilarea substanţei hrănitoare şi, dacă privim în interior, vom vedea „un joc de forme şi culori „îmbinate cum spunea Goga ca „în altiţa unei cămăşi de ţărancă”. Sub aprecierea Murmurului Jilţului, fruntea noastră devine senină, iar ambiţiile cresc nestăvilit. Fundaţia „Murmurul Jilţului”, prin membri săi, îşi propune în continuare ţeluri măreţe, ce prin grandoarea lor să înalţe liceul Mătăsari la nivelul celor mai prestigioase instituţii gorjene. FEREASTRA SUFLETULUI este realizarea Fundaţiei Murmurul Jilţului” şi sperăm că împlinirile vor avea 41

aceeaşi valoare şi intensitate. E lucru minunat de a lansa tinere talente, de a sprijini pe cei care fac acest lucru. De aceea, elevii mătăsăreni pot fi fericiţi că au găsit un sprijin sigur în domnul profesor. Tot ce le rămâne de făcut este să fie perseverenţi în lupta lor, să nu se mulţumească numai cu atât, să intervină exigenţa de sine asupra creaţiei pentru şlefuirea cuvântul, să nu uite îndemnul lui Bolintineanu : „Hâtez – vous, lentement et perdu courage. Mille fois sous le metirer remattez votre ouvrage!”. „ Căci nu e datorie mai vrednică de a fi îndeplinită şi nu e osteneală mai de folos decât să facem părtaşi pe cei mai tineri la bunurile sufleteşti, să-i facem părtaşi pe cei mai tineri la bucuriile sufleteşti, să-i facem părtaşi la averea de cuget şi simţiri închisă şi păstrată cu sfântă grijă!” La fel, în vorbele noastre „să fie mai multă expresie a simţirii decât descriere”.Vă mulţumesc! Alin Dobromirescu,membru fondator al fundaţiei şi redactor şef adjunct al revistei „Murmurul Jilţului” „Nu-i ambiţie măruntă să vrei să intri în sufletul oamenilor”, spunea Flaubert. Bine,bine,dar vă veţi întreba :”pentru ce ne trebuie nouă să intrăm în sufletul oamenilor ?”. Îmi aduc aminte că legea convieţuirii este … comunicarea. Bunăoară, mi-am dat seama că deasupra tuturor gloriilor efemere, deasupra tuturor patimilor noastre omeneşti, un singur punct rămâne valabil, neclintit, singura dreaptă de sprijin :actul creator. Vechea Heladă a pierit de mult însă geniul şi creaţia lui Homer, Eschil, Platon sau Eminescu au supravieţuit tuturor naufragiilor şi va supravieţui mereu. Acum, n-aş vrea să fiu greşit înţeles. Fără îndoială, nu ne putem noi ridica la înălţimea celor de mai sus, dar suntem oameni şi tocmai pentru acest lucru încercăm să devenim utili reverberaţiilor spiritului nostru. Nu-i uşor să zămisleşti ceva trainic, o carte, mărturie despre trăiri intime şi dorinţa „de a te înălţa prin tăceri”. Nu-i uşor să ţii fruntea sus şi pieptul înainte pe baricadă. Şi tocmai pentru că nu-i este uşor, toate acestea au trebuit să se facă prin intermediul Fundaţiei „Murmurul Jilţului „, fundaţia - culturală ce prilejuieşte astăzi împlinirea unui an de înfiinţare. „Un grup de elevi însufleţiţi de talent, sprijiniţi de profesori, în principal de prof. Dădălău Dumitru, au organizat realul, logodindu-l cu sacralitatea, înfiinţând fundaţia „Murmurul Jilţului”. Aşa grăia doctorul şi scriitorul Doru V. Florescu despre „noi”. Dar aceşti „Noi” nu s-au mulţumit numai cu atât. Au proces spre mai mult, au asistat spre mai sus – o antologie de versuri - FEREASTRA SUFLETULUI,care iată este lansată azi. Şi mă văd iarăşi obligat a-l cita pe Doru V Florescu :”Fundaţia Murmurul Jilţului, simţind importanţa şi căldura sufletească a dat undă verde apariţiei acestei cărţi„ Ca urmare, ne-am adunat aici pentru a cinsti sudoarea de suflet şi fiorul ce s-a infiltrat în patosul creaţiei celor ce publică în această analogie. Şi dacă 42

fundaţia împlineşte un an, timp în care a ieşit la rampă prin mai multe acte de cultură, dovadă şi cel de azi merită, fără îndoială, să-i fim mereu alături şi s-o sprijinim în continuarea nobilelor scopuri ce o animă. Nu pot să nu-mi aduc aminte de o vorbă înţeleaptă :”Reintraţi în voi înşivă, acolo veţi găsi bogăţia „. Asta pentru că, dacă privim în „Fereastra Sufletului” observăm că aceşti tineri au reintrat în lăuntrul lor, au descoperit comoara, i-au şters praful şi i-au dat strălucirea de care au fost în stare. Ce minune! Iar dacă vremurile sunt aşa cum sunt şi noi am reuşit să fim aşa cum suntem, cu siguranţă că şi de azi înainte vom fi tot aşa şi chiar mai mult decât atât. Privind în FEREASTRA SUFLETULUI, fiecăruia dintre noi, vom vedea minunea.Încrezător în forţa căldurii sufleteşti ce „iradiază” din această analogie, închei pătrunzându-l pe Nicolae Diaconu: „Poezia începe de la Mătăsari …” Permiteţi-mi să dau cuvântul fratelui meu, profesorul Ion Gr. Dădălău, fost director al acestui grup şcolar de la proiectare sa până în prezent, cu care am zămislit şi această fundaţie. „La un an,Fundaţia „Murmurul Jilţului” a reuşit să editeze cinci numere de revistă şi o carte. Această carte nu este produsul întâmplător al unui moment festiv ci gândesc că reprezintă o expresie constantă şi continuă a creativităţii copiilor din unitatea noastră, îndrumaţi de un talentat şi priceput profesor. Acest tip de creativitate ţintuieşte îmbogăţirea şi înnobilarea expresiei scrise, valoarea limbii române în poezii care nu sunt numai naive încercări literare dar şi documente psiho – artistice ale vârstei, semne ale unei vocaţii din care se vor naşte poate viitorii scriitori de mâine. Literatura copiilor şi adolescenţilor se deosebeşte de cea scrisă de maturi având un limbaj, un univers propriu de simţire şi trăiri, generează şi o mitologie specifică forţei de cunoaştere şi exprimare bine marcate şi dependente de dezvoltarea biopsihică a vârstei, specificul creaţiilor voastre este legat de prospeţimea şi autenticitatea trăirii, de acea stare de încărcare şi mişcare cu care voi întâmpinaţi marile taine ale naturii şi existenţei, de aceea naivitatea care v-ajută să rezolvaţi toate problemele timpului şi spaţiului, să circulaţi fără oprelişti prin variate şi adesea exprese locuri. Dacă aceste încercări literare mai au şi scăpări, ele se datorează frăgezimii şi plasticităţii minţii. Azi, prin această carte, învăţăceii Grupului Şcolar Minier din Mătăsari ne arată că sunt ucenici la meşteşugul strânsului de stele şi flori din gând şi din suflet. E un merit al profesorului Dumitru Dădălău care s-a gândit să tipărească această carte,dar şi mai meritoriu este că cititorii socotesc faptul că el ne-a oferit aceste crâmpeie de poezie neprelucrate, adică aşa cum le-au scris copiii fără să simţim în vreun vers sau cuvânt ajutorul condeiului didactic, corectare ca pe caiete de şcoală a creionului roşu al dascălului de română. În felul acesta, ingenuităţile, stângăciile capătă ele înseşi, ca orice produs sincer şi autentic, valoarea emoţională. Aş dori să vă spun că timpul vostru este un timp de mari misiuni, pe toate planurile vieţii. De aceea, vă doresc să trăiţi totul cu pasiune încât destinul vostru să fie ca 43

lumina care să despice obscurităţile lumii. Să deveniţi altceva, conştiinţa misiunii voastre, să înghiţiţi timpul pentru ca în fiecare moment viaţa voastră să fie un început, o culme şi un amurg, viziunile să fie invadate de strălucire şi să aveţi sete de absolut, de realizare integrală. Focul lăuntric să vă fie obsesia voastră şi pe el să vă înălţaţi ca pe aripi. Fie ca drumul vostru să fie un tremur contagios, ca o boală sau ca focul. Şi el să prindă pe această lume umbre, să cuceriţi luminile ascunse de întunericul lumii şi al vostru. Aşa să vă ajute Dumnezeu! Dumitru Dădălău: După ce au vorbit membri fondatori ai fundaţiei daţimi voie să-l invit la microfon pe poetul Ion Popescu. „Mărturisesc, cu mâna pe inimă, şi-o şi pun, că, realmente, noi, scriitorii din Gorj şi din România, ne aflăm în mijlocul unor oameni care şi-au deschis „ferestrele sufletului”către noi, noi zicem, lumea literelor române care vine de foarte demult, ştim foarte bine că, din cele mai îndepărtate timpuri, în acele lumi mitologice există un mit. Despre acest mit al cărţii aţi învăţat voi la şcoală în poezia „Testament” a lui Arghezi, iată, că acest mit al cărţii funcţionează şi astăzi, cu aceiaşi vigoare în cadrul aceleiaşi rigori de construcţie a unei lumi vizionare. Vreau să spun că Andrei Pleşu, într-o carte fundamentală „Limba păsărilor” zice că „elementul fundamental care-l scoate pe om din lumea misterelor este poezia, nu filosofia”. Platon, când a scris cărţile, nu ştiu dacă el a gândit că face pură filozofie. El transmite nişte mituri preluate din foarte multe milenii – vreo zece – din urmă: - mitul androginului, al sufletului, al zborului etc. Deci, iată, Platon, de fapt, prelua poezia lumii din spatele său şi trecând-o prin filtrul gândirii sale s-a întâmplat să facă şi filozofie. Dar el a gândit şi locuit în lumea sa poetică. Martin Heidegger chiar aşa spune: „Rostul poeziei,mai ales în vremuri de sărăcie ca ale noastre, în care suntem noi acum, de vreo 6-7 ani, sau 60-70 ani este să asigure omului să treacă cu bine prin acest lung exerciţiu de supravieţuire istorică. Nu întămplător iată un alt mare român, dar care locuieşte în Basarabia, academicianul Mihai Cimpoi zicea că n-a fost deloc întâmplător faptul că cel mai mare gânditor al culturii şi civilizaţiei româneşti a fost un poet – Mihai Eminescu. Şi atunci, Mihai Cimpoi a lansat o sintagmă care a câştigat teren fulgerător, care să definească fiinţa naţiunii române şi a zis: „românul este un homo eminescianus”. În această carte, credeţi-mă, se află aceşti viitori oameni între Eminescu şi cel puţin 2-3 dintre ei vor prinde auctorial, adică îşi vor vedea numele adunat pe o carte numai a lor. L-am chemat în dreapta mea pe C. Bălescu, nu întâmplător. În ultimul număr al „României literare” Constanţa Buzea, care este un adevărat cerber al tinerelor talente, i-a dat un răspuns mai mult decât promiţător. Asta înseamnă că a trecut de acest cerber. Urmează cu ajutorul meu şi al editurii „Alexandru Ştefulescu”să-şi vadă numele adunat pe-o carte. Eu vă felicit din toată inima pentru faptul de cultură şi civilizaţie spirituală românească de a vă fi adunat astăzi, aici, în numele poeziei. Închei cu un poem, scris aici, la masă, pentru dumneavoastră. 44

„Fereastra sufletului Iată ce peisaj cu umbre ce-au prins grai Cu oameni dintr-o lume învăţată din ce în ce cu drumul înspre zei Poeţii ce-au trăit drum fără pată Cei ce se află azi, se - agaţă scai De Dumnezeu, să-i ierte că vreodată peste făpturi de scris aşează strai zăresc. De ce rostesc? Cuvânt şi piatră înlănţuiesc în sacrul evantai al limbii poezia ca o vatră de noi seminţe, ce vor prinde grai”. Vă mulţumesc! Dumitru Dădălău: L-aţi ascultat pe profesorul şi pe viitorul doctor în filologie, Ion Popescu. Cu permisiunea dumneavoastră, rog pe Nicolae Diaconu, membru al Uniunii Scriitorilor, directorul Editurii „Constantin Brâncuşi”, să ne spună câteva cuvinte. Eu nu sunt un vorbitor atât de bun ca dumneavoastră cei din sală şi, nici atât de bun ca viitorul doctor în filologie, Popescu care, fără îndoială, se va lăsa de poezie dacă se apucă de doctorat. Eu, de asta nu m-am apucat de doctorat, ceea ce nu înseamnă că nu m-am lăsat de poezie. Lucrurile grele de aici încolo se ivesc. Este uşor să faci poezie la vârsta de 15 ani şi chiar până la 25 să zicem. Apoi încep greutăţile… Un francez spunea bunăoară că venim atât de târziu încât nu ne mai rămâne decât să scriem bine, iar a scrie bine este extrem de greu. Ceea ce este în această carte sunt o sumă de posibilităţi. Mie personal, mi-au plăcut în mod deosebit picturile copiilor, pentru că desenul la această vârstă este un mod de exprimare mai la îndemâna mâinii copilului decât poezia. Mâna se exersează mult mai din vreme la desen decât la scris. Şi acest lucru se vede din carte. Sunt câteva desene ieşite din comun şi îmi pare rău că autorii desenelor nu sunt menţionaţi cum sunt bunăoară poeţii. Fără îndoială că, între autorii din această carte se pot deja vedea câteva voci cu o anume particularitate deci care încep să se distingă să aibă tonul lor. Rămâne în sarcina lor de partid – ca să zicem aşa – să evolueze, iar pentru a evolua au nevoie de multă, multă lectură. Adică, de a intra în librărie şi în biblioteci. Pentru că, poezia, în afară de talent, presupune o extraordinară trudă cu cititul celorlalţi – pentru că, numai în acest fel un poet reuşeşte să se deosebească de ceilalţi. Adică, citindu-i şi cunoscându-i foarte bine. Nu este destul să ai talent. De altfel, un poet – cunoscut – Nichita Stănescu – spunea că în literatura română nu mai este destul să ai talent pentru a fi ceva şi trebuie să ai neapărat geniu. Mai dau un citat - pentru că îmi plac citatele – un critic literar Dimitrie Caracostea care a scris el însuşi poezie în tinereţe, spunea: „Când mi-am dat seama însumi că nu am geniu, am renunţat să am talent”. Deci, iată că lucrurile sunt complicate şi rămâne pentru fiecare în parte dintre autori să alegă în viitor când anume vine 45

clipa, fie să renunţe, fie să continue. Sigur, în acest moment putem spune că în versurile fiecărui poet de aici există, precum în raniţa fiecărui soldat – bastonul de mareşal, există şansa de a deveni poet naţional. Pentru că un poet care nu doreşte să devină naţional înseamnă că nu are de ce să scrie. Deci, trebuie îndrăznit foarte mult şi de aceea spunem, mai devreme, că lucrurile sunt complicate. Eu doresc poeţilor din această carte să treacă toate pragurile şi să se impună în literatura română. Dumitru Dădălău: Îl rugăm, să ia cuvântul pe cel care ne-a ţinut toată vara cu urechea la Radio Craiova –poetul Spiridon Popescu: Stimaţi copii, profesori şi primari. De aproximativ o oră de când am primit această carte, nu fac altceva decât mă uit continuu pe această fereastră. Şi ce văd, îmi umple sufletul de bucurie. Eu însumi, acum câţiva ani, am scos o carte care se intitula „21 grame de suflet”. Poate aţi auzit şi dumneavoastră că în urma unor lungi cercetări făcute de un savant suedez s-a ajuns la concluzia că sufletul omenesc are 21 de grame. Cred că dacă aş fi cunoscut pe autorul acestei antologii, Dumitru Dădălău, pe poeţii acestei antologii, înainte de a scoate eu propria-mi carte, pur şi simplu nu i-aş mai fi dat acest titlu, pentru că atât profesorul Dumitru Dădălău cât şi copiii care semnează aceste versuri, cu siguranţă contrazic teoria acestui savant. Cu siguranţă sufletele domniilor lor sunt mai grele. Brâncuşi avea o vorbă „să nu uităm niciodată să fim copii”.Cred că prietenul nostru, Dumitru Dădălău dacă ar fi uitat acest aforism al lui Brâncuşi nu ar fi scos această carte. Îi mulţumesc în numele dumneavoastră şi vă fac o propunere : haideţi ca de acum înainte profesorul Dumitru Dădălău să nu-i mai spunem Dumitru Dădălău,ci Aron Pumnul sau Domnul Trandafir. Am pregătit pentru dumneavoastră un poem în proză care se numeşte: „Dialog genial”. Fără îndoială, cei mai mari poeţi sunt copiii. Ei, în naivitatea lor, pot crea versuri de o plasticitate surprinzătoare pe care noi maturii nu mai suntem în stare s-o prindem. Cu puţin timp în urmă, mi-a atras atenţia o discuţie dintre un puşti de 4-5 anişori şi tatăl său. La un moment dat puştiul întrebă: „Tati, dacă mâncăm ceapă verde, în burţile noastre se face primăvară ? Mărturisesc, pentru prima dată în viaţă că mi-a fost ruşine că, din când în când mai fac şi eu pe stihuitorul. Nici Eminescu, nici Blaga, nici Nichita, cu toată genialitatea lor, n-au reuşit să mă facă să mă simt atât de neînsemnat ca puştiul despre care vorbesc. De aceea, aş dori ca acest dialog să ajungă la cât mai multe urechi. Vor pricepe, poate, în cele din urmă şi unii dintre confraţii noştri că nu munţii de maculatură dau măreţia unui poet ci caratele din versurile sale. Tocmai când ne batem cu pumnii în piept că avem 7-8cărţi şi suntem cineva, iată că poate apărea aşa din senin, un puştiulică din acesta care ni le anulează pe toate doar prin 2-3 versuri de geniu”. Spiridon Popescu recită poeziile: Doamne dacă îmi eşti prieten…

46

„Doamne, dacă-mi eşti prieten, Cum te lauzi la toţi sfinţii, Dă-i în scris poruncă morţii, Să-mi ia calul, nu părinţii. Doamne, dacă-mi eşti prieten, N-asculta de toţi zurliii, Dă-i în scris poruncă morţii Să-mi ia calul, nu copiii. Doamne, dacă-mi eşti prieten, Nu-mi mai otrăvi ursita, Dă-i în scris poruncă morţii Să-mi ia calul, nu iubita. Doamne, dacă-mi eşti prieten, Cum susţii în gura mare, Moaie-ţi tocul în cerneală Şi-nainte de culcare Dă-i în scris poruncă morţii, Când şi-o ascuţi pumnalul, Să-l înfigă-n mine, Doamne, Şi să lase-n viaţă calul. Raport Domnule ministru, general de-armată, ştiu că sunteţi tare şi puteţi luaţi măsuri şi terminaţi odată cu slinoşii ăştia de poeţi. Ei încurcă treburile-n ţară, Ei ni-i pun în cap pe-nfometaţi Dumnezeul mamei lor, de-o vară Tot vă spun că trebuie legaţi. Dacă nici acuma nu mă luaţi în seamă, Jur, pe gradul meu de „plotoner” Nu mai am nici jenă, nici bun simţ, nici teamă: Fac ceva ce pute pe-acest minister. Vă mulţumesc! 47

Adrian Frăţilă : Nu am să vă spun cât de mult am fost impresionat de obiectul care face ca această adunare impresionantă să fie posibilă pentru că, despre această antologie v-am spus câteva cuvinte chiar în interiorul ei. Ceea ce m-a impresionat pe mine acum este o uluitoare procesiune în care minţile şi sufletele de referinţă din localităţile acestei zone au organizat un fel de sfântă procesiune pe un loc pe care eu îl denumesc în acest moment „Jerusalim al României”. Acest Jerusalim al României se numeşte acum Mătăsari. Vă mulţumesc că îmi daţi prilejul să remarc că, în ultimii 8 ani, la nici o întâlnire culturală nu am găsit un asemenea flux de interes în care oamenii de toate vârstele să ne susţină cu prezenţa şi cu sufletele lor. Vă mulţumesc! Dumitru Dădălău: Vă prezentăm în continuare pe câţiva dintre creatorii noştri, Cornel Bălescu: cred că emoţia nu-mi permite decât să-mi exprim mulţumirea pentru că v-aţi deschis „Fereastra Sufletului” faţă de noi. Vă mulţumesc! Curgere Alunecă norii pe cerul senin, Apa curge nemişcată la vale, Gândul îmi stă în vârf de destin, Frunzele zboară fără de curs …. Soarele moare la fel de agale Spre goluri pierdute în cer nepătruns Se zbate în zarea-nroşită de vreme Fiorul dintâi, măreţe de ape Şi gândul se duce cu ele alene Pe creste de timp de trup se desparte… Şi liniştea mării curge şi ea Ca aura lunii în cer de minune; Se duce să doarmă în inima mea Abis de petale fără de nume… Cornel Bălescu Dor astral Seara târziu…gândul mi-e alb Cum albă-i şi firea Nici freamăt afară Doar focul din sobă-n cămară În colţul de odaie 48

Umbre de văpaie În noapte, afară Lumină clară Din bolta siderală În vatră mocneşte Bătrânul tăciune Din cer ne priveşte Eterna genune… Se cuibăresc în mine Convingeri că mâine, Izbit de real Voi duce dorul Dorului astral. Elena Ghiţan Paşaport de poet Sunt ferecate porţile la vamă şi-i atât de multă lume încât nu ştiu cum să vă spun. Ei vin în şir, negri şi verzi şi bat la fereastra ovală, din spatele perdelei un înger călare pe-un inorog răspunde, cu glasul boem şi un crin atârnat în coama-i pală: „- Plouă infernal – şi ce dacă firele de iarbă, încălzite-ncet, îşi desfăşoară rotirea printre arbori, şi ce dacă ! Eu am Paşaport de Poet… Alin Dobromirescu Pretutindeni Am presărat iubirea mea în flori de tei În păr să-ţi cadă Vreau ca atunci când pleci să-mi iei Inima toată 49

Am presărat iubirea mea în soare Să o culegi. Şi dacă pleci în zi de sărbătoare Buchet s-o legi Am presărat iubirea mea la toţi Să o poţi lua Orinde vei pleca să îţi şoptească Nu mă uita. Degeaba eu am presărat iubire Că n-ai văzut-o În van te-am îndreptat spre fericire Căci tu n-ai vrut-o. Să nu culegi iubirea mea din stele! Să n-o săruţi! Dar cel puţin de vei privi cândva la ele Să nu mă uiţi! Fuiorea Anca Dumitru Dădălău: Iat-o şi pe eleva Alexandra Gorun, clasa a IV, a B. Dimineaţă de vară Limpezi ca oglinda Tremurând se scurg Lacrimi mari de ploaie De pe frunzele de nuc. Legănându-şi cupele În răcoarea dimineţii În poiană, florile Îşi reiau farmecul vieţii. Gâzele şi fluturaşii Se trezesc în zori de zi Şi-şi aşteaptă copilaşii Să alerge pe câmpii. 50

Şi acum să ascultăm grupul vocal şi să urmărim dansurile populare de la şcoala generală, instruite de doamna profesoară, Ceauşescu Zizi. Spiridon Popescu: „Nu l-aţi mai văzut de mult pe Adrian Păunescu”. Ion Popescu citeşte poezia “Rondelul cuvintelor” a Luminiţei Dădălău. Rondelul cuvintelor Când Dumnezeu ţi-a dat cuvântul Ce mult-prea bunul a greşit Căci tu-vicleanul iscusit Ascuns-ai sub cuvinte- gândul. Şi-acum se năruie prea Sfântul De câte toate ai rostit Când Dumnezeu ţi-a dat cuvântul Ce mult prea bunul a greşit… Şi iar se clatină pământul De- atâta scris, pârât, vorbit Din bine – rău ai plămădit Ţi-a hărăzit să semeni vântul Când Dumnezeu ţi-a dat cuvântul… Dumitru Dădălău: Şi acum, să vedem dansurile moderne pregătite de doamna ingineră Pădureţ Carmen. Peotul Purdescu Constantin citeşte una din creaţiile sale: Sărbătorind azi un an de la fundaţie Murmurul Jilţului e şi ea o revistă de reputaţie, Marea sărbătoare pentru noi e mândria Oferindu-ne azi o mare bucurieRevista pentru elevi este un îndreptar Pentru viitor spre cursul universitar,Actul de constituire şi prin accept Dorinţa elevilor dovedind respect. E oglinda minerilor din Mătăsari Care va străluci peste zeci de aniVăzând urmaşii că unii au construit În ani de glorie, un trai mai fericit51

În pace şi înţelegere să trăim Azi cu toţii, Fundaţiei succes să-i dorim „Murmurul” e o revistă de lumină-, Pentru Jilţuri ce la un loc se adună. Curgând spre Dragoteşti paşnic şi liniştit Unind gândurile celor din minerit Pentru grupul şcolar industrial minier Este un organ de conducere suprem. Ales ca organ pentru administrare Cum e scris în legea de organizareCare sunt în conducerea Fundaţiei Vor veghea pentru reuşita revistei-. Cum printre rânduri revista s-a scris Să avem gândul îndreptat spre ceruri sus Solicitând să apară trimestrial Revista „Murmurul Jilţului” din Mătăsari Este sub o revelaţie divină Apărută ca o rază de lumină Revista Grupului Şcolar Industrial O fală a elevilor din Mătăsari. La apariţia căreia s-au străduit Profesori, elevi şi oameni din minerit, Scriind în paginile ei pe hârtie Documente, obiceiuri, proză şi poezie. Astăzi să ne despărţim cu gânduri curate Dorind la toţi fondatorii sănătate Ducând flacăra olimpică peste ani Marea operă apărută în Mătăsari. Spiridon Popescu: „Dragi elevi, vreau să vă spun câteva vorbe. La acest curs vă dau voie să faceţi gălăgie pentru că eu, spre deosebire de prietenul meu, profesorul Isoscel, sunt mai îngăduitor. Pentru că suntem la o sărbătoare a poeziei şi a poeţilor o să vă recit două poeme foarte scurte. Unul se intitulează : 52

Apelul bătrânului naturalist Oameni buni, Să facem ceva pentru ocrotirea poeţilor!... Dacă dispar Echilibrul ecologic se surpăEi sunt Singurele insecte din lume Care se pricep să facă polenizarea îngerilor. Eseu despre glorie Înainte de a i se împodobi fruntea cu lauri poetul este urcat pe eşafod să poată vedea – mai bine măreţia evenimentului Apoi, după ce festivitatea de împodobire a luat sfârşit e coborât şi condus, cu mii de aplauze, spre groapa comună. Şi pentru că am o stimă deosebită faţă de dăscălimea română, aceşti dascăli minunaţi care au reuşit de-a lungul veacurilor să ţină aprinsă făclia satelor şi oraşelor româneşti, am să închei cu un omagiu dedicat dascălilor noştri: De mă vedeţi acum ieşind la tablă Cu inima în mână-n loc de cridă Nu mă luaţi drept pruncul fără vârstă Numit să fac un trunchi de piramidă. Azi m-a adus aici un dor fierbinte Să-nalţ un imn din suflet celor care M-au învăţat în limba Mioriţei Cum s-aprind pe cer cuvântul Soare. Vă mulţumesc şi vă asigur că nu ştiu cum am fost noi faţă de dumneavoastră dar noi plecăm la Târgu –Jiu cu marea bucurie că dumneavoastră pentru noi aţi fost nişte oameni minunaţi. Dumitru Dădălău : Cu aceasta încheiem festivitatea noastră, vă mulţumim din suflet tuturor invitaţilor noştri şi vă aşteptăm cu drag şi voie bună să veniţi în Mătăsari de câte ori vă pofteşte inima. Fundaţia „Murmurul Jilţului” vă aşteaptă! 53

FUNDAŢIA „MURMURUL JILŢULUI”, UN AN DE LA EXISTENŢĂ
După un an de funcţionare, Fundaţia „Murmurul Jilţului”, de la Liceul Industrial Minier Mătăsari, şi-a făcut bilanţul. Într-un mod frumos, aproape toată suflarea intelectuală de pe Valea Jilţurilor fiind prezentată: primari, directori de şcoli, dascăli, reprezentanţi ai conducerilor exploatărilor miniere din zonă, ai altor întreprinderi, elevi, şcolari etc. a fost o sărbătoare sufletească şi spirituală, cu scriitori invitaţi care-au şi vorbit la microfon (Nicolae Diaconu, Adrian Frăţilă, Ion Popescu, Spiridon Popescu ), cu recitări, cu grupuri vocale şi corale şi folclorice, cu dansuri populare şi din cele moderne, cu glume şi schimburi de replici inteligente între invitaţii de onoare. Ne-am reţinut câteva nume graţie cărora, într-o instituţie de învăţământ preuniversitar gorjean, a fost posibilă o asemenea desfăşurare de forţe, o asemenea reuniune festivă în jurul artelor (s-a vernisat expoziţia de pictură „Vis şi realitate”) şi al poeziei (cenaclul „Scorpion”) a scos în faţă câteva talente eseistice şi lirice: Elena Ghiţan, Alin Dobromirescu, Anca Fuiorea, Cornel Bălescu). Este vorba de inimoşii şi entuziaştii profesori Ion Gr. Dădălău şi Dumitru Dădălău, de profesoara Floarea Dădălău, de contabila Eugenia Bărbăcioru,cărora li s-au alăturat cu încredere în actul cultural - artistic Carmen Pădureţ, Nicolae Dădălău, Zizi Ceauşescu etc. Cu prilejul acestei „numărători a bobocilor”, s-a lansat antologia lirică „Fereastra sufletului”, prefaţată de Nicolae Dragoş şi salutată cu generozitate de Viorel Gârbaciu, Nicolae Diaconu, Adrian Frăţilă, şi Ion Popescu, precum şi de Octavian Vede, cel care a tipărit-o. Fundaţia a fost sponsorizată de EMC Jilţ, Sindicatul EM Dragoteşti, Banca Populară Mătăsari. În urma „contorizării”a rezultat că, în 365 de zile de activitate Fundaţia „Murmurul Jilţului” a editat 5 numere din revista cu acelaşi nume, a chemat în mijlocul copiilor numeroşi scriitori, a asigurat un microclimat favorabil creaţiei, a izbutit să înscrie unitatea şcolară într-un circuit de valori invulnerabile, a demonstrat că optimismul şi patriotismul n-au dispărut din România, a insuflat adolescenţilor curaj de a trăi şi de a munci, credinţă în viitor. Însăşi concluzia noastră de reporter, devenit în ultima vreme extrem de sceptic, este că asemenea fundaţii – la fel de explozivă şi impetuoasă s-a dovedit Fundaţia „Gheorghe Magheru” condusă de profesorul Dumitru Bunoiu – îşi au rostul lor bine definit şi ideal ar fi ca în fiecare liceu şi şcoală generală să se înfiinţeze asemenea organisme. Ion Popescu, Gorjeanul, nr.2309, vineri, 20 februarie, 1998 54

ULTIMA ORĂ
În ziua de 13 februarie anul curent am avut norocul să fiu invitat la aniversarea unui an de la constituirea Fundaţiei Culturale Ştiinţifice „Murmurul Jilţului” din Mătăsari. Manifestarea sărbătorească şi de ţinută intelectuală a avut punct de vârf lansarea antologiei lirice „Fereastra Sufletului” a poeţilor – elevi din zona Mătăsari, îngrijită de prof. Dumitru Dădălău. Despre această manifestare de suflet şi trăire, precum şi o cronică a volumului „Fereastra Sufletului”, puteţi citi în numărul viitor al „Ager”, „Sincere Felicitări!” sunt încheierea – concluzie despre o manifestare cu valenţe pe viitor. Al. Doru Şerban, Ager nr. 68/1998

FUNDAŢIA CULTURAL – ŞTIINŢIFICĂ „ MURMURUL JILŢULUI” ŞI-A SĂRBĂTORIT PRIMUL AN DE IZBÂNZI
Recent, la Mătăsari, Fundaţia cultural - ştiinţifică „Murmurul Jilţului” a sărbătorit un an de activitate. Înfiinţată la 17 februarie 1997, Fundaţia a avut printre membrii iniţiatori pe profesorii Dumitru,Floarea şi Ion Dădălău, precum şi pe elevii lor Elena Ghiţan, Alin Dobromirescu şi Bebe Ciutureanu, Eugenia Bărbăcioru etc. Actualmente cei peste 300 de membri ai Fundaţiei îşi desfăşoară activitatea în secţiunile :matematică – informatică (prof. îndrumător Floarea Dădălău); grup vocal, dansuri populare, gimnastică (prof. îndrumător Zizi Ceauşescu); teatru (prof. îndrumător Luminiţa Dădălău); cenaclu „Scorpion” (prof. îndrumător Dumitru Dădălău ). Glasul activităţilor, preocupărilor şi pasiunilor elevilor din Mătăsari se numeşte „Murmurul Jilţului”, una dintre revistele şcolare apreciate în cadrul Taberei Naţionale a revistelor şcolare organizată de Ministerul Educaţiei la Ciric – Iaşi în vara anului 1997. În paginile revistei ( din care deja au apărut cinci numere ) au publicat personalităţi din diferite domenii de activitate, dar câştigul cel mare îl constituie priceperea, dusă până la rangul de cercetare ori de creaţie, cu care scriu elevii din zonă. La Mătăsari – Gorj, „Murmurul Jilţului” a devenit un Glas distinct, cu ECOU peste timp. Al. Doru Şerban, Ager, 69/1998 55

LA MĂTĂSARI ZILELE LICEULUI ŞI SĂRBĂTOAREA „FIILOR JILŢULUI”
În perioada 15-23 oct. a.c., comunitatea mătasăreană organizează pentru a doua oară consecutiv „Zilele liceului” şi sărbătorirea “ Fiilor Jilţului”. Ne-am deplasat special în această localitate pentru a cunoaşte de la sursă directă ce se prefigurează a se întâmpla într-un viitor apropiat. Cel care ne-a oferit informaţiile de rigoare este profesorul Dumitru Dădălău, de data aceasta în calitate dublă,de director al Grupului Şcolar Tehnologic Mătăsari şi de preşedinte al Fundaţiei „ Murmurul Jilţului”. “ Sunt bucuros să informez conjudeţenii mei că această acţiune de suflet care se va derula nu peste mult timp la Mătăsari este organizată cu prilejul sărbătoririi a 15 ani de la darea în folosinţă a complexului şcolar în care ne desfăşurăm activitatea şi a 19 ani de când funcţionează pe Valea Jilţului această citadelă a învăţământului liceal din Gorj. Ca şi anul trecut, vom fi fericiţi să avem în mijlocul nostru pe conducătorii administrativi şi parlamentarii de Gorj, pe toţi cei cărora de-a lungul anilor soarta le-a hărăzit să fie departe de cei dragi. Împreună cu Liga “ Fiii Jilţului”,cu Consiliul comunal şi Primăria din Mătăsari, şi cu sprijinul Prefecturii si Consiliului Judeţean Gorj, a Inspectoratului Şcolar şi Inspectoratul pentru Cultură, vom desfăşura un complex de manifestări culturalartistice şi sportive la care toţi cei ce s-au născut pe aceste văi să participe cu drag şi voie bună, să se simtă bine aşa cum îi place românului la sărbătoare. În acest scop vor fi organizate sesiuni de referate şi comunicări ale cadrelor didactice şi elevilor, simpozioane şi mese.rotunde, întâlniri cu autori de carte, lansări de reviste apărute pe plan local şi judeţean. spectacole cultural-artistice prezentate de ansamblurile “ Doina Gorjului” din Tg.-Jiu şi “ Maria Apostol” al Şcolii Populare de Artă. Încă de la începutul acestei toamne, cadrele didactice şi elevii au intrat într-o pregătire continuă, pentru a prezenta celor dragi programe frumoase, atractive, să-i facă pe toţi să uite măcar pentru o clipă de necazurile vieţii. In acelaşi timp, vom organiza campionatele de fotbal, dotate cu cupa “ Fiii Jilţului” atât pentru satele Mătăsari, Brădet, Croici şi Runcurel, cât şi pentru elevii de la clasele de liceu, şcoală profesională şi ucenici. Vom organiza crosul tinerilor mătăsăreni, iar în seara zilei de 23 octombrie vom face o retragere cu torţe, un foc al prieteniei, un carnaval al tineretului. Va fi practic o noapte de pomină, în care vom sărbători pe cei care împlinesc vârsta de 18 ani, precum şi pe bobocii care vin pentru prima dată în liceul nostru. Cu ajutorul formaţiei de muzică uşoară “ Compact”-, condusă de domnul Gigi Geamănu, vom organiza hore populare şi discotecă în aer liber pentru tineret. La toate aceste acţiuni vor 56

fi alături de noi toate conducerile unităţilor economice din zonă, în frunte cu domnul director, ing. Constantin Predoiu, precum şi toţi liderii de sindicat, care ne vor sprijini material, aşa cum au făcut-o de fiecare dată. Facem un apel de suflet către toţi prietenii noştri să fie alături de noi la această grandioasă sărbătoare a Fiilor Jilţului”. Ion POPESCU, Gorjeanul, 1998

MISS BOBOC ‘98
31 octombrie 1998. Cu ocazia marii sărbători a fiilor Jilţului a avut loc, pe lângă alte programe deosebite desfăşurate în acea zi şi un concurs de Miss program ce se desfăşoară-n fiecare an şi pe care l-am urmărit, dar de data aceasta s-a desfăşurat într-un cadru mai deosebit. Organizat de clasele de liceu, XII A şi XII B, având ca prezentatori pe Popescu Sorin şi Giontu Mariana de la XII B, un juriu format din câte 3 elevi de la cele două clase şi cu sprijinul moral al domnului profesor Dumitru Dădălău, s-a desfăşurat o seară minunată, ceva la care nu ne aşteptam, cu toate că suntem condamnaţi că visăm prea mult, dar pe tărâmul viselor noastre nu ne apăruse aşa cum a fost, deosebit de frumoasă, cu amintiri de neuitat şi în acelaşi timp de neînlocuit şi pe care toţi participanţii sunt sigur că n-o vor da uitării, căci astfel de clipe nu se repetă, ci sunt asemenea unui râu curgător, ce-şi urmează de-o viaţă cursul său, şi niciodată nu va reuşi să curgă invers. Timp de o oră şi jumate, cele 17 concurente de la Balul Bobocilor au fost supuse unor probe de prezentare, cultură generală, surprize, dans, seducţie. Toate concurentele au fost, fiecare in felul său foarte drăguţe, ceea ce a pus juriul în dificultate. Dar datorită probelor destul de severe şi în acelaşi timp foarte distractive, juriul a deliberat. Tucă Otilia, IX A, ultima concurentă, a reuşit să deţină locul I primind şi titlul de Miss Boboc ‘98. Are16 ani, născută în zodia Balanţa, 1,64înâlţime,54 kg. îi place lectura, dansul, muzica, băieţii deştepţi şi frumoşi. Următoarele locuri au fost ocupate de: Popescu Elena şi Stăniloiu Cristina de la aceeaşi clasă. Miss Boboc 1998 a fost doar o parte din programul zilei de 31 octombrie 1998, în care parcă şi Dumnezeu a ţinut cu noi, fiindu-ne alături, pregătindu-ne o seară în care minunatul foc al prieteniei, jocul cu torţe, avea alături de el, acele stele splendide care ne-au ţinut companie de-a lungul serii şi strălucind parcă mai frumos ca altădată. A fost o zi frumoasă, deosebită, zi ce ar trebui să rămână-n sufletul fiecărui fiu al Jilţului ca o zi de mare sărbătoare, a fost “o noapte albă” aşa cum a numit-o domnul profesor Dumitru Dădălău. Dar cum anii trec, nu va rămâne decât vântul printre frunzele amintirilor. 57

“Într-un castel al minţii, conservă amintirile Păstrează-le cu grijă doar ele vor rămâne Aşează într-un colţ, din minte clipele Castelul amintirilor pâstrează-1 să nu se dărâme” “31 Octombrie, zi de mare sărbătoare să rămână Fiii Jilţului, ca azi, din toate colţurile să revină La vatra strămoşească şi casa părintească Meleagurile astea pe viitor să înflorească Reporter

ECOURI LA „FEREASTRA SUFLETULUI”
Cu acest titlu, Editura „Punct” din Târgu Jiu a tipărit o antologie lirică a elevilor de la Grupul Şcolar Industrial din Mătăsari, prin excelentul dascăl Dumitru Dădălău şi prin Fundaţia „Murmurul Jilţului”, prefaţa fiind semnată de reputatul scriitor Nicolae Dragoş, în finalul cărţii girând cu numele lor: Octavian Vede, Viorel Gârbaciu, Ion Popescu, Nicolae Diaconu, Adrian Frăţilă. Am ţinut să reamintim acest lucru, deoarece, zilele acestea, ne-au parvenit, la redacţie, câteva ecouri ale gestului editorial în premieră absolută pentru Gorj. Cel dintâi ne-a sosit de la Liliana Hinoveanu, redactor la Radio „Oltenia” Craiova: „Prin gestul său, acela de a tipări o carte, cu poeziile elevilor săi, domnul profesor Dumitru Dădălău a dat dovadă că are un suflet mai mare de 21 de grame, cât se crede că ar avea sufletul omenesc. Mi-e drag să privesc acest suflet prin fereastra edificiului pe care l-a înălţat. A fost o zi minunată. Copiii, profesorii şi primarii au fost extraordinari. Prin tot ce a făcut şi face pentru elevii săi,propunem ca de azi înainte domnului profesor Dumitru Dădălău să i se spună fie Aron Pumnul, fie Domnul Trandafir ”. Cel de-al doilea, de la domnul Cornel Ciciu, primarul comunei Bolboşi: „Întâlnirea de la Grupul Şcolar Industrial Minier Mătăsari este un act de cultură al văilor Jilţului şi bine venit pentru tinerii satelor şi dascălii care nu vor să uite că ţara la ţară s-a născut. Sincer, recunosc că acest început este o continuare şi totodată o renaştere a vieţii spirituale a satului românesc, care să pună în valoare sufletele celor care au … suflet şi dau suflet pentru vocea culturii”. Ion Popescu, G. 2367, 14.05.1998 58

TINERE MLĂDIŢE LA „FEREASTRA SUFLETULUI”
Într-o seară, sub semnul vântului trântit peste ramuri şi sfios fum, scoborât dinspre coşurile şi streşinile încă îngheţate, prin grija unor oameni de aleasă cultură, am găsit prilejul să mă bucur de frumuseţi cadenţate în ritmuri săltăreţe şi prin rime plăcute ale unor plăpânde, încă, încercări literare, prinse în paginile unei inedite cărţi. „Fereastra sufletului”, o apariţie frumoasă şi surprinzătoare a unor talentate condeie înregimentate sub semnul culturii gorjene, elevi ai Grupului Şcolar Minier Mătăsari. De multă vreme aşteptăm o asemenea apariţie editorială, încă de pe vremea când multe dintre actualele talente din literatura Gorjului şi de ce nu, naţională, semnau în mici, dar plăcute antologii, sub aprobări propagandistice. Lucrarea este prefaţată de poetul Nicolae Dragoş şi posfaţată de câteva nume prestigioase, implicate în mersul spre bine al culturii gorjeneşti: Adrian Frăţilă, membru al Uniunii Scriitorilor din România; Nicolae Diaconu, directorul Fundaţiei „Constantin Brâncuşi”; Ion Popescu, ziarist la cotidianul „Gorjeanul”; Viorel Gârbaciu, consilier şef al Inspectoratului pentru cultură Gorj, director al editurii „Punct”, din Târgu-Jiu. Am avut, deci, plăcuta bucurie de a citi şi a reciti versuri scrise cu gândul la frumos, la inocenţă şi la grija pentru ţară. Versuri ce, nu ne îndoim, vor conduce la lansarea de viitoare talente, sub semnul măreţ al Cetăţii Jilţului. Poezii frumoase, mult răsărite sub căldura făcliei eminesciene „ ce-ai scris pe-a drumului tăbliţă/ Nu se mai şterge nicidecum/ Şi vorbe-n vânt şi fapte rele/ rămân pe-aici ca-ntr-un album…” (Marina Calistiţa D. Anton). Cu sufletul răvăşit şi încântat, în acelaşi timp, am reţinut dintre filele acestei minunate cărţi, expresii inedite şi surprinzătoare, pentru nişte învăţăcei în ale creaţiei: „Curcubeul se adapă în lună târzie” (Cornel Bălescu) sau „Căprioara se adapă cu crengi de aur” (Alin Dobromirescu). Ce frumos doinesc Camelia Enache, o puştoaică aflată sub semnul „Nedreptăţii” ori Gheorghe Eftenie, visând sub „Zodia” lui Eminescu: „Cu mişeii nu te pune…”. O carte reuşită, cum o defineşte, indirect, Delia Licărete (Cartea). Reuşita, grafică şi tehnoredactare computerizată şi tiparul la „Print Art” S.A. Târgu Jiu. Felicitările realizatorilor, profesorului Dumitru Dădălău inimosul dascăl al acestor tineri, Editurii „Punct”,director editor Octavian Vede, consilierul editorial Viorel Gârbaciu. O lucrare ce nu trebuie să lipsească (de ce tirajul este aşa de mic?) din bibliotecile şcolare şi cele ale elevilor din judeţ Liviu Poenaru 59

Fereastra Sufletului Deschid fereastra sufletului Şi descopăr o primăvară, O primăvară cu ghiocei, cu multe flori, Înmiresmând a libertate, Cu cer senin Şi cu visate stele, Cu frunze verzi Speranţe pentru mâine Ce vor sluji În ramul poeziei Şi dincolo de toamnă, Pentru această primăvară, Pentru aceste flori, Pentru cerul senin Şi pentru stelele Ce se află dincolo de Fereastra sufletului Trebuie să ne înclinăm Şi să-i mulţumim soarelui, Acest soare se numeşte Dumitru Dădălău. Cu albastre sentimente şi cu mulţumiri nesfârşite. Eftenie Gheorghe

FEREASTRA SUFLETULUI-OZONIZEAZĂ DESTINE LITERARE
Fundaţia „Murmurul Jilţului a Liceului din Mătăsari înnobilează atmosfera culturală a Gorjului cu o carte de antologie lirică „Fereastra sufletului”. Gest remarcabil sub direcţia profesorului de limba şi literatura română, Dumitru Dădălău. Cartea în sine poate să fie ca o biruinţă asupra superficiei şi efemerului cotidian. Ea înmănunchează intr-o tainică aromă a persistenţei prin timp,gânduri sensibilităţi,atitudini creatoare. Acest volum robust de versuri în condiţia lui fizică (peste 170 pagini) atrage prin diversitate, bogăţia de imagini poetice şi 60

grafice, prin sinceritate şi duioşie, prin armonia contrariilor, prin şansa afirmării literare ori a debutului fericit la orice vârstă… „Raza soarelui lăuntric” stimulează intensitatea trăirilor şi aprinde cele mai tainice gânduri. Tinerii sau adulţii cu vocaţie lirică, publicaţi în „Fereastra Sufletului” propriu din arealul Olteniei sau Moldovei (reflexul „migraţiei”…) sunt purtătorii de mesaje şi voci distincte, care au participat, cu stări creative inedite la diferite manifestări: Festivalul de poezie din ţară: „Tudor Arghezi”; „Moştenirea Văcăreştilor”; „Serile de la Brădiceni”; „Vasile Voiculescu”, etc. Cu sfială şi îndrăzneală oricărui început literar, au obţinut chiar premii, nominalizări. Deocamdată se conturează două comisiuni valorice …. Să-i amintim pe Cornel Bălescu(student la Facultatea de Jurnalistică Bucureşti) şi Alin Dobromirescu, un fel de VIP al „Fluidului roditor”… Surprizele se pot numi Dumitru Boceanu-Mite, Mugurel Popescu, Camelia Purdescu, Mariana Giontu,etc. Înclin să mă pronunţ încrezător despre „steaua” lor poetică. Vom reveni într-un număr viitor al publicaţiei noastre. Doru V. Fometescu

SCORPION
Dacă nu cu mult timp în urmă deschideam seria activităţilor unui cenaclu literar în rândul elevilor din liceul Mătăsari, iată că, astăzi, 30 aprilie, la o nouă întâlnire suntem puşi faţa în faţă cu faptul împlinit. Şi bine zic “suntem puşi” pentru că, cel care respiră suflet prin toţi porii corpului său, mentorul scorpionilor, cel mai SCORPION dintre SCORPIONI, neobositul profesor Dumitru Dădălău nu încetează a ne încânta prin “poezia” ce o face mereu. Zic “poezie” pentru că acesta este chiar răspunsul domnului profesor: “Eu consider că tot ceea ce fac este poezie”. Desigur, după aceste prime rânduri, veţi zice că mi-am pierdut luciditatea. Nu este aşa! Dar sa vă spun despre ce este vorba: fiecare dintre voi ştie ca am lansat antologia de versuri a cenacliştilor scorpioni. Astăzi aflăm că, numele unuia dintre autorii acelei antologii “este însemnat pe-o carte” aflată sub tipar. Şi numele lui este... Cornel Bălescu, despre care îmi permit să vorbesc într-un articol închinat doar lui. Însă, hai să ne vedem de ale noastre. Ziceam că 30 aprilie a debutat cu o nouă întâlnire a scorpionilor. Mai întâi, vreau sa remarc măiestria cu care Cristina Tămârş îşi „zugrăveşte” picturile în afară de iepuraşul de Paşti, de imaginile din poeziile eminesciene: Sara pe deal. Lacul, Somnoroase păsărele se întrevede şi acuitatea unei picturi mature. Să sperăm că va continua pe drumul pe care păşeşte deocamdată. 61

Apoi, au citit versuri: cele trei Alexandre: Bădoi, Boulean, Gorun, Fuiorea Anca, Oana Rusu, Camelia Prudescu, Cristian Barbuţ, Sidonia Petrescu, Ţahman Mihaela şi am încheiat cu o notă tristă, un “dor de tată” al Corinei Panaitescu. Trebuie să remarc că încă se observa golul de lectură selectivă umplut însă de gingăşia sufletului de copil. Aş remarca apoi, poezia Alexandrei Boulean, care poate da roade mai târziu. Să menţionăm “grelele aripi” şi “cerul” care-şi întoarce faţa. Mereu în căutarea răspunsurilor la de ce-urile ce o frământă, cea care “suferă de boala zâmbetului”, Ancuţa Fuiorea se ceartă sau ceartă pe cel care “lasă suflete rănite”, “îşi întoarce faţa”, “cunoaşte inima şi apoi uită de ea”. Cine este cel pe care-l ceartă... nu ştim. Adevărul este că scrie o poezie a momentului care se poate pierde mai târziu. Aş mai remarca, din pleiada de versuri scorpionesciene, pe cele ale lui Cristian Bărbuţ. Pentru vârsta lui, scrie destul de îndrăzneţ despre “Rândunică”, “Porumbel”, “Puiul de căprioară”, “Gândăcel”, “Toamnă”, “Iarnă”; însă ne permitem un îndemn, care ar putea fi de bun augur: să nu neglijeze gramatica, să se îndrăgostească, chiar de rigorile ei, cum spunea cineva. Trebuie spus şi că, aceeaşi Geta Buzărin “luceferiţa” noastră, ne încântă luciferic prin vers popular, ca de obicei interpretat extraordinar. Cam atât despre “consumul de poezie” de astăzi. Până la o nouă întâlnire, care ar putea coincide cu alte mari împliniri, vă doresc inspiraţie cât mai multă. Să fiţi cuprinşi mereu de boala scrisului şi să nu scăpaţi niciodată de ea. Să scrieţi, să scrieţi, să scrieţi, până când veţi murmura cu toată puterea glasului vostru: “EVRIKA!” Alin Dobromirescu

DUMNEZEU SĂ VĂ AJUTE
Domnule profesor, deoarece acţiunea de semnare a diplomelor întârzie şi eu am legat promisiunea de această acţiune, vă trimit prin poştă cele câteva cuvinte promise. Forma sub care le veţi utiliza şi titlurile articolelor le veţi decide dumneavoastră. Regret sincer dacă punctele mele de vedere nu vor atinge speranţele dumneavoastră. Important este că ce am scris e realitatea de la Mătăsari văzută de mine. Dacă articolele nu corespund sau nu-şi găsesc loc în paginile revistei sau au sosit prea târziu nu este nici o problemă. Când am aflat că sunt numit preşedinte al comisiei de bacalaureat la Grupul Şcolar Industrial Minier Mătăsari am suferit o uşoară decepţie deoarece nu ştiam prea multe despre această şcoală, despre localitate şi mai ales despre oamenii de aici. Cum mă consider „umblat 62

prin lume”, aveam convingerea că acţiunea la care eram delegat să particip se va finaliza cu bine chiar dacă ea urma să se desfăşoare pe un teren necunoscut. La Inspectoratul Şcolar Judeţean Gorj din Târgu-Jiu, i-am întâlnit pe domnii profesori Ion şi Dumitru Dădălău. Drumul spre Mătăsari l-am parcurs în compania domnului prof. Dumitru Dădălău, care mi-a relatat pe traseu multe lucruri interesante. Despărţindu-ne de drumul naţional Târgu-Jiu-Motru am intrat în necunoscut,dar după ce am traversat câteva coline am ajuns în localitatea începută dar neterminată, localitate care ar putea să devină oricând un orăşel minunat. Dar ce păcat că la Mătăsari timpul s-a oprit în loc! Nu ştiu cui să atribui acest păcat, celor care au început oraşul sau celor care nu l-au terminat. Sper ca localitatea şi oamenii să-şi găsească locul potrivit în peisajul României de mâine. Ajuns la liceu am avut plăcuta surpriză să fiu întâmpinat de un grup de elevi care mi-au oferit multe flori. Mărturisesc că acest gest pentru mine a reprezentat o premieră. În perioada examenului adăugam în fiecare zi la informaţiile mele noi cunoştinţe şi noi impresii despre oamenii locului. Astfel am cunoscut o parte din cadrele didactice ale liceului şi cadrele didactice din alte licee cu care am colaborat. Toţi oamenii pe care i-am întâlnit aici sunt oameni minunaţi, stăpâniţi de simţul datoriei, ale căror interese supreme sunt interesele şcolii. Am avut ocazia să constat că la carierele din zonă se află în funcţii de conducere unii dintre colegii şi prietenii mei. Aici, munca elevilor şi a profesorilor se desfăşoară în anumite condiţii specifice. O bună parte din elevi vin la liceu din localităţile învecinate, deplasându-se în condiţii dificile. Unii dintre elevi au obligaţii majore în raport cu familiile lor, îndeplinind anumite sarcini în gospodărie. Pe tot parcursul examenului absolvenţii au dovedit: cuminţenie, modestie, seriozitate, cinste şi respect. Analizând toate elementele conjuncturale apreciez că rezultatul examenului a reflectat realitatea din şcoală. Aşadar se constată interesul profesorilor pentru pregătirea elevilor în masă fără a urmări promovarea elitelor cu orice preţ. Deşi probele de examen au fost suficient de dificile sper că rezultatul final al examenului a oferit satisfacţii tuturor şi a reprezentat o bucurie în fiecare familie implicată. Cu toate greutăţile inerente acestei perioade, Liceul din Mătăsari rămâne o şcoală serioasă care-şi pune amprenta, an de an, pe diplomele de absolvire. Adresez sincere mulţumiri conducerii liceului şi tuturor profesorilor care au contribuit la buna desfăşurare a examenului de bacalaureat. Doresc tuturor absolvenţilor din acest an un viitor fericit iar celor care intenţionează să urmeze studii universitare le urez succes la concursul de admitere. Misiunea de preşedinte al comisiei de bacalaureat care a funcţionat în iunie 1997 la GSIM Mătăsari mi-a permis să aflu multe lucruri interesante, unele chiar surprinzător de interesante despre această şcoală. Am vizitat liceul, am stat 63

de vorbă cu cadrele didactice, am cunoscut astfel evoluţia liceului de la temelie până în prezent. Prin grija distinsului colectiv de aici, liceul este comparabil cu orice liceu de prestigiu iar din anumite puncte de vedere poate constitui chiar o excepţie. Oricât de rezervat aş vrea să fiu, mă simt obligat să afirm că printre oamenii minunaţi de aici se află cei 4 D (Dădălău) a căror existenţă se confunde cu existenţa şcolii. Aici am aflat că în acest liceu îşi are sediul, Fundaţia culturalştiinţifică „Murmurul Jilţului” şi tot aici se editează revista cu acelaşi nume. Prin amabilitatea domnului prof. D. Dădălău, am primit cele două numere ale revistei. După ce le-am citit, mi-aş permite să afirm: excelentă iniţiativă, minunată finalizare. Ştiu că asemenea încercări au fost făcute şi în alte licee, dar nu cunosc vreo evoluţie mai reuşită. Unele reviste au eşuat tocmai datorită apariţiei unor conflicte între vechi şi nou, între profesori şi elevi, între decent şi vulgar. Revista „Murmurul Jilţului” este o lecţie prin care se dovedeşte că între aceleaşi coperţi pot să coexiste: tineri şi vârstnici, amintiri despre trecut cu idealuri despre viitor şi creaţie literară veche cu poezie şi proză modernă, eroi ai neamului cu oameni de seamă ai zilei de azi. Toate acestea au un numitor comun: Jilţ – Mătăsari – Liceu - Dădălău. Urez succes colectivelor de redacţie care vor urma şi multă putere de muncă animatorilor şi colaboratorilor revistei. Sper ca Fundaţia „Murmurul Jilţului” să-şi materializeze nobilele obiective pe care şi le-a propus. Doresc succes întregului colectiv al liceului în noul an şcolar. Să dea Dumnezeu, să ne revedem cu bine! Conf. Univ. dr. ing. Iosif Constantin Gruneanţu, Preşedinte al comisiei de bacalaureat

ULTRASCURTE
„Matca” de la Mătăsari. De la Grupul Şcolar Industrial Mătăsari au plecat, prin concurs desigur, spre liceele şi grupurile şcolare industriale din Târgu-Jiu, în urma rezultatelor obţinute de elevii acestei instituţii (deloc pregătiţi la “incubator” şi nicidecum analfabeţi), foarte multe cadre didactice. La “Spiru Haret”: Smaranda Gorun (fizică), Constantin Ştefanescu (geografie), Gheorghe Gorun (istorie), Angelica Dumitru Popescu (rusă), la Liceul “Tudor Vladimirescu”: Mariana Frunză (ştiinţe sociale); la Liceul “Ecaterina Teodoroiu”: Valter lleanu (geografie), Dorel Şorop (ştiinţe sociale); la Liceul Industrial nr. 4: Monica Dondera (franceză), La Liceul Economic: Adrian Gorun, actualmente inspector general şcolar. „G”-2172 “Exigenţă”. Despre recâştigarea exigenţei în procesul de învăţământ este vorba la Grupul Şcolar Industrial Mătăsari, atunci când din 187 de elevi de liceu 64

cursuri de zi au promovat numai143 (39 fiind corigenţi şi 5 repetenţi, alţii 5 având situaţia şcolară neîncheiată), atunci când din 94 elevi de liceu cursuri serale doar 74 au promovat (20 fiind corigenţi), atunci când din 293 elevi la şcoala profesională au trecut clasa 255 (38 fiind corigenţi, 1 repetent), iar la şcoala complementară de ucenici din 62 au promovat 54 (8 fiind corigenţi). Chiar şi la cursurile postliceale, din cei 143 existenţi au promovat numai 113 (corigenţi - 30). “G”-2174. “O undă de mâhnire”. Cu o undă de mâhnire în glas, domnul profesor Ion Gr. Dădălău, directorul Grupului Şcolar Industrial Minier Mătăsari, ne-a informat că prin desfiinţarea Centrului de Execuţie Bugetară Mătăsari (grefat pe şcolile din comunele Negomir, Dragoteşti, Bolboşi, Slivileşti şi fireşte Mătăsari) 5 oameni (casier, magazioner,funcţionar administrativ, contabil, secretar) au rămas pe drumuri. Redistribuite Motrului şi Rovinariului, unităţile mai sus amintite vor avea numai de pătimit, probabil. De ce? Simplu. Pentru că la ora actuală nu există nici un mijloc de transport oficial între localităţile subordonate fostului centru Mătăsari şi cele la care sunt arondate de la toamnă. Această măsură a Inspectoratului Şcolar Judeţean Gorj este din start necugetată de vreme ce, ca să ajungi din Dragoteşti la Rovinari trebuie să mergi pe jos peste dealuri 15 km ori să ocoleşti prin Târgu-Jiu vreo 150 de km. Şi un alt semn de întrebare ne ridică modul de împărţire al banilor necesari lucrărilor de reparaţii, uneori capitale, de igienizări, zugrăveli, vopsitorii. Aprovizionări cu combustibili solizi, etc. Vor mai fi ei primiţi... frăţeşte? Anul acesta aşa s-a procedat. Centrul de Execuţie Bugetară Mătăsari a dat la Negomir 3,6 milioane lei; la Slivileşti 2,5milioai’ie lei; la Corobăi 2,2 milioane lei; la grădiniţele din Mătăsari 2,5 milioane lei iar liceului doar 1,2 milioane lei cumpărându-se cărţi pentru biblioteca). Dar la anul? “G”-2177 „Gama majoră” despre învăţământul liceal şi profesional, noi gândim astfel: vremurile fiind grele, ar fi bine ca în zonele rurale liceele şi şcolile profesionale să se menţină: toate, dar absolut toate, inclusiv la Mătăsari, unde îşi exercită profesia o admirabilă echipă de cadre didactice; Doina Hoară (română), Dumitru Dădălău (română), Luminiţa Dădălău (franceză), Floarea Dădălău (matematică), Elisabeta Nişulescu (chimie), Ion Gr. Dădălău (fizică), Valentin Tălângă (ştiinţe sociale). Cu ele s-a început şcoala, ele aici îşi vor încheia - speră - anii de activitate. “G”, 2180 “Scrisoare”. Conf. univ. dr. ing. Iosif Constantin Gruneanţu, de la Universitatea Tehnică Petroşani, fost preşedinte al comisiei de bacalaureat pe anul1997 la Grupul Şcolar Industrial Minier Mătăsari, a trimis la începutul acestei luni conducerii şcolii o scrisoare cu impresiile domniei sale, excelente, pe perioada acelor zile de iulie, mulţumind pentru toate: flori, prietenie, colaborare frumoasă, cuminţenie, modestie, seriozitatea, cinstea absolvenţilor,interesul arătat de cadrele didactice examenului. Baftă la corigenţă! “G”, 2181. 65

“Investiţii în învăţământul rural”. În comuna Godineşti, la sfârşitul lunii iulie, s-au realizat lucrări de reparaţii şi dotări în sectorul învăţământ, în valoare de peste 30 milioane lei, vizând crearea condiţiilor optime pentru începerea noului an şcolar 1997/1998. Această urmă reprezintă peste 50 la sută din alocaţiile date de la buget, în acest domeniu, s-a efectuat acelaşi tip de investiţii la Tismana (peste 98 milioane lei), la Teleşti (peste 42 milioane lei), la Mătăsari (154 milioane lei Reprezentând 75 la sută din bugetul alocat). În schimb, la Dragoteşti, primăria nu poate achiziţiona nici măcar lemnele pentru iarnă necesare şcolilor şi dispensarelor, întrucât RAL Oltenia (Exploatarea Minieră Dragoteşti) nu-şi onorează obligaţiile financiare de rigoare. Din acest motiv ea este silită să apeleze iarăşi la credite prin Trezorerie. Informaţiile de faţă ne-au fost furnizate de Ion Iacob, inspector de specialitate la Consiliul Judeţean Gorj. „G”-2184

VEŞTI DE LA MĂTĂSARI

Un falnic Moş Crăciun Ieri, 16 decembrie, în comuna Mătăsari a avut loc un spectacol de colinde şi obiceiuri tradiţionale româneşti, oferit de elevii Grupului Şcolar din localitate. După cum ne-a informat dl. profesor Dumitru Dădălău, directorul unităţii de învăţământ amintite, tot aici a fost înălţat un uriaş Moş Crăciun, de vreo trei metri înălţime care veghează cu sacul încărcat de cadouri lângă un brad frumos împodobit cu ghirlande de beculeţe multicolore. Prin grija Consiliului local Mătăsari şi sponsorilor din zonă au fost oferite daruri copiilor. Alaiul obiceiurilor de iarnă Astăzi, 17 decembrie, pe la majoritatea unităţilor economice din zona mătăsăreană va trece “Alaiul obiceiurilor de iarnă”. Colindătorii vor cânta şi vor ura salariaţilor de la EMS Dragoteşti, EMC Jilţ, I.T.I.A., T.P.S.U.T. Jilţ, UACC Jilţ, Primărie şi Consiliul Local Mătăsari. Spre seară, urătorii, elevi ai Grupului Şcolar Mătăsari - se vor aduna în sala noului cinematograf recent inaugurat spre a viziona un film de acţiune, după care va urma o discotecă antrenantă. 66

O şansă pentru liceeni Sâmbătă, 18 decembrie, la EMC Jilţ se va desfăşura un concurs pentru ocuparea unor posturi de muncitori de către absolvenţii de liceu şi şcoală profesională. Conducerea Grupului Şcolar din Mătăsari va avea apoi o întâlnire cu absolvenţii de liceu care n-au reuşit la examenul de bacalaureat în vara trecută, spre a fi analizate împreună cauzele eşecului şi a fi găsite soluţii pentru o viitoare reuşită în anul 2000. Reuşită pe care le-o dorim şi noi, de pe acum ! Elevii se orientează După cum ne-a informat recent prof. Dumitru Dădălău, cei 239 elevi ai claselor VIII-a din şcolile generale Negomir, Raci, Valea-Bolboşi, Slivileşti, Miculeşti, Corobăi, Dragoteşti, Brădet, Şcoala II Mătăsari, însoţiţi de directori, diriginţi şi părinţi au participat la o acţiune de orientare şcolară şi profesională la Grupul Şcolar Industrial Tehnologic Mătăsari. Aici au avut posibilitatea să viziteze cele 24 săli de clasă, 10 laboratoare şi cabinete de specialitate, sala de sport, cele 7 ateliere-şcoală, internatul cu 60 de locuri şi, în final, muzeul Jilţului. S-au întâlnit, de asemenea, cu reprezentanţii EMC Jilţ, care le-au vorbit despre dezvoltarea de perspectivă a bazinului carbonifer, iar conducerea liceului le-a prezentat proiectul planului de şcolarizare pentru anul viitor şi cadrele didactice care activează în educarea elevilor GRUPULUI Şcolar. Noi utilităţi la Grupul Şcolar S-a finalizat construcţia şi montajul centralei termice proprii a Grupului Şcolar Industrial Tehno-logic din comuna Mătăsari, lucrare pentru care s-au cheltuit, în perioada 18 octombrie - 16 decembrie, fonduri alocate de Consiliul local şi conducerea CNLO, în valoare de 575 milioane lei. Tot pentru unitatea de învăţământ mătăsăreană a început împrejmuirea liceului şi a grădiniţei, în lungimea de 580 metri, pentru care a fost alocată suma de 250 milioane lei, la care se adaugă cheltuielile de montaj în valoare de peste 100 milioane lei. Noi dotări şi amenajări Biblioteca şcolii a fost extinsă într-o sală mai spaţioasă şi mai luminoasă, dotată cu mese şi scaune ergonomice, pentru lectură, fondul de carte fiind îmbogăţit cu încă 800 de volume, donaţie aparţinând sindicaliştilor de la EMS Dragoteşti. De asemenea, cabinetul de matematică al Grupului Şcolar a fost dotat cu mobilier, de la ROSTRAMO Târgu-Jiu în valoare de 25 milioane lei. 67

În localul fostului cinematograf comunal din Mătăsari au fost amenajate încă trei noi ateliere şcoală, din care două pe profil electric şi unul mecanic. Au mai fost cheltuite 260 milioane lei pentru realizarea şi dotarea cu calculatoare noi şi un fax, a celor două cabinete de informatică. Pe perioada vacanţei de iarna cei 10 maiştri - instructori ai liceului împreună cu elevii lor, şi având sprijinul EMS Dragoteşti, se ocupă de lambrisarea cabinetelor de istorie, limbi moderne şi de matematică. Aprovizionare mai rapidă Începând cu luna decembrie a acestui an, Grupul Şcolar a achiziţionat o maşina proprie, cu ajutorul căreia se va putea efectua o aprovizionare mai eficientă şi mai promptă a unităţii şcolare şi a centrului bugetar Mătăsari, cu cele necesare desfăşurării activităţilor cotidiene. Grupaj realizat de Marius Becherete, Gorjeanul - 22 Decembrie 1999

PROFESORUL DĂDĂLĂU GR. ION ORGANIZATORUL ÎNVĂŢĂMÂNTULUI LICEAL, POSTLICEAL, DE MAIŞTRI ŞI PROFESIONAL DIN MĂTĂSARI
Născut la data de 17 noiembrie 1951 în localitatea Mătăsari, judeţul Gorj. Cursurile şcolii primare le-a urmat în cadrul Şc. Gen. din satul Croici avându-l ca profesor pe Nicolae Căruntu. Cursurile gimnaziale le-a urmat în cadrul Şc. Gimnaziale Mătăsari, avându-l ca diriginte pe regretatul profesor Constantin Tănăsoiu, iar ca director pe profesorul Constantin Panfiloiu în perioada 19621970 a urmat cursurile Liceului „Tudor Vladimirescu” din Târgu Jiu, având ca director pe prof. Cornel Alexandrescu, iar ca diriginţi pe prof. Cancer Elena, Spătaru Constantin şi Irina Rebedea. A urmat cursurile facultăţii Babeş Bolyai din Cluj Napoca – facultatea de matematică – fizică (1970-1974) şi facultatea de tehnologie chimică (1975-1980) – curs fără frecvenţă. Începând cu data de 1 septembrie 1974 a fost încadrat ca profesor titular pe catedra de fizică-chimie în cadrul grupului Şcolar Industrial Minier Mătăsari. În perioada 1 iulie 1980-1 noiembrie 1977 a îndeplinit funcţia de director al Grupului Şcolar Industrial Minier Mătăsari. Pe perioada cât a funcţionat va director în anul 1981 a primit titlul de „PROFESOR EVIDENŢIAT” prin OMI, iar în baza ordinului Ministerului Învăţământului nr. 5348 din 16 noiembrie 68

1996 a fost numit în Grupul de lucru „PREGĂTIREA MANAGERILOR” din cadrul componentei „MANAGEMENT ŞI FINANŢE” a Proiectului de Reforma, a învăţământului Preuniversitar. În specialitatea fizică a obţinut în anul 1978 examenul de definitivare în învăţământ cu media 8,66, în anul 1988 prin. ord. MEI 8469 gradul II cu media 9,62, iar în anul 1993 prin ord. MIS 5789/ 8 sept. 1993 gradul 1 cu media 10. S-a preocupat de dezvoltarea învăţământului din Comuna Mătăsari, aducându-şi contribuţia deosebită la dezvoltarea bazei materiale şi a reţelei şcolare. Dacă în anul 1980 Şcoala Mătăsari avea 8 clase de elevi, în anul 1996 se ajunsese în cadrul Grupului Şcolar Minier Mătăsari la 68 clase de elevi, de numele lui se leagă înfiinţarea şi funcţionarea claselor de liceu, curs zi şi seral, claselor de şcoală profesională, claselor de şcoala complementară de ucenici, de Şcoala Postliceală de maiştri electromecanici minieri şi normatori în industria minieră. Ca director al Centrului de execuţie bugetară Mătăsari s-a preocupat pentru dezvoltarea bazei materiale din comunele Mătăsari, Dragoteşti, Bolboşi, Slivileşti şi Negomir. În perioada 1974-1989 a fost în permanenţă deputat în cadrul Consiliului Popular Mătăsari, iar din 1996 este consilier şi preşedinte al Comisiei permanente de învăţământ, cultură, sănătate din cadrul Consiliului local Mătăsari. În perioada 1980-1997, sub conducerea sa, Grupul Şcolar Industrial Minier Mătăsari şi-a menţinut prestigiul atât în învăţătură, cât şi la activităţile cultural sportive. Dădălău Gr. Ion, elev, profesor şi director este un model pentru cadrele didactice şi elevii comunei Mătăsari şi nu numai. Redacţia

FEREASTRA SUFLETULUI
Ecouri entuziaste, mesaje de felicitare Ing. Gavril Baican, director general al Companiei Naţionale a Lignitului Oltenia S.A. Târgu-Jiu Către, conducerea Grupului Şcolar Industrial Minier Mătăsari Fundaţia “Murmurul Jilţului” Am primit cu multă plăcere volumul “Fereastra sufletului”, prilej cu care ţin să vă mulţumesc şi pentru numerele primite din revista “Murmurul Jilţului”. M-am bucurat să recunosc în multe din numele acestor copii talentaţi, pe cel al părinţilor lor, cu care am lucrat şi unii lucrează încă, în acest bazin al Jilţului. Nu-mi rămâne decât să-i felicit, pe ei şi pe inimoşii dascăli care-i îndrumă 69

cu atâta dăruire. Totodată, ţinem să-i asigurăm că şi noi, conducerea Companiei Naţionale a Lignitului Oltenia S.A. - Târgu-Jiu, pe viilor, vom contribui ca aceste talente, în formare, să aibă tot sprijinul necesar consacrării. Vă mulţumesc şi vă doresc succes! Constantin Popescu, directorul Centrului Judeţean al Creaţiei Un liceu, o revistă literară proprie, o antologie reprezentativă din creaţiile celor ce fac parte din cenaclul literar-artistic şi din Fundaţia cultural-ştiinţifică “Murmurul Jilţului” consacră, înainte de toate, un nume: pe cel al animatorului tuturor acestora, profesorul Dumitru Dădălău. Îl cunosc pe acest entuziast de pe vremurile când îşi consacra tinereţea în slujba acestor interese ale colectivităţii de atunci. Era şi pe acest tărâm o personalitate de remarcat. Acum, ca profesor, fiu al locului, Mătăsarii Gorjului îşi afirmă în toată plenitudinea capacitatea de îndrumător matur, oferind cu dăruire celor cu care colaborează priceperea, afecţiunea sa. Iată că, fără a se împăuna cu titlul de scriitor - adesea arbitrar (în alte cazuri) - reuşeşte să îndrume şi să crească scriitori, pe care deocamdată îi întâlnim în această culegere, dar nu ne lasă gândul să credem că nu-i vom mai întâlni în alte pagini. Cele de mai sus mă îndreptăţesc să cred că,în liceul de la Mătăsari, preocupările literar-artistice se ridică la o cotă care îl ridică, poate pe primul loc în rândul liceelor din judeţ. Fireşte, afirmaţia - e drept subiectivă - se referă doar la prezenţele elevilor liceului cuprinşi în “Fereastra sufletului”. Dacă mai completăm cele spuse cu faptul că în volum sunt cuprinse nume de elevi încă din clasa a III-a a până la absolvenţi şi deja angajaţi în sfera de servicii oferită de zonă, în care paşii părinţilor i-au adus mai din toate părţile ţării. Constantin Panfiloiu, profesor pensionar, fost director al Şcolii Generale Mătăsari Pentru noi, cei care ajunşi la vârsta a treia, după o îndelungată activitate cu răspunderi sociale, ne trezim la un moment dat aproape izolaţi sub raport social, nu mică mi-a fost plăcuta surpriză de a fi invitat, de unul din foştii colegi la vârsta pensionării mele, respectiv fost elev la vârsta şcolarizării sale prof. D. Dădălău - la un eveniment cu o mare rezonanţă spirituală -aniversarea unui an de la înfiinţarea Fundaţiei cultural-ştiinţifice “Murmurul Jilţului”, fondată, condusă şi îngrijită de omul de la catedră, prof. D. Dădălău. Înainte de a-mi prezenta unele impresii asupra volumului de antologie lirică intitulat “Fereastra sufletului” cred că este necesar a preciza că, pentru a insufla elevilor săi pasiunea pentru ştiinţă, artă, cultură, profesorul însuşi trebuie să fie un pasionat, să trateze copiii cu înţelegere, să fie un colaborator al acestora, care îi îndrumă cu grijă şi dragoste. Omul de la catedră trebuie deci să crească tineri capabili de creaţie, tineri care să se afirme nu prin pretenţii doar de faimă, ci prin capacitatea de a se afirma atât prin valori materiale, dar mai ales spirituale, motiv pentru care 70

profesorul însuşi trebuie să fie un creator - în acest caz dovadă fiind revista pe care o coordonează. Personal, sintetizez importanţa şi semnificaţia evenimentului prilejuit de festivitatea apariţiei volumului mai sus menţionat, sub două laturi distincte. Pe de-o parte, dovedeşte preocuparea şi pasiunea omului de la catedră prin profesia aleasă, iar pe de altă parte, posibilitatea ce o oferă elevilor de a-şi prezenta în proză sau versuri încercările lor de debut - şi de ce nu surpriza că mâine să devină prozatori sau poeţi. Poate e locul de a susţine cele afirmate, prin a evoca răspunsul în versuri dat de renumita scriitoare -Otilia Cazimir - o mare prietenă a copiilor - încă din copilărie, la un interviu publicat în revista “Adevărul literar şi artistic”: “Pe vremea când am început să “scriu “ Mă pieptănam cu cozile pe spate Şi-aveam într-un caiet liliachiu în loc de flori metafore presate “. Dar într-un alt interviu, scriitoarea evocă debutul său literar astfel: “Eram elevă de liceu, când am trimis “Vieţii Romaneşti” primele poezii. Mă temeam de furia directoarei să nu afle că mă ţin de “fleacuri”,deşi mă ţineam şi de carte”. Exemplul dat, îl consider destul de elocvent în influenţa ce o poate prezenta revista literară asupra elevilor. Urez tuturor colaboratorilor revistei - actuali şi viitori - deplin succes iar coordonatorului multă sănătate, putere de muncă şi de creaţie, depline satisfacţii şi împliniri. Luminţa Dădălău, profesor... nu vom închide ferestrele!! Astăzi, când lumea e frământată de tot felul de idei, unele stupide, altele pragmatice, şcoala alunecă încet pe râpa apatiei şi a unilateralităţii. Dascălul îşi face datoria la clasă - în cazul fericit în care conştiinţa n-a sucombat încă şi-şi găseşte o scuză în a nu mai face altceva. Prea repede uitam că am fost copii, că aşteptam cu sufletul la gură să spunem o poezie pe o scenă sperând din toată inima să nu ne încurcăm şi să se bucure părinţii de noi. Prea repede uităm ca am fost şi noi copii şi că pe la sfârşitul caietelor aşterneam în taină gândurile noastre într-un vers frânt, într-o frază pe care apoi o mâzgăleam intens nemulţumiţi de felul cum suna sau nedorind să afle cineva gândul nostru înainte de a fi căpătat forma perfectă. Dar căpăta oare forma perfectă? Ce înseamnă perfecţiune în afară de ceea ce-ţi doreşti întotdeauna pentru tine şi nu vezi niciodată la alţii?! E în firea oamenilor să aştepte întotdeauna de la alţii să fie buni, simţitori, integri... Ce facem noi, dascălii, pentru cei pe care-i formăm? E o întrebare pe care “Fereastra sufletului” încearcă să o lămurească. A da copilului posibilitatea de a se autoevalua oferindu-i şansa de a se compara cu alţii, de a-şi vedea cuvântul tipărit şi de a-l întâmpina cu sfială, cu încredere sau descumpănit - e sensul acestei cărţi. Trebuie să spunem că gestul de a aduna totul într-o carte a găsit interpretări 71

diferite. Cei care n-au făcut nimic în viaţa lor nu pot vedea în gestul altora de a face ceva, vreun lucru bun şi varsă flăcările neputinţei pe toate căile. De ce-am uita tocmai acum povestea cu paiul şi bârna...Ceilalţi - căci mai sunt şi de aceia au văzut ca şi noi - ca, acolo unde îşi da cineva silinţa, copiii încearcă să se afirme. Şi numai atât şi ar fi destul. Dar nu e vorba numai de o simplă şi firească sete de afirmare a unor copii ci mai ales de încercarea lor de a-şi exprima gândurile şi altfel decât o fac în mod curent. Dacă acum cuvântul nu-i slujeşte îndeajuns e firesc. Mânuirea cuvântului cere cunoaştere, talent şi exerciţiu, şi toate acestea se câştigă în timp printr-o trudă constantă. Cei lipsiţi de har abandonează repede, ceilalţi merg înainte fără a se lăsa intimidaţi de eşecuri sau îmbătaţi de laude. Ei trebuie să ştie că, nici critica exagerată, nici laudele excesive, nu slujesc adevărul şi că el se află pe undeva pe linia de mijloc între cele două extreme. Printre cei care scriu în această carte se disting câţiva care promit şi pentru care putem ierta naivitatea şi stângăcia celorlalţi. Festivitatea de lansare a cărţii a adunat laolaltă câteva nume bine-cunoscute ale vieţii culturale gorjene care au apreciat activitatea la care participau înţelegând prin ea actul de pionierat la care asistau şi subliniind intenţia prof. Dădălău D, de a polariza foiţele din aceste văi, de a le da ocazia să se manifeste într-un mod superior. Poeţii prezenţi au făcut prin cuvântul lor, prin versurile recitate, prin căldura cu care au răspuns invitaţiei de a participa la această manifestare, prin schimburile de replici ce au avut loc spontan, dovada calităţilor lor deosebite şi au revărsat asupra celor prezenţi un strop din harul lor. În încheiere aş vrea să adresez celor care scriu poezie bine cunoscutul îndemn al lui Boilean din “Art poetique” “Grăbiţi-vă încet şi fără să vă pierdeţi curajul Reveniţi de mii de ori asupra celor scrise Şlefuiţi-vă opera şi-o reşlefuiţi Adăugaţi uneori şi ştergeţi adesea”. Pentru cei care au iniţiat această mişcare mai am o vorbă “să nu se oprească pentru că nimeni nu dă cu pietre în pomul fără roade!” Catedra de limba şi literatura română, Grup Şcolar lndustrial Minier Motru Salutăm din tot sufletul iniţiativa colegului nostru, profesor Dumitru Dădălău de la Grupul Şcolar Industrial Minier Mătăsari, care cu ajutorul Fundaţiei “Murmurul Jilţului” a reuşit să deschidă “fereastra sufletelor, o antologie lirică a elevilor de pe plaiurile Mătăsarilor. Lansarea cărţii a fost impresionantă. Au participat scriitori, personalităţi ale culturii gorjene, primari, şi profesori din ţinuturile Jilţului. Atmosfera a fost sărbătorească, urmată de program artistic. Răsfoind această carte, am avut senzaţia dislocării barierelor timpului, am rememorat stări privilegiate de dincolo de “ferestrele sufletului”: inocenţă, candoare, simplitate, sinceritate. Din acest 72

univers ce stă în general sub semnul hobiului, se desprinde totuşi poezia lui Alin Dobromirescu, de reală distincţie şi uneori cu grave rezonanţe filosofice. Fie şi numai dacă un singur nume să fie lansat în sfera poeziei adevărate, gestul colegilor de la Mătăsari este minunat. De o reală apreciere se bucură şi ilustraţiile care au fost realizate tot de elevii talentaţi. Fie ca această iniţiativă să nu fie doar un început ci un infinit... Fluidul roditor -16 “Murmurul Jilţului” - rezonează valori Fără să ştim de ce, vremurile rămân potrivnice spiritului uman. Şi totuşi, ca o ciudăţenie, într-un anume loc şi interval de timp, pe anumite văi, foste mlaştini, lângă nişte coline cândva visătoare, acum dealuri “cioplite” şi frământate ale Jilţurilor, iată, aici se întâmplă ceva miraculos. Un grup de elevi însufleţiţi de talent, sprijiniţi de profesori, în principal de prof. D. Dădălău, au optimizat realul, logodindu-l cu sacralitatea, înfiinţând Fundaţia şi revista “Murmurul Jilţului’”. Ceva, sunt sigur, care va dăinui într-o viitoare generaţie spirituală a Gorjului. Fenomenul din Mătăsari are ritm şi atrage în mişcarea sa literar-artistică şi informativă tinere condeie din spaţiul şcolar zonal, cât şi un “supliment” chibzuit de colaboratori înzestraţi în ale scrierii. (Foşti absolvenţi ai liceului, personalităţi culturale, profesori, oameni sensibili la frumos şi adevăr). În paginile revistei “Murmurul Jilţului” se simte o diversitate de stări sufleteşti prielnice, suflu de gândire proaspătă, o direcţie tradiţională a respectului şi datoriei împlinite. Revista semnifică evoluţii reuşite, o mişcare literară fără accente elitiste sau didacticiste, un îndemn la armonie şi competiţie prin dăruire şi perseverenţă. Cred în mesajul şi curgerea unduitoare a acestei reviste şcolare. Am fost la Mătăsari şi ne-a impresionat atmosfera entuziastă de receptare a puterii cuvintelor din scrierea poetică, de către tineri, în egală măsură, cu afirmarea spiritului de creaţie, atât cât este acesta la vârste tinere. Există acolo “consum cultural” de invidiat care, în cele din urmă, prin frecarea de aspre realităţi ale vieţii generează noi forme de cultură. Suntem încrezători în steaua constelaţiei literare a lui Alin Dobromirescu, a Elenei Ghiţan, Getei Buzărin, Sidoniei Petrescu, Elvirei Fuiorea, Marilenei Oaie, Oanei Corega etc., tineri creatori care prin sensibilitate forţează porţile talentului elogios. Doresc celor patru D (profesorii Dădălău) şi profesorilor din arealul Mătăsari, bucuria continuăm ofensivei pe reduta “dârzeniei” binelui”, prin stimularea disponibilităţi creative în elevii cu rezultate notabile.(D.V.F.) Cornel Ciciu, inginer, primarul comunei Bolboşi Iată că un “om “cu suflet de lumină, pe un ram de măslin, a reuşit să deschidă o fereastră către cei cu sufletul încărcat de simţăminte, pasiuni, frământări şi idealuri, remarcându-le în antologia “Fereastra sufletului” o clipă de poezie. Ca martor ocular, cu sufletul deschis invitaţiei făcute, am trăit cel mai mare act de cultură de pe văile Jilţurilor, odată cu lansarea antologiei poetice “Fereastra sufletului”. Acest moment de cultură demonstrează încă o dată că viaţa la sat s-a născut, iar viaţa spirituală a 73

acestuia renaşte prin grija şi menirea unor oameni. Dacă nu aş fi fost prezent la aceasta lansare, sincer să fiu, mi-ar fi părut rău şi aş fi pierdut un moment unic din viaţa unor prieteni de suflet pentru care hrana spirituală este la loc de cinste. Nutresc speranţa că acesta este doar un început, aspru adevăr al potenţialului spiritual al celor, ce şi-au deschis pentru tot ce este frumos omului, cartea scrisă de oameni pentru oameni. Sincer, exprim mulţumiri domnului profesor Dădălău Dumitru pentru împlinirea acestui act de cultură, ideal visat cu ochii deschişi, de ani de zile şi necesar sufletului gorjenesc. 3.03/98 Zizi Ceauşescu, profesoară Deschid o carte, cu emoţie deosebită, încep să parcurg primele versuri, pătrund în intimitatea fiecărui suflet pur care prin cuvinte cu măiestrie alese şi-a deschis sufletul spre noi. “Fereastra sufletului” oare înţelegem noi câtă gingăşie exprimă cele două cuvinte? Peste veacuri cei ce azi sunt copiii noştri, vor fi părinţii acelora care la rândul lor vor publica gândurile lor adunate în versuri şi deschizând largi ferestre spre lumina sufletului. Câtă bucurie pentru noi, dascălii liceului din Mătăsari, care în momente de nelinişte, tristeţe sau bucurie putem să deschidem “Fereastra sufletului” şi citind versurile, ne picură-n suflet linişte, lumină şi dragoste pentru acei care au creat aceste minunate versuri-bucuria sufletului nostru de adult. Carmen Pădureţ, inginer profesor Nu poate să treacă o zi pe lângă mine fără a avea o mică satisfacţie. Ei bine, a fost o zi de iarnă în care sufletul mi-a fost încântat de mii de satisfacţii. Această zi a fost ziua de 13 februarie 1998, zi în care în Mătăsari a fost lansată cartea “Fereastra sufletului”. O zi care a început monoton şi s-a terminat într-o agitaţie firească vârstei copilăriei. Am văzut invitaţi de mare curăţenie spirituală, am văzut copii cu lacrimi în ochi de bucurie, dar am văzut şi copii cu glasul plin de emoţie citinduşi propriile creaţii. Mi-am amintit de anii de elev când eram mândri să participăm la astfel de întâlniri. Cartea este o încununare a unui an de muncă a Fundaţiei “Murmurul Jilţului” din Mătăsari, fundaţie creată de oameni sinceri şi cu sufletul mare sub condeiul d-lui prof. Dădălău Dumitru. Ideea este genială! Sunt puţini oameni care se mai gândesc la copii cu sufletul, cu poezie şi dans. Păcat ca nu toate cadrele didactice din şcoală au văzut această lansare să-şi amintească ce e un suflet de copil, ce este o poezie, ce este un om de artă. Copiii simt cu sufletul şi ne-au demonstrat-o la lansarea unei cărţi extraordinare. Poeziile şi desenele sunt foarte frumoase iar eu, ca om al ştiinţelor exacte şi ca inginer recunosc că nu aş fi fost în stare sa creez aşa ceva. Sunt mândră că am trăit această zi, 13 februarie 1998. Ieana Dădălău, învăţător gradul I 13 februarie 1998 a fost o zi deosebită pentru liceul nostru. În această zi, elevii şi profesorii liceului s-au întâlnit cu invitaţi de onoare, nume cu rezonanţă în cultura Gorjului, pentru a lansa prima carte de versuri scrise de elevi şi profesori cu înclinaţie în acest domeniu, versuri ce au 74

fost adunate apoi publicate în volumul sugestiv intitulat “Fereastra sufletului”.Şi pentru ca toate acestea sa devina realitate, a fost nevoie de un om cu suflet mare, cu multă putere de munca cu dragoste şi pasiune pentru ceea ce face - de domnul profesor Dumitru Dădălău.Apreciez această iniţiativă menită să descopere şi să lanseze tinere talente cu gândul că acesta a fost doar un început.Urez succes şi multă putere de muncă colectivului de redacţie şi colaboratorilor acestei reviste. Ana Păsărescu, directoarea Şcolii cu cls. I-VIII “Ion Vâlceanu”, com. Drăgoteşti. judeţul Gorj Am participat la sărbătoarea de suflet organizată şi condusă de domnul profesor Dumitru Dădălău. Consider că a fost o activitate desăvârşită.Prin cartea “Fereastra sufletului” domnia sa a publicat şi a încurajat cele mai bune creaţii ale elevilor din bazinul Jilţurilor.Programul artistic organizat cu această ocazie a fost minunat. A îmbinat tradiţionalul cu modernul.Elevii din această unitate de învăţământ au dovedit că pot mult atunci când sunt dirijaţi. Acest dascăl are o activitate didactico-ştiinţifică cunoscută şi bogată. Consider că acest dascăl nu a uitat niciodată că pe umeri noştri se sprijină cele mai mari responsabilităţi. Consider că dumnealui nu va uita niciodată că în mâinile dumnealui şi în general ale noastre dascălilor, se află viitorul naţiunii române. Îl consider unul dintre dascălii care contribuie la clădirea personalităţii tinerelor mlădiţe şi a pus de fiecare dată interesul comun, interesul societăţii. Modelator de suflete, a reuşit să formeze copiii în spiritul respectului pentru cei din jur. Mulţumesc din suflet domnului profesor şi elevilor săi că m-au invitat la această sărbătoare prin care mi-am încântat văzul prin frumoasele costume populare, auzul prin minunatele cântece interpretate şi poezii recitate, mi-a încântat sufletul prin tot cea ce a făcut.Vă urez la mulţi ani, multă, multă putere de muncă.Cu mult respect. Viorica Buruiană, învăţătoare la Liceul Mătăsari Amintesc că în iarna acestui an s-a sărbătorit un an de la înfiinţarea Fundaţiei “Murmurul Jilţului”. Această sărbătoare îmi oferă ocazia exprimării unor gânduri, impresii, în semn de respect şi admiraţie pentru aceasta manifestare. Momentul aniversar a strâns împreună generaţii de dascăli mai vechi şi mai noi, care au slujit şi vor sluji cu abnegaţie acest liceu, precum şi elevii acestuia. Dintre elevii liceului s-au ridicat minţi luminoase care dăltuiesc cu ştiinţă şi talent scrieri de valoare literară şi ştiinţifică. De la amvonul catedrei au răsunat glasul şi îndemnul unor persoane de elită ale liiceului, elevi - membrii ai fundaţiei - precum şi invitaţi de onoare. Aniversarea a fost precedată de numeroase şi fecunde activităţi cutural-artistice ale profesorilor şi elevilor. A fost într-adevăr o zi de sărbătoare, şi de pilduitoare manifestare artistică. Spectacolul de gală oferit participanţilor la sărbătoare a prilejuit o adevărată înălţare şi desfătare sufletească. Elevii s-au întrecut în a demonstra că sunt nu numai demni reprezentanţi ai şcolii omagiate, dar şi virtuoşi artişti ce te încântă prin talent şi-ţi fac senină viaţa prin mesajul ce-l transmit prin versuri. 75

Când iarna îşi rotunjea fulgii spre mijoc de februarie, când ploile lunii îşi picurau auzul în tipsia soarelui viitor, a rasărit, ca adus de cumplite nelinişti, într-o zi, când sitclele cereau lumină şi vis de nebunie. Stelele au luat-o şi au botezat-o “Fereastra sufletului”. De atuncj în fiecare dimineaţă, în lumina blânda a soarelui şi în murmurarea tainică a Jilţului, se aude şoptit “Fereastra sufletului”. Lectura acestei antologii lirice “Fereastra sufletufui” cred că va încânta clipele de linişte ale multora dintre noi. Fundaţia “Murmurul Jilţului” îşi face un titlu de cinste prin publicarea acestei antologii lirice căreia îi doresc viaţă lungă şi să se bucure de apariţia a noi şi noi lucrări. Ing. Cosmin Ceauşescu, S.C. “ACTIS” S.R.L. Volumul “Fereastra sufletului” m-a impresionat în mod profund. Este un vlăstar tânăr al acestor meleaguri care va dăinui. Peste timpuri, fiind un simbol al creativităţii oamenilor talentaţi din aceste locuri, tineri care au putut fi remarcaţi datorită aclivităţii şi dorinţei continue a domnului prof. Dumitru Dădălău de a demonstra că trăim într-o zonă nu lipsită de activilate culturală, ci dimpotrivă o zonă în care urmaşii acelora care au creat aici costume populare cu străvechile marame îşi reflectă suflelele lăsând fereastra deschisă prin versurile create de către aceia ce mâine vor fi la rândul lor urmaşi şi poate creatori. Domnica Graure, directoarea Şcolii Corobăi Am avut fericita ocazie să fiu invitată la frumoasa activitate organizată în Liceul Matăsari cu prilejul lansării antologiei “Fereastra sufletului” cuprinzând cele mai reuşite încercări literare de-a lungul unui an în revista “Murmurul Jilţului”. Totul a fost minunat! Alunecând pe făgaşul timpului, acest moment se constituie ca o moştenire, încredere şi speranţă despre crezul şi sensibilitatea tinerilor condeieri ai Liceului Mătăsari. lar despre mentorul Fundaţiei “Murmurul Jilţulur, simplu: faptele noastre ne fac ceea ce suntem. Este o concretizare a înţelepciunii de veacuri: “omul sfinţeşte locul!”. “Fereastra sufletului?” - suflet şi inteligenţă, puterea de a pătrunde sensul adânc al cuvintelor, sensibilitate şi talent, raza de speranţă. Tot ce e frumos în viaţa vine din razele soarelui şi din ochii însoriţi de lumina şi speranţă ai copiilor. Poeziile lor sunt lumină şi speranţă. Sufletele luminate de neprihană, vorba sinceră care aduce bucuria de a trăi, aduce-n viaţă mai binele, după care toţi jinduim. Văd în aceşti adolescenţi izvoarele noastre curate, cu limpezimi ce izvorăsc din chipul şi faptele celui care-l îndeamnă, izvoare care urcă şi cărora domnul profesor Dumitru Dădălău le-a dat deoparte din zidurile ce vor rezista timpului. Şi pentru că suntem şi în prag de martie, Mărţişor - un fir alb şi unul roşu, unul de lumină şi altul de bucurie şi noroc, împletite laolaltă - vă urez tot ce-i mai bun şi frumos: sanătate, idealuri nobile, generoase. Ioana Burchel, jurist, Bucureşti Plăcut surprinsă la aflarea faptului că în Mătăsari, pe tărâm care pentru mine înseamnă rădăcini şi dragoste faţă de cei care m-au adus pe lume, o mană de oameni, cu un suflet de aur au tipărit rostirea, 76

gândurile şi sentimentele chiar, nu-mi rămâne decât sa spun, FELICITĂRI! Felicitări şi urări, “la mai multe numere” pentru revista “Murmurul Jilţului”, felicitări pentru cartea de poezii “Fereastra sufletului” şi nu în ultimul rând felicitări pentru domnul profesor Dădălău şi mica sa echipă. Aş vrea ca toate aceste realizări ale unor oameni mari să încânte, să bucure sufletele şi să fie de folos copiilor şi tuturor cititorilor. Mi-ar place de asemenea, să mai pot vedea lucruri, abia imaginate de unii, transformate în realitate, aici, pe dealurile Gorjului. Şi n-aş mai putea adauga nimic decât, FELICITARI! Cu stimă!

NE SCRIU ABSOLVENŢII LICEULUI
GRIVEI ION, student în anul IV la Universitatea din Petroşani “Copilul încă de mic îţi ordonează existenţa în funcţie de autoritatea verbală a părintelui, a educatoarei, iar mai târziu a învăţătorului şi profesorului”. Stau şi mă gândesc la drumul pe care l-am parcurs până acum, şi scriu câteva rânduri la revista apărută la liceul pe care l-am absolvit cu puţin timp în urmă. Vă rog să îmi permiteţi să mă prezint faţă de cei care nu mă cunosc încă. Sunt Grivei lon, m-am născut la începutul anului 1975, în oraşul Motru, am absolvit clasele I-VIII în cadrul Şcolii Generale Mătăsari, după care am urmat cursurile liceale în cadrul Grupului Şcolar Industrial Minier Mătăsari, profilul electronist automatizări miniere. Am absolvit liceul în anul 1993 după care am susţinut examen de admitere la Universitatea din Petroşani, Facultatea de Maşini şi Instalaţii Electromecanice, secţia Electromecanică unde am fost declarat admis, în prezent fiind student în anul IV. Trebuie să mărturisesc că meseria pe care miam ales-o este o pasiune a mea încă din copilărie şi urmând cursurile liceale am aprofundat mai mult din tainele meseriei. Aceasta este datorită, în mare parte, dascălilor din cadrul acestui liceu care mi-au îndrumat paşii în aceasta meserie şi în viaţă. Nu pot încheia această frază fără a menţiona contribuţia importantă a fostului meu diriginte, inimosul profesor de limba şi literatura română. Universitatea din Petroşani a luat fiinţă în anul 1948 sub denumirea de “Institutul de Mine Petroşani” având în componenţă Facultatea de Mine, Facultatea de Maşini şi Instalaţii Electromecanice şi mai târziu un Colegiu Tehnic. Din 1990 poartă denumirea de Universitatea din Petroşani unde începând cu anul 19901991 a luat fiinţă Facultatea de Ştiinţe. Facultatea de Maşini şi Instalaţii Electromecanice pregăteşte specialişti în domeniile: electromecanic, mecanic şi automatică - informatică. Studenţii de la fiecare secţie sunt împărţiţi în grupe, iar la orele de laboratoare şi seminarii în subgrupe. Pentru fiecare secţie activitatea se desfăşoară în amfiteatru, seminarii şi 77

laboratoare. Disciplinele care prezintă lucrări practice se desfăşoară în laboratoare specializate pentru fiecare disciplină precum şi în ateliere şcoală. În cadrul orelor de laborator se efectuează lucrări practice sub directa îndrumare a laboranţilor, se discută probleme legate de lucrarea practică efectuată, precum şi unele nelămuriri în legătură cu lucrarea efectuată. În orele de seminar se fac discuţii în legătură cu ce a fost prezentat la curs, rezolvarea unor probleme teoretice, la disciplina respectivă. Către anii III-IV studenţii beneficiază de ore de proiectare în care fiecare student realizează o anumită temă de proiectare. La cererea studenţilor, se pot oferi meditaţii suplimentare la fiecare disciplină. Datorită eforturilor conjugate ale dascălilor, mai cu efortul meu personal, pot spune cu mândrie că o parte din gândurile mele au început să se realizeze. Oare de ce trebuie să fac toate aceste eforturi pentru a realiza ceea ce îmi doresc? În primul rând sunt convins că numai prin mai multă muncă, ardoare şi perseverenţă, prin ocolirea unor bucurii ale tinereţii, voi putea realiza ceea ce mi-am propus. Reuşita mea va fi posibilă numai dacă mă voi pregăti temeinic pentru a putea fi cât se poate de competent la locul de muncă. Şi eu ca orice tânăr doresc o viaţă mai lipsită de griji, cu înţelegere şi acest lucru se poate realiza după terminarea facultăţii a cărei calificare reprezintă o muncă utilă şi necesară. Doresc ca după terminarea facultăţii să mă integrez în societate în ceea ce priveşte profesia şi cu propriile forţe să îmi asigur existenţa şi să depind numai de mine însumi. Evident, acesta este un drum anevoios, care presupune un număr mare de ore acordate învăţăturii, exerciţii, muncă şi chiar renunţări la activităţi atractive imediate, al cărei efect va fi o viaţa mai buna aşa cum fiecare şi-o doreşte. Doresc în acelaşi timp să arăt că la Petroşani mai frecventează cursurile foşti elevi ai liceului din Mătăsari ca: Petrică Gheorghiţă, Popescu Constantin, Dăescu Constantin, în anul III, Cârciu Leonard în anul II şi Severineanu Michi, Ceauşescu Octavian şi Ciortan Irinel în anul I. În speranţa că rândurile mele vor fi citite de generaţiile actuale precum şi viitoare, le urez acestora precum şi cadrelor didactice cât mai multă competentă şi perseverenţă în tot ceea ce întreprind şi vor întreprinde în viitor. În încheiere aş dori să adresez colectivului redacţional al revistei “Murmurul Jilţului” o cât mai lungă continuitate. Cu deosebită stimă. Angelica BOIANGIU şi Daniel DOBRECI, Universitatea Ecologică, Bucureşti. Felicitări pentru această revistă şi pentru aceşti minunaţi elevi, ce au avut curajul de a începe o asemenea muncă titanică. Spunem curaj, pentru că numai avântul şi puţin inconştienţa vârstei de 16 ani i-a determinat să concretizeze această iniţiativă. Avem nevoie de hrană spirituală pentru a putea lupta să facem un mâine mai bun pentru noi şi pentru cei ce vin după noi. Felicitări pentru domnul profesor, care cu experienţa şi talentul dânsului este sprijinul şi coordonatorul principal al acestei redacţii. Dar credem că este momentul să ne prezentăm. Suntem Angelica Boiangiu şi Daniel Dobreci, care am absolvit liceul 78

dumneavoastră în anul 1993. Actualmente suntem studenţi în anul III şi IV Drept din cadrul U.C.B. Poate vă întrebaţi, şi pe bună dreptate, de ce scriem acest articol la revista “Murmurul Jilţului”. Orice adolescent, aflat încă pe băncile şcolii, visează un viitor frumos şi cu cât mai multe împliniri atât pe plan personal, dar mai ales profesional. Până aici totul este absolut normal, un tânăr ca orice om de altfel, dacă nu are capacitatea de a visa, duce o viaţă pustie şi ticsită. Dar a visa nu e suficient. Pentru a-ţi putea îndeplini visul trebuie să lupţi până când acesta devine o certitudine. Nu avem voie să renunţăm. Ne suntem datori în primul rând nouă, pentru a duce la bun sfârşit ceea ce dorim. Visul era şi este, să devenim jurişti. Pentru a ajunge acolo este o cale lungă şi plină de greutăţi. Am început acest drum cu elanul adolescenţei. Pe parcurs am învăţat cum să ni-l temperăm şi cum să calculăm fiecare mişcare. Nu vrem să credeţi că facem publicitate Facultăţii de Drept sau facultăţii în general. Numai voi trebuie să decideţi dacă veţi urma o facultate sau ce profil anume. Dar cu sinceritate, daţi-ne voie să vă spunem că, pentru o bună formare ca om în societate şi ca bun profesionist, numai o facultate te poate ajuta. Şi lăsând puţin deoparte lucrurile neserioase, viaţa de student nu credem că poate fi echivalentă cu altceva. Momentele petrecute în mijlocul colegilor îţi dau posibilitatea de a cunoaşte mari personalităţi în domeniul respectiv sau posibilitatea de a frecventa biblioteci bogate. Dar foarte important este să simţi că ţi-ai luat viaţa în propriile-ţi mâini, şi că ai posibilitatea să o modelezi aşa cum crezi tu că este mai bine. De aceea, în continuare, o să încercam să descriem Universitatea Ecologică din Bucureşti pe care o urmăm, sperând ca, după ce elevii care nu s-au decis între două sau mai multe facultăţi să o aleagă pe aceasta şi credem că nu vor regreta. Dacă nu au auzit de această facultate, sperăm ca după citirea acestor rânduri să se gândească serios la această variantă cu Facultatea de Drept, nu numai cea din cadrul Universităţii Ecologice, dar şi din cadrul celorlalte universităţi particulare, care după ultimele reglementări în vigoare, confirmă aceleaşi drepturi ca şi universităţile de stat. Ca şi în toate ţările dezvoltate, învăţământul particular va fi reglementat, adecvat în continuare şi va lua o amploare deosebită singura problemă existenţa cât de cât a unei baze materiale din partea viitorului student. Universitatea Ecologică din Bucureşti cuprinde mai multe facultăţi acreditate din care amintim: Facultatea de Drept, Facultatea de Management, Facultatea de Sport, Facultatea de Ecologie şi în curs de acreditare e Facultatea de Medicina. Facultatea de Drept, pe care şi noi o urmăm, are profesori titulari de la Facultatea de Drept, de stat şi profesori de la Academia de Poliţie “Alexandru loan Cuza”. Pentru cursurile de zi se fac 4 ani şi pentru cursurile fără frecvenţă - 5 ani. Pentru desfăşurarea cursurilor, Universitatea are trei amfiteatre numai pentru Facultatea de Drept şi o clădire cu 16 săli pentru seminarii. Pentru fiecare student care are media cea mai mare din an se acordă bursă de merit. După 79

terminarea celor 4 ani şi respectiv 5 ani, studentul are două variante de susţinere a examenului de licenţă în cadrul Universităţii de stat sau în cadrul Academiei de Poliţie “AIexandru loan Cuza” sau, dacă procentajul deţinut de primele trei generaţii este mai mare decât minimul admis de lege, examenul se va susţine în cadrul facultăţii. Cu părere de rău, că nu am reuşit să fim prezenţi la niciunul din evenimentele din toamna aceasta organizate în cadrul liceului, nu putem decât să vă mulţumim pentru spaţiul acordat în aceste pagini şi să urăm viaţă cât mai îndelungată acestei reviste, putere de muncă şi idei cât mai multe şi fructuoase colectivului de redacţie. Puiu Florinel Gureanu, student în anul III la Facultatea de Finanţe – Asigurări, Universitatea “Constantin Brancuşi” Târgu-Jiu. În aceste rânduri care urmează aş vrea să prezint câteva aspecte legate de viaţa studenţilor din cadrul Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu-Jiu, studenţi printre care sunt bucuros că mă găsesc şi eu în anul III la Facultatea de Finanţe - Asigurări. Mai întâi aş vrea să încep a spune câteva cuvinte despre Universitate: Universitatea “Constantin Brâncuşi” are 2 facultăţi şi anume Facultatea de ştiinţe economice şi juridice şi Facultatea de inginerie. La Facultatea de Ştiinţe economice şi juridice sunt 4 secţii, două la ştiinţe economice, finanţe-asigurări şi turism-servicii şi două la ştiinţe juridice, administraţie publică şi drept cu durata de studiu de patru ani, învăţământ de zi, iar la Facultatea de Inginerie sunt 3 secţii, tehnologia construcţiilor de maşini, centrale termoelectrice şi automatică şi informatică industrială, cu durata de studiu de cinci ani învăţământ de zi. În cadrul fiecărei secţii studenţii sunt împărţiţi pe ani de studiu, iar în cadrul fiecărui an pe grupe fiind echivalentul claselor de liceu. În afara grupelor mai există şi 2 organizaţii studenţeşti: Societatea Studenţilor Gorjeni şi Asociaţia Studenţilor, la care studenţii pot adera sau nu în ce priveşte disciplinele studiate acestea diferă în funcţie de profil şi de secţie în primii 2 ani asemănându-se foarte mult cu cele studiate în liceu, fiind mai multe şi generale, urmând ca din anul III să se studieze materiile specifice profilului respectiv acestea fiind mai puţine iar câte odată şi mai uşoare, astfel că odată ajuns în anul III poţi considera că eşti absolvent. De aici s-a născut şi zicala “Primii 7 ani sunt grei, până treci în anul III”. Anul universitar începe la 1 octombrie şi este împărţit în 2 semestre a câte 14 săptămâni fiecare, semestre urmate de câte o sesiune de examene, o sesiune de iarnă şi sesiunea de vară. De obicei sesiunea de vara este precedata de presesiune în care studenţii cu restanţe la examenele din iarnă au posibilitatea să susţină din nou examenele. La fel şi începerea anului universitar este precedată de sesiunea de toamnă, reexaminările şi rereexaminările, perioadă în care studenţi cu restanţe din sesiunile de iarnă şi/sau vară susţin din nou examenele sau studenţii nemulţumiţi de nota obţinută la o materie, dar care nu au nici o restanţă pot veni la măriri, unde vor da din nou examene sperând la o nota mai mare. Fiecare disciplină are 80

repartizat un curs şi un seminar pe săptămână, acestea având în general o durată de 2 ore fiecare. La cursuri profesorul ne prezintă disciplina respectivă urmând ca la seminarii studenţii să poarte o discuţie cu profesorul sau asistentul acestuia, să ridice probleme sau să rezolve aplicaţii practice referitoare la disciplina respectivă. Seminariile au o mare importanţă în pregătirea studenţilor pentru că dau posibilitatea studierii materiei imediat după ce aceasta a fost predată, când explicaţiile profesorului de la curs sunt încă proaspete, acest fapt ducând la o însuşire mai bună a materiei respective, iar activitatea de la seminar a unui student poate duce uneori la stabilirea notei pe care o primeşte la examen. 0 componentă importantă a vieţii studenţilor o reprezintă petrecerea timpului liber, care îmbracă cele mai variate forme, de la citirea unor cărţi sau reviste până la diverse excursii şi drumeţii la munte sau la mare, excursii de care cei mai studioşi dintre studenţi beneficiază în mod gratuit. “Gratuit” este cuvântul magic care bucură orice student, deoarece banii reprezintă cea mai mare problemă cu care se confruntă studenţii, şi nu numai ei, banii unui student nefiind niciodată de ajuns, fiecare încercând să minimizeze această problemă prin diferite mijloace: găsirea unui serviciu şi poate cea mai avantajoasă dintre toate, obţinerea unei burse de studiu sau de merit, acordate pentru o medie pe mărime sau pe an de minim 8,50 respectiv 9,80. Sperând că aceste rânduri au convins o parte din iniţiatorii revistei să se alăture studenţilor din România începând cu 1 octombrie 1997, eu le urez mult succes în viaţă şi sa nu aibă restanţe. Cu consideraţie! GRECU Alexandru Alin, electrician la E.M. Jilţ Sud Scriu acest articol adresându-mă elevilor Grupului Şcolar Industrial Minier Mătăsari. Deşi paradoxal, aş începe spunându-le că îi invidiez. Vă spun acest lucru dragi prieteni fără vreo răutate. Da, vă invidiez. De ce? Pentru ca voi în drumul spre afirmare aţi primit o şansă în plus. O şansă pe care mi-aş fi dorit-o şi eu, dar pe care ca elev al aceleaşi şcoli nu am avut-o niciodată. Despre ce şansă este vorba? Cred că v-aţi dat seama că mă refer la această minunată revistă care acum va aparţine şi care dă o notă distinctă atât liceului cât mai ales localităţii Mătăsari. Deci, valorificaţi-vă şansa la maximum, în acelaşi timp folosesc această ocazie pentru a felicita pe domnul diriginte pentru acest gest de excepţie unic, pentru că aşa cum ştim cu toţi dânsul este inima acestei reviste. Ştiţi, atunci când am citit primul număr al acestei reviste am simţit o bucurie imensă. În aceste momente de mândrie mi-au revenit în minte nişte cuvinte care-mi fuseseră adresate la puţin timp după ce semnasem primul meu contract de muncă. Participam la o discuţie la care erau prezenţi şi câţiva ingineri. Atunci am fost întrebat unde am terminat liceul. Am spus la Mătăsari. Mi s-a răspuns ironic în faţă şi am fost întrebat la fel de ironic dacă am învăţat ceva în incubatorul de la Mătăsari. Vă daţi seama că a fost ceva extrem de dureros pentru mine. Am încercat să demonstrez contrariul dar totul a fost inutil. De aceea, prin apariţia acestei reviste noi putem demonstra 81

mult mai uşor, atât cât şi voi, celor care mai au asemenea idei în cap, că şi la Mătăsari se învaţă carte. Dar, cine sunt eu? Mă numesc Grecu Alexandru Alin, am 21 de ani şi la fel ca şi voi am învăţat în acest liceu, liceu pe care l-am absolvit în 1993. În prezent sunt electrician la E.M. Jilţ Sud.În aceşti ani care au trecut de la absolvirea liceului, cursul vieţii mele a cunoscut atât pante ascendente cât si descendente. AM reuşit la Facultatea de Management Financiar Contabil în cadrul Universităţii Ecologice Bucureşti, facultate ale cărei cursuri le-am urmat timp de 2 ani. Dar din păcate pentru mine, din diferite motive, pe care nu are rost să le prezint aici anul acesta m-am retras. Totuşi trăiesc cu speranţa că o voi lua de la capăt şi asta cât mai curând cu putinţă, pentru că numai aşa îmi voi putea îndeplini mult mai uşor aspiraţiile şi idealurile de viitor şi sunt destul de multe. Tot în acelaşi am trăit bucuria găsirii unui loc de muncă. Ziua în care m-am angajat, cu intervenţii, fiind şi cea mai frumoasă zi din viaţa mea, dar în acelaşi timp a fost şi ziua în care am coborât din castelul de vise pe care-l clădisem în minte. A fost ziua în care m-am trezit la realitate. După trei ani de serviciu am înţeles un lucru. Mi-am înţeles pentru prima oară cu adevărat părinţii. Am înţeles eforturile care le-au făcut pentru a mă creşte şi educa. Am înţeles de ce îmi cereau să învăţ şi să urmez un alt drum în viaţă diferit de al lor. Am înţeles că viaţa este dură şi mai ales necruţătoare cu cei care păşesc greşit pe drumul ei. Şi pentru că am înţeles toate acestea le mulţumesc şi le voi fi veşnic recunoscător părinţilor, dar şi profesorilor care la rândul lor au încercat să-mi călăuzească paşii în viaţă. Va veni timpul, dragi prieteni, când şi voi le veţi da dreptate şi le veţi mulţumi sau, dacă nu, va veţi căi că nu i-aţi ascultat deşi acum vă deranjează faptul că nu vă ocolesc mereu spunându-vă să învăţaţi. Dar, credeţi-mă că am dreptate. Ştiu, o să spuneţi că nu puteţi să ajungeţi toţi profesori, doctori, avocaţi, ingineri... şi poate că aveţi dreptate, dar asta numai parţial. De ce? Pentru că eu consider că fiecare dintre noi are o şansă de reuşită în viaţă. Şansa asta trebuie jucată până la capăt, pentru că numai voi singuri o puteţi valorifica. Aşa că, credeţi în voi şi faceţi tot ceea ce va stă în putinţă să reuşiţi. Vă urez: SUCCES. Cam aceasta e ceea ce v-aş putea spune eu. Nu vă cer să mă înţelegeţi ci vă cer să gândiţi. Gândiţi-vă la drumul ce trebuie să-l urmaţi în viaţă. Gândiţi-vă că la ora actuală a găsi un loc de muncă şi implicit a-l păstra e un lucru foarte greu, totul depinzând de profesionalismul vostru, profesionalism pe care trebuie să vi-l formaţi. Gândiţi-vă că cei care v-au dat viaţă şi v-au crescut nu vă vor răul. Deci, gândiţi şi acţionaţi în consecinţă. Şi pentru că am scris aceste rânduri în ultimele zile ale anului 1996, aş vrea să transmit tuturor celor care mi-au îndrumat paşii prin şcoală din clasa I până în clasa a XII-a, multă sănătate, fericire si noroc în viaţă, împreună cu tradiţionalul “La mulţi ani!. La fel le doresc şi tuturor elevilor Grupului Şcolar Industrial Minier Mătăsari. Cu respect! 82

GRIDAN Constantin Vasile, electrician E.M. Jilţ Nord Scriind aceste rânduri mă bucur şi vă mulţumesc domnule profesor pentru că mi-aţi oferit şansa de a fi din nou printre elevi, acum când nu mai pot spune decât “am fost elev”, pentru şansa de a-mi putea exprima gânduri şi impresii iar cu acestea plăcerea de a încerca să fiu atât cât se cuvine un îndrumător al elevului liceului dumneavoastră, al liceului meu, al cititorului revistei “Murmurul Jilţului”, acel cititor care îşi pregăteşte saltul spre înainte. Mă bucur şi totodată vă invidiez, elevi ai Liceului Industrial Minier Mătăsari, pentru că aveţi o astfel de minunată revistă, pe care eu nu am avut-o, pentru că aveţi o şansă în plus de a vă afirma, de a vă descoperi vocaţia şi de a demonstra că la Mătăsari este un liceu cu prestigiu, un liceu la care predau profesori minunaţi şi la care învaţă elevi minunaţi. Mă numesc Gridan Constantin Vasile, şi la fel ca şi voi am învăţat la Liceul Industrial Minier Mătăsari, liceu pe care l-am absolvit în urmă cu aproape patru ani avându-l alături pe domnul diriginte Dădălău Dumitru. La fel ca şi voi am dorit ca după sfârşitul aceea ce înseamnă “viaţa de elev” să realizez ceva în viaţă cu care să mă mândresc, putând spune “sunt cineva”. Aşa am ajuns să susţin examenul de admitere la Facultatea de Inginerie din cadrul Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu-Jiu. Am fost admis şi după un an de studenţie, cu profund regret, m-am retras din motive, de ce să nu o spun băneşti, trăind într-o familie modestă. Acum, când sunt electrician la E.M. Jilţ Nord, când simt că viaţa e cu mult mai grea de cum mi-am imaginat-o, râvnesc şi îmi dau silinţa spre un nou început, spre ceea ce am avut nu cu mult timp în urmă: o şansă pe care nu am ştiut să o valorific la maxim. Ştiu, poate că nu toţi aspiră spre o facultate, atunci când sunt elevi, dar cu toţii aveţi vise şi vreţi să realizaţi ceva. Unii vrem să fim intelectuali, să avem un viitor mai sigur iar alţii vrem să fim simpli muncitori dar pentru toate acestea trebuie să ne pregătim într-o egală măsură. Că pentru a reuşi într-o facultate ne este aşa de uşor, cu toţi o ştim. Dar, ceea ce nu ştim este că pentru a obţine un loc de muncă, azi. în societatea în care trăim, este cu mult mai greu şi vi-o spun din propria-mi experienţă. De ce spun că este mai greu? Locuri sunt din ce în ce mai puţine, locuri la care aspiră sute de candidaţi. Parte dintre ei au cunoştinţe în cadrul întreprinderilor, parte dintre ei au un ban cu care să-şi cumpere un loc de muncă, căci ne-am obişnuit şi cu asta, iar nouă celor care nu avem nimic ci ne avem decât pe noi înşine nu ne rămâne decât să demonstrăm că avem o pregătire, că suntem mai buni şi merităm să învingem. Ce am avut eu atunci când m-am angajat? Mă aveam pe mine însumi şi nu puteam să nu regret că atunci când profesorii mă îndrumau spre o meserie eram cu ochii pe pereţi şi dădeam prea puţină importanţă. Dar, cu toate acestea nu mi-am putut pierde încrederea în ceea ce sunt, m-am ambiţionat, m-am pregătit şi am reuşit ca după susţinerea examenului să fiu admis obţinând un loc fruntaş şi totodată demonstrând că 83

învăţând ai parte de reuşită şi mai mult, demonstrând că şi la Liceul Industrial Minier Mătăsari se învaţă carte fiind un real exemplu. Da. Am obţinut un loc de muncă şi am fost foarte fericit. Dar acum când practic o astfel de meserie îmi dau seama că nu poate însemna un ideal din a fi doar un simplu muncitor. Mi-am spulberat vise, acum când sunt în subordinea celor mari celor care au reuşit să-şi creeze un viitor în viaţă mai sigur şi mai bun. Mi-am spulberat vise şi mă revolt propria-mi persoană când văd colegii de lângă mine repetând că nu au fost capabili să-şi dorească, atunci când nu era prea târziu, să fie asemeni şefilor lor. Le dau ascultare şi mă alătur lor, dar sunt încă fericit şi încrezător că am şansa să o iau de la capăt. Ce trebuie să faceţi voi pentru a nu avea o astfel de experienţă? Trebuie să-i ascultaţi pe părinţi atunci când vă îndrumă spre un viitor mai bun la care să fiţi mândri de ceea ce sunteţi. Trebuie să daţi ascultare profesorilor care vă sunt în permanenţă alături, mereu ca deschizători de drumuri şi nu doar să-i criticaţi atunci când vi se dă o notă mai mică sau sunteţi apostrofaţi. Atunci când încă sunteţi elevi viaţa vi se pare mai frumoasă ca niciodată, fiind lipsiţi de surprize; cei care se ascund în spatele ei, nu doresc idealuri şi vise care să se împlinească. La toate acestea trebuie să fim ascultători, trebuie să ne impunem maturitate la nematuritate, să fim mai siguri în ceea ce ne cerem să ne pregătim continuu ca mai târziu să putem spune că şi visurile au un temei tinzând spre realitate. Scriind acest articol, nu ştiu dacă am fost înţeles prin ceea ce am vrut să exprim, supărându-vă sau bucurându-vă, dar cred în voi şi vă urez succes în tot ceea ce vă propuneţi, iar visurile voastre să nu vă fie doar un simplu vis ci realitate. Doresc succes şi infinitate acestei minunate reviste “Murmurul Jilţului” care vă scoate în evidenţă dându-vă posibilitatea să vă exprimaţi gânduri, păreri, idei şi demonstrează că învăţaţi într-un liceu minunat şi cu merite deosebite.Cu dragoste!

SĂRBĂTOAREA FIILOR JILŢULUI
A venit toamna. Copiii se întorc la şcoala lor dragă. Locuitorii văii Jilţului de la cel mai mic până la cel mai mare ies cu toţii la muncă, să culeagă roadele câmpului, să umple hambarele, să se pregătească pentru a primi pe cei dragi nu este mult timp, la marea sărbătoare care, anul acesta va avea loc pe 23 octombrie 1999. Este a doua ediţie pe care o vrem mai frumoasă, mai atractivă, cu o participare tot mai mare a celor care soarta le-a fost benefică, s-au îndepărtat de locurile străbune şi fiecare şi-au făcut un rost în viaţă acolo unde i-a fost hărăzit. Vor veni cu toţii la casa părintească să-şi vadă locurile natale pe unde au copilărit, să se întâlnească cu rudele, cu vecinii, să-şi dea bineţe unul cu celălalt, să pună ţară la cale, să-şi povestească bucuriile şi necazurile şi, împreună, sâmbătă 84

dimineaţa pe 23 octombrie 1999, începând cu ora zece, să se prezinte la Grupul Şcolar Tehnologic din Mătăsari, unde generaţiile de azi îl vor primi în suflet pe cei vârstnici care sunt părtaşi alături de ei la cea mai mare sărbătoare de pe văile jilţului. Şi la prima ediţie vom invita în mijlocul nostru pe cei care, astăzi, conduc destinele judeţului, vom avea prilejul să ţinem o mare adunare populară, să venim vecini din toate satele în straie de sărbătoare, să vedem un bogat şi atractiv program artistic prezentat de Ansamblul Doina Gorjului din Târgu-Jiu, de ansamblul Maria Apostol al şcolii Populare de Artă de formaţiile cultural – artistice din judeţ, ale liceului şi tuturor şcolilor din satele aparţinătoare comunei Mătăsari. Prin grija cadrelor didactice vom organiza două campionate de fotbal la nivelul celor patru sate precum şi la clasele de liceu şi şcoală profesională, vom sărbători majoratul, balul bobocilor, vom lansa revista Murmurul Jilţului şi odată cu lăsarea serii, şi în jurul focului prieteniei, vom juca, ne vom simţi bine. Ca organizatori ai acestei memorabile sărbători, Fundaţia Murmurului Jilţului, Liga Fiii Jilţului, Consiliul Comunal şi Primăria Mătăsari, cu implicarea directă a conducerii Grupul Şcolar Tehnologic, fac un apel de suflet către toţi locuitorii acestei zone să-şi invite pe cei apropiaţi, plecaţi în ţară sau în străinătate, să vină la Mătăsari la această zi mare asigurându-i că n-au ce regreta, că se vor simţi bine şi vor avea ce povesti urmaşilor, urmaşilor lor, de clipe de pomină petrecute împreună. Vă aşteptăm cu drag şi voie bună. Dumnezeu să vă ajute să fiţi alături de noi. D. Dumitru

DĂRUIRE ŞI COMPETENŢĂ
1 septembrie. O zi mare în viaţa şcolii. Începe un nou an de învăţământ, ultimul al acestui secol şi mileniu. Gândul nostru se îndreaptă spre o nouă etapă de dezvoltare, spre înfăptuirea reformei care face paşi repezi în reîncadrarea sistemului nostru de învăţământ la noile standarde europene ale lumii civilizate. Făcând o analiză asupra ceea ce am făcut, din perspectiva viitorului, a ceea ce ne aşteaptă ne putem mândri că avem o bază materială de invidiat, că populaţia şcolară începe să fie stabilă, că toată dăscălimea din Mătăsari este conştientă că trebuie să facă mai mult pentru a învăţa copii carte, pentru că împreună cu familia să determinăm o schimbare radicală în mentalitatea celor care mai cred că în ziua de azi se poate trăi şi fără să ai prea multe studii. Realitatea este cu totul şi cu totul alta. Chiar dacă în ultimii doi ani învăţământul din Mătăsari a fost într-un declin total, trebuie să învăţăm din greşeli şi să găsim resursele necesare pentru a ridica ştacheta nivelului de pregătire al elevilor, să obţinem rezultate bune la olimpiade şi concursurile de meserii, să ne perfecţionăm pregătirea profesională, să întărim ordinea şi disciplina la toate 85

nivelurile să dezvoltăm în sufletul fiecăruia sentimentul datoriei împlinite. Din acest punct de vedere facem un apel călduros la toţi cei care au chemare pentru învăţământ, precum şi la cei care sunt părtaşi la bucuriile şi necazurile noastre, să ne unim eforturile şi să demonstrăm că şi în Mătăsari se poate face un învăţământ de calitate, performant că putem să fim la înălţimea înaintaţilor noştri care, de pe băncile acestor şcoli din valea Jilţurilor, au ajuns oameni de nădejde slujind cu devotament comandamentele etapei în care trăiesc. Trebuie să acţionăm cu tact şi discernământ, să învăţăm alfabetul reformei din această perioadă de tranziţie, să ne apucăm serios de treabă, să ne adaptăm din mers noilor cerinţe privind respectarea curricumulului, a plajei orare, manuale alternative, noii structuri a anului şcolar, folosirii în mod eficient a orelor opţionale la diferite obiecte şi cicluri de învăţământ. Am demarat în forţă, am acţionat pentru o încadrare corespunzătoare cu personal didactic, am avut la toate clasele întâlniri cu părinţi elevilor,prilej cu care am făcut o analiză exigentă şi hotărâtă a rezultatelor obţinute, am stabilit de comun acord măsurile necesare pentru schimbarea atitudinii faţă de învăţătură, portul a uniformei şcolare crearea unui climat sănătos de muncă, prin pavoazarea imediată a sălilor de clasă şi coridoarelor. În acelaşi timp ne-am preocupat să perfecţionăm activitatea organismelor de conducere colectivă, să îmbunătăţim condiţiile de muncă ale cadrelor didactice, să facem demersurile necesare pentru continuarea lucrărilor la centrala termică, să împrejmuim incinta grupului, să reînfiinţăm centrul de execuţie bugetară pentru comunele Dragoteşti, Slivileşti, Bolboşi, Negomir să funcţionăm cu două clase a XI – a de liceu cursuri serale, o clasă postliceală de maiştri, să dăm în folosinţă un cabinet medical, să organizăm corespunzător practica elevilor, atât în producţie cât şi la ateliere să creăm condiţii omeneşti de cazare la internatul liceului, să obţinem aprobări pentru dotarea cu o maşină de transport, precum şi fonduri în vederea lambrisării holurilor şi cabinetelor, înlocuirea mobilierului degradat şi logistică necesară examenelor de capacitate şi bacalaureat care se vor da la noi în şcoală. N-am uitat nici activitatea „Fundaţiei Murmurului Jilţului”,care în ultimii trei ani a adus numai bucurii liceului nostru, l-a făcut cunoscut şi apreciat pentru acţiunile culturale şi de educaţie organizată pentru tipărirea revistei, a antologiei lirice a elevilor, a genului de pictură, a taberei de creaţie de la sfârşitul lunii mai a.c.,precum şi obţinerea locului trei la concursul naţional al revistelor şcolare, ceea ce ne-a dat dreptul să participăm la Tabăra Naţională de la Muscelu şi Ciric Iaşi. Nu trebuie trecute cu vederea nici amenajarea Muzeului Jilţului, sărbătorirea în premieră absolută a Zilele liceului şi Fiilor Jilţului, acţiuni de mare anvergură, apreciate la modul superlativ nu numai de conducerea politică şi administrativă a judeţului de mass-media centrală şi locală cât şi de locuitorii acestor văi, de copii în general. Fie ca, de asemenea acţiuni să mai avem parte şi timpul necesar să le organizăm, că sunt benefice pentru noi toţi. Dădălău Dumitru 86

ELEVII TALENTAŢI - MÂNDRIA ŞCOLII
Am citit cu o deosebită plăcere MURMURUL JILŢULUI, nr. 10 ianuarie 1999. Am rămas plăcut impresionat de mulţimea corespondenţilor acestui periodic dar, mai ales de calitatea acestora. Nume de prestigiu ca: N. Dragoş, N. Brânzan, C. Băleanu, C. Pamfiloiu, D. Graure, Gh. Dănescu, D. Pătrăşcoiu, Liviu Poenaru şi mulţi alţii, asigură trăinicia acestei publicaţii. Dar, cu totul deosebit este faptul că, bat la poarta consacrării foarte mulţi elevi - de la clasele mici până la ultimul an de liceu, liceenii corespondenţi dovedesc maturitate şi este o plăcere să le citeşti articolele. Asupra acestora trebuie să se îndrepte atenţia îndrumătorilor şi mai ales sprijinul colegilor. Iată, nişte întâmplări BĂTRÂNE, despre felul CUM NU TREBUIE să procedeze cei din jurul elevilor talentaţi. Profesorul de limba română, a cerut elevilor să redacteze o compunere cu titlul “O întâmplare din viaţă”. Un elev, cu înclinaţii în domeniu, a prezentat compunerea “PIŢIGOIUL DIN ULCIOR”. Expunere minunată, cum într-un ulcior, pus de mama lui într-un gard şi-au făcut cuib nişte piţigoi. El curios, cum sunt copiii, a spart ulciorul să vadă ce este în el. A găsit câţiva puişori. Ulciorul fiind spart, părinţii au părăsit puişorii care au fost găsiţi morţi. Expunerea a fost înduioşătoare. Profesorul a acordat nota maximă. Dar, ce te faci cu GOLANII din rândurile elevilor. Invidioşi, răutăcioşi, au început cu ironiile, sâcâielile, chiar batjocuri. “Cum să intre un piţigoi în ulcior?” spuneau ei. Şi l-au tot sâcâit pe bietul băiat, că nu a mai fost capabil să compună aşa de frumos. Alt elev se trudea să înveţe la vioară. îi plăcea şi zilnic avea program de exerciţii. Când făcea exerciţiile, nişte răutăcioşi, unde nu începură să joace şi să chiuie de te asurzeau, motivând in batjocură: “Când cântă Nicu, aşa-i de frumos, noi nu ne putem abţine să nu dansăm”. Şi bietul Nicu abia ŢÂLŢAIA pe cele patru corzi. Au ţinut-o aşa până când Nicu s-a lăsat de vioară. Pe când, cunoscutul artist HORAŢIU MĂLĂELE era elev la L.T.V., priceput fiind, a făcut caricatura profesorului de limba franceză. Fiind surprins, profesorul 1-a articulat cu 3. Profesorul îmi era cunoscut. L-am întâlnit, l-am certat, iar el a mărturisit că a făcut o greşeală, că s-a pripit fiind sub tortura unor supărări. Vedeţi dragi elevi că, uneori şi profesorii greşesc, când, normal ar fi să-şi lase necazurile la uşa şcolii. Dacă veţi citi cu atenţie cele trei întâmplări, am convingerea că veţi înţelege care trebuie să fie conduita faţă de colegii înzestraţi. Invidia, indiferenţa, obstrucţionarea colegilor dotaţi, trebuie să vă fie străine. Uitaţi-vă în jurul vostru. Cunoaşteţi-vă bine colegii. Fiecare aveţi un “DAR” de la natură, care trebuie susţinut, încurajat. Ridicaţi-vă mai presus de ceea ce degradează sufletul omenesc: invidie, ură, gelozie. Fiţi buni colegi şi preţuiţi-vă reciproc. Când veţi fi OAMENI INTRE OAMENI - nu vă va fi nici sfială, nici ruşine de trecutul vostru. Vă veţi îmbrăţişa cu dragostea frumoaselor amintiri din anii de liceu. Ce poate fi mai NOBIL, mai FRUMOS !! prof. pensionar Emanoil Cinteză, Săcelu - Hăieşti 1344 Gorj 87

VIAŢA SPIRITUALĂ A LOCALITĂŢII MĂTĂSARI
Astăzi când în acest moment festiv încercăm să ne amintim cum a evoluat învăţământul în comuna noastră din momentul când s-au înfiinţat primele ;clase liceale eu am să mă întorc mai mult în timp şi în câteva cuvinte am să prezint cum a evoluat în general învăţământul în comuna noastră. Diverse documente, acte de vânzări, cumpărării de moşii, cărţi de judecată întocmite şi semnate de oamenii de pe aceste locuri demonstrează că scrisul a fost cunoscut de un grup restrâns, din timpuri foarte vechi. După unele date transmise oral din generaţie în generaţie şi păstrate până azi de generaţiile de bătrâni, înainte de domnitorul Al. I. Cuza (prin anii 1850-1860 lon Dascălu îi învăţa pe copii literele, probabil făcându-le pe nisip aşezat în lădiţă. Legea instrucţiunii din 1867 prin care se puneau bazele unui sistem de învăţământ unitar în ţară şi care prevedea obligativitatea instrucţiei primare pentru copii între 8-12 ani, a fost aplicată numai parţial deoarece şcoala. Ca unitate de învăţământ, a luat fiinţă în anul 1893 fără a avea local propriu şi funcţionând prin case particulare. În anii 1893-1894 a funcţionat ca învăţător C-tin Mândruleanu care avea înscrişi într-o sală de clasă închiriată (la Zoiţa Constantin şi Popescu lon) 76 copii: din care au promovat 4 clase-18 elevi iar 5 clase doar 2 elevi. Spre sfârşitul secolului legea din 1864 a fost modificată cu „Legea învăţământului primar din 1893 (Tache Ionescu) completată în 1896 (Petre Poni)şi apoi cele doua legi ale lui Spiru Haret - „legea învăţământului secundar şi superior (1898) şi legea învăţământului profesional 1899 care au constituit progrese pe linia organizării învăţământului şi a conţinutului acestuia. Între 1894-1895 a funcţionat ca învăţător Velican Ion urmat de M.C.Popescu(1895-1898), Pupăzan Gheorghe 1899-1900, Nicolae Geamănu (1899-1904) care era din satul Temişeni. După 1909 au funcţionat Ponorescu Gheorghe. Ponorescu Vasile (1909-1940) - Tutila Gheorghe la al II-lea post înfiinţat în 1924; Nicolae Dragotoiu. Dăescu Ignat, Căruntu Sever, Tănăsoiu D Constantin, de care îşi amintesc poate mulţi dintre părinţii noştri sau chiar noi, Vîlceanu C-tin, Păsărescu Aneta, Ursu Gheorghe, Stăniloiu Elisabeta Griglou Gheorghe, Popescu Ion şi deja ne apropiem de zilele în care mulţi din dascălii aflaţi aici în faţa dumneavoastră i-au avut dascăli pe cei care îi enumăr acum şi chiar unii din elevii din sală le-au fost elevi, înv. Draga Gheorghe, Draga Elena, Stoichiţoiu Maria. După anul 1900 s-au pus bazele materiale în învăţământul din satul Mătăsari, prin contribuţia unui local de şcoală cu o sală de clasă şi o cămăruţă pentru păstratul arhivei şi cancelarie pentru un învăţător. Erau înscrişi la cursuri în anul şcolar 1900-1901-47 elevi în clasele I-IV şi 5 elevi în clasa a V-a, promovând clasele I-IV- 38 elevi iar clasa aV-a-3 elevi. Începând cu anul 1924 numărul elevilor a crescut. înfiinţându-se al II-lea post 88

de învăţământ. În perioada 1914 şi l918 va constitui un regres pentru activitatea şcolară. Între anii 1918-1944 regimul parlamentar adus o politică şcolară care s-a caracterizat prin intensificarea acţiunilor de lămurire a copiilor să înveţe carte. Sunt îndrumaţi tot mai mult copii din mediul rural spre şcoli superioare. Legea învăţământului primar al statului şi primar normal din 1924 a dr. P. Angelescu prevedea ca şcoala primară să fie prelungită cu 3 clase supraprimare, această măsură a constituit un pas înainte în legislaţia şcolară românească, dar n-a dus la o micşorare a analfabetismului care se menţinea încă la o cotă ridicată, aceasta după Istoria învăţământului din România. In 1924 în Mătăsari erau 1411 locuitori din care neştiutori de carte erau 508. la Brădet din 877-288, iar la Croici în 1930 din 426 locuitori 236 nu ştiau carte. Localurile de şcoală erau foarte noi în satele care le cunoaştem că ţin de comuna Mătăsari. Astfel lipsa localurilor de şcoală a determinat pe cetăţenii satelor să se adreseze organelor judeţene pentru a-i sprijini în construirea localurilor şi deschiderea învăţământului. În 4 iulie 1924 s-a adresat Prefecturii judeţului Mehedinţi pentru a construi şcoală la Croici. În 1928 şi Maria Dădălău din Croici, înainteă Ministerului o petiţie prin care arată că primăria şi-a plătit chiria pentru localul închiriat din 1926, dar primăria era săracă după cum se precizează şi nu avea cu ce plăti. Observăm că învăţământul din comuna noastră s-a dezvoltat în mare măsură prin contribuţia cetăţenilor care fie că închină propriile locuinţe pentru a funcţiona şcoala, ori contribuie cu banii proprii. Chiar dacă erau foarte puţini pentru a construi localuri de şcoală în satul Mătăsari învăţământul s-a desfăşurat pe etape în localuri diferite, fie alături de primărie în una din încăperile alăturate, fie într-o încăpere în casa învăţătorului C-tin Tânăsoiu. Apoi s-a început construirea localului unde astăzi se află atelierele şcolii. Documentele vremii precizează că fiecare cap de familie era impus cu plata unei sume între 100-2000 lei după posibilităţile fiecăruia. Cu toate sacrificiile făcute localul nu s-a dat în folosinţă în totalitate zbucnirea războiului a perturbat şi în satul nostru desfăşurarea învăţământului. În perioada următoare învăţământul se desfăşoară în localul unde astăzi sunt atelierele şcoală. Din anul 1970, s-a început construcţia unui nou local de şcoală în care toată lumea speră că voi funcţiona şi clase liceale. Locuitorii comunei au preferat să renunţe la electrificare, doar pentru a avea condiţii deosebite de învăţătură pentru copiii lor, ceea ce s-a întâmplat. Începând cu funcţionarea învăţământului în localul respectiv mulţi putem să precizăm şi cum s-a desfăşurat la început învăţământul liceal, care era baza materială. Oricum localul respectiv, apoi localul destinat anume învăţământului liceal unde azi ne desfăşurăm noi activitatea s-au schimbat mereu. Astăzi putem să afirmăm că ne desfăşurăm activitatea în cel mai modem, mai frumos, mai dotat, mai deosebit local nu doar din comuna noastră si nici din judeţ, ci chiar din ţară. Prof. Ceauşescu Zizi 89

Întâlnire cu artista - OCTAVIA CAZAN
Născută la 19 februarie 1933 în comuna Săcelu, judeţul Gorj, absolventă a Liceului Elena Cuza din Craiova şi activând în domeniul instructiv-educativ, în special la Liceul Nr. 2 din Tg.Jiu, d-na Octavia Cazan, după ani de studii libere de pictură devine membră a Asociaţiei Artiştilor din Bucureşti şi din anul 1994 este membră a C.I.V.A. din S.U.A. Primul catalog internaţional de pictură primit de la C.I.V.A. a fost pentru anii 1997-1998 în care este singurul pictor din România înscris alături din pictori din Canada, Franţa, Italia, S.U.A. adică tot ce înseamnă cultură şi artă modernista. Am cunoscut-o vorbindu-ne despre activitatea dumneaei pe tărâmul culturii. Modestă, interiorizată, i-am cunoscut actuali elevi care o cinstesc şi o preţuiesc la justa-i valoare. De-a lungul vremii a avut mai multe expoziţii personale şi de grup în oraşe mari ale ţârii Tg. Jiu, Craiova, Bucureşti, dar şi în străinătate, în ţări ca Statele Unite ale Americii unde s-a bucurat de atenţia publicului iubitor de frumos si culoare şi unde a atras de partea sa aprecierile criticii de artă. Într-un cuvânt, d-na Octavia Cazan oferă un spectacol cromatic de o sensibilitate deosebită care trezeşte în sufletele privitorilor dorinţa de a o lua de la capăt, bucuria aceea mai mult nefirească decât firească; d-na Octavia Cazan da o alta “ culoare” vieţii si condiţiei umane, atât de grea si de apăsătoare a uitării. Realizează o pictură realistă, sinceră care, trecută prin filtrele sufletului, oferă originalitate şi îndemnă la meditaţie, la a se căuta pe sine însuşi, la a-ţi pune în raport cu universul personalitatea. Pictoriţa a văzut şi a înţeles, ba mai mult a zugrăvit atât frumuseţile naturii încât le-a dat ceea ce li se cuvenea, adică un loc de mare cinste în creaţiile artistice personale.,,Cascadele de la Borşa”, „Asfinţiturile de soare”, “ Tablouri cu flori”,” Toamna la câmp”, sunt se pare cele mai apreciate tablouri ale artistei. Iar, pentru că până acum am vorbit mai cu seamă despre artista Octavia Cazan, ca să completăm acest tablou pe care încercăm şi noi să-l facem astăzi, ne vom opri puţin şi asupra omului de suflet Octavia Cazan. Plină de dragoste, care i se citeşte şi respiră prin toţi porii feţei, d-na Octavia Cazan a ales să-si trăiască viaţa în mijlocul copiilor. Gingăşia sufletului de copil, puritatea sufletească fără margini au atras-o întotdeauna. La întâlnirea de la Săcelu, am avut în faţă o familie, familia Cazan, o familie care a muncit în viaţă poate mai mult decât oricare alta sau tot atât de mult cât oricine pentru crezul său, pentru un trai mai bun. Soţul d-nei Cazan este inginer şi de asemenea un om cu suflet mare. Din spusele dumnealui am înţeles că a condus lucrările pentru construcţia celor mai mari combinate din ţară, a fost, deci omul care şi-a adus o reală contribuţie la înflorirea industriei româneşti. Şi, pentru că o astfel de ocazie nu ţi se oferă decât foarte rar în viaţă nu am putut să lăsăm să treacă pe lângă noi posibilitatea de a imortaliza momentul şi fără să 90

vrem să fim prea îndrăzneţi sau deranjanţi, am înregistrat pentru dumneavoastră câteva cuvinte: Octavia Cazan: „Mulţumesc d-lui prof. Dădălău pentru cuvintele frumoase spuse despre timpul petrecut împreună la liceul nr. 2 precum vă mulţumesc şi dumneavoastră tuturor, mici şi mari, organizatori şi artişti care vă aflaţi astăzi aici cărora va spun din toată inima „ Bine aţi venit! Ei, bine, copii, ne aflăm şi în faţa unor lucrări să zicem noi minore, lucrări de început dar sunt lucrări care au trecut prin ochiul sufletului. Culorile acestea care sunt pe mese nu exprimă altceva decât gândiri, unele poate sunt copii, altele poate sunt mai muncite, imaginaţii, după cum faceţi si dumneavoastră când încercaţi sa scrieţi o poezie - ocazie cu care vă felicit pentru ca v-am văzut, am fost la curent totdeauna prin grija domnului profesor si preşedinte al Fundaţiei cu revistele pe care le aveţi acolo şi încă o dată îi mulţumesc pentru albumul de pictură dăruit astăzi cu o parte din activităţile depuse la Mătăsari pentru că ceea ce faceţi acolo nu ştim dacă cineva a mai făcut în judeţul Gorj. De aceea, toată lauda pentru toţi cei care au muncit la întocmirea acestui album şi pentru cei care au realizat lucrările. De asemenea poeziile sunt adevărate comori acolo, proza scurtă,tot ce am văzut este nemaipomenit, deasupra aşteptărilor mele. De fapt, eu am lucrat şi cu un cerc de creaţie la Tg. Jiu cu toate că am fost bibliotecară. Prima dată am înfiinţat un cerc de drumeţie dar în toate.. cine credeţi ca ne-a ajutat. Cine era director pe atunci cu munca educativă? Domnul profesor Dădălău care nu era decât un suflet mare, mare, mare ceea ce văd că a rămas astăzi şi mă bucur. Ei bine, am plecat câţiva - şapte elevi - pe munte şi acolo am văzut că elevii ăştia au talent, erau nebunatici. Ce-am făcut? Am lucrat cu ei la liceu, le-am dat câte un rol şi am jucat o piesă. Văzând peisajul pe munte am ajuns la concluzia că trebuie să imortalizăm ceva dar nu eram în stare mai ales eu care în liceu făceam nişte aventuri de care toată clasa râdea. Ei bine, a mai venit d-na Frântu, soţia domnului Frântu într-o zi cu un buchet de lalele şi a adus aşa de frumoase lalele care m-au impresionat foarte mult şi dacă veneai mai la începutul lunii mai, găseaţi în faţa casei mele un minunat covor de lalele. Dar au trecut din păcate. Bun, dar atunci, am zis eu, ce bine ar fi să rămână lalelele astea! Şi zice cineva “ doamnă aduc eu un pictor. Cine? Unul bolnav care citea să recupereze orele pierdute şi vine cu un elev. “ Mă, tu ştii să pictezi?” “ Nu ştiu?” “ Dar, ştii să desenezi?” “ Da” - cu o voce de bas. Cum te cheamă?” “ Luchian”. “ Luchian?” Ca să vedeţi ce trecut avea cercul de pictură de la Tg. Jiu de acolo. “ Mă, tu ştii cine a fost Luchian?” “ M-aţi întrebat în anul întâi” “ în ce an eşti!” „ în anul trei” în două săptămâni am făcut o expoziţie... dar când am vrut să fac cercul de pictură am avut şi opozanţi, Dumnezeu să-i odihnească! Nu le spun numele că nu mai sunt printre noi dar am cumpărat un bloc şi uite ce am lucrat eu, după, care domnul Dădălău a venit şi “ las, doamnă, că îl facem ca lumea” şi am făcut cercul de pictură. Materiale gârla, ca să mă exprim aşa popular, în două săptămâni s-a făcut o expoziţie dar curajul nostru mare a fost că am trecut nişte turişti francezi care luau masa şi au zis unii 91

că ar vrea să cumpere. Ei, apoi ne-au crescut aripile şi a zis d-nul Dădălău că vrea să ne ducem la concursuri că aşa era moda şi bună modă era. Trebuie să ştiţi că acei copii, nu instruiţi foarte bine,dar talentaţi, nu ştiu cum se făcea dar numai locul I luau. Deci, dacă munciţi reuşiţi în viaţă. Totul e să-ţi placa să faci ceva. In momentele cele mai triste, în momentele extreme dacă ai poftă să pui mâna pe pensulă, pe creion şi pe hârtie te apuci şi faci aşa. Atunci este o treabă bună. Meritul şi prestigiul liceului nr. 2 a fost o perioadă când d-nul Dădălău a fost acolo. Eu m-am pensionat, sunt la vârsta la care sunt: Şcoala Populară mi-a dat acum cinci ani nişte ore aici, deşi aparţineam de Tg. Jiu. Doi ani am fost nevoită să întrerup, am mai încercat anul ăsta şi am realizat ceea ce vedeţi aici (expoziţia de pictură). Oricum, copiii au încercat să-şi spună gândurile aici. Printre ei am însă şi de la Tg. Jiu un elev care este tot la noi la şcoală şi o elevă, dar este în clasa a XI-a la “ Tudor Vladimirescu” care într-un an a reuşit să ia două premii la pictură şi o să-mi spuneţi dacă merită. Lucrările ei sunt pe hol. Se numeşte Mladin Alina. Sigur are alte posibilităţi dar are şi un har de la Dumnezeu pentru că, oricât am pune noi voinţă, dacă nu există acel har degeaba. Trebuie să fim convinşi că facem treaba respectivă aşa cum suntem convinşi atunci când ne doare stomacul, că în câteva clipe nu ne mai doare şi nu ne mai doare. Eu vă mulţumesc foarte mult că aţi venit la acest schimb de experienţă pentru că mi-am dorit foarte mult să vă cunosc mai ales că vă cunoscusem prin revistă numai după nume, acum vă şi văd, sunteţi tare drăguţi toţi şi aveţi în faţă câţiva dintre pictoraşii noi care au venit astăzi aici să vă cunoască ”. D-nul ing. Cazan: «Mulţumesc d-lui profesor Dădălău pentru invitaţia de a vorbi în faţa dumneavoastră şi îmi amintesc foarte bine de activitatea pe care am dus-o împreună în cadrul liceului nr. 2 din Tg. Jiu. Să fac o scurtă biografie ca să-mi cunoaşteţi activitatea şi de pe ce meleaguri mă trag. Sunt născut din 1929, anul acesta am împlinit 70 de ani (se cântă, la mulţi ani! originar din Munţi Apuseni, comuna Balşa. Este cea mai mare comună din Hunedoara dar şi cea mai răspândită în cătune şi sate. Părinţii mei erau ţărani săraci, fară pământ. Au trebuit să plece, să se stabilească în alte localităţi unde puteau, să-şi câştige traiul deoarece numărul copiilor începuse să crească, eu fiind al optulea. La o scurta perioadă de la plecare, a izbucnit războiul mondial, a fost înrolat tatăl meu în armata austro-ungară. întors după terminarea războiului, a revenit în satul în care se mutase şi unde ne-a găsit. Am făcut la Cugir şcoala industrială, după terminarea ei am fost recrutat pentru şcoala de ofiţeri de radio de la Sibiu. După asta, am dat examenul de admitere la Institutul de Mineri din Petroşani, unde am fost admis si pe care 1-am terminat în anul 1957. După terminarea acestuia am fost angajai la Uzina electrică din Deva şi după o perioadă de vreo 8 luni de zile am fost transferat la întreprinderea de Prefabricate de la Hunedoara. De acolo a venit după mine de la Craiova şeful de cadre, în anul 1960, pentru a mă lua prin transfer şi aşa am prins în Tg. Jiu la 6 mai 1960.De la aceasta dată am 92

ajuns în funcţia de ing. şef-adj. pe şantierul Gorj care construia Combinatul de Prelucrare a Lemnului din Tg. Jiu. După terminarea Combinatului de Prelucrare a Lemnului am început construcţia Combinatului de Ciment şi Azbociment din Tg. Jiu, respectiv la Bârseşti. Paralel cu munca aceasta de inginer şef din cadrul Şantierului am depus si activitate didactică mai întâi la Şcoala Profesionala după aceea la Liceul nr. 2. După terminarea primei etape am fost transferat tot în interes de serviciu, la Cluj, conducător al unei Staţii de Utilaj Greu din cadrul întregului Ardeal. După această perioadă, soţia mea a făcut o deplasare la Tg. Jiu, s-a întâlnit cu fostul meu prieten şi apoi director la Liceul nr. 2. Jianu Gheorghe care i-a spus soţiei să ne transferăm la Tg. Jiu pentru postul de director adj. din cadrul Liceului nr. 2. A venit şotia, mi-a spus despre propunere, am acceptat-o şi ne-am transferat la Tg. Jiu. Am activat în cadrul Liceului nr. 2 până în anul 1982 după care m-am transferat în cadrul şcolii de aici de la Săcelu şi am terminat activitatea cu 42 de ani de serviciu încheiaţi aici la Săcelul 1989. De atunci, bineînţeles-agricultorul sfătuitor celor care mi-au cerut părerile. În mare, aceasta a fost activitatea mea. Cât despre activitatea pe care am dus-o pe tărâmul cultural aş vrea să spun că. cu ajutorul cadrelor didactice, cu ajutorul Uniunii Tineretului Comunist s-au putut realiza foarte multe lucruri. Pentru ca în cadrul Liceului în acea perioadă, îndrumător la U.T.C. era d-l prof. Dădălău, care a sprijinii foarte mult această activitate culturală. S-a creat cercul despre care a vorbit şotia: de drumeţie, de poezie, de pictură. A uitat şotia sa amintească de mulţi vizitatori care au trecut prin Liceu şi care au participat la cercurile pe care le-a condus. printre care este si prietenul nostru Marin Sorsean şi alţii care au trecut prin liceu. Indiferent în ce eşti specializat poţi să faci si altceva. Eu va mulţumesc pentru participare şi va aştept la domiciliu. La domiciliul familiei Cazan, ne-a impresionat în primul rând ospitalitatea şi binevoinşa fără seamăn, să-ţi deschizi larg uşa pentru 40 persoane necunoscute în mare parte, nu este un lucru minor. Apoi am aflat că vila în care locuieşte pictoriţa Octavia Cazan şi soţul ei este proiectată şi executată de însuşi d-nul ing. Cazan care ne-a spus: „după ce am vizitat câteva ţări mi-a rămas în minte modelul acesta de vilă, am făcut proiectul şi apoi am trecut la execuţie. In ‘ 70 am făcut fondaţia, în 71 am fost naşul cumnatului meu şi n-am făcut nimic, în ‘ 72 am făcut parterul, în ‘ 73 etajul si apoi am mai stat doi ani după care am început tencuiala şi de-abia după aceea am făcut acoperişul si totuşi simt că încă nu este terminată casa. Vreau să fac exteriorul din nou după care cu siguranţă va urma interiorul şi tot aşa si niciodată nu se termină cu munca. Scara am făcut-o sub formă de spirală pentru a elimina spaţiul mort. Aşa,se spune în expresii tehnice. La subteran am conceput o a doua scară care coboară pe uşa aceasta si merge la subsol, sau la beci cum i se mai spune.” Ceea ce ar trebui noi să reţinem de la întâlnirea cu acei oameni realizaţi din toate punctele de vedere este dragostea pe care au pus-o în munca lor, voinţa cu care au făcut ceea ce au făcut şi îndrăzneala de a merge tot mai sus, tot mai sus fără a se lăsa intimidaţi de eventualele greutăţi 93

si piedici ce apar pe parcurs. Am întâlnit o artistă pictoriţă Octavia Cazan si viaţa parca pare mai bună. Ne-am căutat pe noi în picturile dânsei, am găsit candoare si dragoste. Ce poale fi mai frumos...!?! Expoziţia de pictură, pe care noi am avut ocazia de a o vizita chiar la dumneavoastră acasă, în ziua de 30 mai a fost locul în care am luat contact cu focarul numit arta şi cultură. Noi care abia ne născuserăm sub culorile picturii, am ajuns să cunoaştem încă un om, încă o valoare, pe pictoriţa Octavia Cazan, pe dumneavoastră stimată doamnă. Cuvintele doamnei voastre precum şi întreaga expoziţie, ne-au făcut sa trăim un moment unic, acela de a vizita pentru prima dată rasa unui adevărat pictor în carne şi oase. Noi aici, la Mătăsari, suntem nişte oameni care iubim adevărul, frumosul şi binele şi încercăm să cunoaştem nişte oameni care au făcut din înţelepciunea lor un ideal, o adevărată artă. Încă de, la începutul prezentării picturilor dumneavoastră, prin căldura acelor flori superbe, ne-au făcut parcă să le simţim mirosul, bucuria lor, şi ne-a surprins faptul în care dumneavoastră ne-aţi vorbit, având o mare răbdare în a explica totul despre fiecare tablou. Vă mulţumim, doamnă Octavia Cazan, vă mulţumim pentru adevărata ospitalitate de care noi am avut parte la dumneavoastră acasă, văzând ceva ce poate unii dintre noi nu am văzut încă până în acel moment. Deşi v-am tulburat liniştea dumneavoastră, liniştea unui pictor, care trebuie să fie respectată, îndrăznim să vă cerem colaborarea, doamnă Cazan, să fiţi şi pe viitor alături de noi cu o impresie sau chiar un simplu autograf, care ar putea contribui considerabil la formarea noastră artistic. Credem în dumneavoastră, credem că veţi colabora cu noi, şi acestea fiind spuse nu rămâne decât să punem punct cereri noastre, să rămânem încrezători în personalitatea dumneavoastră de artist. Noi vă aşteptăm si suntem convinşi că nu ne veţi dezamăgi. În încheiere, vă rugăm să ne iertaţi îndrăzneala cu care v-am pricinuit deranjul şi vă rugăm să nu fiţi supărată pe cei care au nevoie de valori, de dumneavoastră, de Octavia Cazan. Mulţumiri vă aducem pentru tot ceea ce faceţi, pentru că ne înţelegeţi şi ne veţi sprijini. Cu respect, încheiem, aşteptându-vă din nou în paginile revistei noastre, nu înainte de a vă mulţumi că existaţi, doamnă Cazan. şi că avem încredere în ajutorul dumneavoastră. Vă mulţumim! În numele iubitorilor de artă şi frumos. Şerban Niculina

BAZINUL JILŢULUI - UN VIITOR SIGUR PENTRU TINERETUL MĂTĂSĂREAN
Sunt foarte emoţionat că mă aflu la această activitate asaltată de curând de toate mijloacele de comunicare, fapt care demonstrează că suntem mai mulţi decât suntem aici în acest colectiv de cadre didactice. Aşa se demonstrează că noi 94

suntem preocupaţi spre o dezvoltare pe care o meritam. Cred că sunteţi printre primele centre care organizează asemenea acţiune lăudabilă, de care ne vom aminti câţiva ani de zile. De ce se întâmplă în liceul din Mătăsari sincer vă spun sunt mândru pentru că şi eu am lucrat aici destul de mulţi ani şi poate cei mai frumoşi ani ai mei. În activitatea mea profesională am văzut că aici, în minerit, care reprezintă de fapt viitorul şi schimbarea, trebuie să atingeţi coarda sensibilă, educaţia şi pregătirea omului ca ceea ce are mai frumos şi mai sensibil dezvoltă acele instincte primare pe care din păcate multe sfere le propagă. Sigur vă puneţi problema ce se va întâmpla cu noi, ce viitor are acest bazin: noi parcurgem o perioadă foarte, foarte grea, poate cea mai grea din istoria acestui bazin, perioadă în care practic cu mulţi ani în urmă aici au fost aduşi mii de oameni din diferite zone ale ţării. Sigur că această perioadă, sau această epocă a fost depăşită cu o altă situaţie. Oricum, cu toate că aici au fost închise mine, peste puţin timp eu zic că dvs., generaţiile care urmaţi după noi, nu trebuie să vă puneţi problema că nu veţi avea loc de muncă, pentru că din acest noian de locuri în care se realizează producţia de cărbune au rămas în dezvoltare acele unităţi viabile care pot asigura o continuitate şi o certitudine a dezvoltării: aici, în acest bazin, avem două dintre ele mai bune cariere din toată ţara şi poate cele mai bune din Europa. Aceste cariere au rezerve care asigură o perioadă de 40-50 de ani de continuitate, de lucru permanent. Sigur, rolul şi obligaţia noastră este ca în acelaşi timp să creăm alternative: şi aici suntem o masă întreagă, în care proporţia este aproape egală. Pentru această categorie de tineri trebuie să se creeze alternative. Noi, Compania Naţională a Lignitului ne vom implica în viitor pe ideea creării de noi alternative; am aşteptat să vină fel şi fel de investitori în aceste centre cu statut special, din păcate până acum, nu au venit; sigur sperăm să apară. În viitor ne gândim să creăm aceste alternative, să participăm la crearea de alternative pentru ca toată lumea să nu depindă numai de minerit şi să fie şi activităţi de servici sau alte activităţi în care să fie absorbită această forţă de muncă. După părerea mea, în Bazinul Jilţ în doi, trei ani de zile se va crea un echilibru între cei care pleacă şi cei care vor să intre în sistem pentru că s-a făcut acea corecţie masivă, ştiţi foarte bine ce s-a întâmplat în ultimi 2-3 ani de zile. Obligaţia noastră, a Companiei şi a factorilor locali, este că această schimbare ne-a determinat să facem nişte corecţii şi noi, ştiţi foarte bine, că am produs mari degradări în mediul înconjurător; aşa se întâmplă în toate zonele miniere. Obligaţia noastră morală, profesională, de toate felurile, este să avem un program gândit cu suport financiar să încercăm să refacem această zonă, care a fost o zonă deosebit de frumoasă. Cu peste 90 de ani în urmă aici, pe unde sunt carierele noastre, erau nişte codri deosebit de frumoşi şi noi avem obligaţia să refacem tot, acolo unde ne-am încetat activitatea, să refacem acest mediu. Începând cu 2000, acestor genuri de activităţi le vom aloca sume foarte 95

importante. De asemenea vom dezvolta şi în continuare mineritul, să contaţi pe sprijinul nostru mai ales după ce am constatat şi ne-am convins că există cadre cu totul deosebite şi că există nişte copii care trebuie să fie educaţi pentru o viaţă nouă, deci contaţi pe sprijinul nostru în tot ce întreprindeţi aici, pentru că suntem convinşi de faptul că viitorul, va fi schimbat, viitorul ale cărui trepte vor fi realizate de aceşti copii, care au şansa de a avea cadre bine pregătite şi cu intenţii atât de generoase. Vă mulţumesc pentru şansa pe care mi-aţi dat-o să vin astăzi în rândul dvs. şi contaţi pe sprijinul nostru. Eu, vă mulţumesc! Ing. Gavril Baican, director general al CNLO

ÎNVĂŢĂMÂNTUL ÎNTRE PRIORITATE NAŢIONALĂ ŞI REALITATE SOCIALĂ
Sfârşitul de veac şi de mileniu a adus, totodată, mutaţii în planul vieţii economice, politice, sociale şi culturale. Ultimul deceniu al acestui secol a constituit o perioadă plină, perioadă de transformări, cu implicaţii asupra tuturor domeniilor, la scara planetară şi în mod deosebit, asupra statelor din Europa de Est, inclusiv a României. Caracteristica dominantă a societăţii româneşti a fost reforma în planul educaţiei. Au existat două etape distincte în planul reformei învăţământului. O primă etapă, când s-a asigurat cadrul legislativ de organizare şi desfăşurare a învăţământului, prin aprobarea Legii 84/1995 şi a Legii 128/1997 şi s-a restructurat şi descongestionat conţinutul planurilor şi programelor de învăţământ şi o a doua etapă, care vizează reforma pe conţinut, introducându-se, începând cu anul 1997-1998, noul plan cadru pentru clasele I-V, activitate care s-a extins pentru învăţământul gimnazial şi clasa a IX-a şi care se estimează să se genereze pentru întregul învăţământ liceal în anul 2003. Şcoala românească a pregătit de-a lungul vremii forţă de muncă pentru toate sectoarele economiei naţionale. Schimbările şi restructurările propuse în acest domeniu au impus, cu necesitate schimbări şi în proiectarea şi fundamentarea reţelei şcolare, în funcţie de nevoile de pe piaţa muncii. Trebuie să menţionăm aceste căutări pe care şcoala le face pentru a se adapta cerinţelor economice de piaţă, neexistând o strategie clară în acest domeniu. Toate aceste transformări în domeniul învăţământului - considerat ca prioritate naţională - s-au propus fără o susţinere financiară corespunzătoare. De aceea, un rol deosebit în această perioadă revine conducerilor unităţilor de învăţământ (managerilor şcolari), care trebuie să găsească şi alte surse de finanţare extrabugetară, gospodărirea cu mai multă grijă, ţinând cont 96

de priorităţi, a celor existente de la buget şi implicarea în mai mare măsură a comunităţii locale în cadrul acestui parteneriat cu şcoala. Pe lângă resursele financiare, resursele umane reprezintă o altă latură importantă, privind asigurarea calităţii procesului de învăţământ. Numai în anul şcolar 1999-2000 s-au pensionat peste 475 cadre didactice, de toate specialităţile, din totalul de 5550, câte îşi desfăşoară activitatea la nivelul judeţului Gorj. O adevărată maree umană, cu fluxul şi refluxul determinate de ieşirile dar şi de intrările în sistem, la cumul sau plata cu ora, sunt necesare acoperirii acestui gol imens a unei experienţe deosebit de valoroase. Formarea iniţială şi continuă a întregului personal, constituie un alt obiectiv prioritar al procesului de reformă. Numai aşa se vor putea realiza obiectivele reformei, începând de la locul unde se materializează adevăratul program de reformă, adică în clasa unde se desfăşoară programul de instrucţie şi educaţie. Promovarea prin grade capătă valori noi, gradul definitiv constituind acreditarea în învăţământ, iar gradele al IIlea şi gradul I - o evaluare periodică, adică reacreditarea. Un accent deosebit se va pune pe organizarea şi desfăşurarea examenelor cu caracter naţional - examenul de capacitate şi de bacalaureat. Se vor avea în vedere, mai ales ieşirile din sistem, dând şanse egale pentru toţi elevii, asigurându-se o pregătire prealabilă şi apoi evaluarea corespunzătoare. Se are în vedere ca an de referinţă, anul 2005, când se vor urmări efectele reformei educaţionale, reflectate în descentralizare, posibilitatea ca şcolile să-şi fundamenteze reţeaua şcolară, să-şi încadreze personalul didactic, să-şi stabilească strategia menită să conducă la îmbunătăţirea performanţei, să-şi asigure resursele materiale necesare. Aspectul formativ va fi dominant, iar formarea de abilităţi care să fie utilizate in timp şi în cotidian, va constitui obiectul central al activităţii didactice. Toate acestea se fac cu oameni, cu pasiune, dăruire, vocaţie pentru acest sector important, care are fir direct cu viitorul, dar şi cu o susţinere financiară corespunzătoare. Prof. Gheorghe Gămăneci, Inspector şcolar gen. adjunct

MANIFESTĂRI OMAGIALE
În săptămâna 10-15 ianuarie a.c. la Grupul Şcolar Tehnologic Mătăsari, în organizarea bibliotecii, s-a vernisat o expoziţie “Omagiu lui Eminescu”. S-au ţinut o masă rotundă “Eminescu-omul deplin al culturii româneşti, o seară de poezie “Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie!”. Elevii claselor a XII-a: Marius Parpală, Laura Buruiană, Sidonia Petrescu, Mihaela Gârbaci, îndrumaţi de prof. 97

Dumitru Dădălău, director în exerciţiu şi preşedinte al Fundaţiei “Murmurul Jilţului”, au fost protagoniştii unei interesante sesiuni de comunicări pe tema “Eminescu-ultimul romantic al secolului al XIX-lea”. Echipaje din câte trei elevi de la clasele IX-XII au susţinut concursul gen “Cine ştie câştigă!” pe tema “150 de ani de la naşterea Luceafărului poeziei româneşti”. În cursul zilei de ieri, a avut loc spectacolul literar-muzical “La trecutu-ţi mare, mare viitor”, prezentat de către elevii ciclului gimnazial şi pregătit de profesoarele Luminiţa Dădălău, Zizi Ceauşescu, Elena Filip. În tot cursul lunii, de altfel, alte cadre didactice vor oficia activităţi instructiveducative pe aceeaşi tema: EMINESCU. I.P, Gorjeanul, 1999

G.S.T.M. – E TOT CE AM MAI SCUMP PE ACEST PĂMÂNT
Iată-ne acum într-o ipostază inedită: „ Sărbătoarea Fiilor Jilţului”. Ne-am adunat aici tineri şi bătrâni, mai ales tineri. Ne-am adunat să fim martori la încă o reprezentaţie fără egal a Fundaţiei „Murmurul Jilţului”, dar mai presus de toate ne-am adunat, la acest sfârşit de octombrie, spre a cinsti spiritualitatea specifică a satului românesc. Acest sat, cântat de poeţi şi descris de prozatori, este locul de naştere al veşniciei pe pământ. Sat în care plâng doinele şi râde hora. Satul copilăriei noastre. Fundaţia” Murmurul Jilţului” se alătura si ea multora în încercarea de a păstra si conserva valorile sacre ale mentalităţii rurale. Această sărbătoare prilejuită de întâlnirea Fiilor Jilţului, este o sărbătoare de suflet ce a luat naştere odaia cu toamna în Mătăsari. Trebuie să ştiţi ca a avut un ecou imens nesperat. Sincer sa fiu, nu am crezut că va avea atâta faimă Dar, după ceea ce s-a întâmplat anul trecut, tot farmecul acela, toate emoţiile de atunci parcă mă năpădesc şi acum. Şi pot spune chiar că este firesc să fie aşa. Pentru că, sincer vă mărturisesc de abia aştept focul prieteniei şi să jucăm din nou “ hora unirii”. E ceva care mă dă peste cap şi pentru toate îmi permit să-i mulţumesc profesorului Dumitru Dădălău pentru că ne face să ne simţim mândri de tot ceea ce exista în jurul nostru. În calitate de reprezentant al tinerilor fii ai Jilţului, nu pot decât să salut aceasta iniţiativă, să fiu părtaş la tot ceea ce se întâmplă azi aici si vă promit că voi fi alături de dumneavoastră în astfel de momente dificile. Liceul nostru se poate lăuda cu fundaţie, revistă, cenaclu, apariţii editoriale, rezultate la olimpiadele si concursuri si un frumos muzeu. Am învăţat aici doisprezece ani de zile şi n-am ştiut să preţuiesc această şcoala îndeajuns. Sunt un fiu al văii Jilţului, m-am realizat în aceasta scoală, aici practic am învăţat sa fiu om. Am avut colegi poeţi. colegi care ştiau să cânte. Muzica lor ne-a 98

bucurat urechea prin glasul unor certe viitoare stele. care stele se prefigurează a avea un cer senin; asta numai după truda, sudoare si efort depus. Acum, când valorile tradiţionale cunosc o oarecare descendenţă, când poezia numai constituie raţia de spiritualitate, doza inoculată de fiecare dependent de frumos zi de zi, când mercantilitatea clipei tinde sa devină sau mai rău a si devenit prioritate pe lista de valori a individului, într-un Mătăsari al sfârşitului de secol şi mileniu se încearcă, cu optimism constructiv, reînnoirea si revitalizarea tradiţiilor pierdute, se încearcă şi chiar se reuşeşte menţinerea nestinsă a torţei spiritualităţii umane. Că sunt întruniri cu personalităţi, scriitori. jurnalişti, filosofi, oameni de marcă, adevărate modele, că sunt activităţi de cenaclu sau distractive, clăci, cert este că elevului mătăsărean nu i s-a permis lâncezirea minţii. Este un lucru benefic acesta, iar faptul că astăzi ne aflăm aici dovedeşte eficacitatea sa şi că nu în zadar ne-am ostenit. Noi, tinerii, suntem de fapt mici piese ale acestui angrenaj organizatoric; puteam spune chiar cu încredere că greul este dus de înaintaşi. Dar totodată putem afirma cu şi mai mare încredere, că peste timpuri greul va atârna şi pe umerii noştri. Noi suntem aceia care reprezentăm continuitatea pe aceste meleaguri. Noi suntem azi şi vom fi şi mâine. Azi putem învăţa, lua aminte iar mâine putem duce mai departe totul. Această sărbătoare nu este numai a noii generaţii cum s-ar crede. Această sărbătoare este a tuturor, a tuturor fiilor Jilţului. lată încă un motiv în plus de a privi şi trata evenimentul cu seriozitate. În încheiere, pentru a nu deveni indezirabil, vă mărturisesc că sunt mândru, pur şi simplu sunt mândru că mă număr printre fiii acestor văi a Jilţului, dar mai ales sunt mândru de liceul meu şi nimeni nu-mi poate lua această mândrie. Cum unii se mândresc cu „ L.T.V.-ul”, cu Şcoala Normală, eu mă mândresc cu „G.S.T.M.-ul”. In fond şi la urma urmei, liceul din Mătăsari, prin dascălii şi elevii săi, este principalul organizator al acestui măreţ şi fenomenal eveniment. Un prieten avea o vorbă pe care îmi permit să o citez şi eu „se întâmplă ceva dumnezeiesc aici” şi cu adevărat se întâmplă. N-aş vrea să închei înainte de a vă mulţumi tuturor pentru participare, pentru că sunteţi alături de noi şi ne sprijiniţi. Vă mulţumesc şi să dea domnul să ne întâlnim sănătoşi şi cu voie bună la anul! Adrian Dobromirescu

SĂRBĂTOAREA „FIILOR JILŢULUI”
Sâmbătă, 23 octombrie, Fundaţia „Murmurul Jilţului”, Liga „Fiii Jilţului”, Consiliul Comunal si Primăria Mătăsari, cu implicarea directă a conducerii Grupului Şcolar Tehnologic, au chemat toţi locuitorii din Mătăsari să participe la marea sărbătoare a Fiilor Jilţului în mijlocul mătăsărenilor s-au aflat şi oficialităţile judeţului,,,marea adunare populară” având parte de un bogat 99

şi atractiv program artistic prezentat de Ansamblul Doina Gorjului din Tg-Jiu, Ansamblul Maria Apostol al Şcolii Populare de Artă şi formaţiile cultural– artistice din judeţ. Sărbătoarea a fost marcată şi de balul bobocilor, lansarea revistei,.Murmurul Jilţului, pentru ca, odată cu lăsarea - serii, locuitorii să se adune în jurul Focului Prieteniei. Unul dintre organizatori ne-a declarat;,,Toţi tinerii au posibilitatea să participe la un carnaval al tineretului, să se distreze şi să facă o noapte mătăsăreană de pomină. Suntem bucuroşi că, în ciuda timpului nefavorabil desfăşurării acestui eveniment, prezenta oamenilor în Valea Jilţului a fost numeroasa. Toată lumea s-a simţit bine, a uitat de necazuri şi de nevoi”. Diana Gorlă (ORA, 8.05)

TINEREŢE – IUBIRE – PRIMĂVARĂ
Nu puteam descrie cele patru zile petrecute în tabăra de creaţie de la Săcelu din perioada 28–31 mai 1999, decât prin simple cuvinte. De ce? Pentru că am fost înconjurată de tineri, am întâlnit iubire de frumos şi oameni a căror viaţă este o continuă primăvară. Tabăra a fost condusă de domnul profesor Dădălău Dumitru, iar copiii au fost cele mai bune talente ale Fundaţiei Murmurul Jilţului. Au fost vizitate foarte multe obiective scopul educaţional fiind realizat. Copiii au văzut mânăstiri, localităţi reprezentative ale judeţului Gorj, muzee, trasee ale Carpaţilor Meridionali.În Săcelu s-auobservat efectele balneoclimaterice ale unor ape termale şi copiii au fost încântaţi. Dar să nu uităm scopul taberei: CREAŢIA. Copiii au avut clipe minunate prin artă (pictură, poezie, cântec). La Săcelu cel mai mult m-a emoţionat întâlnirea cu o frumoasă familie de gorjeeni – familia Cazan. Doamna Octavia Cazan este membră a Asociaţiei Artiştilor Plastici din Bucureşti, iar din anul 1994 membră a C.I.V.A. din SUA. La şcoală ne-a prezentat o serie de desene ale copiilor, îndrumaţi de dumneaei iar acasă am văzut o expoziţie fenomenală. Peisajele doamnei Octavia Cazan sunt imagini ale unui suflet cald; culorile fiind cutremurătoare alternând de la rece la cald. Ne-au plăcut toate picturile, începând cu peisajele ţi terminând cu florile imortalizate pe pânze expresive. Nu am calităţile şi componenţa unui critic de artă de aceea vreau să adaug că pe mine m-a emoţionat omul Octavia Cazan. Nu-mi închipuiam că în această lume dominată de cuvintele „bani, stres, lipsuri, sărăcie” aş putea întâlni un om simplu dar extrem de bogat sufleteşte. O femeie care iubeşte natura, până la extrem, o femeie care are în degete prelungirea sufletului şi în culoare iubirea pentru Dumnezeu. Sufletul femeii este o carte deschisă sau un mister ce nu se lasă dezlegat ? Eu cred că sufletul doamnei Octavia Cazan este descifrabil datorită picturilor văzute de mine. Sunt nemaipomenite! Mi-a plăcut modul elegant şi 100

simplu în care familia Cazan a primit un grup de 40 de oameni; copii au rămas încântaţi şi emoţionaţi. Totuşi doamna Cazan n-ar fi putut realiza tot ceea ce am văzut fără sprijinul domnului Cazan – un om care şi-a dedicat viaţa învăţământului şi copiilor în general.Am rămas încântată de acest episod al activităţilor din tabăra de creaţie – întâlnirea cu familia Cazan – pentru că am realizat că numai o familie unită, bazată pe respect şi înţelegere, poate realiza lucruri măreţe. Am înţeles încă o dată că nu lucrurile materiale contează în viaţă ci ceea ce realizezi pentru oameni, pentru viitor, ceea ce laşi în urma ta. Fericită este doamna Cazan pentru că lasă pentru viitor tablouri minunate. Îi mulţumesc, domnului Dădălău Dumitru, că mi-a putut înlesni cunoaşterea unor astfel de oameni din Gorjul nostru frumos, oameni care m-au făcut să fiu mai optimistă şi încrezătoare în viitor. Le mulţumesc copiilor din tabără pentru că mi-au amintit de tinereţe, copilărie, frumos şi puritate acum când totul e gri şi pesimist în jur. Sper că vom avea şi noi copii care să calce pe urmele unor oameni ca cei pe care i-am întâlnit în aceste zile de mai. Oamenii aleşi, au fericirea măririi chiar când sunt nefericiţi şi renumele este cea mai mare fericire pentru ei. Un om ales este Octavia Cazan, şi-i mulţumesc pentru că a fericit mulţi oameni pe pământ. Inginer Carmen Pădureţ

SCRISORI DESCHISE DE LA FIII JILŢULUI
Mari Oae. Dragii noştri, îmi vine greu, ca întotdeauna, să exprim tot ceea ce gândesc despre dumneavoastră şi nu pentru că sentimentele nu ar fi suficient de puternice, ci pentru că sunt foarte variate, încât nu ştiu ce să zic mai întâi. Mi-aţi fost în acelaşi timp părinţi, profesori, tanti Lenuţa şi unchiul Ionel au ţinut loc bunicilor mei de departe, Nadia şi Nicoleta m-au sfătuit, m-au tratat ca pe un om mare deşi eram şi mai mică şi vedeţi, nu am cum să vă uit vreodată. Pentru toate acestea vă mulţumesc şi mai ales, vă mulţumesc domnule profesor pentru că mi-aţi transmis dragostea pentru limba română. Acest lucru m-a ajutat întotdeauna să mă descurc, m-a ajutat la bacalaureat, să iau note mari (10 la oral şi 8,80 la scris). La matematică şi la istorie am luat mai puţin, dar în final am trecut cu 7,24 medie care nu mă face fericită nici tristă,doar mulţumită. În liceu la noi au luat foarte puţini de la mine din clasă au luat 4. Sper ca la Mătăsari să fi trecut cu bine şi colegii mei la care m-am gândit în fiecare zi de examen. Învăţ, în continuare, fiindcă mi-ar plăcea să intru la teologie, dar nu ştiu dacă o să reuşesc. Am două prietene la Craiova care au terminat facultatea şi la care o să mă duc să mă ajute la gramatică şi Dogmatică. Şi acasă s-au petrecut între timp multe. Din martie n-o mai avem pe muma Sofica. Ne-a rupt sufletele de durere cu plecarea ei grăbită, amintire ce mă umple de tristeţe în fiecare zi în care mă gândesc la tot ce s-a întâmplat. A stat 101

trei săptămâni în spital (avea ciroză), timp în care m-am dus în fiecare zi la ea, de parcă aş fi putut să-i i-au din suferinţă. Eu am sperat să-i fie bine, dar acasă a mai stat cu noi doar o săptămână. De atunci mami şi tati au stat mai mult la tae, că nici el nu mai poate să facă mare lucru. Au zugrăvit şi au vopsit casa, pentru că săptămâna trecută ne-am mutat aici definitiv. E cam în margine, nu e ca la părinţii lui tati, dar e liniştit şi nu avem cu cine să ne certăm în fiecare zi. Florin va veni la toamnă din armată şi probabil că o să se însoare. Soră-mea vine rar pe la noi, că are multă treabă, iar Manuel e mare şi nebun de nu mă înţeleg cu el. Îmi vine cam greu să mă obişnuiesc aici. E prea pustiu. Eu de când mă ştiu, m-am dus tot timpul acolo. Am prieteni pentru care m-am dus tot timpul acolo. Am prieteni alături de care m-am născut, am crescut şi acum mi-e greu să mă despart de ei. Îmi doresc din tot sufletul să învăţ, să mă duc la facultate, să fiu în rândul lor, pentru că toţi sunt studenţi. Dar dacă n-o să reuşesc cu mintea mea, mami şi tati n-o să aibă niciodată bani să mă duc la o facultate particulară. Cu pensia lui tae abia reuşesc să poarte cheltuielile prin casă. Uneori, când văd la televizor distrugeri aduse de inundaţii, mă mulţumesc că suntem sănătoşi şi fericiţi fără calamităţi. Şi faţă de unii oameni din sat o ducem bine. Se descurcă tati cu tractorul, cu maşina, în general avem tot ce ne trebuie, mai puţin bani. Dar dacă m-aş gândi numai la timpurile negre, nu aş mai avea curaj nici să sper. Dumneavoastră ce mai faceţi? Aş vrea să vă găsesc sănătoşi pentru că aş vrea foarte mult la Mătăsari. Îmi vine câteodată dor de numai pot să mai stau. Întotdeauna vorbesc cu mami despre dumneavoastră, ne întrebăm ce mai faceţi, dacă sunteţi sănătoşi,ce mai fac fetele … Mie îmi este tare dor de ele, nici nu am idee despre cum arată. Închei, mica mea scrisoare, aici. Îndrept gânduri bune către dumneavoastră, către şcoala unde am învăţat atâţia ani. Urez revistei „Murmurul Jilţului”pagini pline de frumuseţe şi de măreţie şi de acum înainte, cu redactori cel puţin la fel de talentaţi, ca cei din generaţia noastră. Şi mai vreau,ca domnul profesor să fie sănătos, pentru a crea alte lucruri bune. Sărut-mâna! La mulţi ani, Nico!(era să uit) Mia Pitaru. Sunt din comuna Mătăsari, judeţul Gorj, absolventă a clasei a VIII-a B din cadrul Grupului Şcolar Industrial Minier Mătăsari, unde am avut ca dirigintă pe doamna Dădălău Floarea. Aici, am învăţat cu adevărat ce este aceea matematică, română, geografie, istorie, limbi străine, iar în timpul liber informatica având ca profesor pregătitor pe doamna Dădălău Floarea. Rezultatele la cursurile de zi şi la concursuri, olimpiade s-au datorat în primul rând profesorilor pregătiţi în meseria respectivă, dar şi aparaturii cu care este dotată şcoala (calculatoare P.C., instrumente muzicale ş.a.). Niciodată profesorii nu s-au limitat numai la timpul rezervat cursurilor de zi, astfel că la limba şi literatura română, la matematică doamnele profesoare Luminiţa Dădălău şi Floarea Dădălău au lucrat ore suplimentare cu noi, pentru a putea cuprinde materia necesară examenului ce urmează să fie. Noi, elevii, 102

mergem la şcoală la ora 7:30 dimineaţa pentru a lucra la matematică sau la limba română. Nici un efort nu a fost prea mare din punct de vedere al doamnelor profesoare şi au făcut totul ca să ne ajute pe noi, elevii. S-au străduit să ne determine de a asimila toate cunoştinţele necesare acestui examen atrăgându-ne şi în alte activităţi intelectuale în afara orelor de curs (cercurile de informatică, matematică, teatru, de dans modern şi popular, cenaclu folclor ş.a.). O mare importanţă în dezvoltarea noastră intelectuală a avut-o revista şcolii „Murmurul Jilţului”, condusă de domnul profesor Dumitru Dădălău, în cadrul căreia am publicat şi eu mici poezii şi picturi. Dacă nu existau aceste activităţi nu puteam face faţă cerinţelor actuale. La absolvirea claselor V-VIII am fost îndrumată, spre dorinţa mea,de doamna dirigintă Floarea Dădălău să urmez un liceu al ştiinţelor reale, astfel m-am înscris la Liceul nr. 2 din Târgu –Jiu, secţia informatică – telecomunicaţii. Examenul de admitere în liceu a fost un adevărat examen de curaj al meu personal, cu multe emoţii, înconjurată numai de persoane necunoscute, rivale care îmi dau emoţii, mă descurajau şi în acelaşi timp mă ambiţionau să nu cedez, pentru a demonstra că munca mea şi mai ales munca profesorilor mei, ce nu au precupeţit nici un efort pentru pregătirea noastră în vederea acestui examen. A fost pentru prima dată când în prezenţa unor cadre necunoscute m-am străduit să dau viaţă muncii depuse de doamna dirigintă, Floarea Dădălău şi de doamna profesoară de limba şi literatura română, cât şi la matematică subiectele impuse, nu au depăşit materia claselor V-VII şi puteau fi rezolvate cu uşurinţă însă şi-au dat concursul emoţiile, timpul, pretenţiile examenului, cadrul în care se desfăşura concursul şi poate şi unele scăpări ale mele m-au determinat spre a atinge punctul culminant al acestui examen. Am fost destul de pregătiţi, după părerea mea la disciplinele pentru examen, drept pentru care le mulţumim din suflet acestor două cadre didactice. Nu am uitat sfaturile dumnealor nici chiar în timpul examenului. Nu mă pot pronunţa că a fost greu sau uşor, dar sunt fericită că am trecut pragul acestui examen în mod favorabil şi asta nu înseamnă că nu-mi dau seama că vor veni şi alte momente dificile în viaţa de liceană. Acest examen mi-a dat mai mult curaj să sper că voi ajunge şi eu informatician de nădejde al viitorului. De câte ori măgândesc, în special pe doamna dirigintă Floarea Dădălău, căreia îi mulţumesc că a fost ca o mamă pentru mine şi îi dedic, în încheiere, câteva versuri compuse de mine: „M-a călăuzit o stea,/Mi-a provocat un semn/Cerându-mi să înving lumea/Am strâns lacrimi,/Pentru a-mi spăla faţa/Şi sufletul…/M-am regăsit apoi/ în cadrul meu/Şi m-am trezit acum/Cu steaua, care/Face parte din mine…!”

103

DECADA CULTURII SCRISE LA MĂTĂSARI
Acum când şi cea mai fragilă suflare s-a lăsat contaminată de mirajul întâlnirii cu Sine, când suntem mai conştienţi parcă şi totodată mai cu luare amintire la îndemnul lui Brâncuşi: „Să nu uităm niciodată să fim copii”, tocmai acum cred că merită să ne aducem aminte şi de afirmaţiile psihologului Victor Frankl: „cea mai umană dinte toate cerinţele omeneşti este dorinţa de a avea un sens”. Dar, există un sens ? Care este sensul? Cioran concluzionase: „Dacă lumea ar fi avut un sens,s-ar fi relevat până acum şi noi l-am fi aflat”. În toată această febrilă căutare de sensuri, cea mai îmbucurătoare dintre reuşite este Poezia, singura în măsură să dăruiască Cunoaşterea De Sine, singura în stare să-ţi ofere sprijin pe urcuşul spre nemurire. Ce este Poezia? „Poezia este Cum dar mai ales Precum”, spunea poetul Ion Popescu. Şi nu pot să nu întrevăd scânteia de gând a lui Nicolae Diaconu: „POEZIA ÎNCEPE (ŞI ) DE LA MĂTĂSARI…”. Şi, pentru că veni vorba de Mătăsari, să-mi fie permis a spune câteva lucruri. Da, „poezia începe (şi )de la Mătăsari” pentru că, luni 19 ianuarie 1998, Poezia s-a mutat la Mătăsari. Sau, cum spunea sufletul acestei acţiuni „CAPITALA CULTURII GORJENE S-A MUTAT, CHIAR ŞI PENTRU O SINGURĂ ZI –LA MĂTĂSARI…”. Cu aceste cuvinte se deschidea, la numai 4 zile după sărbătoarea SFÂNTULUI POEZIEI ROMÂNEŞTI, manifestarea de suflet, la care s-au reunit oameni de suflet, personalităţi remarcabile, manifestare ce s-a consumat în incinta liceului din Mătăsari. Maestrul Nicolae Dragoş,Viorel Gârbaciu - inspector şef cultură, Constantin Popescu – Centru de Îndrumare al Creaţiei Gorj, Nicolae Diaconu, Adrian Frăţilă, Dumitru Grama, Costel Dobriţescu – poeţi, Alexandra Andrei – director al bibliotecii „Cristian Tell” din Târgu Jiu, sunt numai câteva nume care au „iradiat” în acea zi, în Mătăsari. Şi cum la un astfel de eveniment presa este inerentă, Gheorghe Strâmtu de la „Opinia” şi ziarul „Gazeta de sud” au fost la datorie. Cu toate acestea s-au petrecut sub frontispiciul „DECADEI CULTURII SCRISE” –oblăduită de Viorel Gârbaciu. Editura „Punct”a fost cea care s-a prezentat şi şi-a prezentat creaţiile şi creatorii. A fost ceva frumos, de suflet, menit să ţină aprinsă făclia spiritualităţii româneşti ceva care a respirat la înalte cote organizatorice. Şi meritul îi revine, incontestabil, domnului profesor Dumitru Dădălău, cel care a ştiut să facă în aşa fel încât, la Mătăsari, să vină primăvara mai repede. Bucuria a fost cu atât mai mare cu cât cu cât, în mijlocul nostru, s-a aflat maestrul Nicolae Dragoş, poet naţional, spirit ludic, om care s-a întâlnit cu sine. Credeam că cel mai „gustat” moment din program a fost lectura poetului şi publicistului Nicolae Dragoş care ne-a amuzat cu amintirile hazlii ale lui Benone Sinulescu, a cărui viaţă cu toate peripeţiile ei a imortalizat-o între coperţile cărţii sale. Şi pentru că poate nu toţi dintre cei prezenţi au optat pentru „Viaţa ca un cântec” a îndrăgitului cântăreţ(fiind atât 104

de multe cărţi), iată o întâmplare hazlie povestită de Benone Sinulescu, pe care, reproducând-o, cred eu că n-o să se supere nici domnul N. Dragoş, nici domnul Benone Sinulescu: „Altădată, vine o femeie la mine, şi zice: „Vai, atât de mult vă iubim, domnule Benone, şi pe dumneavoastră şi pe doamna Irina, încât vrând să vă ştim mereu lângă noi, ştiţi ce-am făcut?” „Ce-aţi făcut”, am întrebat curios: „Ştiţi, noi avem un căţel şi o pisică şi la câine i-am zis Benone, iar pisicii i-am zis Irina. Şi mereu vorbim cu ei: Pis, Irina, marş, Benone!”Ha! Ha! Ha!”. Într-o emulaţie extraordinară, s-a glumit, s-a vorbit despre poezie, s-au recitat versuri astfel încât, am putea spune că această întâlnire a fost liant între două generaţii. Au recitat ei – poeţii mari, consacraţi, arbori duri, - am recitat noi, tineri încă vlăstari, fragili. Ceea ce a frapat mai mult a fost dorinţa şi dispoziţia de receptivitate a actului de cultură de către elevi. A fost minunat! La sfârşit, într-o foarte caldă comunicare între creator şi consumator, s-au dat autografe de căître cei în măsură să le ofere. Şi nu putea fi altfel! De aceea, mă mir şi mă bucur, ţin fruntea sus şi mă fălesc că sunt elev al liceului din Mătăsari şi totodată mă văd norocos de faptul că, aici, am găsit „modelatori” pe măsură. La Mătăsari, în acea zi, soarele a fost alături de noi şi la propriu şi la figurat. Şi ce ar fi mai frumos decât să închei cu vorbele lui Nicolae Dragoş cel care ne-a făcut cinste, mare cinste venind la Mătăsari, în „cuibul nostru de vulturi” sau în „cuibul nostru de poezie” – cum vreţi să-i ziceţi: „Şi cum localitatea în care trăiesc, gândesc şi scriu aceşti tineri se cheamă Mătăsari şi cum mătasea face parte din ceea ce ne putem imagina mai delicat şi mai frumos, sper ca din cuvintele alese să fie ţesute în timp pânze alese şi ce bine ar fi ca ele să aibă sensibilitatea care ne-au lăsat-o moştenire de incontestabile covoare gorjeneşti. Augure” A.D.E.G. Poetul Poetul, nu-i pasăre de seară Cu cântecul întârziat în guşă Nici pasăre de pradă care-n gheară Poartă simbolic urme de cenuşă. Poetul nu-i o clipă pentru ieri El este timpul fără de - ncetare Cum e lumina pentru care speri Urcând prin univers din zare-n zare Poetul nu-i o cobză a nimănui Sunând cum bate vântu-n corzi uitate Poleitor al falselor statui Poetul nu-i! E zbor şi libertate 105

În drumul lor mai tainic luminează Luceferi ce-i întâlnesc cuvântul Mare în curcubeu se – nveşmântează Când versu – nvaţă valul duios cutreierându-l. Nicolae Dragoş

Despre vers Totul se compară? până şi adevărul spre care năzuim ca spre Meca ca şi-a semănat cu timiditate înfrângerea lăsând spre hazarduri grea ipotecă? totul pare să aibă o limită? cum norii pier cu superbie de ploaie cad pe umerii noştri, fără de ştire tot felul de intemperii, în şuvoaie? oare catastrofal e poetul când îşi urcă drama intimă-n Olimp? cum să vă spună că pentru adevărul acela pentru lestul ce lasă să urce în voie macela de-o veşnicie, cântând nu mai are nici zare, nici timp? lasă poetul cortina să cadă pe actul ce-a fost (acceptând poate altul anost) vârsta poetului fără timp e numai să poată ceasul de ieri cu altul, de astăzi, să-l schimbe. Nicolae Dragoş Imperiul privirii Sunt cavalerul gol eliberat de zale, Hildago care poartă un copil de bărbier Nerăbdător trist al viselor, vă cer Să rătăcim în largi, perfecte rotocoale, 106

Printr-o imensă vale necutreierată, În care sângerează macii în tăcere, Unde-s copacii cu frunzele prea grele Şi oamenii cu urechile de vată. Din loc în loc ciudate caravane, Armate albe de epave în derivă Şi care violete gonind în perspectivă, Cu somnambuli apatici pe olane Îndepăratre zări aruncă ploi rebele, Care-ntre noi rămân deodată suspendele … Vă rog acum,să împărţim pe jumătate Acest fluid-imperiu al privirii mele Costel Dobriţescu

Cunoaşterea de sine Da,eu cunosc: fiecare moare singur şi numai odată moare definitiv Prin vârful de cruce al clopotniţei dangătul de clopot va curge spre cer vestind sosirea-mi. Doamne, prin locurile tale fără de timp dacă grai nu avea-voi, să-mi laşi al meu chip! D. Grama

107

Rondelul ghioceilor La tâmple-s ghiocei de-argint Dar nu vestesc primăvară Începe timpul să te doară… Şi le-ai urat bine-aţi venit… Ştii oare cine i-a sădit ? Când s-au ivit întâia oară? La tâmple-s ghiocei de-argint Dar nu vestesc a primăvară… Şi nici nu ştii când ai trăit Ca gânduri triste te-nfioară De ce acum întâia oară Îţi pare căte-ai irosit? La tâmple-s ghiocei de – argint… Luminiţa Dădălău Rondel trist Pădurea desfrunzită geme lung Strigă la cer cu ramurile înnodate Plâng răvăşite frunzele uscate Cu lacrimi roşii şi măceşii plâng Nu mă întreba de ce mă duc în crâng Când-nici o frunză verde nu se zbate Pădurea desfrunzită geme lung Strigă la cer cu ramurile înnodate Se zbate-n piept un iepure nătâng Şi-n colivia-i şubredă nu poate Să cheme desfrunzită libertatea De-aceea poate-n inimă şi-n crâng Pădurea desfrunzită geme lung… Luminiţa Dădălău

108

Timp Cerul îşi scaldă nimicul în apă, Visele plouă-n miraje identice, Şonuri galactice duc, câteodată, Sacrele murmure spre luminile veşnice… Patimile lumii nu au timp, nu au scut, Milenii se scurg în tăcere, Balanţa înclină un suflet vândut Stă auru-n pungă şi firea în miere… Mărgăritarele lumii nu mai plouă în noi, Gheaţa îşi creşte cristale-n mizerii; Trei paşi, mai nesiguri,plus doi înapoi, Ne-afundă cu-ncetul în aspre decenii. Trăim între ziduri de ace orare, Clipa se duce înainte-înapoi, Timpul fecundităţii milenare Nu-l vom putea cunoaşte noi… Clepsidra petrece şi astăzi la fel Zise, planoare în cerul păzit, Dar cugetul lumii se pierde şi el În lumina de ocazii,suprem labirint. Cornel Bălescu

UN LICEU PREGĂTIT DE SĂRBĂTOARE
Nu demult, înainte de a lua vacanţă, s-a organizat de către liceul nostru o frumoasă serbare cu prilejul Sfintelor Sărbători de Crăciun. Prin grija domnului director au putut lua parte şi de această dată copiii din şcolile comunelor vecine, cum de altfel s-a petrecut şi anul trecut, doar că anul acesta au fost în număr mai mare. Ei au vizitat fiecare clasă, acestea fiind împodobite cu diferite ornamente specifice sărbătorilor de Crăciun, le-au admirat şi cred că au rămas surprinşi de ceea ce avem noi la şcoală. Începând cu ora 11,00 am coborât în sala de sport, acolo ne aştepta un 109

decor minunat format din instalaţii, baloane, hârtie creponată şi elevii care neau încântat cu minunatele colinde cât şi cu acele căciuliţe de Moş Crăciun, toţi avându-le alături de bluzele albe care îţi dădeau un sentiment de tinereţe. Acea atmosferă ne-a încântat pe toţi făcându-ne să ne simţim bine, să fim mai voioşi şi mai plini de viaţă. Ascultând cu mare atenţie ceea ce se petrece pe acea scenă amenajată special pentru serbare, am avut marea bucurie de a-i admira şi pe colegii noştri de clasă, care au fost incluşi în acel program cu bine cunoscutul ritual capra şi bineînţeles alături de ursul, vicleiul, steaua, pluguşorul. Am petrecut mai bine de jumătate din zi bucurându-ne de acea atmosferă şi plecând cu sufletul împăcat, că ceea ce s-a întâmplat în nici un liceu. Chiar şi acum, după trei săptămâni, acele momente ne-au rămas în minte şi în suflet şi aşteptăm cu nerăbdare şi alte evenimente ce vor mai veni. Turcitu Valentina

O VIZITĂ FĂCUTĂ DE ELEVII CLASELOR A VIII-A LA COLEGIUL NAŢIONAL TEHNOLOGIC MĂTĂSARI
Cu prilejul sărbătorilor de iarnă liceul nostru, împreună cu elevii şi cadrele didactice, a sărbătorit aceste mari evenimente. Aşadar, în ziua de 19 decembrie 2000 s-a realizat un program artistic dedicat întrutotul acestora. Liceul nostru în acea zi era vizitat de către elevii claselor a VIII-a din Slivileşti, Bolboşi, Trestioara, Corobăi, Dragoteşti, Brădet, Negomir, Raci, Valea şi Miculeşti. Cu toţii ne-am apucat la o întrecere în amenajarea şi împodobirea sălilor de clasă specific acestor sărbători. În acea zi, elevii împreună cu doamnele profesoare au venit la noi să ne viziteze. Aceştia au venit cu maşinile elevilor. O profesoară de la Bolboşi după ce a ajuns cu elevii în Mătăsari i-a băgat într-un bar neştiind unde să meargă cu ei, a fost o întâmplare tare hazlie din acea zi. Ei au început să viziteze mai întâi Muzeul Jilţului aflat la grădiniţă rămânând impresionaţi de ceea ce au văzut acolo deoarece au avut ce admira, fiind obiecte antice de valoare. Apoi au mers prin fiecare cabinet în parte: de informatică, biologie, chimie, fizică, română şi matematică, văzând cât este de dotată şcoala noastră cu toate necesităţile folosite pentru anumite scopuri. Iar după aceea, mergând prin fiecare sală de clasă, rămânând entuziasmaţi de ceea ce avem noi în liceul nostru. După încheierea acestei vizite la care am participat cu toţii fiind foarte emoţionaţi am mers în sala de sport unde am asistat la programul artistic. Toţi elevii au plecat cu o părere foarte bună despre liceul din Mătăsari. Bertea Camelia 110

COLINDE
Colindele sunt cântece tradiţionale de Crăciun. Ele vestesc şi preamăresc naşterea lui Isus, venit pe lume ca să mântuiască oamenii de păcate. Reiau sub diverse forme emoţionante, povestea biblică a naşterii Mântuitorului, colindele exprimă bucuria oamenilor cu ocazia acestei sărbători creştine. În spiritul păstrării tradiţiilor strămoşeşti, şi la Colegiul Naţional Tehnologic Mătăsari s-au pregătit sub îndrumarea profesorilor, grupuri de elevi care au mers şi au colindat la principalele întreprinderi din zonă. Dar cu două zile înainte (19 decembrie 2000) au prezentat sub forma unui spectacol în faţa cadrelor din zonă: steaua, vicleiul, ursul, căpriţa, pluguşorul, sorcova. Steaua, colindul şi vicleiul sunt specifice serii Ajunului de Crăciun, vestesc şi preamăresc naşterea Domnului Isus Hristos. Pluguşorul este un cântec tradiţional care se cântă în noaptea Anului Nou. Exprimă urări legate de belşug şi gospodărie, pornind de la povestea lui „bădica Traian”, care a început să are şi să semene, obţinând o recoltă bogată. Pluguşorul se lega în trecut de începutul anului calendaristic, care la români coincidea cu începutul anului agricol, 1 martie. Prin schimbarea sistemului de numărare a anilor, obiceiul s-a mutat în timpul sărbătorilor de iarnă. În felul acesta se explică ideea muncilor de primăvară cântate în pluguşor. Sorcova se cântă în prima zi a anului. Sorcova îşi are originea tot la romani, care se felicitau la începutul anului cu o ramură de dafin verde. Cântecul şi „sorcovitul” sunt considerate aducătoare de noroc, de sănătate şi bucurie. Pîrvu Cătălina Delia

LICEUL MEU, GRĂDINĂ ÎNFLORITĂ
Da! Liceul meu, liceul nostru este o adevărată „Grădină înflorită”. Acest liceu a fost dat în funcţiune acum 20 de ani, avându-l ca director pe omul care a dovedit că este omul potrivit la locul potrivit, numim aici pe domnul profesor Dădălău Ion. Cel care a făcut ca în Mătăsari să poată să înveţe mai multe generaţii de copii, din ziua de astăzi să nu mai mergem la alte licee, ci aici în Mătăsari. Această citadelă a învăţământului românesc este aşezată într-o vale şi anume „Valea Jilţului”. Deşi unii încearcă să desconsidere acest liceu să nu aibă faimă în judeţ şi nici în ţară, dar datorită evenimentelor care au loc aici, el a dat dovadă că nu contează faima pentru a îndeplini ceea ce ţi-ai propus şi cel mai mult contează să-ţi doreşti acest lucru. 111

Acum patru ani a avut loc lansarea primului număr al revistei „Murmurul Jilţului” odată cu depunerea jurământului de către preşedintele ţării, Emil Constantinescu. După apariţia numeroaselor numere, revista anul trecut a ocupat locul III la etapa naţională şi locul I la etapa judeţeană, iar anul acesta locul II la etapa naţională. Deci putem spune că este o revistă pe care toată ţara o cunoaşte. Liceul nostru dispune de o „Fundaţie Cultural Ştiinţifică” o antologie de versuri „Fereastra Sufletului” ce are ca autori, elevii acestui liceu. Ca în fiecare an s-a obişnuit sărbătorirea „Zilelor Liceului” şi „Sărbătoarea Fiilor Jilţului”care a început odată cu inaugurarea „Muzeului Jilţului”. De doi ani în liceul nostru au avut loc schimbări majore. Începând de la lambrisarea sălilor de clasă, schimbarea mobilierului, realizarea unei centrale termice şi schimbarea caloriferelor. Prin acest liceu au trecut personalităţi marcante ale Gorjului. Aceştia fiind prezenţi la lansarea cărţilor foştilor elevi ai liceului Cornel Bălescu (Suferinţa stelelor) şi Alin Dobromirescu (Îngerul cu călimara). Cel mai mare eveniment care a putut fi realizat în cadrul acestui liceu, s-a produs pe data de 9 noiembrie 2000, atunci când am avut onoarea de a-i avea printre noi pe domnul ministru al Educaţiei Naţionale Andrei Marga, care a inaugurat noul Colegiu şi anume „Colegiul Naţional Tehnologic Mătăsari”. Datorită faptului că suntem conectaţi la tot ceea ce este mai nou şi mai modern în materie de informatică, deoarece şcoala dispune de o reţea de calculatoare ultra-moderne şi ultra-performante, conectate la reţeaua Internet, de o televiziune cu circuit închis, de laboratoare şi cabinete foarte bine dotate din punct de vedere material, de o sală de sport cu tot echipamentul necesar, de o bibliotecă a elevilor dotată cu mii de volume prin care se acoperă necesarul de informaţie în toate domeniile, de cadre didactice specializate care au făcut din Colegiul Naţional Tehnologic Mătăsari un liceu foarte bun, cu elevi bine pregătiţi. Toate aceste lucruri, s-au realizat datorită omului, profesorului de limba şi literatura română Dumitru Dădălău. Pentru pregătirea noastră, a elevilor, pentru a obţine rezultate cât mai bune la învăţătură se ocupă domnii profesori care muncesc foarte mult pentru a ne ajuta la obţinerea rezultatelor bune, dar şi şcoala prin ceea ce a realizat, cât şi prin orele suplimentare pe care le facem la limba română, matematică, franceză şi informatică pentru consolidarea cunoştinţelor. Suntem mândri că învăţăm în acest liceu şi nimeni nu ne poate lua această mândrie. În final, mulţumim celor care s-au ocupat pentru ca acest liceu să fie mereu ceea ce este acum adică o „Grădină Înflorită” de pe aceste meleaguri mătăsărene. Bărbăcioru Corina, Purdescu Elena

112

ZIUA COLEGIULUI
De 2 ani, în sufletele noastre s-a aşternut liniştea, căldura şi ne-am lăsat purtaţi pe meleaguri îndepărtate pornind din vremuri vechi şi ajungând în zilele noastre; plimbaţi pe aripile cărţii ne-am îmbătat gustând doar din cunoaştere, din ceea ce este cultura. Am traversat perioade dificile... dar glorioase; am învăţat să ne iubim aproapele, să fim oameni,dar până a ajunge să fim oameni, suntem si vom mai fi încă o bună bucată de vreme elevi. Trăim într-un lăcaş plin de cultură, în mediul unde în orice colţ ai privi vezi o carte, un manuscris... sau pur şi simplu un elev care, la rândul său, poate fi o carte mai mult sau mai puţin deschisă. Casa noastră a fost săracă Noi “ne-am născut săraci”. Cu timpul, privind într-o parte sau într-alta am realizat că sărăcia noastră era aproape nesemnificativă, era una materială, nu spirituală. Dragostea şi forţa noastră era aproape invizibilă, dar unindu-ne am realizat ceva, am realizat faptul că putem fi uniţi, că ne putem sprijini pe umărul aproapelui, că suntem o familie ce se va lupta cu morile de vânt. Cu trudă ne-am înălţat încet - încet, în primul rând pe plan educaţional, am avut rezultate mult mai bune; pe plan spiritual am spus şi ne-am convins că trebuie să învingem, şi nu în ultimul rând financiar, ne-am îmbogăţit... peste noapte şi spre mirarea tuturor. Ieri eram săraci, azi suntem bogaţi. Am rămas puţin miraţi şi am început să ne punem întrebări. Răspunsul lor a venit mai repede decât ne aşteptam. Ideile pentru o viaţă noua dăinuiau într-un suflet mare şi o inimă şi mai mare. Zile interminabile erau frământate de gânduri şi de idei pentru mai bine, pentru o viaţă nouă la care am aspirat noi şi la care să aspire şi alţii. Când în cele mai înalte “scaune” s-a aflat de ascensiunea unui biet grup şcolar, acestuia i s-a acordat cea mai mare atenţie, despre aceasta s-a vorbit în toate ungherele, pe toate posturile TV, radio, în toată mass-media. A fost ca o minune din care noi, am făcut parte. Ziua în care s-a făcut publică şi s-a oficiat bogăţia noastră a fost o zi festivă şi de mare onoare pentru noi. La 9 noiembrie 2002 a păşit pentru prima oară Ministrul Învăţământului Andrei Marga în Mătăsari, în acel punct de pe hartă, acel colţ uitat de lume care s-a făcut remarcat dintr-o dată. În momentul în care a fost întâmpinat cu pâine şi sare, când a tăiat panglica de inaugurare, nouă ni s-a deschis un nou orizont, 2 porţi larg deschise, primitoare, un nou început, o lume în care păşim cu dreptul. Casa noastră a fost declarată Colegiul Naţional Tehnologic, lucru inscripţionat pentru vecie pe placa de marmură fixată în zidul Colegiului. De atunci, noi am început o viaţă nouă, plină de împliniri, de atunci viaţa pentru noi, a fost prosperă şi ascensională; căci nu este de ajuns să fii bogat spiritual întrucât ai nevoie şi de planul material pentru a putea rezista. De atunci şi noi suntem noi, suntem schimbaţi şi ne e drag să venim la şcoală, chiar dacă viaţa de elev implică şi greutăţi. Dacă viaţa ar fi roz n-am simţi că-i viaţa. Noi îi mulţumim sufletului Colegiului pentru ceea ce ne-a făcut să fim, să simţim şi pentru că ne-a deschis ochii, ne-a făcut să aspirăm întotdeauna spre mai bine. Alexandra Boulean 113

Radio Oltenia Craiova, 4 octombrie 2000 DE VORBĂ FĂRĂ CATALOG
Bună dimineaţa doamnelor, domnişoarelor şi domnilor, vă spune Liliana Hinoveanu Ursu împreună şi astăzi cu dumneavoastră până la ora 10 la o nouă ediţie a emisiunii “De vorbă fără catalog”. O zi frumoasă de; octombrie, şi să sperăm că şi dumneavoastră vă veţi simţi bine alături de noi de Radio Oltenia Craiova. În regia tehnică de emisie se află colegii mei lulian Ştefănescu şi Petre Ganea. Şi astăzi, vă propunem multe subiecte interesante, să sperăm noi. Mai întâi vom poposi la Mătăsari pentru că acolo se sărbătoresc 110 ani de învăţământ. Vom sta de vorbă cu câteva eleve ale acestui liceu, care au participat la o sesiune omagială de deschidere a evenimentului. Acum ne îndreptăm către Mătăsari pentru că, iată, acolo se desfăşoară un complex de manifestări dedicate celor 110 ani de învăţământ în Mătăsarii Gorjului. Manifestările au fost deschise săptămâna trecută cu o adunare omagială la care au participat foarte mulţi elevi ai liceului, profesori şi invitaţi din afara liceului şi va continua până pe 19 octombrie. Tot în această perioadă se desfăşoară şi Zilele Liceului iar în perioada 18-19 octombrie Sărbătoarea Fiilor Jilţului. Domnul profesor Dumitru Dădălău, directorul liceului ne-a spus că în această perioadă, în fiecare zi, există câte o manifestare. Aşadar ieri, s-a desfăşurat simpozionul “tradiţie şi inovaţie” în învăţământul din Mătăsari. A fost o întâlnire a elevilor şi cadrelor didactice cu foşti directori ai Şcolilor din Mătăsari în perioada 1955-2003. De asemenea în paralel se desfăşoară şi meciuri pentru fotbal, pentru că iată toate acestea sunt cuprinse în cupa Zilele Liceului la fotbal. Astăzi se întrec clasele a V-a cu a VI-a şi a VII-a cu a VIII-a, iar mâine Cupa Fiilor Jilţului la fotbal între cartierele şi satele comune comunei Mătăsari. De asemenea manifestările vor continua luni, doamnelor şi domnilor, cu dezbaterea Consiliului Elevilor partener de nădejde în desfăşurarea procesului instructiv - educativ în cadrul Colegiului Naţional Tehnologic Mătăsari. De fapt eu am realizat un interviu cu o reprezentantă a Consiliului elevilor, chiar cu lidera Consiliului Elevilor, dar acest interviu vi-l propunem pentru-săptămâna viitoare. Astăzi vom asculta opiniile a câtorva eleve despre ce a însemnat învăţământul la Mătăsari şi ce înseamnă astăzi pentru că ele sunt cele care simt pe propria piele, ce înseamnă să înveţi într-un liceu modern, singurul Colegiu din mediul rural. Dar mai bine să ascultăm interviul pe care l-am realizat acolo la Mătăsari, la ei acasă.Stimaţi ascultători, ne aflăm la Mătăsari, un amplu program de manifestări dedicate celor 110 ani de învăţământ în această localitate a judeţului Gorj. A avut loc o sesiune omagială la care au prezentat referate elevi ai liceului şi am plăcerea de a sta de vorbă în minutele următoare cu câţiva dintre ei. De fapt este vorba de patru eleve. Cum vă cheamă:- Lupu Dorinela, sunt elevă în clasa a XII-a B. - Hinoveanu L.: Tu despre ce ai vorbit? “ 114

- Lupu D.: Am vorbit despre dezvoltarea învăţământului în Mătăsari. - Hinoveanu L.: A însemnat multă căutare pentru tine realizarea acestui referat? - Lupu D.: Da. - Hinoveanu L: Şi care sunt impresiile după ce ai descoperit în cărţile pe care le-ai cercetat, ce părere ai despre învăţământul în Mătăsari de acum 110 ani? Pare cu mult deosebit faţă de cel de astăzi? - Lupu D.: Da, este diferit de cum era în anii precedenţi. Pe atunci erau şi foarte mulţi analfabeţi, astăzi sunt foarte mulţi elevi care învaţă. - Hinoveanu L.: Am observat în cele spuse de tine că pe parcursul trecerii timpului s-au construit localuri de şcoli, au venit tot mai mulţi dascăli care să-i înveţe pe copii carte aici? - Lupu D.: Da, s-a dezvoltat şcoala, clădirea, tot mai mulţi elevi încep să vină la şcoală, nu mai sunt mulţi analfabeţi cum au fost în trecut. - Hinoveanu L.: Existenţa acestor şcoli pe raza localităţii Mătăsari dovedeşte faptul că într-adevăr dezvoltarea învăţământului nu a fost lăsată la întâmplare. Ce gânduri ai acum la cei 110 ani ai învăţământului? Ce vrei să faci tu? Eşti încă elevă. - Lupu D.: Vreau să iau bac-ul, să merg mai departe la o facultate, să urmez facultatea. - Hinoveanu L: Şi ce anume? - Lupu D.: ASE-ul. - Hinoveanu L.: Eu îţi doresc succes. - Lupu D.: Vă mulţumesc. ‘ - Hinoveanu L: O altă elevă, cum te cheamă: - Popescu A.: Sunt Popescu Nicoleta Alina, elevă în clasa a XII-a B, a Colegiului din Mătăsari. - Hinoveanu L: Tu despre ce ai vorbit? - Popescu A.: Am prezentat şcolile particulare din Oltenia în perioada 1848-1864. - Hinoveanu L: Erau multe? - Popescu A.: Nu erau chiar aşa de multe. Erau chiar puţine în acea perioadă, profesori foarte puţini, elevii şi mai puţini, în unele clase erau chiar 12 elevi. - Hinoveanu L: Dar se observa un interes al părinţilor şi al elevilor pentru învăţătură, gândindu-se că numai astfel pot să reuşească în viaţă? - Popescu A.: Da, deci unii părinţi au contribuit pe plan financiar pentru a pune bazele unor şcoli, pentru ca copii lor să fie mai deştepţi decât ei. •. - Hinoveanu L: Te întreb şi pe tine cum am întrebat-o şi pe colega ta, există diferenţe mari între învăţământul de acum 110 ani şi cel de acum? - Popescu A.: Există foarte mari diferenţe, atunci erau foarte puţine şcoli, 115

foarte puţini elevi şi foarte puţini profesori, condiţiile erau stricte atunci şi aspre. Nu toţi elevii puteau să se prezinte la cursuri mai ales că mulţi erau de la ţară şi trebuiau să se ocupe cu gospodăriile. - Hinoveanu L: Şi acum sunt situaţii critice, dar acum condiţiile de învăţământ sunt altele, cel puţin ale voastre. Eşti mulţumită de condiţiile de aici din şcoală? - Popescu A.: Da, sunt condiţii foarte bune de învăţat, profesori foarte buni care se ocupă de noi şi clasele sunt foarte bine aranjate. - Hinoveanu L: Ce-o să faci după ce termini liceul? - Popescu A.: Aşa cum a spus şi colega mea vreau să iau bac-ul şi bineînţeles să dau la facultate. M-am hotărât, vreau la psihologie. - Hinoveanu L: Îţi doresc succes atunci şi la una şi la alta şi la bac şi la facultate. - Popescu A.: Mulţumesc! - Hinoveanu L: Cum te cheamă? - Hobeanu R.: Hobeanu Rodica Valentina, sunt elevă în clasa a Xll-a B, mate-informatică şi am prezentat un referat intitulat “Pagini din istoria învăţătorilor, elevilor şi profesorilor gorjeni”. - Hinoveanu L: Am observat că foarte mulţi dascăli, şi nu numai aici în Gorj, au dat dovadă de vitejie pentru apărarea graniţelor ţării noastre, în cele două războaie mondiale. De ce crezi tu că foarte mulţi dascăli au participat la război şi au dat dovadă de patriotism? - Hobeanu R.: Au fost educaţi din strămoşi. -Hinoveanu L: Probabil au trebuit să constituie un exemplu pentru ceilalţi? - Hobeanu R.: Da, să fie un exemplu pentru ceilalţi şi pentru dragoste de patrie. - Hinoveanu L: Au fost mulţi dascăli? - Hobeanu R.: Din Mătăsari Vasile Păsărescu, din Dragoteşti Victor Vîlceanu -sunt cei mai renumiţi. - Hinoveanu L: Tu dacă ai fi pusă într-o asemenea situaţie ce-ai face? Ai da dovadă de patriotism? - Hobeanu R.: Da, aş da dovadă de patriotism. - Hinoveanu L: Şi de eroism? - Hobeanu R.: Da, şi de eroism. - Hinoveanu L: Nu ţi-e frică? - Hobeanu R.: Nu. - Hinoveanu L: Nu se ştie niciodată. Ce vei face după ce vei termina liceul? - Hobeanu R.: Voi urma facultatea de istorie. - Hinoveanu L: Cineva v-a ajutat să faceţi aceste referate, pentru că singuri nu vă puteaţi descurca. 116

- Hobeanu R.: Doamna profesoară de istorie Ceauşescu Zizi. - Hinoveanu L: O altă elevă. Cum te chemă? - Turlică M.: Sunt Turlică Maria Cristina, sunt elevă în clasa a XII-a B. matematică-informatică la Colegiul Naţional Tehnologic din Mătăsari. Eu am prezentat un referat numit” îndatoririle profesorilor şi ale învăţătorilor în trecut”. - Hinoveanu L: Şi ce concluzie ai tras tu din acel referat? - Turlică M.: Profesorii erau obligaţi să facă şi unele lucruri pe care nu trebuiau să le facă, de exemplu să taie lemne, să acopere şcolile cu şindrilă, să confecţioneze ferestre. - Hinoveanu L: Credeţi că acum nu se întâmplă? - Turlică M.: Nu ar trebui să se mai întâmple aşa ceva, pentru că profesorii sunt puşi în faţa noastră pentru a ne învăţa pe noi să facem ceva în viaţă nu să facă ei pentru noi acel lucru. - Hinoveanu L.: Iată că există similitudini între învăţământul de acum 110 ani şi cel de acum, pentru că din punct de vedere material totuşi nevoile sunt cam aceleaşi, şi atunci profesorii erau nevoiţi să facă dincolo de ora la clasă şi alte lucruri pe care nu ar trebui să le facă, aşa cum spuneai şi tu. - Turlică M.; Dar nu se plâng de acest lucru? - Hinoveanu L: Nu se plâng şi cred că la clase îşi fac datoria. -Turlică M.: Da,îşi fac foarte bine datoria profesorii noştri, îşi fac chiar foarte bine datoria cu noi. - Hinoveanu L: Tu ce-o să faci în continuare? - Turlică M.: Eu vreau să iau bacalaureatul, şi să urmez facultatea de psihologie. - Hinoveanu L: Îţi doresc succes. Istoria învăţământului din Mătăsari 110 ani, într-o carte la care au lucrat şi câţiva elevi ai Colegiului Naţional Tehnologic Mătăsari. Cum vă cheamă? - Bănică C.: Mă numesc Cătălin Bănică, sunt elev în clasa a XI-a B. - Hinoveanu L: Este prima carte la care lucrezi, prima carte de acest gen? - Bănică C.: Da, este prima carte la care lucrez. - Hinoveanu L: Şi ce-a însemnat lucrul la o asemenea carte. - Bănică C.: Este ceva fantastic să-ţi vezi numele scris pe o carte. Am avut ceva de muncă din mai până astăzi. - Hinoveanu L: Ce cuprinde cartea? - Bănică C.: Cuprinde elevii şi profesorii lor care şi-au desfăşurat activităţile în şcolile din Mătăsari între 1893 şi 2003. Sunt câteva portrete ale unor personalităţi de pe Valea Jilţului şi creaţii lirice ale unor colegi de-ai noştri. Emisiune realizată de Liliana Hinoveanu 117

VIVAT, CRESCAT, FLOREAT, COLEGIUL NAŢIONAL TEHNOLOGIC DIN MĂTĂSARI
Ing. Emil Popescu, Prefectul jud. Gorj Dragi elevi, stimaţi colegi, stimaţi locuitori ai viitorului oraş Mătăsari, pe care îl preconizăm încă de pe acum, având, în vedere oamenii pe care îl are şi dorinţa de a fi cât mai sus în rândul comunităţilor din judeţul nostru. Avem astăzi marea plăcere de a avea în mijlocul nostru una dintre cele mai proeminente personalităţi ale ştiinţei româneşti şi ale activităţii ştiinţifice şi didactice din ţară, personalitatea domnului Andrei Marga. Dragi elevi, onorat corp profesoral, stimaţi cetăţeni. Dacă acum trei săptămâni în urmă mă cutremurau cuvintele pe care le auzeam, ca Jilţul moare, vreau sa va spun că dovada ca Jilţul nu moare sunteţi dumneavoastră, sunt realizările care se văd aici, în această şcoală. Excelenţă, privirile dulci şi cristaline ale acestor copii care v-au primit în această frumoasă seară de toamnă, arată dragostea de care vă bucuraţi în Gorj. Doresc din toată inima să felicit corpul profesoral,conducerea Companiei Naţionale a Lignitului, Exploatarea de la Jilţ, pentru ajutorul care l-au dat acestei scoli. Ca această şcoală, aş dori sincer să fie, toate celelalte şcoli din judeţul Gorj. Mă bucur, de asemenea, că în prezenţa excelentei sale domnul ministru Andrei Marga, astăzi, liceul dumneavoastră devine colegiu. Vă doresc ani mulţi, sănătoşi şi cu multă putere de muncă. Vă mulţumesc! Prof. drd. Nicolae Mischie, preşedintele Consiliului Judeţean Gorj. Domnule ministru, bine aţi venit în „Ţara lui Litovoi”, care ne-a zămislit aici, la poalele Carpaţilor şi intră în ţara lui Brâncuşi, cel care a ştiut să facă din aceştia copii minunaţi ai judeţului Gorj, oameni reprezentativi la nivel de ţară, oameni dornici de glorie, de bunătate şi de implicare cu răspundere în rezolvarea problemelor ţării! Aşa cum Brâncuşi a reuşit să propulseze aceste meleaguri şi România în universalitate, dumneavoastră, domnule ministru aţi reuşit să preluaţi în mod critic o activitate destul de laborioasă în domeniul reformei învăţământului, apreciind ceea ce a fost bun, amplificând ceea ce trebuia făcut în perioada următoare, realizând la ora actuală ceea ce este şi era necesar învăţământului, apreciind ceea ce a fost bun, amplificând ceea ce trebuia făcut în perioada următoare, realizând la ora actuală ceea ce este şi era necesar învăţământului românesc. Iată de ce, dragi elevi şi stimaţi părinţi, întrunirea din această seară are o semnificaţie deosebită nu numai pentru Mătăsari, ci pentru judeţul Gorj în plenitudinea sa. Pentru că domnul Marga, deşi nu face parte din partidul meu, domnul ministru Marga a dovedit că şi-a identificat întreaga sa activitate cu interesele învăţământului gorjenesc. A avut aici un discipol, pe Adrian Gorun, cel care a creat o breşă bună în structurile învăţământului naţional, deci, la nivelul ministerului, şi pe 118

care eu l-am lăudat şi am spus „Doamne, e bine că a ocupat această funcţie, că noi, gorjenii, o ştim să n-o predăm, ori îi menţinem pe cei care îi avem ori ne menţinem toţi acolo unde suntem”. Da,… deci… important este un lucru, că acolo unde te găseşti trebuie să munceşti cu dăruire, cu abnegaţie şi cu interes pentru cei mulţi. Când acţionezi numai penttru tine, degeaba ocupi o funcţie de răspundere şi degeaba trăieşti de fapt sau te consideri descendent din comunitatea respectivă. Aici avem un exemplu concret în persoana directorului Dădălău, a fratelui său şi a întregului colectiv de cadre didactice care… domnule ministru… au dovedit în această perioadă destul de dificilă, impusă de greutăţi inerente, au reuşit să realizeze într-adevăr o citadelă a spiritualităţii gorjeneşti şi de ce nu, româneşti. Felicitări, domnule director! Eu zic că… nu este meritul nostru, cei care am putut să punem o mână de ajutor, ci este meritul dumneavoastră, al comunităţii, pentru că aţi ştiut să acţionaţi cu seriozitate şi să rezolvaţi ceea ce era necesar pentru aceste suflete plăpânde, dar doritoare de carte, de înţelepciune, de ştiinţă, care nu vor uita niciodată că într-o atmosferă atât de exuberantă, au văzut la ei, aici, la Mătăsari un ministru, ministrul învăţământului, acela care de fapt s-a gândit dintotdeauna la situaţia şi la destinul pe care trebuie să şi-l urmeze ei. Eu vă fac o mărturisire: Nu ştiu dacă domnul ministru îşi mai aminteşte, prin 1992 se constituia Consiliul Naţional de Acreditare. Chemaţi la Bucureşti, la sala 29 la Parlament, eu fiind deputat atunci, profesori universitari din întreaga ţară, din toate centrele universitare şi… mă uitam la unii profesori universitari în vârstă, respectabili, pentru toată activitatea pe care au… au depus-o, că insistau aşa… cu un interes care pe undeva deranja la vârsta dânşilor să… să menţină sau să fie menţinuţi în acest Consiliu de Acreditare. Unul dintre cei mai tineri profesori universitari şi rectori la Cluj, domnul Andrei Marga, imediat după ce a intrat în sală... era ministru atunci domnul Golu, după câteva discuţii si după câteva întrebări, domnia sa a spus aşa: “Domnilor, de ce nu înţelegeţi că menirea mea parcă ar fi mai nimerită să rămân la Cluj, pentru că acolo sunt rectorul universităţii şi eu acum mi-am propus să mă ocup de organizarea acestei universităţi, eu mi-am propus sa.. să fac din Universitatea Cluj, o universitate model, să mă desăvârşesc acolo în tot ceea ce vreau eu să realizez pentru mine si pentru universitate si parcă nu mi-ar place sa vin între doua avioane de la Cluj la Bucureşti ca să semnez doar nişte documente. Personal, domnule ministru, am fost încântat de dorinţa dumneavoastră de a sluji interesele învăţământului şi aţi dovedit pe parcurs, după ce Universitatea de la Cluj si-a primit binemeritatul botez de universitate model, că aţi ştiut si că ştiţi să slujiţi interesele învăţământului românesc, motive pentru care eu, personal, din umila mea fiinţă, vă felicit pentru tot ceea ce aţi întreprins şi pentru toată această deschidere de a sluji cu devotament ceea ce au făcut şi alţi discipoli ai învăţământului romanesc, deci dorinţa de proprietate în cel mai important 119

domeniu de activitate, pentru că învăţământul, in ciuda viziunii unora, rămâne, pentru o ţară cel mai important domeniu de activitate. Dacă nu-i pui creionul în mână elevului la clasele primare, dacă nu ai răbdarea să poposeşti asupra lui, atunci când, învaţă primele litere şi învaţă sa citească primele silabe, dacă nu-i asiguri după aceea tot ceea ce îi este necesar pentru a pătrunde in tainele disciplinelor şcolare. nu se realizează mare lucru. Prof. univ. dr. Andrei Marga, Ministrul Educaţiei Naţionale Domnule director Dadălău, domnule preşedinte Mischie, domnule prefect Emil Popescu, domnule secretar de stat Adrian Gorun, stimaţi colegi, dragi elevi, onoraţi părinţi..., sunt... sincer emoţionat să particip la aceasta ceremonie de rebotezare a liceului de la Mătăsari şi vreau din capul locului să vă mulţumesc din toată inima pentru că îmi oferiţi acest prilej. Nu v-ascund că resimt ca un privilegiu să fiu astăzi, aici, printre atâţia prieteni eu care într-adevăr am încercat pe parcursul timpului, să fac, chiar dincolo de diferenţele de opinie dintre noi, să facem ceva în serviciul comunităţii din Gorj, din România, sunt foarte bucuros să regăsesc mulţi tineri care duc înainte o tradiţie de dragoste pentru carte, dragoste pentru învăţătură, care a preocupat totdeauna prestigiul şi au făcut vestit Gorjul. Sunt foarte bucuros să văd cât de puternica este comunitatea asistă această unitate de învăţământ. Daţi-mi voie sa nu întârzii în a proclama şi oficial fără a mai citi toate datele dacă vreţi tehnice ale ordinului, a proclama oficial trecerea din acest an şcolar: 20002001 a Liceului Mătăsari în poziţia de Colegiu Tehnologic Mătăsari. Aceasta trecere, această decizie a ministrului, dacă vreţi noi am luat-o de la distanţă, unii au trecut pe aici o dată si au văzut locurile nu ştiam isprăvile de la faţa locului. Pot să vă spun că... nu ne-am înşelat, că suntem absolut convinşi că nu ne-am înşelat si că prin tot ceea ce dumneavoastră aţi făcut cu prisosinţă, meritaţi această trecere a liceului în rangul de Colegiu Naţional Tehnologic. Este, nu v-ascund şi pentru noi un moment istoric : pentru prima dată în România un liceu plasat într-o comună întru-un sat... rural... să luăm tehnologia consacrată, devine colegiu naţional.Vă revine dumneavoastră, această întâietate în istoria învăţământului românesc, în sensul că aveţi primul colegiu naţional amplasat într-o localitate rurală. Îmi dau seama însa că în anii ce vin multe se vor schimba şi în ce priveşte recunoaşterea ca oraşe, în ce priveşte plasarea localităţilor în ierarhia urban rural, dar istoriceşte rămâne un fapt consacrat. Acest fapt vi se datorează în cea mai mare măsură, se înţelege, vreau la rândul meu să evoc mândria pe care o resimţim văzând ceea ce aţi făcut aici şi vreau imediat să adresez mulţumiri în primul rând directorului şi direcţiunii şi corpului profesoral al colegiului tehnologic, pentru că oricum am întoarce lucrurile până la urmă persoanele care sfinţesc locul. Dacă persoanele sunt competente, dacă îşi asumă iniţiative, dacă tratează cu devoţiune problemele, atunci ies fapte, ies chiar înfăptuiri, dacă nu, ies mai puţin din toate acestea. Vreau să mulţumesc autorităţilor locale pentru 120

că învăţământul nostru a intra cred în normal, în interesul că stă bine pe umeri autorităţilor locale, să mulţumesc în particular preşedintelui Consiliului Judeţean domnului Mischie care, practic a asistat la cele mai multe din momentele pe ca noi le-am parcurs în învăţământ în ultimii ani… realizându-le chiar la Gorj. Mult discutatul curriculum naţional, desigur, e răspunderea noastră dar trebuie să spunem ca şi domnul Mischie a fost alături de noi... atunci. Vreau să mulţumesc domnului prefect şi Prefecturii pentru preocuparea plină de atenţie şi de competenţă pentru ca Gorjul să păstreze şi să-ţi întărească nivelul învăţământului pe care îl are. Într-adevăr în ce mă priveşte, nu l-am cunoscut pe Adrian Gorun decât probabil când am ţinut nişte conferinţe la Cluj şi mai târziu, sigur, ca inspector general. Pot să deconspir acum că el ilustrează cu prisosinţă tradiţia gorjeană a unor oameni dinamici, a unor oameni cinstiţi, a unor oameni competenţi, a unor oameni care se angajează pentru cauza pe care o au în faţă. Şi... în ce mă priveşte, nu voi fi absolut deloc gelos ca domnul Gorun să continue mult în acest rol de responsabil al învăţământului preuniversitar din ţara noastră. Vreau să mulţumesc şi Companiei Lignitului care îmi dau seama din ceea ce am văzut în liceu, că a susţinut si susţine unitatea de învăţământ. Trebuie să spuneţi foarte limpede, fără parteneri economici, sociali nu sunt posibile performanţe în învăţământ oricât am întoarce lucrurile şi este un merit clar al dumneavoastră, al Companiei din Mătăsari, statura liceului şi de astăzi încolo a Colegiului Tehnologic. Îmi dau seama cât de mulţi părinţi sunt angajaţi în şcoală şi trebuie să păstrăm continuu o recunoştinţă. Poate mai devreme decât mulţi din multe locuri din ţară au înţeles că şcoala e a lor şi că ea până la urmă arată şi funcţionează aşa cum fac ei să arate şi să funcţioneze. Sigur in aceste clipe putem să ne aruncăm gândurile în urmă si avem la ce reflecta, pentru că aveţi, din câte am văzut 107 ani de şcoală organizată aici, aveţi 20 de ani de liceu organizat aici, e o istorie cu siguranţa plină de lucruri foarte importante pentru voi, dar nu numai pentru voi aici ci şi pentru Gorj, pentru România. Ne-am putea arunca sigur, gândurile în urmă spre ceea ce am făcut în ultimii ani şi eu cred că s-au făcut multe lucruri şi as menţiona aici doar unul: Totuşi, până la această oră singurul domeniu major din societatea românească care a întrunit acele criterii, acele fapte necesare, încât a trecut de negocierea de la Bruxelles care nu este un simplu omagiu, care nu este niciodată un omagiu, este o analiză foarte exigentă şi dacă aşa s-a putut vă asigur că am resimţit mereu un sprijin de la Gorj, am simţit în primul rând un sprijin prin ceea ce dumneavoastră aţi făcut ca profesori, ca părinţi, ca elevi, ca autorităţi, implicate şi vreau să vă mulţumesc din toată inima pentru aceasta. Ce vom face în continuare? Sigur, nu aş ocoli să spun că sunt probleme materiale pe care le resimţim toţi, fie că suntem părinţi, profesori, este foarte clar că suntem într-o ţară care are nevoie urgentă de investiţii şi că dacă nu vor fi investiţii, atunci greu vor merge toate lucrurile şi de aceea aş spune mereu: investiţii înainte de toate 121

şi apoi vor veni foarte multe lucruri. Ar fi foarte oportun ca să ne preocupăm să aducem investiţii din ţară si din afară şi dumneavoastră, fiind legaţi de o industrie care, sigur, trebuie să se reaşeze, ştiţi poate mai bine decât alţii cât de importante sunt investiţiile. Dar dincolo de acestea e foarte clar că mulţi părinţi se luptă cu necazuri, cu probleme materiale, costă hainele, costă încălţămintea, costă cărţile care trebuie cumpărate afară de manualele care le dă statul, costă multe lucruri. Pot să vă confirm că încercăm să venim chiar în ultimele luni cu un val de măsuri de susţinere mai bună a elevilor...Evident copiii costă mai mult decât alocaţiile şi ar fi bine să ne putem apropia, dar vor spori în continuare. Intervenim pentru că ştim că mulţi copii, chiar si de aici, fac naveta la distanţe mari. Intervenim cu o susţinere cu 75% a transportului oricărui elev care se deplasează la mai mult de 2 km. Aceasta pentru a preveni... pentru a preveni situaţia în care vreun copil trebuie să abandoneze învăţătura din motive economice. Evident, copiii sunt ai părinţilor, părinţii au o răspundere, dar trebuie spus foarte clar, în cazul învăţământului obligatoriu si nu numai, statul rămâne cu o răspundere oricum am privi, oricum am privi locurile. În legătură cu aceasta, eram tentat să explic la venirea aici, ca şi în alte locuri că sistemul s-a descentralizat şi că numai dacă fiecare căutăm să săvârşim fapte bune, putem merge mai departe. Eram tentat să argumentez ideea, după care, statul trebuie să facă mult pentru copii, dar statul nu poate înlocui acţiunea de la nivel local. Am văzut însă că nu e nevoie să argumentez, pentru că dumneavoastră întruchipaţi această înţelepciune care este a vremurilor noastre. Sigur, vin în continuare măsuri şi trebuie să vă spun că vom aduce în sistemul şcolar treptat, întreaga populaţie a României, în înţelesul că fiecare dintre noi în câţiva ani trebuie să trecem printr-o nouă baie de pregătire şcolară. Educaţia pentru toţi nu e doar o parolă, devine o măsură instituţională pe care o vom aplica. Este foarte clar că trebuie făcute investiţii în învăţământ şi România va trebui şi-n anii următori să mărească alocaţiile pentru învăţământ şi mai ales pentru infrastructură care este destul de veche. E clar că trebuie să facem ceva pentru învăţământul rural şi facem în acest sens. Deja în această toamnă intervenim cu 11 milioane de dolari pentru hărţi, pentru materiale, care s-au deteriorat de multă vreme. În 2000, 2001, 2002 se intervin cu 4 mari măsuri în învăţământul rural, transport şcolar, deci dotare cu microbuze şi autobuze a şcolilor, cantine şcolare, acolo unde este nevoie, biblioteci şcolare şi laboratoare cu micro reţele de computere, aceste 4 capitole vin încet realizate în fiecare şcoală rurală, încât să reducem distanta care mai persistă, care e cea mai mare din tara noastră, dintre condiţiile de la sat si cele de la oraş. Sigur, intervenim în continuare şi în ceea ce priveşte statutul profesorilor. Ştim prea bine, reforma pune într-o altă poziţie profesorul şi îi cere mai mult. Este foarte clar ca atunci când ai la dispoziţie 24 de manuale alternative şi elevi care, ca orice elev de pe Pământ, gustă cu plăcere punerea în încurcătură a profesorului cu o întrebare surprinzătoare din manualul al 23-lea, este evident că profesorul are alt efort în 122

faţă. Două măsuri sunt pregătite în această privinţă : prima se referă la plasarea salarizării profesorilor la nivelul funcţionarilor publici. Măsura era mai demult concepută dar ţara noastră are în sfârşit o legislaţie a funcţionarului public, cu salarizarea care e prevăzută mai mare încât nu vrem să prevenim situaţia în care toţi vreţi să deveniţi primari sau preşedinţi. Evident, e bine să fie mulţi profesori primari şi preşedinţi, dar noi trebuie să-i plătim şi-n învăţământ mai bine astfel încât să nu alunecăm în aceste roluri, dar, încă o dată, e bine, nu este nici o ezitare în această afirmaţie. Şi a doua măsură care vine este, sigur, aceea de a plăti orele care trec dincolo de normal, în sistemul de creştere a salariului şi nu în sistemul de plată cu ora care este depăşit de multă vreme, Aceste măsuri şi în consolidarea staturii profesorului care devine cu adevărat centrul educaţiei în aceste sisteme bazate pe alternative educaţionale, pe manuale alternative ş.a.m.d. Nu v-ascund, că trebuie să facem paşi încă mari, că trebuie să facem din învăţământ o sursă a bogăţiei, până la urmă şi economice. Aceşti paşi stau în puterea noastră si eu sunt convins că aici, la dumneavoastră, este bine percepută această modestă, dacă vreţi, dar foarte adevărată înţelepciune: “Oamenii sunt cei care sfinţesc locul “. La un moment dat, menţionaţi că n-au fost prea mulţi miniştri aici, eu vă doresc sincer, ca dintre cei de faţă să iasă câţi mai mulţi miniştri şi eu sunt convins că Gorjul poate da câţi mai mulţi miniştri, dacă i-a dat, totuşi pe Brâncuşi. Daţi-mi voie să închei, efectiv dorind tuturor elevilor să se simtă bine, să se simtă de pe acum, mândri de colegiul pe care îl au, de dotarea care este aici, de profesorii foarte calificaţi care sunt aici... Vreau să le confirm, ca unul mai în vârstă, că peste ani vor resimţi o mândrie teribilă când vor putea spune: Eu am făcut nu orice şcoală, ci Colegiul Tehnologic de la Mătăsari. Vreau să le doresc, distinşilor mei colegi, profesori, să aibă parte de satisfacţii si de echipările care sunt necesare si daţi-mi voie să menţionez, fie şi numai în treacăt de data aceasta, că mă bucură, este un privilegiu pentru mine această postură de naş în care sunt la această oră, şi că pot să vă confirm că vom sprijini cât se poate de repede colegiul, ca să aibă instalaţia de tipărit, cât să poată scoate volumele, revistele şi materialele pe care dânşii doresc să le scoată la această unitate. Nu este o unitate mare, domnul inspector general spunea că sunt şi mai mari în Gorj. Pot să vă asigur că în ţară nu sunt multe atât de mari. Oricum, iau această mărime şi ca un indiciu al unei reforme reale care s-a făcut si din punctul de vedere al cuplării în instituţii puternice a diferitelor nivele ale învăţământului preuniversitar, dar mai presus de toate ceea ce este esenţial e să vedem o unitate care cu adevărat, trăieşte prin comunitate şi comunitatea la rândul ei, trăieşte prin acest colegiu. Închei efectiv, pronunţând în strămoşeasca noastră latină “Vivat, crescat, floreat, Colegiul Tehnologic din Mătăsari”.

123

POLITICĂ ŞI DECENŢĂ
De curând, profesorul universitar Andrei Marga, ministrul Educaţiei Naţionale a fost pentru a treia oară într-o jumătate de an, în judeţul Gorj. Vizitele Ministrului în judeţul nostru au explicaţii majore. Cea mai importantă este aceea că cel mai înalt oficial al învăţământului recunoaşte şi apreciază activitate educativă din această zonă. A doua explicaţie rezidă din faptul că de aproximativ o jumătate de an învăţământul preuniversitar (secundar) din România este coordonat de profesorul Adrian Gorun. Ultima vizită a tandemului Andrei Marga – Adrian Gorun are dublă conotaţie: profesională şi electorală. Această a doua componentă a vizitei n-a fost evidenţiată explicit de către nimeni. Tocmai pentru că ne-am obişnuit cu prezenţa coordonatorilor ministerului în oraşul şi judeţul de lângă Parâng şi Vulcan. De data aceasta, Andrei Marga şi Adrian Gorun au fost în Gorj pentru a încununa (şi electoral ) demersurile lor în folosul învăţământului de aici. Adrian Gorun este candidat al CDR 2000 pentru Senatul României, iar Ministrul Andrei Marga a ţinut să fie prezent alături de colaboratorul său în această agresivă şi demagogică întrecere electorală. Cei doi au contrazis total impresia generală despre politicieni. Ei s-au prezentat în faţa oamenilor cu realizări excepţionale. Prilejul vizitei profesionale şi electorale a fost transformarea Grupului Şcolar Minier din Mătăsari în Colegiu Tehnologic. Este primul Colegiu tehnologic din ţară, înfiinţat în mediul rural. El se adaugă celor patru Colegii Naţionale („Tudor Vladimirescu”, „Spiru Haret”, „Ecaterina Teodoroiu” din Târgu Jiu şi Colegiul Naţional din Motru) şi Colegiul Comercial „Virgil Madgearu”. Toate realizate în timpul ministeriatului Andrei Marga – Adrian Gorun (unele înfiinţate când Adrian Gorun era inspector general la Gorj). La zestrea învăţământului din această parte de ţară cei doi oameni ai şcolii au mai adăugat: Centrul de Formare în Studii Europene şi Centrul de Formare Continuă a Educatorilor, Învăţătorilor şi Profesorilor. Primul este singular în ţară, iar al doilea este împlinirea unei dorinţe vechi a dascălilor de aici. Ei nu mai sunt nevoiţi să se deplaseze în alte centre universitare pentru perfecţionarea periodică cerută de Statul Personalului Didactic. Tot datorită strădaniei lui Adrian Gorun, judeţul Gorj a fost inclus în rândul unităţilor administrativ – teritoriale (7 în total) beneficiare ale Programului mondial de reabilitare a şcolilor din mediu rural. Au fost înfiinţate două unităţi liceale de mare perspectivă: Liceul Teologic (la Târgu Jiu). Tot Andrei Marga a acreditat Universitatea „Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu. Nici Ministrul, nici Secretarul de Stat n-au spus aceste lucruri la întâlnirea festivă de la Mătăsari. Amândoi au considerat că toţi oamenii de bună credinţă le cunosc realizările. Nici unul n-a cerut nimănui un vot la alegerile care se apropie. Festivitatea de decernare a titlului de Colegiu Tehnologic liceului din Mătăsari a prilejuit şi alte constatări care se înscriu în rândul excepţiilor de la 124

regula existenţei noastre cotidiene. Prima constatare: comunitatea locală (primar fiind C. Purcel) s-a implicat total în amenajarea unor şcoli de factură europeană. Sălile de clasă, laboratoarele, cabinetele, mobilierul, dotările sunt cele mai bune din judeţul Gorj şi între cele mai bune din ţară. A doua: un director (Dumitru Dădălău) a revalidat perenitatea proverbului: „Omul sfinţeşte locul”. Nu scriu acum despre ele. Dacă profesorul Tică Dădălău realizează şi creşterea calităţii învăţământului în şcoala pe care o conduce strălucit, el merită să fie venerat de toată suflarea de acolo (la fel ca alţi predecesori ai săi, în special Constantin Panfiloiu, dar şi Ion Dădălău, Nelu Căruntu, Nicolae Dădălău, Georgeta Danciu, Petre Bălescu, Dorina Panfiloiu, C. Vişan, Ion Danciu şi alţii, pe vremea cărora din Mătăsari plecau spre cele mai prestigioase licee copii deosebiţi). Tică Dădălău poate şi trebuie să răspundă la această provocare. A treia: la Mătăsari s-a susţinut şi un examen politic. Examen promovat cu note maxime de participanţi. Deşi Nicolae Mischie şi Emil Popescu, preşedintele Consiliului Judeţean şi respectiv prefectul judeţului, reprezintă părţi adverse (în campania electorală) ale Ministrului şi Secretarului de Stat, discursurile lor au fost elogii la adresa ministeriabililor. Decent, argumentat şi fără nici o răutate Preşedintele Consililui Judeţean şi Prefectul au subliniat la unison meritele incontestabile ale celor doi oaspeţi în realizarea reformei învăţământului. În special Nicolae Mischie (despre care se spune că nu este prea dus la biserică) a recunoscut calităţile umane, profesionale, manageriale şi politice ale Ministerului şi ale contracandidatului său - Adrian Gorun în competiţia pentru un loc în Senatul României. Deşi pentru Mischie era un bun prilej electoral, el s-a purtat ca un adevărat cavaler recunoscând valoarea oaspeţilor. Felicitări Domnule Preşedinte, felicitări Domnule Prefect. Se poate şi politică decentă, civilizată. În felul acesta, cei care votează învaţă mai repede şi mai uşor regulile democraţiei. S-auzim cât mai des despre asemenea întâmplări. Gheorghe Gorun, Director, Colegiul Naţional „Spiru Haret”, Târgu Jiu,2000

125

SEVA PRIMĂVERII NOASTRE
Stimate domnule ministru, distinşi invitaţi, domnilor profesori, iubiţi colegi, Cu ocazia acestui eveniment unic în localitatea noastră, prin transformarea liceului din Mătăsari în Colegiu Naţional, vă rog să-mi permiteţi să exprim cele mai frumoase sentimente de recunoştinţă domnului ministru Andrei Marga, reprezentanţilor ministerului, conducerii judeţului, Consiliului local şi Primăriei Mătăsari, Companiei Naţionale a Lignitului, Exploatării Miniere Jilţ, pentru cinstea şi onoarea făcută şcolii noastre, o şcoală căreia i-a dat viată o mână de oameni ai acestor locuri, oameni care au confundat însăşi existenta lor cu a şcoală si al căror ţel a fost luminarea vlăstarelor acestei Văi a Jilţurilor. Astăzi, 9 noiembrie 2000, este o zi mare pentru noi, ca elevi, pentru noi, ca oameni si iubitori de împliniri, pentru că astăzi suntem onoraţi să primim vizita unei personalităţi marcante a societăţii româneşti, pe dumneavoastră, domnule ministru al învăţământului şi de aceea vă rog să-mi permiteţi să vă urez şi eu bun venit în această citadelă închinată culturii, învăţământului şi frumosului. Adresez aceleaşi urări de bine onoraţilor oaspeţi care au ţinut să fie prezenţi la marea noastră sărbătoare. Cu toată stima şi tot respectul de elev pe care vi-l port, vreau să vă mulţumesc pentru faptul că aţi venit astăzi aici în Mătăsari, în această comună mică, dar cu oameni gospodari şi foarte pricepuţi. Suntem martorii unui eveniment deosebit, suntem gazdele unor sentimente purificate si ale unor emoţii inerente, însă deosebite, căci realizăm cu toata fiinţa imensitatea unui astfel de eveniment pe acest străvechi meleag gorjenesc în Gorjul, ţinut căutat, slăvit, doinit şi adorat, cu oameni remarcabili, ce nu dezmint adevărul, am putea spune că „Nu-i român cum e olteanul, nici oltean cum e gorjeanul”.În ultimul an şi jumătate în liceul nostru s-au produs schimbări masive. S-a continuat lambrisarea sălilor şi culoarelor, fiecare clasă dispune de mobilier nou, s-a introdus Internetul şi în fiecare sală de curs se află un televizor. Cred că suntem singura instituţie de învăţământ din ţară cu o astfel de dotare. Această citadelă a învăţământului românesc a împlinit nu demult 20 de ani de la înfiinţare, 20 de ani de activitate remarcabilă şi 35 de ani de la terminarea primei promoţii de clasa a VIII-a. În tot acest timp pragul liceului a fost călcat de sute de mii de elevi si profesori care, laolaltă, au dus faima liceului peste graniţele Gorjului. În acest liceu am trăit şi vom trăi încă până la absolvirea lui numai momente de bucurie. Din acest „cuib” de elevi si-au luat zborul în fiecare an absolvenţii clasei a Xll-a care pleacă spre instituţii de învăţământ superior şi postliceal în majoritatea lor. Reuşitele lor sunt o dovadă a eforturilor depuse de ei si de cei care le-au îndrumat paşii în şcoală. Suntem mândrii de ceea ce suntem, privim cu demnitate în ochii tuturor, ne iubim şcoala şi dascălii, avem încredere în munca noastră şi rezultatele ei. Nu ne temem că nu vom face faţă concurentei, nu ne sperie nici vechimea, nici 126

tradiţia altor şcoli, suntem tineri şi la propriu si la figurat şi ca oameni şi ca liceu dar citând pe Corneille: „Valoarea nu aşteaptă numărul anilor” În liceul nostru se învaţă carte, dar se fac şi acţiuni specifice unei instituţii de învăţământ - întâlniri cu oameni de cultură, lansări de carte, schimburi de experienţă pe teme ştiinţifice. Avem onoarea să învăţăm într-o şcoală de pe băncile căreia au reuşit oameni adevăraţi: maiştri, ingineri, dascăli, poeţi care şi-au lansat cărţile la noi, aici. Aceste acţiuni nu sunt la noi o întâmplare ci s-au dovedit a fi o permanenţă. Această şcoală e templul nostru, templu în care sufletele şi minţile noastre se îmbogăţesc continuu pentru confruntarea cu timpul si cu timpurile. Sperăm, distinşi oaspeţi, să înţelegeţi că în spatele tuturor realizărilor făcute în această instituţie sunt mulţi ani de muncă, iar lucrurile care dăinuie nu sunt un joc al hazardului. Domnule ministru, faptul că aţi consimţit să daţi Cezarului ce-i al Cezarului atestă recunoaşterea noastră ca instituţie, a valorii noastre materiale şi umane. Vă rugăm să credeţi în ceea ce aţi sădit în noi si să vă bucuraţi, cum ne bucurăm noi, astăzi, trăind o mare implinire. Anii pe care-i avem şi-au deschis florile. Seva primăverii noastre va da roade în curând: Vi le vom închina dumneavoastră, tuturor celor care au sădit în noi demnitatea şi omenia, dragostea de om şi de ţară. Pentru că ne-aţi dat nouă cel mai mare respect, vă mulţumim din inima şi vă dorim domnule ministru să aveţi parte numai de bucurii, să fiţi sănătos şi fericit că dacă reforma învăţământului s-a înfăptuit în Mătăsarii Gorjului, a învins în toată ţara. Să ne trăiţi cu toţii! Pârjol Ileana

COLEGIUL NAŢIONAL TEHNOLOGIC DIN MĂTĂSARI - ŞCOALA VIITORULUI
Un liceu ca oricare altul? Da, am putea spune despre liceul din Mătăsari, având în vedere faptul că în judeţul nostru marea majoritate a liceelor au profiluri în domenii „grele” ale economiei. Putem spune însă si NU. Şi în acest sens doresc să-mi afirm opinia. Colegiul Naţional Tehnologic din Mătăsari este una din unităţile de învăţământ de tradiţie din judeţul Gorj care îşi consolidează an de an statutul de liceu modern, una din cele mai performante unităţi de profil. oferind şansa unei serioase specializări profesionale, precum si aceea a unei modernizări armonioase a personalităţii individuale. Unitatea de învăţământ se remarcă prin acţiunile profund active sub formă de concursuri, expuneri de probe practice, activităţi culturale si de cenaclu, rezultate la olimpiade si concursuri, se poate lăuda cu o fundaţie cultural-ştiinţifica, un frumos muzeu al Văii Jilţurilor, un cinematograf, o revistă intitulată simbolic 127

„Murmurul Jilţului”, care are menirea să dezvolte personalitatea elevilor, să-i facă să iubească frumosul din natura si societate, revistă prin intermediul căreia ne-am făcut cunoscuţi în întreaga ţară si care s-a situat în ultimul timp pe primele trei locuri pe ţară printre revistele şcolare. Numeroşi elevi, absolvenţi ai şcolilor gimnaziale din zonele di-mprejurul localităţii Mătăsari, care are un farmec neconfundat, care face parte din acea divina operă de artă, din acea simfonie geografică ce se cheamă România, se înscriu an de an aici datorită compatibilităţilor lor de formare cu oferta şcolii, dar si cu evoluţiile previzibile ale mediului economic şi social. În decursul anilor, tot mai mulţi absolvenţi s-au angajat în meseriile pentru care s-au instruit, ori şi-au continuat studiile, devenind specialişti de renume pe plan local si naţional. Deschiderea festivă a cursurilor şcolare, serbările ocazionate de comemorarea evenimentelor istorice şi a personalităţilor literare, sărbătorirea Zilelor Liceului, majoratului, balului bobocilor si a Fiilor Jilţului, sărbătorilor de iarnă si de sfârşit de an şcolar competiţiile sportive, au intrat deja în tradiţia liceului nostru făcând din Mătăsari, un leagăn de cultură si civilizaţie. În ultimii ani de zile, preocuparea conducerii şcolii a fost găsirea de soluţii pentru creşterea bazei materiale precum şi a numărului de clase şi profiluri astfel că la ora actuală liceul are clase de electronişti automatizări, matematică informatica, filologie, şcoala profesională, ucenici precum şi cursuri postliceale de maiştrii, iniţiere în calculatoare şi operator calculator. Somptuoasa clădire are aspectul unei şcoli moderne, cu săli încăpătoare şi luminoase, coridoare lungi lambrisate îmbrăcate în mochete vesele, cu pereţii împodobiţi cu panouri tematice, expoziţii de pictură, flori, materiale didactice interesante si frumos executate de cadre didactice ale şcolii împreună cu elevii. Sălile de clasă au un aspect estetic deosebit, datorită ingeniozităţii cu care au fost împodobite: mobilier nou, flori, tablouri, încât liceul nostru rivalizează cu licee din judeţ si chiar din tară. La Mătăsari, există un învăţământ orientat pe valori. Suntem conectaţi la tot ce este mai nou si mai modern în materie de informaţie, avem un colectiv de dascăli care ne fac cinste, suntem cu toţii o familie în care domneşte punctualitatea, veracitatea, disciplina presupusă de obţinerea unor performante respectul fată de aproapele nostru ca fiinţă similară nouă, ajutorarea celui aflat în dificultate, receptivitatea la argumente sunt valori ce merită a fi cultivate în orice context si oricând în învăţământ. Avem laboratoare, o sală de sport bine dotată, un atelier şcolar echipat cu toate maşinile şi instalaţiile necesare unui proces modern de învăţământ ce funcţionează pe module şi specialităţi si ceea ce este cel mai important, dispunem de un laborator de informatică dotat cu aparatură ultramodernă, calculatoare ultra performanţe. Ne numărăm printre cei peste 800 de milioane de abonaţi la Internet din întreaga lume, şi dispunem de multiplele avantaje oferite de această reţea mondială de informatică, fără precedent în istorie. Comunicarea, stă la temelia tuturor evoluţiilor si revoluţiilor, defineşte prin fluxuri 128

şi calitate fiecare acţiune. Lanţul determinărilor izvorâte din optica informaţională se extinde asupra tuturor domeniilor de activitate, de la asigurarea resurselor materiale până la relaţiile sociale şi până la comportamentul individual, ceea ce a generat un impact deosebit în procesul şcolar de instruire,creionul şi tastatura, video terminalul şi programele adaptate materiilor şcolare devin în egală măsură componente de bază ale procesului didactic şi pedagogic. Fantezia elevilor, uşurinţă cu care aceştia se acomodează cu lucrul la calculator şi eficienţa predăriipractice a lecţiilor, iată câteva argumente în favoarea învăţământului asistat de atotputernicul calculator. Calculatorul este pentru elevi şi nu numai un univers frumos in care îşi dau întâlnire inteligenta,calmul, răbdarea şi logica, un univers de cunoştinţe, care pot fi înţelese pretutindeni. Ecranul magic al calculatorului îi ţine pe copii într-un ritm permanent de lucru se poate spune chiar că maşina îl obligă pe elev să lucreze şi să gândească în orice moment, de aici reieşind clar eficienţa si randamentul computerelor acum, în era informaticii, în plină explozie a pătrunderii calculatorului în orice activitate. Prin utilizarea calculatoarelor în şcoală se sensibilizează tineretul cu o tehnologie de vârf a viitorului. Dispunem de asemenea de televiziune cu circuit închis. Ce înseamnă televiziunea în epoca modernă şi ce rol joacă în informarea si educarea publicului larg ştim cu toţi. Sistemul TV. acest „prieten” de nădejde al fiecăruia dintre noi, este relativ tânăr, ţinând pasul cu dezvoltarea tehnologiilor, transformându-se in „cutia cu miracole a secolului XX”. Avem o bibliotecă cu mii de volume prin care acoperirea cu necesarul de informaţie în toate domeniile este forate bună. Datorită faptului că sfera cunoştinţelor ştiinţifice creste foarte repede,că timpul de trecere de la descoperirea ştiinţifică la aplicarea ei în practică este din ce în ce mai scurt, omul trebuie să înveţe toată viata pentru a se putea adapta uşor si eficient la noi profesii, la noi condiţii de muncă şi viată. Şcoala este mijlocul principal de pregătire a cetăţenilor de mâine ai societăţi. Ei îi revine sarcina de a-i învăţa lucru ce nu se vor perima repede, de a-i informa în aşa fel încât să se poată orienta singur într-un câmp de probleme mereu noi. Scolii, prin neobosiţii ei slujitori, îi revine marele merit de a modela si forma cetăţenii viitori ai societăţii. Animaţi de dorinţa de a transmite cât mai multe cunoştinţe elevilor,cadrele didactice de la şcoala noastră au fost mereu receptive la tot ce a fost nou în domeniul educaţiei. Acest lucru se poate observa si dintr-o analiză a rezultatelor obţinute de elevii noştri în ultima perioadă, care au demonstrat mereu că la Mătăsari se face învăţământ de calitate, performant. Acum, când valorile tradiţionale cunosc o oarecare descendenţă,când poezia nu mai constituie raţia de spiritualitate, doza inoculată de fiecare dependent de frumos zi de zi, când neclaritatea clipei tinde să devină sau mai rău a şi devenit prioritate pe lista de valon a individului, într-un Mătăsari al sfârşitului de secol şi mileniu, se încearcă cu optimism constructiv reînnoirea si revitalizarea tradiţiilor pierdute, se încearcă şi chiar se reuşeşte menţinerea nestinsa a torţei spiritualităţii umane. Că sunt întruniri cu personalităţi, scriitori, jurnalişti filozofi oameni de 129

marcă adevărate modele,că sunt activităţi de cenaclu sau distractive cert este ca elevului mătăsărean nu i s-a permis lâncezirea minţii, iar acesta este un lucru benefic. Învăţământul nostru va încuraja,prin organizare iniţiativa si competiţia si va favoriza înnoirea. Vizita profesorului universitar doctor, Andrei Marga, ministrul Educaţiei Naţionale, în Mătăsari cu prilejul atribuirii denumirii de Colegiu Naţional Tehnologic – Grupului Şcolar Tehnologic Mătăsari, în ziua de 9 noiembrie 2000, ne obligă, ne mobilizează, ne face să dovedim că merităm ceea ce am obţinut şi demonstrează ca mătăsărenii, atunci când vor, pot să facă multe, să fie mai buni decât alţii. Claudiu Mihăiţă Chisega

COCONII IZEI
La marea Sărbătoare a Fiilor Jilţului care s-a desfăşurat în liceul din Mătăsari a participat şi un grup de copii ai Maramureşului, împreună cu primarul localităţii Strâmtura, judeţul Maramureş, domnul Ion Pasere. În momentul în care au urcat pe scenă ceva în inima mea a tresăltat de bucurie,cred că acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu ceilalţi colegi ai mei. Mă bucur enorm de mult că am şansa să scriu despre acei copii minunaţi, numiţi simbolic “Coconii lzei”,despre acel moment care pentru mine este şi va rămâne unic. Acei copii talentaţi cu feţele lor drăgălaşe şi inocente au făcut sărbătoarea Fiilor Jilţului ceva de neuitat. Au cântat şi au dansat aşa cum numai în partea Maramureşului se face în costumele lor tradiţionale ca să ne transmită nouă elevilor liceului Mătăsari şi locuitorilor acestei comune ceva din vraja locului în care s-au născut şi trăiesc. Şi pot să spun că au reuşit şi sunt sigură că nu este numai părerea mea,ei au încântat cu vocea lor frumoasă şi cristalină pe toţi cei care trăiesc în Mătăsari şi nu numai pe ei. Au cântat pe străzile comunei aşa cum nimeni nu a făcut-o vreodată. Aş fi vrut să fie acum în mijlocul nostru cei de la Televiziunea Română, care cu câteva săptămâni în urmă au făcut un reportaj despre comuna Mătăsari,numind-o “Oraşul mort”,arătând doar părţile urâte,părţi pe care le au si alte oraşe şi comune. Oricum,aceşti copii minunaţi ai Maramureşului au adus în sufletul locuitorilor din Mătăsari şi al elevilor liceului în care eu învăţ speranţă şi gândul că ce este frumos şi pur nu piere niciodată. Îmi aduc acum cu plăcere aminte cuvintele unui domn profesor care ne-a vizitat liceul şi clasa în perioada sărbătorii că “dacă dânsul ar mai fi acum elev i-ar plăcea să înveţe în Mătăsari”.spunându-ne că suntem norocoşi si suntem într-adevăr. Pentru mine, ziua în care au urcat pe scenă copiii Maramureşului, Coconii Izei - cum sunt numiţi- va rămâne unică. Sper să revină în liceul nostru pentru că, noi, îi aşteptăm cu drag. Otilia Tuca 130

RECUNOAŞTERE LA CEL MAI ÎNALT NIVEL
Ca reprezentant al elevilor din Colegiul Naţional Tehnologic Mătăsari exprim bucuria şi admiraţia care ne-au copleşit în ziua măreaţă de 9 noiembrie 2000 din istoria localităţii noastre prin desfăşurarea unui dublu eveniment, este vorba în primul rând despre vizita unui înalt demnitar al statului român care ne-a făcut onoarea de a se afla în mijlocul nostru şi de a da o notă la fel de importantă pe cât este evenimentul, cu atât mai mult cu cât persoana care ne-a onorat cu prezenta domniei sale a fost chiar domnul ministru al Educaţiei Naţionale, domnul Andrei Marga, la data aceea cel mai important om al învăţământului românesc, iar pe de altă parte, dar nu separat, un alt eveniment şi anume inaugurarea noului Colegiu Naţional Mătăsari rezultatul transformării vechiului Liceu Tehnologic, meritul unei munci asidue şi neîntrerupte a omului care este zi şi noapte dedicat profesiei sale şi mai presus de aceasta ridicării nivelului de cultură şi propăşirea tineretului mătăsărean în acord cu realităţile unei lumi moderne şi civilizate, nimeni altul decât domnul director şi în acelaşi timp diriginte prof. Dumitru Dădălău. Este greu să exprime cineva în cuvinte preschimbarea care a avut loc în liceul nostru şi este mai greu să exprimi recunoştinţa omului care a contribuit cu timp si suflet la această înnoire. Nu rămâne decât să admirăm şi să ne bucurăm de timpul prezent şi să ne gândim de pe acum cu regret la timpul când va trebui să lăsăm în urmă ceea ce astăzi ne încântă şi ne trezeşte admiraţia şi respectul. Privind în retrospectivă trebuie să amintim că totul a început datorită iniţiativei domnului Dumitru Dădălău de a înfiinţa o revistă a liceului, este vorba despre „Murmurul Jilţului”, revistă care consemnează de pe poziţii de egalitate cu alte publicaţii ale unor unităţi de învăţământ din Gorj, dar şi din ţară, dovadă fiind numeroasele participări ale colectivului revistei „Murmurul Jilţului” la diferite acţiuni de publicistică, amintim: Tabăra Naţională de Ziaristică - Ciric, laşi, Muncelu - laşi, Tabăra de creaţie de la Săcelu, Herculane, Rânca, precum şi alte concursuri interjudeţene la care am participat obţinând succese notabile. Toate acestea au fost posibile pe lângă eforturile deosebite ale primului orchestrator domnul Dădălău, şi ale unor jucători de decizie locală şi judeţeană, este vorba de Primăria Mătăsari, Exploatarea Minieră, Inspectoratul Şcolar Judeţean, Inspectoratul de Cultură prin conducătorii acestora, cât şi unor persoane fizice sau alte persoane juridice care au contribuit direct sau indirect la aceste realizări. A urmat apoi cu succes la fel de notabil înfiinţarea Fundaţiei Murmurul Jilţului pentru a completa seria evenimentelor şi pentru a ajuta cât mai mult la crearea unui climat de cultură, propice evoluţiei spiritului creativ în rândul elevilor şi nu numai, eforturi care nu au rămas nici de această dată fără rezultat, din contră s-a remarcat o tendinţă clară a tineretului din zonă de a îmbrăţişa cultura, arta, tradiţiile. Nu trebuie să fie decât cineva care să aprindă scânteia pentru ca focul 131

să înceapă să ardă cu flăcări. Astfel, cultura locală s-a îmbogăţit cu numeroase creaţii concretizate fie în poezie fie în proză, fie în alte domeniu al culturii, să amintim doar lansările de carte care se desfăşoară de câţiva ani încoace, creaţii aparţinând unor tinere talente literare, născute şi crescute pe aceste meleaguri. În sfârşit, retrospectiva se încheie cu prezentul când suntem meşterii celei mai mari reuşite pe plan local pentru noi toţi, dar mai ales pentru generaţiile viitoare de elevi care vor urma să studieze în liceul care se va numi de acum Colegiul Naţional şi care va face faimă localităţii, Gorjului şi chiar ţării. Nu este lipsă de modestie când afirmăm că, şi Colegiul nostru face cinste ţării, din contră afirmaţia este pe deplin fondată şi oricine doreşte să se convingă nu trebuie decât să vină până la Mătăsari pentru a vedea condiţiile în care studiază elevii de aici, precum şi noua înfăţişare a liceului, o schimbare totală, nouă, plină de personalitate, model de exemplicitate şi ideal. S-au făcut şi se fac în continuare eforturi mari şi susţinute, dar după cum vedeţi succesele nu întârzie să apară. Aceste merite sunt recunoscute astăzi implicit prin prezenţa fostului ministru Andrei Marga, a secretarului de stat Adrian Gorun, a preşedintelui CJ, Nicolae Mischie, a prefectului Emil Popescu, deoarece prin bunăvoinţa si recunoaşterea pe care ne-au acordat-o învăţământul din această zonă minieră a cunoscut o nouă etapă, poate cea mai importantă din existenţa sa. Popescu Cristi, redactor-şef, “Murmurul Jilţului”

SUNTEM MÂNDRI DE COLEGIUL NOSTRU TEHNOLOGIC
Am fost aici, împreună, martori la un eveniment deosebit, o mare sărbătoare remarcabilă pentru noi toţi, în această unitate de învăţământ sau mai bine zis, în acest „Colegiu Naţional Tehnologic din Mătăsari” există dotare corespunzătoare standardelor cerute. Suntem foarte mulţumiţi de tot ceea ce s-a realizat si de tot ce ni s-a pus la dispoziţie pentru ca noi să ne pregătim cât mai bine. Suntem mândri că în reţeaua învăţământului din Gorj, liceul din Mătăsari se înalţă maiestuos, ca o Coloană a Infinitului, pentru că dispune de o bază materială de invidiat, de un corp profesoral în plin proces de perfecţionare, tot mai notabil, bine intenţionat în pregătirea elevilor pentru muncă, pentru viaţă, în obţinerea unor rezultate meritorii în toate competiţiile organizate pe plan naţional şi judeţean. Suntem foarte mulţumiţi că venim în acest liceu cu mândrie, cu plăcere, atât pentru învăţat dar şi cu respect pentru toate cadrele didactice care se pregătesc să ne întâmpine cu tot ce este mai bun şi mai important pentru educaţia corespunzătoare, atât moral cât şi profesional. Ne ajută să devenim maturi în 132

viată, să luăm decizii corecte şi ne sprijină în toate propunerile noastre de elevi. Suntem bucuroşi că suntem elevi ai acestui liceu pe care îl respectăm prin rezultatele obţinute. În dotarea acestui colegiu avem toate căile posibile de a comunica cu toţi cei care se află în alte colţuri ale lumii prin intermediul internetului. Toată baza materială este pusă la dispoziţia noastră pentru activităţi şcolare. Toate acestea au avut drept scop crearea unei imagini sănătoase despre oamenii acestor locuri care-şi dedică întreaga lor viaţă, pasiune şi pricepere pentru binele nostru, al tuturor. Pentru a demonstra în continuare că suntem în stare să înfăptuim ce ne-am propus, trebuie să acţionăm cu răbdare, tact şi dăruire, să ne organizăm cum se cuvine, pentru a da funcţionalitatea secţiilor înfiinţate în aşa fel să fie cât mai atrăgătoare pentru elevi. Ştiu că asemenea încercări au fost făcute şi în alte licee, dar nu cunosc vreo evoluţie mai reuşită. În sfârşit, visul nostru a fost împlinit ca să avem o instituţie reprezentabilă din toate punctele de vedere şi toate acestea au fost posibile datorită unui domn cu pasiune şi personalitate puternică. Acest domn este nimeni altul decât profesorul Dumitru Dădălău. Din partea noastră îi mulţumim foarte mult. Făcând un bilanţ a ceea ce am realizat în anii trecuţi avem curajul să afirmăm că, ce ne-am propus am înfăptuit, că activităţile educative iniţiate au depăşit toate aşteptările, am făcut ca liceul nostru să fie trecut în topul instituţiilor de învăţământ din Gorj şi din ţară, în care cadrele didactice şi elevii, cu sprijinul organismelor judeţene şi-au făcut pe deplin datoria, au obţinut rezultate care confirmă că atunci când se vrea, totul e posibil. Sperăm ca şi de acum încolo să obţinem rezultate la fel de bune şi multe satisfacţii, pentru a-i ridica supremaţia. Vulpie Adelina, Pătraşcu Adrian

S-A ÎMPLINIT UN VIS
Acum, când liceul nostru este într-o permanentă sărbătoare ne aducem aminte cu bucurie că am fost onoraţi de prezenţa ministrului Educaţiei Naţionale pentru a aniversa 107 ani de învăţământ general şi 20 de ani de învăţământ liceal în localitatea noastră, evenimente încununate de declararea liceului nostru „Colegiul Naţional Tehnologic Mătăsari”. Estre o mândrie pentru noi, să ştim că nu suntem într-un colţ foarte uitat, că nu suntem cu nimic mai prejos celorlalţi tineri care învaţă în alte licee. Acum suntem convinşi că opţiunea noastră pentru acest lăcaş de cultură nu a fost o greşeală sau o întâmplare, a fost poate destinul de a învăţa într-o şcoală modernă, îndrumaţi de profesori cu un înalt profesionalism, care ne iubesc, ne ocrotesc, ne deschid calea spre realizarea noastră. 133

Condiţiile de care ne bucurăm noi astăzi întruchipează munca plină de dăruire a celor care slujesc cu cinste învăţământul românesc, a celor ce conduc destinele Gorjului şi conducătorilor întreprinderilor din zonă. Toate eforturile conducerii Colegiului nostru sunt pentru viitorul nostru, tuturor ni se potriveşte dictonul latin „Maxima debetur puero reverentia” - Datorăm copilului cel mai mare respect. La rândul nostru, trebuie să răsplătim eforturile cadrelor didactice prin rezultate cât mai bune la învăţătură, la concursurile şcolare, la olimpiade, la examenele de capacitate, de bacalaureat şi de admitere la facultate. Afirmarea noastră a fost inaugurată de obţinerea unui premiu pe ţară la concursul pe meserii şi ocuparea locului al II-lea de către revista Colegiului, „Murmurul Jilţului”, între liceele tării, în anul 2000 şi locul I pe judeţ. Sub îndrumarea domnului profesor de limba română, Dădălău Dumitru; directorul C.N.T. Mătăsari; îşi desfăşoară activitatea Fundaţia cultural – ştiinţifică „Murmurul Jilţului” ce ne oferă posibilitatea afirmării noastre literare. În mijlocul nostru au venit poeţi de valoare : George Ţărnea, Nicolae Dragoş, Adrian Frăţilă, Nicolae Diaconu, a fost prezent Studioul de Radio Oltenia din Craiova, tot mai mulţi redactori de la studiourile de radio şi TV, din judeţ şi din tară. Au fost plăcut impresionaţi de creaţiile noastre, ne-au încurajat şi astfel am lansat trei volume de versuri, un album de pictură ale colegilor noştri, alături de unele volume ale poeţilor amintiţi mai sus. Accesul la Internet oferă posibilitatea informării noastre în ceea ce priveşte programele, subiectele si regulamentele de desfăşurare a examenelor de capacitate si de bacalaureat. Realizarea televiziunii cu circuit închis constituie un nou pas spre modernizarea desfăşurări procesului de învăţământ în Liceul nostru, devenit de curând colegiu. Responsabilitatea noastră, a elevilor, este aceea de a răsplăti munca profesorilor noştri prin seriozitate la învăţătură, prin sporirea prestigiului liceului. Să facem cinste numelui de „colegiu naţional”! Ne luăm angajamentul să nu vă dezamăgim, şi vă mulţumim pentru şansa pe care ne-aţi acordat-o. Vizita ministrului şi a celorlalţi invitaţi va rămâne înscrisă în cartea de onoare, iar 9 noiembrie 2000, va rămâne cea mai emoţionantă zi din viaţa noastră. Chisega Mihăiţă

AM SĂRIT ÎN SUS DE BUCURIE
Domnule director al Grupului Şcolar Industrial Minier Mătăsari, Jilţ, Gorj, mă numesc Băzăvan C. Ilie, din comuna Bolboşi, sat Bălăcesti, judeţul Gorj, ocupaţia mecanic auto SC TAMSA Jilţ, fost absolvent al liceului seral, promoţia 1996 - 1999. Sunt soldat în U.M.01273 din oraşul Dej, judeţul Cluj Napoca. 134

În data de 03.12.2000, mă aflam în oraşul Cluj în vizită la unchiul meu; între orele 11. 00 – 12.00 am văzut la televizor pe programul România 1 liceul pe care îl conduceţi cu cea mai mare responsabilitate. În acele momente de transmisie am rămas blocat de imaginea pe care aţi reuşit să o aduceţi acestui liceu din Gorj. În seara zilei de 03.12.2000, orele 19.00, întorcându-mă în U.M. colegii m-au întrebat dacă eu cunosc liceul din Mătăsari, Gorj. Le-am spus că acolo am terminat eu şi fraţii mei; la un moment dat am sărit în sus de bucurie pentru că au spus că este foarte frumos amenajat, cu televizoare color în fiecare sală de clasă şi cele peste 50 de calculatoare, plus confortul pe care îl au acei elevi, etc. Cu respect ţin să vă mulţumesc din tot sufletul pentru efortul deosebit pe care l-aţi depus şi vă urez dumneavoastră, cât şi întregului colectiv de profesori „multă sănătate şi împlinirea tuturor dorinţelor”, „La Mulţi Ani !” Fruntaş, Băzăvan llie, Jud. Cluj Napoca, U.M.01273 - Dej

PERFUZII CU CERNEALĂ
Babilon Autohton Nimeni nu mai înţelege nimic Din această amalgamare De voci De idei De imixtiune în treburile interne Ale fiecăruia. Este greu să convingi că ai dreptate Într-un Babilon autohton Cu iz balcanic Şi inflexiuni orientale Doar ţipete drept promo La o problemă de viaţă şi de carte Un as în mânecă Neatenţia celui de lângă Şi potul fost luat Altfel. Liliana Hinoveanu Ursu 135

Perfuzii Perfuzii cu cerneală într-o lume A războiului rece, Precum turnul din Pisa ne înclinăm un moment Sufletul până când înţelegem mândria prostească Ce se multiplică în copiatoarele lumii. Şuvoaie de cerneală sau tuş Dezlănţuind stare de fapt a unui război Un război al replicilor, al gândurilor, O cutie care se răzbună pe propriul volum Trimiţându-şi e-mail. Liliana Hinoveanu Ursu La modă Se poartă muşchii, moda se schimbă Pe tricouri, pe mâneci, pe picioare O modă a muşchilor Bicepşi, tricepşi, faciali Numai muşchi să fie. Aş alege nişte muşchi care să-mi susţină neputinţa De a înfunda proştii Azi se poartă muşchii, Mâine vom mima surprinderea de a trece la moda ridurilor Fără creme, fără operaţii estetice Doctorii s-ar înscrie la şomaj. Dar moda vine şi trece Trec şi ridurile Aş alege muşchii Dar ridurile mă împing de la spate. Liliana Hinoveanu Ursu

136

Dependenţa S-a mai dus o iarnă cu zăpezile abia născute Au înflorit în pământ seminţele, Dar vântul le-a uscat îndrăznelile Şi ne-am pomenit într-o iarnă – primăvară Ca un sifon răsuflat prea devreme. De la timp un timp anotimpurile au intrat la apă, Au dispărut pantofii precum bizonii Purtătorii de pantofi Vor dispărea Papucii pe care să-i dai istoriei Ca să nu ţi-i dea ea ţie Între iarnă şi vară O primăvară anemică şi o toamnă Dependente de soare Şi de amintire s-a mai dus o iarnă îşi pierduse pantoful pe pârtie se împiedicase de un fir de iarbă până la iarna viitoare acolo Liliana Hinoveanu Ursu DIN VIAŢA ŞCOLII Primăria din Mătăsari alocă 1,3 miliarde lei pentru Grupul Şcolar. De la domnul profesor Dumitru Dădălău, directorul Grupului Şcolar Tehnologic din comuna Mătăsari - un neobosit şi statornic colaborator al ziarului nostru, am aflat câteva vesti privind comunitatea şcolară din localitatea de pe Jilţ. Astfel, în ultima şedinţă, consilierii locali au alocat, în urma rectificării bugetare, suma de 1,3 miliarde lei. Banii alocaţi vor fi folosiţi pentru construirea centralei termice proprii, împrejmuirea cu un gard betonat cu o lungime de aprox. 600 m, a liceului. De asemenea, se va încerca achiziţionarea unui autoturism şi a zece calculatoare necesare procesului de modernizare a învăţământului. În spaţiul fostului cămin cultural comunal s-au amenajat trei ateliere-şcoală. 137

Profesorul Dădălău ne-a mai informat că ieri, vineri 5 noiembrie, la orele prânzului s-a inaugurat un nou cinematograf al comunei în sala de sport a grupului şcolar. Având o capacitate de 1000 de locuri, edificiul, dotat cu aparatură de proiecţie modernă va fi destinat vizionării celor mai noi producţii cinematografice autohtone şi mondiale. De asemenea, începând cu 1 noiembrie a.c. copiii care învaţă la Grupul Şcolar Tehnologic din Mătăsari beneficiază de asistenţă medicală gratuita prin cabinetul şcolar încadrat cu un medic specialist şi o asistentă. Şi tot, în incinta liceului, funcţionează un bufet, aprovizionat zilnic de către UACC Jilţ, cu produse lactate, preparate proaspete din carne si panificaţie, dulciuri si răcoritoare. Marius BECHERETE, Gorjeanul/2747

CAMPIONATUL DE FOTBAL ŞI CROSUL TINERILOR MĂTĂSĂRENI
Luna octombrie a.c. a fost dedicată în exclusivitate activităţilor sportive. S-au organizat, pentru prima dată, la nivelul satelor componente comunei Mătăsari, campionatul de fotbal dotat cu cupa “Fiii Jilţului”. Astfel, duminică de duminică, fotbaliştii noştri tineri, însoţiţi de suporteri, pe baza tragerii la sorţi au jucat fotbal la Croici, Brădet Runcurel şi Mătăsari câştigând de fiecare dată cei care au fost mai pregătiţi. Chiar dacă nu au fost terenuri de fotbal omologate în fiecare sat apreciem preocuparea echipelor gazde de a găsi poieni întinse la margini de pădure pe care le-au amenajat corespunzător ca să-şi primească adversarii la ceas de sărbătoare, să joace civilizat chiar pe timp nefavorabil, mândri că pot să facă un lucru care le place, organizat de Fundaţia Murmurul Jilţului. Cu aceeaşi dăruire au jucat şi cele şapte clase liceale şi 12 de profesională care, zi de zi, pe baza sportivă, conform graficului, s-au întrecut pe sine. Au câştigat tot cei care au fost mai buni şi au avut galerii mai puternice. Astfel, de ziua marii sărbători s-au jucat finalele între XII A şi XII B - câştigătoare XII B şi între satele Croici şi Runcurel - câştigătoare Croici. Seara târziu la lumina reflectoarelor s-a încheiat şi crosul tinerilor mătăsăreni care au avut câştigători pe Boştinaru Petre, Dondera Claudiu, Blaj Cosmin, Dragotoiu Georgiana, Ţandără Gabriela, Buzgure Mirela, Ostafe Mariela, Motoc Vasilica, Postelnicu lonela, Horcea Vasile, Zăvoianu Constantin, Mustaţă Valeriu. O contribuţie la reuşita acestor activităţi au avut-o biroul de poliţie Mătăsari, Sindicatul Carieră Jilţ Sud şi catedra de sport condusă de domnul prof. Mateescu Iulian. Reporter 138

ZILELE CULTURII SCRISE ÎN GORJ 20-26 MARTIE 2000
Dumitru Dădălău: Aşa cum ştiţi în judeţul Gorj, în aceasta perioadă, se desfăşoară zilele culturii scrise în care o serie de edituri vin să-şi prezinte scriitorii şi cărţile pe care le tipăresc. Vreau să vă spun că suntem din nou fericiţi că avem în mijlocul nostru pe inspectorul şef teritorial al Gorjului, domnul profesor Viorel Gârbaciu, alături de care au venit prietenii noştri poeţii. Nicolae Dragoş şi George Ţărnea din Bucureşti şi scriitorii Nicolae Diaconu, domnul Vânătoru, doamna Alexandra Andrei şi domnul Marius Şolea, înainte de a da cuvântul domnului inspector şef teritorial, vreau să vă spun, să cunoască şi dumnealor, că la nivelul judeţului Gorj, cu trei zile în urmă, s-a desfăşurat etapa judeţeană a revistelor şcolare, revista care este cunoscută distinşilor noştri oaspeţi si care, la Herculane, a obţinut locul 1 pe judeţ, cu specificarea că participă la etapa naţională a revistelor şcolare, la care a fost anul trecut şi a obţinut un frumos loc III. Altădată, eraţi mai veseli, mai săltăreţi, vă rog să fiţi aşa cum trebuie după orele de curs. Să ne ascultăm invitaţii. Viorel Gîrbaciu : Doamnelor, domnilor colegi, dragi prieteni, întâmplările literare organizate în ultimii ani, aici la Mătăsari au fost pentru noi realmente extrem de plăcute, de neuitat şi, aşa că am introdus şi de data aceasta localitatea dumneavoastră în periplul nostru prin satele şi oraşele Gorjului. În grupul şcolar din Mătăsari se petrec în plan cultural, lucruri deosebite. După principiul arhicunoscut dar şi arhiverificat de viaţa, omul sfinţeşte locul, aici la Mătăsari: într-un loc unde în mod normal ar trebui să nu se întâmple în plan spiritual, se întâmplă foarte multe şi aceasta nu datorită factorilor puşi să facă aceasta, ci datorită unor oameni de suflet. lata aceasta revistă, iată fundaţia Murmurul Jilţului, muzeul Jilţului. Vă spunem că am ţinut neapărat să venim aici şi nu oricum, ci cum oameni de mare calitate intelectuală. Printre noi iată două personalităţi incontestabile ale literaturii române de azi: poeţii N. Dragoş. G. Ţărnea. Am stabilit ierarhizarea după criterii strict alfabetice. Noi, după cum ştiţi am organizat mai înainte decada culturii scrise în Gorj, apoi zilele culturii scrise în Gorj, paralele sunt din ce in ce mai puţine şi ar trebui să rămânem la numai o săptămână de manifestări pe principiul unui Badea Cârţan modern,aducând acasă la cei dornici de literatură cărţi şi scriitori. Alături de oaspeţi noştri dragi şi distinşi in ordinea alfabelică a scaunelor: Marius Solea, poetul, eseistul editorul N. Diaconu, doamna Alexandra Andrei, directorul Bibliotecii judeţene Christian Tell, domnul Nicolae Vânătoru, directorul Şcolii de Arta Tg. Jiu, G. Drăghescu actor. Pentru că începe primul şi pentru că în felul acesta o să spargă gheaţa îl rog pe prietenul meu, N. Diaconu să vorbească despre Editura Fundaţiei C. Brâncuşi. Nicolae Diaconu: Eu n-am să vorbesc despre editura,pentru că v-am vorbit data trecută. Vreau să vă vorbesc despre cărţile altora pe care le editez. Vreau să 139

vă prezint mai întâi două cărţi care au conţinut istoric, una care interesează mediul şcolar, despre cronicarii munteniei şi moldoveni, despre Transilvania, scrisă de conf. univ. N. Mischie, preşedintele Consiliul Judeţean Gorj. El a făcut un act de dreptate cronicarilor români, care în genere sunt neglijaţi atunci când se vorbeşte despre Transilvania, întrucât istoriografia românească, de regulă, porneşte în a demonstra drepturilor românilor în Transilvania, porneşte de le cronici ungureşti. De regulă, istoriografia românească îşi caută întemeierea adevărurilor pe care le exprimă pornind de la câteva cronici ungureşti. Acesta este în esenţă meritul acestei cărţi, că pune între coperţi o anumită temă şi o epuizează, caută în toate cronici segmente în care cronicarii vorbesc despre romanitatea populaţiei transilvănene, despre continuitatea neîntreruptă a acestei populaţii româneşti din Transilvania, aceasta ar fi, deci cartea domnului Mischie. Tot profesorul Mischie scrie altă carte care interesează: istoria vieţii politice a României şi a judeţului Gorj, aşa cum această viaţă politică s-a constituit într-un destin politic de excepţie, numit Grigore Iunian, a fost unul din marii avocaţi interbelici şi unul dintre numele de seamă ale P.N.T. din perioada interbelică. Cam acelaşi lucruri le spun şi eu în prima jumătate a acestei cărţi care a apărut de curând. Se numeşte “în goana literaturii”, dar în această carte sunt de fapt două, ele se adună între aceleaşi coperţi, două cărţi diferite din motive economice, adică de preţ. În jumătatea de carte scriu despre diferiţi poeţi contemporani, iar în prima carte m-a interesat tot ce l-a interesat şi pe Nicolae Mischie,numai că eu m-am interesat despre mai mulţi politicieni din perioada interbelică. Au existat câţiva mari politicieni, unii dintre ei având destine tragice, de pildă, I.C. Duca sau A. Călinescu, care au fost împuşcaţi în calitatea lor de prim-miniştri tocmai pentru că încercaseră să-şi asume rolul de a face ordine în România, pentru că nici în perioada interbelică ordinea nu a strălucit în România. Acestea sunt cele 4 cărţi publicate de noi de curând. Vi le-am prezentat pe toate laolaltă. Vă recomand de asemenea două cărţi despre T. Arghezi: “Limbajul poetic arghezian” şi “Arghezi între infinituri”, o carte despre poezia religioasa a lui Arghezi. 0 altă carte scoasă spre sfârşitul anului trecut, o carte de poezie a colegului nostru, profesorul Zenovie Cârlugea. Cam acestea sunt cărţile scoase de editura fundaţiei Constantin Brâncuşi. Viorel Gîrbaciu: Mulţumesc Nae. Să continuăm cu câteva peripluri lirice. Este lângă mine poetul, dar şi actorul Teatrului dramatic Elvira Godeanu din Tg. Jiu, George Drăghescu care a scos de curând al patrulea volum de versuri al său: George Drăghescu nu e un simplu artist, ci dublu. Poet pe scenă, se fereşte a fi un doctor în poezie. Dens şi limpid, concentrând în câte un vers rolul pe care-l joacă fără a trişa, ca om înzestrat cu harul poeziei, ne bucură prin ceea ce socotim că ar face onoare oricăruia dintre noi, când considerăm că poezia e un fel de a fi, pur şi simplu un fel de a fi. Când avem simţământul că a fi poet înseamnă a trăi întrun anume fel pe cât de chinuit, pe atât de privilegiat. George Drăghescu trăieşte poezia sa, trăind, precum orice poet autentic, în locul nostru. Tăietura aforistică 140

a versului său e un semn de timiditate, care-l poate bucura pe cunoscător, dar şi unul de nobleţe. Nimicul şi valoarea

Nimicul către valoare: - Frumoaso, tu ai picioare? Valoarea către nimic: - Am, dar nu vreau să le stric. Nimicul către valoare: - Poate ai şi aripioare? Valoarea către nimic: - Taci, că tu nu ştii nimic. Nimicul către valoare: - Mă-ntreb cât ai fi de mare? Valoarea către nimic: - Pân-la cer de mă ridic. Nimicul întreată luna: Tu valorii-i pui cununa? George Drăghescu Poarta Iadului Mi s-a spus să închid poarta iadului; când să pun şi ultimul zăvor mă cuprinse diavolescul dor de cai, de cireşe de mai, de fata ce-o înşelai, şi m-am întors. Mi s-a spus să închid poarta raiului; când s-ajung la ultimul cui pe cine văzui? Pe Dumnezeu, retras la colţ de cer, îi însemna pe păcătoşi c-un fier. George Drăghescu 141

Viorel Gîrbaciu: Marius Solea este cel mai tânăr poet al Uniunii Scriitorilor din România, care a scos destule cărţi pentru vârsta sa. Marius e format într-un fel intelectual în medii... Marius: Marius Şolea: Voi citi doar două poeme unul despre ţară pentru că sunt un băiat serios şi preocupat de problemele ţării mele şi al doilea un poem golănesc. Evident vreau să termin bine şi voi începe cu primul poem intitulat: “Noapte provincială” Nicolae Dragoş: Stimate profesoare, stimaţi părinţi, destinşi colegi, acum doi ani, graţie celor care se ocupă de cultură în Gorj şi profesorilor voştri, am fost prezent, aici, într-un moment deosebit al vieţii mele. Graţie editorului N. Diaconu mi se lansa un volum “Copacul din Vis” care, vreau să subliniez un fel de împliniri a 60 de ani. Fără îndoială că, o parte din cei prezenţi au devenit probabil, între timp, absolvenţi ai şcolii. Atunci vă promisesem că voi scoate o carte pentru copii şi am scos acea carte. Ea se intitulează “Colivia cu păsări”. Am făcut portrete la foarte multe păsări. Nu este vorba despre păsări de curte. Ciobanul Mioriţei Cu paltinii cu stele-n vecie logodit, Cu sufletu-n lumină şi trupu-n glie trist, Călătorind spre nunta transfigurată-n Mit. Senin se-mbracă-n jertfă al muntelui Nou Crist. Sculptură cu sculptor Nu-i află daltei linişti cât viaţa-şi Schimbă faţa. Trece din zi în noapte visând să afle Locul În cadrul viu izvorul îşi spune dimineaţa… Triumful versului s-au adunat silabe, consoane vocale, zidind spre suflet invizibil pod, să întâlnească-n nevăzută cale cuvinte semănate şi devenite rod. 142

Duminica e ziua cea tristă Duminica e ziua cea mai goală, Făcut-anume s-o simţim din plin, Cu două cepe şi-un pahar de vin. Şi-o zeamă chioară aburind în oală. Ce mare lucru…? Mai murim puţin Sărbătorind ieşirile din ţoală, Când bietele puteri abia ne ţin. Se înnegreşte sufletu-n batistă Tratat cu vagi parfumuri Franţuzeşti, Printr-o magie foarte fantezistă Şi-ţi spun, din nou, când vrei să Mă trezeşti, Duminica e ziua cea mai tristă, Din gheaţa unei marmuri, el vrea Să nască focul. Relicve îngereşti de carne goală Şi târfele au suflete curate, Chiar dacă, zilnic viaţa şi-o mânjesc, Lăuntric plâng şi încă mai tânjesc După iubiri subţiri şi-adevărate… Dar prea nesăbuit se decojesc, Ca ninuci de aur, disperate, Care-au uitat când vor fi fost furate Doar pentru pofta celor ce rânjesc. Şi-atunci, când obosite, dau în boală, De soarta lor nu-i nimeni răvăşit, Nici nu le culcă-n puf, nici nu le Scoală, Întru iertarea trupului spăşit Relicve îngereşti de carne goală Dintr-o iubire fără de sfârşit. George Ţărnea

143

SĂRBĂTOAREA FIILOR JILŢULUI EDIŢIA A III-A, 21 OCTOMBRIE 2000
Dumitru Dădălău. Distinşi invitaţi, dragi cetăţeni ai localităţii Mătăsari şi de pe Valea Jilţului, daţi-mi voie pentru început să zic un bun venit conducerii politice şi administrative Gorj, la care participă întreg Consiliul Judeţean împreună cu prof. drd. domnul Nicolae Mischie. Toată conducerea prefecturii jud. Gorj, în frunte cu domnul prefect Emil Popescu şi domnul subprefect Tomescu lon. Se află apoi domnul parlamentar de Gorj, domnul ing. Ştefan Popescu Bejat - fiu al Jilţului din rădăcină în rădăcină, imediat în apropierea distinsei sale domnii, doamna Doandeş Petra, senator al Gorjului, în Parlamentul României. Daţi-mi voie, să vă anunţ cu mult respect că la această Sărbătoare de suflet participă şi conducerea Inspectoratului Şcolar Judeţean Gorj în frunte cu domnul prof. Gheorghe Gămăneci, inspector general, aşteptând ca în minutele următoare să fie prezent aşa cum a făcut-o si altă dată, domnul ministru secretar de stat, prof. Adrian Gorun. Venim astăzi la această sărbătoare alături de Consiliul Local şi Primăria Mătăsari cu care, de un timp încoace, zămislim un viitor luminos pentru tot tineretul din Mătăsari. Venim astăzi,aici alături de Corala Romanţa de la Bucureşti condusă de un alt fiu al Jilţului, domnul prof., fost inspector, Nicolae Racoceanu. Timp de 20 de ani a muncit pe văile Jilţului să creeze condiţii materiale şi spirituale zonei noastre, în speţă liceului din Mătăsari, domnul inginer, primar al comunei Strâmtura din jud. Maramureş, Ion Pasăre, care, împreună cu un grup de 40 de elevi – Ansamblul Maramureşului - vă vor arăta ce fac ei aici. Distinşi invitaţi, dragi elevi, este cunoscut faptul că această citadelă a învăţământului românesc împlineşte în această toamnă 20 de ani de existenţă în care s-a pus bazele unei uzine cu foc continuu, în care materia primă este materia cenuşie şi inteligenţa tinerilor noştri copii. În decursul acestei perioade s-a acţionat şi s-a reuşit în cea mai mare parte să se creeze o bază materială foarte puternică ceea ce a permis învăţământului din Gorj să creeze aici un liceu cu care se mândreşte azi toată lumea. Dacă, în urmă cu vreo doi sau trei ani se punea problema desfiinţării învăţământului în Mătăsari,iată că acum avem alături de noi pe toţi cei dragi, pe toţi cei care ne ajută şi ne creează condiţii deosebite de învăţătură si de practică. Merită felicitări. Am vizitat şcoala. Domnule preşedinte, domnule prefect, stimaţi parlamentari, cu două săptămâni în urmă am avut zilele liceului precedate de analize foarte serioase, împreună cu părinţii acestor copii si am căzut cu toţi de comun acord că Mătăsarii - care are carte de vizită acest liceu, - trebuie să devină pe mai departe centru pilot în dezvoltarea învăţământului românesc în ţara noastră, trebuie să rămână pentru totdeauna unitate reprezentativă a învăţământului. De aceea, aş vrea să vă anunţ aici cu bucurie pe toţi locuitorii Mătăsariului, cu sprijinul Consiliului local şi al Primăriei 144

Mătăsari, al Companiei Lignitului, al Organelor Judeţene care coordonează întreaga dezvoltare economico-socială şi spirituală a judeţului Gorj, am reuşit să facem ce am făcut. Eu n-am să mă refer la ele întrucât distinşii invitaţi au vizitat, au văzut şi îi lăsăm pe dumnealor să-şi spună părerea. Un singur lucru vreau să anunţ părinţii acestor copii, că noi ne vom ocupa aici în Mătăsari să dezvoltăm în permanentă şi să modernizăm baza materială pe care o avem la dispoziţie si să facem ca liceul Mătăsari să aibă rezultate din ce în ce mai bune la învăţătură şi instruire practică. Dacă în cursul anului trecut liceul Mătăsari s-a aflat pe locul 5 în rândul liceelor industriale din judeţul Gorj, în ceea ce priveşte procentul de promovabilitate s-a aflat pe un loc mai bun în ceea ce priveşte intrarea copiilor în învăţământului liceal şi profesional. Este o mare mândrie pentru noi să vă raportăm în cadru festiv ceea ce Mătăsariul n-a avut până acum. Am înfiinţat în această toamnă 6 clase de liceu, 5 clase de profesională, una de postliceală ceea ce înseamnă că am absorbit nu doar din Valea Jilţului ci şi din Motru, Tg-Jiu din toată zona dintre Jiu şi Motru,Tismana şi Turceni toţi copiii dornici de carte să vină aici şi noi să-i primim cu braţele deschise. Este o mare bucurie că am reuşit să învingem o inerţie. Chiar dacă unii au procedat să ne ponegrească în Mătăsari, în Grupul Şcolar la ora actuală funcţionează televiziune cu circuit închis care alimentează cele 30 de televizoare amplasate in fiecare clasă, care în scurt timp, cu sprijinul celor ce-i vedeţi aici ne vor ajuta să luăm licenţa şi să băgăm televiziune prin cablu în tot Mătăsariul. Aş vrea să mai reţineţi că una din bucuriile noastre este că am reuşit să aducem şi să transpunem în viaţă un ordin al Ministrului Educaţiei Naţionale de a aduce copiii la şcoală din zonele îndepărtate cu maşina. Domnule preşedinte, domnule prefect, cei 347 de copii din toată zona coboară în fiecare dimineaţă între orele 7 - 7,30 şi vin la cursuri pentru că au unde veni. Spaţiul este destul de ospitalier, cele 108 cadre didactice îi primesc cu braţele deschise, iar cei 54 de oameni care au păşit pentru prima dată în învăţământ în această toamnă si-şi fac ucenicia în Mătăsari sunt hotărâţi să ducă la îndeplinire sarcinile trasate pe linia învăţământului. Noi, împreună cu tot corpul profesoral, vrem să constituim avangarda, pionul, oamenii care tragem după noi toată civilizaţia comunei Mătăsari si, să fie clar pentru toată lumea că Mătăsariul nu mai este locul în care nu s-a întâmplat nimic, Mătăsariul este o localitate foarte puternică ce se va dezvolta din punct de vedere social, economic şi spiritual în perioada următoare şi nu vom mai fi bătaia de batjocură a unora care încearcă să defăimeze marile realizări care s-au făcut în Mătăsari timp de decenii. Daţi-mi voie în continuare să-l invit la cuvânt pe primarul comunei Mătăsari Gheorghe Gaşpar Bună ziua şi bine aţi venit la această sărbătoare mare, sărbătoare care are astăzi cu sprijinul şi meritul deosebit al domnului prof. Dumitru Dădălău, care întruna, zi şi noapte,necontenit,meditează şi militează pentru ca acest învăţământ din localitate să arate şi să aibă condiţiile necesare dezvoltării lui 145

aşa cum merită această societate. Eu, mulţumesc distinşilor invitaţi, care au avut deosebita plăcere să fie în mijlocul nostru şi le cer să ne acorde şi în continuare sprijin, atât cât le stă dumnealor în putere, ca localitatea Mătăsari să fie acolo unde îşi merită locul. În continuare, pe toată durata mandatului meu, cu tot ceea ce-mi stă mie în putere,voi fi alături de minunaţii copii, elevi, profesori, cetăţeni şi o să-i sprijin atât cât o să pot eu. Vă mulţumesc şi în continuare, vă doresc un an cu multe schimbări! Dumitru Dădălău Îl invit la cuvânt pe domnul inginer Ion Pasăre, primarul comunei Strâmtura din judeţul Maramureş, invitatul nostru de onoare care a ţinut neapărat să fie prezent la această mare sărbătoare pe care o numeam anul trecut cea mai mare după Paşti şi Crăciun. Ion Pasăre Bine v-am găsit! Să ştiţi că mă încearcă nişte sentimente deosebite, se simte, cred, şi vocea tremurândă. Aici au rămas cei din familia mea aproape 20 de ani, copiii au crescut cu copiii de aici, din faţa mea. Am vrut să fim aici în mijlocul dumneavoastră în această zi deosebită pentru că şi alaltăieri, seara am văzut la T.V.R.1 un reportaj de care nu ştiu când s-a făcut şi cum, dar, nu trebuia să-l prezinte. A fost prezentat oraşul care moare, dar vreau să vă ca impreuna cu acesti tineri din faţa mea, cu această conducere care este în Mătăsari şi la judeţ,aceasta regiune nu poate să moară. Din punctul meu de vedere, vă aşteptăm şi noi la Maramureş, la anul la un festival de-al nostru, unde să ne vedeţi la lucru. Am adus o parte din maramureşenii noştri care sunt laureaţi pe la diferite festivale. Acum 2 săptămâni am fost în faţa unor ambasadori din Statele Unite, ai Germaniei, ai Franţei şi sperăm să vă placă şi dumneavoastră. Noi vă mulţumim şi tot înainte! Dumitru Dădălău Are cuvântul Alin Dobromirescu, student în anul II absolvent al liceului din Mătăsari, autorul cărţii “Îngerul cu călimară”. Alin Dobromirescu Stimaţi invitaţi! Permiteţi-mi, vă rog, să încep prin a vă aduce aminte motto-ul care a însoţit anul trecut manifestările dedicate Sărbătorii Fiilor Jilţului: “Noi mai avem destule pe-aici de rezolvat Noi încă rolul nostru nu ni l-am terminat Vrem s-auzim cocoşii vestind cum ştiu doar ei. Întâia dimineaţă din mileniul trei”. Călăuziţi de aceste vorbe minunate, ne-am adunat şi astăzi,tineri şi mai puţin tineri pentru a trăi si a fi martori la această frumoasă sărbătoare, pentru a demonstra continuitatea ei,şi ca aici, la Mătăsari, se fac lucruri care dăinuie lucruri care rezistă vitregiilor vremurilor actuale. Mătăsari o urbe pe cale de dispariţie cum se spune, dar o comunitate de oameni în care cultura este înfloritoare. “Nu-i român precum olteanul, nu-i oltean precum gorjeanul” şi am mai adăuga noi “nu-i gorjean precum mătăsăreanul”. Si este adevărat acest lucru pentru că, iată astăzi, tot Gorjul s-a adunat la Mătăsari. Unde în Gorj,dacă nu la Mătăsari, se fac astfel dă lucruri. Nu vreau să par subiectiv dar despre această localitate sunt 146

multe de spus. Uitaţi-vă numai la acest liceu, despre care se zvonea că va fi închis. Uitaţi-vă ce realizări, ce dotări, ce s-a putut face aici. Să modernizezi totul, să construieşti, să atragi elevi, să le arăţi că ai încredere în ei, că eşti prietenul lor, că pentru ei te zbaţi nu este lucru puţin şi toate acestea s-au făcut la Mătăsari. Marii oameni sunt impresionaţi şi tocmai de aceea cred că sunt în asentimentul dumneavoastră, cald afirm că liceul din Mătăsari a devenit, prin truda oamenilor care lucrează aici, cartea de vizită a învăţământului gorjean si nu numai. Nu poţi vorbi de învăţământ în Gorj, nu poţi vorbi de reformă, pentru că tot suntem familiarizaţi cu termenul, fără să nu te ducă gândul la Mătăsari. Pentru că aici s-a făcut reformă, perioada de tranziţie a trecut. De aceea invităm pe cei în măsură să vină, să vadă şi să înveţe de la cei care au pus umărul ca liceul din Mătăsari să arate precum arată. Eu am terminat în urmă cu doi ani aici şi sincer vă mărturisesc că sunt invidios pe elevii care au astăzi posibilitatea să înveţe în această şcoală. Este şansa pe care societatea românească ar trebui s-o ofere fiecărui om. Trebuie apoi să spun că cei care termină la Mătăsari au poate o altă şansă unică, rară cu siguranţă, de a se angaja în cadrul C.N.L.O. Compania a angajat în fiecare an absolvenţi ai liceului din Mătăsari, le-a oferit un loc de muncă foarte greu de găsit în zilele noastre. Printre fericiţi mă număr şi eu şi de aceea, mulţumesc respectuos conducerii C.N.L.O. care, peste două zile,organizează concurs pentru a oferi un loc de muncă tinerilor şi în acest an iar, atenţie, prioritari sunt absolvenţii liceului Mătăsari şi cei din zone apropiate. Nu este puţin lucru să ştii că faci o şcoală şi ai un loc de muncă asigurat. Ei bine, la Mătăsari,acest lucru se poate şi asta datorită C.N.L.O., cărora încă o dată la mulţumim. Observaţi, deci, că nu pot să mă desprind de aceste locuri dragi mie, de care mă simt legat tocmai prin ceea ce sunt astăzi, prin ceea ce fac şi vreau să mulţumesc acum fostului meu profesor de Limba şi literatura română şi actualul director, Dumitru Dădălău omul spre care se îndreaptă, pe umerii căruia apasă meritele acestei instituţii de învăţământ că nu îmi dă voie să merg mai departe, acum când paşii mă îndreaptă spre alte orizonturi şi să uit de unde am plecat, că nu mă lasă să neglijez aceste locuri chiar dacă, din prea mare dorinţă de a face mereu şi mereu alte lucruri noi, o fac uneori. Este un lucru minunat să nu îţi uiţi rădăcinile, este o valoare dacă vreţi şi mă gândesc că în condiţiile unei existenţe ca cea de astăzi, poporul român tocmai de aceasta are nevoie. De reînnoirea şi revitalizarea valorilor, de găsirea de valori noi care să ne permită să tindem şi să reuşim să pătrundem odată mult râvnita poartă a Occidentului. Sărbătoarea Fiilor Jilţului din acest an de graţie 2000, vine cu o paletă nouă şi mult mai completă în manifestări. Fără îndoială cunoaşteţi şi, cred că unii dintre dumneavoastră au luat şi parte în cele două săptămâni trecute la „Zilele Liceului” cu prilejul cărora s-au organizat simpozioane, expoziţii de pictură, mese rotunde, sesiuni de referate, lansări de carte şi multe altele. Au fost 147

nişte zile minunate, în care am simţit cu adevărat sprijin cultural din această Vale a Jilţului. Ca absolvent al liceului de aici, ca om care mă trag din aceste locuri,nu pot decât să salut înrădăcinarea acestui eveniment cultural de excepţie, să mă bucur totodată pentru împlinirea a 20 de ani de învăţământ liceal în Mătăsari şi sper ca la anul să fie tot aşa sau şi mai frumos, după o vorbă a lui Petru Rareş: “ Vom fi, iarăşi ce-am fost şi chiar mai mult decât atât”. Salut conducătorii administrativi ai judeţului, domnii parlamentari de Gorj şi consider că este un lucru bun prezenţa dânşilor aici pentru a vedea că atunci când se vrea se poate. Trebuie doar să se vrea. Închei cu urarea, să ne întâlnim la anul sănătoşi şi cu mai multă dorinţă de a face să ardă focul prieteniei pe aceste meleaguri. Vă mulţumesc! Dumitru Dădălău Alături de noi şi participant de fiecare dată la toate manifestările de suflet organizate în liceul din Mătăsari,organizatorul multor acţiuni la nivel judeţean şi naţional, consilierul şef al Inspectoratului Judeţean pentru Cultură Viorel Gîrbaciu Trebuie să vă mărturisesc că sunt impresionat - îmi cer scuze o să vorbesc foarte puţin pentru că sunt răguşit - sunt impresionat şi de data aceasta ca şi de fiecare dată când vin la Mătăsari şi vin destul de des pentru calitatea deosebită a lucrurilor de suflet care se fac aici. Se zice că un popor care nu-şi respectă tradiţiile şi valorile, un popor care-şi uită rădăcinile riscă să piară. Lucrul acesta, numai prin ce vedem aici,nu poate fi posibil. Dacă vorba românească veche spune că omul sfinţeşte locul iar câţiva oameni de aici şi primul dintre ei este prietenul meu de-o viaţă, prof. Dumitru Dădălău,au sfinţit cu adevărat spiritualitatea acestor locuri. Şi dacă faptul că la Mătăsari fiinţează primul si aproape singurul muzeu organizat după revoluţie câtă vreme în alte locuri primarii se luptă să desfiinţeze muzee şi dăscălimea nu mai e interesată de asta,înseamnă că la Mătăsari e bine. Câtă vreme la Mătăsari apare iată o revistă de cultură în care au publicat copiii şi dascălii Mătăsariului, dar şi poeţii importanţi din Ţara Românească vezi aici pe Nicolae Dragoş, Ioan Flora, Ţărnea ca să nu mai vorbesc de poeţii gorjeni, înseamnă că e bine, dacă la Mătăsari există o fundaţie care, iată, scoate cărţi, iată aşadar, că în locul unde nu se întâmplă nimic se întâmplă fapte de cultură extraordinare, iată şi minunaţii copii în costumele naţionale. Sunt toate acestea prilejuri de bucurie pentru mine şi am ţinut să vi le mărturisesc sincer după cum toţi mărturisesc în speranţa că având alături într-o relaţie, sper fericită autoritatea publică locală prin persoana tânărului, dar atât de inimosului primar, la Mătăsari se întâmplă din ce în ce mai bine şi mai frumos şi în plan cultural. Vă mulţumesc şi vorba românului “Doamne ajută! “. Dumitru Dădălău Daţi-mi voie să-l invit la cuvânt pe şeful învăţământului din Gorj, domnul inspector general. Prof. drd. Gheorghe Gămăneci Vă mulţumesc! Stimaţi oaspeţi,dragi elevi, stimaţi cetăţeni ai comunei Mătăsari, participăm astăzi la un eveniment 148

deosebit din viaţa şcolii din Mătăsari şi, de ce nu, am putea spune,fără teamă de a greşi, din viaţa şcolii gorjene. Este o sărbătoare de suflet, de simţire românească şi-aş vrea să vă mărturisesc sincer că mă simt deosebit de onorat şi fericit că cu o parte din evenimentele care s-au derulat în cei 20 de ani de învăţământ şi evenimentele în plan economic,social şi mai ales pe domeniul învăţământului am fost contemporan. Cu peste 23 de ani în urmă, la una din plenarele Comitetului comunal, în prezenţa fostului primar de atunci, domnul Purcel, s-au pus bazele dezvoltării acestei localităţi în planul economic social şi cu atât mai mult în domeniul învăţământului. Erau lucruri incredibile pentru acea perioadă. La nivelul învăţământului funcţionau cele 2 unităţi. Şcoala Brădet şi Şcoala nr.1 Mătăsari, coordonarea activităţii şcolii Mătăsari aparţinea domnului dascăl, prof. Constantin Pamfiloiu, un minunat dascăl, un om al şcolii, un om de suflet, dublat la conducere de un tânăr absolvent al Facultăţii de Fizică-Chimie, un energic, un împătimit şi un neastâmpărat, aş spune, care s-a dovedit peste ani domnul Dădălău lon. Aici era un câmp liber,azi sunt fapte, realităţi,iar acum această instituţie reprezintă un etalon aşa cum era şi şcoala de pe vremuri a învăţământului gorjean şi este o unitate de temut pentru multe unităţi din ţară la această oră. Pentru toate acestea,eu aş vrea să felicit sincer colectivele de elevi,de cadre didactice pentru tot ceea ce au dobândit până in acest moment. Mulţi dintre domniile lor poate că au trecut în lumea umbrelor, alţii au preluat ştafeta şi au condus-o pe această mirifică câmpie a împlinirii. Este o speranţă şi această speranţă este transformată în şansă pentru că încadrarea în această unitate este deosebită şi iată că după mai multe căutări şi-a găsit identitatea şi la conducerea acestei unităţi a ajuns inimosul şi neastâmpăratul, îmi place să spun prof. Dădălău Dumitru. Tuturor încă o dată felicitări, sănătate, putere de muncă şi să dea Domnul multe bucurii aşa cum ne dorim în fiecare şi de peste ani. Vă mulţumesc! Dumitru Dădălău - Mulţumim şi noi domnului inspector general. Cu permisiunea dumneavoastră, îl invit la cuvânt pe domnul prefect de Gorj. Ing. Emil Popescu - Dragi elevi,stimaţi cetăţeni, onorat corp profesoral, dragi invitaţi,manifestarea dvs. de astăzi a produs şi produce în sufletul tuturor celor ce sunt aici mari emoţii, iar cetăţenilor Văii Jilţului cred că le va produce aceleaşi emoţii. Onorat corp profesoral, pentru toţi cei care au trecut prin clasele dvs., aţi făcu lucruri deosebite şi sunt convins că toţi aceştia uită prieteni,colegi,dar pe dumneavoastră nu vă vor uita. Învăţătorul şi profesorul va sta mereu ca o icoană în mintea unui elev şi mai târziu a unui cetăţean matur. Domnule director,permiteţimi ca din articolul de suflet al dumneavoastră să preiau un proverb: “că nimic în viată nu este uşor şi nimic nu este greu, totul este posibil şi se va înfăptui dacă vrem şi dacă sperăm”.Demonstraţia este făcută! Ceea ce s-a făcut astăzi în acest liceu m-a emoţionat profund, sincer vă mărturisesc. Consideram, ca un cetăţean al Gorjului,ca etalon Liceul Tudor Vladimirescu. Astăzi dumneavoastră 149

aţi demonstrat contrariul. Etalonul învăţământului gorjean în ceea ce priveşte baza materială este acest liceu. Felicitările, mulţumirile sunt doar pentru dumneavoastră şi pentru distinsul dumneavoastră conducător şi pentru organele administraţiei publice locale din această comună. Cuvintele sunt de prisos în continuare, emoţiile ne încearcă pe toţi. Pentru că şi aşa ne-am întins prea mult, tuturor, elevi,profesori, cetăţeni vă doresc multă sănătate şi realizări deosebite. Vă mulţumesc ! Dumitru Dădălău - Mulţumim şi noi domnului Prefect.Îl invit la cuvânt pe domnul inginer Ştefan Popescu Bejat, parlamentar de Gorj, fiu al Jilţului. Vă mulţumesc foarte mult pentru această invitaţie şi după cum vă spuneam şi mai de dimineaţă în cerc restrâns, mă încearcă emoţii deosebite, întrucât în istoria acestei localităţi şi a învăţământului din această zonă mai mulţi ascendenţi din familia mea şi-au adus, într-un fel sau altul, contribuţia. Este vorba de bunicul meu care întreaga carieră,de decenii şi-a desfăşurat-o aici şi apoi, vremelnic, mama mea care de asemenea a fost învăţătoare pentru o anumită perioadă de timp aici. Deci sunt destule motive să încerc o stare de emoţie în plus şi să fiu alături de dumneavoastră la această sărbătoare, în trecerea mea vremelnică pe la Consiliul Judeţean,apoi ca deputat am fost alături de această localitate si ştiu cei din administraţia locală şi conducerea acestei instituţii de învăţământ că am avut o plecare asupra problemelor cu care vă confruntaţi si cu care se confruntă această localitate. Evident, că problemele au fost preluate de o nouă conducere, de domnul Mischie care,cred eu,că a avut aceeaşi preocupare pentru dezvoltarea unor probleme edilitar gospodăreşti, extrem de importante în această localitate, cum ar fi aducţiunea de apă,un nou sistem de încălzire în această localitate Mătăsari. De asemenea, referitor la unele opinii în legătură cu viitorul acestei localităţi, noi cu toţii vă încurajăm că vom face în continuare tot ceea ce depinde de noi ca această localitate să se dezvolte pe un drum bun şi ceea ce astăzi vedem, baza materială a acestei instituţii, spun că ne vom strânge cu toţii eforturile ca această localitate să aibă viitor. Drumul bun pe care a pornit C.N.L.O în urma unor restructurări profunde,ajungându-se la eficientizarea activităţii şi la un viitor sigur, cel puţin trei decenii de aici încolo în ceea ce priveşte exploatarea minieră ne dau convingerea că tineri şi maturii acestei localităţi vor avea un viitor sigur. Cam acestea sunt cele câteva gânduri. Ştiu că foarte multe lucruri s-au spus,foarte multe se mai pot spune, dar ştiu că există şi un program şi de aceea închei cu bucuria că mesajul părinţilor mei a fost preluat de oameni de nădejde aici, la Mătăsari, şi sunt sigur că mama mea care trăieşte va fi impresionată foarte puternic de ceea ce s-a întâmplat în această zonă unde a profesat şi dumneaei pentru o anumită perioadă. De aceea,din tot sufletul vă doresc tuturor multă sănătate şi evident succes în activităţile ce le veţi desfăşura şi să vă asigur de sprijinul meu şi al colegilor mei prezenţi aici, în continuare. Vă mulţumesc ! Dumitru Dădălău - Mulţumim şi noi domnului deputat pentru cuvintele 150

frumoase spuse la adresa localităţii Mătăsari şi, daţi-mi voie,să-l invit cu mult respect la cuvânt pe prof. dr. preşedintele Consiliului Judeţean,domnul Nicolae Mischie. Stimaţi fii ai Jilţului,dragi tineri,stimate doamne şi domni. Particip şi eu cu emoţie la această mare întrunire de suflet,pentru mine,care este marcată de realizarea unui acord viu între generaţiile mai în vârstă şi cele mai tinere generaţii de pe meleagurile Jilţului. Între generaţiile de aici şi între fiii Jilţului plecaţi în ţară pretutindeni,deci dialog care vine să readucă aici,acasă sentimentele ce nu trebuie să le uite nimeni şi anume acele sentimente de siguranţă faţă de locul natal,acea dorinţă de a-şi vedea locuitorii acestei văi a Jilţului cât mai progresivi. E un deziderat care aici la Mătăsari s-a transformat într-o realitate determinată tocmai datorită modului în care oamenii Jilţului au ştiut să reacţioneze cu responsabilitate. Se vorbea aici de fraţii Dădălău, de colectivul de cadre didactice de la acest minunat liceu. Se arătau o serie întreagă de împliniri. Eu zic că nu au făcut nimic altceva decât să dovedească acelora cu mintea îngustă, care acum câţiva ani veniseră cu ideea năstruşnică de a desfiinţa liceul de la Mătăsari, deci să le dovedească prin argumente palpabile că la Mătăsari liceul poate să reziste, că el poate să devină aşa cum spunea prof. Dădălău o citadelă a învăţământului românesc şi poate că cel mai bun lucru pe care poate să-l facă în perioada următoare este să menţină aceste calităţi şi eu personal vă asigur că localitatea Mătăsari nu va muri ci din contră va cunoaşte o dezvoltare destul de frumoasă şi că la Mătăsari îşi vor găsi loc investitori străini, la Mătăsari se va schimba întregul aspect al localităţii. Spun aceasta bazându-mă pe sprijinul pe care putem să-l oferim, bazându-mă pe oamenii care există la ora actuală la conducerea instituţiei din Mătăsari şi spun aceasta gândindu-mă, aşa cum spunea şi domnul Bejat,la grupurile parlamentare prezente aici,doamna senator Doandeş şi domnul Bejat şi probabil că şi viitorii parlamentari domnul Hârsu lon, Florescu lon,domnul Popescu care vor fi chemaţi şi puşi la treabă să redreseze şi viaţa din domeniul sănătăţii unde, Mătăsarii nu stau prea bine. Eu vă asigur din acest punct de vedere şi nu numai atât, vă asigur că C.N.L.O se va ocupa cu siguranţă de reîncadrarea acelora pe care i-a dat afară in mod nejustificat. Noi avem pentru zona Gorjului cărbune pentru încă 150 de ani de aici încolo. S-a promovat o idee greşită în aşa zisa bombă a restructurării, a tranziţiei. a remodernizării, au constatat însă acest lucru şi e bine că au constatat repede această optică greşită. Noi,Gorjul,nu putem trăi fără minerit,nu putem să nu scoatem cărbunele din străfundurile pământului pentru că mineritul a scos sărăcia din casa fiecărui gorjean.Ca atare, trebuie regândită optica asupra acestei importante resurse de care dispunem. Mă bucur şi vă felicit din toată inima,domnule director şi domnule primar şi mulţumesc totodată şi domnului inginer plecat de aici la Maramureş pentru că a reuşit să aducă aceşti minunaţi copii frumoşi, cu mintea ageră şi cu sufletul deschis pentru a se realiza ceea ce spuneam la început. Un adevărat dialog între cei de aici, din Mătăsari şi cei care au plecat în celelalte părţi ale ţării. 151

Iată, că la Mătăsari se face carte, liceul prosperă şi foarte mulţi absolvenţi de aici au devenit studenţi, foarte buni. Noi ne-am propus şi de ce nu, poate o să dirijăm şi către Mătăsari un colegiu pentru că nu există bază materială mai frumoasă ca în această instituţie şi atunci când se vor diversifica specializările în cadrul colegiului vom înfiinţa şi la Tg - Jiu. Mie,ca şef al administraţiei publice locale nu-mi rămâne decât să vă urez multă sănătate şi rezolvarea tuturor aspiraţiilor dvs. La mulţi ani! Dumitru Dădălău – Iată, cu o mare bucurie, putem anunţa prezenţa între noi a domnului ministru secretar de stat, alături de noi şi anul trecut,domnul prof. Adrian Gorun căruia, cu permisiunea dumneavoastră îi dau cuvântul. Domnule prefect, domnule preşedinte al Consiliului judeţean, domnule primar, înalţi oaspeţi ai Grupului Şcolar din Mătăsari, stimate colege şi colegi, profesori, stimaţi copii, pot să vă spun că după 8-9 luni, în şcoala dumneavoastră am constatat că aceasta este reforma în învăţământul preuniversitar din România. Nu vreau să beneficiez prea mult de sărbătoarea dumneavoastră, vreau doar să mulţumesc pe această linie, modului excepţional de colaborare pe care Inspectoratul Şcolar Judeţean, pe vremea când îl conduceam, cu direcţiunea liceului din Mătăsari, a pus în aplicare programele de reformare ce se dovedesc acum a avea finalitatea scontată. În acelaşi timp, mulţumesc pe această linie primăriei comunei Mătăsari, atât în formula anterioară cât şi în formula prezentă pentru sprijinul pe care au înţeles să-l acorde unităţilor de învăţământ din această localitate. Anunţ pe această cale, faptul că după discuţii cam de trei săptămâni am reuşit ca judeţul Gorj să poată să aplice, alături de alte 7 judeţe din ţară, care erau anterior constituite ca judeţe pilot, programul de relansare a învăţământului în mediul, rural, un program finanţat de Banca Naţională, program care începând cu sfârşitul lunii februarie va aduce în şcoli, grădiniţe, în şcoli primare, gimnaziale şi liceale din învăţământul rural, toate dotările începând cu planşele elementare care sunt atât de necesare,continuând cu foarte multe cărţi pentru bibliotecile şcolare inclusiv cu calculatoare pentru toate unităţile de învăţământ. Rămâne să învăţăm să le utilizăm, rămâne să aplicăm ceea ce reuşim în orele de curs. În acelaşi timp,eu cred că mi-am achitat toate promisiunile de anul trecut de la această întâlnire cu fiii Jilţului,când spuneam că examenul de bacalaureat va fi la Mătăsari şi când spuneam că această unitate de învăţământ şi-a recâştigat dreptul de-a reintra in competiţii naţionale. Totodată, tot pe această cale,ştim că toate solicitările privind planul de învăţământ au fost respectate la Mătăsari. Vă mulţumesc, vă urez succes şi mulţumesc tuturor celor care contribuie la viaţa şcolii! Dumitru Dădălău - Mulţumim domnului ministru secretar de stat pentru cuvintele frumoase, calde spuse la adresa învăţământului din Mătăsari şi să-l asigurăm că noi vom munci în continuare tot aşa cum am muncit şi până acum şi vom depăşi planul de şcolarizare. Domnule ministru, am mai afirmat-o, am 152

realizat în această toamnă ceea ce nu s-a realizat în Mătăsari. Am făcut 6 clase de liceu în loc de 3, am făcut 5 clase de profesională şi ucenici în loc de 3 câte am avut şi o clasă de postliceală de maiştri electromecanici. Nu pentru că am dat bacalaureatul în Mătăsari, ci pentru că aici se face carte,că avem un colectiv de cadre didactice destoinic, hotărât să înveţe copiii carte. Ne-am menţinut pe locul 5 pe judeţ în rândul grupurilor şcolare, dând la o parte şcoli cu tradiţie ale Gorjului. Baza materială aţi văzut-o,noi am avut aici o întâlnire cu conducerea inspectoratului, au stabilit măsuri foarte ferme pentru mersul ascendent al reformei în învăţământul românesc. Contaţi pe noi! Au urmat apoi o scrie de spectacole prezentate de ansamblurile artistice Copii Maramureşului, condus de domnul primar ing. Pasere Ion,Doina Gorjului,unde nume cu rezonanţă din lumea muzicii s-au făcut auzite, Petrică Mâţu Stoian, Măgureanu, Maria Loga şi alţii, după care formaţiile culturalartistice ale liceului au încântat spectatorii cu o serie de jocuri şi cântece. Finalele campionatelor de fotbal pe sate şi pe liceu au fost deliciul iubitorilor de fotbal. Spre seară,a urmat retragerea cu torţe,Stelele Jilţului şi apoi balul bobocilor la care Miss Boboc Mătăsari a ieşit o tânără din clasa a IX-a pe numele ei Alina Popescu. Totul a luat sfârşit într-un mod minunat, cu speranţa de mai bine la anul. Reporter

O ZI DE NEUITAT!
Aflându-ne la cea de-a treia ediţie a sărbătorii Fiilor Jilţului, domnul director Dumitru Dădălău ne-a făcut o mare surpriză pentru care am rămas entuziasmată şi îmi voi aduce aminte toată viata. Cu sprijinul domnului director, Dumitru Dădălău şi al domnului primar, Pasere Ion din Maramureş au putut veni special pentru această sărbătoare un grup de copii. Aceşti coconi, cum le zicem noi, au o denumire mai specifică locurilor de unde vin şi anume “Coconii Izei”. Coconii Izei au sosit vineri seara, 20 octombrie a.c. în Mătăsari. Împreună cu domnul director Dumitru Dădălău au vizitat liceul, dar trebuie să menţionăm că venind spre liceu aceştia cântau cântece maramureşene şi jucau, împreună cu copiii satelor Brădet şi Brădăţel, care erau îmbrăcaţi în straie de sărbătoare. Cu căruţele cu cai, au făcut defilarea prin Mătăsari până la liceu, unde ne-au încântat cu cântecele şi jocurile lor. În seara sărbătorii, copiii Maramureşului ne-au cântat şi au jucat, luându-şi la revedere de la noi, dar cu promisiunea că, la anul ce va urma, vor veni şi ne vom întâlni cu acei magnifici copii numiţi “Coconii Izei”. Vulpie luliana 153

OAMENI CARE, ÎN CENUŞIUL VIEŢII, ADUC UN STROP DE LUMINĂ
Călătorul venit aici în Mătăsari are satisfacţia de a parcurge un drum plin de intimitate, dată fiind poziţia geografică mai aparte a acestei aşezări. Dinspre Strâmba Vulcan ai senzaţia că te afunzi mereu în inima pădurilor dese de stejar şi fag dar, o dată ajuns pe piscul unui deal, se ivesc satele cu ca-se ca nişte mărgele de mărgăritar înşirate de-a lungul văii Jilţului. Sat sau oraş? Te-ntrebi nedumerit, dar aceasta nu mai contează după ce localnicii îti devin interlocutori sau prieteni.Cât despre mine, semnatarul acestor rânduri, pot să afirm că legătura cu Mătăsarii are o vechime apreciabilă. Sunt peste patru decenii de la primul pas pe aceste minunate locuri si de atunci oamenii de aici mi-au devenit prieteni şi colaboratori apropiaţi. Localitatea, cetăţenii, valorile lor morale şi spirituale s-au etalat sub ochii mei. Iată, de aceea acum, mă aflu printre ei, într-un loc de muncă plin de seriozitate şi răspundere, în vederea creşterii şi educării tinerelor mlădiţe mătăsărene. Toamna acestui an a venit plină de lumină şi căldură. A adunat iar miile de şcolari la locul lor de muncă. Într-un timp relativ scurt, această mare unitate de învăţământ a pregătit una dintre cele mai ample acţiuni “Zilele liceului şi Fiii Jilţului” manifestare aflată la cea de a IV-a ediţie, în perioada 9-21 octombrie din acest an. Bucuria şi interesul copiilor s-au evidenţiat pe tot parcursul ediţiei. Programele culturale, sesiunile de comunicări ştiinţifice, întâlnirile, procurarea şi confecţionarea obiectelor de recuzită, ordinea şi curăţenia - iată atmosfera acestor zile... Am citit în sufletele lor acea bucurie, acel entuziasm pe care ţi-l dă doar succesul public - “scena din mijlocul societăţii din care faci parte si pe care îţi joci rolul vieţii”. În zilele de “apogeu” am venit devreme în localitate, dar nu eram primul. Deja “actorii” se rânduiau pe strada principală cu alură de bulevard, altădată, un drumeag desfundat de ploile reci ale lui octombrie... Un fluviu viu de tinereţe s-a revărsat atunci de la Monument spre Liceu. Uniforme de liceeni şi şcolari, costume populare din zona de interferenţă Gorj Mehedinţi, un car alegoric intim. Căruţele şi caii reveniţi în cotidian, ritmurile muzicii populare şi moderne - acesta era pulsul dimineţii de 20 octombrie 2001. Ziua întreagă însă a fost un film în turnare, cu actori autohtoni şi invitaţi din Moldova, Banat, Transilvania, Doina Gorjului, teatrul “Elvira Godeanu”, Grupul folcloric de la Baia de Aramă condus de cunoscuta, apreciata şi mult îndrăgita solistă a plaiurilor mehedinţene, învăţătoarea Elena Miniş Trancă, dramatizările şi montajele locale, soliştii şi recitatorii şcolilor, focul prieteniei, obiceiurile locale, retragerea cu torţe, berbec la proţap, iată uriaşul spectacol din Mătăsari. Totuşi se cuvine să aflăm cine era “regizorul” acestui grandios spectacol cu largi reverberaţii în conştiinţa şi sensibilitatea oamenilor? Cui se datora ideea şi lungul efort de concepere şi pregătire? Evident, pe oricine ai fi întrebat ţi s-ar fi răspuns invariabil: dom’ director! 154

Dom’ director nu este altul decât profesorul de limba şi literatura română, DUMITRU DĂDĂLĂU, un om trecut de floarea vârstei, cu fruntea brăzdată de o uşoară încruntare, un om harnic şi nobil, exigent cu sine şi cu cei din jur. El este unul dintre fiii Jilţului, născut şi crescut la Croici - sat cocoţat pe coama unui deal dinspre apus. Acolo, în preajma oamenilor cinstiţi şi harnici, urcând şi coborând pantele abrupte, la plug, cu vitele sau la cules s-a călit “dom’ director” devenind omul simplu, intelectualul de marcă de mai târziu, îndrăgit şi respectat de o şcoală întreagă, de un sat sau oraş - cum vrem să-i spunem. De acolo curge şuvoiul de simţire românească faţă de valorile tradiţionale ale satului, dragostea şi preţuirea pământului natal. Se cuvine să adresăm din toată inima cele mai sincere felicitări elevilor, părinţilor, tuturor cadrelor didactice, conducătorilor de şcoli pentru această manifestare de prestigiu şi să mulţumim organelor locale pentru sprijinul neprecupeţit acordat tineretului mătăsărean în fiecare zi, în fiecare an. Prof. Gheorghe Lungan

ÎNTÂLNIRILE DE LA 730
Aceste întâlniri zilnice de la 730 sunt binevenite în rândul profesorilor ce îşi desfăşoară activitatea în cadrul Colegiului Naţional Tehnologic Mătăsari. De ce? Pentru că ele se desfăşoară într-un cadru, am putea spune intim, aici întâlninduse zi de zi profesorii, administraţia şcoli şi conducerea şcolii, “marea familie” a Colegiului. Toate discuţiile purtate la această oră matinală ar putea alcătui un jurnal zilnic, jurnal care rămâne nescris pe hârtie, dar scris în sufletele profesorilor. Chiar dacă salariile profesorilor nu oglindesc adevărata valoare a lor, acest lucru nu este un obstacol în calea educaţiei copiilor. Oglinda profesorilor sunt elevii şi nu banii. Fiecare dintre noi, cadrele didactice, trebuie să pregătim absolvenţi în măsură să decidă asupra propriei cariere şi să se integreze activ în viaţa socială. Sfaturile profesorilor cu o carieră strălucită sunt binevenite în rândul tinerilor profesori aflaţi în stadiul de formare şi afirmare. Ţinând seama că la începutul anului şcolar colectivul de cadre didactice a fost alcătuit din şaizeci de profesori în stadiul de formare, consfătuirile de dimineaţă trebuie să fie şi sunt o lecţie de profesionalism oferită de profesorii titulari, cu toate gradele didactice obţinute, profesorilor tineri. Activităţile ce se desfăşoară zilnic în cadrul Colegiului sunt dezbătute dimineaţa la 730. Chiar dacă unii dintre noi sunt „alintaţi” de domnul director, acest lucru este făcut în favoarea noastră. Aceste „aprecieri” sunt rezultatul neparticipării noastre în acţiunile propuse şi nedefinitivate. Implicânduse sufleteşte în activităţile şcolare, domnul director, prof. Dumitru Dădălău, 155

doreşte ca şi ceilalţi profesori să îi urmeze exemplul. Dânsul cultivă dragostea pentru meseria aleasă şi celorlalţi fiind un model exemplar de cadru didactic. De aceea, profesorii sunt supuşi unor probe am putea spune. O “probă” ar fi atribuirea rolului de diriginte. Acum profesorii pot să demonstreze spiritul de pedagog cu care sunt înzestraţi. Acest rol este foarte greu pentru unii dintre noi, deoarece acasă nu îndeplinim atribuţia de părinte, poate că nu avem întemeiată o familie. Pentru că, a fi diriginte, înseamnă a fi al doilea părinte pentru elevi, părintele spiritual. Profesorii ce au avut această misiune mai mulţi ani, ne împărtăşesc nouă, profesorilor tineri, experienţa de care avem nevoie. Această experienţă ne ajută la menţinerea între magistru şi discipol a unei relaţii platonice. Această relaţie se păstrează atâta timp cât pentru noi,.ca profesori, meseria pe care ne-am ales-o rămâne o “brăţară de aur”. Dorinţa de afirmare a elevilor trebuie promovată prin organizarea de acţiuni şcolare şi extraşcolare. În cadrul Colegiului Naţional Tehnologic Mătăsari au loc o serie de “sărbători” pentru elevi şi realizate de elevi cu ajutorul conducerii şcolii şi al cadrelor didactice. Ex. “Zilele liceului”, “Sărbătoarea Fiilor Jilţului”, “Sărbătorile pomului de iarnă”, “Serbările primăverii”, etc. Programul de desfăşurare al acestor acţiuni se discută în cadrul întâlnirilor de la 730. Creativitatea profesorilor este pusă în lumină. Acum pot demonstra că sunt un model real pentru elevi şi elevii devin un model pentru ceilalţi. Şi acest lucru se demonstrează prin “acta non verba” (fapte, şi nu vorbe). Acest “acta” – adică “fapte” au avut urmări benefice asupra destinului acestei şcoli. Să nu uităm că această şcoală a fost până în 9 noiembrie 2000 Grup Şcolar Industrial. Atunci „Fiii Jilţului” s-au bucurat de transformarea lui în Colegiului Naţional Tehnologic Mătăsari. Vizita domnului ministru ne-a demonstrat încă o dată valoarea acestei unităţi de învăţământ. Domnul ministru a fost surprins de modul de organizare din această şcoală. Domnul director, prof. Dumitru Dădălău, l-a înştiinţat că organizarea se face la o cafea, dimineaţa, când participă toţi cei ce îşi desfăşoară activitatea aici. Această întâlnire de dimineaţă este unica la nivelul judeţului Gorj şi datorită ei liceul se situează între liceele de elită din Gorj. Instruirea nu durează decât treizeci de minute. Şi trec aşa de repede încât unii dintre noi, profesorii, nu reuşesc să-si termine cafeaua. De ce ? pentru că suntem atât de atraşi de aceste discuţii încât sunetul clopoţelului care ne cheamă la ore se aude parcă peste cinci minute si nu peste treizeci. Aceste minute nu sunt suficiente uneori pentru a dezbate o problemă majoră a şcolii, de aceea discuţiile sunt reluate în următoarea zi, la o altă cafea. Prof. Alina Udriştioiu

156

COLEGIUL NAŢIONAL TEHNOLOGIC MĂTĂSARIJUDEŢUL GORJ PROIECT DE PARTENERIAT
Încheiat între Colegiul Naţional Tehnologic din Mătăsari - Gorj şi şcoala „Titu Maiorescu” din laşi, în schimbul de experienţă care a avut loc în zilele de 20-21 octombrie 2001 între o delegaţie formată din cadre didactice şi elevi ai şcolii „Titu Maiorescu” din Iaşi şi conducerea Colegiului Naţional Tehnologic din Mătăsari - Gorj, s-a hotărât stabilirea unor relaţii de parteneriat pe termen mediu, în condiţiile legii. Aceste relaţii vizează următoarele domenii de activitate: • înfrăţirea celor două unităţi de învăţământ, în special în sectorul învăţământului gimnazial; • Participări comune la programe şi proiecte naţionale şi regionale cu finalităţi instructiv-educative şi cultural ştiinţifice; • Schimburi de experienţă didactică. • Vizite de documentare; • Acţiuni educative comune (tabere, drumeţii, vizite, spectacole) cu elevii celor două şcoli; • Schimburi de publicaţii de specialitate;. • Schimburi de experienţă în domeniul realizării şi editării revistelor şcolare; • Colaborări în revistele partenere (Pasărea-Care-Nu-E - Murmurul Jilţului); • Schimburi de publicaţii şcolare. Drept pentru care s-a încheiat prezentul document. Reporter

MĂTĂSARIUL TRĂIEŞTE PENTRU SPORT
Pentru foarte mulţi dintre oameni, oraşul Mătăsari nu reprezintă decât un alt loc,,dominat” de mineri şi înconjurat de mine cariere. Dar, pentru oamenii din lumea sportului această localitate înseamnă şi locul în care, încă, mai pâlpâie fotbalul şi boxul. Cei care conduc destinele acestor exploatări miniere s-au gândit că, oamenii de rând, care trăiesc în această zonă mai au nevoie pe lângă grijile de zi cu zi şi de o rază de speranţă şi bucurie. Astfel, acolo îşi desfăşoară activitatea Asociaţia sportivă “Minerul”, care, în prezent are două secţii ce funcţionează normal. Fotbalul este foarte iubit la Mătăsari, astfel că, atunci când favoriţii joacă pe propriul teren, oamenii lasă treburile şi se îndreaptă spre stadionul aşezat pe un deal, care se află lângă oraş. De-a lungul timpului, echipa a avut nenumărate urcuşuri, dar şi coborâşuri. 157

Au fost momente când echipa cocheta cu primele locuri, iar la Mătăsari nu prea câştiga nimeni. Au fost însă şi clipe când oamenii au tremurat serios la gândul ca “Minerul” ar putea retrograda. Cea mai grea încercare de acest fel a fost în ediţia trecută de campionat, atunci când “salvarea” a venit în ultima etapă, şi a fost obţinută în urma unei victorii extraordinare, realizată la Moreni, în disputa cu Flacara, echipa ce a retrogradat în urma acelui rezultat. A fost o victorie în care aproape nu mai credea nimeni, un merit deosebit avându-l atunci şi ex-panduristul Adelin Şolea, care a intrat în joc pentru a-şi ajuta mai tinerii coechipieri. După meci, au fost suporterii care au plâns de fericire, pentru că, dacă ar fi retrogradat, poate că echipa s-ar fi desfiinţat sau ar fi fost înghiţită de ‘’mocirla” Campionatului Judeţean. Scăpaţi de grijile retrogradării, cei de Mătăsari s-au reorganizat şi doresc să pună bazele unei echipe competitive, care să reprezinte cu cinste “interesele minerilor”. Mai mult decât atât, a fost reînfiinţata secţia de box, în coordonarea ei fiind adus Ştefan Popescu, vicepreşedintele Comisiei Judeţene de Box. Astfel, sâmbătă, în sala de Sport a Liceului Minier din Mătăsari s-au desfăşurat meciurile etapei a treia a Campionatului Judeţean de Box. Pentru buna desfăşurare a întrecerii şi-au dat concursul: Dumitru Dădălău, directorul liceului, şeful de personal al Minei Drăgoteşti, fost boxer în anii 1979-1982 la Metalurgistul Sadu, Nicolae Hoară, precum şi liderii de sindicat din bazinul carbonifer al Mătăsarului, în frunte cu ing. Cornel Gârjoabă. Boxerii locali au lăsat o bună impresie, ei câştigând aproape la toate categoriile de greutate. Dintre sportivii pregătiţi de antrenorul Ştefan Popescu s-au remarcat: Ludovic Balint, Daniel Gug, Marin Dorobanţii, Dragoş Lupsoiu, Ion Radu, Ion Bobiţa şi seniorii Laurenţiu Cucu şi Abel Cătuţoiu, transferaţi de la Metalurgistul Sadu, precum şi Ionuţ Drăgulescu, transferat de la CSM Panduri Tg. Jiu. Ceilalţi remarcaţi au fost Ionuţ Neamţu, Ovidiu Piroiu, Adrian Irod şi Leonard Ioncilă, de la CSM Panduri (antrenor Doru Neamţu) Ciprian Niţu. Teodor Clop. C-tin Pirici, Paul Popescu de la CSS Tg. Jiu (antrenor lon Hău), Andrei Ianăş, Flavius Sârbu, Claudiu Ilinca, Cristi Popescu de la CSS Sadu (antrenor Ion Geica), Sergiu Goangălă, Rareş Cuţui, Iulian Muşat, de la Minerul Motru (antrenor Dumitru Păun), Firan Ionescu Constantin. Eduard Kiss, Obiectiv Gorjean, 79

158

TĂIATUL MOŢULUI
Această seară de 9 noiembrie 2001, va rămâne memorabilă pentru noi, din două motive: astăzi se împlineşte un an de când şcoala noastră a fost onorată prin vizita ministrului Educaţiei Naţionale care a declarat liceul nostru, primul colegiu Naţional din ţară, din zonă rurală. Iar în al doilea rând, împreună cu colegii din clasa a XII-a, ne sărbătorim cel mai frumos eveniment din viaţa noastră, majoratul. Aceste evenimente nu ar fi avut loc dacă n-am fi avut la „cârma” acestui colegiu din Mătăsari, pe un fiu al acestor meleaguri, care s-a dedicat trup şi suflet ca şcoala noastră să fie cunoscută şi recunoscută în ţară fiind şi subiect pentru câştigarea unui mare premiu la o emisiune TV de mare audienţă. Acest colegiu pentru noi este un Făt Frumos din poveste care a crescut într-un an cât alţii în 10. Facem tot posibilul ca faima acestui liceu să fie la înălţimea muncii şi strădaniilor noastre. Acest colegiu a ajuns pentru judeţul Gorj o provocare încercând toţi să ne concureze. 9 nov. 2001, Colegiul Naţional Tehnologic Mătăsari împlineşte un an şi cum este datina creştină când un prunc împlineşte anul este un eveniment fericit în familie, sărbătorindu-se “tăierea moţului”. Aşa şi noi sărbătorim “tăierea moţului” acestui tânăr frumos. Această seară de noiembrie pentru noi, clasa a XII-a, este un eveniment de maximă importanţă afectivă ţinând cont că din această zi ne considerăm oameni maturi, oameni în care societatea românească îşi va pune nădejdea. Partea cea mai frumoasă a vieţii este adolescenţa. Ea nu este doar blândeţe, frumuseţe şi veselie, ci însăşi treapta dintre copilărie şi maturitate cu tot ce implică ea: încăpăţânare, nervozitate, nestăpânire, îndrăzneală sau timiditate. In relaţiile cu ceilalţi, gândurile ce ne frământă şi lacrimile pe care le ştergem pe ascuns, când nimeni nu ne înţelege. Pentru un tânăr, adolescenţa reprezintă cea mai frumoasă parte a vieţii, e vârsta la care poţi iubi şi eşti iubit. 18 ani, e vârsta la care încerci să găseşti răspunsuri ta nenumărate întrebări. Odată cu acest pas am trecut din lumea viselor într-o lume reală cu care trebuie să realizăm idealurile spre care am tins. Cred că sunt în asentimentul tuturor colegilor mei de a manifesta bucuria că suntem privilegiaţi pentru că sărbătorim acest mare eveniment împreună cu oamenii care, de aproximativ 12 ani, ne-au condus destinele. Totodată am dori să ne arătăm recunoştinţa şi respectul pentru domnii profesori şi în special pentru domnul director să-i asigurăm că în sufletele noastre vor rămâne ca o amintire, spre care în clipele de bucurie ne vom uita cu drag în urmă. Chiar dacă, de astăzi, păşim peste pragul adolescenţei, am dori din toată inima, ca sufletul să ne rămână tot tânăr, curat şi cinstit. Vulpie Iuliana

159

LA ZI ANIVERSARĂ
Ziua de 9 noiembrie 2000, Ziua-n care, Aşteptam cu mic cu mare Ziua sosirii ministrului Eram toţi în curtea şcolii Toţi voioşi şi toţi zglobii, În mână ţineam garoafa, Şi-aşteptam sosirea ministrului Şi iată că seara. A adus cu ea Marea surpriză: Sosirea domnului ministru Emoţie, fericire Se citea pe faţa noastră, Când ministrul învăţământului A-nceput să ne vorbească A fost şi va rămâne Un moment de neuitat. Dezvelirea adevărului: Colegiul Naţional Tehnologic Mătăsari Multă fericire, multă bucurie, Toată lumea e zglobie Toţi sunt veseli si voioşi Puţini sunt acei nervoşi Aplauze răsună în valea Jilţului Căci a venit ministrul Să numească primul colegiu de la sat Acela-n care noi am învăţat Ce mare bucurie se citea Pe feţele elevilor de aici Încât toată lumea-nţelegea C-aceasta este un lucru pe veci 160

Azi 9 noiembrie 2001, Ne amintim cu drag De acel moment emoţionant: Înfiinţarea Colegiului Naţional Tehnologic Mătăsari A venit vremea, Să-i tăiem moţul,, Acestui copil frumos Ce se-naltă arătos Pe zi ce trece Prestigiul lui creşte Pe zi ce trece Prestigiul se măreşte Suntem acum Colegiu Si-avem mare prestigiu. Să ni-l păstrăm în continuare, Suntem ceva mai mare Să nu uităm nici de unde am plecat, Să nu uităm nici ce vrem să-ajungem, Să nu uităm nici ce-n urmă am lăsat. Si din cursă să nu ne retragem. Si acum, cu mic cu mare, Să sărbătorim veseli şi cu bucurie, Un an de la înfiinţarea Unui Colegiu cum nimeni n-are: Colegiul Naţional Tehnologic Mătăsari Sus paharul dragii mei. Petreceţi aici cu noi, Că e zi de sărbătoare Pentru tine, pentru mine, pentru fiecare Să sărbătorim cum se cuvine Acest lucru foarte bun, Lucru de mare cinste Pentru cei ce-aicea sunt 161

Să nu uitam însă C-acest lucru a fost realizat, Cu multă, multă voinţă Şi cu ajutorul unui om adevărat Mulţumiri, mii de mulţumiri Din partea noastră, a elevilor Si din partea tuturor Tuturor copiilor Suntem mândri de-acest Colegiu De locu-n care învăţăm Să-l păstram, Să nu-l distrugem. Vom fi recunoscători De-aici înainte, Vom fi recunoscători Ne vom aduce aminte Şi acum să urăm Dragului nostru Colegiu Ani buni de-acum înainte Şi frumoase cuvinte La mulţi ani, dragul nostru Colegiu! Mulţi ani de-acum înainte Fie ca prestigiul tău, Niciodată să nu se schimbe. Rusu Oana Ruxandra

Gândurile bune adresate Colegiului nostru de către doamnele LILIANA HINOVEANU URSU ŞI MARIA BĂLAN STĂNESCU
Doamna Liliana Hinoveanu Ursu: Vă spun “Bun găsit” pentru că ne reîntâlnim la “Zilele Liceului” din Mătăsari. Rememorez momentul în care şcoala dvs. a devenit Colegiu. Şi pentru mine şcoala are o dublă semnificaţie pentru că în loc să stau acasă să sărbătoresc ziua de naştere, am sărbătorit-o aici 162

cu dvs. pe 9 noiembrie, cred că vă amintiţi această zi importantă pentru şcoala dvs. Revin de fiecare dată cu plăcere în Mătăsari, indiferent unde mă aflu, fie în clase, fie în cancelarie, fie în sala de sport, fie pe teren acolo unde se petrece de obicei “Sărbătoarea Fiilor Jilţului”, dar mă simt aproape şi în cabina de emisie, când intru în direct cu domnul director Dumitru Dădălău prezentând activităţile pe care le desfăşuraţi. Aici se fac lucruri extraordinare! Cum spunea şi colega mea, am aflat că încă o revistă se naşte din gândurile dvs. frumoase, este vorba de NR. 21, că, încă o sărbătoare se pune la punct pentru a fi împreună cei care sunteţi în Mătăsari si cei care sunt plecaţi departe, dar îşi amintesc întotdeauna cu bucurie de locul naşterii, de matca lor sufletească şi de asemenea mă gândesc că, iată, când vine toamna este sărbătoare la parametri în suflet. Am lăsat la o parte microfonul, dar poate că mă simţiţi uneori la microton cam didactic, ceea ce înseamnă că nu mă dezic de prima mea meserie, aceea de profesoară şi că mă simt bine în permanenţă în mijlocul dvs. Vă doresc încă o dată “La mulţi ani”! şi să aveţi parte numai de bucurii şi să fiţi conştienţi că aveţi alături oameni extraordinari care sunt profesorii voştri şi care sunt alături şi la bine şi la mai bine. Doamna Maria Bălan Stănescu: Să vedem dacă şi fără microfon mă aud tot la fel de bine în această frumoasă, încăpătoare sală. Ţin să vă felicit pentru minunatul program pe toţi cei care vă aflaţi aici, elevi ai acestui colegiu, pentru “Zilele liceului”. Eu vă cunosc pe dvs. din emisiunile colegei Liliana Hinoveanu Ursu. Sâmbăta, noi cei care trudim la radio mai avem timp să ne ascultăm colegii, nu ca să-i criticăm, ci ca să-i felicităm. Felicit toate elevele care au susţinut acest mini recital de poezie. Trebuie să vă mărturisesc că într-adevăr sunteţi nişte elevi minunaţi, excepţionali şi acest fapt se datorează profesorilor care zilnic trudesc la catedră şi încearcă, sau mai degrabă, reuşesc să vă transmită toate cunoştinţele lor. Această sărbătoare de anul acesta a Colegiului din Mătăsari, a făcut să vibreze corzile sensibile ale inimii mele pentru că m-am întâlnit cu o dragă prietenă de facultate, fiind vorba de doamna Dădălău Luminiţa, pe care nu mă aşteptam să o întâlnesc aici. Promit că voi reveni, iar dvs. când veţi părăsi aceste meleaguri gorjene şi veţi pleca în ţară, poate şi în lume, să nu uitaţi niciodată de aceşti dascăli care v-au format şi v-au făcut să fiţi ceea ce sunteţi acum şi ceea ce veţi fi poate peste ani. Felicitări şi mult succes!

ZILELE ABSOLVENTULUI
2 iunie, o zi de sâmbătă cu soare şi multă agitaţie, împreună cu iubitul nostru “Domnul director Tică Dădălău” şi stimaţii domni profesori, alături de majoritatea elevilor claselor a XII-a şi a VIII-a, pornim la drum cu două autocare 163

şi un microbuz pe traseul : Mătăsari - Tg-Jiu-Horezu - Râmnicu Vâlcea Călimăneşti - Căciulata - Valea Oltului şi Sibiu, vizitând mânăstirea Cozia. Între orele 14-15 am luat masa de prânz la Sibiu, unde ne-am simţit foarte bine mai ales că s-a petrecut în mijlocul naturii, la restaurantul Oltul. În jurul orelor 15-16, am vizitat Muzeul satului aflat la Dumbrava. Am fost la Păltiniş,unde C. Noica şi-a scris jurnalul său. De atâtea minunăţii văzute, am uitat că la ora 16 trebuia să ne întâlnim cu domnul director la locul de unde ne despărţisem pentru vizitarea muzeului satului (unde am văzut şi casa lui Vasilică Dădălău din satul Croici). După toate acestea am ajuns la “Ocna Sibiului” în jurul orei 21, după care au urmat cazarea şi cel mai important şi mai frumos “Masa festivă”, moment minunat şi distractiv. După masa festivă care a luat sfârşit a doua zi dimineaţa în jurul orei 700 ne-am putut odihni până la ora 1100 după care a avut loc masa de prânz. În jurul orei 12.oo, am plecat spre casă pe traseul: Sibiu - Sebeş - Alba Iulia - Orăştie - Simeria - Deva - Haţeg - Sarmisegetuza - Petroşani - Valea Jiului - Tg-Jiu - Mătăsari. Întoarcerea acasă ne-a făcut mai mult să ne pară rău că excursia a luat sfârşit. Gândim mereu că poate ne vom mai întoarce cu domnul director, domnii profesori şi mai ales cu colegii în acele locuri minunate, locuri încărcate de istorie, de legendă, frumuseţi ale naturii de neînchipuit, care ne vor rămâne încrustate în inimă tot restul vieţii. E un mare privilegiu pentru noi să calci pe locurile prin care au trecut Decebal, Mircea cel Bătrân, Mihai Viteazul, acolo unde s-a înfăptuit de două ori Unirea, să ştii că ai trecut prin locurile lui Octavian Goga, Lucian Blaga, Emil Cioran, Grigore Alexandrescu, Ion Slavici, Eminescu, Geo Bogza, Ioan Alexandru şi mulţi alţii care au umblat în suiş şi coborâş, au lăsat pentru eternitate identitatea frăţiei noastre naţionale. O organizare perfectă, totul a mers ca la carte: muzica ne-a făcut mai tineri decât suntem, domnii profesori ne-au îmbrăţişat cu căldură, emoţiile au fost din ce în ce mai mari că totul se scurge aşa de repede, încât nici nu ştim cum au trecut cei 8 sau 12 ani, dar mai ales cele două zile. Timpul nu mai avea răbdare. Aşteptăm, cu toţii, profesori şi elevi, ziua cea mare,ziua care ne va fixa destinul pentru fiecare din noi: examenele de capacitate şi bacalaureat – examenele vieţii noastre. Dumnezeu să ne ajute! Sorea Robert, Georgiana şi Roxana

164

COLEGIUL NAŢIONAL TEHNOLOGIC MĂTĂSARI, UN MIC PARADIS ÎN MIJLOCUL INFERNULUI
În urmă cu un an, prin programul de reforme în învăţământ, iniţiat de fostul ministru al Educaţiei Naţionale, Andrei Marga, Liceului Industrial din comuna Mătăsari - Gorj i-a fost conferită titulatura de Colegiu Naţional. Astfel, Colegiul Naţional Tehnologic Mătăsari a devenit prima şi deocamdată singura instituţie de învăţământ liceal din mediul rural care s-a transformat în colegiu naţional. Recent, am efectuat o vizită la această unitate şcolară, să vedem dacă îşi merită titlul acordat. Şi într-adevăr, am avut ce vedea ! Chiar de la intrarea pe poarta şcolii te întâmpină patru antene parabolice, de parcă ai intra într-un studio de transmisie a programelor prin cablu. Mai târziu aveam să aflăm că într-adevăr, CNT Mătăsari îşi are o staţie proprie prin care se pot urmării 20 de’ programe transmise prin satelit, fiecare sală de clasă si laborator fiind dotată cu câte un televizor color, modern, cu teletext şi există câte un elev care răspunde de televizor. La uşa de intrare în colegiul propriu-zis este un elev de serviciu care te poate îndruma. La ora vizitei noastre inopinate, domnul director Dumitru Dădălău se afla în cabinetul dumnealui, care mai degrabă seamănă cu un birou ministerial. Bucuros de oaspeţi, domnul director s-a oferit să ne conducă prin câteva săli de cursuri, chiar în timpul orelor. Fiecare elev purta uniformă, iar în clase n-am mai întâlnit clasicele bănci care scârţâie şi troznesc din toate încheieturile, ci măsuţe cu alură de birouri, la care tinerii studioşi stau doi câte doi. Dulapuri cu cărţi şi planşete tematice, rafturi cu flori şi nelipsitele televizoare color fac parte din dotarea obişnuită a fiecărei săli de curs. În laboratorul de informatică, circa 15 calculatoare, claviatura şi mouseul necesar îi ajutau pe tineri să-şi desăvârşească cunoştinţele şcolare în cel mai occidental stil. Am trecut şi prin cancelaria profesorilor şi prin biblioteca în care domnişoara Doina Dădălău abia pridudeşte să împrumute cărţi de specialitate sau de beletristică tinerilor setoşi de cunoaştere. Tot în bibliotecă este amenajat un punct de documentare profesională şi o expoziţie cu diferite publicaţii în care s-a scris despre această instituţie şcolară. Aici am putut răsfoi cartea “Fereastra sufletului” - volum de poezii care înmănunchează creaţiile elevilor, dar şi revista colegiului, intitulată “Murmurul Jilţului” care, recent, a ajuns la cel de-al 19-lea număr. Despre “Centrul Mătăsari al Ofertei Educaţionale - 2001”, unde elevii clasei a VIII-a se pot informa pe ce drum al şcolirii vor păşi mai departe, am scris într-un material anterior. Faptul că peste tot domneşte ordinea şi curăţenia, că toate holurile arată ca la un hotel de cinci stele, că toate toaletele sunt placate în gresie, demonstrează încă o dată modernitatea acestei instituţii de învăţământ. În recreaţii, elevii pot lua o mică gustare caldă sau o răcoritoare, chiar la un mini bufet amenajat în 165

curtea şcolii. Tot în interiorul Colegiului Naţional Tehnologic Mătăsari a fost amenajat “Muzeul Jilţurilor” cu obiecte şi documente care amintesc de cele mai vechi ocupaţii şi de portul popular de pe Valea Jilţului, dar şi de cea mai nouă îndeletnicire a localnicilor, mineritul. Cel mai mult ne-a impresionat colecţia de numismatică. Sala de sport este la fel de bine dotată. Dar, faţă de alte clădiri de acest gen de la instituţii similare, în timpul cât nu sunt activităţi sportive, aici pot rula filme artistice şi documentare, fiind dotată cu toată aparatura necesară. Colegiul din Mătăsari se mai poate mândri cu ceva: o centrală termică proprie, automată, cu tehnică de ultimă oră, care tocmai se află în probe tehnologice. Astfel că, la iarnă, pot să vină şi gerurile arctice, elevii şi cadrele didactice nu vor tremura în paltoane, aşa cum se întâmplă în alte şcoli. Am pătruns şi în curtea şcolii, pe baza sportivă sau în locurile de recreaţie. Terenul de fotbal este mărginit într-o parte de cea mai originală tribună pe care am văzut-o vreodată : un fragment de bandă rulantă pentru transportul cărbunelui, cu covorul de cauciuc montat pe tamburul de întoarcere la care au fost ataşate gradenele tribunei. Astfel, combinaţia respectivă ţine loc şi de material didactic şi de “suport” pentru galeria echipei de fotbal a colegiului. Aici au fost plantaţi circa 400 de tei tineri, majoritatea s-au prins, iar când aceştia vor creşte şi vor fi în floare, va fi un adevărat paradis. L-am întrebat pe domnul director Dumitru Dădălău de unde a făcut rost de fonduri pentru a realiza asemenea minune de şcoală. A răspuns simplu: “Am găsit soluţii. Dacă vrei, poţi!”. Aşadar, secretul îi aparţine. Am părăsit Colegiul Naţional Tehnologic Mătăsari profund impresionaţi, promiţând că vom reveni. Odată ajunşi în stradă, am constatat câtă discrepanţă, câtă diferenţă există între blocurile muncitoreşti, majoritatea aflate în paragină şi această unitate şcolară pe care îndrăznim s-o numim de elită, încât Colegiul ni se pare o oază a Paradisului aruncată în mijlocul... Infernului! Nicolae Giorgi, Gorjeanul, 23 mai 2001

MOMENT DE EXCEPŢIE LA GRADUL SUPERLATIV ABSOLUT
Încă din cele mai vechi timpuri, oamenii au fost într-o continuă căutare a unei divinităţi în care să creadă, căreia să-i aducă jertfe. Instituirea creştinismului, credinţa în “Cel trimis de Dumnezeu pentru mântuirea omenirii”, a dat naştere unor conflicte: împăratul Claudiu îi izgoneşte pe creştinii din Roma, Nero ordonă primele represalii împotriva creştinilor chiar până în vremea lui 166

Domiţian, creştinismul a fost considerat o sectă a iudaismului. Începând cu sec. II, creştinismul începe să fie privit ca o religie nouă şi nepermisă, fiind practicat în catacombe. În anul 313, prin Edictul de la Milan, Constantin cel Mare acordă libertate de cult creştinismului alături de celelalte culte. După cum afirmă Tustel de Caubanges: “0 dată cu creştinismul, sentimentul religios a luat o expresie mai înaltă şi mai puţin materială, (...) Dumnezeu a apărut ca o fiinţă unică, uriaşă, universală, singurul ce însufleţeşte lumile şi singurul ce trebuie să satisfacă nevoia de adoraţie care există în om. Religia îşi are acum sediul în gândirea omului, a devenit spirit, omul nu mai dădea lui Dumnezeu de mâncare şi de băut, rugăciunea nu a mai fost o formulă de incantaţie, ea a devenit un act de credinţă şi o umilă implorare. Sufletul omului se afla într-o astfel de relaţie cu divinitatea, teama faţă de zei a fost înlocuită cu dragostea faţă de Dumnezeu. Creştinismul mai aducea nou şi alte lucruri. El nu era o religie cosmică a nici unei familii, religia naţională a nici unei familii, religia naţională a nici unei cetăţi şi a nici unei rase. Încă de la primele sale începuturi, creştinismul chema spre el întreaga omenire. Pentru acest Dumnezeu nu mai existau străini. Acest lucru a avut consecinţe importante,atât pentru relaţiile dintre popoare, cât şi pentru ocârmuirea statelor. S-au stabilit sărbătorile religioase, astfel, naşterea Domnului lisus Hristos, 24 - 25 Decembrie, a fost numită “Crăciun”, după legenda care spunea că atunci când losif şi Maria au fost alungaţi din Nazareth ei au pornit spre Bethleem, unde au fost “găzduiţi peste noapte de un moş, “Moş Crăciun”, care nu mai avea loc decât în hambar. Acolo a luat fiinţă Mântuitorul nostru lisus Hristos. Naşterea Lui a fost o sărbătoare pentru toate popoarele şi pentru a-l răsplăti într-un fel pe acest moş bun, au denumit sărbătoarea “Crăciun”. De atunci, cu ocazia acestei sărbători se organizează slujbe în biserici, serbări, iar oamenii cinstesc naşterea Domnului. Credincioşii mătăsăreni şi târgujieni au avut deosebita onoare de a-l avea în mijlocul lor pe cel care păstoreşte miile de creştini ai Olteniei, Mitropolitul Teofan. “Tatăl nostru carele eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, fie voia Ta, precum în cer şi pe pământ. Pâinea noastră dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşalele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de Cel rău. Amin”. Astfel, cele două mii de suflete s-au unit şi au rostit rugăciunea către ceruri, care a răsunat şi a pătruns în sufletul celui ce a ascultat-o. Domnul director Dumitru Dădălău: Înalt Prea Sfinţite Părinte Teofan, Mitropolit al Olteniei, domnule subprefect al judeţului Gorj, Eugen Vâlceanu, domnule părinte protopop Vasile Vlădoiu, domnule Inspector Rovenţa Constantin, daţi-mi voie ca în numele celor 2000 de elevi şi cadre didactice din localitatea Mătăsari, să vă zic un “Bun venit”, în modul cel mai sincer, pentru strădania pe care aţi făcut-o de a veni astăzi în mijlocul nostru, la această mare sărbătoare a sufletului din localitatea Mătăsari. În Mătăsari, aici în această localitate din Valea Jilţurilor, care adună copiii dintre Jiu şi Motru, dintre 167

Filiaşi şi Apa Neagră Dumnezeu v-a binecuvântat ca astăzi, 18 decembrie să veniţi aici în mijlocul nostru şi să ne onoraţi cu prezenţa dumneavoastră, pentru că aici suntem toţi iubitori ai credinţei, suntem toţi cu credinţă în Dumnezeu, suntem toţi fii de muncitori şi să fiţi convinşi că aceşti copii minunaţi şi cadrele lor, fac tot ceea ce le stă în putinţă ca să înveţe carte şi să nu iese din cuvântul Domnului. Înalt Prea Sfinţite Mitropolit, această şcoală, puternică citadelă a învăţământului din Gorj, nu am reuşit în puţinele cuvinte să vă informăm despre ce s-a întâmplat aici, cu puţin timp în urmă, acest aşezământ, în prezenţa ministrului Educaţiei Naţionale, puternic centru de cultură, de civilizaţie, de învăţământ şi de ştiinţă a devenit “Colegiul Naţional Tehnologic”, prima instituţie de acest gen din România, care-şi desfăşoară activitatea la ţară. Cu treisprezece luni în urmă, aţi trecut prin şcoală, aţi pornit de la originea noastră ca să vedeţi că fiecare a ajuns ceea ce este acum, trecând prin mâini de oţel, au ajuns oameni cultivaţi şi educaţi. Am organizat activităţi cu toate clasele primare, gimnaziale şi liceale, în care aceşti copii minunaţi s-au descurcat excelent şi cred că este momentul ca în acest cadru să mulţumim tuturor acelora care ne-au ajutat, începând cu Consiliul local de la Mătăsari, Consiliul Judeţean şi acelor prieteni adevăraţi din Exploatarea Jilţ. Domnule Mitropolit,să fiţi de acord să primiţi cuvintele noastre deosebite, mulţumiri pentru faptul că aţi venit aici ca să ne onoraţi cu prezenţa dvs. Am organizat la viaţa mea multe lucruri frumoase, dar mai frumos ca acum n-a fost niciodată. Au trecut zile şi nopţi când n-am dormit şi când nu ştiam dacă Dumnezeu este sau nu cu mine. Acum mă simt binecuvântat, după cum spunea Eminescu “Căci mii de ani i-au trebuit / Luminii să ne-ajungă”, prin dumneavoastră, lumina este la Mătăsari. Daţi-mi voie să-l invit la cuvânt pe domnul subprefect Vâlceanu Eugen: Prea Mărite Mitropolit, domnule director, stimate cadre didactice, dragi copii, trăim astăzi un moment deosebit, astăzi, într-o zi aşa frumoasă avem onoarea şi plăcerea de a avea în mijlocul nostru, în ajun de Sf. Sărbători, pe înalt Prea Sfinţitul Mitropolit al Olteniei, Teofan, care, de când se află la conducerea bisericii oltene, a călcat în lung şi-n lat toate colţurile Olteniei. Am avut ocazia să ne întâlnim mai des în diferite locuri pentru a vedea ce a fost făcut de către toţi locuitorii, începând de la cel mai mic până la cel mai mare. Sigur, voi toţi aveţi emoţii, s-a văzut şi la domnul director şi se vede la oricine, este pentru noi o cinste şi o onoare de a-l avea pe Mitropolitul Teofan în mijlocul nostru. Îi urăm viaţă lungă şi îl asigurăm că ori de câte ori va veni aici, va fi primit cu drag şi cu inima deschisă de toţi creştinii acestor locuri. Şi îi dorim Sf. Mitropolit să fie în continuare sănătos, să aibă puterea să îndrume pe drumul cel bun, să fie alături de noi şi împreună să slujim pe domnul lisus Hristos Vă mulţumesc! Înalt Prea Sfinţia Sa, Mitropolitul Olteniei, Teofan: Domnule subprefect, domnule director, distins corp profesoral al acestui aşezământ de învăţământ, de cultură, de trecut, dar mai ales de viitor. Intrând în sala aceasta, 168

sala de sport a instituţiei dvs., pe această uşă şi aruncându-mi puţin privirea asupra voastră, asupra copiilor de aici, văzând atâţia ochi, atâtea frunţi, atâtea inimi până la urmă, m-a cuprins un fior pentru că-n viaţa din 1987, trecut-am în faţă a zeci de mii de oameni, dar niciodată în faţa unui număr atât de mare de tineri, de copii şi văzându-vă pe voi şi pe cei din spatele meu pregătiţi pentru un colind sau două, sau poate cine ştie ce să ne spună, ascultându-l pe domnul director, pe domnul subprefect, acum îmi vine mie rândul să vă vorbesc şi stau şi mă întreb ce pot să vă spun. Pe de-o parte am atâta a vă spune poate că,uitându-mă la voi fiecare aţi gândit ceva. Mă gândeam în timpul călătoriei de dimineaţă că, dacă am avea timp mai mult la dispoziţie, poate v-aş chestiona eu pe voi să răspundeţi la întrebarea “Ce este Crăciunul” şi s-ar putea să primim răspunsuri foarte interesante mai ales de tipul celui pe care poate acum câteva zile de Sf. Nicolae, nu ştiu la ce televiziune, un trecător obişnuit a fost întrebat “Cine este Sf. Nicolae” şi au fost câţiva care au răspuns foarte bine, dar două persoane au dat un răspuns ciudat şi bineînţeles incorect.Cel de-al doilea “Care a fost Sf. Nicolae? şi răspunsul “Sf. Nicolae a fost un sfânt care a murit şi a înviat”. Acesta era răspunsul unui român obişnuit, oltean român, iar cel de-al doilea răspuns “Sf. Nicolae a fost un apostol al lui Hristos” şi mi-am dat seama totuşi, că încă există multă ignoranţă în ceea ce priveşte cunoştinţele religioase. Poate mai ales la oamenii mai în vârstă, că voi puţini cred că aţi fi dat un asemenea răspuns, şi această manifestare a mea surprinse din puţine piepturi, arată acest lucru. Eu aş vrea să vă răspund. V-aş cere îngăduinţa să mă ascultaţi pentru câteva minute, ce-aş înţelege eu şi să încerc într-un limbaj accesibil şi prietenos şi celui mai puţin exigent “Ce este Crăciunul”? şi sper să nu depăşească răspunsul meu mai mult de 3 - 4 cuvinte: Dumnezeu a creat lumea, aşa spune profesorul de religie şi sper ca din ce în ce mai mult şi profesorul de biologie va fi pătruns de acest sentiment al creaţiei omului de Dumnezeu. Mulţi au făcut-o. Noi la Craiova lucrăm la un manual de biologie pentru licee, care are să aibă ca fundament al întregii percepţii, crearea omului de către Dumnezeu. Ştiţi bine că Dumnezeu a creat pe Adam şi pe Eva, dar ei n-au fost mulţumiţi şi-au zis cum zicem şi noi de atunci: “De ce să fie cineva mai mare decât mine? să fiu şi eu ca acela mare, că dacă eu aş fi în locul lui aş şti ce aş putea face “ şi, că este vorba de învăţământ, de biserică, de politică sau de economie, şi ce şi-au zis Adam şi Eva:” De ce să nu fim şi noi ca Dumnezeu?”, neacceptând condiţia lor umană creată de Dumnezeu. Cum există şi această ispită, aproape mondială de a-l îndepărta pe Dumnezeu de tine, zicând “Am eu nevoie de cineva mai mare decât mine, căruia să mă supun, de care să ascult? Nu!” şi mă aşez eu în locul lui şi oamenii s-au îndepărtat de El prin această atitudine: Adam şi Eva urmaşii săi. Dumnezeu, văzându-i pe oameni că rătăcesc, le-a trimis mesaje, le-a trimis pe prooroci, pe profeţi, pe Moise, pe David, ca să-i aducă înapoi, însă omul, ştiţi foarte bine, că nu mai ascultă, e un rebel, se îndepărtează de Dumnezeu din ce în ce mai mult. Şi atunci Dumnezeu a zis: “Măi, dacă omul ăsta pe care Eu l-am 169

creat, nu ascultă nici de profeţi, nici de prooroci, de nimeni, mă duc Eu la el” şi Dumnezeu a decis într-o bună zi să coboare pe pământ, să-l ia pe om de mână şi să spună:”0mule, ce faci”?, dar omul e atât de rebel, de mândru şi atât de orgolios, noi cei mai în vârstă ca dvs., copiii care se lăsă u mult mai multă deschidere modelaţi, omul ce a zis:”Păi, dacă Dumnezeu a coborât între noi, ia să scăpăm noi de El. Îl punem pe Cruce, îl răstignim, şi-am terminat cu Dumnezeu, cu totul”, numai că omul nu este o fiinţă atât de rea, şi eu dacă vă spun vouă multe lucruri, veţi zice multe lucruri: “Ei părinte, păi spui, că sunt de-ale dumitale, de-ale bisericii şi e datoria dumitale să ne spui asta, să te credem noi. Te credem pentru că am auzit că eşti un om de cuvânt, dar până la proba contrarie lasă-mă şi pe mine să-mi manifest o anumită nuanţă de scepticism, de îndoială”. Dar, dacă voi aţi fi într-un pericol, să zicem “Doamne fereşte”, un incendiu undeva, de care nu se apropie nimeni că este pericol de moarte, şi voi m-aţi vedea pe mine, că mă dezbrac de haina aceasta şi intru în foc chiar cu preţul vieţii mele, aţi zice: “Măi, să ştii că ăsta, ce-a spus şi face”. Erau atâtea fiinţe în pericol de a fi arse, s-a aruncat pe sine în foc, a murit, a stins focul, şi noi suntem bine”,ce vei zice atunci. “Păi să ştii că omul ăsta a spus adevărul. Omul ăsta a fost un om mare, şi-a dat viaţa pentru mine, ca eu să trăiesc” şi atunci s-ar putea ca acest cuvânt, probabil în mintea unora, plin de teorii frumoase va zice “Stai, că omul ăla a zis adevărul, pentru că el nu numai a spus, dar a şi făcut. A intrat în foc pentru mine, pentru tine, pentru noi toţi ceilalţi şi s-ar putea atunci, chiar dacă sunteţi mai necuminţi, s-ar putea ca voi sau mulţi dintre voi, să vă schimbaţi viaţa pentru că aţi văzut cuvântul meu plin de tărie nu prin frumuseţea cuvântului, ci prin faptul că mi-am dat viaţa pentru voi. Spune undeva, în Scriptură, că nu există prieten mai mare, mai fidel, decât acela care-şi dă viaţa pentru prietenul său. Şi uite copii, dragi adolescenţi, stimaţi profesori, aşa s-a întâmplat cu Hristos, nu a fost doar un predicator, să spună “Să fiţi buni, să fiţi drepţi”, că omul zice “Lasă-mă părinte să-mi trăiesc viaţa”, cum zicem de multe ori noi, oamenii în vârstă, dar Hristos ce a zis; “îmi dau viaţa mea pentru voi copiii aici de faţă şi pentru întreaga omenire, eu mor pentru ca voi să trăiţi, eu mă arunc în incendiu pentru că lumea acum 2000 de ani, era într-un incendiu total, desfrâu, homosexualitate, furt, crimă, familia, nu se mai însurau bărbaţii, nu se mai măritau femeile, totul era un dezastru total şi pentru faptul că, acest Hristos, Dumnezeu a murit pentru oameni în 3 secunde şi ştiţi puţin istoria creştinismului, până la Sf. Constantin cel Mare, care de anul trecut este şi ocrotitorul oraşului Tg-Jiu, în trei secunde s-a schimbat lumea, iar pentru că noi suntem astăzi aici, cu dvs., nu suntem decât în numele acelui Dumnezeu, care, tărât într-o zi, să coboare pe pământ, să se nască din Sf. Fecioară Maria, şi toate cântecele mărturisesc acest lucru. Nu ştiu dacă cuvântul meu a fost înţeles puţin de către dvs., însă nu v-aş ruga decât un singur lucru şi ştiu că inima dvs. a tinerilor este mult mai receptivă decât a noastră, a adulţilor, pentru că voi încă aveţi mult ideal, mult dor de viaţă, încă poate durerea şi suferinţa vieţii nu 170

v-a zdrobit şi nu s-au rupt aripile, atât vă cer, să fiţi prieteni fideli prietenilor voştri. Nu este un rău mai urât de către tineri, decât cineva să-l trădeze pe celălalt. Asta vă doresc vouă în această zi a întâlnirii voastre cu Mitropolitul, dar mai ales în ajun de sărbătoare. Atunci când situaţia va pretinde spre acest lucru, voi între voi, să fiţi în stare să vă daţi viaţa pentru prietenul vostru. Nu vă trădaţi niciodată prieteniile, acesta este mesajul pe care Crăciunul îl înrădăcinează în viaţa voastră. Cum Hristos a murit pentru noi toţi şi în numele lui noi suntem aici, în ce măsură noi vom putea: „Să nu-ţi trădezi niciodată prietenul. Prietenul la nevoie se cunoaşte”. Dacă întâlnirea noastră de astăzi vă ajută să înţelegeţi puţin aceste două lucruri, că prietenul nostru cel mai bun este Dumnezeu, care moare pentru mine, ca eu să trăiesc, moare în locul meu, şi că voi la rândul vostru, veţi avea ocazia să daţi ceva din inima voastră, pentru a nu vă trăda prietenul de orice fel, adică, pe lângă declaraţia pe care am făcut-o toţi aici, când am rostit “Tatăl nostru”, pe lângă aceasta să avem şi în comportamentul nostru de zi cu zi câteva clipe de licărire. Acum, ce-aş putea să vă spun terminând cuvântul meu? Vă pun o întrebare, poate unii veţi răspunde, poate alţii nu, “Ce înseamnă cuvântul Amin”? Aţi rostit cuvântul “Amin”, căci sunt poate mai în vârstă, care n-au urmat cursurile de religie, acest cuvânt înseamnă “Aşa să fie”, adică în timpul slujbei se zice de 100 de ori Amin. Întreb şi eu acum şi sper să-mi răspundeţi “Dumnezeu a coborât pe pământ ca să-l ia de mână pe om, să-i arate calea care este, spre cer”. Amin pe de o parte, pe de altă parte, dacă spun Amin şi nu în înţeles mai larg bate şi “Aşa a fost, aşa este, aşa să fie” înseamnă că, voi declarând acest “amin” veţi fi în putere în ciuda unor căderi inerente a unor fiinţe umane “Să nu vă trădaţi niciodată prietenul. Amin”, “Aşa să fie” Ţin a mulţumi domnului director pentru această poftire, pentru imaginea frumoasă ce a alcătuit-o aici, în faţa mea şi nu-mi va fi deloc uşor să uit această imagine,eu şi colaboratorii clerici şi laici veniţi cu mine de la Craiova, pentru că nu aţi uitat că este Crăciunul, încă de la Sf. Nicolae este Crăciunul şi mai sunt doar câteva zile până la Crăciunul veritabil, ţin şi eu să aduc aici cuvântul meu de părinte “La mulţi ani!” corpului profesoral al acestui aşezământ, părinţilor acestor tineri, tinerilor de aici să aibă parte de o sărbătoare a Crăciunului cât mai frumoasă - românilor, în special oltenilor, şi nu în ultimul rând, domnului director. Dar, pentru că suntem în pragul sărbătorii Crăciunului şi-i place olteanului să sărbătorească şi bine face dacă are inima bună şi un an binecuvântat să aveţi, iar anul care vine să fie puţinel mai bun ca anul care-l încheiem acum. Vă doresc tuturor numai şi numai bine. Bine v-am găsit! Domnul director Dumitru Dădălău: Înalt Prea Sfinţite Mitropolit, ascultându-vă cu emoţie, m-am gândit că-n această zonă, dacă excavatoarele scormonesc pământul, Dvs. cu învăţătura Dvs. ne-aţi mişcat sufletele, ne-aţi umplut inima de bucurie, pentru simplul motiv că, noi cei care facem educaţie, facem mai puţină decât lecţia care ne-o făcurăţi Dvs. aici, acum, în Mătăsari, 171

de aceea cred, că întâlnirea de astăzi reprezintă pentru noi un legământ faţă de Dumnezeu, faţă de comunitatea din Mătăsari, cea mai frumoasă a 13 lună din păstorirea dvs. în fruntea Olteniei şi în Mătăsari, am dat drumul la primul an al secolului şi al mileniului. Înalt Prea Sfinţia Dumneavoastră Mitropolit al Olteniei, părinte Teofan, daţi-mi voie ca-n acest cadru minunat, să mă rog bunului Dumnezeu, ca dvs. să rămâneţi veşnic tânăr cum sunteţi şi să nu uitaţi niciodată clipa de 18 decembrie 2001, în care aceşti minunaţi copii ai noştri v-au aşteptat cu inimile pline de bucurie şi că tot ceea ce au făcut ei şi părinţii lor, au făcut-o numai în semn de respect, de dragoste şi profundă simţire pentru înalta Dvs. personalitate. Dumnezeu să vă binecuvânteze şi să ştiţi că în Mătăsari aveţi credincioşi de nădejde care vă vor urma în vecii vecilor. “Asta-i pofta ce-am poftit-o. Amin”. Cu uimire, cu sfială şi cu gratitudine am întâlnit cadrele didactice şi elevii aşezămintelor de învăţământ din Mătăsari. Feţe curate, frunţi senine cu izvor de frumuseţe ţâşnit din adâncul pământului s-au transformat într-un imens cortegiu de colindători de aproximativ 2000 de inimi candide îngenunchiate în faţa lui Hristos, Dumnezeu. Binecuvântarea lui Dumnezeu să fie cu toţi locuitorii acestor ţinuturi spre binele naţiunii române. Boulean Maria Alexandra

SCRISOARE DE GRATITUDINE Domnule director, În viaţa oamenilor există momente de excepţie, momente în care ne este dat să gustăm binele la gradul superlativ absolut, aproape divin. Un astfel de moment a fost pentru mine întâlnirea pe care (cu voie de la Dumnezeu, cum frumos ziceaţi în invitaţie) mi-aţi prilejuit-o cu miile de elevi şi cadre didactice ale Colegiului din Mătăsari. Vă trimit, cu oarecare întârziere - am lăsat bucuria să-şi tragă sufletul, gândul meu de gratitudine. Conduceţi un liceu de excepţie, un liceu cald, un liceu cu un chip curat. Lumina din ochii elevilor dumneavoastră m-a reconfortat sufleteşte şi m-a întărit în misiunea ce-o avem de împlinit cu toţii. Întors în Craiova, după acest adevărat pelerinaj, l-am rugat pe Bunul Dumnezeu să reverse darurile Sale asupra Directorului, asupra cadrelor didactice şi asupra elevilor Colegiului din Mătăsari. Fiţi, iară şi iară, binecuvântaţi! Teofan, Mitropolitul Olteniei 18.12.2001

172

DOUĂ MII ŞI UNA INIMI
A scrie despre Mătăsari este un lucru greu, deoarece fiecare acţiune din perimetrul acestei localităţi uimeşte prin profunzimea valorilor de participanţi, atraşi parcă de un magnet nevăzut. Aşa se poate spune despre ziua de 18 decembrie 2001, când, sub „bagheta” eminentului „dirijor” (de acum, un nume consacrat şi îndrăgit, de la pruncii de grădiniţă şi până la cel mai vârstnic mătăsărean – profesorul DUMITRU DĂDĂLĂU) două mii de inimi tinere au vibrat în acelaşi ritm cu o altă inimă mare, care bate constant şi imaculat credinţa şi bunătatea, dragostea şi sinceritatea, nădejdea şi încrederea în dăinuirea peste milenii a neamului românesc. Inima celui căruia mă adresez, cu evlavie, aceste rânduri este a Înalt Preasfinţiei sale TEOFAN – mitropolitul Olteniei. Inima aceasta era parcă aşteptată de mai bine de o jumătate de secol, timp în care sufletele noastre s-au acumulat multe întrebări la care numai un singur răspuns trebuia să vină: credinţa în Dumnezeu şi în libertate! A venit, căci nimic nu e mai presus de voinţa Domnului. Concepută într-un spectru larg, acţiunea de la Mătăsari a cuprins un spectacol închinat sărbătorilor de iarnă de mare rafinament, vizita la muzeul local, orientarea şcolară a profesorilor a elevilor claselor a VIII a, „dialogul” cu Moş Crăciun – toate subordonate întâlnirii cu mitropolitul Olteniei. Aşteptat cu multă căldură de cei două mii de şcolari din Mătăsari, Ciuperceni, Câlnic, Teleşti, Drăgoteşti, Slivileşti, Bolboşi şi Negomir împreună cu profesorii lor, oaspetele de seamă a reuşit să declanşeze acel sentiment de coeziune sufletească, uimind prin puterea de comunicare cu un număr aşa de mare de participanţi. Pentru un scurt moment, gândurile mele s-au refugiat în istoria de aur a neamului şi am „revăzut” pe mitropolitul Varlaam, Dosoftei, Simion Ştefan… şi mi-am întors apoi cugetul spre acest „păstor” al Olteniei noastre milenare. Vorbele sale, sfaturile, îndemnurile, chemările către noi se revărsau coerent şi sigur, într-o atmosferă de linişte deplină. A urmat o replică a formaţiilor Colegiului Naţional: cântece de stea, colinde, jocul ursului, jocul caprei, piţărăii, pluguşorul, sorcova, într-o notă specifică locurilor. Vocile calde şi tinereşti au răsunat parcă mai puternic şi mai sigur ca niciodată. „Moşul” a fost destul de darnic cu toţi cei prezenţi: de la tradiţionalii colăcei,la cadourile mult râvnite de cei mici. Prezenţa la această manifestare a domnului subprefect al judeţului, Eugen Vâlceanu, a părintelui protopop Vlădoiu şi a domnului inspector şcolar Constantin Rovenţa a dat un plus de grijă şi respect pentru şcoala gorjeană şi acţiunile ei. Încheiată pe fondul unei mulţumiri sufleteşti prin rostirea rugăciunii „Tatăl nostru”, întâlnirea de la Mătăsari a fost cotată „magnifică”, de neuitat, istorică, unică în analele acestei unităţi. Este datoria celui ce scrie aceste rânduri să constate că la Mătăsari s-a născut un nou şi viguros interes pentru cultură şi civilizaţie, 173

pentru tradiţie şi credinţă. Acest lucru rezidă în atitudinea oamenilor, a elevilor şi a îndrumătorilor lor. Pentru cei care nu au trecut prin Mătăsari vreodată, evident, totul pare o „poveste de iarnă”, dar această poveste este trăită, este dorită şi finalizată. Comparând măsurile luate la Tg-Jiu de organele locale în întâmpinarea sărbătorilor de iarnă, se poate spune că la Mătăsari (incinta Colegiului Tehnologic) a lucrat o „mână” identică cu cea de a Tg-Jiului; este mâna lui Dumitru Dădălău şi a subordonaţilor săi. Încheind aceste rânduri, fac oficiul de a transmite din partea mătăsărenilor cele mai sincere gânduri, urările de sănătate şi fericire tuturor elevilor, profesorilor şi cetăţenilor acestui minunat judeţ de la poalele Parângului. La mulţi ani! Prof. Gheorghe Lungan Gorjeanul, vineri, 21 dec 2001

EDUCAŢIA RELIGIOASĂ ÎN ŞCOALĂ
Este, mai mult decât onorant şi emoţionant să particip astăzi la întâlnirea copiilor, elevilor cu aşa personalităţi de marcă şi prezenţa domnului mitropolit aici, face şi mai grea misiunea mea. Nu-i uşor să ţii un discurs, fie el şi foarte scurt în faţa unor astfel de personalităţi. V-aş adresa câteva gânduri, am un discurs neterminat pe care-l vom termina împreună. Problematica educaţiei religioase este tema pe care o vom discuta împreună astăzi, a generat mai multe poziţii din partea exponenţilor societăţii civile, după cum ştiţi foarte bine, opiniile oamenilor politici sunt diverse, unele susţinând introducerea programelor religioase iar altele plăpânde, într-adevăr firave, chiar denigratoare la adresa noii discipline. Punctele de vedere ale părinţilor copiilor noştri, fie urmează opiniile impuse de oamenii politici, fie ascultă autoritatea şcolară care se conformează legislaţiei în vigoare. Elevii, în general, în marea lor majoritate covârşitoare, aş putea să spun, au primit cu bucurie şi interes problematicele aduse de noul obiectiv: religia. Nelipsind totuşi unele comentarii, mai ales la clasele mari şi asta, în principal, din cauza aglomerării programului şcolar şi nicidecum din raţiuni de conştiinţă. Realizarea în şcoli a unei culturi religioase, a unei culturi în general, a unei conduite religioase a elevilor este necesară şi posibilă. Educaţia tineretului este mult direcţionată şi complexă, şcoala pregăteşte sistematici din perspective intelectuală, morală, estetică, civică, sanitar etc., iar componenta religioasă se adaugă în mod firesc acestora în mod natural, obţinând astfel un demers educaţional global, integrator şi nu concurenţial între toate aceste tipuri de educaţie. În favoarea ideii de educaţie religioasă în mod instituţionalizat, în şcoală, pledată în diverse argumente de ordin cultural, argumente de ordin 174

psihologic, pentru că educaţia religioasă invită, la reflecţie, de ordin etic, pentru că într-o perioadă de disoluţie a reperelor morale educaţia religioasă poate aduce un suflu nou în ceea ce priveşte aspectele relaţionale, comportamentale la nivelul individului şi societăţii, argumente de ordin sociolog, argumentul istoric este bine de ştiut de către voi şi de către noi toţi, credinţa creştină fiind un factor important al continuităţii poporului român în acest spaţiu şi nu în ultimul rând de ordin pedagogic, pentru că a fi educat în spiritul religios înseamnă a spori educaţia şi de a o continua de unul singur deschizând apetitul pentru perfecţionarea de sine. Pentru ca educaţia religioasă, educaţia creştină să fie bine făcută, trebuie ca discursul religios să părăsească „ghetoul liturgic”, cum se exprima o înaltă faţă religioasă, şi trebuie să coboare în arena socialului. Trebuie să-şi continue eforturile, toţi factorii care contribuie la realizarea creştină şi ştiţi foarte bine care sunt aceştia: familia, şcoala, biserica, mass-media, asociaţiile creştine, pentru că doar prin eforturi comune se va putea obţine o acţiune modelatoare a spiritelor tinerilor noştri. Mulţumim pentru prezenţa în mijlocul nostru a Înalt prea Sfinţitului Părinte Mitropolit al Olteniei şi eu, cel puţin, consider că astfel de întâlniri directe cu tinerii noştri nu fac decât să sporească credinţa copiilor noştri, a tineretului nostru. Domnilor profesori, dragi copii, e o mare bucurie pentru noi astăzi că îl avem în judeţul nostru pe Înalt prea Sfinţitul Părinte Mitropolit al Olteniei, dovadă a interesului pe care îl manifestăm pentru dezvoltarea credinţei şi pentru sprijinul acordat bisericii la nivelul judeţului nostru. Înalt prea Sfinţia Voastră, în numele populaţiei acestui judeţ, a populaţiei adulte şi a copiilor din tot judeţul, vă mulţumim pentru că v-aţi deplasat la nivelul judeţului Gorj, făcând eforturi deosebite de a veni, într-un timp record, pentru a putea desfăşura un dialog cu aceşti minunaţi copii. Este un prilej care rar se întâlneşte şi ne-a fost dat nouă, gorjenilor şi oltenilor, graţie bunului nostru Dumnezeu, să avem un Mitropolit, care să-şi identifice destinul şi preocupările cu destinele noastre, ale gorjenilor şi ale oltenilor. Prof. Cornelia Bărbieru, Inspector şcolar general adjunct al Inspectoratului Şcolar Judeţean Gorj

SERBĂRILE PRIMĂVERII
De curând, în cadrul Colegiului Naţional Tehnologic Mătăsari, au avut loc o serie de manifestări artistice dedicate “Serbărilor primăverii”. Aceste manifestări au fost un omagiu adus primăverii: anotimpul reînvierii. Elevii Colegiului Naţional Tehnologic Mătăsari, au pregătit cu minuţiozitate diverse programe artistice, incluzând: recitări de poezii, scurte 175

piese de teatru după marii noştri scriitori, dansuri populare, dansuri tematice, cântece corale. Totul s-a desfăşurat sub forma unui concurs, concurs pentru cei mai buni actori, cântăreţi, recitatori, dansatori. Fiind vorba de un concurs, a existat şi un juriu format din cadre didactice. Din acest juriu au făcut parte: prof. Grivei Elena, Ceauşescu Zizi, Pădureţ Carmen, Toma Cornel, Mateescu Iulian, Nişulescu Elisabeta. A fost un Juriu obiectiv. Sarcina acestora a fost destul de dificilă, ţinând cont de modul în care s-au prezentat concurenţii. Datorită faptului că pe data de 8 Martie s-a sărbătorit “Ziua internaţională a Femeii “, majoritatea concurenţilor şi-au ales poezii şi cântece dedicate celei mai dragi fiinţe din lume : mama. Emoţiile concurenţilor au fost vizibile. Dar se pare că au fost emoţii constructive. Fiecare participant a căutat să dea ce are mai bun în el. Dintre toţi recitatorii, s-au evidenţiat: Bădoi Alina, clasa a VIII-a D, prof. diriginte doamna Dădălău Luminiţa, Rusu Oana, prof. diriginte Dădălău Floarea, Bădoi Alexandra, clasa a VII-a B. Cel mai bun cântăreţ de muzică folk s-a dovedit a fi Nebancea Doru, clasa a VII-a B, prof. diriginte Ceauşescu Zizi. Toate aceste manifestări s-au desfăşurat într-un cadru destins, creându-se o legătură strânsă între profesori şi elevi. N-au existat animozităţi, ură între concurenţi, chiar dacă era vorba despre un concurs. Totul s-a desfăşurat sub egida „Cel mai bun să câştige”. Ceea ce s-a şi întâmplat. Aceste manifestări nu au avut ecou numai pe plan local, ci şi pe plan judeţean. S-a demonstrat încă o dată: Colegiul Naţional Tehnologic îşi merită cu prisosinţă numele. Multe mulţumiri domnului director Dădălău Dumitru care a fost sufletul acestor manifestări. Mulţumim, de asemenea, doamnelor profesoare Ceauşescu Zizi, Sbora Veronica pentru implicarea deosebită în alcătuirea programelor artistice. Sper ca aceste competiţii să aibă continuitate, ele fiind şi un mod de relaxare plăcută, chiar şi pentru concurenţă. Pamfiloiu Adelina Raluca

COLEGIUL NAŢIONAL TEHNOLOGIC - UNICAT ÎN ROMÂNIA
În timp ce învăţământul românesc înoată prin reforme şi restructurări pentru a-şi găsi făgaşul normal, într-o comună din Gorj fiinţează o şcoală unicat în România, Colegiul Tehnologic Mătăsari, singurul colegiu din mediul rural. Ca urmare a redresării şi reorganizării mineritului din zona Jilţ, au început să apară rezultate pozitive pentru această unitate de învăţământ. Odată cu începerea anului şcolar 2002-2003, numărul de elevi cuprins în planul de şcolarizare va depăşi cifra de 1.800. 176

Cu toate că zona este considerată preponderent minieră, aici se pregătesc elevi pentru foarte multe ramuri din industrie şi economie. Colegiul dispune în acest moment de 27 de săli de clasă, din care 16 sunt laboratoare şi cabinete. S-au finanţat două cabinete de informatică conectate la Internet şi un cinematograf unde rulează în fiecare zi de vineri un film. Clădirea atelierului-scoală are 8 săli dotate excelent, iar internatul poate asigura cazarea a 80 de elevi. Pentru acest an şcolar, efectivele de elevi au ajuns din nou la 1.800, după ce în anii trecuţi scăzuseră la 1.100. Rata de promovabilitate este de peste 90 %, iar rata de abandon şcolar se situează sub 4%. Directorul general al Colegiului, Dumitru Dădălău, ne-a declarat: „Colegiul nostru este unicat în România. Dorim să avem rezultate deosebite, pentru că avem profesori deosebiţi. Puţine şcoli pot să se prezinte în aceşti ani cu rezultate care pot fi comparate cu cele obţinute de noi”. Planul de şcolarizare pentru viitorul an de învăţământ prevede cinci clase pentru liceul de zi, pe specialităţi, două clase pentru învăţământ deschis la distanţă, patru clase pentru şcoala profesională si câte două clase pentru ucenici si cursuri postliceale. Primarul comunei Mătăsari, Gheorghe Gaşpar, spune că, dacă localitatea pe care o conduce ar beneficia de o atenţie mai mare din partea autorităţilor judeţene, la Mătăsari ar mai putea fi şi alte obiective la loc de cinste: „Colegiul este mândria noastră. Deocamdată suntem prea săraci ca să ne dorim mai mult”. Cornel CICIU, „Ediţie Specială”, nr. 275/13.02.2002

CANGURUL CONCURS DE LOGICĂ ŞI PERSPICACITATE
Încă din anul 1998, CANGURUL „poposeşte” şi la noi în şcoală, de fiecare dată cu alte exerciţii şi probleme de matematică, interesante şi atractive, cu idei noi şi care mai de care mai antrenante. Scopul acestui concurs este acela de a descoperi faţa amuzantă a matematicii, de a te învăţa să gândeşti logic, să fii spontan, intuitiv, perspicace, să şti să te foloseşti de cunoştinţele acumulate. Şi, dacă în alţi ani participarea a fost bună, anul acesta au participat 206 elevi (un număr foarte bun) excluzând clasele IXC, IXD, XA, XIB, VIIC,VIIC,VIID,VD unde nici un elev nu a avut, poate, curajul să fie faţă-n faţă cu problemele acestui concurs. Aşadar, pe 5 aprilie, s-a desfăşurat joculconcurs CANGURUL, unde au venit elevi din clasa a II-a până în clasa a XII-a. Problemele (24 sau 30 la număr) trebuiau rezolvate în 75 de minute, fiind grupate 177

pe medii de dificultate dintre care una singură era corectă; iar punctajul maxim era de 126 de puncte (clasele primare) si 150 puncte (clasele V-XII). Cu siguranţă ceea ce i-a determinat pe elevi să participe, a fost spiritul de competiţie, acumularea experienţei în faţa altor examene şi atractivitatea problemelor. Nu este nevoie să fi AS în matematică, la acest joc pot participa toţi elevii indiferent de nivelul de pregătire. Deşi valoarea sumei, pe care trebuie să o plăteşti pentru a participa, a fost de 38.000 anul acesta, nu credem că a influenţat într-un mod negativ numărul celor care s-au înscris. Un alt punct de atracţie al acestui joc-concurs au fost premiile: toţi participanţii au primit câte o revistă care conţine subiectele de concurs precum şi alte jocuri şi probleme matematice (Jocul Hexagoanelor); 10% dintre participanţii din fiecare şcoală vor primi cărţi şi diplome în funcţie de rezultatele lor, se acordă locuri gratuite în tabăra internaţională Cangurul pentru judeţele cu un număr mare de participanţii iar cei mai buni elevi din ţară participă la o probă de baraj, în urma căreia vor fi desemnaţi câştigătorii taberelor în străinătate la care sperăm să ocupăm şi noi un loc. În încheiere, propunem ca şi la nivelul Colegiului Naţional din Mătăsari să desfăşurăm un concurs de talia Cangurului, care să aducă implicarea mai multor elevi şi unde să ne demonstrăm competenţa şi abilitatea. Oana RUSU şi Alina BĂDOI

SĂ CONSOLIDĂM PRESTIGIUL CUCERIT
16 Septembrie 2002. Zi superbă de toamnă cum, parcă, n-a fost niciodată. Se mişcă toate Văile Jilţurilor. Începe şcoala. Vin copii la Mătăsari. Vin copiii la Mătăsari de oriunde, în Cetatea Luminii. Peste tot, pe străzi, printre blocuri, în autobuze, în curtea şcolii e mare veselie, bucurie şi satisfacţie pentru clipele revederii. S-a terminat vacanţa, continuăm cu forţe proaspete o nouă activitate. Părinţii sunt alături de copii, dascălii sunt fericiţi când îşi văd discipolii plini de viaţă, frumoşi, îmbrăcaţi de sărbătoare, şi prin gesturi şi discuţii apropiate se întreabă unii pe alţii ce-au făcut şi ce gânduri au în noul an şcolar. În prezenţa subprefectului de Gorj, domnul economist Eugen Vâlceanu, a deputatului de Gorj, domnul profesor doctor Ion Mocioi, a reprezentanţilor EMC Jilţ, Consiliului Local şi Primăriei Mătăsari, Biroului de Poliţie, întreaga asistenţă ascultă, cu emoţie şi vie recunoştinţă mesajele domnului lon Iliescu preşedintele României, domnului Adrian Năstase, prim-ministru al Guvernului României, domnului Nicolae Mergea, inspectorul general al ISJ Gorj, bucuroasă şi mulţumită, în acelaşi timp, că, şi în acest an, Colegiul Naţional Tehnologic din Mătăsari a obţinut rezultate meritorii la concursurile naţionale de capacitate şi 178

bacalaureat, la olimpiadele şi concursurile pe meserii, ocupând locul l pe ţară la concursurile naţionale ale revistelor şcolare şi de protecţia mediului. Satisfacţia este şi mai mare pentru că, printr-un efort colectiv făcut deopotrivă de cadrele didactice, părinţi şi elevi, cu sprijinul judeţului, am reuşit să diversificăm reţeaua de învăţământ, să aducem în cadrul colegiului pe lângă specializările filologie, matematică-informatică, ştiinţe ale naturii, protecţia mediului, electronică şi electrotehnică, clase de economic la liceu, de informatică tehnologică şi electromecanică la, profesională, de croitorie la ucenici, şi şcoală postliceală de maiştri. Dispunând de toate formele de învăţământ, de la ciclul preprimar până la şcoala postliceală, colegiul din Mătăsari a devenit cea mai puternică citadelă a învăţământului din Gorj, o uzină cu foc continuu, în care îşi desfăşoară activitatea 85 de clase cu 2.079 de elevi, îndrumaţi cu competenţă, dăruie, pasiune şi patos lăuntric de 120de “strungari în suflete” şi slujiţi cu devotament de alte 20 persoane nedidactice şi auxiliare. Cu o bază materială modernă, colegiul din Mătăsari, unicat în România, se poate mândri că începe noul an şcolar într-un climat sănătos de muncă şi învăţătură, într-un entuziasm de nedescris că ceea ce se face aici şi acum de durată şi orice lucru bine făcut, cu migală şi competenţă, cu sacrificiu, va dăinui de-a pururi. Moliere spunea: “Lucrurile valorează atât cât le facem să valoreze” Prof. Dumitru DĂDĂLĂU, Director Colegiul Naţional Tehnologic Mătăsari,2002

SĂRBĂTOAREA FIILOR JILŢULUI ZILELE COLEGIULUI ediţia a IV-a
În perioada 20-21 octombrie, se desfăşoară sărbătoarea satului, „Sărbătoarea Fiilor Jilţului” moment aşteptat de toţi copiii, părinţii, bunicii, moment de deplină relaxare. Toată suflarea Mătăsariului şi distinşii invitaţi se strâng în curtea Colegiului Naţional Tehnologic pentru a asculta ansamblul Folcloric „Doina Gorjului”, montajul celor mici, cântecele de veselie şi voie bună, pentru a se îmbăta de izul sărbătorii ce domnea în fiecare ungher. Deschiderea sărbătorii a fost făcută de domnul director Dumitru Dădălău si distinşii săi invitaţi: “Onoraţi oaspeţi, dragi elevi, stimaţi profesori, stimaţi locuitori ai Văii Jilţului suntem aici în această toamnă bogată la cea de-a IV-a ediţie a festivalului “Fiilor Jilţului”, o activitate pe care noi o încununăm astăzi cu bune rezultate după ce două săptămâni de zile am desfăşurat în acest 179

complex de învăţământ “Zilele Liceului” prilejuite de sărbătorirea a peste 20 de ani de învăţământ liceal în Mătăsari. Daţi-mi voie, ca în acest cadru minunat să salut toţi invitaţii şi să dau cuvântul, peste câteva momente domnului primar. Vreau să salut cu deosebită consideraţie şi mult respect, invitatul nostru, pe domnul economist Eugen Vâlceanu, subprefectul judeţului Gorj, care participă din partea conducerii judeţului, domnul profesor Gheorghe Gămăneci, inspectorul general adjunct al învăţământului, domnul profesor Ion Sanda, directorul Direcţiei de Cultură de la nivelul judeţului Gorj, domnul director Paraschiv, directorul Exploatării Miniere Jilţ, cariera Nord, fiu al Jilţului, preşedintele Fiilor Gorjului în Banat, economistul Sebastian Bălescu din Timişoara şi domnul doctor Joavină din Constanţa, şi în primul rând primarul comunei noastre, Gicu Gaşpăr. Domnule subprefect, întreaga suflare a Mătăsariului a întâmpinat această sărbătoare a noastră, cu rezultate deosebite în minerit, în domeniul agriculturii, în învăţământ, în sănătate. Dacă o să mă refer numai la activitatea pe care o desfăşurăm noi aici, vă raportăm că, cu sprijinul Consiliului local Mătăsari, al Primăriei, al dvs., conducerii judeţului, am reuşit să facem lucruri minunate pentru ca să aveţi aici pe cei mai tineri copii, pe cele mai frumoase vlăstare, pe aceia care au dorit să rămână în Mătăsari, să înveţe carte. De aceea aş dori să-i felicit pe aceşti tineri care au considerat că Mătăsariul este casa lor, este locul în care ei au puterea să se afirme. Noi, în această perioadă am obţinut rezultate remarcabile la examenele capacitate şi bacalaureat situându-ne pe locuri fruntaşe la nivelul celorlalte unităţi de învăţământ din judeţ. Despre noi s-a vorbit mult, şi de bine şi de rău. Suntem Colegiul Naţional din ţară, primul care desfăşurăm activitatea la tară aşa că îi las pe distinşii noştri invitaţi să vorbească despre munca pe care am făcut-o noi aici. Domnule primar, având în vedere că deţineţi conducerea Mătăsarului, vă rog pe dvs. să luaţi cuvântul: Gheorghe Gaşpar: “Domnule director, vă mulţumesc. Bună ziua şi bine ne-am reîntâlnit la această sărbătoare în care domnul director a pus suflet de la înfiinţare şi până când vlăstarele de faţă îl vor duce peste veacuri.Aş dori pe această cale să mulţumesc cadrelor didactice care au pus suflet în această instituţie etalon la nivel de judeţ, mulţumesc tuturor unităţilor industriale ale localităţii care ne sprijină în acţiuni pentru a realiza ceva în folosul comunităţii. Eu, în continuare, vă stau alături, vă sprijin şi vă doresc în continuare o sărbătoare cât mai plăcută şi să ne întâlnim sănătoşi peste veacuri, împreună cu vlăstarele de faţă. Vă mulţumesc!.” Are cuvântul preşedinta Consiliului elevilor pe Colegiul Naţional Tehnologic din Mătăsari, eleva Postelnicu lonela: „Distinşi invitaţi, dragi cetăţeni ai localităţii Mătăsari şi de pe Valea Jilţului, Permiteţi-mi pentru început să zic “Bun venit” tuturor celor care sunt astăzi alături de noi, pentru a trăi şi a fi martori la această frumoasă Sărbătoare a Fiilor Jilţului. Se spunea despre Mătăsari că este 180

o urbe pe cale de dispariţie. Realitatea dovedeşte contrariul. Iată, astăzi s-a strâns tot Gorjul aici, pentru că: “Nu-i român precum olteanul, nu-i oltean precum gorjeanul” şi am mai spune noi “nu-i gorjean precum mătăsăreanul”. Priviţi acest liceu în care învăţăm şi puteţi vedea câte realizări, câte dotări s-au făcut, şi toate datorită unor persoane cu inimi largi, care a ştiut cum să atragă elevii, cum să le arate că este prietenul lor. Noi, elevii acestui Colegiu, singurul din ţară amplasat într-o zonă rurală, suntem mândri că învăţăm în această şcoală, că purtăm uniforma acestei şcoli şi că suntem îndrumaţi de un corp profesoral minunat, spre un drum al vieţii mai bun, la capătul căruia vom ajunge “Oameni adevăraţi”. Colegiul nostru nu este ca oricare altul. Este unitatea de învăţământ ce se remarcă prin activităţi extraşcolare, prin activitatea educativă intensă şi prin lupta care se duce pentru ridicarea nivelului de pregătire al tuturor elevilor şi prin seriozitatea cu care se abordează toate activităţile. Suntem mândri de activităţile ce le desfăşurăm şi de revista şcolii, ce în curând va împlini 5 ani de la apariţie. Este o onoare pentru mine să învăţ în acest Colegiu din Mătăsari, unde învaţă peste 1.700 de elevi şi în care numai în acest an şcolar s-au înfiinţat 5 clase de liceu, 7 clase de profesională şi şcoală complementară de ucenici, 2 clase de liceu seral. Ca reprezentantă a elevilor din această şcoală, mă fac purtătorul lor de cuvânt şi vă transmit că vom fi alături de întregul corp profesoral şi de conducerea şcolii, la toate activităţile organizate de şcoală. Suntem conştienţi că mai avem încă multe de făcut pentru a fi la înălţimea aşteptărilor celor care ne îndrumă paşii, dar, împreună cred că vom reuşi. Sărbătoarea Fiilor Jilţului, ajunsă la ediţia a IV-a anul acesta, are menirea de a strânge toţi fii satului, oameni răspândiţi în toate colţurile lumii. Ei au venit aici pentru a se întâlni cu cei dragi, cu prietenii, rudele şi cunoscuţii. Este un lucru minunat să nu-ţi uiţi rădăcinile şi să vii cu drag pe meleagurile natale. Sărbătoarea Fiilor Jilţului din acest an vine, aşa cum ne-am obişnuit, cu activităţi noi şi diverse. Ca proaspătă elevă de liceu, venită din rândurile elevilor acestei şcoli, persoană ce mă trag de pe aceste meleaguri, nu pot decât să salut înrădăcinarea acestei sărbători şi să mă bucur totodată pentru împlinirea a 21 de ani de învăţământ liceal în Mătăsari. Sper ca la anul şi anii următori, această sărbătoare să devină tot mai frumoasă şi să rămână o tradiţie a acestor meleaguri. Inchei cu urarea să ne întâlnim la anul sănătoşi şi cu mai multă dorinţă de a face să ardă focul prieteniei pe aceste meleaguri. Vă mulţumesc!” Are cuvântul domnul economist Bălescu Sevastian, preşedintele Fiilor Gorjului în Banat. „Preiau cu drag şi respect expresia elevei din unitate, e bine să vii cu drag şi cu mândrie în aceste locuri. Particip pentru a IV-a oară la aceste manifestări deosebite, mi-a fost teamă, m-a apucat un fior când am citit pe frontispiciul clădirii dvs., cuvântul “naţional”. Când am văzut “Colegiul 181

Naţional” l-am întrebat pe colegul meu Dădălău dacă este adevărat sau nu, poate fi doar adevărat, dar m-a cuprins cu adevărat mândria şi nu voi putea niciodată să-mi pară rău că am plecat de la alte treburi mai importante din Timişoara să vin aici. Vreau să vă spun ca de la Brădet, în anul 1962, veneau la centrul de comună cu un instrument numit “feştilă”, o sticluţă de penicilină în care puneam douătrei picături de petrol, aprindeam o cârpă ca să pot să ajung din satul întunecat Brădet aici la Mătăsari să fac o şcoală. Am cumulat câţiva ani de şcoală şi mă aflu acum în Timişoara, şi printr-o glumă scrisă undeva într-un ziar, când s-a strigat catalogul gorjenilor în Banat s-au ivit 180 de gorjeni: gânduri cum le spuneam noi, şi-au constituit tradiţia “Fiii Gorjului în Banat”. Nu glumesc când vă spun că funcţii de răspunderi le-au avut gorjenii, nu glumesc când vă spun că din această zonă, părea cum spunea această elevă “întunecată”, se vorbea despre întunecimea Mătăsariului. Nu este adevărat, chiar dacă aşa cum este, cu unele blocuri nefinisate sau altele întâmplător lăsate, e bine, de acolo de unde suntem, să venim cu drag. Când am călătorit în Philadelphia, prima mea grijă a fost aceea de a vedea ce urme româneşti sunt acolo şi când am întâlnit în muzeul din Philadelphia cel mai mare spaţiu afectat operelor lui Brâncuşi, am avut un mare sentiment de mândrie şi am întrebat pe o supraveghetoare de ce sunt atât de rare piesele aici şi mi-a spus pentru că Brâncuşi este cel mai vizitat sculptor dintre cei care sunt în acest muzeu, de aceea i s-a creat spaţiu. Nu întâmplător au fost puse rar piesele, ci pentru că erau foarte mult vizitate. Legat de Brâncuşi, vreau să vă spun că anul acesta, nu întâmplător ca anul I al mileniului III a fost ales Anul Constantin Brâncuşi. Am participat, în perioada 26-31 august 2001, la un buchet de manifestări la Chişinău. De asemenea, m-a cuprins mândria, când bustul lui Brâncuşi pus pe clădirea de Ştiinţă şi Artă din Chişinău, oferindu-i-se locul cel mai de preţ şi când la dezvelirea bustului au participat oameni din toată lumea şi când i s-a dat un cuvânt de respect acestui mare sculptor. Vă este cunoscut că Brâncuşi s-a născut în Gorj,insa n-a murit în Gorj, dar vă spun eu că Brâncuşi este prezent peste tot, este o mare mândrie că în aceste locuri gorjene este acest spirit al sentimentului de mândrie, pentru că suntem si am rămas demni. Pe ştampila noastră, pe sigla Asociaţiei “Fii Gorjului în Banat”, figurează patru versuri: “Parcurgând treaptă cu treaptă/Pe-al greului urcuş/Ne-am păstrat coloana dreaptă/Căci suntem urmaşi ai lui Brâncuşi”. Am să vă citesc o poezie despre Brâncuşi, căci nu putem ignora anul I, al mileniului III, al lui Brâncuşi: „Eu v-am creat Eu v-am creat Coloana infinită Gândea Brâncuşi Şi masa sfântă a tăcerii Cioplită-n piatră cu sudoare Să nu fiu dat de voi uitării Căci sunt gorjean prin neam si fiinţă 182

În cinstea vinului simţire Opera mea mă reprezintă Prin frumos şi prin iubire Azi, nu-mi doresc decât un lucru Sculptura mea să se adune Iar voi, s-o păstraţi cu grijă Viu să rămână al meu nume! Sunt sigur că aşa a gândit Brâncuşi” Inginer Paraschiv Ion, din partea Exploatării Miniere Jilţ, directorul Carierei Jilţ Nord. „Bună ziua şi bine v-am găsit, reprezint activitatea de bază din judeţul nostru şi anume mineritul, încerc să mă adresez în special tinerilor, pentru că reprezintă majoritatea celor de faţă, sper că dintre dvs, cei tineri, mare parte se vor îndrepta spre această activitate, pentru asta e nevoie de o parte teoretică solidă, fără aşa ceva nu se poate face,fără performanţă bineînţeles că nu va exista această meserie. Aveţi toate condiţiile, domnul director Dădălău are merite foarte mari că v-a creat aceste condiţii de învăţământ, Sper ca dvs. să învăţaţi şi vă aştept la Cariera Jilţ Nord. Mulţumesc.” Dumitru Dădălău: Şi noi îi mulţumim dânsului şi să ştiţi că el este cel care ne creează baza materială pentru a ne desfăşura laboratoarele tehnologice şi această bandă, pe care am inaugurat-o astăzi, în prezenţa domnului subprefect, în prezenta conducerii inspectoratului nostru şcolar. De acum înainte toţi elevii care sunteţi înscrişi la liceul tehnologic, la şcoala profesională şi ucenici, aveţi pe viu locul unde să vă pregătiţi din punct de vedere teoretic şi practic. Domnule Inspector general adjunct, vă rog să luaţi cuvântul: Gheorghe Gămăneci: Domnule subprefect, domnule primar, domnule director, distinşi invitaţi, dragi colegi, stimaţi elevi, stimaţi fii ai Jilţului, participăm împreună astăzi la o activitate deosebit de importantă care va rămâne în tradiţia noastră şi a acestei minunate localităţi. Eu cred că este meritul unui grup de oameni inimoşi, unor oameni care zbătându-se între necazuri şi bucurii, între greutăţile cotidiene şi-au găsit timp să realizeze şi astfel de activităţi care să valorifice tradiţia locală şi în acelaşi timp să picure în suflete noastre un gram de bucurie. Şcoala rămâne vatra mereu aprinsă a spiritualităţii neamului. Aş vrea să vă spun că este unul dintre cele mai importante segmente ale societăţii şi nu pentru că fac parte din acest segment care are legătură directă cu viitorul. Cei care vă pregătiţi astăzi pe băncile şcolii, veţi fi generaţia activă a anilor 2020, 2025, etc. Meritul colectivelor de cadre didactice din această localitate, meritul colectivului de cadre didactice din Colegiul Naţional Tehnologic Mătăsari este acela că a făcut din această unitate o unitate de temut în lumea celor din această sferă, i-a dat identitate, a constituit un local în care s-au pregătit generaţii si zeci de generaţii se vor forma de aici înainte. O unitate de învăţământ este valoroasă prin vechimea ei, uneori, dar 183

este mai valoroasă prin colectivele de cadre didactice, prin rezultatele pe care le obţin absolvenţii acestor unităţi. Mătăsariul şi Colegiul de aici a demonstrat într-adevăr că este una dintre astfel de unităţi, la umbra acestor ziduri formânduse oameni care vor activa în toate sferele societăţii noastre. Este cadrul propice, să transmitem în numele Inspectoratului, sincere felicitări pentru tot ceea ce aţi dobândit şi vă urăm în continuare noi importante succese. De asemenea, ne aşteaptă şi suntem puţin după deschiderea unui nou an şcolar, sunt o serie întreagă de probleme cu care se confruntă şcoala românească în general, şi şcoala din Gorj. Aş vrea să vă spun că este bine să vă bucuraţi de aceste avantaje ale vârstei dvs., dar să nu uitaţi că aveţi în faţă examenele vieţii, examenele naţionale, examenele de capacitate şi bacalaureat, care vă vor evidenţia şi de care contează întregul demers al formării dvs. Aveţi un minunat corp de cadre didactice, colectiv de cadre didactice, această experienţă minunată a înaintaşilor este împletită extraordinar la Mătăsari cu acest elan tineresc. Este bine să beneficiaţi de toate aceste condiţii pe care vi le-a creat comunitatea şi ceea ce vi s-a oferit, devenind una dintre cele mai bune unităţi cu cea mai bună bază materială din ţară. Este tot atât de adevărat că este bine să descoperim şi dragostea de a învăţa, de a ne forma, de a munci. Sunt lucruri care ne vor călăuzi în viaţă. Păşiţi cu atenţie pe urmele înaintaşilor dvs. şi duceţi mai departe această ilustră povară. Vă doresc sănătate, multe împliniri şi să vă bucuraţi de cât mai multe rezultate în toate zilele de peste an. Dumitru Dădălău: Mulţumim domnului inspector general, dânsul este omul care a ajutat şi a pus umărul la dezvoltarea învăţământului din Mătăsari. Aflat în conducerea Inspectoratului Şcolar, de ani de zile, ne-a sprijinit ca să devenim o unitate model, să devenim Colegiu, să creştem populaţia şcolară a acestei zone a Jilţului, să facem aşa cum spunea, un corp profesoral de temut, căruia nu-i e frică de nimeni şi care va ieşi la luptă cu armele noastre, care sunteţi voi elevii şi să obţinem noi rezultate la olimpiadele şcolare, la examenele vieţii, ale capacităţii şi bacalaureatului. Iată că, am plăcerea să-l invit pe bunul meu prieten, care a ţinut neapărat să fie prezent în noua sa calitate pe care a mai avut-o, profesorul Ion Sanda, directorul Direcţiei Judeţene de Cultură din Judeţul Gorj. Înainte de toate, îngăduiţi-mi să mulţumesc aşa cum se cuvine, încă de la început, conducerii Primăriei Mătăsari şi conducerii liceului din Mătăsari, şi în mod special bunului meu prieten şi coleg, domnului director Dumitru Dădălău, omul care şi cândva era omul numărul unu al judeţului Gorj, în ceea ce priveşte organizarea acestor manifestări. De la început, vreau să-l felicit pentru o asemenea organizare. Îngăduiţi-mi să nu rostesc un cuvânt oficial aşa cum am făcut-o acum două săptămâni la “Fiii Gorjului în Bucureşti”, îngăduiţi-mi să vă rostesc, să vă zic mai bine “Rostire de neîncăpătoare cuvinte” 184

Astăzi 20 oct. 2001, o zi autentică de toamnă gorjenească, o zi de unduire sufletească şi de dragoste de oameni, o zi de imensă bucurie, o zi de înaltă vibraţie, de răscolire, de sărbătoare a fiilor Jilţului, de pe aceste meleaguri, de pe Valea Jilţului. Doamne ce zi frumoasă, încărcată de vraja naturii, mustind de tinereţe, de înţelepciune, de voie bună. În calitate de poet şi eseist român, în calitate de director al Direcţiei pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Naţional al judeţului Gorj, îngăduiţi-mi să vă spun şi eu “Bună ziua şi bine v-am găsit sănătoşi prieteni, rude şi iubiţi fii ai acestor minunate şi străvechi meleaguri, ale Văii Jilţului. Iubiţii mei, pentru voi cei de aici, dar mai ales pentru cei sosiţi acasă de acolo de unde i-au purtat paşii cărările vieţii, din toată ţara sau din străinătate, muica sau taica al bătrân, vedeţi că v-au lăsat busuioc de după icoană de v-au stropit cu agheasmă sfinţită de preotul din sat şi v-au pus pe masă azimă dulce şi parfum de gutui din dealurile toamnei., nuci vreo 200 din nucul de la poartă şi must din struguri de ananas cules de taica din coastă, must bă, din ăla care scapără şi sfârâie-n ulcelele noi de pământ şi toţi cei de aici v-au pregătit dragii mei, de sărbătoare uliţa copilăriei, pe cea de din vale sau pe cea de din deal. Au scormonit în lăzile de zestre ale sufletului şi v-au dat aici amintirea copilăriei voastre încinsă cu breciri pe care voi aţi uitat-o undeva, cândva într-un sat, unde toaca mai sună şi clopote încă mai bat. Pe poteci cu lună plină, bătătorite de paşii flăcăului voinic, până spre vârful cu dor, au dat de zâmbetul fetelor dăltuit în porţi de soare şi sărut; şi de fuiorul doinelor; de nostalgia locului şi de pasul horelor, de bucuria cântului, de lacrima pământului, şi roua cuvântului de când voi eraţi în sat fete mari de măritat şi flăcăi de însurat”. Făcusem o regie, o regie cu cei de la Doina Gorjului, dar din punct de vedere oficial nu se putea, mai ales că avem oaspeţi veniţi din alte colturi ale ţării, aici invitaţi ca şi oaspeţi pe linie artistică, vreau să încep aşa, spunându-vă tuturor “Râdeţi bă cu toate cele/ 24 de măsele/ că scriserăm pe răboj/ Mărioară de la Gorj”. Vă mulţumesc!” Dumitru Dădălău: Omul potrivit la locul potrivit, profesorul Ion Sanda. Domnule profesor vă mulţumesc pentru cuvintele frumoase spuse la adresa noastră şi am plăcerea să-l invit la cuvânt pe domnul subprefect Eugen Vâlceanu. ”Doamnelor şi domnilor profesori, stimaţi elevi, stimaţi invitaţi, Fii ai Jilţului, participăm astăzi alături de dvs. la încă o aniversare a sărbătorii dvs. pe care de patru ani aţi realizat-o, tradiţie a Fiilor Jilţului, ocazie cu care să invitaţi fiii acestor meleaguri, din ţară, să se adune acasă pentru a mai vedea ce s-a mai întâmplat în localitatea din care au plecat. Suntem într-o localitate în care aparent nu se întâmplă nimic pentru că, condiţiile de zonă minieră îi creează foarte multe dezavantaje, însă aceste condiţii în viitorii ani sperăm să devină condiţii care să creeze posibilitatea dvs., elevilor de astăzi să rămâneţi în această zonă, să plecaţi cât mai puţini din această zonă, să fiţi folositori comunităţii în care trăim şi în care ne desfăşurăm astăzi activitatea. Este o chestiune astăzi evidentă, că liceul 185

din Mătăsari, prin realizările ultimilor ani, a ajuns Colegiu Naţional şi care se poate mândri cu dotare şi cu un corp profesoral de elită. Ăsta este probabil şi meritul celor care astăzi pot să se mândrească cu faptul că o parte din sufletul lor, a celor care au fost generaţiile trecute, s-a materializat într-un tezaur de valori care vor fi puse în evidenţă în viitorul apropiat. Vreau ca din partea mea şi a Consiliului Judeţean Gorj să vă transmit felicitări pentru toate aceste realizări, să transmitem felicitări şi domnului primar care şi-a îndreptat atenţia atât spre învăţământ cât şi spre celelalte secţii ale vieţii social economice din comună. Vă dorim în continuare succes şi multe împliniri. Vă mulţumesc!” Dumitru Dădălău: L-am ascultat cu multă atenţie pe domnul subprefect Vâlceanu şi am rămas profund impresionat de modul în care, în calitate de conducător al judeţului, apreciază activităţile desfăşurate de conducerea Primăriei din Mătăsari, a Consiliului local, a învăţământului şi a celorlalte unităţi economice de pe raza acestei localităţi. Domnule subprefect astăzi şi-au dat mâna aici în Mătăsari tinerii elevi care vin din tara lui Ştefan Cel Mare, aceia care calcă în fiecare zi pe paşii pe unde au trecut Eminescu, Creangă, Enescu, Ciprian Porumbescu, împreună cu cei din Baia de Aramă conduşi de îndrăgita solistă de muzică populară Elena Miniş Trancă, au venit aici să participe la această mare sărbătoare a Fiilor Jilţului şi să fie alături de noi cu trupul şi sufletul, la tot ceea ce se întâmplă aici. Tuturor vă dorim ca în cursul zilei de astăzi să petreceţi o zi de neuitat şi să urmăriţi în continuare desfăşurarea ansamblului artistic “Doina Gorjului” al cărui director Liviu Dafinescu ne-a ajutat să îl avem pentru a IV-a oară aici la noi, să urmăriţi după aceea ansamblul “Liliacul” din Baia de Aramă şi celelalte formaţii ale Colegiului Naţional Tehnologic din Mătăsari. După orele 14, vom participa la etapele finale ale campionatului de fotbal, la Crosul tineretului urmând ca odată cu lăsarea serii să participăm la programul cunoscut care dvs. vă este cel mai drag. Vă mulţumim domnule suprefect, distinşi invitaţi, vă invităm să urmărim programele care s-au pregătit în cinstea venirii dvs. şi în cinstea noastră a tuturor, a Fiilor Jilţului. Vă mulţumesc pentru că aţi participat, vă mulţumesc şi vă doresc din toată inima să aveţi parte numai de bucurii, să fiţi sănătoşi, să vă creşteţi copiii în cinste şi fericire si să ne întâlnim bucuroşi de acum înainte, pe alte coordonate. Au urmat multe acţiuni interesante până noaptea târziu, plecând din curtea Colegiului Naţional Tehnologic din Mătăsari cu inima împăcată şi cu un profund regret că totul s-a terminat. Vom aştepta următoarea sărbătoare tot cu braţele deschise, cum am aşteptat-o şi pe aceasta. A consemnat, Alexandra Maria Boulean 186

„FIII JILŢULUI” Ediţia a V-a
Ca în fiecare an, în mijloc de toamnă ruginie, după ce gospodarii îşi pun la adăpost agoniseala muncii de peste an, vine vremea odihnei binemeritate. Mătăsărenii se pregătesc, însă, de sărbătoare. Anul acesta, sâmbătă şi duminică, fiii Jilţului risipiţi în cele patru zări se întorc acasă. Despre semnificaţia acestor două zile încărcate de emoţia revederii cu cei dragi, ne vorbeşte prof. Dumitru Dădălău, destoinic fiu al comunei, directorul Colegiului Naţional Tehnologic Mătăsari, gazda manifestărilor: “Sărbătoarea fiilor Jilţului, aflată la cea de a cincea ediţie, încununează un efort deosebit făcut, timp de două săptămâni de zile, cu cei 2.079 de elevi care şi-au sărbătorit “Zilele Liceului prin organizarea unui complex de manifestări cultural - educative, care a venit să întregească activitatea instructiv — educativă pe care o desfăşurăm la nivelul Colegiului. Ceea ce vrem noi să facem aici va fi un lucru extraordinar pentru că elevii noştri, tinerii din această localitate aflaţi pe băncile şcolii vor fi viitorii angajaţi ai unităţilor din bazinul carbonifer al Jilţului, aici formându-li-se adevărata personalitate. Sărbătorim în aceste zile la Mătăsari o acţiune pe care ne-o dorim cât mai perpetuă în perioada următoare şi să avem posibilitatea să-i chemăm pe toţi oamenii locului risipiţi prin ţară să vină şi fie alături de noi, alături de copiii lor. Dacă ar fi să spicuim câteva acţiuni din programul manifestărilor pe care ni leam propus, cred că merită remarcat faptul că vrem să reînviem acea “paradă a tinereţii” pe care noi o organizăm la începutul activităţilor prilejuite de sărbătoarea amintită. După aceea, programele folclorice prezentate de ansamblurile artistice ale Colegiului, ale “Doinei Gorjului”, ale Şcolii Populare de Artă Tg – Jiu şi pentru a doua oară, ale Ansamblului “Liliacul” din Baia de Aramă mehedinţeană. Vom avea finalele de fotbal pe generaţii: liceu cursuri serale, liceu cursuri de zi, reprezentantele şcolilor comunei şi ai şcolii profesionale. Şi cred ca cel mai important şi cel mai atrăgător.pentru copiii şi localnicii Mătăsariului este că, odată cu lăsarea serii, va avea loc o retragere cu torte finalizată printr-un grandios foc de tabără la care se va cânta, se va dansa, se vor spune poezii, snoave, glume. A doua zi dimineaţa, cei veniţi din alte părţi, împreună cu rudele apropiate vor merge la străbuni, la biserică, la cei dragi să-şi revadă locurile natale, să facă agape câmpeneşti, bucurându-se de roadele pământului, să facă “cotitul butoaielor” şi să “numere bobocii” aşa cum este obiceiul ţăranilor din partea locului în fiecare toamnă. Adrian Vâlceanu, Gorjeanul, nr. 3499 187

SĂRBĂTOAREA FIILOR JILŢULUI LA MĂTĂSARI
În perioada 19-20 octombrie, la Mătăsari va avea loc cea de-a V-a ediţie a Sărbătorii Fiilor Jilţului. Organizatorii acestei manifestări sunt Colegiul Naţional Tehnologic Mătăsari, Fundaţia şi Revista “Murmurul Jilţului”. Deschiderea se va face sâmbătă, la orele 10, cu o paradă a tinereţii, urmată de o întâlnire cu conducătorii politici şi administrativi ai judeţului Gorj. Sărbătoriţii vor vizita Muzeul Jilţului care are peste 2000 de exponate, care prezintă evoluţia în timp a vieţii de pe aceste meleaguri, precum şi modernul sediu al Colegiului Naţional Tehnologic Mătăsari. Vor putea fi vizionate spectacole în care se vor întrece în a-şi demonstra talentul, Ansamblul Profesionist “Doina Gorjului”, Şcoala Populară de Artă Târgu Jiu şi Grupul Folcloric “Liliacul” din Baia de Aramă. Nici formaţiile culturale artistice ale Colegiului Naţional şi Şcolii Numărul 2 din Mătăsari, Croici, Brădet şi Runcurel nu se vor lăsa mai prejos, iar micuţii elevi din învăţământul primar şi de la grădiniţă îi vor încânta pe cei prezenţi cu inocenţa desenelor pe asfalt. Cu acest prilej va fi lansat şi numărul 24 al revistei colegiului, “Murmurul Jilţului”. Şi cum sportul nu putea lipsi de la o astfel de manifestare, iubitorii acestuia vor putea participa la finalele campionatului de fotbal între reprezentativele Mătăsari, Croici, Runcurel, Brădet, crosul tinereţii, precum şi o gală de box. O dată cu lăsarea întunericului, toată populaţia va putea participa la o retragere cu torţe care se va desfăşura pe traseul - Şcoala Generală Numărul 2 - Colegiul Naţional Tehnologic, urmată de un foc al prieteniei. Toţi tinerii vor avea posibilitatea să se distreze participând la carnaval, recitaluri de muzică şi poezie, o paradă a modei şi concursul Miss Colegiul Mătăsari. înfometaţi şi obosiţi de atâtea activităţi, participanţii vor putea să savureze un berbec la proţap, să se prindă în hore populare şi să se relaxeze la o discotecă în aer liber. Duminică, 20 octombrie 2002 când se marchează ziua recoltelor bogate, slujbe religioase se vor desfăşura în toate bisericile din Mătăsari. Localnicii vor trece, după aceea la cotitul butoaielor,la inventarul hambarelor şi vor număra bobocii. Ziua va fi încheiată cu agape câmpeneşti şi vizite la cei dragi. Karoly Kovacs, Timpul nr.42(138)

188

PE URMELE STRĂBUNILOR
1 Decembrie1918, ziua în care istoria României s-a schimbat; stavila a fost îndepărtată şi românii au putut să se bucure de întregirea neamului. Fiecare colţişor din pământul românesc ne aminteşte de unul din momentele deosebite din istoria patriei noastre. E dimineaţa de început de iarnă când la Craiova - un loc în care privind statuia lui Al. Ioan Cuza, ne apare în faţă acea mândră Horă a Unirii, care s-a jucat aici exprimând fericirea oltenilor. Urmaşii banului Olteniei, ai lui Mihai Viteazul, când îi privim statuia în măreţia ei, îl vedem în faţa ostaşilor săi, cu securea în mână, cu privirea ca o săgeată ce dorea să străpungă pieptul oricărui duşman, pentru ca ţara să fie liberă, să se îngemăneze cu celelalte ţări surori. Aşa l-am simţit pe Brâncuşi, cel venit din Hobiţa Gorjului când se plimba, adolescent fiind, pe străzile Craiovei, visând la operele ce vor ieşi de sub dalta sa - adevărate minuni ce vor uimi lumea, începutul fiind aici, la Şcoala de Arte Frumoase şi sfârşind la Paris; Brâncuşi acela care, în cinstea eroilor ce au căzut pe câmpul de luptă a ridicat „Coloana fără de sfârşit” pentru a păstra peste veacuri memoria eroilor noştri. Slatina - încă un loc unde străbate istoria, un loc de Mare Unire - un vis măreţ pentru care Ecaterina Teodoroiu şi-a dat viaţa; în Slatina, regina Maria a fost alături de Bătrâna mamă a eroinei de la Jiu în momentul cinstirii Ecaterinei, prin ridicarea primului monument ce se află aici. Au pornit în lume făcând cunoscută valoarea României: Dinu Lipatti, Eugen Ionescu, Ion Minulescu, care, fie pe pânză, fie în versuri, fie în acordurile pianului, au transmis lumii întregi frumuseţile patriei noastre, faptele de eroism ale românilor, pentru a rămâne veşnic în memoria urmaşilor. Urmărind firul roşu al istoriei nu putem să nu ajungem călătorind prin zona subcarpatică, prin serpentinele ce străbat Dealul Negru la circa 525 m, în locul unde voievozii din neamul Basarabilor îşi dorm somnul de veci – unde picturile de pe pereţii Bisericii Domneşti ne privesc cu ochii blânzi ai înaintaşilor noştri, o candelă pâlpâie uşor veghind somnul probabil al lui Vladislav Vlaicu. Acest locaş ce reprezintă, sub oblăduirea Sfintei Filofteia - locul de unde îşi are începutul viaţa organizată a creştinismului ortodox-român prima Mitropolie Ortodoxă dependentă de Bizanţ întemeiată de voievodul Nicolae Alexandru în 1359. Charles Dille spunea: „Nu speram să aflu la atâta distanţă de Constantinopol o Capodoperă”. Culorile blânde de roşu şi negru ale florilor pictate în secolul al XIV-lea le întâlnim în muzeul de la Piteşti, de la Craiova, Slatina, Râmnicul Vâlcea. Doar un pas dacă faci şi te întâmpină Mânăstirea Curtea de Argeş, loc de legendă care semnifică mitul jertfei pentru creaţie şi care arată tuturor că „Nimic nu se naşte din nimic”. Ctitorie a lui Negru Vodă, una din ctitoriile de neam şi ţară unde îşi află odihna realizatorul României Mari prin voinţa şi sacrificiul românilor pe câmpul de luptă, marele rege Ferdinand şi regina Maria, regii României Mari 189

încoronaţi în cetatea lui Mihai Viteazul în octombrie 1922 - Alba Iulia. Două nume predestinate, Curtea de Argeş - Alba Iulia, legate de visul de veacuri al românilor - LIBERI Şl UNIŢI. Dar trecutul istoric ne urmăreşte mereu şi la doar 14 km de Râmnicul Vâlcea într-un loc mirific al Defileului Oltului ce face legătura între Oltenia şi Transilvania-prin trecătoarea Cozia şi Depresiunea Loviştei te întâmpină Mănăstirea Cozia pe malul Oltului zbuciumat unde îşi doarme somnul de veci Mircea cel Bătrân, care a păstrat ţara Basarabilor liberă mereu. Alături îşi doarme somnul cea care i-a dat viaţă primului voievod ce a realizat unirea Ţării Româneşti, Moldovei şi Ardealului - mama lui Mihai Viteazul. Şi parcă această parte a ţării e legată printr-un fir pe care e scris „Unire”; la ieşirea din defileu, între depresiunea Sibiului ajungi în Tălmaciu acolo unde Mihai Viteazul şi-a ordonat oştenii pentru a învinge pe Andrei Bathory la Şelimbăr şi să intre victorios în Alba Iulia pe 1 noiembrie 1599, realizând prima Unire. Sibiul te întâmpină apoi, tăcut dar semeţ, construcţiile sale zvelte în stil gotic te îndeamnă parcă să priveşti atent în jur un nou loc de istorie. Catedrala romano - catolică unde a fost înmormântat Iancu de Hunedoara, voievodul care a apărat Europa de înaintarea turcilor la nordul Dunării, aici clădirea unde consiliul dirigent (organ executiv) şi-a desfăşurat lucrările după Marea Unire - acolo la monumentul ridicat în cinstea eroilor căzuţi în 1989 pentru ca ţara românilor liberi să prospere. Acum, la 84 de ani de la înfăptuirea visului tuturor românilor, Unirea, intrăm în Alba Iulia păşim cu grijă, de teamă să nu tulburăm somnul celor care şi-au dat viaţa pentru Unire - de teamă că nu suntem la înălţimea iluştrilor noştri înaintaşi. Alba Iulia (Apullum) cetate cu nume de lumină; cetate veche şi mereu nouă, un templu în care ar trebui să ne închinăm noi, toţi românii. Se aude parcă Mihai intrând în vechea cetate, se aud gemetele lui Horia, Cloşca şi Crişan striviţi de roată, se aud moţii lui Avram Iancu strigând „Noi vrem să ne unim cu ţara”- se aud paşii hotărâţi ai celor peste 100.000 de români ce intră aici pentru a consfinţi prin voinţa lor, Unirea neamului român. Alba Iulia renaşte în fiecare an, aici se adună precum în 1918 - românii din toate colţurile ţării să-şi amintească, să nu uite toţi ca unu şi unu ca toţi. Ardelenii, caracterizaţi de blândeţe, de cumpătare, vin aici cu steagul tricolor în mână - ei cei care şi-au văzut ţara separata prin graniţe invizibile de patria mamă, o preţuiesc poate mai mult decât orice român. În inima lor sălăşluieşte sămânţa iubirii de ţară care se fructifică an de an tot mai mult. În mâinile românilor, la 1 Decembrie flutură steagurile chiar dacă în aer nu se simte nici o adiere se zbuciumă parcă la fel ca trecutul nostru istoric, iar românii, precum trestia, s-au aplecat, dar s-au ridicat mereu şi nicicând nu s-au rupt în furtunile istoriei. De sus, simţim parcă aţintiţi spre noi ochii tuturor acelor care şi-au dat viaţa ca noi, azi, să fim o ţară, una singură ca românii să fie un singur popor, nu moldoveni, ardeleni, muntenii. 190

1 Decembrie – ziua când Transilvania, Basarabia, Bucovina au fost alături formând România Mare - când toţi şi-au putut spune „frate” în marea sală a Unirii - acolo unde azi ne aflăm şi noi, unde umerii ni-i simţim grei de povara istoriei, dar nu ni-i apasă, ci ni-i înnobilează, obligându-ne în acelaşi timp să răspundem mereu”Prezent”să fim mândri de acest trecut, dar hotărâţi să clădim viitorul pentru noi şi urmaşii noştri. Suntem mândri că suntem vlăstar din acest copac cu ramuri puternice ce se cheamă „poporul român” şi că trăim într-o aşa mândră ţară, ROMÂNIA. Delegaţia judeţului Gorj: Alexandra BĂDOI, Adelina PAMFILOIU, Luiza TĂMÂRŞ, prof. Zizi CEAUŞESCU C.N.T. Mătăsari

MESAJUL ELEVILOR GORJENI LA ALBA IULIA
Din Ţara lui Litovoi, de unde Tudor Vladimirescu, în fruntea pandurilor săi, a pornit să scoată răul din rădăcină şi să scape ţara de hoţi, vă aducem salutul nostru fierbinte în numele celor 65.000 elevi gorjeni şi a celor peste 2.200 elevi şi cadre didactice din Colegiul Naţional Tehnologic Mătăsari, cetate a luminii, cea mai mare unitate de învăţământ din Gorj, unicat în România, primul colegiu din ţară, de la ţară. Noi, urmaşii Ecaterinei Teodoroiu, de la Jiu, despre care ştim că, într-un moment greu al luptei, a îmbărbătat soldaţii sfidând moartea şi strigând: „înainte, tot înainte”, suntem fericiţi că avem prilejul să participăm la această măreaţă sărbătoare, să fim în locul unde marii înaintaşi au împlinit aici visul de veacuri al românilor, înfăptuind statul modern „România Mare”. Venim de acolo de unde „Măiastra” a zburat, anunţând lumii întregi ca eroii nu mor nicicând. Venim din ţara lui Brâncuşi, titanul de la Hobiţa, părintele sculpturii moderne, care, cioplind cu dalta sa parcă îndeamnă „aşează-te române în tihnă la masa tăcerii şi aminteşte-ţi că acei ce nu mai sunt, cu sângele şi viaţa lor ne-au împlinit visul de veacuri, independenţa, unirea, că sângele lor a udat pământul românesc, a colorat petalele macilor ce unduiesc în adierea vântului vara”; eroii cărora spre nemurire le-a ridicat coloana recunoştinţei şi a cârei „poartă a sărutului” închină un arc de triumf victorios vieţii asupra morţii, iubirii şi perenităţii noastre pe aceste meleaguri. Noi suntem aceia care avem viu în memorie pe gorjeanul nostru Tudor Arghezi, care, împletind slova de foc cu slova făurită, a lăsat pentru eternitate „cuvinte potrivite”, „cuvinte fulgi”, „cuvinte metal” aşa cum îi stă bine celui mai mare poet al românilor de după Mihai Eminescu. Noi venim de acolo de unde „poetul ţărănimii”, suflet în sufletul neamului său căruia i-a cântat bucuria şi amarul a realizat o operă monumentală şi în liniştea 191

mănăstirii Tismana a creat „Moartea lui Fulger”, a tradus Divina Comedie; venim din locul în care Ion Ghica si Grigore Alexandrescu au făcut ca „Răsăritul lunii la Tismana” să strălucească pe înaltul cerului ca un glob de aur. Noi, cei mai tineri locuitori ai Gorjului, venim aici, fiind mândri de trecutul istoric al strămoşilor noştri, care au căzut pe câmpul de luptă la Rovine, Călugăreni, Rahova, Mărăşti, Mărăşeşti, Oituz, Răzoare, când, cu piepturile dezvelite, au înfruntat moartea, arătând duşmanului şi lumii întregi că „pe aici nu se trece”. Nu vom uita nicicând cuvintele poetului George Coşbuc care preciza că „Ţara Basarabilor în care a căzut, din stejarul Romei, cea mai sănătoasă ghindă” este pământul din care venim noi azi, un loc minunat, plin de istorie, legendă, mit şi baladă. Suntem fericiţi că în această măreaţă zi de sărbătoare, „Ziua Naţională a României”, ne aflăm aici, în locul, unde, pe 1 Decembrie 1918, s-au adunat românii, venind din bătrânul Maramureş, din Crişana şi Banat, din Basarabia străveche, din Bucovina lui Ştefan, pentru a consfinţi „Marea Unire” şi au dovedit că aceasta s-a făcut prin voinţa tuturor românilor, fiind dreptul lor dobândit cu arma în mână pe câmpul de luptă. Sufletele noastre de copii tresaltă de fericire, inima bate cu emoţie în piept, pentru că în aceste momente înălţătoare, de mare vibraţie patriotică, auzim parcă tropotul calului lui Mihai care intră mândru în măreaţa cetate Alba Iulia, gemetele lui Horia şi Cloşca, striviţi de roata care însă nu a putut strivi şi idealurile românilor de a fi liberi. Auzim şi acum sunetele buciumelor pe culmile munţilor din jurul Vidrei lui Avram Iancu chemând la luptă dar şi la hora morţii. Suntem mândri că, noi, generaţia intrării României în NATO, ne aflăm, astăzi, aici, unde s-a înfăptuit„Marea Unire”, aici, unde din fiecare piatră, din fiecare clădire, străbate chipul strămoşilor noştri dispăruţi în lupte care ne îndeamnă: „copile, să nu uiţi istoria niciodată”. Alba Iulia, 1 Decembrie 2002 Colegiul Naţional Tehnologic Mătăsari - Gorj

SĂRBĂTOAREA FIILOR JILŢULUI ediţia a V-a
Domnul director Dumitru Dădălău: “Distinşi invitaţi, cadre didactice, dragi elevi! Bine aţi venit la cea de-a cincea ediţie a “Sărbătorii Fiilor Jilţului” din Mătăsari! Suntem onoraţi astăzi, de prezenţa in mijlocul nostru a domnului Subprefect de Gorj, economistul Eugen Vâlceanu, a domnului deputat Ion Florescu din Gorj în Parlamentul României, a domnului Inspector general adj. Gheorghe Gămăneci, a doamnei Aurora Traşcă, directoarea Şcolii de Artă şi a domnului Liviu Dafinescu, directorul Ansamblului ‘Doina Gorjului”. 192

Iertată să-mi fie trecerea, un ‘Fiu al Jilţului” şi un om de mare valoare şi caracter, profesorul Constantin Băleanu, directorul “Gorjeanului”, preşedintele “Fiilor Gorjului”, în Banat domnul economist Sebastian Bălescu, alături de care avem reprezentanţii Consiliului Local şi ai Primăriei din Mătăsari. Aflaţi la a cincia ediţie, Sărbătoarea noastră care a fost precedată de “Zilele Liceului” în perioada 7-18 octombrie, a fost sprijinită de către Prefectura şi Consiliul Judeţean Gorj, de câtre Inspectoratul Judeţean, de Direcţia de Cultură şi Patrimoniu, de ansamblul artistic “Doina Gorjului” şi “Ansamblul Şcolii Populare de Artă”, de Consiliul Local şi Primăria Mătăsari, de Compania Naţională a Lignitului şi Exploatarea Minieră Jilţ. Sărbătoarea de azi se desfăşoară într-un cadru fericit întrucât ziua de astăzi este cum n-a mai fost nici o zi din această toamnă, o zi splendidă ce seamănă cu noi, toţi aşa că zâmbiţi, vă rog, că Dumnezeu e cu noi şi ne apără pe toţi şi suntem prezenţi la această mare Sărbătoare. După cinci, am căpătat deja o tradiţie, după cinci ani, noi venim aici, la această mare Sărbătoare, într-un număr mult mai mare, spre deosebire de anii precedenţi. Dacă începeam cu cinci ani în urmă, Sărbătoarea Fiilor Jilţului cu 1.400 de copii iată că suntem prezenţi acum 2.100 de elevi şi preşcolari la care se adaugă cele 140 de cadre didactice şi personal administrativ şi nedidactic. Sunt cunoscute de-a lungul anilor preocupările ce le-a avut Primăria şi Consiliul Mătăsari, conducerile unităţilor miniere din Jilţ pentru a crea condiţii deosebite de muncă şi viaţă locuitorilor din Mătăsari şi când spun acest lucru, mă refer implicit la modul în care noi, cei ce ne desfăşurăm activitatea pe ogorul şcolii beneficiem de tot ce este mai bun în învăţământul românesc. Cu o activitate remarcabilă în această “Cetate a luminii”, aşa cum spuneam şi cu ocazia împlinirii a 25 de ani de activitate minieră în Jilţ, noi venim la această Sărbătoare, cu realizări în ceea ce priveşte procesul instructiv-educativ cu obţinerea rezultatelor remarcabile la activităţile ce le desfăşurăm pe plan judeţean şi naţional. De aceea daţi-mi voie ca în acest cadru festiv să vă felicit pe toţi pentru râvna pe care aţi depus-o de-a lungul acestui an, pentru eforturile pe care le-aţi făcut in ultimele două săptămâni de zile, când v-aţi întrecut unii pe alţii, elevi şi cadre didactice deopotrivă, realizând un complex de manifestări cultural-sportive, ce au fost simţite şi recunoscute, în întreaga Oltenie şi în ţară. Eu nu aş vrea să mai lungesc mult festivitatea noastră şi cu permisiunea dumneavoastră îl rog pe domnul Sebastian Bălescu, economist, preşedinte al” Fiilor Gorjului” în Banat, să ne aducă salutul celor de acolo:” “Mulţumesc domnului meu coleg de vârstă şi de şcoală pentru că face aceste acţiuni deosebite şi cifra cinci nu este trecută întâmplător ca un element de graniţă în şirul numerelor naturale, putem să numim astăzi o întâlnire eveniment, poate chiar un jubileu. Pe timpul când eram elev aici la şcoală, cinci era nota cea mai mare, acum când ai cinci eşti la limită. Noi spunem că nu va fi un jubileu sfârşit, ci o dezvoltare a acestor acţiuni”. Domnilor trebuie să reţineţi câteva din îndemnurile pe care eu vi 193

le fac, căci acolo unde sunt gorjenii, şi noi am avut experienţa din Banat, unde nu se pătrunde uşor, să constituim încă din 1984 un nucleu un “Catalog” îi spuneam noi atunci, de gorjeni în Banat. Acum ne aflăm constituiţi într-o organizaţie nonguvernamentală care desfăşoară activităţi culturale ţine legătura cu toţi gorjeenii din ţară şi din lume. În data de 2 noiembrie, avem întâlnirea “Fiii Gorjului în Banat”, şi cei ce au curajul să vină în Timişoara în data de 2 noiembrie ora 18, la restaurantul “Universul”, patronat de gorjeanul, Răducanu, fratele dr. Răducanu cunoscut aici în Gorj, sunt bine veniţi. Se cuvine să apreciem şi să reţinem toate eforturile de unire a oamenilor chiar dacă nu sunt gorjeeni, în cadre asemănătoare şi să ne opunem la stările de dezbinare. Nu este bine să preluaţi şi nici să faceţi stare de incitare, că este ea politică, morală, religioasă ş.a.m.d. Să luptaţi pentru unitate nu pentru dezbinare! Aţi observat şi cred că ştiţi: românii au fost primii ce au avut curaj să meargă la Papa, să încerce după Marea Schismă să facă unitate. Dacă în acest cadru s-au găsit elemente potrivite de ce noi gorjeenii, românii, oamenii care avem acest tic să nu ne unim permanent. Ţin la aceste chestiuni chiar dacă nu am timp, să vin aici unde m-am născut, aici unde am copilărit, să văd chipul acestor copii minunaţi cărora le spun “Succes la învăţătură şi să nu uitaţi pe acolo pe unde veţi fi locurile unde v-aţi născut si pe cei care v-au dat primele poveţe de bine. Vă doresc succes în viaţă!” Vicepreşedintele Ligii “Fiii Gorjului”, “Fiii Jilţului” în Mătăsari, d-l Constantin Băleanu, directorul ziarului “Gorjeanul”: “Bună ziua! Cel ce vă vorbeşte este un fost elev al Liceului Mătăsari, un fost profesor chiar, ca de almintere primul vorbitor, d-l Bălescu, fost elev al meu. Pot face comparaţie între Şcoala Generală de pe atunci cu ceea ce este acum instituţia liceală din Mătăsari, Colegiul Naţional Tehnologic, unitate unică în ţară, pentru că nici o unitate din mediul rural din România nu arată aşa şi nu se numeşte “Colegiul”. Meritul principal în ceea ce priveşte acest pas important în învăţământul românesc aparţine directorului D-tru Dădălău, organelor locale şi organelor judeţene. Mătăsari se bucură de sprijinul permanent al autorităţilor judeţene pe fondul preocupărilor constante pozitive ale organelor comunale. Dumneavoastră învăţaţi într-o unitate de primă mărime din învăţământul românesc, aveţi condiţii dintre cele mai bune. Nu vreau să vă reţin atenţia cu prea multe, şi vă doresc să fiţi la înălţimea acestor condiţii create de cei ce se ocupă de Colegiul Naţional Tehnologic din Mătăsari. Numai succese! Mulţumesc! D-na Aurora Traşcă, directoarea Şcolii Populare de Artă, din TgJiu: “Bună ziua Mătăsari! Bine v-am găsit. Înainte de a fi director al Şcolii Populare de Artă sunt consilier în Consiliul Judeţean Gorj, şi-mi permit să aduc salutul Consiliului Judeţean Gorj, mai precis al d-lui preşedinte Mischie şi al vicepreşedinţilor Consiliului, care din motive obiective nu au putut să vină astăzi aici, dar cu sufletul sunt alături de dumneavoastră aşa cum au fost întotdeauna şi sprijină această acţiune. 194

Mulţumim organizatorilor, d-lui Director Dădălău care este sufletul acestei organizări, pentru că în această zi de toamnă ne-a prilejuit să ne întâlnim în acest frumos colţ de plai care este Mătăsari şi a petrece împreună o zi minunată. Vă mulţumim tuturor şi vă dorim distracţie plăcută, alături de noi, Ansamblului popular “Doina Gorjului” şi Ansamblului Şcolii Populare de Artă “Rapsozii Gorjului” şi sperăm să vă simţiţi foarte bine. Vă urez tuturor “ La mulţi ani” şi cele mai frumoase gânduri! La revedere”! Dumitru Dădălău: “D-le inspector general adjunct vă invit să luaţi cuvântul. Gheorghe Gămăneci: “D-le Subprefect, d-le deputat, d-le Director general, d-le Director, stimaţi colegi, invitaţi, dragi elevi. Aş vrea să încep prin a spune că deja a intrat în tradiţia acestei localităţi şi acestei instituţii de învăţământ de prestigiu, că acum la mijlocul lunii octombrie, în plină toamnă, beneficiind de o zi superbă, poate fără precedent în ultimele 2 săptămâni să ne întâlnim să marcam acest eveniment deosebit din viata localităţii şi unităţii de învăţământ care este Colegiul Naţional Tehnologic din Mătăsari. Este pentru mine un prilej de bucurie, de plăcere, de mândrie şi în acelaşi timp mă onorează, căci de câţiva ani particip la aceasta activitate, care se înscrie nu ca o simpla acţiune, dar şi ca o activitate de bilanţ şi în acelaşi timp o acţiune de angajare a tinerilor generaţii pentru dezvoltarea învăţământului în această zonă a Gorjului. Iată că, aşa cum prezenta d-l director Dumitru Dădălău, această strategie pe care a aplicat-o ani de zile, structurată pe orizonturi de tip urgenţe şi perspective, a condus la şcolarizarea în acest an a peste 2.100 de copii şi elevi din toata aceasta zona a Jilţului.Este un lucru extraordinar, este un lucru care dă identitate acestei unităţi de învăţământ şi care se-nscrie printre marile şcoli din judeţ şi nu numai. Este în acelaşi timp un efort deosebit si toate aceste lucruri se fac cu trudă şi cu migală. Colegiul Tehnologic Mătăsari se înscrie printre primele unităţi din judeţ şi ţară în ceea ce priveşte baza materială şi resurse umane,dispune de cea mai bună bază de instruire şi educaţie din ţară şi s-a recunoscut acest lucru, dumneavoastră sunteţi beneficiarii ei. Colegiul Tehnologic Mătăsari se înscrie printre primele instituţii. şi în ceea ce priveşte rezultatele pe care le obţine în procesul de instrucţie este tot mai prezent în ceea ce priveşte competiţiile interscolare, obţinând rezultate deosebite. Şi-a croit un drum stabil în acest spaţiu spiritual al Gorjului şi chiar naţional şi revista atât de frumos şi inspirat denumită “Murmurul Jilţului “a întrunit sufragiile unui juriu naţional care a clasat-o pe locul 1 în cadrul competiţiei revistelor şcolare pe ţară. Este un lucru extraordinar şi nu este un lucru puţin. Pentru toate acestea, din partea conducerii Inspectoratului Şcolar, eu vreau să valorific şi acest cadru, să vă transmit sincere mulţumiri felicitări pentru tot ceea ce aţi dobândit, le meritaţi cu prisosinţă şi trebuie să ne gândim ca la umbra acestor ziduri, aşa cum s-a spus aici, s-a scurs foarte multă cerneală; având foarte multe emoţii sunt foarte multe amintiri, s-au format şi se formează personalităţi de primă mărime 195

nu numai la nivelul judeţului Gorj. Este rodul activităţii acestui harnic colectiv de cadre didactice care numără peste 120 de colegi şi care s-au străduit ca zi de zi, oră de oră, să dea viată conţinutului planului de învăţământ. Încă o dată îi felicităm. Văd aici, şi nu mă pot abţine să observ, această îmbinare a cadrelor, a talentelor tinere cu experienţă pozitivă, şi salut cu această ocazie prezenta unor cadre de prestigiu care au contribuit la dezvoltarea învăţământului gorjean, având în mijloc inspectorul general al I.S.J. Gorj, profesorul Mihail Mărtoiu şi de asemenea profesorul Gheorghe Lungan care au acceptat să desfăşoare şi să dea, într-adevăr, o mână de ajutor, aici la această unitate de învăţământ. Meritul este al colectivului de cadre didactice şi elevilor. Meritul este aşa cum s-a subliniat aici al acestor harnici dascăli din familia Dădălău şi aş îndrăzni, că mai aproape, denumirea colegiului să fie “Sfântul Ion si Dumitru”, pentru că se apropie şi se desfăşoară această activitate în prejma acestei creştineşti sărbători de Sfântul Dumitru. În acest cadru, eu aş vrea să doresc elevilor, cei care se instruiesc astăzi pe băncile acestui colegiu, să-şi îndeplinească în acest an şcolar gândurile, năzuinţele, calificative de FB şi numai note de nouă şi zece;părinţilor să se bucure de rezultatele copiilor lor,iar colegilor le doresc să aibă putere de muncă, sănătate, numai bucurii în aceste zile de peste an şi să ne întâlnim şi să numărăm cât mai multe ediţii ale Fiilor Jilţului. Vă mulţumesc! Deputatul Ion Florescu: “Regret că nu mă pot lăuda şi eu cu faptul că sunt fiu al acestor frumoase meleaguri, dar sunt fericit că pot asista la o asemenea manifestaţie. Mă bucur în acelaşi timp, că din cele 5 ediţii pe formă nouă, că ştiu că este o reeditare a tradiţiei, dacă nu îmi cer scuze, dar sunt trist, din nou că nu sunt fiu al acestor văi. Dar, dacă mă adoptaţi voi fi! Am participat în mod sigur la 4, dar parcă nici una nu a fost aşa de frumoasă ca cea de astăzi, ajutată şi de Dumnezeu prin această frumoasă zi de toamnă, cum spunea D-nul Director. Dumneavoastră, participanţii, constat că sunteţi din ce în ce mai mulţi, într-un număr mai mare, motiv de bucurie şi de satisfacţie, atât pentru noi cât şi pentru organizatori, dovedind încă o dată, cât de inspirată este ideea organizări acestui fel de manifestări. În încheiere felicitări organizatori lor, felicitări dumneavoastră participanţilor; să vă dea Dumnezeu sănătate tuturor,astfel încât să ne întâlnim şi la anul în număr mult mai mare şi sub diverse auspicii. Mulţumesc mult, mult de tot şi numai bine!” Dumitru Dădălău: D-le Subprefect, v-a venit rândul să puneţi piatra de temelie ! Vreau să-i mulţumesc că în ultimele acţiuni organizate a fost lângă noi şi ne-a susţinut în toate demersurile ce noi le facem pentru ca dumneavoastră să aveţi bune condiţii de învăţat. Eugen Vîlceanu: “Domnule deputat, domnilor şi doamnelor profesori, stimaţi elevi, stimaţi invitaţi. Eu pot să spun că mă mândresc că din văile acestea mă trag, că am şi soţia din această localitate şi că am şi lucrat mulţi ani în 196

această localitate. Pot să spun că o cunosc foarte bine, cunosc modul în care s-a dezvoltat din momentul în care a pătruns mineritul aici şi până astăzi, şi pentru cei ce sunt mai tineri le spun că s-au depus eforturi pentru ca astăzi Mătăsariul să arate aşa cum este şi că în continuare Mătăsariul are perspectiva de-a se dezvolta ca o localitate care în curând va beneficia de o elementară necesitate pentru elementele de astăzi, în care va avea apă, gaze o dotare în care să se poată desfăşura activităţi culturale si intelectuale. In preocupările celor de la conducere stau în special centrele miniere, centre în care există oameni ce-şi desfăşoară activităţi în minerit, în petrol şi-n alte ramuri. În mod deosebit Mătăsari, Motru, Rovinari, care încercând atât cu bani de la guvern cât şi cu bani din fonduri atrase de la Asociaţia Economică Europeană care în prezent îşi desfăşoară un proiect în localitatea dumneavoastră, chiar pe centrul localităţii vom căuta ca aceste proiecte sa se facă şi să fie îndrumate către aceste localităţi. Pentru tinerii de azi, Mătăsariul poate constitui o speranţă, poate să creeze cadrul în care ei să-şi desfăşoare mulţi ani de aici înainte activitatea căci mineritul va avea o viaţă de 40-50 de ani şi că nu va fi o activitate în restrângere, ci că nu va fi o activitate în restrângere, ci o activitate în dezvoltare atâta timp cât va exista în zonă cărbune. Din partea noastră, a Prefecturii judeţului Gorj, felicităm conducerea şcolii pentru organizare, colectivul de cadre didactice pentru stăruinţa ce au depus-o în aceste zile pentru că azi să beneficiem de o sărbătoare bine organizată şi într-un astfel de cadru dumneavoastră să vă simţiţi bine. Vă felicităm pe toţi! Vă dorim sănătate şi multe împliniri!” Dumitru Dădălău: „Vă mulţumim domnule Subprefect pentru cuvintele frumoase! Vă rugăm să-i transmiteţi domnului Prefect Toni Mihail Greblă toate sentimentele noastre de stimă şi de consideraţie şi că, aici desfăşurândune activitatea, vom face tot ceea ce depinde de noi pentru ca să nu dezminţim aprecierile ce le faceţi asupra noastră. Cu câteva minute în urmă, domnul preşedinte Mischie, a sunat şi vă transmite la toţi multă sănătate şi bucurie, cu scuzele de rigoare că trebuie să primească ambasadorul Uniunii Europene, care este prezent în Tg - Jiu la această oră, şi nu a putut să fie alături de noi. Şi noi îi transmitem toate cele bune şi să mai conducă în continuare destinele Gorjului împreună cu echipa prezentă aici. Distinşi invitaţi, vă mulţumesc că aţi fost alături de noi şi vă invit să urmărim, în continuare, programul. Reporter

197

ZILELE LICEULUI ŞI SĂRBĂTOAREA „FIILOR JILŢULUI”
Colegiul Naţional Tehnologic Mătăsari în colaborare cu Fundaţia şi revista Murmurul Jilţului vă invită să participaţi la manifestările prilejuite de Zilele Liceului. Evenimentul are loc în perioada 17-19 octombrie şi este urmat de sărbătoarea Fiilor Jilţului. Zilele Liceului prezintă un program diversificat ce cuprinde activităţi culturale şi sportive. Astfel, vor fi prezentate sesiuni de referate şi comunicări pe diverse teme, spectacolul de teatru oferit de Teatrul Dramatic “Elvira Godeanu” din Târgu Jiu, precum şi concursuri gen “Cine ştie câştigă” în diverse domenii. De asemenea, în cadrul acestui eveniment se vor organiza majoratul “Sărbătoarea tinereţii noastre” şi Balul Bobocilor. Latura sportivă este reprezentată de “Cupa Zilele Liceului” la fotbal. Sărbătoarea Fiilor Jilţului este o continuare a manifestărilor, îmbogăţind astfel paleta culturală a localităţii. Cu acest prilej se vor organiza spectacole prezentate de Ansamblul Profesionist “Doina Gorjului”, formaţiile Colegiului Naţional şi a şcolilor nr.2, Croici, Brădet, Runcurel. De asemenea, Carnavalul tineretului, Parada modei, Miss Colegiu Mătăsari, Focul Prieteniei, Gala de box, horele populare şi discoteca în aer liber se înscriu în variante de atracţie a invitaţilor. Evenimentele vor culmina cu organizarea Zilei Recoltelor Bogate şi totodată cu oficierea de slujbe religioase în toate bisericile din Mătăsari. Adevărul de Gorj,nr.117

ZILELE LICEULUI, LA MĂTĂSARI
Continuă, la Colegiul Naţional Tehnologic Mătăsari, manifestările prilejuite de “Zilele Liceului”. După ce ieri a fost ziua rezervată literaturii, prin concursul de eseuri “Chemarea străbunilor”, sesiunea de referate “Literatura română - artă a cuvântului” şi recitalul de poezie “întoarcerea la rădăcini”, manifestările au ca punct comun mediul înconjurător tot ceea ce înseamnă el pe plan educaţional: are loc aici o dezbatere “Poluarea - o problemă ce ne ameninţă existenţa” şi un concurs gen “Cine ştie câştigă”, pe tema “Natura - darul lui Dumnezeu pentru oameni” Gorjeanul nr.3491, A.V. 198

PORTRETE ÎN

AQUA FORTE

Un munte de bunătate O vorbă veche românească spune că nu cunoşti un om decât după ce ai mâncat cu el un sac de sare. Oare cunosc în totalitate şi în profunzime omul, Domnica Graure ? Fiecare dintre noi avem o personalitate aparte. Ea poate fi deschisă sau de nepătruns. Permitem sau nu să fim cunoscute. Aceste rânduri nu încearcă să farmece pe editor prin construcţiile fascinante ale artei epice şi nici printr-un stil reportericesc deosebit. Încerc, dând la o parte vălul vieţii trecute să-mi aduc aminte câteva momente plăcute pe care le-am petrecut împreună de când ne-am cunoscut. Nu doresc să scormonesc în viaţa nimănui. Doresc să-mi amintesc de momentele plăcute, care nu au fost puţine. Nu le voi evoca pe toate. Aş scrie poate un roman. Cum am cunoscut-o ? Eram tinere şi pline de viaţa, în faţa unei noi cariere, ce ne va marca drumul viitor. Cu un fizic plăcut, veselă, cu un timbru al vocii melodios şi dulce, îţi dădeai seama ca prin simpla ei prezenţa totul în jur radia un optimism debordant. Nu ştiu dacă cei care au cunoscut-o cu adevărat şi-au dat seama că în spatele acelei veselii şi a acelui zâmbet întotdeauna voitor, se ascundea ca un val tristeţea şi melancolia. Provenind dintr-o familie simplă, cu cinci copii, au răzbit în viaţă, bazându-se doar pe inteligenţă deosebită şi pe un stil de muncă foarte ordonat. A fost atrasă din adolescenţă de ştiinţele exacte. Probabil o trăsătură de familie, deoarece şi doi din fraţii ei au îmbrăţişat meserii bazate pe matematică, respectiv sunt ingineri, unul la Bucureşti şi al doilea la Sibiu. Viaţa a făcut ca să termine Facultatea de Filologie din cadrul Universităţii din Cluj, dovedind pe parcursul vieţii o rară îmbinare între calităţile inimii cu cele ale intelectului. A fost greu, a fost uşor… Timpul este cel care răspunde la această dilemă. A fost greu. Pierzându-şi mama de tânără, a rămas cu nostalgia dragostei materne pe care şi-a arătat-o mai târziu familiei. Pe patul de moarte mama sa a pus-o să promită că va avea grijă de fratele mai mic, Ion, înlocuind-o. Lăsând această promisiune ca pe un crez, toată viaţa şi-a dedicat-o familiei. Cu multă răbdare şi cu multă înţelepciune a condus familia, încercând ca tuturor să le întindă o mână. Nu s-a gândit că din munca ei să-şi sporească averea, ci s-a gândit cum să contribuie la educarea şi bunăstarea fraţilor,nepoţilor şi strănepoţilor. Aş putea spune că este un munte de bunătate. Câţi dintre noi am fi procedat la fel. Nu şi-a întemeiat o familie; gândindu-se că fraţii pot suplinii această lipsă, că nepoţii pot fi un ajutor la nevoie. Colege fiind nu mi-am dat seama că bunăvoinţa ei nu se răsfrânge asupra familiei, ci asupra tuturor. Am trecut atât eu cât şi copiii mei prin momente grele. Mi-a fost alături. 199

M-a ajutat, m-a îmbărbătat şi nu m-a lăsat niciodată de izbelişte. Copiii mei, mai în glumă mai în serios, au spus că şi-au pierdut tatăl, dar au în schimb două mame - una fiind “Tanti Domnica”. A suferit alături de mine şi de copiii mei. Ce poate fi mai minunat decât să ai lângă tine un om care te înţelege, te ajută şi îţi este alături la bine şi la rău. Dar gândindu-mă acum când scriu aceste rânduri, îmi dau seama că i-a ajutat după posibilităţi pe toţi. Ca director, atât la şcoala din Corobăi cât şi din Dragoteşti, a încercat să facă în aşa fel încât sa lase un loc de „bună ziua”. A dotat şcolile cu materiale pe care alte şcoli nu le-au avut. Azi este un cadru didactic deosebit. O iubesc colegii, o preţuiesc elevii şi foştii elevi. Toţi îi sunt recunoscători pe buna dreptate şi pe merit. Acest om, înzestrat cu o bunătate aparte,cu o bunăvoinţă şi înţelepciune ieşită din comun, merită să fie iubită şi respectată. S-a distins intru totul prin prospeţimea inspiraţiei şi prin minunata puritate a sufletului. Nu pot ca în încheierea acestei mici caracterizări să nu-mi amintesc o strofă din poezia lui Sulli Pradhomme: „Când văd plutind o frunză moartă, / Visez la drumu-i neştiut, / La vântul ce mereu ne poartă, / Spre ziua din Necunoscut.” Rămânând cu nostalgia vremurilor trecute, nu pot să nu port o recunoştinţă vie, o prietenie sinceră omului Domnica Graure. Merită. Mi-amintesc de o strofă din poeziile lui Turgheniev: „Ca apele de primăvară, / Ce trec năvalnic, spumegând, / Frumoşii ani ai vieţii noastre,/ Se duc şi nu se-ntorc nicicând” Profesor Maria Blendea Suflet fără odihnă În urmă cu aproape 35 de ani, o tânără pereche se plimba neliniştită pe peronul autogării din Târgu-Jiu, aşteptând autobuzul de Dragoteşti şi căutând pe cineva care să poată da relaţii despre această localitate. Ea - de statură potrivită, tăcută, gânditoare. El - înalt, corpolent, jovial. Întâmplarea ne-a adus faţă în faţă. Am aflat că amândoi sunt profesori de geografie, absolvenţi ai Facultăţii de Biologie - Geografie din cadrul Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj, promoţia 1968 repartizaţi la cele două şcoli generale din comuna Dragoteşti. Fuseseră colegi de grupă, se căsătoriseră din facultate, şi acum se îndreptau conform repartiţiei ministeriale spre şcolile unde aveau să profeseze o viaţă, să înobileze inimi şi gânduri. Atunci am înţeles şi starea lor psihică atât de diferită. Ea părăsise Clujul, simbolul culturii şi civilizaţiei din vestul ţării, oraş în care s-a născut şi a crescut, urmându-şi soţul într-un sat îndepărtat din Oltenia, sat ce avea legătură cu reşedinţa de judeţ decât printr-un singur autobuz care circula mai întâi până la Timişeni, apoi până la Mătăsari. Neliniştea din suflet şi flacăra din priviri erau provocate 200

de contactul cu necunoscutul atât de diferit de mediul in care se formase. El originar din Peştişani - era mândru că revenise în jud. Gorj, sperând să ajungă cu timpul în comuna natală, căci casa şi satul le considera sfinte. Dar... n-a fost să fie aşa. Nu bănuiam atunci că profesoara Maria Blendea, căci despre ea este vorba, îmi va deveni prietenă pe viaţă, că întreaga sa carieră didactică se va derula în satul meu natal, că vom fi colege în aceeaşi unitate şcolară până la pensie. Ajungând seara în Dragoteşti, au dormit mai întâi la mine, apoi au găsit temporar o gazdă şi după puţin timp s-au mutat în casa familiei doctorilor Gicu şi Bebe Vîlceanu (medici în Bucureşti şi respectiv în Deva), nepoţii lui Ion Vîlceanu - ctitorul învăţământului din Dragoteşti şi nu numai (fiind şi inspector şcolar - Plasa Broşteni). Aici s-au simţit bine în tot cei 30 de ani. Proprietarii nu veneau decât rareori pe acasă, dar fiind oameni de aleasă omenie şi de înaltă cultură, întâlnirile erau aşteptate cu nerăbdare şi bucuria revederii era de ambele părţi. Eu însămi am participat deseori la asemenea momente, fiind prietenă cu cele trei familii. De aici nu a mai plecat soţul doamnei Maria, profesorul Ion Blendea, decât când a trecut în lumea celor sfinţi şi drepţi. De aici nu a mai plecat doamna profesoară, doar când a ieşit la pensie şi s-a stabilit în Mătăsari, împreună cu doi copii, nora şi nepotul. Acomodarea în viaţa rurală, în cei 30 de ani a decurs aşa de firesc, cum eu care cunoşteam Clujul (fiind absolventă a Facultăţii de Filologie din cadrul aceleiaşi universităţi), nici nu bănuiam că poate s-o facă un orăşean: fără lamentări, fără reproşuri. S-a integrat în viaţa satului, în tradiţiile şi obiceiurile lor, de parcă ar fi fost fiica satului. De ce n-ar putea fi cel puţin „Cetăţean de onoare”? Avea grădină de zarzavat, îşi făcea toate treburile singură. La vârsta aceea, a tinereţii, nu înţelegeam de unde are atâta energie. Şcoală, familie (a crescut trei copii), iar seara - o bună dispoziţie pentru cercul de prietenii. Căci în casa în care locuia, unde odinioară învăţătorul Ion Vîlceanu discuta cu Spiru Haret - pe atunci ministru şi bun prieten al fostului inspector - problemele educaţiei şcolare, acum îşi dădeau întâlnire mai toate personalităţile comunei (profesori, doctori, ingineri, directori de întreprinderi industriale din zonă) şi erau primite cu mult respect înalte personalităţi ale Gorjului aflate cu diferite misiuni în zona noastră. Era o familie cu mulţi prieteni. Lângă o ceaşcă de cafea, la lumina lămpii, apoi a becului, se depănau amintiri, se fundamentau experienţele vieţii. Am cunoscut-o treptat pe această mare profesoară şi am rămas prietene nedespărţite, sprijinindu-ne moral, reciproc, de-a lungul vieţii. Ce m-a atras la ea? Avea întregul potenţial de care dispune o femeie: inteligenţă, sensibilitate, credinţă, bunul simţ şi bunul gust, putere de dăruire, intenţie. Momentul esenţial în devenirea ei ca profesoară a fost, înainte de toate, revelaţia muncii. Cu o cultură solidă, cu o generozitate rar întâlnită s-a apropiat de copii, le-a îndrumat şi limpezit calea spre desăvârşire. Rezultatele obţinute s-au datorat profesionalismului ce a caracterizat-o, accentuat de dorinţa de perfecţionare, aspirând mereu la mai bine. 201

Viaţa profesională şi-a împletit-o cu cea familială, dragostea faţă de elevi fiind la aceiaşi parametrii, ca şi faţă de cei trei copii ai săi. Sănătatea şi echilibrul ei, naturaleţea pe care o transmitea atât în carieră cât şi în familie sunt atribute ale unui om deosebit. Întrebată însă de ce i-a plăcut meseria de profesor, ea răspunde şi acum ca şi de-a lungul anilor „Pur şi simplu”; nu-i place să vorbească despre sine. Ne-am pensionat amândouă în acelaşi an -1999. în pragul vârstei a treia simte bucuria de a trăi. Un motiv îl constituie cei trei copii, sentimentul că au fost crescuţi să fie oameni buni şi înţelepţi. Şi cum roata sortii se învârteşte, una din fiice, Oana, este profesoară de geografie, s-a căsătorit şi s-a stabilit în Cluj, locuind în apartamentul în care a crescut şi mama sa. Frumoasă răsplată! Nici nu observă cum sita vremii mai cerne câte un fulg de argint în părul grizonat deja, cum câte un rid îi brăzdează faţa, trăieşte bucuria de a avea nepoţii alături (Alexandru este nedespărţit, dus la grădiniţă doar de bunica). La cei aproape 60 de ani, se străduieşte să ţină cerul vieţii cât mai senin. Aceasta este unica şi marea sa satisfacţie. Şi-i de-ajuns! Sau aşa părea până în septembrie 2002, când vocaţia sa de dascăl, nostalgia celor 30 de ani de apostolat, sentimentul utilităţii, au făcut-o să simtă nevoia de reîncadrare în învăţământ şi să solicite ore la Colegiul Mătăsari. A bătut şi uşile s-au deschis, întâlnind pe domnul director Dumitru Dădălău, om de aleasă omenie şi dornic de ridicare a prestigiului învăţământului din Mătăsari. Acum Maria (nume predestinat sacrificiului, dar şi revelaţiei) funcţionează ca profesor, încadrat la cumul. Elanul tinereţii este înlocuit în mod fericit cu înţelepciunea senectuţii, rămânând constante dăruirea şi complezenţa profesională. îi dorim viaţă îndelungată, sănătate şi voie bună. Prof. Domnica GRAURE Doină, doină, cântec dulce... Realizarea unui proiect feminin mai ales al unei dăscăliţe, impune o atenţie din partea celui care îl compune, femeia fiind acel „subiect” de mare fineţe şi rafinament, astfel încât vorbele sunt puţine şi neîncăpătoare a creiona trăsăturile acestor fiinţe dragi. Am ales, pentru acest modest omagiu adus unei profesoare de limba şi literatura română, numele de Doina - Ileana Hoară de la Colegiul Naţional Tehnologic din Mătăsari. El putea să fie oricare alt nume, dar „Doina” este expresia celor mai largi sentimente umane, când de rău, când de singurătate când de fericire între ai „tăi” … Marele poet român s-ar fi întrebat: „să-ţi fac un cântec? Vorbele-mi sunt goale..” Evident încerc să refac „drumul Doinei noastre” de atunci, din 1966, când la Şcoala Generală din Zorleşti, comuna Prigoria se 202

prezenta la post tânăra Doina - Ileana Dănescu, fiica celui mai destoinic dascăl din Crasna Gorjului. Am asistat-o la clasă şi pe loc m-a surprins bunătatea şi dăruirea acestei dăscăliţe în raporturile cu elevii, profunzimea cunoştinţelor transmise româneşti în formarea tineretului pentru muncă şi viaţă. Mă întrebam în sinea mea dacă nu cumva este prea matură în gândire şi în fapte, dar am renunţat uşor după o altă întâlnire „de profesie” cu tatăl său şi, mai ales cu Mircea Dănescu – fratele; atunci am înţeles că am în faţă oameni de mare cultură, seriozitate şi căldură sufletească. Sigur, anii trec, „se duc ca clipele” şi Doina noastră a luat viaţă în piept şi a dus-o cu demnitate pe tot parcursul celor aproape patru decenii. Azi, Doina – pensionară – munceşte cu aceeaşi dragoste ca-n alte dăţi, desfăşoară aceleaşi lecţii de înaltă ţinută ştiinţifică şi melodică, participă cu regularitate la acţiunile colectivului, ajută cadrele tinere, cu gândul la trecutul ei de dăscălie. Vorbele coerente şi frumoase, cu clas de doină, se apleacă asupra celor mici cu înţelegerea feminină, păşeşte sigur pe holurile largi, cu o punctualitate deplină. Alături de soţul ei, profesorul Ion Hoară, directorul Şcolii Generale din Miculeşti, comuna Slivileşti, Doina a crescut frumos şi inteligent pe cei doi fii ai săi, iar acum este bunică. Ştiu că şi alte nume de personalităţi, sau chiar de oameni simpli, dar cu o viaţă demnă, şi-ar putea găsi loc în paginile „Gorjeanului” nostru, oglindă fidelă a calităţilor semenilor de pe aceste locuri. De aceea, am îndrăznit să deschid lista celor modeşti în viaţă, dar mari în fapte, chiar dacă am început cu litera „D”. În gândurile mele se zbat toate „literele” de la A la Z, cu aceleaşi preţuiri şi respect. Prof. Gheorghe Lungan, Târgu-Jiu, 18 ianuarie 2003

O enciclopedie adevărată Străbatem cărările existenţei noastre către un destin pe care încercăm să ni-l făurim în aşa fel încât să nu ne învăluim în ceaţa anonimatului (se înţelege, a unui anonimat major). Nu foarte mulţi reuşesc ca, după urcuşuri şi coborâşuri, după depăşirea multor meandre., să ajungă acolo de unde, după ce-şi vor fi şters fruntea de sudoare, să poată privi înapoi cu sentimentul că au învins. M-aş fi dorit un reporter direct al aceluia al cărui profil mă mulţumesc să-l creionez din unele informaţii culese de la cei pe care i-am întrebat aşa„din curiozitate”despre viaţa lui, completându-şi cu ceea ce ştiu eu, acest profil dorindu-se a fi„o surpriză”. Elisabeta şi Gheorghe, oameni simpli, dar stimaţi şi apreciaţi în satul lor, care 203

s-au ridicat prin eforturi proprii, sunt binecuvântaţi de Dumnezeu cu mai mulţi copii. Bucuria a fost mare de fiecare dată, la fel s-a petrecut şi atunci când a apărut pe lume şi cel de-al cincilea copil. Nu după mult timp, acesta avea să-şi ia zborul de la casa părintească din Găvăneştii Gorjului, pornit pe drumul său, aceasta petrecându-se după absolvirea claselor gimnaziale, orientându-se spre cariera de dascăl. Tânărul cu o înfăţişare plăcută, de statură potrivită, cu fruntea înaltă, cu părul bogat, uşor ondulat, cu ochii cărora cerul le-a împrumutat două picături din limpezimea şi profunzimea lui, avea să devină în curând învăţător într-un sat gorjean. Drumul spre cunoaştere, spre împlinire nu se opreşte aici,dorinţa de perfecţionare e tot mai puternică. Îşi va continua studiile devenind în cele din urmă profesor de limba şi literatura română, împlinindu-şi astfel un vis. Învăţător deci, într-un început de drum, profesor de limba română mai apoi, devine tot mai apreciat şi cunoscut. Curând va fi cooptat la Consiliul Judeţean al Organizaţiei de pionieri, existent la acea vreme, dovedindu-şi calităţile de îndrumător şi bun organizator. Astfel, parcurge, etapă după etapă, o existenţă ce îl va detaşa de ceilalţi, făcându-l remarcat. Eu l-am cunoscut după ce devenise un adevărat om remarcabil. Asta s-a petrecut prin anii 1967-1968, când, după absolvirea facultăţii eram profesoară la o şcoală din judeţul Gorj. Domnul Gheorghe Lungan, căci despre dumnealui este vorba, m-a îndrumat şi sfătuit în acest început de carieră. Ca inspector şcolar la învăţători, mai apoi, a continuat să îndrume paşii multor începători, să încurajeze pe cei mai puţin iniţiaţi în activitatea de educatori. Temperament năvalnic, spontan, neobosit, un adevărat scorpion, nu-şi stăvileşte preocupările odată cu pensionarea. Nu s-a detaşat de activitatea de educator, dar preocupările se vor diversifica, se vor împleti, se vor completa. Va continua activitatea ca profesor de limba română la şcolile din Târgu-Jiu, în cele din urmă venind la C.N.T. Mătăsari, unde ne-am reîntâlnit după o vreme mai îndelungată. Nici viaţa de familie n-a fost una oarecare. Cea care avea să-i fie tovarăşe de viaţă este Emilia Pupăzan, fiica învăţătorului Vasile Pupăzan şi a Mariei Nişulescu, originară din Mătăsari. Împreună vor creşte şi educa doi copii, Luminiţa şi Florin pe care îi vor realiza frumos pentru viaţă, dar pentru aceasta a fost nevoie să-şi împartă timpul între viaţa de familie şi aceea de om cu multe preocupări. Dincolo de activitatea de la catedră, domnul profesor este preocupat şi de cea publicistică. Atras fiind de farmecul şi frumuseţea poeziei populare româneşti,va publica două volume în acest sens, în care a strâns multe nestemate ale folclorului românesc. O serie de publicaţii gorjene sau din afara judeţului se bucură să găzduiască în paginile lor verticale, studii critice, eseuri cu o problematică diversă. Prin toate acestea, prin întreaga sa activitate a dovedit mult profesionalism, multă exigenţă faţă de propria-i persoană, dăruire pentru cealaltă. Este plăcut să te simţi în preajma unui astfel de om, de la care nu se poate să nu afli cele mai neaşteptate 204

lucruri. Este, aş putea spune, fără să exagerez, o adevărată enciclopedie. În puţinele clipe de răgaz se retrage şi la casa părintească, renovată după gustul şi trebuinţele sale, bucurându-se şi de unele clipe de linişte, de tihnă, lăsându-se purtat de gânduri, care sigur nu sunt puţine şi nici lipsite de frumuseţea şi frumosul fiecăruia în parte. Îşi bucură sufletul cu nepoţeii, revărsându-şi asupra acestora întreaga dragoste şi sunt convinsă că este un bunic preferat, lăsându-şi baltă toate preocupările pentru ca zâmbetul să înflorească pe feţele acestora. Ce poate fi mai frumos? Îşi face timp şi pentru alte pasiuni: calculatorul reuşind să-l captiveze ore în şir. Sunt convinsă însă că scrisul şi lectura rămân preocupările preferate. Fără îndoială, domnule profesor, că aţi fost un favorit al sorţii, un ales al acesteia. Aţi dovedit mult profesionalism şi dăruire, fapt care m-a îndemnat să-mi exprim un gând de preţuire şi consideraţie pentru omul şi profesorul care a acoperit cu activitatea o jumătate de secol. Nu sunt o obişnuită a condeiului, nu ştiu dacă am folosit lumini şi umbre care să realizeze profilul aşa cum miaş fi dorit, încât să se ridice la valoarea pe care o aveţi,dar în el am pus multă sinceritate şi mult respect. Sunt convinsă că mai aveţi multe de făcut şi vă doresc forţa necesară. Prof. Doina HOARĂ Inefabilul feminin Când un dascăl bun iese la pensie sau când, pentru un timp oarecare, este numit într-o funcţie care-l abate de la meseria lui o perioadă, învăţământul are de pierdut.În această profesie se împletesc în mod firesc şi fericit harul, competenţa, răbdarea, perseverenţa, cu o permanentă muncă de autoperfecţionare care-l ţine la curent cu tot ce este nou şi-i oferă acel sentiment de singurătate de sine pe care copiii îl simt şi-l apreciază la dascălii lor. Ce poate fi mai frumos pentru un dascăl decât aprecierea ce i-o dau elevii, dar mai cu seamă după ce vremea şcolarităţii a devenit de mult o amintire? În faţa acesteia păleşte şi devine lipsită de importanţă chiar şi părerea colegelor sau a superiorilor pe linie ierarhică. Ce poate fi mai frumos decât să împărtăşeşti cu generozitate celor ce ţi-au fost încredinţaţi, lumina cunoaşterii tale, să ţeşi cu migală şi răbdare pe urzeală fragilă şi niciodată aceeaşi, sufletul şi mintea copilului-acel tot imperfect, dar mereu perfectibil care însumează exprimare frumoasă şi corectă, logică şi convingătoare, aceea gândire ordonată şi polivalentă, acea capacitate de a înţelege şi interpreta un mesaj ori pe ce cale a venit el? Limba şi literatura română nu este doar limba şi literatura maternă, nu este o disciplină ca oricare alta, menită să furnizeze cunoştinţe dacă e vorba de gramatică sau artistice – dacă e vorba de 205

literatură. Ea este mijlocul prin care elevul capătă conştiinţa de sine, se defineşte în raport cu alţii, se integrează în poporul din care face parte şi pe care, dacă se respectă, îl va iubi şi respecta, se raportează la universalitate. Iată de ce profesorul de Limba şi literatura română nu face o „meserie” pur şi simplu, ci un apostolat, dat fiind faptul că recompensele sale sunt îndeobşte morale. Astfel de dascăli înfloresc, strălucesc şi se sting lângă noi cu discreţia cu care se întâmplă toate lucrurile bune şi profunde ale omenescului. Îi vedem şi-i iubim abia după ce golul lăsat în urma lor la ieşirea la pensie se umple greu sau nu se umple niciodată definitiv. Revenind printre noi ei nu au nimic din plictiseala acră a multor tineri: sunt la fel de generoşi, de risipitori chiar, ca în prima lor tinereţe-prezenţa lor este tonică, discursul lor sigur, gândirea lor ordonată şi profundă, sfatul lor-preţios. Lângă noi se află patru dăscăli de limba română care au fost de-a lungul a mai bine de treizeci de ani modele pentru elevii lor, care au polarizat energiile colectivelor din care au făcut parte, al căror cuvânt a cântărit întotdeauna greu pentru ce-i ce au ştiut a-l auzi şi a-l preţui: Graure Domnica, Hoară Doina, Firan Paraschiva şi Lungan Gheorghe. Despre fiecare, gândul meu are cuvinte de respect, laudă, prietenie. Fiecare reprezintă o ipostază fericită a profesorului de limba română dar deşi multe trăsături îi unesc, sunt atât de diferiţi unul de celălalt. îi uneşte competenţa profesională, îi particularizează sensibilitatea, maniera specifică de a fi şi de a înţelege întâmplarea sau miracolul de a fi - cum ar fi spus Nichita. Am să schiţez un portret al unuia dintre aceştia dar, mărturisesc, mă încearcă pe de o parte teama de-a nu fi nedreaptă faţă de acest dascăl, căci cuvintele mele oricât de expresive ar fi nu-i vor defini în totalitate complexitatea, pe de altă parte dorinţa de a vorbi cu aceeaşi căldură despre ceilalţi care miau fost aproape sufleteşte şi alături de care am format de-a lungul timpului o adevărată echipă. Firan Paraschiva - simplu Chivuţa – căci despre ea am fost onorată să vorbesc -este unul dintre dascălii care-şi pot trece pe cartea de vizită cu majuscule profesia. Un chip frumos şi armonios, zâmbitor, care exprimă adâncimi sufleteşti bogat nuanţate şi inspiră respect şi admiraţie, un chip pe care şi acum, la vârsta deplinei maturităţi descoperi acea candoare luminoasă şi întrebătoare ce înnobilează chipurile feminine la orice vârstă şi care se numeşte inefabilul feminin-iată expresia de ansamblu. Când o cunoşti însă, alte şi alte trăsături îţi lasă o plăcută impresie. Prietenoasă şi plină de solicitudine, dornică să placă şi să nu supere pe nimeni, disciplinată la serviciu ca şi în viaţă, lăsând în urma ei bună dispoziţie, încredere în viaţă şi în forţa omului de a trece peste toate încercările ei cu fruntea sus-aşa a fost şi aşa este. Aceeaşi notă tonică i-a călăuzit şi demersurile profesionale şi n-a contat că a predat în oraş sau în nu ştiu ce sat din judeţ pentru că aceeaşi dragoste de meserie, aceeaşi dorinţă de a se face folositoare, aceeaşi dăruire a însoţit-o pretutindeni. Disciplină, competenţă profesională, pasiune pentru 206

profesie şi responsabilitate-iată pe scurt portretul dascălului Firan. Acestora le stau mărturie foştii elevi, azi ei înşişi oameni împliniţi, la devenirea cărora a avut un considerabil aport. Pe plan familial este din nou exemplară; soţie şi mamă ea a fost deopotrivă liantul şi pârghia de echilibru a unui cămin reuşit. Copiii cărora le-a dat naştere şi pe care i-a crescut în cultul valorilor umane esenţiale- respect, seriozitate, muncă, adevăr-au răsplătit eforturile prin reuşitele lor profesionale şi sociale: dublu licenţiaţi Doru şi Eli sunt azi oameni respectaţi în mediile sociale în care trăiesc. Pentru un astfel de om, viaţa nu este doar o temporară incursiune prin vreme, ci o preţioasă fărâmă de eternitate. De câte ori vorbesc despre pensionari am impresia că recitesc „La steaua” eminesciană sau că redescopăr mesajul baladei Meşterului Manole. Ce dacă zidirea rezistă numai o generaţie? Imaginea se perfectează în timp... Prof. Luminiţa DĂDĂLĂU

GORJUL ESTE SINGURUL JUDEŢ CARE ARE UN COLEGIU NAŢIONAL ÎN MEDIU RURAL
„Nu sunt bani” ni se spune de câte ori întrebăm de ce şcolile au clasele nezugrăvite, băi rupte sau geamuri sparte. Iată că o şcoală din cea mai săracă localitate a Gorjului ne dă prilejul să-i contrazicem pe cei care îşi ascund neputinţa în spatele „lipsei de fonduri”. Ne referim aici la Colegiul Naţional Tehnologic Mătăsari. Pare greu de crezut dar, aici, în ultimul an, zeci de săli de clasă şi laboratoare au fost remobilate, şcoala a fost văruită, iar băile aduse la standardul unui hotel de lux. S-au cumpărat calculatoare moderne care au fost conectate la Internet. Liceul are cinematograf propriu şi în curând va intra în funcţiune o staţie de televiziune cu circuit închis, în fiecare clasă existând deja câte un televizor color. Elevii nu tremură de frig pentru că,în clase au fost instalate calorifere electrice, asta până când se va finaliza noua centrală termică. Caloriferele vor fi apoi mutate la internatul şcolii.Elevii sunt încântaţi de felul în care arată şcoala. „Pentru prima dată în România, un liceu din mediul rural devine colegiu naţional”, spunea ministrul Educaţiei Naţionale la sfârşitul anului trecut, când a proclamat oficial transformarea Liceului Mătăsari în Colegiu Naţional Tehnologic Mătăsari, Directorul CNT Mătăsari, prof. Dumitru Dădălău, ne-a spus în timp ce ne prezenta şcoala că multe îmbunătăţiri au fost aduse în ultimul an: „Nu ne vom opri aici pentru că lucruri bune se pot face în continuare. Deocamdată trebuie să finalizăm noua reţea electrică şi să punem în funcţiune centrala termică proprie”. Prof. Dumitru Dădălău, spune că sute de elevi de clasa a VIII – a din zonele învecinate au fost invitaţi să vadă şcoala cu prilejul sărbătorilor de iarnă. Ei au primit cadouri de Moş Crăciun alături de cei 1400 de elevi ai Colegiului, dar 207

au avut şi posibilitatea unei orientări şcolare şi profesionale. Cu toţii s-au arătat încântaţi de felul în care arată acum şcoala. Roxana Stoian, Informaţia Gorjului Nr. 63, 15 – 21 ianuarie 2001

O ŞCOALĂ REPREZENTATIVĂ PENTRU ÎNVĂŢĂMÂNTUL GORJEAN
Amintiri frumoase, amintiri de neşters mă leagă de şcoală, ca fostă elevă a G.S.T. Mătăsari, apoi cadru didactic în cadrul aceluiaşi grup şcolar.Am revenit în această toamnă, la începutul, acestui nou an şcolar, în instituţia în care am învăţat ani de zile. Îndreptându-mă spre şcoală la 1 septembrie, amintirile m-au copleşit şi filmul anilor petrecuţi în această instituţie s-a derulat în mintea mea cu repeziciune. Clasele primare în care m-am deprins cu scrisul, cititul şi cunoştinţele de bază, apoi perioada de gimnaziu şi de liceu, când pe lângă obiectele de studiu am învăţat despre valorile fundamentale ale umanităţii (bine,adevăr,frumos), valorile care în vremurile tulburi pe care le trăim au cam început să fie uitate mai ales de către generaţiile tinere. Nostalgia anilor de şcoală - perioadă pe care cei mai mulţi oameni o consideră cea mai frumoasă din viaţă - mi-a cuprins sufletul: mi-am amintit orele de curs şi acei oameni minunaţi de la catedră, profesorii mei,care cu multă răbdare şi tact pedagogic formează an de an şi pregătesc pentru viaţă generaţii de elevi. Am fost extrem de emoţionată şi intimidată la gândul că va trebui de-acum să le stau alături în cancelarie, să lucrez alături de doamnele mele profesoare şi domnii profesorii; dar această primă zi în cancelarie s-a desfăşurat cu bine şi asta datorită colectivului de cadre didactice care m-a primit cu căldură, cu sfaturile de început de carieră şi cu încurajări. Am fost fericită să mă aflu alături de aceşti oameni, care au fost întotdeauna pentru mine un model şi acum mai mult ca oricând, să le urmez exemplul. Întâlnirea cu copiii, aceste făpturi fragede care ne-au fost încredinţate nouă, profesorilor, pe parcursul orelor de şcoală, pentru a-i învăţa, pentru a le descoperii aptitudinile şi a insista în dezvoltarea lor şi pentru a-i pregăti pentru viaţă, această întâlnire m-a făcut să realizez ce responsabilitatea voi avea de purtat şi să caut metode de a face lucrurile cât mai bine cu putinţă, mai ales că posibilităţi există. Revenind după o absenţă de patru ani, am găsit în Mătăsari o şcoală modernă, o şcoală reprezentativă pentru şcolile gorjene cu cabinet, laboratoare foarte bine dotate, televiziune cu circuit închis, calculatoare cu acces la internet, o şcoală care vrea să ofere şi elevilor şi profesorilor cele mai bune condiţii. prof. Ionescu Gabriela 208

VOI FI LA ÎNĂLŢIMEA ÎNCREDERII ACORDATE
Iniţial acest subiect cu o tentă uşoară de abordat la prima impresie, devine sugestiv cu cât te gândeşti mai mult la abordarea acestei teme, prin aceasta însemnând să vorbesc mai mult despre mine şi aici amintesc pe domnul profesor de română, care ne-a pus pe fiecare să scriem autobiografia, adică totodată şi unele date cronologice şi, chiar dacă ceea ce scriu se aseamănă cu o autobiografie, totuşi nu este. Aşa cum destinul, soarta este un hazard, o întâmplare câteodată, mi s-a întâmplat un lucru extraordinar, acela de a deveni colegă cu domnii profesori care mi-au călăuzit paşii de-a lungul şcolii (primare), gimnaziale şi liceale, oferindumi o educaţie, cărora le rămân recunoscătoare, iar cea mai mare bucurie a fost atunci când am păşit cu sfială şi emoţie pragul şi,mai apoi cel al cancelariei unde am fost întâmpinată cu afecţiune şi căldură de toate cadrele didactice şi în special de cele cărora le-am fost elevă. Domnul director m-a prezentat în faţa tuturor, prezentarea care a creat unele stări printre care cea de reţinere faţă de domnii profesori care mi-au redat cele mai frumoase amintiri din perioada liceului, reţinerea că aş mai fi încă o elevă a acestui liceu şi nu colegă cu dânşii. Îmi doresc din toată inima să fiu şi, bineînţeles, încerc să fiu la înălţimea încrederii care mi s-a oferit într-un moment în care nu mă aşteptam şi aşa cum o persoană deosebită mi-a spus cândva că tinerii se simt puternici, stăpânii lumii ca şi cum nimic nu le-ar sta în cale, este un mare adevăr,dar se simt şi mai puternici atunci când li se oferă încrederea de a face lucruri măreţe.Ei trebuie să fie încurajaţi cu idei, aşa cum şi mie mi s-a întâmplat şi mai ales atunci când ai norocul să întâlneşti oameni mari, cu o experienţă spirituală bogată şi să-ţi îndrume paşii către ceva constructiv apare o forţă de a duce, la bun sfârşit ideile care, altfel, nu erau în prim plan. Profesia de profesor este totodată şi prima profesie din viaţa mea, reprezentând bucuria de a preda elevilor aşa cum şi mie mi s-au predat multe lucruri interesante. Printre elevii la care predau, de multe ori mi se întâmplă să mă văd printre ei, felul cum gândeam, prin acest lucru încerc să mă apropii de elevi pentru a le reda ce m-au învăţat şi pe mine mulţi dintre domnii profesori şi pe care îi şi văd zilnic, mai pe majoritatea, gândind că mai târziu vor intra pe poarta liceului,ca şi mine de altfel, cu aceeaşi sfială, elevii la care predau în momentul de faţă şi să fiu fericită că am avut o mică contribuţie la formarea lor. Acum, timpul liber mi-l ocup cu lucruri constructive, aşa cum afirma un mare filosof că nu „există bucurie în timpul liber decât dacă l-a precedat bucuria muncii’. Uitându-mă în trecut îmi dau seama de unele jocuri ale copilăriei care acum unele au devenit jocuri foarte serioase ale vieţii, au un sens, o raţionalitate care atunci nu exista. La acest subiect „impresii la început de carieră” nu mă aşteptam, poate dacă aş fi fost într-un alt liceu, dar aici nu mă surprind aceste teme fiindcă am avut norocul de-a avea profesori foarte buni, printre care domnul profesor de 209

română ne surprindea cu astfel de genuri de subiecte şi acum îmi este mult mai uşor având o viziune chiar şi foarte mică a ceea ce ar trebui scris. La acest subiect se pot scrie multe lucruri, iar ceea ce am scris a fost din toată inima, şi am scris cu sinceritate şi stimă pe care o am faţă de toţi cei care mi-au fost ca şi părinţi pentru mine, chiar mai mult cărora le sunt şi le rămân recunoscătoare şi, aşa cum am mai spus-o, o să-mi dau toată silinţa pentru viitorii colegi proveniţi din acest liceu şi aş fi încântată să le citesc sau să le ascult impresiile lor la început de carieră. prof. Brăiloiu Mihaela

CANGURUL 2002
Am pornit din Tg- Jiu, marţi 2 iulie, ajungând în tabăra de la Arbănaşi din judeţul Buzău în aceeaşi zi, spre seară, parcurgând peste 7 ore de mers cu trenul. Tot în aceeaşi seară s-a desfăşurat festivitatea de deschidere a taberei, organizatorii, punându-ne la curent cu programul celor nouă zile. Tabăra a fost organizată pentru a răsplăti meritele celor care au obţinut rezultate bune la concursul internaţional de matematică “Cangurul”. Fiecare elev putea contribui cu idei şi păreri noi privind organizarea cât mai bună a taberei. Tabăra este situată la o distanţă de aproximativ 25 Km de principalul oraş al judeţului, Buzău, în cuprinsul Subcarpaţilor de Curbură. De aici, urcând pe culmile subcarpatice din jurul taberei se pot admira culmile sudice bine împădurite ale munţilor Buzăului şi Vrancei. Tabăra este aşezată în aerul curat al muntelui fiind împrejmuită de câteva case ţărăneşti, într-un cadru de vis. Aşadar, pe 4 iulie, am avut ocazia să vizităm poate cea mai importantă atracţie turistică a acestui judeţ şi anume “Vulcanii Noroioşi”. Unicat în ţară, dar şi în lume, situaţi într-un cadru natural foarte variat. Drumul parcurs de la tabără şi până aici a durat circa 5 ore de mers, dar efortul a meritat. Vineri, pe 5 iulie, aveam să ne continuăm seria de călătorii prin peisajul somptuos al munţilor ce alcătuiesc partea nordică a acestui judeţ. Tot atunci am văzut un alt loc deosebit de atractiv pentru turişti, “Muntele de sare” admirând totodată pajiştile şi pădurile înverzite ale munţilor. Tabăra ne-a oferit oportunitatea de a participa la numeroase concursuri distractive: concursuri de ceramică, de pictură pe sticlă, de postere, de matematică distractivă, campionate de volei, baschet, tenis de masă şi de câmp, fotbal, concurs de miss şi mister, concurs de tabinet, de dans şi multe altele. La concursul de tabinet am reuşit să obţin locul al 111-lea dintre participanţi şi locul 1 la fete. Aceste concursuri distractive au demonstrat că tinerii care cunosc matematică, practică cu succes şi alte lucruri care nu includ matematica. În tabără am avut prilejul să învăţ câte ceva din tehnicile artei moderne şi ale ceramicii. Sâmbătă după amiază, pe 6 iulie, am fost mutaţi în cadrul taberei din 210

“Poiana Pinului”. Clipele petrecute aici au fost la fel de frumoase ca cele petrecute ta Arbănaşi. Această tabără este situată mai aproape de zona de câmpie, dar este la fel de pitorească. La mai puţin de 2 km de tabără, înconjurată cu tei şi pini, se află complexul Mănăstirii Ciolanu, mănăstire înconjurată de sculpturi realizate de tineri sculptori veniţi aici în tabără. Reprezentanţii Teatrului Naţional ne-au ajutat să descoperim şi să învăţăm câteva din misterele teatrului de la apariţia lui, de la formele lui primitive şi până în prezent, la formele lui cele mai complexe. Toţi cei care au participat au primit “Diplomă de jucător”. Tot aici, am schimbat idei şi impresii cu tineri veniţi din afara graniţelor noastre din ţări precum Austria, Ucraina, Bulgaria, Lituania etc. Străinii s-au dovedit a fi foarte prietenoşi în relaţiile cu tinerii români dar şi foarte talentaţi. Focul de tabără din data de 10 iulie a închis mica noastră vacanţă petrecută în cadrul minunat al judeţului Buzău. De la profesorii veniţi alături de noi ne-am îmbogăţit cunoştinţele nu numai cu matematica cunoscută de noi, dar şi cu matematică bazată pe distracţii şi pe jocuri. Joi, a doua zi, am plecat despărţindu-mă cu greu de aceste minunate locuri, dar şi cu dorinţa în suflet că mă voi mai întoarce aici cândva. Chiar dacă nu voi mai revedea foarte curând acele focuri, cel puţin voi păstra datorită experienţei irepetabile, ceea ce ar trebui să reprezinte totul în existenţa noastră şcolară. Tot ceea ce s-a petrecut în cele două tabere nu se încadrează în ceea ce am prezentat eu, dar am înţeles, datorită acestor experienţe inedite, că în lumea noastră nimic nu este imposibil, ci totul este posibil. Performanţa presupune muncă, dăruire şi plăcere în tot ceea ce facem, ea implică dragoste şi nu prespune neimplicare. Performanţa poate fi accesibilă majorităţii, cu menţiunea că cele spuse mai sus să fie îndeplinite. Georgiana Dragotoiu

POVESTEA UNUI OM ADEVĂRAT
Rândurile de mai jos nu au tangenţă cu un renumit român din literatura rusă de la care am preluat titlul, ci doar sintagma „om adevărat” poartă încărcătura valorii vieţii şi muncii persoanei la care voi face referinţă în cele ce urmează: Fiecare ne întrebăm adesea cine este omul cel mai apropiat, cel mai sincer sau adevărat prieten trecut prin sita unor îndelungate probe de loialitate faţă de noi. Şi reuşim să-l identificăm, sau poate ne înşelăm, luând-o de la început pe acest drum sinuos al căutării omului adevărat. Eu l-am căutat dintr-un motiv personal, dintr-o nevoie de amiciţie sau mai ştiu eu din ce alte considerente morale, materiale, politice, culturale, etc. Aceasta pentru că menirea mea este tocmai ca a lui – cultivarea în rândurile oamenilor a acestor valori. Şi l-am găsit, mai mult dintr-o „invidie”, fiindcă este mai bun decât mine, având la activ o viaţă întreagă de muncă, fireşte, cu bucurii şi necazuri, 211

cu satisfacţii sau cu decepţii, dar niciodată învins. I-am luat urma din primii ani de viaţă, de când îşi lua dreptul de a activa cum îl taie capul, colindând dealurile şi văile dintr-o zonă subcarpatică a judeţului nostru, „cercetând” cu uimire fauna şi flora locurilor - misterele naturii – pe care încerca să le dezlege singur, fără sprijin, cum avea să pătrundă în viaţă, triumfător, mândru şi neabătut din drumul său. În anii de şcoală s-a dovedit un elev şi mai apoi un student ambiţios, perseverent, judecat şi mereu interesat de problemele realităţii înconjurătoare, de fenomenele lumii materiale, de cauzele sau efectele acestora. Se întreba adesea şi nu abandona ideile până când nu triumfa în înţelegerea lor. Dezinvolt, radiind de sănătate şi voie bună, stăpân pe sine, sociabil – aşa venea după mulţi ani de studiu de la două facultăţi pe care le-a absolvit cu „magna cum laude” ca tânăr profesor de matematică – înţelept educator al multor generaţii de gorjeni. Munca sa plină de roade l-a ridicat pe scara valorilor, de la director al unor prestigioase unităţi liceale, până la rangul de inspector general, funcţie pe care a deţinut-o decenii de-a rândul. În această ipostază,l-am cunoscut direct, fiindu-i subaltern. Simţeam că are încredere în noi, dar niciodată nu spunea acest lucru. Mereu găsea formule, idei, acţiuni pe care, evident, le adoptam şi le îndeplineam fără şovăire. Când gândea? Când proiecta în cugetul său adânc aceste lucruri? La tot pasul… nu avea tihnă, dacă ştia ceva nelalocul său. Bătea metru cu metru raionul şi apoi judeţul ca să vadă şi să ia măsuri: „Copiii au nevoie de lumină!” – spunea de fiecare dată. Aşa se explică ivirea unor localuri de grădiniţă, de şcoli primare, generale sau licee, internate, săli de sport, laboratoare, biblioteci, cantine, terenuri şi baze sportive, loturi experimentale aprobate în toate localităţile judeţului nostru – rodul muncii sale neobosite de peste trei decenii. În raporturile sale cu elevii şi dascălii se arăta destul de sever. Înfiera pornirile necontrolate, sancţiona lenea, rutina şi delăsarea. Era de-ajuns să te privească drept în faţă şi simţeai o vină umilitoare… Era prezent la toate activităţile didactice şi extradidactice. Se interesa de pregătirea pentru olimpiade, concursuri de orice natură, manifestări culturale, sportive, expoziţii, expediţii de mare anvergură şi pentru toate avea câte un sfat bun, un îndemn, o mulţumire. Ca om, purta un respect deosebit semenilor săi, comunica blând şi atrăgător, era modest şi foarte îngăduitor cu cei neiniţiaţi. Se veselea, juca horele ţărăneşti, râdea molipsitor. Cine era omul acela despre care v-am povestit mai sus? Acesta există cu adevărat şi poartă un nume frumos, respectat şi îndrăgit de toţi locuitorii Gorjului, pentru că aproape 90% îşi amintesc cu drag şi respect de profesorul VASILE ROMANESCU… La început de an, se cuvine să-i adresăm din toate inimile noastre urarea de viaţă îndelungată, sănătate şi voie bună şi asigurarea că exemplul său va fi pentru noi mereu un punct de referinţă. La mulţi ani, domnule profesor inspector general! Prof. Gheorghe Lungan 212

RESPIR, CU ADEVĂRAT, AER DE ŞCOALĂ
Incomparabilă întâmplare norocoasă în viaţa unui om, când el găseşte forma tematică a existenţei sale în care îşi poate împreuna armonios toate însuşirile. Aceasta mi-a izbutit, graţie unei pline şi desăvârşite manifestări a spiritului dinamic şi creator promovat de un temperament vulcanic care organizează şi conduce activitatea colectivului didactic al Colegiului Naţional Tehnic Mătăsari, celui ce i s-a încredinţat marea răspundere de a educa generaţia începutului de mileniu pe frumoasele meleaguri ale Jilţului, profesorului Dădălau Dumitru. Văzută din vremea noastră, situaţia dominantă din punct de vedere al răspunderii individuale şi de grup rămâne orientarea educării conştiinţei morale, foarte importante prin consecinţele lor, evidenţiindu-se: răspunderea părinţilor pentru educarea copiilor, răspunderea în profesia aleasă, răspunderea individuală faţă de societate şi răspunderea morală colectivă faţă de individ. Faptul că în fiecare lună părinţii participă în număr foarte mare la şedinţele şi lectoratele planificate, la analizele semestriale, la sărbătorirea unor evenimente alături de copiii lor, la serbările şcolare sau la alte activităţi cu finalităţi concrete şi utile, nu ezit să afirm că în şcoala noastră se delimitează cu pricepere specificul răspunderii morale şi aria de cuprindere a acesteia. Se are în vedere că, în linii mari, omul va fi în viaţă aşa cum s-au străduit părinţii să-l educe. Şcoala trebuie să ajute pe fiecare să-şi conştientizeze menirea sa, ca pe lângă moştenirea materială pe care părinţii caută să o lase copiilor, pe lângă moştenirea ereditară pe care o lasă vrând, nevrând, mai există o moştenire morală lăsată de părinţi. Mai mult decât atât, în tripla moştenire lăsată de părinţi copiilor, cea mai importantă rămâne moştenirea morală. Cu cât va fi mai săracă moştenirea morală, cu atât va fi mai „bogată” viata copiilor în greşeli. De ce pe locul următor se are în vedere răspunderea tuturor în profesiunea aleasă? Socot ca motivul rezidă în modul de realizare a omului în viaţă. Omul se realizează pe plan uman prin întemeierea unei familii, iar în plan social prin profesiune. Cum este înţeleasă răspunderea în raport cu profesiunea ? Din dezbateri şi alte modalităţi de formare continuă se desprind două planuri, care de fapt se completează. Primul este acela al alegerii unei profesiuni în conformitate cu înclinaţiile înnăscute. Al doilea plan este acela al răspunderii morale în profesiune. Există deci o răspundere faţă de profesiune şi o răspundere în profesiune. Legat de această cerinţă, ecoul gândurilor mele, afirmă cu sinceritate că succesul de necontestat al colectivului nostru în educaţia copiilor, constă, în primul rând în faptul ca cei chemaţi să conducă procesul instructiv-educativ, au înţeles că pentru a reuşi în educaţie, trebuie în primul rând să iubeşti copiii. Fără această iubire nu poţi reuşi mai mult decât acela care ar dori să ajungă celebru, dar nu are calităţi vocale pe măsură. Autorul acestor rânduri consideră semnificativă scrisoarea depusă în cutia de opinii şi sugestii a şcolii, în numele clasei a Vll-a, de către eleva Totolici A., din care citez: „Domnule Director, sunteţi un om cu suflet mare care îşi dă ce are mai scump pentru copiii 213

lui din aceasta şcoală. Nimeni nu ar mai face aşa ceva pentru noi, aşa că ne sunteţi foarte drag şi vă iubim....”. Omenie, iubire şi îngrijire de copii şi de formare a sufletului lor pe căi raţionale şi sentimentale, încât la fiecare pas ai satisfacţia de a vedea triumfând bunul simţ şi superioritatea inimii, în pofida pustiului sufletesc care încruntă atât de enigmatic fruntea îngustă, dar pretenţioasă a unor pedagogi. Nimeni nu trebuie să vadă în aceste rânduri intenţii polemice personale, mă refer numai la atitudini. Toate acestea pentru că şcoala trebuie să devina o „familie” adevărată, creatoare de suflete, iar „autoritatea”ţinută numai cu catalogul e departe de a fi o autoritate pedagogică. Dar nu este suficient să iubeşti copiii, pentru a reuşi în educaţie trebuie să te străduieşti să înveţi tainele acestei ştiinţe. Fără această cunoaştere nu poţi reuşi mai mult decât acela care are voce,dar nu ştie s-o cultive, cum s-o folosească pentru a deveni un adevărat cântăreţ. Uneori ne întrebăm dacă celui care-i lipseşte iubirea faţă de copil îi putem oferi iubire,dacă el nu o are de la natură. Poate iubirea ca şi talentul, este un dar primit de sus. Dar putem oferi iubirea noastră faţă de copii ca un exemplu şi îndemn pentru alţii. Simt nevoia să citez din Al. Vlahuţă: „Când am ştii toţi ce să facem cu viaţa noastră, când am putea să dăm, în fiecare moment, cea mai bună întrebuinţare energiei de care dispunem - ce lume ar fi, Doamne! Adevărat paradis!” Numai sfera superioară, cea care creează şi modelează, trebuie să ne atragă, considerând ca o datorie sacră pentru orice intelectual adevărat să lărgească şi să prelungească spaţiul acesta, pentru ca el să cuprindă întreaga generaţie de elevi unitar şi curat precum e lumina cerului. Toţi trebuie să înţelegem că progresul omenirii este posibil prin luminare şi nădăjduim în capacitatea de educare a individului ca şi a colectivităţii printr-o răspândire mai generală a culturii. Cărturarii care cred în profesia lor nu se îndoiesc niciodată că se poate preda şi învăţa în mod desăvârşit tot ceea ce este moral. Omului, pătruns de simţămintele morale, i se pare întotdeauna neînsemnată şi himerică propria sa existenţă, dacă el este lipsit de ideea confortabilă că ar putea contribui şi el, ca individ, cu râvna şi influenţa sa, la dezvoltarea morală a întregii mase de elevi. Prezentul nostru să fie numai o treaptă spre o mai înaltă desăvârşire, numai o pregătire pentru un proces vital mai perfecţionat. Dirigintele sau profesorul care ştie să adeverească printr-un nou ideal această putere de a nădăjdui în progresul moral al elevilor săi, acela devine conducătorul iubit al generaţiei încredinţate spre educare. Învăţătura nu trebuie să lase loc niciunei uri pătimaşe, ea îşi pune eroica şi răbdătoarea stăruinţă într-un ţel depărtat şi abia vizibil acum. Este şi rămâne un ideal spiritual potrivnic impulsurilor iraţional ale pasiunii ruşinoase. Fanatismului îi este mult mai uşor să aprindă cu ajutorul urii, flacăra sa nelegiuită. Nu este greu să observi că există pe lumea aceasta şi oameni care nu înţeleg că orice realizare colectivă sau personală devine posibilă prin eforturi şi inteligenţă. Ba mai mult, îi deranjează calităţile unora, adică exact ceea ce 214

ar trebui să ne bucure pe toţi. Privirea severă, uneori chiar resemnată a omului activ care lucrează de dimineaţa până seara, deseori uimindu-ne cu puterea de concentrare si efort, reuşeşte să lumineze pe cei din jur cu un surâs ironic. Tăria lui este întemeiată pe principii - pe adevăr şi dreptate, pe ordine şi lege, pe datorie şi mărinimie - este dârzenia celui înţelept. Puterea celui slab este îndărătnicirea. Punctele de vedere exprimate până aici, conştientizate prin diverse modalităţi, dau instituţiei în care lucrăm emblema unei şcoli adevărate, cu atmosfera specifică normalului benefic. Dragostea de şcoală, bucuria inaugurării fiecărui an de învăţătură, sărbătorirea la sfârşitul lui a premianţilor, succesele, dragostea pentru dascăli, emoţiile tezelor, febra pregătirilor unor serbări şcolare, legile atât de frumoase ale camaraderiei şcolare şi alte valenţe dau culoare vieţii elevilor şi profesorilor din Colegiu. Elevii învaţă într-o şcoală frumoasă, cu bază materială de invidiat, cu colegi mulţi, manuale suficiente, laboratoare modern dotate, bibliotecă, sală şi bază sportivă încăpătoare, televiziune integrată, computere moderne ş.a., toate subordonate ideii de a învăţa şi educa. Nu lipsesc distracţiile, sportul şi excursiile. Se conferă statutul de elev ca fiind o treabă foarte serioasă. Nu te poţi juca cu doisprezece ani din viaţă. Temelia celui mai de preţ edificiu - profesiunea - sunt cunoştinţele. Întrecerile, discuţiile si îndemnurile promovate în cadrul diverselor activităţi cu elevii, traduceri de texte, analize literare, încercări literare de poezie şi proză, vizionări de spectacole, de filme, cooperări şi colaborări la revista Colegiului „Murmurul Jilţului” şi la alte publicaţii, chiar de specialitate, precum şi multe alte preocupări pentru o cultură multilaterală, călăuzesc elevii spre o concluzie care devine din ce în ce pentru mai mulţi credinţa că ceea ce înveţi trebuie făcut cu temeinicie. Concursurile pe obiecte, activitatea diversă, lectura, frecventarea muzeelor şi a unor expoziţii, lansări de cărţi în prezenţa unor personalităţi intelectuale, trăirea unei intense vieţi culturale, toate sunt subordonate învăţăturii - care este însăşi raţiunea de a fi şi a te numi elev. Transpuse toate acestea pe coordonatele vieţii şcolare, reiese cu limpezime nevoia încadrării totale în disciplina şcolară. Ştim că există printre elevi unii cu o concepţie adânc dăunătoare: „învăţ atât cât îmi dă ca temă şcoala, sau nici atât”, spun ei. Şi din comoditate ei adaugă:„nu avem timp să ne facem o cultură generală în afara orelor de şcoală pentru că avem atât de mult de învăţat pentru ore...”. E limpede pentru oricine că aceste cuvinte reflectă mulţumirea cu puţin. Profesorul este acela care trebuie să sesizeze la timp asemenea lucruri. El nu leagă pe nimeni la un stâlp de caznă, mâna sa nu-i înarmată cu sabie, nici o pasiune fanatică nu-i desfigurează chipul, dar ochiul său se înalţă limpede, luminos şi autoritar, priveşte deasupra tumultului iar raţiunea, cea eternă şi tăcut răbdătoare va aştepta neclintită. Timpul ei vine, revine întotdeauna. Profesor Mihail Mărtoiu, fost inspector şcolar general al judeţului Gorj

215

110 ANI DE ÎNVĂŢĂMÂNT, LA MĂTĂSARI
Am fost, recent, oaspeţii satului Croici, însoţindu-l pe deputatul PSD, Ion Florescu într-o acţiune de „luare de contact” cu oamenii şi locurile judeţului. Acţiuni care se desfăşoară săptămânal şi la care participă toţi parlamentarii pesedişti gorjeni, fiecăruia fiindu-i repartizată, de către preşedintele organizaţiei judeţene, Nicolae Mischie, câte o numită zonă a Gorjului. Adunaţi la Şcoala generală Croici, care datează din 1926, (dar atestarea primelor forme de învăţământ primar pe aceste locuri se va aniversa în octombrie a.c., 110 ani!), sătenii au avut destule de spus parlamentarului gorjean. Nu atât despre conducerea administrativă de la Mătăsari (de care aparţine satul), cât despre problemele cu care se confruntă zi de zi: transportul lor şi al copiilor ce merg la şcoală la Mătăsari; alimentarea cu apă a gospodăriilor din sat; drumul comunal. Au vorbit despre “durerile” lor: V. Pamfiloiu (cel care a luat viaţa de la capăt, cum se spune, recalificându-se şi deschizându-şi o fabrică de mobilier de serie mică); Cristian Biţu (care a pus problema actualizării planului de dezvoltare economico-socială al localităţii); Ion I. Lupşoiu (preşedintele organizaţiei PSD Croici); viceprimarul Udrişte de la Mătăsari; decanul de vârstă din Croici, pensionarul Constantin Stoichiţoiu; prof. Ion Dădălău, directorul adjunct al C.N.T. Mătăsari, prof. Dumitru Dădălău, directorul Colegiului Naţional Tehnologic din Mătăsari, fiu al satului. În cuvinte simple, oamenii i-au spus deputatului Ion Florescu ceea ce-i „doare”: ar mai vrea un microbuz şcolar („maşina galbenă”) care să-i ducă şi să-i aducă de la liceul din Mătăsari pe copiii din Croici, deoarece pe timp nefavorabil, în special iarna, drumul de acces devine greu şi anevoios; ar vrea să fie sprijiniţi pentru înfiinţarea unui dispensar şcolar la Colegiul Mătasari, unde învaţă peste 2000 de elevi; pentru satul lor îşi doresc îmbunătăţirea alimentării cu apă, oferind şi soluţia săpării unor puţuri de către CNLO datorită căreia, prin mineritul din zonă, au avut şi de lucru, dar şi de suferit. Toate acestea au fost ascultate cu atenţie de către deputatul Ion Florescu şi notate de către şeful de cabinet al acestuia, juristul Adelin Ungureanu. Nu li s-au făcut promisiuni deşarte oamenilor, au fost îndrumaţi să identifice singuri soluţii pentru a le fi mai bine în comunitatea în care trăiesc şi muncesc, urmând ca propunerile lor să fie înaintate şi analizate la nivelul instituţiilor competente. Consiliul local din Mătăsari, consilierii care răspund de satul Croici, împreună cu oamenii locului suntem convinşi că vor pune umărul pentru ridicarea nivelului de viaţă în „satul dintre dealuri”. Am părăsit Croiciul şi pe oamenii săi cu promisiunea unei reveniri, în toamna acestui an, la “Fiii Jilţului” când se va aniversa acel secol şi ceva de învăţământ în Mătăsari. Marius Becherete, “Gorjeanul”, nr. 3615 11 aprilie2003 216

MISS KAREN MARTIN LA MĂTĂSARI
Timp de două săptămâni, 08-22 februarie 2003, domnişoara Karen Martin, cetăţean american, din statul Ohio a fost oaspete de seamă în judeţul nostru. Scopul „vizitei” a fost acela de a contribui la pregătirea cadrelor didactice care predau limba engleză în vederea sporirii rolului şcolii româneşti în stimularea interesului elevilor pentru studierea, însuşirea şi utilizarea limbii engleze în comunicarea orală si scrisă, în orice relaţie interumană. Pentru cititorii „MURMURULUI JILŢULUI” credem că este necesar să facem o succintă prezentare a oaspetelui nostru. Născută într-un mic orăşel, Sardis, din statul american Ohio, din familia unui renumit medic stomatolog şi fermier în acelaşi timp, Karen a studiat la Universitatea din Ohio State şi, la o frumoasă vârstă a tinereţii sale, reprezintă interesele şi dorinţele americanilor pentru sporirea gradului de cultură şi civilizaţie în întreaga lume. A sprijinit timp de opt ani de zile învăţământul din multe ţări africane şi europene printre care enumerăm Mauritania, Iordania, Marocul şi România. O fire blândă şi de o sinceritate de invidiat,o„perlă americană” Karen este foarte apropiată de elevi şi cadrele didactice din unităţile vizitate. Vorbeşte frumos timbrat, clar şi coerent, se bucură de mediul ambiant creat, râde molipsitor, cântă vocal şi instrumental piese de mare virtuozitate din repertoriul universal, încât cu greu s-au derulat despărţirile de la şcolile pe unde a fost. În judeţul nostru, Karen a avut un program destul de încărcat: instruirea profesorilor, cu o vechime de până la cinci ani, care predau limba engleză în şcolile din zonele defavorizate: Mătăsari, Urdari, Plopşoru, Runcu-Bâlta, Bălceşti, Bumbeşti-Jiu, Negomir-Raci, asistenţe la unele lecţii desfăşurate de cadrele din aceste localităţi, precum şi din municipiul nostru. Este de apreciat modul în care au înţeles şi s-au pregătit elevii şi profesorii de la aceste şcoli. Vizita la Mătăsari avea să fie o uimitoare surpriză pentru oaspetele nostru drag. Primită cu multă căldură şi dragoste, elevii şi cadrele didactice au dovedit un interes crescând faţă de această activitate. Profesorii Ionela Ceauşescu şi Claudiu Lucan au demonstrat nu numai conştientizarea misiunii lor didactice, ci şi cultura personală, largile posibilităţi de comunicare în limba engleză, precum şi sentimentele faţă de oaspetele american. Aici, în laboratoare dotate recent cu calculatoare în valoare de peste un miliard şi jumătate de lei, în muzeul Jilţului s-au desfăşurat lecţii în variantă modernă şi spectacol folcloric bilingv. De asemenea, întâlnirea cu numerosul colectiv didactic a pus în evidenţă similitudinea preocupărilor dascălilor din cele două ţări, dorinţa de a se cunoaşte, reciproc, cât mai multe din experienţa dobândită în domeniul instruirii şi educaţiei tinerei generaţii. Primirea călduroasă cu participarea unui număr mare de elevi ai colegiului, calitatea activităţilor didactice, implicarea de nedescris a directorului Dumitru Dădălău în conceperea, organizarea şi desfăşurarea acestei acţiuni se pot deduce 217

uşor din cuvintele inserate de Karen în „Cartea de Onoare” a şcolii: „You have an excellent school and an excellent director! Thanks again. Best of luck in the future. Sincerely, Karen Martin, U.S.Embassy” sau din adorabila felicitare adresată „Boss-ului” de 1 Martie; „Thank you again for a memorable visit to your school”. (O excelentă şcoală şi un excelent director. Mulţumesc din nou. Mult noroc în viitor. Cu sinceritate! Mulţumesc din nou pentru memorabila vizită în şcoală. Karen Martin). O acţiune, un rezultat care ne bucură, ne stimulează. Dorim tuturor cadrelor didactice din Gorj multe si însemnate rezultate în munca lor nobilă. Prof. Luminiţa - Mili POPESCU, inspector şcolar de specialitate

GÂNDURI DESPRE KAREN MARTIN
Ionela POSTELNICU. După ce domnul profesor de limba română ne-a anunţat că am avea o vizită importantă în şcoală şi ne-a precizat numele persoanei, cu toţii am rămas plăcut impresionaţi şi oarecum speriaţi de această vizită. Profesoară de engleză fiind, aflată în a şaptea lună de vizită în România, Karen Martin, a asistat la orele de engleză a numeroşi elevi din toată ţara, făcânduşi impresii numeroase. Ultima impresie avea să şi-o facă despre noi, elevii din Mătăsari. Vizita dumneaei în şcoală, ne-a făcut să fim mai încrezători, mai siguri pe noi. La început, la prima vedere, s-a părut o persoană mai distantă, căreia nu-i place să comunice, însă... ne-am înşelat. În momentul când ni s-a oferit posibilitatea de a-i pune întrebări, am ridicat mâna, şi am rostit: „ What is your opinion about Romania?” şi dânsa mi-a răspuns cu o căldură ce m-a cuprins şi mi-a dat curaj să-mi continui dialogul: „It’s very cold here”. Într-adevăr, este foarte frig la noi în ţară, dar noi nu simţeam frigul, pentru că eram învăluiţi de o căldură pe care nu ne-o puteam explica. Ochii dânsei, mari şi albaştri, ne stăpâneau şi ne îndemnau la comunicare. Chipul vesel şi glasul cald, dulce, zâmbetul, demonstrau faptul că este o persoană sociabilă, fără pată de răutate, cu sufletul curat. Din dialogul purtat, a rezultat faptul că este singură, nu are o jumătate a vieţii, o companie pentru viaţa pe care o duce, însă nu se simte singură. Ne-a explicat un lucru pe care noi îl ştiam deja: „My family, are the most important people in my life, and that way l’m not feeling alone.” Ne-a mărturisit că, acum, după şapte luni de depărtare de casă, de familie, se simte singură, pentru că vorba aceea: „Nicăieri nu e mai bine ca acasă.” Felul în care vorbea, în care povestea lucruri din viaţa dumneaei, cum a întâlnit vedete TV, cum ştie patru limbi (ne-a vorbit chiar şi în arabă) şi mai ales ştie să aprecieze ceea ce are, ne-a determinat să fim mai realişti, să vedem mai clar norocul şi onoarea cu care ne-a binecuvântat Dumnezeu prin vizita lui Karen în această şcoală din localitatea noastră. Încă o lumină în viaţa 218

noastră de elevi, alături de multe altele anterioare, aprinsă de cel pe care Karen l-a lăudat:„Your director, is a good person. He has a big soul and he makes very much for you. You should be proud, because you have a such beautiful personne to coordonate you.” Acest lucru ne-a convins total de faptul că ştie să aprecieze şi ceea ce vede, pentru că, a rămas profund impresionată şi de laboratorul de informatică, în care am întâmpinat-o. Şi, cum spunea Mircea Eliade: „Deasupra tuturor gloriilor efemere şi deşertăciuni legate de patimile noastre omeneşti,un singur punct rămase fix, neclătinat de nici o catastrofă istorică, “geniul”, pentru că aşa este Karen, un geniu, prin modul în care priveşte viaţa şi prin felul său de-a fi, alături de multe alte genii. Alexandra BĂDOI. 18 februarie 2003 a devenit o adevărată sărbătoare pentru noi, o zi în care obiceiurile străvechi se îmbinau cu tot ce e modern. În şcoala noastră, pentru prima dată a venit o domnişoară profesoară forte modestă, Karen Martin din America. A fost întâmpinată cu pâine şi sare, apoi a vizitat şcoala noastră. După ce a asistat la câteva ore de limba engleză, a venit la muzeul şcolii. Acolo i-am pregătit o surpriză. Elevii clasei VIII B au pregătit o şezătoare în limba engleză. Toţi copiii lucrau ceva; fie ţeseau la război, tricotau, torceau, fie făceau coşuri sau mături. Aşa cum se face în şezătorile româneşt, i-am spus glume, proverbe în limba engleză şi am cântat. Am avut o mare surpriză din partea domnişoarei Karen: după ce s-a terminat şezătoarea, ne-a spus o glumă şi a cântat la chitară foarte frumos. A gustat mâncărurile noastre tradiţionale, a dat mâna cu fiecare dintre noi şi a făcut fotografii. Se simţea şi emoţia noastră, dar mai ales emoţia dumneaei. E o persoană foarte sensibilă, drăguţă, modestă şi cu un suflet mare. Sper să nu uite niciodată şcoala noastră şi să mai vină pe la noi, pentru că sunt convinsă că fiecare dintre noi va păstra această amintire plăcută ş,i poate, dacă vreodată vom călca şi noi pe pământ american ne vom aminti cu siguranţă de domnişoara Karen Martin. Dumitru Alin BURĂU. Karen Martin este o profesoară din S.U.A, care a venit la noi în ţară pentru a vedea cât de bine se vorbeşte limba engleză în şcolile româneşti. Când am aflat că şcoala noastră va fi vizitată de o americancă şi că va trebui să ţinem o oră deschisă la care va asista şi Karen, am rămas înmărmuriţi. Înainte de a vizita colegiul nostru, Karen a vizitat şi celelalte licee din judeţul Gorj. Pe data de 18.02.2003, când Karen era aşteptată să ne viziteze şcoala, toţi aveam emoţii şi ne rugam ca totul să se desfăşoare cu bine. La ora 11 fix, Karen a sosit şi a fost condusă în cabinetul de limba română, unde noi o aşteptam, după care ora a început. Noi, împreună cu doamna dirigintă Ceauşescu Ionela, i-am prezentat imagini despre judeţul Gorj. După toate prezentările, Karen s-a oferit să-i punem întrebări, la care ea ne-a răspuns cu multă bucurie şi mult calm. Ne-a povestit despre şcolile din S.U.A, care sunt foarte diferite de ale noastre, despre tinerii americani, cărora le place să navigheze pe internet şi să se joace pe jocuri video şi despre sporturile americane. 219

Nouă ni s-a părut că este o persoană frumoasă, comunicativă, plină de umor, căreia îi plac foarte mult copiii şi sperăm că a plecat cu impresii foarte bune despre şcoala noastră.

„PERFUZII CU CERNEALĂ”
- de Liliana Hinoveanu Domnul director Dumitru Dădălău: „Stimaţi invitaţi, cadre didactice, dragi elevi! Sărbătorim astăzi un eveniment deosebit în viaţa şcolii noastre, premergător, sărbătoririi a 153 de ani de la naşterea poetului nepereche, Mihai Eminescu. Este o zi frumoasă, este o zi superbă, în care oaspeţii noştri dragi au ţinut cu tot dinadinsul să fie alături de noi la această mare întâmplare de suflet. Daţi-mi voie, ca la acest moment aniversar să salutăm distinsele doamne, titani ai microfonului oltenesc, pe doamna Liliana Hinoveanu şi doamna Ioana Dinulescu; cu acelaşi respect, îl salutăm, ca de fiecare dată, pe bunul nostru prieten, profesorul Ion Sanda, directorul Direcţiei Judeţene de Cultură şi Patrimoniu Gorj. V-aş ruga să nu epuizaţi aplauzele, căci pe drum se află domnul inspector general din Ministerul Educaţiei şi Cercetării, domnul profesor Stelian Ursu, domnul inspector general Nicolae Mergea de la Inspectoratul Judeţean Gorj, iar în fuga timpului, directorul Radioului Craiova, Mircea Pospai, aleargă cu cât o putea la oră să ne prindă aici, în această activitate. De asemenea, suntem onoraţi de prezenţa presei, ca de fiecare dată, oameni de primă mărime, condeieri de suflet ca Nicolae Giorgi de la „Gorjeanul” şi alţi prieteni de la „Adevărul de Gorj”, „Informaţia Gorjului”şi alte publicaţii de la noi, din judeţ. Aş vrea să-mi daţi voie să deschid această manifestare de suflet, amintindu-vă că ea a fost pregătită cu mult timp în urmă şi este o mare cinste şi onoare să poţi să aduci din şpalt o carte care să fie lansată, nu în mijlocul Craiovei, nu în oricare alt municipiu din Oltenia, ci, aici, în Mătăsarii Gorjului, care a fost de-a lungul anilor portdrapelul Radioului Craiova. Această carte se numeşte „Perfuzii cu cerneală” şi poartă semnătura distinsei doamne Liliana Hinoveanu, poetă şi publicistă. Născută din părinţi de dascăli, într-o localitate a Mehedinţiului, cochetează cu poezia încă din tinereţe, şi părinţii, în special tatăl, cu ochii albaştri, o învaţă să iubească „Cuibul cu guguştiuci din plopul înalt din faţa casei” şi să lege cuvintele unele de altele pentru a crea cele mai frumoase propoziţii în limbă română. Doamna Liliana Hinoveanu vine, de fapt, pe o linie post-modernistă, încadrându-se foarte bine în poezia stănesciană şi soresciană, având în vedere că prin tot ceea ce a scris până acum, cuvintele scrise pe hârtia albă, reprezintă o stare de fapt. Să îţi propui să faci poezie în această perioadă este un lucru extraordinar, întrucât distinsa noastră invitată astăzi nu face nimic altceva decât 220

să vină să ne dea nouă sentimente şi aceste sentimente, care pătrund prin furtuna vremii le dă vieţii...şi dacă sunteţi cuminţi şi ascultători s-ar putea, mi-a promis, că ni le dă şi pe gratis, drept pentru care-i mulţumim. Să faci echilibristică între „un ion negativ şi un ion pozitiv”, să vii să magnetizezi un suflet cald şi iubitor de frumos, iată ce a putut să facă mai bun Liliana Hinoveanu, împreună cu soţul şi familia sa, să ne dea nouă, cititorilor din Oltenia, tot ceea ce este mai frumos în limba română, tot ceea ce este mai frumos în dulcele dor universal. A fi la Radio Craiova, a face poezie, a fi în contact permanent cu oameni de diferite speţe iată un mod durabil de a face poezie, iată cum se leagă cuvintele unele de altele şi iată cum starea de fapt se transformă într-o existenţă perpetuă şi, iată, că doamna Liliana Hinoveanu planează deasupra noastră, a tuturor şi lasă urme puternice în poezia modernă contemporană. Este plăcut să avem asemenea scriitori în mijlocul nostru, mai ales că noi în această «vale a luminii” încercăm să ţinem pasul cu timpul şi departe de biblioteci, de librării, departe de acei ce sunt în contact permanent cu condeiul, încercăm din când în când să ne întâlnim cu oaspeţi dragi, cu oameni ce ştiu să facă poezie, cu oameni care se întâlnesc acolo sus, cu oameni ce au dus lirismul pe cotele cele mai înalte. De aceea, ca să lăsăm şi pe alţii să-şi spună cuvântul să lăsăm sufletul doamnei care e ca o Veneţie într-o gondolă să se bucure de liniştea sufletească a celor ce suntem prezenţi aici şi să înţeleagă că cei peste 2000 de elevi ai C.N.T. Mătăsari împreună cu cele 120 de cadre didactice o iubim, o stimăm, o respectăm pentru tot ceea ce face. Vă felicităm, stimată doamnă, pentru tot ceea ce aţi scris până acum, pentru faptul că ne lăsaţi nouă, urmaşilor, o poezie frumoasă, o poezie care încântă pe orice cititor, o poezie care poate să tresalte sufletul fiecărui cititor şi în special pe cel al tineretului zilelor noastre. Vă dorim ca viaţa să vă ofere în continuare noi posibilităţi de a scrie cât mai multe cărţi şi, dacă aţi putea,să le lansaţi în Mătăsari. Am făcut o convenţie la începutul acţiunii noastre şi daţi-mi voie să-l invit în continuare pe domnul director al Direcţiei de Cultură, Patrimoniu şi Culte, domnul Ion Sanda, profesor, care, vedem noi ce va spune înainte de a se duce la iubirea dumnealui dintâi, Grupul Şcolar „Gheorghe Magheru” „Stimate domnule director, Mitică Dădălău, înalte şi distinse reprezentante ale scrisului românesc: Liliana Hinoveanu şi loana Dinulescu, înalt distins corp profesoral din Colegiul Mătăsari, dragi elevi, prieteni ai versului şi ai «Versului» românesc. Ne aflăm într-un moment de înaltă sărbătoare, spuneam cu alte prilejuri că, dacă aş fi un legiuitor, aş numi ziua de 15 ianuarie, oficial, nu ştiu prin ce ordonanţă sau lege «Ziua naţională a limbii şi a literaturii române” şi aş mai numi-o «Domnul Eminescu”. lată-ne-n preajma zilei de 15 ianuarie, aici la Mătăsari, în acest cadru sărbătoresc, cu buchete de bucurii spirituale ce vi le aducem din adâncul sufletelor noastre. De nenumărate ori am venit aici, vin şi voi veni de câte ori voi fi invitat, voi veni cu cea mai mare plăcere pentru că am fost primit cu o căldură nemaipomenită de oamenii minunaţi ai acestor locuri. 221

Fără îndoială «omul sfinţeşte locul», dar va trebui în continuare să sfinţească locul şi locurile. Desigur este greu să-ţi aduni cuvintele să spui tot ce-ai vrea tu mai frumos într-un cadru sărbătoresc...dar, aşa cum ne pricepem ne exprimăm bucuria că suntem împreună cu dumneavoastră la lansarea unei cărţi deosebite de poezie ce va poposi la dumneavoastră în bibliotecă şi o veţi răsfoi toţi, este cartea distinsei poetese, a doamnei Liliana Hinoveanu despre care vorbea ilustrul dumneavoastră director Mitică Dădălău, omul care peste tot pe unde s-a dus a sfinţit locul. Cartea se numeşte «Perfuzii cu cerneală”. Am primit-o acum 2 ore, am răsfoit-o în grabă, ca orice om curios, şi îngăduiţi-mi şi mie să transmit în faţa dumneavoastră şi cu ajutorul dumneavoastră, felicitări pentru poetesa Liliana Hinoveanu pentru reuşita aceasta şi nu numai. În mare grabă am putut să-mi dau seama că Liliana Hinoveanu rămâne în acea atmosferă poetică despre care spunea domnul director Mitică Dădălău, atmosferă poetică strănesciană sau soresciană. Este o poezie contemporană care ne unge sufletele, o poezie încărcată de subtile adevăruri. Daţi-mi voie să încerc să vă conving citindu-vă doar o singură poezie din această carte «Perfuzii cu cerneală”, a Lilianei Hinoveanu. «Rodia» (36). Felicitări Liliana Hinoveanu, vă aşteptăm cu noi volume şi cu aceeaşi bucurie pentru a ne revedea, nu numai în Mătăsari, ci şi în alte locuri în acest «Gorj de pasăre măiastră” sau în acest Gorj,despre care o tânără şi frumoasă poetesă spune că «seamănă, măi omule, Gorjul meu cu Soarele”. Permiteţi-mi să vă citesc o poezie ce-am făcut-o cu ani în urmă când eram în tabăra de la laşi, am scris-o chiar la Bojdeuca din Ţicău. Însoţeam cu grijă tineri elevi de la mai multe licee, grup din care făceau parte şi doi elevi de la Liceu, pe atunci, din Mătăsari. Trei zile, unul dintre aceşti copii n-a prea vorbit, iar eu i-am adunat la mine şi am spus «Copii, avem un program, în care trebuie să publicăm şi nişte versuri»,iar el a spus: «Domnule profesor, uitaţi şi de la mine câteva versuri”; vă rog să mă credeţi că m-a uluit. Am luat legătura cu domnul Director Dădălău şi i-am spus: «Vezi că ai un mare poet acolo” şi, vă rog, dacă-l întâlniţi să-i transmiteţi că profesorul Sanda îl roagă să nu renunţe la condei, căci este un talent extraordinar. Este vorba de Alin Dobromirescu. Domnul director Dumitru Dădălău: „Care acum este profesor aici!” Domnul Ion Sanda: „O surpriză extraordinară şi cred că locul lui este lângă noi. Eram împreună cu el şi cu ceilalţi membri ai echipajului la Ţicău şi acolo m-au răscolit amintirile şi ţinuturile acelea încărcate de istorie şi de pitoresc şi am scris următoarea poezie: «Unde eşti Mihai, bădie Pe ce căi îmi rătăceşti Chip frumos cu negre plete Vânt dinspre nemurire În pridvor de Ipoteşti...» 222

Domnul director Dumitru Dădălău: „Mulţumim domnule profesor Sanda pentru toate cuvintele frumoase spuse la adresa acestei instituţii, la adresa copiilor noştri dragi, la adresa colegilor mei pe care-i iubesc şi-i stimez ca de fiecare dată. Am aici un grup de liceeni care încearcă să ne aducă în faţă câteva din creaţiile doamnei Liliana Hinoveanu. Mulţumesc copii, o invit pe doamna loana Dinulescu, cea care conduce de ani buni “Agora Literară”, cea care pune pecetea pe destinul multor scriitori din această ţară. «Dacă pe aici nu se trece, pe aici se trece!»” Doamna Ioana Dinulescu, Radio Oltenia Craiova: Bună ziua prieteni şi bună vă fie inima. Ne întâlnim într-o zi cu un Soare extraordinar, un Soare chiar mai însorit decât Gorjul domnului lon Sanda, o zi nemaipomenită. Sunt pentru a doua oară aici, la liceul din Mătăsari, la Colegiul Naţional Tehnologic Mătăsari şi mă bucură că pe o hartă puţin cam confuză cultural, nefiind vorba de Gorj, ci de faptul că ne aflăm într-o comună, se întâmplă lucruri minunate. Datorită domnului Director, dar şi celorlalte cadre didactice şi bineînţeles şi datorită elevilor din acest liceu. V-aş spune că la 15 Ianuarie, la Memorialul Ipoteşti, în apropierea oraşului Botoşani se va înmâna premiul naţional Mihai Eminescu unuia dintre marii poeţi sau poete ai acestei ţări, mari contemporani aflaţi în viaţă. Rugămintea mea de cititor al lui Mihai Eminescu ar fi ca profesorii de limba şi literatura română din acest colegiu din Mătăsari, să facă o lecţie despre poezia acelui poet contemporan, căruia i s-a înmânat premiul, pentru că, din păcate, în manualele de literatură contemporană lipsesc sau sunt reprezentaţi absolut precar. E bine să ne întâlnim în ajunul «Zilei de aur» a literaturii române, ziua naşterii poetului naţional Mihai Eminescu, ziua trecută în scripte pentru că se mai discută încă problema zilei reale,dar ne interesează, deocamdată, aici şi acum şi mi se pare momentul cel mai potrivit pentru a lansa o carte, mai ales că este o carte de poezie. Despre Mihai Eminescu v-aş invita să ascultaţi mâine seară emisiunea «Agora Literară”, ediţie specială «Mihai Eminescu”. Acolo îi veţi asculta pe oamenii care îl citesc, sunt şi scriitori dar, sunt întâi şi întâi cititori ai lui Mihai Eminescu cu atât mai mult cu cât această emisiune cere şi un concurs de fidelitate şi m-aş bucura să răspundeţi corect la întrebarea concursului şi să primiţi un premiu ce constă în cărţi, premiu substanţial, din partea Radioului Oltenia Craiova, al sponsorilor noştri. Colega mea, Liliana Hinoveanu se trage dintr-o familie în care mai există un poet, mai în vârstă decât Liliana: llarie Hinoveanu, este fratele tatălui ei, deci are precedent în familie, fratele tatălui este inginer, dar scria poezii din tinereţe aşa cum şi Liliana scrie de mult poezii, dar a îndrăznit abia cu câţiva ani în urmă să-şi dea către cititori rodul inimii şi al minţii ei. Eu v-aş recomanda-o s-o citiţi, o să vă placă cu adevărat. Scrie modern, dar scrie cu sensibilitate şi cum trebuie să scrie, adică pe înţelesul cititorilor, însă aş ruga-o să facă un lucru care nu se întâmplă la astfel de împrejurări,dar să facem o excepţie căci, cine-şi citeşte 223

creaţia mai bine decât creatorul.” Domnul director Dumitru Dădălău: „Mulţumim doamnă Dinulescu, daţi-mi voie să-l invit pe domnul Mircea Pospai să ne adreseze gândurile sale. Domnul Mircea Pospai, directorul Radioului Oltenia Craiova: „L-am rugat pe domnul Dădălău s-o lase pe Liliana ultima, fiind sărbătorita zilei. Am venit aici cu mari emoţii şi n-am venit pentru a împlini o datorie faţă de domnul director Dădălău, căruia i-am promis de ani buni că vin la Mătăsari, ci faţă de mine, căci locurile acestea le-am îndrăgit cândva, într-un anumit mod. Prin nişte ani, în1978, tipăream o carte, se numea «Amintiri din Valea Luminii”, în 1983 o alta «Cântec la cumpăna apelor”, şi pe atunci locurile acestea-şi schimbau puţin înfăţişarea, începea mineritul să le readucă la o altă viaţă. Doi oameni extraordinari de atunci, Gavril Baican şi Nicu Bercea, erau cei ce deschideau mineritul, mi-au devenit prieteni, unul a fost şi prefect de Gorj o bucăţică de vreme, altul este Secretar de Stat în Ministerul Industriei, dar şi-a lăsat ideile de atunci, amprenta şi eu pot să spun cu mâna pe inimă că din gândurile frumoase de atunci, din toate câte şi le doreau oamenii o bună parte dintre lucruri s-au împlinit. Faptul că este la Mătăsari, la sat, un Colegiu aşa, este o filă extraordinară extrasă dintr-o poveste deosebit de frumoasă şi că se mai întâmplă să fie în fruntea acestui Colegiu oameni ce au reuşit să facă lucruri pe care dumneavoastră le simţiţi mai bine decât noi, cei din exterior, este iarăşi o împlinire superbă. Am să vorbesc puţin şi despre colega mea Liliana Hinoveanu, deşi sunt pus într-o mare încurcătură. Eu nu pot spune că am scris poezie, o singură dată m-am jucat puţin cu versurile, într-o carte, în rest am scris proză sau de-ale istoriei. Am lângă mine două poete şi două colege, loana Dinulescu, autoare a opt cărţi de poezie şi Liliana Hinoveanu, care este acum la a patra carte de poezie. Liliana Hinoveanu m-a luat pe neaşteptate acum vreo şapte ani când a venit la mine cu o carte superb colorată, «Poveste de Paşte», şi apărea chiar în săptămâna Paştelui. Am citit poveştile, poeziile şi am redevenit copil. A scris după aceea alte două cărţi, «Spre o altă pedeapsă” se numea una din ele; şi vine acum cu această carte «Perfuzii cu cerneală». Cred că şi titlurile spun nişte lucruri, nu voi intra în critica acestei cărţi, dar de la acea primă carte, până la cea din urmă se simte un transfer în ceea ce constă modul de a privi lucrurile. M-am gândit că Liliana doreşte să ne ducă cu gândul la ideea unei însănătoşiri a ceea ce se află în juru-ne şi că nişte «Perfuzii cu cerneală” nu înseamnă nimic altceva decât cuvântul care însănătoşeşte sau vindecă şi, citind cartea am constatat că nu pot fi departe de adevăr aceste moduri, simple totuşi, în această clipă de a judeca. Am mai păstrat foarte puţin din ceea ce în cărţile anterioare mai găseam ca versuri şi mi-aş îngădui să citesc doar două strofe zise într-o poezie: «eu vindeam baniţa cu un pol/dar şi polul s-a transformat într-omie/numai sufletul se mai vinde degeaba /când măria-sa gândul-îmbie /şi ne-am pus pe udat hăul din noi /din fântâna de gânduri/doar copilăria aş vrea s-o ascund/acolo-ntre rânduri» 224

Şi cu asta am trecut de Liliana Hinoveanu a altor ani si a altui mod de a scrie şi o găsim pe Liliana Hinoveanu găsindu-se încet pe sine zice: «Recunosc că nu am reuşit să mă autocaracterizez: / Recunosc spăşită că nu am reuşit să mă autocaracterizez / Fiecare schimbare meteo mă tulbură, dar/ Câte nu tulbură apele/Şi aşa prea tulburate / Vorbesc singură dimineaţa/La prânz, seara şi, mai ales, noaptea / Despre mine nu ştiu ce să spun /Să trăieşti într-un spaţiu care nu îţi prieşte / Suspiciunea este floarea invidiei / Cunoaştete ca să-i poţi cunoaşte pe alţii / prin tine /Am crescut fără să ştiu cum, de ce / Am vorbit mereu / Am tăcut la fel/Numai astăzi cine sunt, nu ştiu». Şi mai găsesc preocuparea care poate că este a omului de radio şi a scriitorului şi a poetului care-şi trimite mereu gândurile către alţii preocupat totuşi căci, iată, gândurile acestea s-ar putea să fie purtate pe umeri de cineva şi zice: “Dacă mai scriu un cuvânt poate/ îmiamintesc gândul de ieri/ Câte gânduri nu mi-au trecut prin cap / Şi câte cuvinte în limbile pământului / Un gând, cel de ieri, le-a gonit pe toate/Care încotro/ Ultimul chiar se ascunse în umărul lui Atlas / Prea multe probleme pentru un amărât de gând/Cine ştie pe capul cui va cădea. / Îl priveşte.» Şi mai priveşte Liliana Hinoveanu în ultima poezie a volumului la ceea ce ar putea să ne pască la început de mileniu, când ar trebui să fim un pic mai altfel, dar ea într-un scepticism din poezie are un optimism pe care ar trebui să-l găsim dincolo de rânduri. Zice: «Lenea a devenit o stare de spirit naţională/De voie, de nevoie s-a cuibărit în fiecare dintre noi/ O fi adus-o cineva clandestin / Precum porumbul / Şi mămăliga noastră de viaţă/s-a dus pe apa sâmbetei şi a lenei / treptat toate cuvintele care preamăreau / hărnicia / au dispărut, le-au ignorat dicţionarele / aruncându-le la coşul de gunoi al istoriei / o nouă limbă s-a născut / din neatenţia celor de la vamă / un virus într-o lume de hacheri.” Liliana Hinoveanu, care reuşeşte să ne facă prin poezie să gândim dincolo de ceea ce este, poate, în jurul nostru în fiecare clipă, la ceea ce poate să fie şi mai departe de noi şi în clipa prezentă şi în viitor. Felicitări şi la mai mult!” Domnul director Dumitru Dădălău: „Mulţumim domnule director pentru cuvintele calde spuse la adresa Lilianei Hinoveanu, iar domnul Sanda vrea să vă revigoreze:” Domnul Ion Sanda: „Vreau şi eu să mulţumesc domnului director pentru vorbele ce le-a adresat în faţa noastră, a tuturor, pentru gândurile de bine ce ni le-a transmis şi pentru că este alături de noi, spunând şi pe alte meleaguri. Mulţumim şi poeteselor noastre că se află lângă noi într-o astfel de sărbătoare. Vreau să vă anunţ că Ateneul Naţional Brâncuşi nu s-a mai deplasat de vreo 12-13 ani pentru că el dispăruse. Vremurile şi-au spus cuvântul, dar vreau să vă aduc o bucurie spunându-vă că a fost aprobat de către Ministerul Culturii, din nou Ateneul Naţional Constantin Brâncuşi. La Forumul Naţional de la Craiova şi Bucureşti, domnul Ion Iliescu spunea printre altele că au dispărut ateneele, dar la noi în Târgu-Jiu Ateneul se redeschide şi vă aşteaptă cu braţele deschise. Ateneul a fost 225

o rampă de lansare pentru foarte multe talente. Mi-aduc aminte că am poposit cu Ateneul aici la Mătăsari şi aşa cum vă spuneam despre Alin Dobromirescu, era un ţânc prin clasa a VI-a, a venit pe scenă, mi-a cerut microfonul, a recitat şi a fost magnific, iar cu noi în sală este acum şi se poate arăta, şi este unul dintre cei mai mari artişti ai Gorjului, artişti fotografi ce a avut expoziţii peste graniţele ţării în Japonia, Doru Dădălău. Felicitări Doru, la tine acasă şi succes în continuare! Având o voce impecabilă aici, Nebancea Dănuţ, aş vrea să-l invit, împreună cu Alin la Ateneu să se poată afirma.” Doamna Liliana Hinoveanu: „Emoţiile nu m-au părăsit, ci din contră se amplifică de fiecare dată când vin aici. Această carte apare ca şi prima mea carte, ele n-ar fi apărut dacă n-ar fi fost cineva să mă impulsioneze. Printre cei ce m-au împins de la spate este şi domnul profesor de limba şi literatura română, Dumitru Dădălău şi-i mulţumesc pentru aceasta, pentru că m-a făcut să grăbesc lansarea cărţii care este un dar de Crăciun. Mă bucur că «lăsarea la apă» să folosesc aşa un termen ce s-a încetăţenit ca o metaforă ce o veţi prelua dumneavoastră, această carte. Vreau să-i mulţumesc domnului Dădălău, este meritul dânsului, că pe această carte există o poză. Şi,iată, că mă mai leagă ceva de Mătăsari, poate că aşa a vrut Domnul să apară această carte în Mătăsari, această fotografie a fost făcută tot de un Crăciun aici la Mătăsari, când a fost prezent Mitropolitul Olteniei. lată cum toate drumurile duc către Mătăsari şi cred că este un lucru extraordinar că această carte se lansează aici. Mulţumesc colegilor că mi-au fost alături, poeta loana Dinulescu a fost un exemplu permanent pentru mine în ceea ce priveşte creaţia literară. Vreau să-i mulţumesc domnului Mircea Pospai pentru toate lucrurile ce le-a făcut,căci a constituit un exemplu pentru mine, căci eu sunt mai delăsătoare, trebuie să fiu impulsionată, dar până la urmă izbândesc, mă caracterizează zodia scorpionului. Mulţumesc domnului Sanda că mi-a fost alături şi nu îi scriam eu în carte «patron al culturii gorjeneşti»,un exemplu,îl spun aşa pentru că dânsul a păstorit foarte mulţi ani cultura gorjeană şi este şi dumnealui un om care ştie ce trebuie să facă. Vreau să mai mulţumesc familiei mele care m-a ajutat să fiu ceea ce am vrut şi care-mi este alături în continuare. Emoţiile mă copleşesc, iar tinerii ce mi-au recitat versurile în afară de faptul că a fost cea mai bună recitare a versurilor mele m-au făcut să văd dragostea lor pentru poezie, «PERFUZII», «MEMORIA», «DEPENDENŢĂ» (poezii recitate de Liliana Hinoveanu) Vă doresc să rămâneţi aici aceeaşi iubitori de literatură, să rămâneţi sănătoşi şi iubiţi. Domnul director Dumitru Dădălău: „Felicitări încă o dată doamnei Liliana şi, daţi-mi voie, să-i fac o surpriză, surpriză de care nu ştie nimeni, nici colegii, nici elevii, nimeni. Am adus-o aici pentru dumneavoastră pe Elena Miniş Trancă din Mehedinţi”. A urmat un spectacol în cinstea doamnei Liliana Hinoveanu, spectacol care a pătruns în inima fiecărui oltean. 226

Domnul director Dumitru Dădălău: „Domnule Inspector General Nicolae Mergea! Săvârşim una dintre cele mai frumoase activităţi ce s-au desfăşurat în Mătăsari vreodată. Acţiunea aceasta prefaţează ziua de mâine, când se împlinesc 153 de ani de la naşterea poetului nepereche al literaturii române, dar aş vrea să fac public aici faptul că astăzi inaugurăm suita de manifestări cultural artistice în cinstea împlinirii a 110 ani de învăţământ în Mătăsariul Gorjului. Iată că, această acţiune a fost un preambul şi daţi-mi voie, domnule Inspector General, să punctez doar câteva direcţii spre care ne îndreptăm în 2003. O primă direcţie ar fi ca în Mătăsari să existe o reţea de învăţământ stabilă, dinamică, care să menţină cei 2.079 de elevi în această instituţie de învăţământ, o reţea care să aibă toate profilurile şi specializările. De aici, adaug pe cea de-a doua, ca toate cele 120 de cadre să fie stabilizate în instituţiile învăţământului din Mătăsari. A treia direcţie este constituită din ridicarea ştachetei de învăţământ la olimpiadele şi concursurile şcolare, la cele 2 concursuri naţionale şi toate celelalte. A patra direcţie este să permanentizăm acţiunea extracuriculară de care avem atâta nevoie, să organizăm serbările primăverii, zilele absolventului şi târgului ofertei educaţionale unde să-i aducem din nou pe cei 500 de elevi din sfera noastră de influenţă. Voi continua cu Zilele învăţătorului, ale liceului, Sărbătoarea Fiilor Jilţului. Aceste acţiuni implică întocmirea unor documente ce vor rămâne pentru viitorime. Suntem datori, noi cei de acum, să dăm prima monografie a Mătăsariului, monografie pe care nu o are. Să cuprindem în interiorul unor coperţi de carte dezvoltarea învăţământului timp de 110 ani, ceea ce înseamnă să etalăm valorile Văii Jilţului. Din Mătăsari, avem figuri măreţe, ambasadori, generali, medici, profesori universitari ce-i aşteptăm, în a treia sâmbătă a lunii octombrie să vină să ne întâlnim cu satul, cu părinţii, să ne regăsim. Să facem o antologie de versuri, să continuăm cu revista şi să obţinem noi titluri în viitor. Este un program greu, dar şi noi fiind ambiţioşi vom dovedi, atât elevii,cât şi profesorii, că vom avea un cuvânt important de spus în viitor. Mulţumesc ministerului, Radioului Craiova, domnilor directori că ne-aţi ajutat să fim un duşman de temut pentru adversarii noştri, celelalte colegii.” Domnul inspector general Nicolae Mergea: „Domnule director, dragi elevi, stimate cadre didactice, dragi invitaţi, la finalul unei astfel de activităţi încheiată deosebit, conştientizez faptul că nu-şi au rost prea multe cuvinte, totuşi sunt impresionat de această manifestare, domnule director, arătând înainte principalele aspecte ale Colegiului Naţional Tehnologic Mătăsari. La început de an, vreau să vă transmit din partea Inspectoratului Judeţean «La Mulţi Ani!»,să felicit pe doamna Liliana Hinoveanu pentru modul în care reflectă activitatea şcolară din judeţul Gorj şi regiunea Oltenia, asta denotă că ne cunoaştem şi sper să păstrăm legăturile ce există şi vreau să vă spun că este un sprijin etern pentru noi, Radioul Craiova si vă mulţumim încă odată pentru 227

efortul ce l-aţi depus venind astăzi aici, pentru a lansa cartea respectivă. Am urmărit activitatea liceului din Mătăsari încă din 1990, de când mă aflu la inspectoratul şcolar. Mi-amintesc când un grup foarte restrâns de cadre didactice făceau eforturi pentru a susţine această şcoală, de a dezvolta specializările acestei zone. Lată, că astăzi, după 13 ani, liceul din Mătăsari este unul din cele mai mari din judeţ şi printre liceele mari ale ţării. Vreau să vă spun că şi noi dorim să avem o reţea de învăţământ în judeţul Gorj distribuită uniform în mediul rural şi urban, astfel încât voi elevii şi părinţii dumneavoastră să nu faceţi eforturi mari de deplasare de acasă, căci carte se învaţă peste tot. Noi, la nivelul Inspectoratului Şcolar, suntem foarte mulţumiţi de ceea ce se întâmplă în C.T. Mătăsari şi sprijinim în măsura în care putem, acest liceu. Vă asigurăm tot sprijinul nostru! Vreau să felicit conducerea liceului din Mătăsari şi colectivul profesoral, pentru efortul ce-l fac, efort vizibil, pentru a fi şi aici o şcoală adevărată cu profesori buni şi elevi eminenţi ai judeţului Gorj. Vă doresc tuturor mult succes în noul an şi numai bine!” Domnul director Dumitru Dădălău: „Vă mulţumesc, domnule Inspector General şi vă asigur, în numele colectivului de cadre didactice, că atâta timp cât dumneavoastră veţi considera că actuala echipă de conducere din Mătăsari va satisface nevoile şi cerinţele judeţului, noi ne vom strădui din toată fiinţa noastră să nu dezminţim ceea ce ne-au lăsat moştenire înaintaşi noştri şi vom face ca despre Mătăsari să se vorbească tot mai mult şi să auzim numai de bine. Domnule director general, daţi-mi voie, în încheiere, să vă invit să spuneţi câteva cuvinte miilor de copii ce au vrut să vă audă si să vă vadă.” Domnul Director General, din M.E.C., prof. Stelian Ursu: „În primul rând vreau să vă spun «La Mulţi Ani!», atât colegilor cadre didactice, cât şi vouă dragi elevi. Pot să vă spun că de zona aceasta a Gorjului mă leagă începuturile mele ca Inspector şcolar, începuturi ce s-au materializat printr-o serie de activităţi de îndrumare şi control în acest judeţ. Ca inspector ce am coordonat activitatea de fizică am văzut tot timpul în domnul Inspector General Nicolae Mergea un prieten şi un ajutor în tot ceea am întreprins, dacă e să ne aducem aminte,cred că avem cu ce să ne lăudăm. Cred că am făcut prima programă de fizică valabilă în România Mare după 1990, adică şi în Basarabia şi în Bucovina, de asemenea cred că materialele ce le-am elaborat împreună au fost foarte bine primite, dacă au fost preluate ca materiale alternative până şi în ţările din preajma României, Franţa etc. Aparenţa noastră este aceea de fizicieni, şi ştiţi că nouă ne-a plăcut întotdeauna să fim vârful de lance în activitatea de cercetare pedagogică. Dincolo de toate acestea, această unitate şcolară are un specific ce se înscrie în tradiţia Gorjului, acela de a avea puternice unităţi şcolare care au excelat şi nu este vorba de o anumită perioadă de timp, să zicem după 1990, din 1950 încoace, ci inclusiv din perioada interbelică s-au constituit unităţi din Gorj ca puternice centre de cultură, centre de unde tradiţia 228

şi cultura au emanat către restul populaţiei, ca puternice centre ce au format o intelectualitate de prestigiu a României. Programul de redresare a învăţământului din mediul rural, program guvernamental, prevede şi-şi doreşte ca aceste unităţi şcolare să fie repuse în drepturile ce le conferă tradiţia cât şi specificul lor. Pentru aceasta se vor întreprinde o serie de programe cu desfăşurare în 2003-2004 şi în care vor intra unităţile şcolare din judeţul Gorj, mai ales unitatea aceasta şcolară, asta înseamnă programe de utilizare a unor mijloace de învăţământ pentru ca toţi elevii să respecte principiul egalităţii şanselor, principiul de tip social-democrat, un principiu ce este cerut de Integrarea Europeană. Concursurile şcolare ce se vor desfăşura în judeţul dumneavoastră, sunt concursuri şcolare cu specific, şi anume am adus aceste concursuri aici pentru că tradiţia unităţilor şcolare din mediul rural din judeţul dumneavoastră este o tradiţie puternică şi este un exemplu pentru toate celelalte judeţe din ţară. Aş dori în continuare să vă felicit pentru ceea ce întreprindeţi aici în această şcoală, să vă mărturisesc că aveţi toată aprecierea Ministerului Educaţiei si Cercetării pentru ceea ce faceţi, vom încerca alături de Inspectoratul Şcolar să vă susţinem în toate demersurile dumneavoastră şi vă mulţumesc pentru modul în care-i pregătiţi pe copii” Domnul director, Dumitru Dădălău: „Domnule director general, vă mulţumim! Mulţumim, de altfel, şi vouă dragi copii că aţi fost atenţi şi aţi dat ascultare acestui program minunat şi vă asigurăm că în perioada următoare vom organiza acţiuni mult mai frumoase, mai ales că este anul învăţământului din Mătăsari. Şi, dacă nu vom beneficia de acest lucru,înseamnă că este în detrimentul nostru. Vă mulţumesc tuturor pentru tot ceea ce aţi făcut, să rămâneţi veşnic tineri şi conducerea judeţului să fie în permanenţă alături de noi.” A consemnat, Maria Alexandra BOULEAN

„ISTEŢII” DE LA MĂTĂSARI
La Colegiul Tehnologic Mătăsari s-a desfăşurat Concursul „Isteţii”, derulat în baza unui regulament elaborat de către ISJ Gorj, pentru şcolile primare din judeţ. Au participat şase echipaje formate din câte 5 elevi fiecare, din clasele a IV-a, concursul fiind structurat pe patru module orientate pe o anumită disciplină de studiu (limba română, matematică, istorie-geografie şi abilităţi practice), urmărindu-se crearea unei atmosfere de competiţie, de spirit creator în anumite situaţii-problemă, de rezolvare a unor exerciţii, stimularea gândirii logice, perspicacitate, capacitate de exprimare, cultivarea unor deprinderi practice şi realizarea educaţiei moral-patriotice. Aşa cum sublinia domnul Dumitru Dădălău, concursul este menit să antreneze „isteţimea” celor mici în promovarea spiritului 229

competitiv. În sala de sport a liceului, împodobită sărbătoreşte, au fost prezenţi părinţi ai copiilor, cadre didactice, inimoase grupuri de susţinători ai echipajelor aflate în dispută, invitaţi. Evaluarea echipajelor şi desemnarea câştigătorilor au fost realizate de către un juriu format din învăţătorii: Ileana Dădălău, preşedinta juriului, Maria Udrişte, Ioana Ciobanu, Otilia Săceanu şi elevul Cristian Alexandru Armăşoiu care, în baza unor răspunsuri primite “la plic”, a stabilit podiumul câştigătorilor astfel: locul I, echipajul Fiii Jilţului”, clasa a IV-a B, C.T. Mătăsari (înv.Viorica Buruiană), locul II, echipajul Curajoşii”, Şc. Gen. Croici (înv. Dorel Ciobanu), locul III, echipajul “Fiii norocului bun”, C.T. Mătăsari, clasa a IV-a A (înv. Elena Gândilă). În timpul desfăşurării concursului, au prezentat programe artistice elevii din clasele primare ale C.T. Mătăsari şi ale şcolilor arondate acestuia. Vasile Gogonea, «Gorjeanul», nr. 361, 5-6 aprilie 2003

CONCURSUL „SANITARII PRICEPUŢI”
Pe data de 28.03.2003, în cadrul Colegiului Tehnic Mătăsari, s-a desfăşurat concursul „Sanitarii pricepuţi”, unde au participat 32 de echipaje, fiecare echipaj fiind format din 6 membri (16 echipaje la cls. V-VIII şi 16 echipaje la cls. IX-XII). Echipajele au susţinut o probă teoretică (10 întrebări grilă – complement simplu) şi o probă practică, la care au participat clasele care s-au clasat pe primele trei locuri, din fiecare ciclu de învăţământ, unde au simulat primul ajutor şi transportul acordat unor personaje accidentate. Juriul a fost format din prof. Mateescu Iulian, prof. Pădureţ Carmen, prof. Necşulea Cosmin, prof. Medregoiu Alexandra, asistent medical Stoichiţoiu Marilena. În urma desfăşurării acestor probe, s-au obţinut următoarele rezultate: Notele la proba teoretică: Cls. V-VIII: V A-6; V B -10; V C-8; V D -2; VI A 6; VI B-8;VI C – 7;VI D – 4;VII A – 9;VII B -7;VII C – 7;VII D – 9;VIII A – 5;VIII B – 7;VIII C – 5;VIII D – 7. Notele la proba practică: V B -10; VII A – 8; VII D – 7; Clasamentul final: I. cls. V B – 20 puncte; II. cls. VII A – 17 puncte; III. cls. VII D – 16 Puncte; Notele la proba teoretică: Cls. IX-XII: IX A – 9;IX B – 10; IX C – 9; IX D – 8;IX E – 7;X A – 8;X B – 5;X C – 5; X D – 8;X E – 8;XI A – 7;XI B -6;XI C – 5;XI D – 9;XII A – 9;XII B – 7; Notele la proba practică: IX A – 8; IX B – 9;IX C – 9; Clasamentul final: I. cls. IX B – 19 puncte; II. cls. IX C – 18 puncte; III. cls. IX A – 17 Puncte; Reporter 230

EURO-SCOLA 2003
Totul a început într-o după amiază de vineri, când domnul director adjunct, profesor Toma Cornel a venit în liceu cu regulamentul unui joc desfăşurat pe Internet, care se numeşte Euro Scola. Vineri seara, cum se obişnuieşte la noi în liceu, să se facă discotecă, ne-am întâlnit cu domnul profesor care ne-a informat că suntem înscrişi în concurs. La acest concurs sunt înscrise 1.385 de echipe din toată Europa din care 998 din Spania-ţară organizatoare şi 387 din restul Europei. Din cele 387 de echipaje 236 sunt din România fiind lider detaşat faţă de celelalte state urmate de Grecia cu 77 de echipe. Au fost nominalizaţi elevi din toată şcoala cu vârste cuprinse între 13 şi 18 ani, din care s-au ales doar 10 elevi: - de la clasa IX-B, au fost aleşi Munteanu Geanina şi Tănăsoiu Cristian; - de la clasa X-B au fost aleşi Bardaş Costi, Bănică Cătălin, Benghiu Dănuţ, Lupu Adela, Postelnicu lonela şi Purcel Remus; - de la clasa XI-B au fost aleşi Lupu Dorinela şi Popescu Ionela. Zilele următoare am fost chemaţi la dânsul în birou şi ni s-a explicat cum am fost aleşi, că s-a pus foarte mare bază pe faptul că avem calculator, ştim engleză şi crede că cel mai important este faptul că toţi suntem conştiincioşi. Ni s-a explicat pe îndelete regulamentul concursului şi ne-am dat seama ce avem de făcut, că trebuie să reprezentăm şcoala aşa cum se cuvine la acest concurs care este accesat şi jucat direct pe Internet. Internetul este o „reţea de reţele”, o înlănţuire de milioane de calculatoare, care deţine cantităţi uriaşe de informaţiei, o mare parte din acestea stând la dispoziţia oricărei persoane, care are un modem şi softul corespunzător. După cum ni s-a spus, concursul constă în rezolvarea unor serii de teste cu privire la ţările ce aderă la Uniunea Europeană şi despre structura şi organizarea Uniunii Europene. Jocul este împărţit în două faze diferite şi un test final. Prima fază, s-a desfăşurat în perioada 28 ianuarie - 16 martie 2003 şi a corespuns perioadei de înscriere în concurs a echipelor. Faza a l l-a a început pe 10 martie şi s-a sfârşit pe 6 aprilie 2003. Este divizată în două subetape identice ca mod de desfăşurare, cu deosebirea că timpul pentru testele individuale din cea de-a doua subetapă este mai mic cu 10 secunde. În fiecare subetapă echipa trebuie să treacă testele de grup şi individuale pentru a intra în faza finală, care se va desfăşura în perioada 7-10 aprilie. Directoratul general de informaţie al Parlamentului European din Bruxelles va stabili premii pentru centrele educaţionale în alte ţări coordonate la Uniunea Europeană, pentru cei ce trec de faza finală. Pentru noi a fost o săptămână foarte lungă şi foarte grea pentru că am învăţat foarte mult despre ţările candidate la Uniunea Europeană, şi emoţiile ne-au depăşit întru-totul. Cu ocazia acestui concurs, am fost determinaţi să ne cunoaştem mai bine ţara şi pe noi înşine. Pe data de 15-16 martie, am fost cu toţii prezenţi la Tg-Jiu în clubul «SpiderNet», unde am putut să ne desfăşurăm 231

treaba având la dispoziţie toate calculatoarele din club. Odată aşezaţi în faţa calculatorului, ne-am conformat stării de spirit pe care a degajat-o concursul. Pentru a accesa testele de grup şi individuale am intrat pe site-ul www. euroscola.com. folosind codul de acces şi parola noastră, respectiv codul individual de acces şi parola personală. Jocul constă într-o călătorie virtuală, în cele 13 state candidate, stimulându-ne cultura generală. Cele 13 ţări candidate sunt: Polonia, Cehia, Ungaria, Lituania, Letonia, Estonia, Slovacia, Slovenia, România,Turcia, Malta, Cipru şi Bulgaria. 0 parte din ţări au candidat în 1997, iar cea de-a doua parte în 2000. În fiecare din cele 13 ţări a fost necesar să trecem 3 teste de grup cum sunt: Eurocultură, Euro-documentar şi Euro-hangman. Pentru prima etapă sunt doar şase ţări, restul şapte rămânând pentru a doua etapă. Testul Euro-Cultură Constă în descoperirea unor imagini care pot fi monumente, catedrale, biserici sau personalităţi foarte importante dintr-o ţară. Pe ecran ne apare un număr de 36 de pătrăţele ce acoperă o imagine din care doar 6 sunt descoperite, lăsând să se vadă o mică parte din imaginea al cărei nume trebuie să îl precizăm. În dreapta imaginii avem o listă de opţiuni din care trebuie să selectăm numele corespunzător imaginii. Dacă nu ne dăm seama de imaginea respectivă putem să mai descoperim încă o dată 6 pătrăţele cu riscul de a pierde un wild-card. Dacă răspunsul dat,nu este corect pierdem încă 5 wild-carduri. Pentru fiecare soluţie dată corect, câştigăm 1.000 de puncte astfel că putem acumula 3.000 de puncte. Euro-Documentar La începutul testului ne era precizată o scurtă listă cu detalii despre ţara pe care o avem în discuţie. Trebuia să răspundem la 15 întrebări, pentru care aveam 5 cercuri, iar fiecare era divizat cu trei sectoare. Fiecare sector era acoperit, doar răspundeam corect la întrebare. Aceste întrebări erau despre tot ce este legat de ţara respectivă şi Uniunea Europeană. Era posibil să se repete uneori întrebarea, fie că am răspuns corect, fie că nu am răspuns. La fiecare întrebare avem patru variante de răspuns din care trebuia să alegem una. Punctajul jocului este de 3.000 de puncte, deci asta înseamnă că pentru fiecare cerc primeam câte 600 de puncte. La fiecare răspuns incorect pierdeam un wild-card. Dacă răspunsul dat era la ultima întrebare din cerc, pierdeam un wild-card şi pentru celelalte două întrebări era nevoie să răspundem la alte două întrebări în plus. Euro-Hangman El ne muncea la fel sau chiar puţin mai mult decât celelalte probe. Ştiţi 232

cu ce seamănă? Seamănă cu jocul nostru „Spânzurătoarea” care este amuzantă. Aici trebuia să ghicim având la dispoziţie patru încercări în prima subetapă şi trei în cea de-a doua, mai aveam la dispoziţie alfabetul, numărul de caractere al cuvântului respectiv şi un indiciu (membri, consilieri, oraş, râu, monumente, personalităţi, etc.), al cuvântului care trebuia descoperit. Pentru fiecare cuvânt descoperit fără greşeli, obţineam 300 de puncte, iar punctajul maxim obţinut era de 3.000 puncte. Pentru fiecare răspuns greşit era pierdut un wild-card. La testele individuale: Asocierea: Ne puneau la dispoziţie 18 pătrăţele într-un chenar, iar fiecare pătrăţel conţinea câte un steag sau capitala şi câte un contur. Trebuia asociat steagul cu conturul, descoperind consecutiv un pătrăţel, conţinând steagul unei ţări, unul care conţinea capitala ţării respective, formând 9 ţări. Ca ajutor,şi pentru învăţarea metodei, de fiecare dată când un pătrăţel era selectat, numele ţării la care se referă steagul sau conturul, era scris într-un pătrat mai jos. Dacă asociam cele 9 ţări în 40 de secunde primeşti 100 de puncte, iar dacă asociam de 10 ori cele 9 ţări obţineam punctajul maxim de 1000 puncte. Nici mai mult nici mai puţin: Pe acest test noi l-am numit „Ploaia cu ţări”. Era tare amuzant, dar îţi da mare bătaie de cap. Aveam pe ecran harta Europei, pe care puteam vedea atât diferite contururi geografice ale diferitelor ţări cât şi populaţia lor în milioane de locuitori. Ne erau precizate anumite numere în milioane. Pentru a câştiga jocul era necesar să însumăm populaţia exactă. Fiecare răspuns corect valorează 100 de puncte. Timpul maxim este de 40 de secunde. Descoperă Europa: Acest joc poate fi asemănat cu un joc pe calculator, care se numeşte „Volfied”. Avem o poză complet acoperită, iar cu ajutorul cursorului care trasa o linie, putem descoperi imaginea. În timpul în care imaginea trebuia descoperită, patru elemente menite să ne împiedice, urmăreau cursorul. Dacă imaginea a fost descoperită în proporţie de 80%, ei ne arată toată imaginea. Această probă trebuia efectuată într-un interval de timp de 40 de secunde. Pentru fiecare imagine descoperită primeam câte 100 de puncte, iar punctajul maxim era de 1000 de puncte. Toate probele au fost destul de dificile, dar noi nu ne-am plâns de acest lucru. Concursul s-a dovedit pe tot parcursul desfăşurării foarte inteligent, care te pune la multă muncă şi bineînţeles din care ai ce învăţa. Emoţiile concursului sunt din plin trăite, spiritul de echipă este foarte puternic, fiecare dovedind că merită să facă parte din echipa aleasă. În toată această acţiune coordonatorul nostru, domnul profesor Toma Cornel, a fost alături de noi, este alături de noi,va fi alături de noi şi ne sprijină în tot ceea ce facem, simţim că totul este plăcut,chiar dacă este dificil. Cu câteva ore înaintea încheierii celei de-a doua etape, echipa şcolii noastre se situa printre primele 20 de locuri. Probabil cu puţin mai multă atenţie şi un Internet mai bun, echipa şcolii s-ar fi situat printre primele 10 echipe din ţară. C.N.T. Mătăsari -Team

233

CASA PRIETENULUI MEU interviu cu Dumitru Dădălău, director al C.N.T. Mătăsari, profesor de limba şi literatura română
Vasile Gogonea: Domnule director, cât de reconfortantă şi de benefică poate fi o întâlnire cu un prieten... pentru dumneavoastră ca om atât de ocupat, atât de solicitat cu problemele stringente ale conducerii unei astfel de unităţi şcolare? Dumitru Dădălău: Întâlnirea cu un prieten adevărat şi după o lungă perioadă de timp, îmi trezeşte în suflet o bucurie imensă că am răgazul să stau de vorbă cu oameni de valoare, cu care am lucrat le-a lungul timpului, cu oameni pe care i-am cunoscut cu o ţinută morală deosebită, cu o valoare profesională de invidiat; întâlnirea mă întinereşte, mă linişteşte şi mă face să mă gândesc cu nostalgie că prea repede a trecut viaţa. Vasile Gogonea: Am avut ocazia, astăzi, în compania dumneavoastră, să vizitez acest liceu, nu să-l inspectez, nu să-l controlez ci, pur şi simplu, să-l cunosc şi pot spune că e o revelaţie să descoperi, într-o localitate ca Mătăsari, o realizare la un asemenea nivel, care-aş putea-o numi de excepţie, un peisaj în învăţământul românesc. Este munca dumneavoastră, este munca celor care vă înconjoară şi pe care-i îndrumaţi în egală măsură? Dumitru Dădălău: Eu sunt un fiu al locului şi am venit în Mătăsari după o absenţă îndelungată şi de câţiva ani continui să duc mai departe jugul vieţii şi să-nnobilez ceea ce fratele meu a făcut timp de 18 ani în această citadelă a învăţământului românesc. Ceea ce aţi văzut dumneavoastră aici este o părticică din viaţa noastră, din sufletul nostru, întrucât, la îndemnul părinţilor, ne-am întors în satul natal să dăm lumină din lumina noastră şi să învăţăm pe aceşti copii carte, să facem din această instituţie o cetate a luminii care se ridică maiestuos ca o Coloană a Infinitului deasupra tuturor instituţiilor de învăţământ din Valea Jilţului. Vasile Gogonea: Pot să spun că vi se datorează în foarte mare măsură ceea ce s-a realizat aici, în baza materială, în cizelarea personalităţii dascălilor care predau şi chiar in educarea copiilor in această unitate de învăţământ. Dumitru Dădălău: Eu sunt un simplu dascăl care, vremelnic, conduc această instituţie de învăţământ. Nu pot să-mi asum nici un drept, că eu am făcut totul în această şcoală. Tot ceea ce este în prezent aici, ca această şcoală să rivalizeze cu oricare altă instituţie de acest gen din ţară, de aceea, prin tot ceea ce am făcut, am considerat că e bine să lăsăm urmaşilor noştri lucruri la care poate nu gândeam niciodată, dar care au fost posibile de realizat într-un timp extrem de scurt, într-un timp în care noi am făcut adevărata reformă în învăţământ. Nu pot să-mi asum nici un drept că eu am totul în această şcoală. Tot ceea ce este prezent 234

aici este rodul muncii colectivului de cadre didactice, al părinţilor, al elevilor pe care-i iubesc şi-i apreciez ca pe lumina ochilor din cap, al comunităţii locale… şi am vrut ca această şcoală să rivalizeze cu oricare altă instituţie de acest gen din ţară, de aceea, prin tot ceea ce am făcut, am considerat că e bine să lăsăm urmaşilor noştri lucruri la care poate nu ne gândeam niciodată, dar, care au fost posibile de realizat într-un timp extrem de scurt, într-un timp în care noi am făcut adevărata reformă în învăţământ. Vasile Gogonea: Mulţi dintre elevii claselor a VIII-a, absolvenţi ai şcolilor gorjene, vor citi acest interviu şi poate ar dori să afle de la dumneavoastră care sunt elementele de noutate în anul şcolar viitor? Dumitru Dădălău: A intrat în tradiţia şcolii noastre în ultimii ani de zile, ca cel puţin de două ori pe an, cu prilejul Zilei Mitropolitului de pe 18 decembrie şi în cadrul Târgului Ofertei Educaţionale, să aducem la C.N.T. din Mătăsari pe cei 550 de absolvenţi ai învăţământului de 8 clase din cele 20 de unităţi de învăţământ din zona noastră de influenţă: dintre Turceni până la Apa Neagră şi de la Motru până la Rovinari, să vină să vadă care sunt realizările acestei şcoli, să-i cunoască pe viitorii lor colegi, să se întâlnească cu colectivul de cadre didactice şi să vadă care este adevărata fată a acestei instituţii de învăţământ. Nu oricine se poate lăuda la ora actuală, iertată să-mi fie modestia, cu o televiziune cu circuit închis, care are televizor în fiecare clasă; nu oricine poate să spună că are mobilier nou în toate cele 30 de săli de clasă. Să ai o centrală termică nouă, instalaţie sanitară, instalaţie termică, instalaţie electrică, toate noi şi în următorii 20 de ani nu va avea nimeni ce să facă, întrucât toată baza materială este asigurată. Să ai ateliere, să ai laboratoare tehnologice, să ai un cadru propice pentru dezvoltarea tuturor copiilor de vârstă şcolară începând cu cei de la grădiniţă şi terminând cu cei de la şcoala postliceală. Un complex şcolar care numără 2.079 de elevi, 120 de cadre didactice şi 25 de persoane nedidactice şi auxiliare. Vasile Gogonea: Vi se pare greu, vi se pare uşor să coordonaţi un asemenea colectiv? Dumitru Dădălău: Toată viaţa mea am fost un luptător care cântă dar, nu un cântăreţ care luptă, ci un om care s-a implicat cu toată fibra vieţii lui în realizarea obiectivelor pe care mi le-am propus. Nu cred că de-a lungul celor peste 40 de ani de muncă să-mi fi propus ceva şi să nu fi realizat. Iată că voi petrece anul acesta un moment deosebit al vieţii mele, în sensul că voi avea posibilitatea ca în această instituţie să sărbătorim atestarea documentară a 110 ani de învăţământ în Mătăsari. Este un prilej deosebit pentru a scoate în evidenţă în primul rând valorile pe care le-a dat unităţile şcolare de la noi, din Mătăsari. În al II-lea rând, cred că e de datoria noastră să lăsăm urmaşilor lucruri pe care le-au făcut şi înaintaşii dar pe care le facem şi noi şi de aceea, la începutul anului şcolar, ne-am fixat nişte direcţii de acţiune pe care vrem să ni le respectăm până când vom desfăşura în luna octombrie „Sărbătoarea Fiilor Jilţului” şi „Zilele Liceului”. 235

Vasile Gogonea.: Presupun ca este vorba de un ciclu mai amplu de manifestări, motiv pentru care v-aş ruga să detaliaţi puţin cum se va derula el, în principiu. Dumitru Dădălău: În primul rând e vorba de organizarea unor activităţi care să scoată în evidenţă rolul dascălului ca făclie şi apostol al satului de-a lungul timpului şi să scoatem o monografie a localităţii Mătăsari, să cuprindem între coperţile unei cărţi toate personalităţile pe care le-a dat această localitate de-a lungul timpului şi slavă Domnului avem ambasadori, generali, medici, profesori, ingineri, miniştri, oameni care au plecat de pe aceste locuri, să reuşim să tipărim pentru copiii noştri o antologie de versuri, să scoatem în continuare revista „Murmurul Jilţului” - laureată a Concursului Naţional al revistelor şcolare organizat de Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi să întâmpinăm anul şcolar cu o reţea şcolară viguroasă, flexibilă, cu un potenţial de cadre didactice capabil să instruiască tineretul şcolar, dar să fie stabil în Mătăsari şi să se ocupe mult mai mult ca elevii noştri să aibă rezultate la examenul de capacitate, de bacalaureat, la olimpiade şcolare, la concursurile naţionale care se organizează. Vasile Gogonea: Ca un manager deosebit de ambiţios şi aş putea spune, plin de imaginaţie, un neastâmpărat al spiritului şi-al muncii dăruite vocaţiei de dascăl şi de manager, v-aş ruga să fixaţi câteva dintre obiectivele pe care vi le propuneţi pentru a dezvolta baza materială a unităţii şcolare pe care o conduceţi. Dumitru Dădălău: Într-o şcoală, ca şi acasă la tine, niciodată nu poţi să spui că ai făcut totul. în fiecare zi îţi vin alte idei, îţi dai seama că noutăţile sunt din ce în ce mai multe, să ţii pasul cu ceea ce apare în domeniu, şi pentru aceasta, primul lucru pe care trebuie să-l facem în Mătăsari, este să ne preocupăm să învăţăm, în primul rând, cadrele didactice să lucreze pe calculator. În al doilea rând să punem în valoare noua reţea de calculatoare, care valorează peste 1 miliard şi jumătate de lei şi să învăţăm în special copiii care sunt în clasele de matematicăinformatică, dar şi în celelalte clase de liceu şi de gimnaziu să mânuiască cât mai bine această tehnică a viitorului. După aceea este un lucru foarte important ca prin munca pe care o desfăşurăm noi să constituim exemple de urmat pentru toată dăscălimea din jur şi pentru toţi copiii din această zonă, să înţeleagă că cei care vin şi intră pe porţile acestei instituţii de învăţământ, nu intră ca în oricare altă şcoală, ci intră într-un colegiu, şi nu în orice colegiu ci în primul colegiu naţional de la ţară, din ţară. Vasile Gogonea: Pe domnul Dumitru Dădălău îl ştim ca pe omul care dintotdeauna a lucrat cu tineretul şi nu oricum, ci cu pasiune, cu dăruire şi cu perseverenţă. Cum ar defini, domnul Dumitru Dădălău, tinereţea? Dumitru Dădălău: Tinereţea este fascinaţia vieţii. Tinereţea este lumina pe care o vezi, lumina pe care o trăieşti, lumina în care îţi dărui tot ceea ce ai mai bun în viaţă şi în personalitatea ta. Vasile Gogonea: Ce este definitoriu pentru tineretul de astăzi? Sau care sunt elementele definitorii? 236

Dumitru Dădălău: Elementele definitorii pentru tineretul de astăzi sunt multe, dar unul dintre ele şi cel mai important este preocuparea lui pentru grija zilei de mâine şi asta mă face să susţin acest argument prin faptul că, dacă nouă, din Mătăsari, ne-au plecat la sfârşitul anului trecut, 11 copii, ne-au venit pe porţile acestei şcoli 400 şi dacă au venit 400 înseamnă că aceşti copii vor să înveţe carte, vor să trăiască în viitor, vor să nu rămână să ducă greul vieţii întorcând pământul de pe o parte pe alta, ci să mânuiască calculatoarele, s-ajungă în cele mai înalte sfere ale Cosmosului şi aceasta nu se poate face decât prin învăţătură. Că sunt şi probleme care nu s-au întâlnit în rândul tineretului într-o anumită perioadă, asta este cu totul altceva. Dar definitoriu pentru tineretul de astăzi este studiu, şi nu orice studiu, ci unul aprofundat care să-l călească, să-l formeze ca om pentru societatea de mâine care se plămădeşte astăzi. Vasile Gogonea: Intrând în şcoala dumneavoastră am avut impresia că intru în casa unui prieten. Domnule Director mai este actuală noţiunea de prieten? Dumitru Dădălău: Eu cred că da! Pentru că cine a fost om, om rămâne toată viaţa; dacă ai fost o lichea, şi nu ţi-a plăcut munca nu poţi să spui că eşti prieten cu cineva. Eşti prieten cu acela care se leagă sufleteşte de preocupările tale, cu acela care are încredere în posibilităţile tale, cu acela care ştie să te aprecieze şi să-l apreciezi la rândul tău la justa lui valoare. Se împrietenesc aceia care se leagă sufleteşte unul de altul; restul este apă de ploaie şi vorbă în vânt. Vasile Gogonea: Oricum, părăsind liceul, pentru că problemele şi preocupările sunt altele, dar totuşi am sentimentul că păstrez în inimă şi în minte imaginea unui prieten şi vă mulţumesc, domnule Director. Dumitru Dădălău: Şi eu vă mulţumesc şi vreau să vă spun că în încheierea acestei convorbiri mi-am adus aminte, că cu 25 de ani în urmă, noi amândoi am legat un fir care nu s-a rupt, cu toate vitregiile vieţii. Pe timpul acela, eu, c-un mare dascăl al Gorjului, profesorul Titu Rădoi, tipăream o carte care se intitula “Ritmuri Incandescente” şi care cuprindea între coperţile ei pe cei mai talentaţi tineri ai Gorjului în creaţia literară. Printre aceia se afla şi un prieten de-al meu, s-a chemat, se cheamă şi va rămâne veşnic tânărul Vasile. Vasile Gogonea: Vă mulţumesc din toată inima şi vă iubesc, domnule Director, pentru tot ceea ce faceţi şi pentru faptul că existaţi. Vasile Gogonea, inspector şcolar, Inspectoratul Şcolar Judeţean Gorj

COLEGIUL NAŢIONAL TEHNOLOGIC MĂTĂSARI ÎN ITALIA
În perioada 15-20 noiembrie a.c, o delegaţie a Colegiului Naţional Tehnologic din Mătăsari formată din prof. dr. ing. Lucian Purcel şi prof. ing. 237

Carmen Pădureţ a participat la o întrunire în Italia, oraşul Conselve, regiunea Veneto, cu reprezentanţii şcolilor partenere din Franţa, Italia, Belgia, Polonia. Întrunirea a fost organizată de către Uniunea Europeană, în cadrul programelor COMENIUS, al căror scop este crearea unei reţele internet, create pentru schimbul de experienţă şi dezvoltarea de metode noi. Pe perioada realizării proiectului propriu, reprezentanţii şcolii noastre, partener în cadrul acestor programe, au fost cazaţi la hotelul OASI din Conselve, iar întâlnirea s-a desfăşurat la Şcoala Institut la Compresivo „Enrico Mattei” din acelaşi oraş. Au avut loc vizite, întâlniri cu reprezentanţii conducerii administrative din Conselve, prezentări, lucru pe proiect. S-a vizitat regiunea Padova şi poate, cea mai mare atracţie, Veneţia – o zi întreagă, plimbări cu gondola, expediţie pe urmele lui Salvador Dali. Vineri, 19 noiembrie a avut loc diseminarea rezultatelor, concluziilor, cina festivă. Participarea şcolii noastre, alături de multe şcoli din ţările amintite în cadrul acestor programe este o recunoaştere a muncii depuse, a seriozităţii de care dă dovadă în încercarea de a face cunoscute şi respectate drepturile omului şi, mai ales, dreptul de a învăţa în baza art. 19 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. Alin D.

PROIECTELE COMENIUS - COMUNICARE LA CEL MAI ÎNALT NIVEL
Nevoia de colaborare între ţările lumii şi,mai ales,între cele europene luând ca punct de pornire tocmai ideea pusă în discuţie, analizată şi răstălmăcită de atâtea ori şi în atât de multe situaţii - şi-a găsit o concretizare demnă de menţionat şi reţinut, în sensul iniţierii unor relaţii de cooperare a şcolilor. Vechiul ideal de realizare a unei structuri comune, mondiale sau chiar numai europene, de tipul literar (cel puţin), pentru care expresia Weltlitteratur, folosită de Goethe, sau literatura universală, în traducere românească, au arătat că este posibilă alinierea mai multor naţiuni la o singură linie conductoare şi materializarea unor aşteptări comune. Într-un asemenea cadru poate fi aşezat Colegiul Mătăsari, o dată cu încercarea de avansare a unor dorinţe de asociere a intereselor cu cele ale altor şcoli din Europa. Deschiderea colaborării şcolii noastre cu instituţii de învăţământ din alte ţări europene s-a concretizat în cursul lunii ianuarie, anul curent, când, am pregătit şi înaintat către Agenţia Naţională Socrates documentele pentru două proiecte Comenius. Este vorba de: - Proiect Comenius 1.1 - Proiect Şcolar, având ca şcoală coordonatoare LYCEE D’ENSEIGNEMENT GENERAL ET TECHNOLOGIQUE DE LA 238

LOZERE - LEGTA Site Aquacole de la Canourgue, Franţa, iar ca parteneri şcoli din Belgia, Italia, Grecia, Polonia precum şi şcoala noastră. - Proiect Comenius 1.3 - Proiect de dezvoltare şcolară, având ca şcoală coordonatoare ISTITUTO COMPRENSIVO DI SCOLA MATERNA ELEMENTARE E MEDIA DI VEZZANO LIGURE, Italia, iar ca parteneri şcoli din Grecia, Letonia şi C.T. Mătăsari. Ambele proiecte se desfăşoară pe o durată de trei ani începând cu anul şcolar 2004-2005, fiind necesară reavizarea anuală a proiectului. Agenţia Naţională Socrates, analizând dosarele depuse, a avizat favorabil în cursul lunii iunie 2004, Proiectul de dezvoltare şcolară, Comenius 1.3, pentru care la începutul acestui an şcolar a fost semnat contractul de finanţare. Nu a fost avizat favorabil Proiectul şcolar, Comenius 1.1, drept pentru care în acest an şcolar nu vom beneficia de finanţare de la Uniunea Europeană, urmând ca până la sfârşitul lunii ianuarie 2005 să înaintăm documentele în vederea avizării pentru cel deal doilea an de derulare a proiectului. Colegiul nostru a rămas în parteneriat cu celelalte şcoli, întrucât cel mai important lucru este schimbul de experienţă între şcoli din ţări diferite, lucrul în echipă, al profesorilor şi elevilor, pe o anumită temă, lărgirea orizontului cunoaşterii, cunoaşterea culturii, obiceiurilor şi tradiţiilor din diverse ţări. Proiectul de dezvoltare şcolară - Comenius 1.3 are ca temă “Compararea metodologiilor educaţionale pentru o dezvoltare susţinută europeană” şi este focalizat, în primul rând, pe învăţământul primar, adresânduse deopotrivă şcolii, părinţilor, comunităţii locale şi factorilor de decizie la nivel judeţean. Pentru desfăşurarea în bune condiţii a proiectului a fost creată o echipă de cadre didactice alcătuită din: învăţătorii Ileana Dădălău - resp. comisie metodică a învăţătorilor, Dorel Ciobanu - resp. comisie metodică a învăţătorilor de la învăţământul simultan, Viorica Burueană, Elida Stăniloiu, Lizica Niţu, Irina Stoichescu, coordonată de prof. Cornel Octavian Toma, care să se implice în derularea activităţilor din cadrul acestui proiect. Ideea alegerii acestei teme a proiectului aparţine prof. Maria Rosaria Micheloni, directorul şcolii ISTITUTO COMPRENSIVO DI SCOLA MATERNA ELEMENTARE E MEDIA DI VEZZANO LIGURE, coordonatorul general al proiectului şi are la bază concluziile preşedenţiei Consiliului European întrunit la Goteborg în 15-16 iunie 2001, privind strategia dezvoltării susţinute. Din cele trei capitole economic, social şi protecţia mediului, capitolul privind protecţia mediului şi dezvoltarea ecologică este abordat în acest proiect. Conceptul de DEZVOLTARE SUSŢINUTĂ are ca fundament “asigurarea tuturor necesităţilor generaţiei prezente fără a compromite necesităţile generaţiilor viitoare”. Prin urmare generaţia tânără are nevoie de o educaţie în consonanţă cu strategia dezvoltării susţinute. În acest proiect ne propunem sa realizăm o strategie privind educaţia tinerilor de vârstă preşcolară, primară şi gimnazială orientată pe această temă, fiind ştiut faptul că la o vârstă fragedă se asimilează, mult mai uşor, deprinderi pentru toată viaţa. 239

Din scopurile acestui proiect putem enumera: • Să creeze în fiecare şcoală un grup de lucru concentrat pe susţinerea dezvoltării temei. • Să realizeze o abordare educaţională diferită, conformă cu subiectul dezvoltării susţinute inclus în planul educaţional general al şcolii. • Să reducă numeroasele inegalităţi în interiorul strategiilor realizate cu scopul susţinerii dezvoltării prin abordarea a diferite planuri prin compararea diferitelor metode şi activităţi. • Să cerceteze, să ştie şi să înţeleagă problemele legate de mediu (prin apelul la diferite ramuri ale educaţiei) şi să elaboreze în mod clar toate nevoile şi propunerile pentru îmbunătăţirea calităţii mediului prin schimbarea comportamentelor noastre şi prin creşterea valorilor şi atitudinilor în legătură cu problemele care privesc susţinerea. • Să promoveze cercetările şi instruirea tuturor profesorilor. Impactul aşteptat ca urmare a derulării proiectului: • Să implice instituţiile, asociaţiile şi toate părţile sociale din regiune pentru accelerarea unei dezvoltări ecologice/eco-dezvoltări a mediului natural şi social. • Să compare diferitele metode educaţionale printr-o concentrare precisă asupra muncii profesorilor într-o dimensiune europeană. • Să comunice, să impărtăşească şi să compare diferite experienţe europene într-un mod funcţional şi eficient printr-un model educaţional cercetareperformare. Proiectul promovează o participare democratică a fiecărui membru al şcolii şi al comunităţii. Desfăşurarea proiectului implică utilizarea tehnologiilor informaţionale moderne şi realizarea unor produse finale accesibile unui număr cât mai mare de persoane. Ne revine deosebita onoare de a fi gazdele primei întâlniri de lucru, în luna mai 2005, când vom avea, ca oaspeţi, cadrele didcatice şi directorii din şcolile implicate în proiect: ISTITUTO COMPRENSIVO DI SCOLA MATERNA ELEMENTARE E MEDIA DI VEZZANO LIGURE, Italia, 4’th PRIMARY SCHOOL OF THERMI - Thessaloniki, Grecia, OJARA VACIESA GAUJIENAS VIDUSSKOLA - Gaujiena, Letonia, fapt care ne obligă totodată la o pregătire şi organizare ireproşabilă a tuturor activităţilor din cadrul acestui proiect. Proiectul şcolar - Comenius 1.1 are ca temă “Vedere cuprinzătoare asupra apei în Europa”, este un proiect centrat pe mediu, se adresează elevilor din clasele liceale şi în mod deosebit, claselor cu profil de protecţia mediului din cadrul colegiului. Scopurile urmărite în acest proiect sunt: • Cercetarea rolului istoric al apei precum şi originea acesteia în diferite regiuni • Înţelegerea şi compararea ecosistemelor hidrologice ale fiecărei regiuni • Compararea felului cum este tratată apa şi consumul acesteia în diferite regiuni 240

• Promovarea unei politici de folosire raţională a apei • Realizarea unui curriculum multidisciplinar şi transdisciplinar, folosind o gamă variată de obiecte de studiu • Cunoaşterea diferenţelor culturale dintre ţările participante, dobândirea unor cunoştinţe lingvistice de bază şi motivarea elevilor în învăţarea limbilor străine. Pentru organizarea şi coordonarea activităţilor din cadrul acestui proiect a fost constituită o echipă alcătuită din: profesorii Elisabeta Nişulescu, Cristina Fîcea, Ecaterina Tomescu, Cornelia Severineanu, ing. Pădureţ Carmen, Cărăbiş Delia, dr. ing. Lucian Purcel şi prof. Cornel Octavian Toma - coordonator. Şcolile implicate în acest proiect sunt: LYCEE D’ENSEIGNEMENT GENERAL ET TECHNOLOGIQUE DE LA LOZERE - LEGTA Site Aquacole de la Canourgue, Franţa, SINT CLARACOLLEGE - Arendonk, Belgia, GYMNASIUM NR.18 - Czestochowa, Polonia, INSTITUTO DI ISTRUZIONE SUPERIORE “ENRICO MATTEI” Conselve, Italia şi Colegiul Tehnic Mătăsari. A fost întocmit un plan de activităţi în cadrul acestui proiect, iar rezultatele primei etape au fost prezentate de colegii noştri ing. Carmen Pădureţ şi dr. ing. Lucian Purcel la prima întâlnire de lucru, din cadrul proiectului, desfăşurată la Conselve - Italia, în perioada 15-20 noiembrie 2004. Avem în vedere continuarea activităţilor din proiect, conform planului existent, astfel încât în luna mai când va avea loc a doua întâlnire de lucru, în Polonia, să ne prezentăm cu realizări deosebite, care să onoreze şcoala în care ne desfăşurăm activitatea. Prof. Cornel Octavian Toma, dir. adj.

FONDUL ROMÂN DE DEZVOLTARE SOCIALĂ
Bd. Regina Elisabeta, nr 3, et. 3, sector 3, Bucuresti, C.F. 11318329 Tel: 315 34 40, Fax: 315 34 15 E-mail: office@frds.ro; http://www.frds.ro/ SCHEMA DE DEZVOLTARE SOCIALĂ PENTRU COMUNITĂŢI MINIERE FORMULAR PENTRU CERERE DE FINANŢARE SERVICII SOCIALE COMUNITARE Fondul sprijină oamenii uniţi şi cu iniţiativă, care se gândesc la binele lor şi al comunităţii, să facă primul pas spre o viaţă mai bună. Cu ajutorul organizaţiilor intermediare, Fondul asigură accesul la serviciile sociale de care membrii dezavantajaţi ai comunităţii au nevoie. 241

Organizaţi-vă, hotărâţi ce este important de făcut şi completaţi împreună dosarul de finanţare. Este în puterea voastră să obţineţi fonduri cu care să îndreptaţi lucrurile. Pentru a completa formularul de mai jos, vă rugăm să folosiţi: GHIDUL PENTRU COMPLETAREA DOSARULUI DE SOLICITARE A FINANŢĂRII Denumirea proiectului: CENTRUL DE INFORMARE MĂTĂSARI Locul desfăşurării proiectului: Loc. MĂTĂSARI, Jud. GORJ Numele solicitantului FUNDAŢIA “MURMURUL JILŢULUI” Adresa oficială str. PRINCIPALĂ, NR. 75, Loc. Mătăsari, Jud. GORJ (conform ultimei hotărâri judecătoreşti privind sediul organizaţiei) Telefon: 0253 376996 Fax: 0253 376996 Email: murmurul@k.ro

Reprezentant legal: DĂDĂLĂU DUMITRU, preşedinte Coordonator proiect: DĂDĂLĂU DUMITRU (nume) O comunitate minieră este definită ca fiind grupul de gospodării şi/sau familii învecinate care au probleme şi interese comune, se confruntă cu aceleaşi obstacole şi locuiesc într-o aşezare umană care poate fi sat, oraş, aşezare suburbană. Pentru a fi eligibilă, aceasta trebuie să se afle pe lista localităţilor miniere eligibile pentru SDSCM. SECŢIUNEA B. DESCRIEREA PROIECTULUI 1. Justificarea şi oportunitatea proiectului 1.1 Faceţi o scurtă descriere a comunităţii miniere din care face parte grupul defavorizat, identificând caracteristicile populaţiei şi problemele sociale cu care se confruntă aceasta. Bazinul carbonifer al Jilţului, situat în zona sudică a judeţului Gorj, este unul din cele mai mari bazine carbonifere din ţară. Localitatea Mătăsari situată in acest areal se confruntă cu numeroase probleme sociale generate de specificul monoindustrial la zonei, de disponibilizările masive efectuate în zonă începând cu anul 1997, de populaţia eterogenă care locuieşte in zonă (localnici şi familii venite din toate zonele ţării), având nivele de instrucţie şi cultură diferite, diverse etnii şi confesiuni religioase. 242

Toate acestea, precum şi lipsa unui orizont privind viitorul locuitorilor şi al famililor acestora au generat şi generează probleme sociale deosebite. Există numeroase familii fără venituri stabile, care trăiesc din alocaţiile copiilor şi din ajutorul statului. Numeroase familii sunt dezorganizate sau dezmembrate, înregistrându-se şi un grad ridicat de alcoolism în răndul membrilor acestor familii. Copiii proveniţi din aceste familii sunt predispuşi la abandon şcolar, absenteism şi fenomene infracţionale. Această structură eterogenă are nevoie de un liant care să apropie membrii comunităţii şi să le ofere un alt orizont. Existenţa unui Centru de informare credem că poate fi liantul necesar. În funcţie de problemele identificate, furnizaţi informaţii relevante, menţionând sursa lor: date cantitative (ex, număr populaţie; distribuţia pe grupe de vârstă; mortalitate infantilă; principalele cauze ale morbidităţii, rata şomajului; procentul familiilor monoparentale cu mai mult de doi copii; rata abandonului şcolar...). Număr locuitori: 6.700; Sursa: Primăria Mătăsari Distribuţia pe grupe de vârstă: 0-3 ani=104, 3-18 ani=1896, 19-25 ani=389 (85 studenţi), 1500 salariaţi, 1000 agricultori, 1809 şomeri Sursa: Primăria Mătăsari şi Colegiul Tehnic Mătăsari - şcoală coordonatoare a tuturor unităţilor de învăţământ din localitate Mortalitate infantilă: 1o/oo,Sursa: Primăria Mătăsari Principalele cauze ale morbidităţii: alcoolism, boli cardiace, TBC, accidente de muncă; Sursa Centrul de sănătate Mătăsari Rata şomajului 27% ;Sursa: Primăria Mătăsari Procentul famililor monoparentale: 9,7% (aprox. 154 familii); sursa: Primăria Mătăsari Rata abandonului şcolar 3% ; Sursa Colegiul Tehnic Mătăsari - şcoală coordonatoare estimări calitative (date care descriu situaţia cu care se confruntă comunitatea şi, respectiv, grupul defavorizat). rată mare a şomajului; perspectiva unor noi disponibilizări în domeniul mineritului şi implicit al creşterii procentului şomerilor; existenţa multor familii cu situaţie materială deosebit de dificilă (fără venituri sau cu venituri foarte mici); inexistenţa în localitate a unui cămin cultural, aşezământ de cultură, a unui loc pentru petrecerea timpului liber sau pentru accesul la cultură şi artă, a unui internet café; localitate relativ izolată situată la peste 40 Km de cel mai apropiat oraş pe un drum judeţean la 15 Km de drumul naţional Târgu Jiu – Motru - Dr. Tr. Severin. 1.2 Prezentaţi pe larg problema care face obiectul prezentului proiect. Identificaţi grupul ţintă şi descrieţi caracteristicile acestuia. Orizontul şomerilor şi perspectivele de viitor ale acestora sunt influenţate puternic de situaţia socială din zonă. Existenţa Centrului de informare vine în sprijinul acestora, oferindu-le posibilitatea accesului la informaţie, posibilitatea 243

găsrii unei slujbe în concordanţă cu aptitudinile şi calificarea acestora, la largirea orizontului cunoaşterii şi nu în ultimul rând la posibilitatea petrecerii timpului liber în mod util şi plăcut. Acest proiect se adresează în primul rând şomerilor, tinerilor proaspăt absolvenţi ai unei instituţii de învăţământ, persoanelor cu handicap şi în general locuitorilor comunei dornici de cunoaştere şi este în concordanţă cu orientările Uniunii Europene de atragere şi implicare, pe o perioadă cât mai mare din zi, a tinerilor în activităţi desfăşurate în cadrul instituţiilor de învăţământ sau în alte forme organizate în vederea acumulării unei culturi generale şi de specialitate vaste şi a reducerii cât mai mult a fenomenelor infracţionale. 1.3 Care este, în prezent, oferta de servicii sociale la nivelul comunităţii? Descrieţi pe scurt care sunt furnizorii de servicii care se adresează grupului ţintă pe care l-aţi ales (publici şi privaţi - pentru profit şi non-profit), prezentând informaţii relevante precum: tipuri de servicii funizate, capacitate, condiţii de eligibilitate pentru beneficiari etc. Nu există la nivelul localităţii furnizori de servicii care să se adreseze persoanelor sus menţionate. Nu există “Cămin Cultural” sau alt spaţiu pentru acces la cultură, artă, informaţie cu excepţia fundaţiei “Murmurul Jilţului”, care a organizat, cu sprijinul, “Colegiului Tehnic Mătăsari” diverse activităţi ştiinţifice, culturale şi artistice cu prilejul unor evenimente deosebite. Putem menţiona: sesiuni de referate, dezbateri, mese rotunde, lansări de carte, tipăriri de reviste, albume, cărţi ale unor tineri din localitate, activităţi sportive, concursuri, sărbătorirea unor evenimente importante din viaţa tinerilor, şcolii, ţării etc. 1.4 Susţineţi caracterul inovativ al proiectului dumneavoastră şi încadrarea lui în contextul descris anterior delimitând acest proiect atât de serviciile publice existente, cât şi de activităţile desfăşurate anterior de organizaţia dumneavoastră în comunitatea respectivă. Acest proiect de organizare a unui Centru de informare creează posibilitatea desfăşurării pe raza comunei Mătăsari a unei activităţi ştiinţifice, culturale şi artistice organizate, a unei informări corecte şi cât mai completă a locuitorilor privind viaţa economică, socială şi politică la nivelul localităţii, a zonei, ţării şi Uniunii Europene. Acest Centru de informare se doreşte a fi, într-un viitor apropiat un “focar” de ştiinţă, cultură şi artă la nivelul localităţii şi al localităţilor învecinate. Neexistând o activitate organizată la nivelul localităţii existenţa unui astfel de centru de impune de la sine ca o completare a activităţilor organizate de Fundaţia “Murmurul Jilţului”. 2. Obiectivele proiectului 2.1 Obiective generale (maxim 2) • Asigurarea accesului liber al locuitorilor comunei Mătăsari la ştiinţă, cultură, artă, informaţie şi stăpânirea tehnicilor de informare şi comunicare; • Petrecerea timpului liber; 244

2.2 Obiective specifice (2-3 obiective realiste, măsurabile, realizabile în timpul propus). • Găsirea unui posibil loc de muncă; • Posibilitatea reconversiei şi recalificării prin identificarea unor posibili ofertanţi de astfel de servicii; • Continuarea studiilor, în special în cazul tinerilor, prin identificarea unor instituţii de învăţământ în concordanţă cu dorinţele şi aptitudinile acestora; 3. Beneficiarii proiectului 3.1 Listaţi criteriile de selecţie a beneficiarilor. Domiciliul în comuna Mătăsari sau localităţile limitrofe, statut (angajat şomer, elev, student, …) 3.2 Precizaţi structura etnică şi pe sexe a grupului de beneficiari identificaţi. Români 97%, rromi şi alte naţionalităţi 3%, Bărbaţi 46%, femei 54% 3.3 Cum au fost implicaţi potenţialii beneficiari în elaborarea proiectului? Comentaţi.Potenţialii beneficiari au fost informaţi şi consultaţi privind înfiinţarea unui centru de informare în localitate care să le creeze posibilitatea accesului la informaţie fiind entuziasmaţi de această idee şi oferindu-se să participe activ în cadrul centrului cât şi la activităţile de amenajare a acestui centru. O parte din aceştia s-au oferit voluntari pentru toate activităţile ce ţin de acest centru.Ataşaţi procesele-verbale ale întâlnirilor cu beneficiarii semnate de toţi participanţii, precum şi două-trei studii de caz relevante (vezi anexa 1 a Ghidului de completare a cererii). 3.4 Care este atitudinea comunităţii (ex., beneficiari direcţi şi indirecţi) faţă de proiect? Respingere Acceptare ■ Implicare 3.5 Există şi alţi membri ai comunităţii care susţin proiectul? (voluntari, agenţi economici etc.) Ce acţiuni suplimentare vă propuneţi pentru atragerea acestora? Comentaţi. Voluntari - tineri din localitate şi în special absolvenţi ai Colegiului Tehnic Mătăsari, cu şi mai ales, fără un loc de muncă, entuziaşti la ideea existenţei unui loc centru care să le permită accesul liber la informaţie şi cultură. Agenţi economici - Exploatarea Minieră Jilţ şi Complexul Energetic Turceni. Se doreşte organizarea de activităţi “de ţinută” care să îi atragă şi totodată să îi implice în activităţile desfăşurate în centru. 3.6 Care este atitudinea autorităţilor locale referitor la susţinerea proiectului? Comentaţi. Consiliul local şi Primăria comunei Mătăsari susţin în totalitate proiectul fiind conştiente de rolul acestuia la nivelul localităţii în condiţiile în care nu există activitate culturală şi ştiinţfică continuă şi susţinută. 3.7 Comunitatea a beneficiat de prezenţa unui facilitator din partea FRDS? NU DA ■ Numele şi prenumele facilitatorului: MACARIE DANIEL - facilitator voluntar 245

4. Planul de lucru al proiectului 4.1 Descrieţi planul de lucru al proiectului (~4-6 pachete de activităţi), folosind următorul model: 4.2 Ataşaţi o eşalonare grafică a pachetelor de activităţi care să reflecte desfăşurarea în timp a acestora pe toată durata proiectului (grafic Gantt, pe o o pagină A4). 4.3 Prezentaţi o listă detaliată a serviciilor care vor fi furnizate beneficiarilor prin proiectul propus de dumneavoastră. Accesul la: fondul de carte al bibliotecii cu peste 15.000 volume, ziare reviste, periodice, internet, biblioteca cu soft educaţional şi de cultură generală, videotecă şi fonotecă; Sprijin în: • căutarea informaţiei prin utilizarea clasificării zecimale universale (CZU) la nivelul fondului de carte; • navigare pe internet • selectarea informaţiei • tipărirea şi multiplicarea de documente • exploatarea mijloacelor audio-video din dotare • găsirea unui loc de muncă Organizarea de: activităţi ştiinţifice, cultural – artistice - literare, simpozioane, mese rotunde şi dezbateri, lansări de carte. 5. Echipa de lucru a proiectului Descrieţi componenţa echipei proiectului. Nume Nr. 1 Dădălău Dumitru 2 3 4 5 6 Denumire post N o r m ă Observaţii de lucru

Preşedinte, coordonator proiect Toma Cornel Octavian Responsabil Purcel Lucian Membru Pădureţ Carmen Membru Dădălău Floarea Membru Băleanu Benon Membru

6. Managementul proiectului 6.1 Susţineţi pe scurt capacitatea coordonatorului de proiect de a asigura cu succes managementul proiectului. Coordonatorul de proiect dispune de o bogată experienţă în domeniul organizării şi coordonării unor activităţi ştiinţifice – cultural – literar - artistice fiind, numai la nivelul Fundaţiei “Murmurul Jilţului” organizator a: Sărbătorii Fiilor Jilţului (anual în al treilea sfârşit de octombrie, 246

7 ediţii până în prezent), activităţilor dedicate Zilei Europei, Zilei Naţionale, Alaiului sărbătorilor de iarnă, Zilei poetului nepereche Mihai Eminescu, a sprijinirii tipăririi şi lansării cărţilor: Suferinţa stelelor - Cornel Bălescu, Îngerul cu călimară - Alin Dobromirescu, Album de pictură Culorile libertăţii, toate acestea aparţinând unor tineri din localitate, tipăririi revistei “Murmurul Jilţului” ajunsă la numărul 33, lansări cărţilor unor scriitori şi poeţi cunoscuţi: Nicolae Dragoş, George Ţărnea, Liliana Hinoveanu, întâlniri cu oameni de cultură, spectacole de teatru şi circ. 6.2 Prezentaţi câteva metode prin care vă propuneţi să asiguraţi monitorizarea şi evaluarea internă a proiectului. (ex, aplicare chestionare evaluare a satisfacţiei beneficiarilor, furnizare rapoarte periodice de evaluare şi monitorizare etc.). • Evidenţa (participarea) persoanelor în Centrul de informare - plecânduse de la premisa că o persoană revine, în mod repetat, într-un loc numai dacă se simte bine şi este atras de acel loc; • Sondaje de opinie privind serviciile oferite şi propuneri pentru îmbunătăţirea activităţii; • Chestionare, privind rezultatele activităţii desfăşurate în cadrul centrului şi aşteptări ale participanţilor. 7. Rezultatele şi impactul proiectului 7.1 Descrieţi detaliat rezultatele aşteptate ale proiectului (efectele imediate) şi formulaţi indicatori corespunzători de măsurare a acestora. 7.2 Ce impact (efecte pe termen lung) speraţi să aibă acest proiect? Creşterea gradului de cultură generală. Căpătarea sau dezvoltarea unor deprinderi artistice; Ridicarea nivelului de pregătire profesională; Căpătarea unor deprinderi de manipulare selecţie şi prelucrare a informaţiei; Creşterea gradului de civilizaţie 7.3 Identificaţi posibile efecte ale proiectului asupra mediului înconjurător (pozitive sau negative). Precizaţi dacă aveţi cunoştinţă de autorizaţiile legale necesare pentru funcţionarea serviciului pe care doriţi să îl înfiinţaţi (ex., autorizaţia sanitară). Efectele directe ale proiectului asupra mediului sunt insignifiante, iar pe termen lung, sunt pozitive prin conştientizarea locuitorilor asupra efectelor omului asupra naturii şi a dezvoltării unei atitudini civice de protecţie a mediului în conformitate cu prevederile Consiliului Europei privind Dezvoltarea susţinută -secţiunea privind protecţia mediului - Goteborg 2001. SECŢIUNEA C ESTIMAREA COSTURILOR PROIECTULUI 1. Bugetul centralizat ……………………………………………………………………………….. 2. Bugetul detaliat .......................................................................................................................... Folosind modelul din Anexa 3 a prezentului formular, vă rugăm ataşaţi bugetul detaliat pe categorii de cheltuieli ale proiectului. (Cererea se consideră incompletă şi neeligibilă fără bugetul detaliat 247

corespunzător). SECŢIUNEA D DURABILITATEA PROIECTULUI 1. Planul de întreţinere a proiectului după încheierea finanţării FRDS Întocmiţi un Plan de întreţinere a proiectului care să conţină informaţii cu privire la: a) modul cum va fi continuat proiectul din punct de vedere tehnic (în maxim 1/2 pagină, precizaţi tipuri de activităţi, tip de beneficiari, capacitatea serviciului, componenţa echipei etc.); Se va continua activitatea în cadrul Centrului de informare în acelaşi mod ca în primul an de activitate în aceeaşi echipă de lucru, la aceeaşi capacitate, cu diversificarea tipurilor de activităţi desfăşurate prin adăugarea la cele deja cunoscute a unor activităţi având ca temă: sănătatea, consumul de droguri, alcoolismul, fumatul, protecţia împotriva virusului HIV şi a bolilor venerice, traficul de fiinţe umane şi combaterea acestuia. Salariul responsabilului de centru va fi plătit de către Fundaţia “Murmurul Jilţului” şi principalul partener “Colegiul Tehnic Mătăsari” din resurse extrabugetare, iar cheltuielile de exploatare cum ar fi energie electrică, energie termică, apă, canalizare, curăţenie de principalul partener în proiect. Cheltuielile privind materialele consumabile vor fi asigurate de către principalul partener împreună cu Consiliul Local, Exploatarea Minieră Jilţ, sponsori şi alţi parteneri. b) sursele de finanţare pentru cheltuielile de funcţionare a proiectului (Având în vedere costurile necesare pentru funcţionarea proiectului calculate anterior, întocmiţi un buget al proiectului pentru un an după încetarea finanţării FRDS, menţionând sursa de finanţare pentru fiecare tip de cheltuială. Precizaţi dacă contribuţia va fi în bani sau în natură). SECŢIUNEA E RISCURI ALE PROIECTULUI 1.Identificaţi situaţii/factori de risc care ar putea influenţa negativ implementarea şi durabilitatea proiectului. Clasificaţi şi comentaţi probabilitatea de producere a acestora, precum şi impactul pe care l-ar putea avea asupra proiectului. Risc/Factor de risc identificat Nivel preconizat al impactului (scăzut, mediu, mare) Probabilitate de manifestare (redusă, medie, mare) 2. Identificaţi măsuri de reducere/eliminare a situaţiilor de risc identificate. Numele, funcţia şi semnătura reprezentantului legal al solicitantului: Prof. Dădălău Dumitru, Preşedinte FUNDAŢIA MURMURUL JILŢULUI Mătăsari - Gorj Ştampila organizaţiei: Data: 25.11.2004 248

ROMANIA JUDETUL GORJ PRIMARIA COMUNEI MATASARI NR________/22 NOIEMBRIE 2004 CĂTRE FONDUL ROMÂN DE DEZVOLTARE SOCIALĂ Primăria Comunei Mătăsari, judeţul Gorj reprezentata prin primar Gheorghe Gaspar si secretar Nicolae Dadalau va face cunoscut ca, pentru obţinerea de fonduri la Proiectul Centrul de Informare Mătăsari comunitatea miniera Mătăsari îndeplineşte următoarele criterii : - Mai puţin de 50% din gospodăriile din comunitate au acces la o reţea funcţionala de apa potabila (pentru casele de locuit fără alimentare cu apa se face din puţuri de suprafaţa care seaca vara, datorita afectării stratului freatic de către cariere si mine; - Mai puţin de 50% din gospodării nu au acces la o centrală termică şi nu au centrală de apartament pentru încălzire datorită lipsei de apă şi gaze; - Mai mult de 80% dintre copiii de vârstă şcolară din satele Croici, Runcurel, Brădet, Brădeţel nu au acces la servicii de educaţie acceptabile (de exemplu : unităţile de învaţământ nu au apă curentă, instalaţii sanitare funcţionale, instalaţii de încălzire funcţionale, clădirile şcolilor au o vechime între 60 si 80 de ani; - Mai mult de 50% din gospodării nu au acces la servicii sau facilităţi de sănătate acceptabile (de exemplu : centrul de sănătate şi cabinetele medicale individuale nu au apă curentă, nu dispun de instalaţii sanitare funcţionale şi de instalaţii de încălzire ); - Mai mult de 70% dintre membrii comunităţii miniere locuiesc în apartamente care au o degradare avansată a acoperişului, goluri sau crăpături în zidăria pereţilor, case ale scării deteriorate care prezintă pericol pentru siguranţa locatarilor, casele ţăranilor datorită alunecărilor de teren devin imposibil de locuit); - Nu există un sistem de transport în comun al persoanelor cu regim regulat; - Comunitatea nu are acces normal la infrastructura de piaţă (membrii comunităţii ajung cu dificultate la pieţe de desfacere, spaţii comerciale, unităţi care asigură servicii publice datorită distanţei de 40 km faţă de oraş iar cele din localitate nu satisfac nevoile locuitorilor); - Comunitatea trăieşte într-o zona monoindustrială minieră care a 249

fost şi va fi afectată de procesul de restructurare a sectorului minier, aşa cum este notificat de către Minsterul Economiei şi Comerţului. S-au închis minele Mătăsari, Dragoteşti, Negomir, Cojmăneşti, sunt în lichidare unităţile prestatoare – TAMSA, ITIA, TRANSRUT, IACMM, PRESUT, s.a.). Suntem de acord cu amenajarea Centrului de Informare în cadrul Colegiului Naţional Tehnologic Mătăsari, întrucât la nivelul comunei nu dispunem de Casă de Cultură, Cămin Cultural, Club muncitoresc sau alt spaţiu amenajat pentru cultură şi informaţie. PRIMAR, Gheorghe Gaşpar SECRETAR, Nicolae Dădălău

COLEGIUL MĂTĂSARI - CEA MAI REPREZENTATIVĂ ŞCOALĂ DIN ROMÂNIA
Nicolae Mischie, preşedintele Consiliului Judeţean Gorj “D-le Director, d-le Deputat, d-lor foşti directori, d-lor inspectori şi stimat corp profesoral, dragi elevi şi eleve. E un moment deosebit de plăcut pentru mine să particip la această întrunire de suflet a dumneavoastră, întâlnire determinată de împlinirea a 110 ani de existenţă a şcolii pe aceste meleaguri. Aceasta este o dovadă certă a faptului că, aşa cum se petrece astăzi aici, în curtea şcolii, acest dialog viu între generaţiile de odinioară şi generaţiile de azi, aşa s-au petrecut aceste schimburi de idei, aceste întâlniri binefăcătoare din totdeauna, pe aceste meleaguri. Ele au fost menite să ridice viaţa spirituală a acestei zone, şi eforturile comune s-au conjugat unui singur ţel, acela de a ridica această citadelă, unde,astăzi,educatoare, învăţători, profesori şi profesoare, cu dăruire, îşi aduc un neprecupeţit efort spre înnobilarea inimilor acestei generaţii tinere, la călăuzirea lor în viaţă, la determinarea lor spre a-şi însuşi ceea ce este mai bun, ceea ce este mai nobil şi ceea ce este mai înălţător pentru cetăţeanul României de azi. Ce putem să spunem noi astăzi, ca autorităţi care ne găsim în acţiunea de dirijare a vieţii sub toate aspectele ei, la nivelul comunităţii gorjene, decât că, de foarte mulţi ani, în această zonă şi-au desfăşurat activitatea dascăli care au pus sufletul şi au dat tot ce au avut mai bun şi mai mult pentru a face din generaţiile de azi, generaţii responsabile şi apreciate atât pe plan local, cât şi la nivel naţional. Avem un conducător de şcoală de excepţie, care a ştiut să catalizeze eforturile 250

comune ale tuturor dascălilor, ale tuturor elevilor şi cetăţenilor spre a face întradevăr din Colegiul de la Mătăsari unicul Colegiu Tehnic din ţară, una din cele mai reprezentative şcoli din România. Felicitări Domnule Director, felicitări domnilor profesori şi doamnelor profesoare, felicitări dragi elevi. Am putut cu toţii să savurăm conţinutul plin de idei şi frumuseţea cuvântului, ţinut în faţa noastră de către eleva acestui liceu; aceasta înseamnă ca aici se plămădesc suflete nobile, aceasta înseamnă că aici sunt preocupări serioase şi aceasta înseamnă că Mătăsarii şi Valea Jilţului trebuie să se bucure în continuare de susţinerea noastră, pentru că aici oamenii ştiu ce să facă şi cu banii, ştiu să-şi folosească şi inteligenţa, ştiu să exploateze şi bogăţiile subsolului spre binele tuturor. De aceea, am convingerea că împreună cu colegii mei din Consiliul Judeţean, de la Prefectură, cu Primăria de aici, cu sprijinul Grupului Parlamentar de Gorj – prezent fiind aici domnul deputat Florescu; ne vom înteţii eforturile ca Mătăsarii, în perspectiva timpului, să capete cu totul şi cu totul alt aspect, pentru că merită cu prisosinţă acest lucru; o merită hărnicia oamenilor, o merită deschiderea cetăţenilor din această zonă spre mai bine şi spre a se înfăptui lucruri minunate. Iată de ce ţin să accentuez, că această întâlnire se desfăşoară într-un moment deosebit de important, când împreună ne aducem contribuţia la realizarea marelui deziderat al României şi anume acela de a vota noua Constituţie Europeană, care nu este altceva decât cartea care prevede drepturile şi îndatoririle dumneavoastră, stimaţi elevi, în perspectiva evoluţiei timpului. Este Constituţia dumneavoastră, de aceea vă rog să îndemnaţi părinţii să meargă la vot; este o îndatorire cetăţenească. Lăsaţi pe aceia care flecăresc pe posturile de televiziune sau care aruncă numai venin în societate, pentru că binele vine de la cei mulţi şi cei mulţi trebuie să vadă viitorul european al acestei naţiuni. Vreau să vă spun, pentru că suntem în această conjunctură, Guvernul Năstase a oferit anul trecut, pentru tânăra generaţie, 800 de posturi de euro – consilieri, deci absolvenţi de facultăţi care cunosc foarte bine limba engleză şi limba franceză, pot să concureze an de an pentru ocuparea acestor funcţii. La concursul din vară s-au ocupat doar 112 locuri din cele 800, ceea ce înseamnă că mai sunt peste 680 de locuri care trebuiesc ocupate de tineri din România, care îşi vor desfăşura activitatea în structurile euro – atlantice. Sunt momente unice, sunt posibilităţi unice şi avem convingerea, că tânăra generaţie se va gândi la aceste aspecte şi le va fructifica din plin. Vă doresc sănătate deplină, ani mulţi, succese permanente tuturor celor prezenţi aici. Vă mulţumesc!”

251

C.N.T. MĂTĂSARI – AURUL SUFLETELOR NOASTRE
Simona Baboi, preşedinta Consiliului elevilor. Mă simt privilegiată de faptul că sunt aici, pe scenă, în faţa dumneavoastră şi am astfel posibilitatea să vă privesc şi să citesc pe feţele fiecăruia bucuria reîntîlnirii cu prietenii, cu colegii, cu cei dragi. Zic, aşadar, pentru început un “bun venit” tuturorcelor de pe aceste văi ale Jilţului încărcate de istorie şi sentimente nobile. Personal, simt că prind aripi de fericire că iată, Doamne, satul meu este din nou în sărbătoare. Şi ce Sărbătoare, sărbătoarea Fiilor Jilţului şi a 110 ani de învăţământ în Mătăsari. Acum, în mijloc de toamnă aurie, când gospodarii termină de pus la adăpost roadele câmpului, vine vremea unei binemeritate odihne. Mătăsărenii însă se pregătesc de sărbătoare. Fiii risipiţi ai Jilţului se întorc astăzi, acasă. A mai trecut un an, un an bun sau mai puţin bun pentru fiecare, un an care pentru noi nu pot spune că a fost bun, ci unul foarte bun, pentru că, iată, vă văd mai tineri şi mai frumoşi. Haideţi, aşadar, să sărbătorim! Să sărbătorim cele 110 generaţii de elevi care şi-au lăsat amprenta prin aceste locuri pline de legendă. Dintre cei ce şi-au tocit peniţa aici s-au remarcat foarte mulţi cu rezultate bune şi foarte bune obţinute la diverse concursuri judeţene, naţionale şi chiar internaţionale, iar mai apoi au ajuns oameni de nădejde ai ţării. Aceste lucruri minunate şi multe altele le-am aflat de la profesorii noştri ce predau pe aceste meleaguri de ani buni şi mă simt mândră că fac şi eu parte, din cea de-a 110-a generaţie ce-şi continuă, cel mai important stadiu de instruire pentru viaţă. Nu ştiu spre ce orizonturi voi porni şi în ce direcţii mă vor purta valurile vieţii, dar un lucru îl cunosc în mod cert, oriunde voi fi, voi purta în suflet imaginea şcolii unde mi-am desăvârşit treapta esenţială a educaţiei, chipurile dragi ale dascălilor mei şi emoţiile pe care le-am trăit alături de colegii mei, cu ocazia unor astfel de sărbători cum este “Sărbătoarea Fiilor Jilţului”. Emoţii prilejuite de participarea la diverse activităţi, de lansarea unor cărţi valoroase, de apariţia neîntreruptă timp de 7 ani a revistei,,Murmurul Jilţului,, la care muncim cu dăruire şi care, mai presus de toate, ne reprezintă pe noi, specificul acestei zone, de unde, prin trudă şi sacrificiu am reuşit să ne facem auziţi, priviţi şi admiraţi de toată ţara. Am învins vitregiile timpului şi mediului natural şi am ajuns să scoatem din pământul Mătăsariului nu numai cărbune, ci şi aurul, aurul sufletelor ce şi-au pecetluit destinul în aceste locuri. Astăzi, noi ne-am unit încă o dată forţele, am adunat aurul ce s-a adăpostit în solul acestor ţinuturi şi care a plecat din Mătăsari spre a oferi bogăţie şi altor colţuri ale ţării. Ca tânără fiică a jilţului, îi salut cu stimă şi căldură pe toţi fiii şi fiicele acestor locuri şi-i invit pe toţi ca, măcar pentru 48 de ore, să se bucure de viaţă, acompaniaţi de murmurul etern, care se revarsă peste sufletele noastre 252

curate. Dumnezeu să ne ajute să trăim ani mulţi şi fericiţi împreună spre binele şi prosperitatea Jilţului nostru înfloritor,să,,reedităm,, an de an această sărbătoare a învăţământului din Mătăsari, a fiilor săi, odată cu zilele primului Colegiu Naţional din ţară şi de la ţară. Vă mulţumesc!

ŞCOALA ACUM 60 DE ANI
Dr. Dumitru Joavină, Constanţa : Sărbătoarea celor 110 ani de învăţământ pe aceste meleaguri şi 56 de ani de la înfiinţarea Gimnaziului în comuna Mătăsari a cărei primă generaţie am fost, mă bucură nespus de mult, fapt dovedit şi de prezenţa mea la această sărbătoare. Dacă privesc în urmă, la condiţiile precare în care am învăţat noi şi actuala bază materială pusă la dispoziţia noii generaţii, sunt împins să cred că dragostea de învăţătură pe care o manifestaţi este net superioară. De la 1-2 învăţători în clasele I-IV şi circa 4-5 la Gimnaziu, pe care i-am avut noi, la 125 cadre didactice pe care îi aveţi dumneavoastră e o diferenţă de la cer la pământ. Noi am fost o generaţie de sacrificiu, dar cu un suflu permanent de studiu. A fost perioada de formare a noilor cadre, posibilitatea studiului la ţară, redarea încrederii ţăranilor că şi copiilor pot să studieze, să ajungă oameni mari. Nucleul celor 22 de elevi care a început să frecventeze gimnaziul şi perspectiva de afirmare a lor în viaţă, a contribuit, la timpul acela, la schimbarea opticii ţăranului mătăsărean, creându-le fiilor lor un minim de posibilităţi, acordându-le mai multe şanse de a studia. Cadrele didactice ale timpului, pentru care nu avem decât cuvinte de laudă, de şi puţine la număr, au reuşit să ne formeze, să ne corecteze oltenismele şi să ne dea încredere în noi. Trei ani de zile petrecuţi cu cadrele didactice regretaţii profesori C.Tănăsoiu, Costescu, Diaconescu, Gridan şi actuali pensionarii ; Pavel Stoichiţoiu, D. Panfiloiu etc., au fost un fel de familie, care ani de zile ne-au urmărit în drumul nostru ascendent. Reîntâlnirile la intervale mai mici sau mai mari, ne bucurau deopotrivă, atât pe noi cât şi pe profesori. Cei patru mari: C.Tănăsoiu, profesor de limba română, se specializează foarte repede, scăpase de dialecticile olteneşti, pe care noi elevii le mai practicam, profesor Costescu, un as al conspectelor de Istorie şi Geografie, folosindu-le cu succes chiar şi la Şcoala Tehnică, profesor Diaconescu, avocat de meserie, ne-a predat Matematică şi Geometrie, a învăţat matematică odată cu noi, aşa cum spunea el.Avea un stil de predare impecabil şi o putere de convingere încât plecai cu lecţia învăţată din clasă. Avea mania rezumatelor ; pe o coală de caiet trebuia să scriem toate formulele de suprafaţă şi de volum ale corpurilor geometrice şi alte formule necesare unor rezolvări de probleme., profesorul Gridan- cu el am făcut Limba rusă, o materie nouă, care o învăţam prin memorizare. În clasa a VII-a, aveam noi cadre mai tinere: profesorul P. Stochiţoiu cu care am făcut algebra, ecuaţii cu 1,2 şi 3 necunoscute. Aflam notele de la teză înainte de a le aduce la şcoală, şi profesorul D. Panfiloiu, cu care am făcut Limba 253

rusă, o persoană mai rezervată în relaţiile cu elevi, era mai sobru. Şi alte cadre didactice, au contribuit la îmbogăţirea cunoştinţelor şi la formarea noastră ca oameni în societate. Trecerea în revistă a celor aproape 6 deceni de existenţă e foarte greu să o prezinţi în 5-10 minute sau pe una sau două coli de hârtie. Acestea fiind zise, îmi închei mica mea pledoarie cu mii de mulţumiri pentru colectivul cadrelor didactice actuale care s-au străduit să ne simţim fericiţi măcar pentru o zi.

ŞTAFETA GENERAŢIILOR, LA MĂTĂSARI
Vineri, 3 octombrie, la Colegiul Tehnic din Mătăsari a avut loc o emoţionantă întâlnire cu trei dintre directorii acestei instituţii din ultimii 50 de ani: profesorii Dumitru Băleanu, Constantin Pamfiloiu şi Ion Gr.Dădălău. Acţiune propusă şi pregătită de actualul director, Dumitru Dădălău, întâlnirea s-a desfăşurat sub semnul unor puternice emoţii, mai ales că multe dintre cadrele didactice de la această prestigioasă instituţie au învăţat sub directa îndrumare a celor doi înaintaşi. După o prezentare edificatoare făcută de domnul director Dumitru Dădălău au luat cuvântul distinşii invitaţi, care au redefinit anii de muncă şi condiţiile din această îndelungată perioadă. A uimit auditoriul prin coerenţa ideilor exprimate, căldura cu care au vorbit, ataşamentul oaspeţilor la actuala orientare a învăţământului românesc. Discursurile oaspeţilor au primit aplauzele meritate. Întâlnirea a beneficiat de un plus de interes prin faptul că în instituţia din Mătăsari lucrează acum doi dintre profesorii care au deţinut funcţii de răspundere la nivelul inspectoratului şcolar, raional şi judeţean, în aceea perioadă: Mihail Mărtoiu - Inspector Şcolar General şi Gheorghe Lungan inspector şcolar pentru învăţământul primar. Invitaţi la cuvânt, foştii inspectori au adus un elogiu activităţilor cadrelor didactice de la şcolile de pe raza comunei Mătăsari conduse de cei doi directori, activităţi care şi-n prezent, prin contribuţia şi înţelepciunea actualilor directori, onorează exemplul înaintaşilor, constituie model pentru învăţământul gorjean.Totodată s-a exprimat încrederea în forţa şi capacitatea de muncă a tinerilor învăţători şi profesori sub îndrumarea cărora două mii de elevi se educă şi se instruiesc, în spiritul noilor orientări ale statului democrat românesc. “Florile oferite în dar distinşilor oaspeţi - spunea în cuvântul său domnul profesor director Dumitru Dădălău - poartă cu sine toată dragostea, respectul şi recunoştinţa unor generaţii de copii şi dascăli care nu v-au uitat nici o clipă, dragi invitaţi!”. Acţiunea de la Mătăsari s-a înscris în programul “Zilelor liceului” din acest an. G. 3737 / 7.10.2003, Înv. Irina Stoichescu, Şcoala Brădet 254

DEZBATERE LA MĂTĂSARI
Astăzi, începând cu ora 13.00, în sala de Sport a Colegiului, în organizarea Fundaţiei Culturale “Murmurul Jilţului” şi a comisiei profesorilor - diriginţi din Colegiul Naţional Tehnologic Mătăsari are loc o interesantă consfătuire dezbatere cu tema “Participarea Şcolii la prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane”, având ca invitaţi reprezentanţi din Inspectoratul Judeţean de Poliţie, Direcţia de Sănătate Publică, Direcţia de Tineret şi Sport Gorj. Tot astăzi este programată şi o sesiune ştiinţifică de comunicări ale elevilor, pe tema: “Model de lucru şi parametrii de funcţionare a megaexcavatoarelor utilizate în lume, în extracţia de cărbune”. Mâine, Colegiul Tehnologic Mătăsari va găzdui un interesant schimb de experienţă cu şcoala “Titu Maiorescu” din Iaşi, pe tema “Preocuparea conducerii şcolii pentru dezvoltarea bazei materiale a învăţământului”, organizat de aceeaşi Fundaţie Cultural - Ştiinţifică “Murmurul Jilţului”. Pe terenurile de sport ale Colegiului continuă să se desfăşoare meciuri din cadrul Cupei “Zilelor liceului” la fotbal, cu participarea echipelor elevilor Colegiului. G 3740 / 10.10.2003, B.M

“ZILELE LICEULUI” LA MĂTĂSARI
Se află în plină desfăşurare manifestările consacrate aniversării celor 110 ani de învăţământ pe meleaguri mătăsărene. După dezbaterea de luni, consacrată rolului Consiliului elevilor în parteneriatul cu conducerea Colegiului Naţional Tehnologic şi a unui concurs,”Cine ştie câştigă”!, pe teme de matematică, rezervat elevilor claselor V-VIII, ieri a avut loc o interesantă sesiune de referate, cu tema: “Viaţă, spirit, materie”, consacrată elevilor pasionaţi de fizică, astăzi urmând să aibă loc o altă sesiune de referate, consacrată de această dată iubitorilor de matematică, urmată de un concurs pe teme de matematică, pentru elevii claselor a IX-a. Tot astăzi este prevăzută organizarea unui concurs “Cine ştie, câştigă!”, pe teme de cultură generală, cu participarea elevilor claselor a II-a şi a IV-a. Mâine, joi, 9 octombrie 2003, de la ora 12.00, cei peste 2100 de elevi şi cadrele didactice ale Colegiului Naţional Tehnologic Mătăsari vor avea o întâlnire emoţionantă cu Înalt Prea Sfinţitul Teofan, Mitropolitul Olteniei şi Arhiepiscop al Craiovei, pe tema: “Probleme actuale ale Bisericii Ortodoxe Române pentru educaţia tineretului”. G.3738/08.10.2003, B.M. 255

ZILELE LICEULUI MĂTĂSARI
În săptămâna 26-30 octombrie localitatea Mătăsari a găzduit o multitudine de manifestări culturale grupate sub genericul „Zilele liceului”. Organizatoarea acestei sărbători, Fundaţia Murmurul Jilţului a avut in vedere marcarea împlinirii a 18 ani de la înfiinţarea liceului din Mătăsari şi a 14 ani de la darea în funcţiune a Grupului Şcolar Industrial Minier Mătăsari. Aceste zile au avut de toate: simpozioane, („Liceul din Mătăsari pe noi coordonate ale dezvoltării învăţământului românesc), lansări de carte („Suferinţa stelelor” de Cornel Bălescu), o sesiune de referate („Rolul şi locul tineretului în etapa actuală”) o consfătuire – dezbatere („Localitatea Mătăsari – trecut – prezent şi viitor”), cu participarea reprezentanţilor primăriei, consiliului local Mătăsari), întreceri sportive. Săptămâna destinată culturii mătăsărene s-a încheiat cu sărbătoarea fiilor Jilţului, manifestare ce s-a desfăşurat sâmbătă 31 octombrie a.c. Din cuprinsul acestei zile am reţinut: întâlnire cu conducătorii administrativi, parlamentarii de Gorj, inaugurarea Muzeului Jilţului, spectacole prezentate de Ansamblul artistic Doina Gorjului şi formaţiile cultural artistice ale Grupului Şcolar Industrial Mătăsari, crosul tinerilor mătăsăreni, campionatul de fotbal, carnavalul tineretului, hore populare şi discotecă în aer liber, etc. Încheiem această cronică cu crezul celor din Mătăsari: „Noi mai avem destule pe aici de rezolvat/ noi încă rolul nostru nu ni l-am terminat s-auzim cocoşii vestind doar cum ştiu ei/ întâia dimineaţă din mileniul trei.” A.D.

ZILELE ABSOLVENTULUI ÎN SEMENIC
Sub moto-ul “Multe am văzut, multe am trăit, multe am gândit şi am simţit, multe am învăţat în cursul acestei călătorii”, Colegiul Naţional Tehnologic din Mătăsari a organizat recent „Zilele Absolventului ” la care au participat 170 elevi din clasele terminale a ciclurilor de învăţământ, împreună cu profesorii lor. Acţiunea s-a concretizat într-o drumeţie de vis la 500 metri altitudine pe muntele Semenic. Plecarea a avut loc din Curtea Colegiului spre Motru, Drobeta Turnu Severin unde a fost vizitat Muzeul „Porţile de Fier” apoi Hidrocentrala, Mânăstirea SF. Ana din Orşova, Băile Herculane, Reşita şi s-a „descălecat ” la Râul Alb – Lacul Secu. Acolo a urmat o seară de nedescris, o masă festivă cu un meniu extraordinar, la care s-a dansat, s-a jucat, s-a râs şi s-a plâns. Profesorii au coborât de la catedră în rândul elevilor lor, au fost fericiţi împreună şi au plâns pentru că încă o generaţie îşi ia viaţa în propriile mâini. Dimineaţa,după micul dejun, călătoria a urmat spre Reşiţa, Băile Herculane cu un popas şi prilej de bucurie pentru elevi la Şapte Izvoare, apoi Godeanu, Baia de Aramă, Mătăsari. Trebuie spus că, în fiecare an, Colegiul din Mătăsari oferă absolvenţilor astfel de călătorii, clipe de neuitat, de vis. Anul acesta a fost Râul Alb, la anul, cine ştie! O excursie bine pregătită reprezintă echivalentul a multor 256

ore de română, matematică, istorie, biologie, chimie, desen, muzică, în care elevii şi cadrele didactice iau contact direct cu realitatea, cu realizările poporului român, cunosc frumuseţile neasemuite ale patriei noastre, învaţă cum să se organizeze în colectiv, cum trebuie să se comporte în activităţile extracurriculare, să se respecte unii pe alţii, şi de ce nu, să devină proprii organizatori ai unor acţiuni educative care să rămână tipărite peste veacuri în mintea lor ageră că au făcut ceea ce nu au făcut alţii. Am citit pe chipurile lor frumoase, mulţumire, satisfacţie, fericire şi bucurie. Tot ceea ce poate oferi viaţa mai frumos. Urăm şi noi elevilor succes la examenele de capacitate, bacalaureat şi admitere, iar celor de la Mătăsari conducere, profesori, personal auxiliar şi administrativ multă putere de muncă şi de acum înainte. Alin Dobromirescu,2003

„UN NUME ADUNAT PE-O CARTE…”
Lansat cu ocazia aniversării a 110 ani de învăţământ în comuna Mătăsari, a Zilelor Colegiului şi a sărbătorii Fiilor Jilţului,din a doua decadă a lunii octombrie,volumul se constituie un prilej de recunoştinţă adus înaintaşilor care,peste mai bine de un secol au învăţat carte în şcolile de pe Valea Jilţurilor. Este,în acelaşi timp şi o datorie de conştiinţă transpunerea unui legământ solemn al actualilor dascăli mătăsăreni făcut la 15 ianuarie 2003,de ziua poetului nepereche, Mihai Eminescu. Răsfoind volumul „110 ani de învăţământ în Mătăsari, Gorj”, carte apărută cu sprijinul Asociaţiei Culturale „Casa Artelor” (preşedintele Teodor Dădălău ) şi îngrijită de profesor Dumitru Dădălău,directorul Colegiului Naţional Tehnologic din Mătăsari –preşedinte al Fundaţiei „Murmurul Jilţului „,ai în faţa ochilor documente şi imagini strânse cu trudă despre elevii şi dascălii care „pe pământul străbun,au menţinut aprinsă flacăra culturii, ştiinţei şi progresului „cum inspirat grăieşte prefaţa cărţii. Peste cincizeci de figuri eminente de elevi şi dascăli,toţi „trecători „ pe băncile şcolilor mătăsărene, dar care au lăsat urme adânci în spiritualitatea locului,şi –au găsit binemeritatul loc în paginile volumului :Ion Alexandru, Gheorghe I Bălan,Vasilica Gioancă, Constantin Băleanu,Dumitru Băleanu, Gheorghe Bălescu, Sevastian Bălescu, Ion Becheriţu, Dumitru Dădălău, Floarea Dădălău, Ion Gr. Dădălău (…)Vasile Trotea,şi alţii, sunt „nume adunate pe-o carte „. Spaţiul tipografic limitat nu ne îngăduie spre a-i enumera pe toţi, dar –iertată-ne fie lipsa de modestie-dându-i „Cezarului ce-i al Cezarului „ ne-am permis să scriem despre foştii elevi, azi oamenii de nădejde apreciaţi pe acolo pe unde s-au stabilit cu munca. Volumul are şi o bogată ilustraţie – document, aproape 100 de 257

fotografii înfăţişând istoria mai veche şi mai nouă a procesului de învăţământ şi de transformare modernă a plaiurilor mătăsărene „lupta ” spre citadin, spre urbanism.Inspirat aşezate spre mijlocul volumului, paginile de lirică, grupate sub genericul „Mister şoptit”, vin să întregească imaginea caldă, luminoasă, benefică a ceea ce reprezintă pentru generaţiile de astăzi şi care vor urma, „nestemate puternice, aşezate în mănunchiul de flori alese” de pe Valea Jilţurilor. Se cuvine adus un omagiu truditorilor de cuvinte alese cu grijă şi aşezate în această carte – document, tuturor celor care „n-au pregetat nici un moment sacrificându-şi timpul liber, vacanţa, concediul pentru a tipări acest dar al lui Dumnezeu care va rămâne peste veacuri încrustat cu litere de aur, ca simbol al recunoştinţei că strungari în suflete ai uzinei cu foc continuu din Cetatea Luminii din Mătăsari şiau adus obolul lor faţă de înaintaşi şi viitorime”. N.A.: Volumul este însoţit şi de compact-disc care cuprinde numeroase date statistice ale mărturie revelatoare privind istoria celor 110 ani de învăţământ mătăsărean. Marius Berechete, Gorjeanul 3758, 5-XI-2003

SĂRBĂTOAREA MAJORATULUI
Moment emoţional, despărţirea de adolescenţă, perioada în care familia şi şcoala au oferit scutul cald şi protector la adăpostul căruia voi aţi crescut şi aţi făcut paşi hotărâtori pe calea desăvârşirii voastre ca oameni. De acum încolo sunteţi chemaţi,alături de generaţiile mai în vârstă să participaţi la rezolvarea treburilor societăţii, luând hotărâri pentru care să vă asumaţi răspunderea. Trebuie să înţelegi sensul răspunderilor care vă revin, trebuie să priviţi viaţa cu alţi ochi – în atitudinea voastră trebuie să apară actul de seriozitate şi gravitate care caracterizează pe omul nostru. Vă întâmpinăm cu un „bun venit” în marea familie a membrilor majori ai societăţii. Începând cu această activitate, care trebuie să fie pentru voi un moment solemn şi emoţionant – un legământ că păşim în viaţă, nu veţi regreta nici o clipă să repuneţi întreaga capacitate de muncă şi creaţie în folosul scumpei noastre patrii –România. Activităţi planificate cu elevii clasei a XII-a: „Constituţia legea fundamentală a României”; „Tânăra generaţie a României”; „Învăţarea de cântece şi poezii patriotice”; „Vizite la obiective istorice şi culturale, la obiective productive”. Hotărârea neclintită a voastră de a vă desăvârşi, de a face totul pentru prosperitate şi progresul poporului nostru trebuie să pornească de la acel dar şi optimism robust despre care poetul Nicolae Labiş spunea ce este scaunul distinctiv al tinerelor generaţii. 258

„Trăim în miezul unui ev aprins Şi-i dăm a-nsufleţirii noastră venă Cei ce nu au dezlănţuire ca noi În flăcările noastre se destramă” Optsprezece ani este vârsta tinereţii active, expresie a elanului creator şi a gândurilor înaripate către viitor, a celor mai îndrăzneţe aspiraţii, un punct de răscruce în viaţa voastră. Această vârstă presupune din partea voastră, o angajare, un efort al fiecăruia pentru a da vieţii un rost, un sens înalt în funcţie de epoca istorică pe care o trăim. Adolescenţa – primăvara vieţii – vârsta poeziei, înclinaţiei spre visare şi romantism în care sensibilitatea este destul de receptivă pentru tot ce este frumos. Mulţi dintre voi visează la dragoste înainte de a o cunoaşte – căutaţi să daţi vieţii sens şi farmec – sunteţi la vârsta dragostei la prima vedere în care ataşamentul între cei care vă iubiţi este sincer şi dezinteresat – apariţia în viaţa voastră a primei iubiri trebuie să fie învăluită de poezie. Să rămână o amintire de neşters care trebuie să vă însoţească tot cursul vieţii voastre. Bazată pe cele mai înalte valori morale, iubirea umanizează instinctul sexual – dragostea se bazează pe respect, pe simţul demnităţii, pe nevoia de preţuire a partenerului – ea stă la baza relaţiilor de familie şi ca atare ridică în faţa Constituţiei individuale, probleme morale extrem de serioase. La această vârstă trebuie să vă puneţi pentru prima dată în mai serios problema drumului ce va fi urmat în viaţă – trebuie să vă exprimaţi intenţia de a vă câştiga singuri existenţa. Trebuie să vă hotărâţi să munciţi pentru a vă câştiga existenţa şi a duce o viaţă independentă din punct de vedere economic. Sunteţi la vârsta când trebuie să vă alegeţi profesiunea. O problemă dificilă din cauza lipsei de informare şi de necunoaştere a amănuntelor legate de specificul meseriei pe care aţi dori să o îmbrăţişaţi deoarece vă aflaţi între vis şi realitate, între dorinţă şi optimism – nehotărârea voastră este firească, iar erorile sunt de – neînlăturat – nu uitaţi să cereţi sfatul celor mai în vârstă – părinţi şi cadre didactice. Tatonările pe linia alegerii profesiunii sunt inevitabile – nu uitaţi că în momentul în care aspiraţiile se verifică,iar adevăratele aptitudini devin evidente, căutările iau sfârşit: începe marele drum al afirmării în viaţă. În pragul acestei vârste procesul de dezvoltare biopsihic ajunge la apogeul său – forţele voastre fizice şi spirituale ating nivelul necesar pentru a putea lua parte în mod eficient, în rând cu cei adulţi la viaţa socială. Începând cu această vârstă voi aţi ajuns la un anumit grad de maturizare care justifică acordarea de a deveni stăpâni pe hotărârile pe care le veţi lua şi răspunzători de consecinţele acestora. Temeiul noului este imaginaţia creatoare care trebuie să vă caracterizeze – toate piedestalele statuilor ridicate în cinstea celor ce au adus cândva lumină au fost construite din pietrele care fuseseră aruncate mai înainte împotriva lor. Întreaga viaţă să o dăruiţi pasiunii pentru adevăr, pentru frumos. Găsiţi timpul necesar pentru meditaţie pe parcursul nesfârşit al muncii. Manifestaţi îndrăzneală în ipoteză, tenacitate în studiu, curaj în realizare, maximul 259

de exigenţă în verificare – aceasta este chezăşia viitoarelor voastre realizări.Nu uitaţi că pregătirea profesională mediocră duce la acte de indisciplină. Munca trebuie să fie pentru voi o necesitate obiectivă – o măsură de verificare şi apreciere a capacităţii voastre, a încrederii în propriile voastre forţe: „Şi se ivi, odată cu omul slobod, munca Din pravila ei aspră el îşi făcu porunca De fiecare clipă simţind întâi, cu frică În el nebănuite puteri că se ridică” (Tudor Arghezi) Atunci când faceţi o treabă bună, să fiţi mândri şi să aveţi sufletul împăcat că v-aţi satisfăcut obligaţiile sociale – să aveţi respect şi preţuire faţă de pricepuţi. Personalitatea voastră trebuie să fie în spiritul unor înalte idealuri morale de libertate şi progres. Trebuie ca la această vârstă să cunoaşteţi legile penale – normele de drept civil, dreptul familiei, dreptul muncii, – începând cu această vârstă – începe răspunderea pentru faptele socialmente periculoase. Este vârsta la care să discerneţi mai repede şi mai sigur ce este bine şi ce este rău să aveţi curajul civic şi iniţiativă personală pentru combaterea atitudinilor negative. Sunteţi la vârsta când vă aflaţi în faţa unei probleme de viaţă de importaţă capitală – căsătoria,care este calea spre întemeierea unei familii.Este o cale frumoasă şi umană – legea vă dă dreptul. Nu uitaţi însă de faptul că trebuie să terminaţi şcoala, să vă alegeţi profesiunea, de a vă califica şi pe urmă să vă înjghebaţi un cămin propriu. Alegerea viitorului tovarăş de viaţă şi încheierea căsătoriei, sunt acte importante şi cu adâncă semnificaţie.întrucât contribuie la împlinirea şi dezvoltarea personalităţii, fiind totodată o sursă de fericire şi încredere în viaţă – înainte de a face acest pas sunteţi datori să vă confruntaţi trăinicia sentimentelor, să vă verificaţi în mod sincer stima şi preţuirea reciprocă – nu uitaţi de răspunderea care vă revine faţă de copiii care apar în cursul căsătoriei, la consecinţele studiilor întrerupte. Nu uitaţi de traumatismul psihic cauzat de jignirea unor sentimente profunde şi înşelarea încrederii prin cooperări uşuratice.Nu uitaţi că dragostea potenţializează cele mai multe calităţi umane: putere de sacrificiu, ataşament, renunţări, altruism, dăruire de sine. Profesor Ion Dădălău, Director adjunct al C.N.T. Mătăsari

260

GÂNDURI LA ÎNCEPUT DE CARIERĂ ÎN MĂTĂSARI
Prof. Fîcea Elena Cristina. Deşi nu sunt chiar la începutul carierei de profesor, având trei ani de vechime în învăţământ însă în alte unităţi şcolare totuşi, în Mătăsari, pot spune că m-am simţit ca la început atunci când am păşit pentru prima dată în Colegiul Tehnic repartizată fiind la această instituţie de învăţământ de către Inspectoratul Şcolar Judeţean Gorj. Nu am să uit niciodată prima mea zi de lucru în acest liceu, momentul în care am intrat pe uşă şi am făcut cunoştinţă cu domnul Director Dumitru Dădălău. Nu îl cunoşteam personal, dar prin activităţile pe care domnia sa le organiza, se făcuse remarcat atât în Mătăsari cât şi în comunele din jurul Mătăsariului. Fiind profesoră la şcoala nr.1 “Ion Vâlceanu” din comuna Dragoteşti, auzisem multe lucruri frumoase despre dânsul şi despre “uzina cu foc continuu” pe care o conduce. Ţin minte că, atunci când am intrat în biroul dumnealui şi m-am prezentat, simpla prezenţă a sa mi-a impus respect şi m-a făcut să înţeleg că această şcoală este o şcoală mare, cu multe probleme şi în care trebuie să munceşti cu dăruire şi aptitudine dacă vrei să reuşeşti şi să te afirmi pe plan profesional. Cu trecerea timpului, mi-am dat seama că Domnul Director avusese dreptate şi totodată mi-am dat seama că dumnealui este un om care îşi face bine treaba conducând Colegiul cu o mână de fier, aşa cum şi trebuie într-o astfel de intituţie, fiind un om sufletist, corect şi un cadru didactic de excepţie. De asemenea, am fost impresionată în această unitate de învăţământ de numeroasele activităţi extraşcolare care se realizează cu şi pentru elevi. Fiind dirigintă la o clasă de-a X-a, din acest liceu, am fost prezentă la ansamblul de manifestări realizat cu prilejiul “Zilelor liceului”, “Sărbătorirea a 110 ani de învăţământ în Mătăsari” şi “Sărbătorirea Fiilor Jilţului”-sărbătoare care a devenit o tradiţie în Mătăsari. Stând printre elevi,am constatat imensa bucurie şi plăcere cu care aceştia participă la activităţi, lucru care, îmi permit să spun, nu l-am întâlnit în nici o altă instituţie de învăţământ. Impresionantă este însă şi dotarea liceului, baza materială a acestuia, laboratoarele de care Colegiul dispune, dintre care laboratorul de informatică dotat cu o reţea de 26 de calculatoare este de remarcat. Drept pentru care, daţi-mi voie, să felicit Colegiul Tehnic Mătăsari şi implicit pe domnul director Dumitru Dădălău pentru ceea ce realizează, pentru şcoala pe care o conduce şi pentru care pune atâta suflet. Prof. Ţîrcă Alina. Am absolvit “Facultatea de Litere” a “Universităţii Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca. În urma concursului de titularizare am ajuns aici, la Colegiul Tehnic Mătăsari, cea mai mare instituţie de învăţământ din judeţul Gorj. Cu emoţie şi sfială am păşit pentru prima oară pe porţile şcolii. Era 15 septembrie. Începea şcoala. Şi pentru mine era un început. Începea un nou capitol 261

din viaţa mea. Până acum stătusem în bancă, învăţând,primind lumina învăţăturii. Era timpul acum ca lumina cunoştinţelor mele s-o împart altora, să strălucească mai departe, purtată de elevii mei, aşa cum şi eu am purtat lumina dobândită de la profesorii mei din şcoala generală şi liceu până la Cluj, aducând-o din îndepărtatul Ardeal mai strălucitoare, îmbogăţită de strălucirea cunoştinţelor acumulate în timpul facultăţii. Era timpul să vin la şcoală, dar eu nu mai învăţam, ci la rândul meu, trebuia să învăţ pe alţii. Frunzele palide ale toamnei mi-au amintit fiecare început de an şcolar ca elev. Şi pentru prima oară nu intram pe porţile şcolii ca elev, ci ca profesor. Îmi voi aminti mereu emoţia pe care am simţit-o când i-am cunoscut pe elevii clasei aV-a C, clasa la care urma să fiu dirigintă. Cândva, am fost şi eu ca ei, ca oricare dintre cei 2000 de elevi ai Colegiului Mătăsari. Acum stau în faţa lor în timpul orelor cu aceeaşi dorinţă de a-i face să înveţe pe care am simţit-o şi eu atunci când eram elevă în sufletul profesorilor mei. Îmi doresc să pot să-i fac să înveţe, să-i ajut în formarea lor ca oameni, pe toţi aceşti copii care mă privesc în fiecare zi la ore, curioşi, însetaţi de cunoaştere. Îmi doresc ca peste câţiva ani să întalnesc un om în toată firea, bărbat sau femeie, un OM în adevăratul sens al cuvântului, realizat profesional şi familial, care să fie unul dintre elevii mei de acum. Pentru mine, acea zi va fi ziua în care îmi voi primi adevărata răsplată pentru toate strădaniile mele, pentru toate emoţiile pe care le-am avut atunci când am păşit pentru prima oara în această citadelă a luminilor, într-o zi de toamnă. Prof. Caşotă Monica. Am venit în această instituţie de cultură după ce am absolvit cursurile Universităţii de Vest din Timişoara, Facultatea de Litere, Istorie şi Teologie. Am terminat cursurile Facultăţii de Litere, specializarea Română-Engleză. Înainte urmasem cursurile unui liceu real din Tg-Jiu, mai exact cursurile Colegiului Naţional “Ecaterina Teodoroiu”, secţia matematică-fizică. Am decis să urmez cursurile unei facultăţii cu profil umanist pentru că fosta mea profesoară din liceu mi-a inspirat o pasiune şi o admiraţie pentru limba şi literatura română. Prin frecventarea cursurilor Facultăţii de Litere am vrut să văd şi cum este de partea cealaltă, mai exact cum este să stai la catedră şi 30 perechi de ochii să te urmărească, să-ţi soarbă cuvintele la fiecare oră de curs. Nu ştiu dacă odată cu începerea anului şcolar am pus bazele unei cariere în învăţământ, dar mi-aş dori acest lucru foarte mult, pentru că nu aş vrea să fi irosit patru ani petrecuţi pe băncile Facultăţii de Litere. Sper ca peste ani să ajung să am tactul pedagogic pe care l-am admirat şi îl admir încă la profesorii mei din şcoala generală şi liceu, dar mai ales la profesorii mei din timpul studenţiei. Pe lângă acest tact pedagogic aş vrea ca elevii să stea cu plăcere la orele mele aşa cum stăteam şi eu la rândul meu, dar poate cel mai mult mi-aş dori ca elevii mei să poată găsi în mine un profesor-prieten. Cea mai mare satisfacţie a carierei mele de profesor ar fi ca la sfârşitul fiecărui an elevii să rămână cu o amintire plăcută asupra muncii depuse de mine, amintire care să-i determine ca peste ani să treacă iarăşi pragul clasei pentru a-mi arăta ce 262

au devenit şi dacă prin materia pe care le-am predat-o, adică limba şi literatura română şi prin îndrumarea spirituală şi morală am putut participa cât de puţin la formarea lor ca oameni. Profesor Mădălina Andreescu. Copil fiind, ştiam că va veni vremea când va trebui să dau piept cu valurile vieţii, să-mi aleg un alt drum în viaţă, conştientă de urcuşurile şi coborâşurile acestuia. Fără să-mi dau seama de trecerea timpului m-am trezit la capătul drumului la care de mult am gândit şi mi l-am dorit. Am absolvit Facultatea de Horticultură, secţia Biologie-Ştiinţele Agriculturii din Craiova. În urma concursului de titularizare am fost repartizată ca profesor suplinitor la Colegiul Naţional Mătăsari. Deşi, de mult am visat să ajung într-un loc ca acesta, mi-a fost greu să mă acomodez dar, cu timpul, cunoscându-mi colegii şi de asemeni, elevii, am început să îndrăgesc acest loc, să simt că fac parte din această mare “familie”, de valori care m-au ajutat să mă pot integra şi să pricep unele din tainele meseriei de dascăl. Datorită faptului că visul meu a început să prindă aripi, problemele vieţii cotidiene mi se par acum minore şi le pot depăşi cu mai multă uşurinţă. Aici, la Mătăsari, am cunoscut un om extraordinar în persoana domnului director Dădălău Dumitru şi nişte oameni minunaţi, rămânând de asemenea profund impresionată de baza materială de care dispune această instituţie, de ordinea şi disciplina care există aici, aflând ulterior că toate acestea i se datorează tocmai acelui om extraordinar şi cu un suflet atât de mare şi anume domnului Director Dumitru Dădălău. Sunt mândră şi fericită că mă număr printre cadrele didactice care-şi desfăşoară activitatea în acest Colegiu renumit şi sper ca şi eu,prin munca mea, să contribui la înflorirea acestui leagăn de cultură al fiilor Jilţului. Profesor Arjoca Cristian. În decursul celor 12 ani preuniversitari, 15 septembrie reprezenta o zi obişnuită, în care îmi începeam activitatea de elev. Nu m-a emoţionat nici un început de an şcolar până în anul 2003, an în care am devenit profesor. Ochii celor care mă priveau m-au făcut să realizez “lupta” în care intrasem, dar mai ales responsabilitatea mare pe care trebuia să mi-o asum. Mulţimea de suflete din faţa mea m-a obligat indirect,prin simpla lor privire, să mă dedic în totalitate meseriei pe care am ales-o şi pentru care m-am pregătit 17 ani. Mi-am dorit să pot transmite elevilor mei o părticică din cunoştinţele mele.Din punctul meu de vedere, materia pe care o predau este una interesantă şi utilă fiecărui tânăr. Am avut un gram de noroc primind dirigenţie la o clasă de a noua… Pregătirea elevilor constituie prioritatea preocupărilor mele, dar şi relaţia de încredere şi prietenie pe care vreau să o stabilesc cu ei este importantă. Vreau să nu vadă în mine doar un profesor, ci şi un foarte bun prieten, căruia pot să îi spună problemele şi suferinţele. Îmi doresc să mă implic în problemele elevilor mei, chiar dacă uneori situaţia lor mă poate depăşi, atâta timp cât este vorba de latura materială. Încerc să le argumentez importanţa informaticii ca materie de studiu şi nu doar ca o facilitate de recreere concretizată prin jocuri. 263

Nu combat importanţa momentelor de recreere prin intermediul calculatorului, dar nu susţin nici dependenţa creată de aceste jocuri. Încerc să-mi conving elevii că misiunea de profesor nu este atât de uşoară precum o percep ei, deoarece în informatică progresul înregistrat pe plan global se concretizează într-o mulţime de schimbări. Informaţiile acumulate de mine în timpul perioadei mele de studiu peste câţiva ani vor deveni insuficiente, atâta timp cât tehnologia şi specificul programelor sunt într-o continuă evoluţie. Dorinţa de a-mi face elevii să înţeleagă importanţa aprofundării informaticii mă obligă să învăţ alături de ei, prezentându-le noutăţile apărute pe parcursul perioadei de studiu.Elevii trebuie să înţeleagă modul în care sunt notaţi, si nu să eticheteze obţinerea notelor mici ca fiind o dovadă de severitate din partea mea. Nu-mi face plăcere să-i pedepsesc şi nici să le dau note mici, dar valoarea notei, în concepţia mea, trebuie să reflecte nivelul cunoştinţelor. Îmi doresc să-mi înţeleg elevii şi să-i pregătesc pentru examenul greu pe care vor trebui să-l dea în timp. După părerea mea, ei trebuie să conştientizeze că acest examen este unul susţinut cu viaţa. Greutăţile cotidiene, dar mai ales societatea în care vor fi nevoiţi să-şi desfăşoare activitatea este destul de aspră. Am învăţat în această perioadă să trec peste micile răutăţi ale elevilor deoarece sunt convins că, în timp, ele se vor transforma în mulţumiri. Profesor Dima Elena. Un ghem de sentimente nedesluşite s-a destrămat în mine când am aflat că o să predau la Colegiul din Mătăsari. Pe de o parte, erau emoţiile unui debutant ce se vede într-o instituţie atât de mare (120 cadre didactice şi 2000 de elevi), iar, pe de altă parte, năvăleau sentimentele de sfială, de înalt respect pentru cei care mi-au luminat drumul, căci aici, la Mătăsari, e locul uceniciei mele, e locul unde am început să înţeleg ce este viaţa şi tot aici e locul unde mi-am lăsat cei mai frumoşi ani, ai adolescenţei, în mijlocul colegilor şi domnilor profesori care au avut priceperea de a ne forma caracterul, de a ne oferi cele mai bune sfaturi pentru viitor şi de a ne încuraja în momentele grele. Astăzi am ajuns colegă cu dragii mei dascăli, şi deşi timpul a reuşit să mai şteargă din timiditatea elevei de-altădată, mărturisesc că şi acum mă stăpânesc aceleaşi sentimente de stimă, de profundă recunoştinţă pentru dumnealor, căci indiferent de evoluţia mea profesională, eu voi rămâne pentru totdeauna eleva acestor giganţi, al căror izvor de cunoaştere va curge mereu. Mă bucur şi sunt mândră că fac parte dintr-un astfel de colectiv, fiindcă am înţeles că aici este un mediu ideal de formare a tinerilor ce-au îmbrăţişat nobila meserie de dascăl, aici am modele de urmat, iar baza materială de invidiat a acestei instituţii îmi poate oferi nenumărate facilităţi în procesul de pregătire ca dascăl, o pregătire continuă spre desăvârşire, căci aşa cum îi place domnului director să spună, aici, este “o uzină cu foc continuu”. Dar cum “talentul fără muncă este un foc de artificii”, mi-am dat seama că, mai ales într-o astfel de instituţie, trebuie multă muncă în care să pui însă şi mult suflet, căci numai astfel 264

vei putea culege nişte roade demne de admirat. Primele mele zile, ca dascăl, la Mătăsari, m-au lăsat profund impresionată: ordinea, disciplina, ţinutele decente ale elevilor, activităţile cultural-artistice, atmosfera primitoare, prietenoasă din cadrul colectivului didactic, toate acestea au concurat la concluzia că venirea mea în această instituţie îmi va aduce numai satisfacţii şi mă va ajuta să devin un luminător şi un deschizător de drumuri. Şi acum, zilnic, pornesc de acasă cu aceeaşi “strângere de inimă” cu care porneam în fiecare zi de şcoală, mă întorc cu aceeaşi mulţumire sufletească, şi pentru a uita de greutăţile vieţii cotidiene de care am început şi eu să mă lovesc, nu pot să spun decât atât: “Bine te-am regăsit, şcoală dragă!”

ARC PESTE TIMP
Purtaţi de valuri către istoria atât de zbuciumată a acestui popor care ne prezintă date / evenimente cu iz simbolic (Ziua Republicii, Unirea Principatelor Române, Ziua Independenţei) sau către calendarul de peste an în care găsim: Ziua Marinei, Ziua Jandarmeriei, Ziua Copilului, Ziua Femeii, Ziua Învăţătorului....etc ; am descoperit şi ziua de 9 Noiembrie, zi ce marchează mijlocul anotimpului “ Toamna”, o zi de imensă bucurie, o zi de înaltă vibraţie, de răscolire, ce reprezintă ziua botezului şcolii noastre, ziua în care a primit titulatura de Colegiul Naţional Tehnologic Mătăsari. Doamne, ce zi frumoasă, încărcată de vraja naturii, mustind de tinereţe, de înţelepciune, de voie bună. Oprindu-ne o clipă din activităţile cotidiene auzim timpul picurând în clepsidră, aceasta aşezându-l în ani, decenii, secole, milenii, dar care în mod sigur nu va reuşi să aducă uitarea pentru istoria acestui neam de ţară, priceput la lucru dar şi la hore, temător de Dumnezeu, dar netemător de duşmani.Privind către aceeaşi clepsidră vom constata cu satisfacţie că am ajuns deja la cea de-a treia aniversare a prezenţei unui ministru şi nu orice ministru, ci tocmai al Învăţământului în mica noastră localitate, ridicând în premieră absolută pentru această ţară, la rangul de Colegiu, o şcoală dintr-o comună rurală. Şi,dacă atunci eram mai tineri, dar şi urmare a încărcăturii emoţionale pentru imensul eveniment ce se desfăşura sub ochii noştri, ne-am dovedit a fi şi mai timizi, reţinuţi şi dând dovadă de multă stângăcie odată cu stângerea în buchetul vieţii noastre a noi şi noi ani, am căutat să dăm o nouă dimensiune acelui eveniment. Mă întreb acum, descătuşată parcă din acea încleştare a emoţiilor ce mă dominau în acele momente, câţi elevi au avut ocazia de a-l avea oaspete la ei “ acasă” pe însuşi Ministrul Învăţământului. Să fie mulţi ; să fie puţini, câţi să fie oare? Greu de spus, orice răspuns s-ar da, poate nu ar fi edificator. În schimb, un lucru va rămâne cu siguranţă scris cu litere de aur în istoria acestui neam, acela că, în anul 2000 a apărut pentru prima dată pe harta ţării un Colegiu Naţional, 265

în mediul rural. Apoi, oricât de multe ori mai apărea de aici încolo, Comuna Mătăsari va rămâne pentru totdeauna Prima. Îmi face mare plăcere să arăt că sunt mândră că sunt gorjeancă, că m-am născut în această parte a judeţului având ocazia de a descoperi tainele cărţilor în această şcoală. Am păşit pentru prima dată şi destul de sfioasă aici, într-o frumoasă zi, din toamna anului 1995. Veneam, după ce contactul cu tainele cărţilor îl avusesem într-o altă localitate într-un local care nu avea decât două săli de clasă. Dacă la vederea acestei clădiri genunchii au început să-mi tremure, acum mă încearcă sentimente de bucurie că am fost prezentă la transformările care s-au produs aici. Pot spune, şi fără să greşesc, că am crescut odată cu această şcoală. Că acest lucru a fost posibil, mă opresc să le mulţumesc părinţilor mei că există, iar urmarea acestui fapt a făcut posibil ca eu să fiu elevă a acestei şcolii. Nu în ultimul rând,mulţumesc minunatului conducător şi dascăl, aceluia care s-a dovedit a fi un om deosebit şi nu greşesc dacă spun, un adevărat părinte, adică domnului Dumitru Dădălău directorul Colegiului Naţional Tehnologic a cărui viaţă se confundă cu existenţa acestei şcoli. Vă doresc multă sănătate, domnule director, pentru că fără dumneavoastră, astăzi această şcoală s-ar fi aflat undeva în anonimat. Marcu Alina Cornelia, X C

ŞCOALA-IZVOR DE REALIZARE
Încă de la primul pas făcut în curtea acestui Colegiu impresiile mele, ca de altfel şi ale celorlalţi colegi din generală, au fost pozitive, acest lucru fiind dovedit din faptul că 1/3 din colectivul din generală figurează pe listele de elevi ale acestei şcoli. Mătăsariul este singura comună din zonă care cuprinde ca instituţie Colegiul Naţional Tehnologic, o adevărată mândrie pentru toţi. Totul se datorează în mod special conducerii şi mineritului care contribuie foarte mult la dovedirea că şi în Mătăsari se poate ridica un „edificiu” pe care toţi să-l respecte la fel ca şi pe celelalte „edificii” din judeţ şi nu numai. Toate personalităţile care au fost prezente la ineditele evenimente şi sărbători, sunt nume mari care au plecat cu cele mai bune impresii, aceasta datorându-se conducerii şcolii, dar mai ales dotării pe care o deţine: mobilier de ultimă generaţie, televizoare în fiecare sală de clasă, numeroase laboratoare: de matematică, fizică, informatică dotate corespunzător şi nu în ultimul rând, sală de sport şi ea dotată cu tot ceea ce este necesar într-o sală de sport unde elevii îşi pot dezvolta propriile hoby-uri pe linie sportivă. 266

O altă mândrie a acestei şcoli ar fi revista „Murmurul Jilţului” în care au fost publicate toate evenimentele şi sărbătorile manifestate la nivelul şcolii şi mai ales faptul că elevii talentaţi au ocazia de a se afirma prin a-şi publica creaţiile proprii în fiecare număr al revistei. Ca dovadă a talentului sunt premiile obţinute la diferitele concursuri naţionale şi mai ales respectul şi prestigiul ei, în comparaţie cu celelalte reviste naţionale. Variatele sărbători din cadrul Colegiului ne fac să ne simţim bine, ne ridică moralul. Cea mai importantă manifestare ar fi Sărbătoarea Fiilor Jilţului. Elevii sunt cei care participă la realizarea acestei sărbători cu poezii, dansuri şi multe, multe altele. Sărbătoarea mai cuprinde Balul Bobocilor (Miss Boboc), carnavalul tinereţii şi focul de tabără în jurul căruia simţim o căldură în suflete, făcându-ne să ne simţim ca şi cum am trăi un vis real. Toate acestea se datorează coordonării foarte bune, coordonare în fruntea căreia se află domnul director Dumitru Dădălău împreună cu cei care fac parte din colectivul de profesori. Ei sunt cei care ne îndrumă spre a ne atinge scopul cu orice preţ, ridicându-ne moralul şi făcându-ne să ne simţim 100% optimişti şi dornici de a ne realiza. Sper ca următorii ani să ne aducă cât mai mulţi colegi pentru că această şcoală merită, prin asta trebuie să le dovedim tuturor că şi în Mătăsari, în singurul Colegiul din mediul rural ( din ţară) se poate învăţa, la fel ca şi cum ai învăţa într-un liceu din centrul unui oraş mare şi poate nici acelea nu au parte de ceea ce avem noi aici, la ţară, având în spate munţii de cărbune şi un „râuleţ” curgător. Vâlceanu Ramona, XI A

LA MAJORATUL ÎNVĂŢĂMÂNTULUI LICEAL MĂTĂSĂREAN
Dezvoltarea învăţământului liceal şi profesional în Mătăsari este legată de dezvoltarea industrială a Bazinului minier Jilţ.Primele clase de elevi au apărut în toamna anului 1980 două clase de elevi de liceu care frecventau cursurile serale, formate din muncitorii care îşi desfăşurau activitatea în zona extragerii cărbunelui. Erau tineri iar eu eram tânăr conducător al unităţii şcolare din Mătăsari cu o vârstă apropiată de a lor. Împreună cu celelalte cadre didactice din Mătăsari trebuia să rezolvăm problema punerii bazei învăţământului liceal în Mătăsari, în profil minier. Adept al ştiinţelor exacte, problema fiind pusă, am trecut la rezolvarea şi înţelegerea ei. Am studiat componentele : condiţiile (datele problemei) şi cerinţele(ce anume trebuia căutat în condiţiile date). Pentru găsirea soluţiei am ales calea optimală – pe care am găsit-o imediat – ajutat de inimoasele cadre tehnice : Gavril Baican, inginerul Bertea Nicolae, Paicu Aristică, Goşa Ghe., Cărăbiş Ion, CATRINOIU Constantin, Ciciu Cornel, oameni de calibru în RAL- Oltenia după 18 ani.Dispuneam de o gândire creatoare, eram curajos în convingeri, curios, independent în gândire, eram în permanenţă absorbit de 267

ceea ce am făcut şi de ceea ce ar trebuia să fac, eram critic, vizionar,optimist şi, în orice moment gata de asumarea riscurilor,eram exploratorul necunoscutului, descoperind împreună cu colegii şi elevii tainele acestuia. Nu m-au mulţumit niciodată lucrurile aşa cum sunt. Umblam ca albina, din floare în floare ca să fac mierea. Am privit sistemul educativ în mod egal, atât în calitate de curea de transmisie a maşinii economice şi sociale cât şi ca loc de dezvoltare personală a tinerilor şi adulţilor sau centrul integrator al învăţătorilor tehnici sau ca mediu comunitar. În „meseria” mea trebuie să facilitez comunicaţiile, să accelerez accesul la cunoştinţele utilizabile, să asigur un context favorabil exprimării sentimentelor, dar nu puteam absorbi toate activităţile de informaţie şi gestiune; trebuie să trec la organizarea procesului de învăţare şi distribuirea sarcinilor. Eram neobosit, mereu disponibil, calm, afabil întrebând mereu şi risipind, în permanenţă, idei, sfaturi… În relaţie cu cei educaţi am propus autoevaluarea, cooperarea, atitudinea terapeutică şi creativă, am acordat valoare încrederii în elevi, am identificat specificităţile acestora. Aveam o încredere deplină în individ şi în viaţă. Totdeauna am pus bază pe munca în echipă a cadrelor didactice în vederea echilibrării diagnosticelor şi punctelor de vedere multiple; prin rolul meu, aveam sarcina dificilă de creşterea sau menţinerea toleranţei reciproce; trebuia să caut, fără soluţii unitare sau totalitariste, nici facile, forme moderate, dar eficace, de cooperare disciplinară sau interdisciplinară. Eram convins că viitorul aparţine celor care apelează la sarcini deschise, ci nu închise, la situaţii ambigue cu soluţii multiple. Calitatea, supleţea, responsabilitatea şi rigoarea în profesiune sunt indispensabile. Luarea în serios a profesionalismului trebuie să fie efectivă, atât în orientările deschise tinerilor, cât şi în însăşi formarea şi activitatea educatorilor. Împreună cu echipa mea de cadre didactice aveam un singur scop: să-i facem pe tineri responsabili. Trebuia ca în societate, elevii noştri să joace roluri din ce în ce mai complexe – nu se aşteaptă de la ei să fie agenţi inactivi sau pasivi în viaţa profesională care îi aştepta, ci să fie creatori, persoane responsabile. Nu am uitat niciodată că lucrez cu oameni şi eram în căutarea unui umanism cu faţă încrezătoare. Am avut norocul că am lucrat într-o şcoală şi într-un colectiv didactic cruţate de jocul steril al falselor dezbateri reacţionare( totalitare sau identitare). Nu ne-am lăsat niciodată prinşi de reacţionalitate pentru că aceasta se întreţine, se interiorizează şi se umflă blocând înaintarea, interzicând angajamentele responsabile, închizând schimbările şi opoziţiile în cercul vicios al unei polemici inepuizabile. În permanenţă am căutat să mă debarasez de fantasmele triste şi identitare aderând la şansele sistemului nostru de învăţământ, în diversitatea sa progresivă, mărind încrederea în tineri şi în corpul profesoral. Orice victorie pe planul transformării mediului îşi are izvorul în acte de cunoaştere. Cunoaşterea este punctul de plecare al afirmării omului şi, totodată, al progresului social. Axa echilibrului personalităţii este dimensiunea intelectuală prezentă în sfera existenţei noastre. Educaţia intelectuală este coloana intelectuală a programului integral de 268

formare a omului. Principalul vector al informaţiei este limbajul, iar principala activitate a gândirii este cea guvernată de principii carteziene: descompunerea sarcinii de cunoaştere în elemente cât mai simple şi angajarea pe drumul care duce de la simplu şi uşor, spre complex. Împreună cu echipa mea aveam un singur gând: creşterea planului de şcolarizare şi reţea în Mătăsari. Cifrele de mai jos sunt semnificative. În atenţia mea şi a echipei mele a fost dezvoltarea bazei materiale care aste concludentă, rivalizând la această dată cu baza materială a unor licee de prestigiu din Gorj – bază realizată în perioada 7 nov. 1984-26 nov.1997. Natura activităţii specifice gândirii este căutarea si găsirea adevărului. O idee simplă, pentru a fi înţeleasă, trebuie integrată într-un sistem complex de noţiuni. S – au găsit voci, edevărat, puţine, care doreau să lichideze aceste forme de învăţământ din Mătăsari, voci care nu au făcut nimic pentru acest învăţământ. Ele trebuie să înţeleagă că nu de lichidarea şcolii poate fi vorba, ci de reala ei democratizare de creare a unei şcoli pentru tinerii din bazinul Jilţurilor care să răspundă adecvat evoluţiei cunoaşterii omeneşti. Şcoala de azi se confruntă cu probleme complexe; ea trebuie să fie mult remaniată pentru a răspunde exigenţelor societăţii şi a omului acestei societăţi. Prin aceasta, ea nu va înceta să existe şi nu va pierde nimic din ceea ce îi este specific. Şcoala încă neremaniată este o şcoală „tradiţională” care se înfăţişează ca o instituţie specializata mai ales în a-i forma pe elevi. Alt reproş este legat de modul în care se desfăşoară această informare. Instrucţia este o componentă majoră a atitudinii culturale. Cultura este capacitatea de a se confrunta cu realitatea în baza cunoaşterii acesteia, înseamnă creativitate, adică posibilitate de a folosi informaţia pentru a gândi, a interpreta, a-ţi interpreta poziţia faţă de realitate într-o manieră care să te reprezinte, înseamnă mai ales crearea de noi valori. A şti pentru a şti este cea mai vană dintre vanităţi, dar, a şti pentru a înţelege, pentru a acţiona, pentru a obţine foloase este ţinta inteligenţei. Confruntarea cu realitatea presupune o percepere activă, investigatoare. Procesul pregătirii omului pentru muncă, cel al formării unui profil moral înaintat, ca şi sensibilizarea pentru frumos, este condiţionat de progresele care se obţin pe planul dezvoltării capacităţilor intelectuale, a gândirii. Izvorul şi motivele cunoaşterii umane se află în procesul muncii, acolo unde omul efectuează, reglementează şi controlează, prin acţiunea sa, schimbul de materie dintre el şi natură. Atunci când omul reuşeşte să rezolve problemele fundamentale de cunoaştere, el transformă, nu numai natura, ci se transformă pe sine, îşi perfecţionează forţele de cunoaştere, ceea ce constituie premisa fundamentală necesară asigurării rolului de conducător în relaţiile cu natura. Instituţia şcolară are ca prim obiect să asigure aculturaţia tinerei generaţii faţă de patrimoniul ştiinţific, tehnic, cultural şi social al României, dar şi să o pună în relaţie cu noile cuceriri ale cunoaşterii. La 18 ani învăţământ liceal în Mătăsari, alături de echipa de cadre didactice sunt pentru finalităţile şi funcţiile şcolii: 269

funcţia de transmitere magistrală de cunoştinţe, de documentare şi cercetare, de facilitare a raportului profesor-elev, de organizare a raportului dintre elevi, de dispunere tehnică pentru exerciţii de muncă dirijată, funcţia de producţie şi de creaţie, de consiliere metodologică, de evaluare a capacităţilor de stimulare a indivizilor pentru munca personală, în fine, funcţia de mediere cu grupul şi cu mediul. Această instituţie, din trecutul căreia fiecare cărămidă, fiecare colţişor, fiecare clasă sau obiect, fiecare generaţie de elevi înseamnă enorm pentru mine – pentru că, spre desăvârşirea lor s-a mistuit flacăra tinereţii mele – mă reprezintă şi, când privesc în urmă, totdeauna îmi vine în minte o celebră comparaţie a lui Antoine de Saint Exupery. Aceasta pune în paralel mormanul de pietre şi de nisip şi aceleaşi pietre şi nisip din structura unei catedrale. Mormanul de pietre dovedeşte absenţa culturii, pe când catedrala este expresia dăinuirii omului în timp, din creaţia sa. Păstrând proporţiile, aceeaşi idee mă urmăreşte şi pe mine. Prof. Ion Gr. Dădălău

ŞI LA MĂTĂSARI „ZILELE ADOLESCENTULUI”
În perioada 7-18 mai 2003, Colegiul Naţional Tehnologic Mătăsari este gazda unei suite de activităţi cultural educative, desfăşurate cu ocazia Zilei Europei, Zilei Independenţei de Stat a României, Zilei absolvenţilor. Cu acest prilej, după cum ne-a informat profesorul Dumitru Dădălău, directorul Colegiului vor avea loc sesiuni de referate („Unitate în Diversitate”, „Independenţa României – un vis împlinit”), dezbateri („Rolul şi locul consiliului elevilor în actul managerial al educaţiei şi instrucţiei”), colocvii („Colectivul de redacţie al revistei „Murmurul Jilţului” – factor important în reliefarea activităţilor instructiv-educative şi culturale desfăşurate în CNT Mătăsari”), vernisajul expoziţiei de cultură: „Liberi într-o Europă Unită”, depuneri de coroane la Monumentul Eroilor, concursuri de desene pe asfalt pentru elevii claselor I-II şi preşcolari de la grădiniţă, crosul celor mici şi crosul tineretului etc. În perioada 10-11 mai, la Tismana are loc Concursul Judeţean al revistelor şcolare la care participă şi membrii colectivului redacţional al revistei „Murmurul Jilţului” al CNT Mătăsari, publicaţie premiată la mai multe ediţii naţionale şi judeţene ale acestui concurs. Pentru luni, 12 mai, este organizată masa rotundă cu tema: „Adolescenţii şi lumea de azi”, cu participarea elevilor claselor a IX-a şi un concurs gen „Cine ştie, câştigă!” pentru elevii claselor III-IV, pe tema „Cum păstrăm mediul curat ?”. în zilele de 13 şi 15 vor fi organizate electorate cu părinţii copiilor de la grădiniţă, din învăţământul primar, liceal şi profesional, iar pentru 17-18 mai este programată o excursie în Munţii Retezat, la care vor participa 120 de elevi şi cadre 270

didactice, cu prilejul „Zilelor absolventului”.După cum ne preciza profesorul Dumitru Dădălău, în această perioadă, orele de dirigenţie au avut ca tematică semnificaţia evenimentelor de la 9 mai, iar în săptămâna următoare, tematica orelor de dirigenţie va cuprinde elemente de educaţie sanitară şi probleme ale adolescenţilor. Tot în această perioadă sunt în pregătire acţiunile prevăzute pentru Târgul ofertei educaţionale. Printre dascălii mătăsăreni care au „pus umărul” la toate aceste acţiunu se numără: prof. Maria Blendea, prof. Zizi Ceauşescu, prof. Cornel Toma, prof. Luminiţa Dădălău, înv. Viorica Buruiană şi educatoarea Mioara Dădălău. Ne putem încheia fără să amintim şi despre campionatele de fotbal şi baschet (fete şi băieţi) ale căror întreceri, până la finalele programate pe 13 mai, se vor desfăşura pe baza sportivă a Colegiului. M. Becherete

TRADIŢIE ŞI INOVAŢIE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL MĂTĂSĂREAN
Domnul Dumitru Dădălău: Distinşi invitaţi, onorată asistenţă, avem astăzi plăcerea de a avea în mijlocul nostru, oameni în toată puterea cuvântului, cei care timp de o jumătate de secol au condus destinele învăţământului din Mătăsari, oameni care au trăit sub mai multe dinastii şi dictaturi, dar care au rămas verticali şi n-au uitat niciodată pentru ceea ce s-au pregătit şi de fiecare dată au slujit pe cei care au avut prilejul să ia lumină din lumina dumnealor. In urmă cu 71 de ani în localitatea Runcurel, sat aparţinător comunei Mătăsari, vedea lumina zilei dintr-o familie numeroasă viitorul profesor de mai târziu Dumitru Băleanu. A făcut şcoala în satul natal şi comuna dragă,după care a urmat timp de 8 ani Şcoala Normală din Tg-Jiu, a fost repartizat în primul an de activitate la Şcoala primară din Miculeşti unde,timp de un an,trăgea cizmele şi bocancii să se ducă să înveţe copiii carte în satul de peste deal. A avut o tinereţe frumoasă şi minunată. Dumnezeu i-a hărăzit o soţie dragă care,venită din Oradea şi după aceea din Roşiuţa, şi-a legat destinul de al dumnealui şi împreună s-au apucat să înveţe carte copii din Mătăsari. Aşa se face că, numai după un an, distinsul nostru invitat de astăzi vine în comuna Mătăsari şi, într-un an de zile, este apreciat atât de mult încât cei care diriguiau învăţământul la nivelul raionului de atunci l-au pus director al Şcolii Coordonatoare şi Elementară din Mătăsari, şcoală pe care a condus-o până în anul 1961. Viaţa i-a hărăzit un alt drum, datorită calităţilor sale profesionale, datorită muncii neostenite pe care a depus-o la nivelul localităţii Mătăsari, datorită condiţiilor grele în care-şi desfăşura activitatea a reuşit să capete încredere la şefii ierarhici superiori şi drumul său s-a oprit spre centrul judeţului devenind profesor al Şcolii de la Bârseşti, Inspector Şcolar timp de 7 ani 271

la Inspectorul Şcolar Judeţean, şi începând cu 1967 profesor şi director al Şcolii Generale Nr.5 din Târgu Jiu,instituţie de învăţământ pe care a slujit-o cu credinţă şi devotament până a ieşit la pensie. Absolvent al Universităţii din Bucureşti, Facultatea de Română şi Istorie, domnul director Băleanu, fiul poştaşului din Runcurel, a fost apreciat de-a lungul vremii de cadrele didactice cu care a lucrat, de toţi cei care l-au cunoscut, de generaţiile pe care le-a pregătit. Viaţa dumnealui n-a fost simplă, ca orice om şi-a făcut datoria. Din trăirea puternică a familiei Băleanu, au ieşit două vlăstare deosebit de viguroase, în inteligenţa cărora distinşii lor părinţi au investit tot ce au avut mai frumos în dumnealor. Amândoi sunt medici în municipiul Tg-Jiu, băiatul medic chirurg la Spitalul Judeţean din Gorj, căsătorit tot cu o doctoriţă, fiică de fost inspector general de învăţământ, care îndeplineşte funcţia de director al Direcţiei Sanitare a judeţului Gorj, iar fata absolventă cu medie maximă a Facultăţii de Medicină din Craiova, actualmente Inspector şef în cadrul Poliţiei Sanitare a judeţului Gorj, căsătorită cu un distins domn, inginer care-şi petrece veacul în Jilţ lucrând la Uzina de reparaţii. Stimate domnule director, nu ştiu dacă am reuşit ca în câteva cuvinte să vă fac un portret cât de cât sumar pentru ca cei cu care lucrez azi, care sunt în număr de 119 cadre didactice, şi noi toţi la rândul nostru pregătim 2000 de elevi, zic, nu ştiu dacă am reuşit să vă fac să fiţi aşa cum sunteţi dumneavoastră, dar gândul meu rămâne la ideea că aţi fost şi rămâneţi un om deosebit - un mare director -. Vă rog să luaţi cuvântul. Dumitru Băleanu: Stimaţi educatori, dragi elevi. Această localitate a fost aproape întotdeauna o aşezare de margine de judeţ, de nord a judeţului Mehedinţi până în 1950, de nord a fostului raion Strehaia până în 1956, de sud a raionului Tg-Jiu de la 1956-1967, când s-a revenit la actuala împărţire, administrativă. După război s-a căutat să se extindă baza învăţământului secundar, au luat fiinţă aşa numitele Gimnazii,unice într-un număr restrâns de localităţi, gimnazii a căror durată era de 3 ani, spre deosebire de 4 ani cursurile inferioare de liceu. Aici, în Mătăsari, în 1948, a început să se înfiinţeze şcoala începând cu clasa a V-a, până în 1965 când s-a generalizat învăţământul de 8 ani, ciclul actual gimnazial cuprindea 3 clase: a V-a, a VI – a, a VII – a. Pornind de la ceea ce spunea domnul Director, având în faţa mea un număr mare de elevi în condiţiile în care pentru clasele I-X învăţământul este obligatoriu, aş vrea să vă fac o precizare: dacă acum 50 de ani, venea la şcoală cine vrea şi cine putea în speranţa că va ajunge să trăiască mai bine, astăzi, în condiţiile învăţământului obligatoriu,voi, dragi elevi, să nu simţiţi şcoala ca o obligaţie pentru că deşi posibilităţile voastre sunt nelimitate în măsura în care munciţi, modul nou de a dobândi un loc de muncă astăzi este foarte oscilant. Eu,când am terminat 4 clase la Şcoala din Runcurel şi am fost admis la Şcoala Normală din Tg-Jiu în 1943, ştiam că dacă învăţ peste 8 ani voi fi învăţător poate chiar la mine în sat, am reuşit doar în satele vecine. Deci un ideal pentru înfăptuirea căruia trebuia muncă, luptă. Este adevărat, nu era 272

concurenţa de astăzi. Astăzi sunt posibilităţii mai mari pentru majoritatea şi statul alocă multe fonduri care să permită cuprinderea la şcoală a tuturor. La şcoala de 7 ani din Mătăsari, unde am venit în 1954,învăţau copii veniţi şi din Miculeşti, Dragoteşti şi Corobăi. Distanţele foarte mari, pe drumuri foarte proaste, fără să-i aducă maşina la şcoală şi învăţau pentru că doreau să înveţe, în condiţiile în care nu exista obligativitate. Aşa se face că mulţi dintre aceştia au părăsit acestea, obţinând calificări superioare aspirând la o viaţă mai bună şi asta se face pentru că aşa cum vă spuneam, comuna era la margine de raion sau judeţ, cu legături foarte proaste cu centrul, şi în care oamenii nu aveau altă ocupaţie decât lucrarea pământului şi aşa sărac, sub care zace cărbunele de astăzi. Făcând o comparaţie între ceea ce reprezintă şcoala acum mai bine de 50 de ani şi ceea ce reprezintă astăzi vă veţi da seama că astăzi numărul de elevi care absolvă şcoli de nivel mediu, deci de liceu, se apropie de 200 de mii pe an, şi dintre aceştia auzeam acum la deschiderea anului universitar în jur de 80-90% urmează învăţământul superior de stat sau particular. Asta înseamnă că majoritatea au deschis aceste abilităţi, în care învăţământul de stat sau cu taxă şi învăţământul particular cu taxă; deci posibilităţi există, însă cu muncă. Perioada la care mă refeream, acum 50-60 ani în România absolveau liceul 13şi 15 mii deci de 12-13 ori mai puţini absolvenţi de licee care-şi găseau mai uşor loc de muncă pentru că erau putini. Astăzi fiind mulţi absolvenţi,concurenţa va fi pentru ocuparea unui loc în producţie şi singura speranţă într-o zi mai uşoară este buna pregătire, pentru care aici aveţi cele mai bune condiţii.Cred că este printre puţinele centre în care există şcoală etalon în cuprinderea şi nivelul de lărgire al elevilor. Îndemnul meu este să perseveraţi în muncă, este o avere pe care nu o poate avea nimeni, chiar dacă nu scrie în Constituţie, apropo de producţia şi garantarea proprietăţii. Celelalte se pierd, învăţătura pe baza căreia puteţi obţin condiţii mai bune de viaţă, trebuie să constituie principala preocupare, pentru că de aceea veniţi la şcoala. Vreau să sper, să aud şi să citesc că în înfruntările care au loc pe linie şcolară, profesională, concursuri şi olimpiadă, numărul celor de aici va fi din ce în ce mai mare,onorând in acest fel strădania cadrelor didactice şi a părinţilor care doresc, sincer, ca urmaşii lor să trăiască mai bine decât au trăit ei, având în vedere că tendinţa societăţii viitoare de dezvoltare este spre mai bine. Binele însă nu vine de la sine, nu vine singur, trebuie făcut acest efort. Fiind la început de an şcolar, eu vă doresc succes, în eforturile pe care trebuie să le depuneţi pentru a onora statutul de elev. Imi aduc aminte de o apreciere făcută de fostul preşedinte american, Bill Clinton, care spunea că pentru a şterge discrepanţele între posibilităţile materiale ale celor care urmează învăţământul ar fi bine să poarte uniformă. In România s-au purtat cu un secol înainte, dar s-a renunţat la ele. Pentru clasele mici, am văzut că au existat preocupări mai mari, pentru ca măcar acolo unde sunt la vârstă egală şi la condiţii de muncă egale să se simtă egali pentru că viaţa, mai târziu, îi despărte. Vă mulţumesc! 273

Dumitru Dădălău: În octombrie 1932, un făclier al satului din Mătăsari, viitor notar de mai târziu aducea pe lume, un băiat frumos, deştept, inteligent, şi preocupat încă de mic de învăţătură. Acest copil avea să poarte numele de Costea Pamfiloiu. Şi dumnealui, ca şi domnul Băleanu, a fost legat de locul de baştină, dar şi-a ascultat părinţii şi după ce şi-a terminat cursurile în aceeaşi localitate în care învăţaţi dumneavoastră astăzi, a plecat ca elev al Liceului Tudor Vladimirescu din Tg-Jiu, după care a dat examen de diferenţă şi s-a transferat la aceeaşi Şcoală Normală din Târgu Jiu. lată că avem în faţa noastră, la bază, doi învăţători, oameni cu o pregătire pedagogică deosebită, cu o sensibilitate aparte, cu o dragoste de copii şi de locurile natale nemaiîntâlnită. Să fii tânăr, să fii la o vârstă de 22, 23 de ani şi să pleci în localitatea Cornu, comuna Teiu din judeţul Dolj, să-ţi începi activitatea ca învăţător, iată ceea ce înseamnă pentru cei ce sunteţi astăzi pe ogorul şcolii, dragoste faţă de meseria pe care ţi-ai ales-o. A stat puţin acolo şi a venit pe urmele domnului Băleanu şi dumnealui mutându-se la Mătăsari. Domnul Pamfiloiu a venit la Miculeşti, pe acelaşi post pe care fusese predecesorul dumnealui. Şi aici o întâlneşte pe fosta mea dirigintă, Eugenia Mercuţ, cu care s-a căsătorit şi, care în loc să locuiască la Miculeşti, l-a adus la Mătăsari, pentru că domnul Băleanu plecase şi locul de director nu trebuia să fie ocupat decât de un băştinaş, pentru că nimeni nu putea să lumineze învăţământul din Mătăsari, decât aceia care sun născuţi, crescuţi şi trăiesc în mijlocul oamenilor cu care va munci mai târziu. Sunt multe amintiri, dar sper că,dacă Dumnezeu mă va ajuta când voi fi şi eu ca dumnealor voi scrie toate acestea. Cred ei că mâna nu va tremura şi va scrie cu exactitate tot ceea ce mintea mea, ştie de când eram la vârsta de 3 ani. Domnul Pamfiloiu a fost un exemplu, nu numai pentru. generaţiile de elevi, dar a lucrat în condiţiile deosebite cu un corp profesoral care nu avea decât simpla pregătire de absolvent de liceu, singurul om absolvent a Universităţii din Bucureşti, a Facultăţii de Biologie, era domnul Pamfiloiu. Aşa mi-am început eu activitatea ca elev pe băncile şcolii, când dumnealui venise şi preluase conducerea şi cârma comunei în Mătăsari, să conducă destinele învăţământului timp de 20 de ani. E o viaţă de om, să-ţi treacă atâtea generaţii prin mână, să construieşti şcoli, să faci colectivizare, să fii în pas cu ceea ce se cerea de către conducerea de atunci, iată un lucru pe care nu l-a atins poate nici unul dintre noi, şi domnul Pamfiloiu le-a făcut pe toate acestea cu cinstire spre cinstea dumnealui. Ca şi domnul Băleanu, domnul director Pamfiloiu se uită cu mândrie înapoi şi priveşte că ceea ce a făcut în cei peste 40 de ani, cât şi-a desfăşurat o activitate pe ogorul şcolilor din Mătăsari, este o satisfacţie deplină şi duce cu dumnealui pe mai departe povara frumuseţii şi a preocupării deosebite pe care a avut-o de a fi înţeles şi de a face din noi oameni ca să venim aici şi să organizăm acţiuni. Când am gândit această treabă, dedicată sărbătoriri a 110 ani de învăţământ în Mătăsari, m-am gândit la faptul că n-o să fiu în stare să vorbesc nimic despre cei care m-au învăţat carte, că n-o să fiu în stare să mă ridic la nivelul acelora care m-au făcut şi s-au ţinut de 274

mine şi de alte generaţii, să devenim ceea ce suntem. 0 moralitate de nedescris, domnul Pamfiloiu împreună cu doamna Gica au lăsat şi lasă în urma dumnealor două fete deosebite cu nepoţii cu care se mândresc cei doi domni directori şi care vin şi trag la tataia şi mamaia de fiecare dată, cu bucurie. Domnule director vă rog să luaţi cuvântul. Constantin Pamfiloiu: Stimat auditoriu, consider că pentru mine este o satisfacţie deosebită de a participa la acest eveniment,când se sărbătoresc 110 ani de învăţământ în localitatea Mătăsari, ştiut fiind faptul că dintre aceştia, la 30 ani de activitate mi-am adus aportul în cadrul acestei şcoli. Este adevărat, nu am să vă plictisesc, am să încerc în câteva cuvinte şi, desigur, să-mi scuzaţi lipsa de modestie, însă mă simt forţat să relatez nişte lucruri la care am participat şi pe care le-am condus în această perioadă de 20 de ani, ca un conducător al colectivului didactic al nivelului comunei Mătăsari şi respectiv 30 de ani ca slujitor în general al activităţii. Preluând activitatea la nivelul comunei Mătăsari, e adevărat,am găsit o bază materială bună, comparativ cu multe alte localităţi. Prin trecerea timpului,reţeaua şcolară s-a dezvoltat şi a fost nevoie de mărirea spaţiului de şcolarizare, aşa se face că, la nivelul comunei s-a construit un al doilea local de şcoală destul de impunător pentru perioada aceea şi rămas singur şi pentru acum, cel de acolo de la Nr. 2, la ora actuală. De ce fac această remarcă? Pentru că în zilele noastre construcţia unui edificiu se realizează într-o altă formă; se asigură, se preia de către patron, de către societate, urmează o perioadă, în sfârşit, de construcţie,după care se dă totul la cheie. Ei, pe vremea aceea nu stăteau lucrurile chiar aşa. Construcţia acelui local, presupunea o implicare a tuturor, a mea în primul rând, ca director alături de primarul comunei pentru că,dacă nu ne interesam nu puteam să realizăm ceea ce am realizat. lată de ce, atunci trebuia să participi direct, să alergi după materiale, după ţiglă, după tâmplărie, după cherestea. Nu erau toate aduse de cineva anume ca la urmă să-ţi dea cheile să intri în sală. De aceea a fost un acord deosebit al întregului colectiv de cadre didactice, în frunte cu mine, pentru construirea acelei constructii destul de falnice, destul de moderna, conform cerinţelor învăţământului. Am început într-o perioadă când fetele se pregăteau într-un atelier de activităţi de acestea de menajerie, şi în special de croitorie. Aş dori să menţionez că aveau ca maistru instructor o doamnă, doamna Dădălău care a fost şi educatoare la noi, care într-adevăr a depus suflet pentru ca elevii să reţină şi să înveţe ceva şi de asemeni să-mi fie scuzată lipsa de modestie dacă a mea fiică cea mică care actual lucrează în Germania, dacă mânuieşte arta croitoriei pentru nevoile casei, bineînţeles, o face din cunoştinţele care le-a căpătat la atelierul şcolar din aceea perioadă. lată deci,că într-adevăr activitatea, deşi începătoare se desfăşura. Nu mai revin aici, e adevărat, şi ateliere aşa cum le-am înjghebat noi în perioada respectivă, în prima fază ateliere de tâmplărie, în a doua fază atelierele acestea mecanice, dotate cât de cât pentru vremea respectivă, pentru că reprezentam o şcoală cu adevărat etalon în perioada aceea, două ateliere 275

dotate, în şcoala mică de la deal, cu cât de cât strictul necesar, unde elevii puteau să înveţe primele noţiuni din activitatea aceasta practică. De asemeni tot în acea perioadă trebuia să ţinem pasul cu modernizarea învăţământului prin trecerea la învăţământul de cabinet. Ei, trebuie să spunem că şi aici, Şcoala Mătăsari a avut această posibilitate încât în localul nou desfăşuram, în acea perioadă, învăţământ pe cabinete biologie, istorie-geografie, fizică-chimie, ş.a.m.d., cabinete dotate cât de cât cu specificul şi profilul obiectului. lată deci, şi mai mult decât atât, din cât îmi amintesc, pentru că a fi cât mai funcţionale am alergat e adevărat, am ţinut legătura cu Inspectoratul Judeţean, încât am realizat prin cooperativa ProgresulMotru, un set de pupitru, care să permită lăsarea ghiozdanului pe nume de elev, aşa fel ca să nu umble toată ziua de la o clasă la alta, schimbam doar cabinetul. Se par poate lucruri într-adevăr minore, dar ele au cerut o preocupare deosebită şi au fost realizate. Având în vedere aceste lucruri asigurate, având un colectiv de cadre didactice minunat, e adevărat mic pe vremea aceea 14-16, la nivel de centru, 25-30 la nivel de coordonare, dar un colectiv, minunat pentru că în toată această perioadă trebuie să spun, nu m-am confruntat cu vreo anchetă şcolară sau o reclamaţie sau ceva, dovadă că într-adevăr era un colectiv unit, un colectiv armonios, un colectiv care era înrolat pentru a-şi desfăşura activitatea de instruire şi educaţie. Aşa stând lucrurile cu baza materială, sigur grija şi preocuparea, aşa cum spunea domnul director actual, deşi dispuneau de o încadrare nu aşa cum dispuneţi dumneavoastră la ora actuală, de profesori cu studii superioare, am dispus de o încadrare cu cadre didactice fie de liceu, fie de şcoală pedagogică, dar din nou iertaţi-mi lipsa de modestie, dar trebuie să spun că ne numărăm printre şcolile fruntaşe, acest lucru se poate constata din documentele oficiale, printre şcolile fruntaşe privind numărul de elevi care mergeau şi dădeau examene de admitere la şcolile imediat superioare, în şcolile liceale, examen care se dădea pe baza unui examen destul de riguros, cu asemenea cadre didactice. Şi mi-aş permite, pentru a reliefa ce înseamnă preocuparea unui cadru didactic, un om cu adevărat erudit aş da aici un nume, pe domnul Tănăsoiu, care fusese de fapt dascălul meu şi care de acuma îl aveam profesor de limba româna, de o conştiinciozitate, corectitudine de nedescris şi aş face o mică paralelă, nu ştiu câţi vom găsi în situaţia actuală pentru că dânsul a avut o viaţă destul de zbuciumată, i-a murit în acest interval soţia, i-au murit cei doi copii, unul student în anul doi la Timişoara,fata studentă în ultimul an la Pedagogică în Caransebeş în situaţii de acest fel, acest om doar în ziua înmormântări lipsea de la şcoală, restul venea la şcoală şi cei din jurul casei se ocupau de înmormântări. Imaginaţi-vă şi dumneavoastră ce înseamnă conştiinciozitatea de dascăl. Am făcut această paralelă pentru a vedea că într-adevăr se muncea cu râvnă, se făcea pregătire suplimentară, am satisfacţia deosebită, deosebită repet, că într-adevăr cei ce au pornit din cadrul învăţământului Mătăsărean împreună cu cei din dreapta şi stânga mea, de domnii directori sunt elevi căror profesor şi director le-am fost, 276

şi care au mers mai departe cu aceste cunoştinţe căpătate în Şcoala Mătăsari, fără pregătire prealabilă pentru examen, au mers şi au luat examenele în condiţii destul de meritorii. Dacă vreţi as concretiza vânzători, educatoare, profesori, destul de mulţi la număr, ingineri, medici, toţi s-au ridicat, ştiu eu, din cadrul învăţământului Mătăsărean la care mi-am adus şi eu modesta mea contribuţie ca profesor, ca director al acestei activităţi pe o perioadă de 20 de ani. Eu, de acum, gândindu-mă la condiţiile excepţionale pe care le aveţi dumneavoastră în ziua de azi, condiţii de care nu ştiu dacă mai beneficiază un alt liceu, fac această afirmaţie cu deplină răspundere, şi aceasta datorită unei preocupări deosebite al celui pe care îl cunoaşteţi, domnul Dumitru Dădălău, Doamne, iar fac o paranteză; chiar aseară auzeam probabil şi dumneavoastră aţi mai văzut cumva pe la jurnal, o situaţie de necrezut, un liceu de artă în inima Bucureştiului, de lângă Ministerul învăţământului, să pice pe elevi, tot dărâmat, vai de lume m-am întrebat cum e posibil acest lucru şi încă acolo, am ajuns la concluzia că asta trebuie să se datoreze celui care se ocupă direct de acest lucru, şi omul acesta este directorul şcolii, dacă alţii au avut o activitate mai tangenţială. Apoi,ăsta nu trebuie să aibă odihnă până nu ştiu unde încep acest an şcolar, acolo unde se dărâmă zidurile pe elevi. Iată deci o preocupare, o mândrie pentru noi toţi pentru dumneavoastră în principal că aveţi nişte condiţii excepţionale, la care ar fi păcat să nu beneficiaţi din plin de ele pentru a ajunge ce doriţi în activitatea viitoare. Eu vă doresc deplin succes în activitatea viitoare având în vedere mai ales că este un nou an şcolar. Vă mulţumesc! Dumitru Dădălău: Absolvent al Facultăţii de matematică-fizică şi de chimie tehnologică a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj, profesorul Ion Dădălău,crescut sub aripa oblăduitoare a domnului director Pamfiloiu a condus destinele învăţământului din Mătăsari timp de aproape 25 de ani. N-am să-l prezint prea mult pentru că ceea ce este în sufletul meu pentru fratele meu ştiţi toţi, el este creatorul, organizatorul şi omul care a înfiinţat învăţământul liceal, profesional, de ucenici şi maiştri din Mătăsari. Sub conducerea lui s-a întâmplat ceea ce s-a întâmplat în Mătăsari şi avem condiţiile aici în care noi ne desfăşurăm activitatea aici. Mă rezum la această mică prezentare pentru că am destui prieteni care sunt în stare să facă o reclamaţie că l-am lăudat pe fratele meu, cum am sărbătorit-o pe nevastă-mea, şi cum îi sărbătoresc şi pe ceilalţi. Dădălău Ion: Îmi este foarte greu să iau cuvântul, după ce antevorbitorii mei, doi titani ai învăţământului mătăsărean au luat cuvântul. Vreau să vă spun că în urmă cu 30 ani, am venit ca dascăl în Mătăsari şi am intrat într-un colectiv de oameni serioşi, zic aceasta întrucât pot să afirm acum, după 30 de ani,că, martor îmi este doamna Ceauşescu, care a venit odată cu mine, acest colectiv serios m-a primit cum se cuvine, am învăţat în acea zi modul cum trebuie să primesc copiii la şcoală, cu cartea pe bancă, cu cărţile pe bancă pachet şi cu florile puse alături. In prima mea zi de activitate am avut de la cine să învăţ tot ceea ce trebuie să fac. 277

Toată perioada când domnul Pamfiloiu a stat în şcoală, chiar după, am învăţat spiritul de ordine şi de disciplină de la dumnealui. Zic spirit de ordine, spiritul de ordine în spirit, în documente. Spiritul de ordine pe care trebuie să-l aibă cadrele didactice. La aproape 30 de ani şi la această sărbătoare am câteva idei scoase, idei care se vor găsi în monografia comunei Mătăsari, monografie pe care o întocmesc cu doi distinşi profesori, unul mătăsărean - Nicolaie Racoceanu şi unul din Bucureşti, şi partea din învăţământ din ideile pe care vi le voi prezenta acum, veţi găsi aceste lucruri. Deşi în Mătăsari am venit în urmă cu 30 de ani să port cu cinste drapelul învăţământului, am intrat într-o şcoală cu multă dragoste, ca într-o oază de lumină, am intrat în clasă cu dorinţa nestăvilită de a mă dărui cu o convingere statornică şi înaltă că un copil nu e la început rău sau prost, ori incopetent, acesta depinzând de cel care predă, îl educă şi îl modelează, de marea lui măiestrie. Tot ce am făcut până acum în viaţă, am făcut cu pasiune şi dăruire, iar acolo unde nu am priceput îndeajuns am întrebat şi am învăţat din experienţa altora. Am avut ajutorul copiilor care au avut suflet curat şi dornic, deoarece ei nu au fost stăpâniţi de ambiţii mărunte, de răutăţi sau de invidie. Pentru mine faptele au o valoare mai mare decât cuvintele, nopţile cu griji şi zilele cu frământări miau dat puterea de a regenera. Ca educator a trebuit în permanenţă să-mi stăpânesc sentimentele, să-mi educ pornirile şi gesturile pentru a putea fi ales ca model moral, ca să mă pot compara egal şi constant pe neiertătoarea scenă a vieţii. Am avut tot timpul curajul de a-mi susţine opiniile până la capăt. Am privit nepăsător, hărţuielile la care am fost supus,asta m-a făcut să fiu imun. Cei care au crezut că mi-au făcut rău, mi-au făcut bine ajutându-mă să scap de griji. Eu am intrat nedorit în sufletul unor oameni. Viaţa unei şcoli este ca alunecarea unei nave care, în locul apei trece printr-o mare de oameni cu privirile aţintite asupra luminilor ei. Fie pe cârma, fie pe punte ofiţerii şi călătorii se schimbă rând pe rând. Drumul e numai înainte, dar uneori e un scurt răgaz când pânzele amintirilor poposesc pe catargul navei. Activitatea de dascăl cere să dăruieşti viaţă din viaţa ta pentru înflorirea acelor gingaşe mlădiţe,care la rândul lor pentru o dăruire vor creşte. Acest colectiv de dascăli, seamănă cu o pereche de rândunele care se întorc pe cuib, şi se aşează pe partea lui cu ciocul încărcat cu un fir de pai, cu hrana sau cu apa meşteresc cuibul, zboară sus,apoi scot un tril de bucurie şi îşi contemplă opera de 30 de generaţii de elevi. Am încercat să împletesc si, s-au reflectat prin succesele colectivului, iar insuccesele au fost numai ale mele, deoarece eu am fost cel dintâi care trebuia să vegheze, să unească şi să conducă. În faţa sătenilor, în faţa oamenilor m-am prezentat ca un monolit şi nu mi-am dezvăluit niciodată slăbiciunile. Astăzi este o sărbătoare pentru toţi elevii şcolii şi această lună în care noi sărbătorim 110 ani de învăţământ în Mătăsari vreau să fie o mare Sărbătoare a tinereţii pentru un sfert din populaţia comunei. Împlinirile şi neîmplinirile vieţii trebuie să rămână în calendarul memoriei, orice schimbare în vârful piramidei, aduce după sine modificări pe treptele inferioare. La această oră mă simt ca un 278

arhitect care a construit un edificiu măreţ, la temelia căruia s-a îngropat schelele căruia şi-a zdrelit braţele şi piciorul cărând poverile lui cu umerii, frumuseţile lui pictându-l cu imaginaţie, ca atunci când este gata să-şi dea seama că trebuie să-l părăsească. Deosebirea este că eu nu am părăsit edificiul ei, am rămas acolo unde am făcut o investiţie morală, atât de mare, care pentru mine a însemnat triumf şi bucurie. Eu am rămas acelaşi om cu har, gata de dăruire, cu sufletul plin de omenie şi bunătate. De-a lungul timpului, majoritatea cadrelor didactice mi-au devenit prieteni. Dar nu o prietenie oarecare îngăduitoare ci bazată pe respect şi ascultare. După 30 de ani petrecuţi în Mătăsari, pot afirma că împreună cu tot colectivul didactic, nu am muncit degeaba, nu am trăit în zadar şi nu ne-am sacrificat fără rost. Numele meu şi al colegilor mei sper să vă rămână întipărit undeva, colegii, elevii şi sătenii rememorându-ne faptele ne vor preţui poate mai târziu. Eu am lăsat o grădină pe roţi şi un colectiv didactic gata de dăruire. Eu am iubit oamenii deopotrivă: şi pe cei care nu mi-au vrut binele, şi mi-au făcut bine şi pe cei care mi-au vrut răul. Din marea mea dragoste pentru ei i-am îmblânzit şi apoi i-am iertat. Ei mă vor respecta. Poate mă veţi întreba de ce? V-aş răspunde simplu: nici pomul care înmugureşte, înverzeşte, rodeşte şi dăruieşte după atâta laudă şi farmec, fructele oamenilor nu le cere nimic în schimb. Am avut curajul de a merge înainte cu pieptul deschis şi nu am acceptat compromisuri. Cu toate că unii au încercat să mă transforme în material demonstrativ. Întâmplarea a făcut să mi se potrivească bine munca de director, am plecat la timp în culmea gloriei şi dacă aş fi rămas, trecerea vremii m-ar fi dezavantajat pentru că eu sunt un optimist şi un visător pentru lumea noastră complicată. Suntem într-o cară dezorientată surmenată de politicianism şi afacerism venerat. Când compromisul însoţeşte neabătut carul reformei este limpede că ne aflăm pe un drum care se înfundă. Pentru mine şcoala reprezintă cartea de vizită a unei localităţi, este instituţia care reprezintă cel mai bine spiritul gospodăresc al comunităţii. Ea trebuie să fie pildă pentru celelalte gospodării ale aşezării. Sunt puţini care realizează că truda dascălului e necesară ca respiraţia mai ales acum când, viaţa contemporană ştie să-şi devoreze fii, să desfigureze sufleteşte. La lumina cărţii trebuie să ne unim riscul de a îndrăzni. Noi trebuie să rămânem în spiritul menirii noastre profesionale. Minţile celor cu care lucrăm nu sunt libere de informaţii, în aceste minţi acţionează deopotrivă şi îngerul şi diavolul şi spiritul raţional şi spiritul dizolvant. Noi trebuie să construim în sufletele acestor oameni o realitate nouă, realitatea valorilor raţionale şi universale. Să avem puterea să fim noi înşine prin informaţie şi prin cultură. Să creăm un popor puternic şi luminat, să învăţăm tinerii să facă conexiuni nu temele, să meargă vertical nu în genunchi, să intre în viaţă fără a pierde materie, demnitate, să aibă curajul înţelept în impunerea idealurilor. Calea spre înţelepciune nu înseamnă să desfiinţezi ceea ce nu ştii. Ne trebuie o tânără generaţie, luminată. Naţiunea română trebuie să nască şi să renască biologic. 279

Dacă “educaţia îl pregăteşte pe om pentru izbândă”, elevii care au trecut pe porţile şcolii din Mătăsari şi-au dovedit educaţia prin rezultatele pe care le-au obţinut an de an sub îndrumarea învăţătorilor şi profesorilor lor - oameni care au înţeles în toată profunzimea sa rostul gestului biblic de caldă aplecare asupra gândului şi faptei de început. Şcoala din Mătăsari a purtat în permanenţă straie de sărbătoare, încă s-au văzut vechi costume populare gorjeneşti, diverse lucruri scoase din lada de zestre, ceramică, desene... Foştii elevi se întorc mereu aici unde le este inima şi rădăcina amintinduşi cu plăcere de cei de la care au dobândit deschiderea spre cultură, de cei pe care i-au făcut să înţeleagă etica profesională, probitatea comportamentală, generozitatea omului de aleasă instrucţie de cei care i-am învăţat cum să intre în templul ştiinţei, cum să se reculeagă pentru a căpăta puteri noi, cum să se pregătească pentru bătăile hotărâtoare ale Adevărului- - oamenii care i-au învăţat că timpul este lumină. Dascălii mătăsăreni au fost şi sunt adevărate făclii care s-au mistuit arzând, din dragoste pentru neam şi tinerele generaţii. Din flacăra acestora am avut darul de a fi pentru totdeauna şi mai tineri şi mai bătrâni decât discipolii lor. Picăturile de cerneală de pe catedrele dascălilor din Mătăsari rămân veşnice ca stropii de sânge pe un câmp de bătălie. În continuitatea generaţiilor, în firicelele de flori care vor creşte an de an pe mormintele dascălilor mătăsăreni, va tremura veşnic fiorul nedesluşit care ne-a apropiat unii de alţii şi a unit generaţiile pe care aceştia le-au crescut şi educat. Amintesc aici pe prof. Tănăsoiu Constantin - dirigintele meu, pe foştii mei subalterni - Popescu Maria, Stoichiţoiu Maria, Duncea Ovidiu, Racoceanu Nicolae, Catrinoiu Constantin, Pasăre Ion. Nu pot să nu reamintesc pe dascălii care i-am cunoscut: Vişan de la Runcurel, Danciu de la Brădeţel, Pîrţaiche Gheorghe de la Brădet. Conducând învăţământul din Mătăsari timp de un sfert de secol am avut un destin frământat de situaţii echivoce, de vexaţiuni din partea unora, dar şi de întrebări, răzuite şi hotărâri proprii care m-au călit. Vocaţia mea a fost disciplina interioară, dar şi rigoare şi caznă. Am încercat să fiu “o cloşcă de aur”, care a crescut “pui de aur”, ingineri, economişti, profesori jurişti, manageri stimabili, muncitori şi tehnicieni destoinici. Am evoluat împreună cu ucenicii mei. Mă consider printre întemeietorii de “şcoală” durabilă şi spaţiul geo spiritual al localităţii Mătăsari. În activitatea mea am avut totdeauna ca element propulsor şi girant familia şi însoţitoarea mea de viaţă impecabilă care mi-a asigurat excepţionale auspicii de afirmare. Am căutat să formăm elevi disciplinaţi şi ordonaţi, pătrunşi de simţul datoriei şi al cinstei. Am desfăşurat o activitate minunată care a dat rezultate strălucite. Am scos elevi cu un nivel ridicat de cunoştinţe generale, care reuşeau să treacă cu succes examenele de intrare la alte forme de învăţământ superioare. Activitatea culturală şi de instruire a fost bine condusă în timp. Din copiii satelor mătăsărene au ieşit cetăţeni cinstiţi şi devotaţi patriei, oameni ai datoriei cu voinţă şi iniţiativă, 280

disciplinaţi şi harnici, reprezentanţi ai celor mai variate profesiuni: ingineri, agronomi, militari, învăţători, profesori, medici, jurişti, şoferi etc. Dascălii au cunoscut îndeaproape ţelurile educaţiei, concepţia despre a fi membru al societăţii, bazele morale, principiul îmbinării muncii intelectuale cu cea fizică, concepţia asupra omului ca personalitate creatoare care,prin “ Ce vrei tu, vreau şi eu. Aruncă-mi sarcinile ce le voieşti, dă-mi bogăţie sau lasă-mă să lupt mai departe, cu sărăcia şi cu smerenia de a gândi fără trufii şi înmulţiri ale meritului, cât am fost şi ce sunt”. Dumitru Dădălău: Prestigiul acestei şcoli s-a desfăşurat sub îndrumarea a doi inspectori, domnul inspector Lungan, domnul inspector general Mărtoiu Mihai. Domnul profesor Lungan Gheorghe: Dragi elevi şi stimaţi colegi, întradevăr participăm azi la o acţiune deosebită în cadrul colegiului nostru, şi poate vă întrebaţi de ce eu iau cuvântul la această importantă manifestare. In primul rând,că sunt al treilea învăţător din cei trei de aici, adică am fost coleg, sigur, mai mic cu câţiva ani, decât domnul director Băleanu, decât domnul director Pamfiloiu. Mi-i amintesc, deşi au trecut de atunci 53 de ani, mi-i amintesc că i-am luat drept model. Incă din Şcoala Pedagogică se dovedeau nişte elevi deosebiţi, respectaţi de întregul colectiv de elevi din şcoala aceea. Nu mai vorbesc de condiţiile grele care erau atunci pentru noi pentru noi, dar vedeam în dânşii modele de învăţătură şi de comportare în această activitate de învăţare la Şcoala Pedagogică. Îi scuz că mă puneau şi de planton în nopţile de iarnă, că aşa era atunci trebuia să păzim pe schimburi tot ce aveam şi noi în şcoala aceasta, deci vă daţi seama în ce condiţii învăţam acolo, dar vreau să spun că de la dânşii am învăţat foarte mult. 0 confirmă şi cele spuse de dânşii aici. Corectitudinea exprimărilor, coerenţa ideilor pe care le-au exprimat, frumuseţea limbajului pe care nu l-au părăsit, limbajul didactic. Aceasta mă face să cred că,într-adevăr îşi merită această cinste pe care noi le-o acordăm astăzi. De asemenea vreau să spun că apreciez modul în care cei doi directori care ne conduc astăzi au preluat din activitatea dânşilor, încât învăţământul din Mătăsari nu a coborât, ci curba calităţii a crescut cu fiecare an. Dacă astăzi lucrez la Mătăsari, aceasta se datorează faptului că-mi aduc aminte din activitatea mea de îndrumare şi control, că de la învăţători şi profesori, de la directorii acestor unităţi, am învăţat foarte mult, deşi luând-o aşa ca ierarhie eram deasupra, dar totdeauna am fost alături de dânşii la egalitate şi am învăţat ce înseamnă muncă, ce înseamnă disciplină, ce înseamnă punctualitate. Mi-amintesc cu multă plăcere activităţile culturale, artistice, sportive. De aici, Mătăsarii fiind clasificaţi de multe ori pe locuri fruntaşe în acţiunile judeţene, raionale mai întâi, şi judeţene. Munca dânşilor s-a desfăşurat, să ştiţi în condiţii mai grele. Şi Băleanu şi Pamfiloiu veneau la Tg- Jiu cu o motoretă sau o motocicletă cu care treceau dealurile mătăsărene, dar erau primii în aceste acţiuni. Poate cei din oraş veneau după dânşii. Aceasta înseamnă seriozitate şi muncă, aceasta înseamnă 281

dăruire pentru învăţământ şi pentru cultură. Eu n-aş vrea să spun mai multe pentru că a rezultat de aici, dar în faţa a asemenea oameni, urmaţi cu multă, multă credinţă,avem ce învăţa de la dânşii. Eu vă mulţumesc! Dumitru Dădălău: Pe domnul inspector general nu vi-l mai prezint, pentru că este profesorul nostru şi îl rog să ia cuvântul. Mărtoiu Mihai: Stimate auditoriu, mă consider un privilegiat, al vremurilor parcurse,pentru că pe lângă faptul că am avut funcţia de conducere o profesie de credinţă, neegalată de mulţi din contemporanii vremurilor parcurse. Pentru mine este un moment deosebit de emoţionant, de calde aduceri aminte, în memoria mea rămânând adânc încrustate numele distinşilor profesori prezentaţi. Cei care perioade îndelungate au condus cu dibăcie colective de elevi şi dascăli, de cele mai multe ori în paralel cu ridicarea unor construcţii, în organizarea cărora aveau să devină în scurtă vreme standarde ale culturii, în zona de influenţă a Jilţurilor. Toţi au construit şi, iată,în decurs de 50 de ani oamenii locului se pot mândri cu cel mai mare Colegiu din judeţul Gorj, cu o dotare de invidiat, cu activităţi frumoase şi educative. Mi-e greu şi n-am cuvinte,să vă povestesc greutăţile pe care aceşti oameni au reuşit să le învingă. Vremurile au fost mereu în primenire,iar şcoala trebuia să răspundă comenzii sociale a vremii şi a făcut-o bine, chiar foarte bine. Ce era poate în sufletul fiecărui? Frământări, întrebări ce căutau răspunsuri, deplasări, dotări, bucurii dar şi decepţii vremelnice. Şi din toate rămânea angajarea totală în rezolvarea celor mai felurite probleme astfel încât părinţi şi elevi, copii şi şcolari, profesori şi învăţători, capacităţile şi calităţile profesionale şi morale, de flacăra fierbinte a elanului productiv ce le răspândeau şi angajau în grava misiune de educare a tinerelor vlăstare. Poate nu mă crede toată lumea, dar de multe ori în zile de repaus, de sărbătoare, în haine de lucru s-a pus mâna şi s-au descărcat materiale, s-au îndrumat lucrările pe şantierul de lucru al şcolii, s-au mobilizat părinţi şi multe s-au înfăptuit din dragoste pentru copii şi şcoală. M-am simţit onorat că am putut să particip la această întâlnire de suflet, m-am simţit întotdeauna foarte bine în preajma acestor minunaţi oameni, am avut ce să învăţ de la fiecare şi am apreciat aspectul pe care l-au acordat muncii de conducere, angajamentul total în rezolvarea treburilor şcolii şi ale obşti. Faptul că sunt prezent vremelnic în Colegiul Tehnic Mătăsari nu este întâmplător,ci reflectă materializarea aprecierii şi stimei ce o port oamenilor acestor locuri, care au ştiut să facă din locul acesta motiv de invidie pentru unii, pe deoparte dar mai ales de mândrie pentru elevii care oricând de aici înainte pot să spună : “Şi eu am fost elevul Colegiului din Mătăsari”. Este momentul să spun din tot sufletul La mulţi ani Şcoală dragă, La mulţi ani profesori, să ne trăiţi dragi directori până la adânci bătrâneţi şi să vă bucuraţi de foloasele muncii dumneavoastră (întreaga asistenţă cântă:”Mulţi ani trăiască”). Dumitru Dădălău: Aplauzele dumneavoastră mă scutesc de alte mulţumiri şi doresc şi eu sănătate multă invitaţilor noştri şi, când au prilejul, să vină în Mătăsari. Vă pup. A consemnat, Simona Baboi 282

RESPECT ŞI RECUNOAŞTERE ÎNAINTAŞILOR NOŞTRI
Stimaţi oaspeţi, vă rog să-mi permiteţi pentru început să urez un bun venit oficialităţilor judeţului Gorj, fiilor satului, tuturor celor ce au avut plăcerea de a participa la un asemenea eveniment în premieră, nu doar pentru localitatea Mătăsari, ci pentru întreaga Vale a Jilţutui şi nu numai. Posibilitatea de a participa la un asemenea eveniment ne-a fost oferită - afirm fără teamă de a greşi, în exclusivitate de câtre unul din fiii satului, un împătimit al păstrării nealterate a tradiţiilor şi obiceiurilor locale, de către domnul prof. Tică Dădălău. Mărturia afirmaţiilor mele o constituie întreaga organizare materială şi spirituală a acestui eveniment, întregul ansamblu de măsuri organizatorice de la nivel local, la nivel de ţară - cât şi în afara graniţei - de ştiut fiind faptul că ziua de 31 octombrie nu este singura, ci ea încheie ciclul unei săptămâni de activităţi educative-respectiv 26-31 octombrie - “ZILELE LICEULUI”, manifestări ce au fost dedicate împlinirii a 18 ani de la înfiinţarea liceului nostru şi 14 ani de la darea în folosinţă a Grupului Şcolar Industrial Mătăsari. Ca unul care am participat direct la desfăşurarea acestor activităţi precum: simpozion, lansare de carte, sesiune de referate, consfătuire - dezbatere, apreciez înalta ţinută ştiinţifică a materialelor prezentate, desfăşurarea ce s-a făcut sub egida “Fundaţiei culturalştiinţifică, Murmurul Jilţului”,coordonată de preşedintele acestei fundaţii prof. Tică Dădălău. Este adevărat şi totodată firesc, ca de-a lungul a zeci de ani, o bună parte din fiii satului să părăsească locurile natale şi să se stabilească în diferite zone ale ţării sau chiar peste graniţă, aşa cum soarta, destinul, chemarea spre una din pasiunile fiecăruia au decis-o. lată de ce un asemenea eveniment de reîntâlnire a cât mai mulţi dintre fiii acestei localităţi, reprezintă un moment de o mare încărcătură emoţională, îndeosebi pentru cei născuţi şi crescuţi în localitate - azi reveniţi ia vatra părintească. Este prilejul ce oferă posibilitatea revederii cu cei dragi - părinţi, fraţi, prieteni din copilărie care nu se pot uita uşor, rude apropiate, vecini, locurile de joacă ale copilăriei, peripeţiile adolescenţei, toate reprezentând momente de o puternică încărcătură nostalgică. Este un sentiment de mare mândrie să constaţi că de-a lungul şi de-a latul acestei ţâri si chiar in afara ei, un mare număr de fii ai acestei localităţi, ocupă înalte funcţii în ierarhia socială precum - doctori, ingineri, profesori ai tuturor treptelor de învăţământ universitar cât şi preuniversitar, economişti, preoţi - muncitori şi ţărani ce au un comportament moral cetăţenesc demn de toată cinstea. Desigur la toate aceste aspecte, mulţi îşi au contribuţia, printre care mă consider şi eu, motiv pentru care rog auditoriu să nu mă considere lipsit de modestie - vorbind şi de persoane meaobligat fiind de statutul de fiu al satului. 283

Locul şi rolul meu de educator nu a fost întâmplător, el fiind dirijat de învăţătorul meu din clasele primare, domnul Constantin Tănăsoiu. După terminarea studiilor liceale şi universitare, am desfăşurat activitatea pe ogorul şcolii timp de aproape 40 de ani din care 31 ani în satul Mătăsari. Este desigur foarte greu şi poate deloc indicat de a vorbi despre tine, ceea ce nici nu încerc să fac, ci doar precizarea că, după îndelungata activitate la catedră, ajuns la vârsta a treia – pensionar şi, aruncând o privire retrospectivă asupra perioadei de activitate, să pot constata cu deplină satisfacţie că în zestrea spirituală a generaţiilor la formarea cărora am participat se regăseşte şi modesta mea contribuţie. Este atât de bine ştiut faptul că, adevăratul respect, adevărata recunoştinţă pentru tot ce ai încercat să realizezi în timpul activităţii tale, se poate constata abia atunci când nu mai eşti ce ai fost, aspect ce mă înalţă moraliceşte constatând păstrarea nealterată a respectului pentru profesorul de ieri şi pensionarul de azi. Onorat auditoriu, ca unul care nu am părăsit nicicând localitatea şi socotesc că mi-am adus aportul alături de conducerea locală, care, - fiu al satului fiind, apreciez eforturile depuse pentru ca localitatea noastră să arate aşa cum se prezintă azi - nu pot rămâne indiferent la prognozele de viitor ale localităţii motiv pentru care adresez apelul de suflet oficialităţilor judeţului, fiilor satului afiliaţi în diferite responsabilităţi din sfera vieţii sociale la nivelul local şi naţional, de a sprijini prin aportul dumneavoastră demersurile întreprinse de oficialităţile locale la dezvoltarea satului natal in ton cu cerinţele de dezvoltare, de azi şi mai ales de mâine. În final, vă rog să-mi permiteţi să vă urez distracţie plăcută pe tot parcursul zilei, - succes deplin in activitatea dumneavoastră de viitor şi multă sănătate. Vă mulţumesc! Prof. Constantin Pamfiloiu

CONSILIUL PROFESORAL - CENTRUL DE PERFECŢIONARE CONTINUA A CADRELOR DIDACTICE
Articolul 17, din Regulamentul de organizare şi funcţionare a unităţilor de învăţământ preuniversitar precizează că,, răspunderea pentru realizarea politicii educaţionale la nivelul unei localităţi revine consiliului profesoral local, iniţiativele acestuia respecând însă politica educaţională la nivel naţional’’. Întrunindu-se semestrial, în adunări de analiză a muncii desfăşurate, lunar, sau ori de câte ori este nevoie, pentru dezbaterea unor probleme de ordine interioară, teme profesionale – ştiinţifice sau metodice, consiliul profesoral devine astfel un organism viu, un adevărat centru de perfecţionare a muncii instructiv-educative din şcoală. Fără a insera aici atribuţiile acestui organism, 284

am ales spre expemplu o activitate de perfecţionare de la Colegiul Tehnic din Mătăsari, activitate concepută şi,, dirijată’’ cu multă măiestrie de directorul unităţii, profesorul Dumitru Dădălău.Mă refer la creşterea continuă a experienţei în domeniul muncii didactice, folosind acumulările cadrelor cu vechime şi bune rezultate la clasă. Colectivul didactic numără peste 120 de învăţători şi profesori de diferite specializări, din care jumătate sunt la încputul carierei.Aşa că, din start, iniţiativa conducerii este de bun augur.,,Minivacanţa,, din această lună a permis celor 30 de învăţători şi educatoarte să realizeze un util schimb de experienţă cu profesorii de la învăţământul gimnazial.Asistenţele la ore,. discuţiile purtate cu fiecare dintre colegii acestora au avut drept scop găsirea de soluţii în vederea creşterii gradului de pregătire a celor mici, a deprinderilor de muncă intelectuală, precum şi a voinţei individuale de a se instrui şi educa prin filiera şcolii noastre. În cadrul consiliului profesoral, pe baza observaţiilor culese, într-o anumită etapă sunt puse în discuţie o serie de probleme care se cer rezolvate. Alături de cadrele didactice, o contribuţie majoră o au consiliul elevilor, cât şi comitetele de părinţi care participă lunar într-un număr impresionant şi cu contribuţii demne de luat în seamă. Activitatea de la Colegiul Tehnic din Mătăsari se distinge printr-o notă de profesionalism, de seriozitate şi angajament.Fie prezentarea unor materiale de analiză, planurile managerile sau referate ştiinţifico-metodice, toate duc spre creşterea calităţii muncii, spre o nouă treaptă a acumulărilor experimentelor didactice. Aşa cum preciza directorul unităţii noastre, fiecare profesor şi învăţător trebuie să-şi reconsidere raportul cu cel educat, pătrunzând cu tact şi cu discernământ în sufletul fiecăruia, înţelegându-i, atât bucuriile dar mai ales durerile, mai mari sau mai mici, şi să acţioneze eficient asupra cauzelor care le produc. O comunicare afectivă cu elevul duce sigur la mai bune rezultate, decât aceea a situării pe poziţii autoritare şi inflexibile, care poate avea urmări de nedorit. Elevul angajat permanent în munca didactică în mod interesat şi plăcut face faţă oricăror cerinţe, pe când cel intimidat, inhibat devine un individ închis, indispus comunicării, cu orice urmare posibilă. În cadrul ultimului consiliu, desfăşurat într-un mod festiv, (de invidiat de multe colective didactice din şcolile judeţului nostru!), au fost aduse, sub forma unui bilanţ la trei ani de la primirea rangului de,, Colegiu Naţional’’, elogii elevilor şi cadrelor didactice care au desfăşurat o muncă rodnică, încât, la ora actuală, colegiul se bucură de cele mai bune condiţii materiale, de lumină şi căldură ) şi la propriu şi la figurat!) Recunoaşterea muncii fiecăruia, cuvintele de încurajare a tinerilor învăţători şi profesori, precum şi îndrumările competente pentru fiecare sector de activitate, de la buna gospodărire a inventarului, la soluţii ştiinţifico-metodice expuse în faţa consiliului profesoral de către directorul unităţii au avut menirea să declanşeze noi energii, noi angajamente la jumătatea semestrului în curs. S-au făcut referiri la starea disciplinară din unitatea, la modul în care se desfăşoară transportul elevilor din localităţile satelite, la încălzirea localurilor din celelalte 285

sate etc. O atenţie sporită a fost acordată concluziilor rezultate în urma şedinţelor cu părinţii de la toate nivelurile. Aici s-a pus accentul pe problemele strigente ale legăturilor dintre şcoală şi familie.Familia nu devine doar,, furnizor’’ de elev încredinţat spre instruire şi educare, ci un partener egal în acest domeniu.Aceasta are datoria de a crea mediu propice actului educaţional, de a veghea continuu la programul de lucru, dar şi de a asigura reconfortarea fizică şi psihică a copilului. Va trebui urmărită permanent legătura întâmplătoare care se poate face în mediul localităţii noastre între elevi şi anumite grupuri sau indivizi a căror comportare este opusă principiilor democraţiei actuale.Diriginţii şi învăţătorii să cunoască bine şi în profunzime orice relaţie cu elementele declasate, folosind în acest scop tot ce oferă pedagogia şi eperienţa muncii didactice. Unitatea de vederi, acţiunea colectivă şi strâns legată de politicile interne ale şcolii s-a desprins clar din cele câteva ore de dezbatere.Evident, grija conducerii s-a materializat, la final, într-o masă festivă, cu manifestări de bucurie şi satisfacţie, aici, în incinta locului nostru de muncă. Consiliul profesoral de la Mătăsari este un organism de monolit.Dincolo de rigorile muncii didactice, aceşti minunaţi oameni ştiu să se bucure de plăcerile vieţii, să cânte şi să danseze, să savureze vorbirea aluzivă, să aprecieze succesele aproapelui său. Cine şi cum este părintele acestui mod de viaţă civilizată şi plină de răspundere? Este omul prevăzut la articolele 18 /28 din regulamentul menţionat la începutul materialului, directorul fiecărei unităţi şcolare. Prof.Gheorghe Lungan

ANI DE LICEU
Dacă „emoţiile orelor de română”, „greul orelor de matematică” devin peste ani doar clipe de zbucium infantil, dacă întâlnirile asistate de Cupidon rămân şi ele nişte copilării, cele ce au, într-adevăr, trăinicie şi valoare în timp, sunt momentele în care comuniunea umană atinge apogeul, când comunicarea se realizează prin limbajul muzicii, al zâmbetelor, al privirilor, al dragostei, prin limbajul… sufletului. Despre astfel de momente se merită să vorbim, mai ales astăzi, când sunt din ce în ce mai rare şi foarte puţine şcoli din România îşi mai dau „osteneala” să organizeze astfel de acţiuni educative. Dar, iată, că miracole se întâmplă încă, chiar dacă mai rar, totuşi… se întâmplă! Un vechi proverb spune că „Omul sfinţeşte locul” şi exact asta se întâmplă în Mătăsarii Gorjului, unde, un om care „nu e om, ci o sută, o mie de oameni” (după cum se vorbeşte despre dumnealui), nu conteneşte, de când a preluat cârma liceului, să surprindă în modul cel mai plăcut cu putinţă tot judeţul, dar şi ţara toată, dat fiind faptul că toate activităţile organizate de acest titan, pe nume DĂDĂLĂU DUMITRU, au fost mereu mediatizate la nivel naţional. Astfel, timp de două săptămâni (4-17 octombrie) elevii Colegiului Tehnic 286

din Mătăsari au avut şansa să-şi demonstreze calităţile, potenţialul, să se întreacă în diferite activităţi, organizate de către membrii comisiilor metodice: sesiuni de referate şi simpozioane pe diferite teme, dezbateri, mese rotunde, recitaluri de poezie, excursie la Curtişoara, vizite la Muzeul Jilţului, un schimb de experienţă pe tema „Preocupările Colegiului Naţional Tehnologic Mătăsari şi Şcolii << Titu Maiorescu>>” din Iaşi privind dezvoltarea bazei materiale – condiţie esenţială în asigurarea unui învăţământ modern, eficient şi de calitate”. O altă activitate atractivă, cu un mare interes pentru elevi, a fost Cupa „Zilele liceului”, la fotbal, prilej cu care s-au putut descoperi reale talente pentru acest sport. Suita de manifestări a culminat odată cu sosirea zilelor de 16 şi 17 octombrie, când toată suflarea mătăsăreană, la care s-au adăugat cei plecaţi din zona natală şi reveniţi, pentru acest eveniment, au luat parte la marea sărbătoare a „Fiilor Jilţului”. Prof.Elena Ghiţan,2004

RAPORT DE ACTIVITATE pe anul 2004
Fundaţia “Murmurul Jilţului” îşi desfăşoară activitatea pe baza unor activităţi trimestriale care au vizat realizarea unor obiective cultural-ştiintifice, manifestări educative şi sportive, de informare şi comunicare. Pornind de la situaţia reală a comunitatii în care Primaria, Şcoala, Biserica şi singura unitate minieră existentă îşi îndeplinesc menirea pentru care au fost create, nu există altă instituţie de drept care să suplinească organizarea unor activităţi pentru diferite grupuri ale colectivităţii decât Fundaţia “Murmurul Jiltului”, care are în conducerea sa un colectiv de cadre inimos şi serios, conştient că trebuie să facă ceva pentru această zonă defavorizată din toate punctele de vedere. Desfăsurându-şi activitatea în cadrul Colegiului Naţional Tehnologic Mătăsari, Fundaţia Murmurul Jilţului a avut drept ţintă, în primul rând pe cei 2.000 elevi, pe părinţii acestora care participă lunar la lectorate, pe şomerii care au fost disponibilizaţi în 3 serii din 1997 încoace, pe oamenii care n-au alt loc sub soare decât comunitatea minieră Mătăsari lipsită de apă, căldură, gaze, aşezăminte culturale, mijloace de transport în comun, de pământ sărac care nu asigură decât un trai mult mai puţin decât decent. În acest contract, Fundaţia “Murmurul Jilţului” a devenit principalul organizator al multor acţiuni pe care ne propunem doar să le enumerăm : - sărbătorirea principalelor evenimente din viaţa ţării şi a poporului român: 15 ianuarie, 24 ianuarie, 8 martie, 1, 2 mai, 1 Decembrie, etc. - organizarea unor manifestări cultural-sportive şi recreative pentru 287

formarea unei personalităţi puternice cu un pronunţat spirit civic : Zilele Liceului, Colegiului, Adolescentului, Mitropolitului, Absolventului, Europei, Majoratului, Balul bobocilor, Serbările primăverii europene, Sărbătoarea Fiilor Jilţului, Alaiul sărbătorilor de iarnă, etc. - organizarea Muzeului Jilţului, dă posibilitatea comunităţii sa cunoscă tot ce au creat mai valoros oamenii acestor locuri într-o gospodărie ţăranească pornind de la uneltele agricole şi până la straiele de sărbatoare, de la înscrisuri vechi şi până la monedele folosite pentru schimburile de marfă sau alte trebuinţe. Anul 2004, a oferit Fundaţiei “Murmurul Jilţului” posibilitatea de a sărbători 110 ani de învăţământ în Mătăsari şi 25 ani de învăţământ liceal, când tineretul a cunoscut ce au făcut înaintaşii lor de-a lungul timpului. Pe tot parcursul anului acţiunile organizate au fost bine mediatizate de presă,ceea ce a creat o imagine favorabilă dezvoltării unei informări corecte între parteneri, aprecieri deosebite a organelor ierarhic superioare despre tot ceea ce se întreprinde în această comunitate minieră. Merită scos în evidenţă parteneriatul fructuos existent între Fundaţia Murmurul Jilţului – Colegiul Naţional Tehnologic Mătăsari – E.M.C.Jilţ şi sindicatele miniere care ne-au sprijinit să organizaăm în mod corespunzător timpul liber al copiilor şi tinerilor prin excursii, drumeţii, vizite, concursuri culturalsportive, participarea la tot mai multe activităţi pe plan judeţean şi naţional. S-au primit sponsorizări, donaţii în natură, în valoare de 100 milioane lei care au ajutat Fundaţia “Murmurul Jilţului” la tipărirea unor carţi, reviste, organizarea unor manifestări cu caracter educativ. Pentru toate acestea, Fundaţia “Murmurul Jilţului” multumeşte tuturor colaboratorilor şi partenerilor care ne-au sprijinit în realizarea obiectivelor propuse. Prof. Dumitru Dădălău, Preşedinte Fundaţia “Murmurul Jilţului”

MĂTĂSARI – CAPITALA SUFLETELOR NOASTRE
Indiferent de direcţia în care mergem, întâlnim la orice pas oameni care vor să-şi vadă copiii mari... din orice punct de vedere..., dar cu precădere din acela al statutului pe care viitorii adulţi ar putea să-l obţină şi să-l deţină. Fie meseria cea care să-i propulseze în vreun top al persoanelor de vază ale unui grup sau ale unei comunităţi, ori simpla – şi, de fapt, complexa – lor personalitate, alimentată de cultură şi cunoştinţe respectabile, sau fie ca un compus al celor două atu-uri va reprezenta elementul de... lansare, actualele odrasle sunt îndreptate de părinţi către lăcaşurile de învăţătură numite şcoli. Cu alte cuvinte, dacă este 15 septembrie într-un an, atunci părinţii (mai 288

ales mamele) îşi dichisesc copiii şi pornesc cu ei către şcoala de unde aceştia ar trebui să iasă cu cel puţin câţiva... kilometri mai „deştepţi”. (Nu înţeleg să măsor coeficientul de inteligenţă al acestor copii în kilometri, dar nici ei nu ar trebui să se limiteze la a parcurge aceste distanţe către şcoală fără vreo finalitate demnă de reţinut). Până atunci, mamele şi-au încredinţat sufletele – pentru că aşa cred că ar trebui definite fiinţele care le reprezintă în lume – unor oameni cu numele de profesori, aceştia adoptându-le de cele mai multe ori ca atare: devin părinţi la rândul lor, părinţi ai unui număr uriaş de copii. Odată „instalaţi” la ceea ce în curând vor considera a fi un fel de pensiune turistică, elevii primesc toate elementele menite să le asigure baza pentru edificiul pe care ar urma să-l ridice în următorii unu, doi, zece, doisprezece ani: clase curate, aranjate, mobilier nou şi îngrijit, manuale proaspăt achiziţionate,investiţii numeroase, din toate părţile, în copii, în posibilităţile şi capacităţile lor de dezvoltare fizică şi intelectuală. Răsplata? În principiu, nu prea te mai gândeşti la ce câştigi din eforturile pe care le faci în acest sens şi, deci, este vorba despre acţiuni necondiţionate pe care conştiinţa – probabil – le impune şi le înregistrează pur şi simplu. Însă aşteptările au locul lor special. Ca şi cum în fiecare clasă din şcoală s-ar afla un Pip... multiplicat – după ce Dickens a făcut să graviteze în jurul lui acele ironice „Great Expectations” („Marile Speranţe”) – în timp ce părinţii şi profesorii s-ar fi transformat subit în eternii condamnaţi la nerecunoştinţă, un Magwitch care va rămâne la nesfârşit binefăcătorul din umbră al copilului devenit adult şi parcă amnezic... Toată lumea vrea, ziceam, ca viitorul să fie luminat şi susţinut puternic de oameni, în adevăratul sens al cuvântului, de rezultatul muncii serioase depuse acum, într-un prezent în care cei mai mulţi dintre copii par să contrazică profund orice încercare de... ridicare din precaritatea lingvistică şi comportamentală în limitele căreia se înscriu deocamdată. Că preferă să se complacă într-o existenţă monotonă, definită doar de activităţi repetate în fiecare zi şi înţelese ca fiind impuse de o soartă nemiloasă, de o autoritate care ar părea să nu înţeleagă adevăratele lor plăceri şi dorinţe, că nu vor să evadeze din primitivitatea culturală în care se află, cam asta ar fi concluzia pe care o poate emite cineva după mai mult de treizeci de zile petrecute în mijlocul liceenilor din Mătăsari... O generalizare ar fi totuşi exagerată, deşi toată lumea ar reuşi la un moment dat să dovedească faptul că ştie foarte bine regulile unui joc ce par a fi adoptat repede – pentru unii, mult prea repede – de către toate taberele implicate în lupta cu timpul, cu informaţiile numeroase sau cu situaţii diverse apărute pe parcurs în cadrul instituţiei: un joc ce ar putea fi uşor numit „furatul căciulii”. Un fel de cod nescris al celor care acceptă cu prea multă seninătate trecerea... inumană a vieţii pe lângă fiinţele lor îngenuncheate de plictiseală sau de interese cu totul depărtate de acelea care ar trebui să anime sufletele unor oameni ce îşi petrec cea mai mare parte a timpului şi existenţei într-o instituţie de 289

cultură şi educaţie superioară. Ce ar putea fi mai frumos decât să poţi merge cu fruntea sus în mijlocul „mai-marilor” din liceele de la centru (Tg-Jiu) şi să spui că eşti elev sau profesor la Colegiul Naţional Tehnologic Mătăsari şi că ai reuşit să obţii rezultate lăudabile în domeniul X sau Y? Sau ce altă senzaţie ar putea-o egala pe cea trăită o dată cu recunoaşterea ta sau a echipei din care faci parte, pe plan naţional sau internaţional, ca urmare a efortului pe care l-au depus în direcţia îndeplinirii unei sarcini? Altfel spus: de ce să nu muncim atât cât trebuie şi aşa cum trebuie pentru a reuşi să reprezentăm cu mândrie liceul care ne-a adoptat şi ne susţine cu toate posibilităţile de care dispune? Nu trimitem copiii la şcoală doar pentru a-şi crea circumstanţe atenuanute la evaluare: nu am învăţat pentru că am ajuns prea târziu acasă, cu autobuzul, sau ceva asemănător. Cu această poblemă ne confruntăm toţi, iar distanţele percurse în fiecare zi pentru a merge la şi de la şcoală ar putea să întărească hotărârea fiecăruia de a înregistra succese constante în ciuda acestui neajuns. Stai de vorbă cu oameni care au ajuns să atingă acel prag de reuşită plecând dintr-o perioadă în care nici măcar străzi nu erau, iar maşinile erau într-adevăr un lux şi descoperi cu emoţie că se poate... Poţi ajunge „mare” dacă îţi cultivi ambiţia şi voinţa necesare pentru acest lucru. Spicuind dintr-o serie de eseuri scrise de elevi, în care au încercat să explice de ce au venit la liceu, afli că motivele majorităţii sunte legate de orientările părinţilor sau de cine ştie ce eroare apărută la repartizarea computerizată din vară. Poate că deciziile privind liceul la care să studiaţi nu au fost lăsate la latitudinea voastră, dragi copii, dar, odată ajunşi în mijlocul evenimentelor, odată implicaţi în procesul de învăţare, sunteţi liceeni pentru că voi vreţi aceasta, pentru că aflaţi la colegiul unde aţi venit lucruri demne de reţinut, asupra cărora să-i înştiinţaţi pe părinţi, care, astfel, să aibă conştiinţa înpăcată. Sunteţi elevi ai celui mai bun colegiu din zonă, din ţară sau din lume, care obţine un asemenea statut poate chiar pentru că vă are pe voi – oameni care să-i facă numele cunoscut şi să-i aducă faimă nemărginită. Mai mult, felul cum arată sălile de clasă şi toate resursele materiale şi de informaţie pe care vi-le pune la dispoziţie, ar trebui să facă din Colegiul Mătăsari o instituţie de învăţământ cu cele mai căutate şi dorite resurse umane. Refuzăm să acceptăm că acest lucru va rămâne doar la nivelul de teorie şi expectativă, având în vedere că vorbim de o familie mare, nepreţuită şi capabilă să iasă din anonimat, aşa cum am arătat că este şi în alte situaţii, în alţi ani, în timpul altor generaţii. Trăim într-o lume în care egoismul are marea capacitate de a ruina organizaţii considerate stabile şi cu tradiţie, în timp ce altruismul e căutat cu surpriză în dicţionarele explicative. O imagine cu care Colegiul Naţional din Mătăsari m-a întâmpinat şi care mi-a produs o emoţie adâncă, reprezenta o mulţime de mâini unite, ca într-o horă a degetelor-fiinţe, contopite parcă pentru vecie. Cuvântul de bază sugerat mie de reprezentarea imagistică amintită, nu a putut fi altul decât „solidaritate”, alături de care interesul pentru rezultatele 290

comune şi respectul sau aprecierea reciprocă constituie pilonii de susţinere ai unei instituţii, cu atât mai mult ai aceleia pe care cu răspundere ar trebui să o ridicăm la o anumită demnitate, să o promovăm. Lumea în care trăim noi, cei „legaţi” de Colegiul Naţional din Mătăsari nu poate fi decât una cu nucleul în această localitate. Deocamdată, aici este capitala aşteptărilor şi acţiunilor noastre, precum şi pista de lansare către orizonturi nebănuite pe care viitorul aşteaptă să le deschidă pentru tinerii noştri serioşi şi... truditori. Oana Băzăvan, 2004

PERFORMANŢA CELOR 20 DE ANI
Personal, pentru mine, este o mare satisfacţie de a fi unul dintre cei care au fost prezenţi în toată această perioadă de 20 de ani, de la înfiinţarea în cadrul localităţii Mătăsari, a primelor clase de liceu. Domeniul activităţii mele a fost şi este activitatea de instruire practică fiind încadrat ca maistru instructor în cadrul acestui grup şcolar chiar de la înfiinţare. Dacă, în anul 1980/1981, activitatea de instruire practică se desfăşura într-un singur atelier improvizat - zis de lăcătuşerie generală - dotat cu două bancuri de lucru şi câteva menghine, alimentat la reţeaua electrică a satului de 220 V, acum după 20 de ani, pot afirma cu deplină mândrie şi satisfacţie că alături de ampla dezvoltare ce a cunoscut unitatea în ansamblul ei,cu o dotare destul de modernă ce poate fi declarată model pe plan naţional. Şi activitatea de instruire practică a luat o amploare cuvenită, astfel,după 20 de ani, s-a ajuns de la un singur maistru în 1981, la 11 maiştri calificaţi ce îşi desfăşoară activitatea tehnică cu un număr de peste 200 de elevi, organizaţi şi repartizaţi pe grupe şi clase în cadrul celor 6 ateliere şcoală, pe profil şi meserii, iar elevii de anii III şi IV profesională desfăşurându-şi practica la unităţile economice din zonă. Cele 6 ateliere din cadrul unităţii noastre sunt corespunzătoare pe profil şi meserii şi care corespund cerinţelor programelor de specialitate (mecanic, electromecanic, electrician pentru carieră exploatări la zi, mecanic vulcanizator). În activitatea mea, împreună cu colegii mei, am urmărit să le insuflăm elevilor să iubească şi să onoreze munca, să aibă mare încredere în forţele lor proprii, să nu uite nici o clipă că reprezintă o părticică din marea societate în slujba căreia trebuie să se afle, să iubească progresul, să-şi dedice viitorului, elanul şi “focul sacru” al tinereţii. Am urmărit mai înainte de toate, pentru a ajunge acolo unde doreşte, să ştie ce vrea, să fie capabil să aplice în practică noţiunile teoretice, ştiut fiind, că mulţi vor binele semenilor lor, dar mai puţini sunt cei care nu reuşesc 291

performanţa de a acoperi intenţiile prin fapte. Dacă acestea au fost gândurile noastre în activitatea de instruire practică, consider că am reuşit să le materializăm prin unele rezultate obţinute de foştii noştri elevi care au participat la olimpiadele şi concursurile pe meserii şi au ajuns până la faza naţională. O satisfacţie a datoriei împlinite în activitatea de instruire practică o constituie prezenţa şi integrarea în viaţa socială a foştilor noştri elevi, azi oameni cu răspundere socială încadraţi în diverse activităţi de la muncitori cu înaltă calificare - precum Buşoi Emil, Baloşin Valeriu, Păsărescu Alexandru, Lupuleţ Cristian, la maiştri, subingineri şi chiar ingineri - precum Popescu Victor, Gîrjoabă lon, Grivei Dumitru, Popescu Constantin, Ciutureanu F, unii dintre ei încadraţi chiar în cadrul Grupului Sc. Mătăsari, ce le-a asigurat pregătirea de maistru - Gîrjoabă Ion, Popescu Victor şi nu în ultimul rând prof. Săceanu Ion de matematică – informatică, tot fost elev. al G.S.T. Mătăsari, şi mulţi alţii. Îmi exprim respectul deosebit, pentru cei ce au condus în această perioadă de 20 ani, şi au făcut asemenea realizări la G.S.T. Mătăsari, şi în mod deosebit domnului profesor Dumitru Dădălău, actualul director care a dat în permanenţă dovadă de un înalt grad de organizare, competenţă şi mult profesionalism şi pentru noi cei de la Tehnic din G.S.T. Mătăsari, reuşind ca această unitate de învăţământ să aibă o dotare corespunzătoare, ajungând să întreacă şi chiar să devină un UNICAT pe plan judeţean şi nu numai. Asemenea rezultate ne obligă pe toţi, profesori, ingineri, maiştri şi elevi la o autoperfecţionare continuă, călăuziţi de gândul de a vedea mereu că un pas înainte, pornind de la ideea că în afară de astăzi există şi mâine,şi că pentru a ajunge acolo, trebuie să lucrezi asupra ta, asupra naturii, asupra semenilor tăi. Lumea de mâine nu poate fi concepută fără tineri, din rândul cărora se înalţă frecvent şi sigur viitoarele celebrităţi ale omenirii. Printre tinerii de azi se află deja viitorii conducători în toate domeniile activităţii umane, fapt care nu ne poate fi indiferent, pentru că la urma urmei, de ei depinde viitorul planetei noastre, al patrimoniului pe care l-au lăsat înaintaşii noştri. Maistru, Persu Romică

CALITATEA SI EFICIENTA CUVÂNT DE ORDINE LA MĂTĂSARI
Din iniţiativa conducerii Colegiului Naţional Tehnologic Mătăsari, în „minivacanţa” celor mici de la ciclul primar s-au desfăşurat, timp de o săptămână, activităţi metodice inedite care au reunit atât învăţătorii de pe raza comunei cât şi profesorii de toate specializările care predau la clasele V-VIII. În aceeaşi etapă, au avut loc şi asistenţe la grupele pregătitoare de la grădiniţele din localitate, precum şi ample dezbateri pe marginea celor constatate. 292

Activitatea s-a axat pe confruntarea directă a unor rezultate obţinute de elevi în clasele I - IV si nivelul actual de pregătire. Pentru atingerea acestui scop,învăţătorii au asistat la toate orele de curs, la clasele unde frecventează elevii pe care i-au avut în anii anteriori. Unele concluzii desprinse la finalul activităţilor pun în evidenţă o creştere a nivelului de pregătire al elevilor, clădit pe acumulări din clasele mici. Astfel, se constată posibilitatea de comunicare dialogată, profesor - elev,sau elev-elev într-o coerentă formulare a mesajelor pe marginea unui referent, lucru pe care învăţătorii insistă permanent. De asemenea, se poate spune că se menţin deprinderile de calcul oral sau scris, judecata problemelor cunoscând o mai mare rigoare ştiinţifică. Din sistemul de notare la toate obiectele de învăţământ s-a desprins îmbucurător o menţinere a nivelului de notare; elevii care au terminat ciclul primar cu medii peste şapte, obţin în continuare note care îi onorează. Evident se constată şi un oarecare regres la unii copii, dar situaţia nu este semnificativă. Cadrele didactice de la ciclul gimnazial au făcut unele recomandări dintre care am reţinut următoarele: - accentuarea activităţilor de comunicare în cadrul tuturor orelor de curs, pentru ca elevii să depăşească pragul neîncrederii în cunoştinţele proprii, precum şi de a da posibilitatea valorificării experienţei proprii în domeniul cunoaşterii; - exersarea memoriei sub toate formele ei în vederea acumulărilor necesare susţinerii celorlalte procese noţionale; - creşterea gradului de aplicaţii matematice de la concret la abstract, cu tendinţa de a stimula sentimente reale faţă de „ştiinţa ştiinţelor”. S-au mai făcut preţioase recomandări pe linia studierii istoriei, geografiei, ştiinţelor naturii, muzicii sau desenului - toate pentru a crea un cadru optim de instruire si educare a tinerilor. În privinţa activităţilor de la grădiniţă, învăţătorii au desprins concluzia că succesul pregătirii în ciclul primar are în vedere munca desfăşurată aici, unde se pun bazele unor prime deprinderi de ordine şi disciplină, se modelează atenţia, se familiarizează copiii cu un „regim” de lucru etc. Activitatea desfăşurată la Mătăsari este un semn de opţiune pentru calitate şi eficienţa didactică, idee susţinută de profesorul Dumitru Dădălău, directorul nostru, precum şi de învăţătorul Dorel Ciobanu, un adevărat „director” al ciclului primar. Cu satisfacţia acumulării unei experienţe bogate, aşteptăm noi forme locale care să ne fie un adevărat laborator metodic şi ştiinţific. Fie ca profesorii de elită de aici să ne prezinte adevărate „lecţii” teoretice şi practice, spre binele nostru şi al elevilor. Înv. Irina STOICHESCU, Sc. Pr. Brădet, Mătăsari

293

ELOGIUL IUBIRII PENTRU LOCURILE NATALE
Precedată de o amplă suită de manifestări cultural educative (vernisaje de expoziţii, sesiuni de referate şi comunicări, recitaluri de poezie, dezbateri, concursuri, schimburi de experienţă, balul bobocilor, întreceri sportive, lansări de carte, mese rotunde,,etc.) toate sub genericul “Zilele Liceului”, sărbătoarea Fiilor Jilţului, s-a desfăşurat pe parcursul a două zile : 19 - 20 octombrie. Momentul de vârf al acestei acţiuni de mare complexitate şi anvergură a avut loc sâmbătă începând cu ora 10°°, când baza sportivă a Colegiului Mătăsari a devenit punctul de atracţie nu numai pentru localnici, cit şi pentru oamenii din comunele învecinate. Cei veniţi la această tradiţională sărbătoare a mătăsărenilor au putut asista la parada tinereţii, lansarea revistei “Murmurul Jilţului”, la spectacolele prezentate de Grupul folcloric “Liliacul din Baia de Aramă, condus de Elena Miniş Trancă, Ansamblul “Doina Gorjului”, Şcoala Populară de Artă, formaţiile cultural - artistice ale Colegiului Naţional Tehnologic Mătăsari, şcolilor din Mătăsari, Brădet, Runcurel şi Croici. La adunarea festivă au fost prezenţi subprefectul Eugen Vâlceanu, dep. lon Florescu, inspectorul general adjunct. Gheorghe Gămăneci, Preşedintele societăţii culturale “Fiii Gorjului” de la Timişoara - economistul Sevastian Bălescu şi alţii. Sărbătoarea Fiilor Jilţului a continuat cu finalele campionatului de fotbal între reprezentativele satelor Mătăsari, Brădet, Runcurel şi Croici, pe liceu (zi şi seral), şcoală profesională, crosul tinerilor mătăsăreni, retragerea cu torte, focul prieteniei, carnavalul tineretului, parada modei, miss Colegiul Mătăsari, recitaluri de muzică şi poezie, momente vesele, dansuri moderne şi de societate, gală de box, berbec la proţap, hore populare şi discotecă în aer liber, etc. Toate acestea s-au constituit într-un impresionant elogiu închinat iubirii pentru glia străbună, pentru valorile perene ale satului românesc, pentru locurile natale. Fără a minimaliza eforturile şi meritele celorlalţi reprezentanţi ai organizatorilor - Fundaţia Murmurul Jilţului, liga Fiii Jilţului, Consiliul local, Primăria Mătăsari, Exploatarea Minieră Jilţ, susţinuţi îndeaproape de Prefectură şi Consiliul Judeţean, Inspectoratul Şcolar,Compania Naţională a Lignitului Oltenia, Direcţia Judeţeană de Tineret şi Sport, Direcţia Judeţeană pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu, Centrul Judeţean al Creaţiei, Şcoala Populară de Artă şi Ansamblul “Doina Gorjului” -, ne facem o datorie de onoare din a sublinia contribuţia excepţională, la reuşita acestei prestigioase manifestări a profesorului Dumitru Dădălău, directorul Colegiului Naţional Mătăsari, admirabil fiu al Jilţului, un autentic apostol al spiritualităţii gorjeene. Constantin Băleanu, Gorjeanul, nr. 3500 294

NOTA ZECE LA INFORMATICĂ PENTRU COLEGIUL DIN MĂTĂSARI
După ce „glasul modernităţii” s-a făcut auzit în Colegiul Naţional Mătăsari prin intermediul aparaturii ce a fost pusă la dispoziţia tuturor elevilor (şi nu numai), nu era posibil ca totul să rămână doar la nivelul unei „mândre glăsuiri” – sfioasă şi menită numai să fie consemnată în „cronicile” prezentului. Gradul ridicat de dotare tehnică a colegiului nu putea permite ca procesul de informare şi informatizare să rămână unul lipsit de dinamism şi fără vreo perspectivă. Tocmai de aceea, astăzi avem posibilitatea de a vorbi de adăugarea unui element de evident progres în rândul celor deja existente: Internetul. Instalat încă din primăvara acestui an, sistemul de Internet rămânea să fie extins în întreg colegiul, astfel încât informaţiile disponibile să fie accesate de la oricare dintre cele peste şaizeci de calculatoare existente. La împlinirea a patru ani de activitate superioară în Colegiul Naţional din Mătăsari, în data de 9 noiembrie 2004, conducerea instituţiei a avut plăcerea de a organiza un moment de inaugurare a sistemului extins de Internet. ”Răspândită” cu răspundere şi responsabilitate în doar câteva zile, reţeaua de Internet reprezintă un prim punct de dezvoltare a capacităţilor ştiinţifice şi tehnice, atât individuale, cât şi la nivelul întregului colegiu. Rămâne de reţinut efortul şi dăruirea pe care directorii instituţiei – dl. Dumitru Dădălău şi directorul adjunct, dl. Cornel Toma - au înţeles să le implice în perspectiva rânduirii materialelor propriu-zise, a aparaturii necesare pentru conectarea la Internet, precum şi curiozitatea şi dorinţa de învăţare a elevilor care au participat activ la întreaga operaţiune. În cadru festiv, „predarea” sistemului de Internet a fost făcută în mod oficial de directorul general, care, prin cuvintele adresate în primul rând elevilor, a încercat să arate importanţa iniţierii acestui proiect de anvergură şi, mai ales, semnificaţia pe care poate să o obţină o asemenea investiţie în programele de informatizare. Merită apoi amintită implicarea unui număr de elevi din clasele X-XII pentru prezentarea propriu-zisă – în fiecare sală de clasă din colegiu – a ceea ce înseamnă reţeaua de Internet şi accesul la aceasta. Situaţia în care au fost puşi le-a oferit, astfel, şansa de a-şi testa capacităţile de etalare a cunoştinţelor dobândite în cadrul orelor de informatică, precum şi atitudinea pe care trebuie să o adopte în situaţia când ei sunt cei care comunică o informaţie, şi nu cei care doar o primesc de la un cadru didactic sau o altă persoană. Importantă şi chiar indispensabilă pentru derularea activităţii educative la nivelul colegiului, dotarea cu informaţii, practic, a instituţiei face subiectul unei componente esenţiale a sistemului de învăţământ, privind modernizarea acestuia în concordanţă cu cerinţele unei societăţi moderne. 295

Racordarea întregii serii de calculatoare din şcoală la Internet, nu înseamnă altceva decât avansarea procesului de educaţie a elevilor din Mătăsari, în direcţia obţinerii de performanţe, atât la nivelul însuşirii cunoştinţelor pe care le pot afla prin accesarea unor site-uri corespunzătoare, cât şi în privinţa dezvoltării capacităţilor de comunicare şi concentrare asupra informaţiilor obţinute. Altfel spus, ne îndreptăm vertiginos către atingerea unui grad maxim de dezvoltare, procesul incluzând deopotrivă educaţia ca atare, a elevilor, şi volumul de activităţi desfăşurate în cadrul colegiului. (Oana B.)

UN CADOU DEOSEBIT PENTRU COLEGIUL DIN MĂTĂSARI
În cazul în care s-ar putea vorbi de existenţa unei probleme la nivelul Colegiului din Mătăsari, aceasta nu ar avea în vedere decât faptul că instituţia nu dispune încă de un sistem central de alimentare cu apă. Situaţie în care se află de fapt marea parte a întregii localităţi, ştiut fiind că lipsa apei la robinetele mătăsărenilor şi, implicit, procurarea cu greu a acestui element vital din diferite surse, constituie o problemă care îşi aşteaptă încă rezolvarea. Pentru elevii şi întregul personal din cadrul Colegiului Naţional Tehnologic, o soluţie provizorie a fost aflată. Aceasta, după ce încercările conducerii de a constitui un izvor pentru pomparea apei în reţea internă, au eşuat ca urmare a imposibilităţii de forare cu utilajele puse la dispoziţie de instituţiile de profil din zonă. Directorul colegiului, dl. Dumitru Dădălău a ales să facă tuturor cunoscut faptul că s-a găsit o rezolvare doar în ziua în care întreaga şcoală sărbătorea trecerea a patru ani din momentul în care fostul liceu din Mătăsari a fost declarat Colegiu Naţional. O surpriză plăcută, un cadou deosebit şi un efort considerabil – atât financiar, cât şi la nivel de discuţii – făcute de directorul şi managerul spiritual al colegiului pentru cei pe care îi conduce şi îi îndrumă cu multă responsabilitate şi dăruire. Despre ce este vorba? Cu sprijinul Primăriei Mătăsari şi a Consiliului Local, în colegiu a fost adus un număr de douăsprezece recipiente made in Koreea, care furnizează apă plată, atât rece, cât şi caldă (poate ajunge la 98° C). La nivelul şcolii, a fost constituită, în baza deciziei nr. 43, din 10. XI. 2004, o „comisie de recepţie”, pentru procesionarea aparaturii amintite, după cum a precizat dl. director Dădălău. Dotarea instituţiei cu aceste maşinării constituie un element în plus de susţinere a dezvoltării şi modernizării Colegiului Naţional Tehnologic Mătăsari, oferindu-se în acelaşi timp elevilor şi cadrelor didactice din şcoală posibilitatea nemăsurată de a-şi alcătui şi susţine obiective pentru obţinerea unor rezultate excelente, pornind dintr-un cadru ce oferă o gamă întreagă de facilităţi. (Oana B.) 296

O RAZĂ DE SOARE
Îmi caut cuvintele sub frunzele galbene şi ude. Mi-e greu să le găsesc. Mi-e frică să le caut! Să ne dăm seama, cât încă nu e pre târziu, că lucrurile trebuie trăite, că ar trebui să fim fericiţi pentru fiecare răsărit şi pentru fiecare zâmbet cules de pe feţele – de prea multe ori triste – ale celor din jur. Am simţit, pe 9 noiembrie 2004, de ziua Colegiului Tehnic Mătăsari, că trebuie să mă bucur de privilegiul de a fi cadru didactic aici. Suntem printre primele şcoli în care funcţionează programul AEL, avem o bază materială deosebită şi oamenii care dau viaţă tehnologiei. Putem dovedi şi de acum înainte că, „Omul sfinţeşte locul”. Să privim fiecare împlinire de acest gen ca pe o rază de soare care ne încălzeşte sufletele în această toamnă! Ne vom simţi mai puternici dacă, oglindindu-ne în ochii elevilor noştri, ne vom vedea, pe noi la minunata vârstă a copilăriei. Ne vom regăsi mai buni dacă, atunci când îi vedem în bănci, ne vom gândi că aşteaptă de la noi totul din punct de vedere profesional, dar şi un model de viaţă acum, când societatea nu le oferă decât exemple „întoarse”. La asta m-am gândit atunci când i-am văzut nerăbdători aşteptând să le fie prezentate lecţiile pe computer, simţind parcă scrierea unei noi pagini de istorie a învăţământului în Mătăsari. Să fim fericiţi că, alături de ei, putem şi noi, cadrele didactice ! Să ne gândim că, totuşi, „Niciodată toamna nu va fi mai frumoasă!” Prof. Irina Grosu

LA MULŢI ANI, ŞCOALĂ DRAGĂ!
S-a obişnuit în ultima vreme ca ziua în care se serbează numele unei persoane să fie de o însemnătate mai mare decât toate celelalte zile trecute cu roşu în calendar. Aşa s-a întâmplat şi la Mătăsari pe 9 noiembrie a.c., zi in care Colegiul Naţional Tehnologic a împlinit 4 ani de când a fost botezat cu noul său nume. În aparenţă, a fost o zi obişnuită: elevii si-au desfăşurat cursurile normal, cadrele didactice au fost la ore, au predat, au pus note. Cu toate acestea, ce s-a întâmplat în cele din urmă în acea zi de 9 noiembrie 2004 a constituit un eveniment inedit în viaţa şcolară mătăsăreană. După sfârşitul orelor de curs, toţi cei peste 2000 de elevi ai Colegiului şi cele peste 120 cadre didactice au urmărit în sălile de clasă cuvântarea festivă rostită de către conducătorul şcolii, prof. Dumitru Dădălău, prin intermediul televiziunii cu circuit închis. Acesta a prezentat realizările unităţii şcolare pe care o conduce şi a mulţumit totodată profesorilor şi elevilor pentru sprijinul pe care îl acordă ca şcoala lor să fie cea mai frumoasă dintre şcoli. Au fost prezentate, apoi lecţiile la diferite discipline pe calculator cu ajutorul programului AEL care este una dintre realizările de ultim moment al celor de al Mătăsari. Trebuie amintit că Colegiul Naţional este dotat cu calculator şi televizor în fiecare sală de clasă. În cele din urmă, a fost accesat INTERNETUL 297

astfel încât fiecare elev de la Mătăsari a putut afla care sunt paşii navigării în această mare lume a informaţiei. Toate acestea nu au însemnat decât o zi obişnuită, de muncă, la Colegiul din Mătăsari, o zi în care am mai crescut cu un an, o zi în care simţim nevoia să ne ridicăm în picioare în faţa profesorilor noştri, în faţa conducerii şcolii, în faţa şcolii în sine şi să le mulţumim cu plecăciune pentru cei 25 de ani de învăţământ liceal în Mătăsari. Alin Dobromirescu

A.E.L. ÎN MĂTĂSARI
Ce pare a fi puţin dificil de stabilit şi îndeplinit, în zilele unei societăţi parcă mereu aflată într-o perioadă de tranziţie, este tocmai trecerea – dar una irevocabilă şi iremediabilă – către o stare diferită, o situaţie nouă, modernă. Ce pare a fi puţin de neînţeles pentru unii dintre elevi, în momentele unui proces educativ în care ei sunt elementul-nucleu, este tocmai faptul că instruirea în şcoală are interesul şi nevoia să se desfăşoare cu ajutorul lor, nu doar ca urmare a activităţilor organizate de profesori. Cu alte cuvinte, primordială într-un învăţământ modern al secolului XXI este centrarea pe elevi în cadrul proiectelor şi acţiunilor instructiv-educative. Iar trecerea de la forma tradiţională de predare – conform căreia profesorul este cel care conduce o lecţie, cel care are cele mai multe lucruri de spus în cadrul acesteia, lăsând loc elevilor doar pentru acumularea brută de informaţii şi redarea ulterioară a lor, poate chiar fără vreo prelucrare anume – la modalitatea modernă de informare a elevilor: presupunând lecţii la care elevul participă activ, îşi exprimă în mare măsură opiniile şi reuşeşte să folosească resursele tehnice (calculatorul) pentru dovedirea capacităţilor intelectuale de care dispune. Mai mult, transformarea cadrelor didactice în ceea ce s-ar putea numi „îndrumători” sau „moderatori” ai elevilor capabili să-şi însuşească o serie de cunoştinţe pe care au posibilitatea să le dobândească în urma unor eforturi proprii, se arată a fi scopul didacticii actuale. Pentru toate acestea, pentru racordarea sistemului de învăţare din Colegiul Tehnologic Mătăsari la marele proces de modernizare al educaţiei, tuturor elevilor li s-au pus la dispoziţie calculatoare, cabinete speciale de informatică şi, mai mult, acces la Internet în cadrul instituţiei. Iar ca lecţiile la orice materie să se desfăşoare în concordanţă cu aşteptările, într-un sens în care învăţământul informatizat are întâietate, la nivelul întregului colegiu a fost instalat programul numit AEL (Asistenţă Educativă pentru Licee), menit nu să diminueze rolul profesorilor în alcătuirea lecţiilor, ci să ofere un ajutor în această privinţă. Un fel de asistent al profesorului, calculatorul poate să devină resursa materială complementară pe baza căreia procesul instructiv-educativ să îndrepte atenţia elevilor către asimilarea de informaţii în mod logic şi susţinut. Desfăşurarea lecţiilor are în sine meritul de a atrage interesul, odată ce succesiunea momentelor activităţii include metode de învăţare combinate, pornind de la cele bazate pe descoperire, şi până la cele care implică un grad ridicat de comunicare între elevi. (Oana B.) 298

NOI ŞI UNIUNEA EUROPEANĂ
La Stroud (Anglia), reprezentanţii Şcolii Generale ”Pompiliu Marcea” din Târgu Jiu s-au întâlnit cu partenerii lor din Marea Britanie, Franţa şi Italia. Şcoala Generală “Pompiliu Marcea” din Târgu-Jiu este printre puţinele instituţii de învăţâmânt primar şi secundar din judeţul Gorj cu cele mai multe implicări în parteneriatele educaţionale cu deschidere europeană, reuşind prin învăţătorii, profesorii şi elevii atraşi in astfel de activităţi să impresioneze de fiecare dată pe reprezentanţii şcolilor partenere, în proiectele abordate împreună. Gorjenii noştri s-au impus prin sinceritate şi stăruinţă în derularea acţiunilor educative, prin inventivitate şi pragmatism în descoperirea de noi idei şi strategii de lucru, prin inteligenţa şi dorinţa de a-şi raporta iniţiativa la spaţiul comunitar european, prin abilităţi manageriale în cadrul aplicării proiectelor şi realizarea unei comunicări clare, continue şi eficiente într-o astfel de paletă se înscrie şi Conferinţa internaţională cu tema “Muncim împreună pentru a pune în valoare şi a avea grijă de Europa noastră”, organizată şi găzduită de Şcoala Primară Stroud, din comitatul Gioucester, regiune situată în sud-vestul Marii Britanii, ţară iniţiatoare şi coordonatoare a acestui proiect şcolar european, în cadrul programului “Comenius I”. La inedita întâlnire, manageriată cu mult profesonalism de prof. Carol Radcliffe, au participat Mr. Martin Whittle, consultant educaţional pe lângă Consiliul Europei şi reprezentanţi ai ţărilor acceptate în proiect: Franţa, Şcoala “Notre Dame de la Palestine”, Rennes • Brittany (prof. Pierre Bourdaud, Pascale Guillaudeuz şi Chaterine Cano); Italia, Şcoala Elementară de Stat “Romeo Dezi”, Saltara-Marche (prof. Bruna Mencarelli şi Giuseppina Coppola), România, Şcoala Generală “Pompiliu Marcea” Târgu-Jiu, Gorj (prof. Eniser Scrădeanu şi înv. Ion Elena). Această prestigioasă reuniune educaţională este finanţată de forul executiv al Uniunii Europene, Comisia Europeană, prin Agenţia Internaţională “Socrates”. Proiectul, care implică participarea celor patru ţări europene, se întinde în timp pe o perioadă de trei ani şi are obiective bine definite în interiorul curriculum-ului fiecărei şcoli partenere, pe discipline de învăţâmânt ce trimit spre domeniile: arte şi meserii, muzică, istorie, geografie, educaţia mediului, noile tehnologii, comunicare (limba maternă şi limbile străine), educaţie civică şi comunitară, sport. La Stroud, s-au stabilit etapele desfăşurării proiectului şcolar pe întreaga sa perioadă, cu întâlnirile şi conferinţele incluse, s-au purtat discuţii despre toate elementele necesare, despre locul şi rolul elevilor în managementul proiectului, s-au emis ipoteze şi consideraţii despre sursele comunicării şi învăţării limbilor străine, s-au conturat planurile pentru al doilea an de proiect, pentru reaplicarea şi finalizarea raporturilor primului an de activitate. Tot aici, s-a stabilit ca întâlnirea copiilor din ţările participante să se ţină în primăvara anului 2006, la Rennes 299

(Franţa), cu prilejul unei Conferinţe a elevilor. S-a convenit ca obiectivele proiectului să fie finalizate la timp, iar produsele acestuia să fie vizibile şi prezentate profesorilor şi elevilor din şcoli, uneori chiar comunităţilor locale, să fie realizate şi manuale cu conţinuturi axate pe educaţia ecologică, educaţia interculturală şi interlingvistică, educaţia civică şi europeană, toate acestea subsumându-se unui scop major şi indubitabil, acela al integrării în Europa pe competenţe şi valori morale. În urma hotărârilor luate la Stroud, se vor tipări reviste şi cărţi cu prezentarea şcolii, claselor şi elevilor, cărţi în care se vor regăsi informaţii, explicaţii, hărţi, desene, fotografii, trăsături geografice ale mediului de viaţă, se vor organiza expoziţii itinerante din materiale reciclate, expoziţii diferite pentru elevi, părinţi şi comunitate, filme video şi CD-Rom cu toate lucrările de-a lungul unui an de muncă, activităţi de comunicare prin fotoreportaje, scrisori, e-mail-uri, fax-uri, excursii, vizite, lucrări de design, care să stârnească interesul elevilor şi al vizitatorilor, oaspeţi de peste hotare şi nu numai. Acolo, în Marea Britanie, s-au pus bazele proiectului nostru european şi s-au stabilit coordonatele progresului acestuia. Ca oaspeţi şi parteneri ai şcolii din acest district englez, am remarcat buna organizare a învăţământului în şcoala de aici, disciplina şi coerenţa activităţilor de învăţare pe un curriculum bine structurat şi riguros corelat cu psihologia educaţiei, cu vârsta copilului şi nivelul de dezvoltare psihoindividuală al fiecărui şcolar, cu grupurile educogene (clasele) şi standardele de performanţă. Au ieşit în evidenţă preocupările permanente pentru asigurarea unui ambient atractiv în şcoală,încât copiii vin aici din plăcere, pe chipurile lor sesizându-se clipă de clipă multă linişte şi relaxare, calm, zâmbet şi mulţumire, disponibilitate pentru dialog. Se acordă toată atenţia acţiunilor destinate formării unui comportament civic activ prin respectarea normelor comunitare, educaţiei respectului pentru sine şi griji pentru mediul apropiat, cultului pentru mişcare, educaţiei pentru viaţă începând de la ce, cum şi când se mănâncă, până la organizarea efortului zilnic. a odihnei şi repausului săptămânal, educaţiei pentru afaceri, dezvoltării comunicării prin folosirea tehnologiei informaţionale de la cele mai mici vârste, cu mare accent pe empatie şi nevoile elevilor, într-un mediu educogen in care nimic nu pare strident sau forţat, în care relaţia educator-educat este una de parteneriat, fără a fi perturbată de “stresul pedagogic” sau de autoritarismul excesiv care sfâşie ici-colo spaţiile şcolare de la noi. Nu putem uita că, la Stroud, într-un oraş cu o populaţie de 110.000 locuitori, am văzut o şcoală primară foarte dotată material, in care cei 158 de copii cu vârste cuprinse între 4 şi 11 ani, cuprinşi in procesul educaţional, se bucură din plin de respectul celor 8 profesori şi alţi 20 de colaboratori, pe parcursul unui orar şcolar, care începe la ora 9 a.m. şi se termină la ora 15,15 p.m.. cu o pauză pentru masă şi joacă între orele 12.00-14.00. Este de reţinut ponderea însemnată pe care o deţin disciplinele opţionale în curriculum, autonomia reală şi lărgită a şcolii în organizarea procesului educaţional, cu orientări predilecte spre formarea de deprinderi, competenţe, concepte şi atitudini utile, spre descoperirea 300

şi dezvoltarea aptitudinilor, având ca ţinută formarea unor personalităţi dinamice şi flexibile, cu mari resurse de adaptare şi un comportament puternic, atenuant şi constructiv, într-un spaţiu comunitar în care şcoala ocupă primul loc pe lista de priorităţi a Consiliului Local şi beneficiază de sprijinul acestui organism direct şi necondiţionat. Corelând realităţile şi posibilităţile noastre, de la Târgu-Jiu, cu exigenţele conţinute de obiectivele acestui proiect şcolar european, noi învăţătorii, profesorii şi elevii de la Şc. Gen. “Pompiliu Marcea”, fructificăm prin toate mijloacele şi eforturile şansa participării la un astfel de parteneriat, determinând cu multă prudenţă activităţile şi urmărind la tot pasul dimensiunea impactului cu participanţii şi instituţiile comunităţii locale. Dintre multe altele, un element concret al diseminării proiectului este realizarea unei programe şcolare pentru disciplina opţională “Europa, prieteni fără frontieră” şi introducerea acesteia, spre studiu, în orarul elevilor din clasele a III-a, A, C şi D, pe aria curriculară “Om şi societate”, din curriculum-ul la decizia şcolii. Prin această implicare de curriculum încercăm să dezvoltăm şi să monitorizăm interesul învăţătorilor şi elevilor cuprinşi în proiect, dorinţa şi entuziasmul lor de a comunica cu alte şcoli, interesul faţa de Europa şi ideea de cetăţeni europeni. Prin ceea ce se face acum, Sc. Gen. “Pompiliu Marcea” este deja cunoscută în Europa, iar acest merit aparţine corpului profesoral şi elevilor de aici, el este cuantumul de energie nemăsurata cheltuit în clipele de aprigă frământare de gând, când s-au conturat ideile de răspuns pentru candidatura la provocarea lansată de partenerul din Anglia, Mrs. Carol Radcliffe, apoi vestea plăcută a obţinerii statutului de coparticipanţi prin acceptarea proiectului propus de şcoală şi, nu în cele din urmă, sosirea sprijinului financiar de la Comisia Europeană, prin Agenţia Naţională Socrates din Bucureşti. Aşadar, Conferinţa de la Stroud, desfăşurată între 12 şi 16 noiembrie 2003, deschide larg porţile unei şcoli din Gorj (România), pentru a participa la dezvoltarea uni proiect şcolar european cu impact pozitiv asupra formării unor competenţe ecologice, civice şi comunitare la toţi cei implicaţi în finalizarea cu succes a fiecărei activităţi propuse. Prin urmare, putem spune că, prin punerea in practică şi a acestui proiect, după multe altele, şcoala gorjeană mai încarcă o filă din propria-i biografie europeană, adăugând evenimentelor recente şi întâlnire din Marea Britanie care, prin imaginea creată în conştiinţa partenerilor noştri, succede celorlalte încercări de construi o dimensiune europeană învăţământului românesc. Ion ELENA

301

PROIECTE COMENIUS CONSELVE - ITALIA
1. Ţări participante: Belgia, Franţa, Italia, Polonia, România 2. Participanţi pe ţări: Belgia – prof. Hild Peeters şi Hilde Driesen, elevi Niels Van Hoof şi Sander Bruyninckx; Franţa – prof. Jean-Christophe Ygrie responsabil de proiect, Christine Estevenon, Frederic Meyrieu, Franck Lapray directorul şcolii participante şi cinci elevi cu vârste între 15-17 ani; Polonia – patru profesori (un bărbat şi trei doamne) şi trei eleve din clasele VII-VIII; România – prof. Carmen Pădureţ şi Lucian Purcel; Italia – prof. Amalia Mambella director la institutul Enrico Mattei, Donatella Foddai, Maria Luisa Nucibella şi alţii. 3. Deplasare: cu autocar de la firma ATLASSIB cu îmbarcare de la Deva la 14.11.2004 ora 1030 şi sosire la Padova la 15.11.2004 ora 930. Am ieşit din ţară pe la vama Turnu, am traversat Ungaria, Austria şi am ajuns în Italia,în oraşul Padova. De aici, cu un autobuz de transport în comun am sosit la Conselve o localitate aflată la circa 22 km de Padova. 4. Activitate desfăşurată în Italia: Luni 15.11.2004 – sosire în Conselve în jurul orei 1200. Cazarea la hotel Oasis (menţionăm că ne-am descurcat singuri, organizatorii au venit la hotel seara). În după amiaza acestei zile au sosit şi celelalte delegaţii participante (francezii au făcut deplasarea cu un microbuz). În jurul orei 19 s-au prezentat în holul hotelului Oasis şi gazdele însoţite de părinţi ai elevilor de la institutul Enrico Mattei. Elevii participanţi la proiect au fost repartizaţi la familiile venite la hotel care şi-au asumat răspunderea pentru cazare şi masă.Ziua s-a încheiat cu o cină comună a delegaţilor de profesori la restaurantul hotelului (fiecare şi-a plătit partea). Marţi 16.11.2004 Ne-am întâlnit cu membrii celorlalte delegaţii la restaurantul hotelului pentru micul dejun (care a fost inclus în preţul de cazare de 40 Euro) în jurul orei 730. La ora 900 conform înţelegerii din seara trecută ne-am prezentat la intrarea Institutului Enrico Mattei, unde am fost întâmpinaţi de gazde având alături şi pe directorul şcolii prof. principal Amalia Mambella. După salutul de întâmpinare, am fost conduşi la cancelarie, iar de acolo în sala de consfătuiri. Aici s-a făcut prezentarea oficială a delegaţilor (profesori şi elevi) şi la propunerea directorului şcolii gazdă ca fiecare delegaţie să adreseze un mesaj scurt în limba natală adunării de faţă a fost acceptată de toţi participanţii. Fiecare mesaj rostit a avut ca punct central ideea de Europă unită, idee care a încântat pe toţi participanţii şi fiecare mesaj a fost aplaudat cu multă sinceritate. După mesaj noi am înmânat cadourile aduse din ţară delegaţiilor prezente. Conform programului întocmit de gazde şi înaintat la fiecare delegaţie s-a trecut la lucrările propriuzise. Am primit propunerea să vizităm şcoala până când sala de prezentare va fi 302

amenajată corespunzător (cu videoproiector). Am fost conduşi prin laboratoarele de informatică, consiliere, fizică, chimie. Menţionez că în momentul vizitării nu am văzut elevi care să desfăşoare activitate (probabil că nu aveau ore la laboratoarele respective). Prezentarea aripei de şcoală vizitate s-a făcut în limba engleză, franceză şi italiană. Institutul Enrico Mattei este o şcoală cu un etaj, cu multe încăperi de dimensiuni mari şi care are aproximativ forma literei T (destul de modificată). Ne-a fost prezentată în continuare sala de sport, sală care este prevăzută cu teren de handbal şi baschet cu tribune pentru spectatori, cu câteva sute de locuri şi care este folosită şi la alte activităţi din şcoală (festivităţi, întâlniri, etc.) sau organizate de comunitate. Am vizitat în continuare terenul de sport al şcolii prevăzut cu teren de volei, handbal, fotbal gen stadion cu tribune,din care o parte acoperite. Obiectivele vizitate ne-au încântat şi ne-au bucurat în egală măsură. Am revenit în sala de lucru. În jurul orei 11 am primit invitaţie din partea directorului italian să ne deplasăm la bufetul şcolii pentru o gustare. Acesta este amenajat la parterul clădirii (şapte măsuţe rotunde şi pătrate acoperite cu sticlă, fiecare cu câte patru scaune de material plastic, vitrină gen magazin alimentar pentru expunerea produselor şi care se livrează la comandă),iar accesul se face printr-un hol de legătură cu intrarea spre care mai au acces şi alte încăperi ale şcolii. Am fost serviţi cu brioşe, cafea, capucino, apă plată sau minerală. După o jumătate de oră am revenit la sala de lucru şi delegaţia poloneză au prezentat materiale legate de proiect. Au prezentat fotografii, desene şi au prezentat liber în limba engleză şcoala de unde vin, regiunea în care se află, apele din regiune, legende legate de regiunea prezentată, proverbe. Prezentarea a fost aplaudată de auditoriu. Conform programului,delegaţia României a urmat la prezentarea materialului. Am folosit retroproiectorul şi am proiectat imagini cu şcoala, regiunea în care ne aflăm situaţi din punct de vedere geografic şi economic, apele din această zonă, măsurile de protecţia mediului. Comunicarea s-a făcut în limba engleză şi franceză. Menţionez că imaginile prezentate au încântat auditoriul, care a adresat întrebări scurte în timpul proiectării şi şi-a exprimat admiraţia faţă de elevii şi persoanele care apar în material. Am fost felicitaţi pentru documentarul realizat de directorul gazdă, de responsabilul de proiect (francez) şi de d-na Hilde Driesen (Belgia). La orele 13,programul de lucru s-a întrerupt pentru masa de prânz care s-a servit la restaurantul hotelului şi a constat în paste făinoase, friptură la ceaun, vin roşu şi desert. Costul mesei s-a împărţit la numărul de participanţi şi fiecare şi-a plătit partea (din partea gazdei au participat trei profesoare). La orele 15, am revenit la şcoală, iar activitatea a continuat cu prezentarea făcută de francezi. Au vorbit liber atât profesori cât şi elevii despre şcoala lor care are în jur de 300 elevi. Prezentarea s-a făcut în limba engleză. Tot în engleză a făcut prezentarea şi partea belgiană şi tot prin vorbire liberă. Nu au avut un material pregătit anume. La orele 1830 activitatea s-a încheiat (directorul a anunţat că programul şcolii s-a 303

încheiat şi trebuie să plecăm pentru că se închide şcoala,lucru care a nemulţumit mai ales partea franceza) şi ne-am întors la hotel pentru masa de seară şi odihnă. Miercuri 17.11.2004 Micul dejun la restaurantul hotelului împreună cu celelalte delegaţii participante după care am făcut deplasarea pe jos la institutul Enrico Mattei. Traseul urmat şerpuieşte pe două străzi ce se întretaie în unghi ascuţit străjuite de o parte şi de alta de case cu un etaj, ce au la parter magazine, agenţii, baruri, librării, etc. Am remarcat curăţenia, amabilitatea şi politeţa cetăţenilor atunci când se cereau diverse explicaţii. Înaintea şcolii am trecut printr-un parc încărcat cu verdeaţă şi pomi ornamentali,cum sunt magnolii de dimensiunea stejarilor de la noi. Conselve se află aproximativ la aceeaşi latitudine nordică ca şi noi – paralela de 45 0. Am sosit în sală la ora 9 şi am început programul de lucru. Tema: Apa în regiunea noastră 1. Prezentarea apei în fiecare regiune. Fiecare delegaţie a prezentat munca de cercetare a literaturii locale despre apă. Noi am prezentat proverbe, legende şi poezii despre apă pe suport de C.D. Fiecare delegaţie a prezentat materialul pregătit. Polonia a avut desene şi imagini pe C.D., Belgia a prezentat cu laptop-ul unuia dintre elevi (elevii au făcut prezentarea). Directorul şcolii din Italia a supus atenţiei participanţilor tema: Fleuve, creature vivante Il a une naissance Il a une mort guand il se jette Et il la procure par les inondations Il devient enemi/ami Il a des bras, il embrasse un territoire Il est lent, paresseux, capricieux, violent et impetueux, majestueux et superbe, petit ou grand, sec, maigre, gros, plein ou vide Symbole d′union et de division, frontiere et pont Il a un lit Un cours, il court Il est sain ou malade Sacre, benit, deferle Il a une vie, fait Ecosysteme 304

AU MOYEN-AGE • Moulins • Transports • Metiers • Toponymes • Legendes • Glossaire Acest material a fost înmânat fiecărui participant şi a fost proiectat şi pe ecran cu videoproiectorul. Directorul şcolii a cerut să fim de acord ca elevii să prezinte programul şcolii lor şi să meargă să lucreze într-o sală vecină. Am fost de acord cu toţii şi elevii au ieşit însoţiţi de doua profesoare gazde. Asupra temei propuse s-a convenit ca fiecare delegaţie să o rezolve când ajunge în ţară. S-au purtat discuţii asupra modului de abordare a temei şi, întrucât, părerile au fost împărţite, am hotărât ca legătura să se ţină prin Internet între responsabilii de proiect şi să se accepte o formă de prezentare (CD, poze, filme, desene, informaţii pe suport de hârtie, etc.). La orele 1145 am părăsit şcoala şi am plecat către Primăria din localitate unde eram aşteptaţi la ora 12. Deplasarea am făcut-o pe jos împreuna cu elevii, parcurgând câteva străzi în jurul parcului. În drumul nostru am trecut şi pe lângă o frumoasă catedrală - Chiesa Parrocchiale - cu o vechime remarcabilă,după arhitectură şi înfăţişare. Primăria, o clădire veche spaţioasă cu un etaj şi mansardă. La intrare un computer amplasat în partea dreaptă a holului de intrare, racordat la Internet la care, cetăţenii ce vin la primărie pot să acceseze informaţii despre comunitatea locală (impozite, taxe, etc.) sau alte informaţii. Am urcat pe o scară spirală interioară şi am ajuns la mansarda unde era amenajată sala de consiliu. În mijloc, mese aşezate în formă de U pentru şedinţele de consiliu cu scaune pe exterior, acoperite cu o faţă de masă groasă din pluş verde. În dreptul fiecărui scaun pe masă sunt microfoane. În spatele laturii înguste a U-ului,la circa 3 m este o fereastra mare ce are vedere la piaţa din faţa primăriei. Aproape de fereastră este aşezat un portdrapel cu steagul Italiei şi al localităţii Conselve. La capătul celălalt al meselor sunt circa 70 scaune pentru cei ce nu fac parte din consiliu, dar vin ca invitaţi sau cu diferite probleme. Suntem invitaţi să ocupăm loc. Primarul localităţii un om cu vârsta peste 40 ani, antrenor de fotbal a ocupat locul central, profesorii şi o parte din elevi pe locurile consilierilor, iar o altă parte pe scaunele invitaţilor. Când toţi ne-am aşezat, directorul şcolii Enrico Mattei care ne-a însoţit, ne-a prezentat primarului arătând din ce ţări venim si pentru ce suntem prezenţi în localitate. Delegaţia care era prezentată s-a convenit sa adreseze un salut în limba ţării respective. Prezentarea s-a făcut în limba 305

franceză, engleză şi pentru cei de la primărie în limba italiană. După ce delegaţia noastră a fost prezentată şi am adresat cuvântul de salut, am înmânat un cadou pentru comunitatea localităţii gazdă reprezentată prin primar. Acesta a fost foarte încântat, a mulţumit pentru gest şi a analizat pe loc conţinutul. A fost contrariat când a ajuns la cârpa de borangic pe care a prezentat-o participanţilor negăsindu-i nici-o întrebuinţare. Am luat borangicul şi I-am legat-o la gât ca pe o eşarfă. I-am explicat în franceză că la noi în zonă se foloseşte cu ocazia unor evenimente deosebite cum este nunta. A fost mulţumit de explicaţii şi a ţinut să facem o fotografie împreuna cu delegaţia noastră având cârpa legată. După prezentarea tuturor delegaţiilor, a luat cuvântul primarul care ne-a prezentat localitatea. A scos în evidenţă faptul că are o istorie bogată, ilustrată şi în materialele pe care ni li va înmâna. A vorbit despre prezentul şi viitorul localităţii, despre problemele cu care se confruntă. La plecare am primit materiale informative despre localitate. Am mulţumit gazdelor, care ne-au condus până la ieşirea din clădire, ne-am strâns mâna şi am plecat la hotel pentru masa de prânz. În jurul orei 1530, ne-am întâlnit din nou cu toţii în staţia de autobuz pentru a merge la Padova să vizităm oraşul. Neam achitat fiecare biletul de autobuz în valoare de 4,5 euro şi pe la 1630 eram în Padova. Am fost conduşi de gazde (Donatella Foddai, un profesor de sport şi încă o profesoară, probabil soţia celui de sport) în oraşul vechi. Padova este centrul agricol şi industrial pentru toată zona. La orele 17 luminile sunt aprinse, iar clădirile pe lângă care trecem sunt iluminate cu proiectoare ce scot în evidenţă stilul arhitectural. Străzile sunt pline de turişti, dar şi localnici. Într-o porţiune lărgită a unei străzi pe care ne deplasăm admirând din mers frumuseţile create de sculptori, pictori şi arhitecţi de-a lungul vremii, am întâlnit un grup de negri care aveau marfă expusă pe jos pe cearşafuri: poşete, ceasuri, curele, etc. D-na Carmen a deschis aparatul foto, a apăsat pe buton şi lumina s-a declanşat imortalizând pe peliculă atât vânzătorii cât şi marfa. Lucrul acesta a deranjat foarte tare pe unul dintre negri prezenţi lângă marfă, care a ajuns imediat lângă doamna şi a încercat să-i smulgă aparatul din mână. Profesorul de sport cam micuţ de statură a acţionat imediat şi l-a blocat pe negru până când grupul nostru s-a îndepărtat. În piaţa din centrul oraşului vechi, gazdele ne-au invitat la o gustare şi un pahar de gingerone, o băutură tradiţională răcoritoare cu gust amărui de sâmburi de migdale servite în picioare de la o tarabă (nu ni s-a cerut să contribuim la plata consumaţiei). Am încheiat vizita plini de încântare şi bucurie faţă de frumuseţile văzute, dar şi de atmosfera de prietenie creată. Am aşteptat autobuzul circa ½ de oră şi fiind ultimul care circula în acea zi avea toate scaunele ocupate. Deplasarea spre Conselve am făcut-o în picioare. Joi 18.11.2004. La ora 8,împreună cu gazdele, aceleaşi din ziua precedentă am luat autobuzul pentru a ajunge la gara din Padova. Programul de lucru al zilei: 306

I. Originea apei în regiune - Analiza harţilor topologice şi topografice - Identificarea cursurilor de apă din regiune – observaţii, fotografii, descrieri II. Supravegherea ecosistemelor hidrologice - Cercetări asupra florei şi faunei ecosistemelor alese - Cercetări asupra biotopului apei- caracteristici fizice şi chimice - Analiza rezultatelor Activitatea din aceasta zi a fost programată să aibă loc la Veneţia. Am luat bilete din gara Padova, le-am compostat pe peron şi la ora anunţată ne-am urcat în tren. Aici, trenurile nu poartă plăcuţă cu inscripţia destinaţiei. În tren nu se fumează, este curăţenie şi spaţiu suficient. Nu sunt prea aglomerate (poate şi unde circulă destul de des), iar controlorii sunt numai zâmbet, solicită biletele la control, le verifică compostarea şi data compostării şi le înapoiază cu amabilitate. Nu am observat călători care să meargă cu „naşul”. Am coborât în gara din Veneţia după ce am trecut printr-un important nod de cale ferată - Mestre. Veneţia la ora 11 era scăldată de un soare călduţ de toamnă. Coborâm trepte de la gară ţi în faţă avem o minunata privelişte a Marelui Canal pe care circulă tot felul de vase pentru transport marfă sau pentru promenadă. Gălăgie multă, oameni ca într-un furnicar ce se mişcă în toate sensurile posibile, tarabe cu suveniruri, fructe, legume sau vieţuitoare marine completează peisajul, dându-i un aspect unic. Este stabilit traseul după o hartă pe care ne-o prezintă italienii, analizăm harta şi căutăm să-l memorăm, să-l memorăm bine, cu teama (ascunsă) că avem toate şansele să ne pierdem prin mulţime (lucrul care de fapt s-a şi întâmplat seara la întoarcere). S-a urmărit îmbinarea utilului cu frumosul, adică să parcurgem şi programul propus, dar să şi vedem frumuseţile acestui oraş despre care auzisem multe şi văzusem multe (filme, albume, emisiuni tv.) dar niciodată,,pe viu″,nici noi, nici ceilalţi delegaţi. Am traversat Marele Canal şi am intrat pe o stradă îngustă, mărginită de o parte şi de alta de clădiri, cu două etaje cu obloane de lemn la ferestre vopsite în roşu cărămiziu. Pervazele ferestrelor şi balcoanele clădirilor sunt încărcate cu ghivece de flori care mai de care mai frumoase ca şi colorit sau înfăţişare. Predomină roşul de diferite nuanţe. Flo,ri sunt şi la tarabele care sunt împrăştiate pe toată lungimea străzii dar sunt scoase la vânzare şi fructe, legume, peşte sau alte animale marine mici comestibile. Canalele pe care se circulă cu bărcile, le traversăm pe poduri construite în arc. Ne oprim pe partea cea mai înaltă a podului şi privim apa. Ne sunt date explicaţii în limba engleză de către gazde cu privire la istoricul locurilor, identifică pe hartă canalul respectiv, facem fotografii. Ne sunt prezentate caracteristicile faunei şi florei ecosistemului ales. Constatăm că şi aici poluarea îşi spune cuvântul. La capetele podurilor pe unele canale puţin adânci se vede fundul pe 307

care sunt depozitate resturi menajere (sticle goale, cutii de conserve), bucăţi de metal, materiale textile, încălţăminte. Pe una din străduţele pe care înaintăm, am găsit amenajată la parterul unei case o expoziţie cuprinzând obiecte de artă, pictură, podoabe, suveniruri realizată de casa Marta Bibescu. Firma de la casa respectivă este scrisă în limba română, iar noi am arătat cu mândrie celorlalţi participanţi că acolo este o parte din ţara noastră. Rând pe rând, am traversat canalele, unele mai înguste folosite pentru bărci mici, altele cu lăţime suficientă pentru a fi parcurse în ambele sensuri de bărci cu motor folosite la transport de marfă sau pentru delectarea turiştilor. Gondole vopsite în negru, maro sau roşu cu saune tapiţate aşteaptă legănate de valuri la cheiurile de îmbarcare. Gondolierii cu pălării rotunde mari sau mai micuţe, cu nelipsitele panglici multicolore atârnând până la brâu se plimbă pe chei în aşteptarea clienţilor care nu se prea înghesuie. Am ajuns la piaţa San Marco, de unde privirea cuprinde orizontul albastru al mării. Aici am văzut lucrările de consolidare a părţii de uscat ce ia contact cu marea. Oamenii toarnă betoane, sudează, strâng şuruburi sau citesc planuri la circa 3-4 m sub nivelul mării,de care sunt despărţiţi de un perete vertical din oţel de circa 150 mm care înconjoară locul de lucru. Lucrări de consolidare se execută şi la monumentele aflate în apă folosind aceeaşi tehnologie. Vizităm catedralele, turnul cu clopotele care din oră în oră îşi anunţă prezenţa până departe în zare. Porumbeii se plimbă în voie şi sunt stăpânii necontestaţi a tot ce înseamnă construcţie la San Marco. Timpul trece pe nesimţite şi o briză rece îşi face loc printre turiştii adunaţi grupuri, grupuri probabil după naţionalităţi. Conducătorii grupurilor ridică deasupra capului într-un băţ, o eşarfă, o pânză colorată sau un steguleţ. Observ că sunt persoane care s-au depărtat de grup, se simt singure şi îşi ridică privirea pentru a –şi căuta însemnul. Odată descoperit, este urmărit cu privirea şi cu coatele îşi croieşte loc prin furnicarul din piaţă, până când ajunge la grupul din care face parte. Sunt mulţi asiatici, femei şi bărbaţi de toate vârstele dotaţi cu aparate de fotografiat, filmat sau binocluri. Reflectoare şi lămpi obişnuite se aprind din toate părţile şi piaţa este scăldată din nou în lumină. Restaurantele, berăriile sau cofetăriile sunt asaltate de turiştii care nu vor parcă să plece. Porumbeii s-au retras, pescăruşii mai zboară singuratici, piaţa este aproape goală, iar din când în când, melodii de la orchestrele ce au activitate în localurile din apropiere vin parcă să ocupe golul creat. Ne îndreptăm către gară,străbatem străzile înguste şi răsucite ce se întretaie aproape la câţiva zeci de metri. Clădirile înalte nu permit vizibilitatea decât până la colţ. Polonezii (elevii ) sunt veseli nevoie mare şi se agită în stânga sau dreapta fără a acorda prea mare atenţie la strada pe care se deplasează. La un pod de trecere peste un canal, doi oameni cu o ţeavă în spate fac stânga, primul trece pe lângă pod şi face câţiva paşi pe dig, cel de-al doilea face întoarcerea le stânga şi anunţă cu voce tare – pardon- dar băieţii veseli nu aud şi unul este izbit violet cu capătul ţevii ce mai era încă pe pod. Rămâne câteva momente în inconştienţă, îşi 308

revine dar este încă năucit şi mai trece timp până să realizeze ce s-a întâmplat. I se acordă primele îngrijiri de către profesorii însoţitori. În acest timp, gazdele italiene s-au îndepărtat suficient să nu-i mai vedem. Nu ne dăm seama pe unde trebuie să mergem şi d-na Hilde din delegaţia belgiană, îi cheamă prin telefon. Jean Christophe Ygrie este dezamăgit de ghizii noştri care ne consideră şi pe noi de-ai locului fără a-i interesa prea mult soarta noastră. După mai multe telefoane apar şi italienii şi ajungem împreună la gară fără alte probleme. Cumpărăm bilet, îl compostăm şi urcăm în trenul de Padova. La orele 20 autobuzul soseşte la Conselve la hotelul Oasis. Masa de seară are loc într-un climat de entuziasm plin de impresii rostite în engleză sau franceză, dar şi în germană, poloneză sau română. Vineri, 19.11.2004. Micul dejun este servit la restaurantul hotelului, după care ne deplasăm pe jos la institutul Enrico Mattei. La orele 9 suntem în sala în care ne-am obişnuit să desfăşurăm activitatea. Toate delegaţiile sunt prezente. Începem ziua de lucru urmărind cum şi-au realizat tema elevii. Aceştia au întocmit orarul şcolii de la care vin şi-l prezintă auditoriului prin proiectare pe ecran în Power Point. Polonezii au un program de la 830 la 1330 care în zilele de miercuri şi joi începe de la orele 10. Francezii încep la 9 şi lucrează şi sâmbăta. Italienii lucrează sâmbăta, iar dumineca au organizate programe recreative culturale sau sportive. Elevii au mai avut de realizat o tematică legată de impresiile generate de desfăşurarea acestui proiect. Materialul a fost realizat în limba engleză de către polonezi, belgieni şi francezi pe C.D., cu imagini şi text şi proiectat pe ecran. Prezentarea au făcut-o cei doi elevi belgieni şi a plăcut auditoriului, primind aplauze. În continuare, se trece la stabilirea programului de activităţi pentru următorii doi ani. Sunt făcute propuneri pentru ţări care să fie gazde dar şi pentru tematică. S-a convenit ca propunerile ce s-au făcut, ca în luna mai 2005 activitatea să se facă în Polonia şi în octombrie 2005, în România să fie orientative pentru că s-ar putea ca şi alte ţări să-şi manifeste interesul pentru acest proiect şi să dorească să găzduiască următoarea etapă. Activitatea s-a încheiat în seara zilei de 19.11.2004, cu o cină festivă. Ing. Lucian Purcel, Ing. Carmen Pădureţ

309

PENTRU O EUROPĂ NOUĂ, FĂRĂ FRONTIERE
Extinderea Uniunii Europene prin cooptarea a noi state, în special din fostul bloc comunist, determină schimbări profunde şi pe toate planurile la nivelul întregului continent şi nu numai. Învăţământul a suferit numeroase modificări în ultimii ani, iar în multe ţări europene sunt în derulare numeroase reforme în acest domeniu determinate de adaptarea sistemelor proprii de învăţământ la noile realităţi europene şi de reducerea unor neajunsuri ale sistemelor de învăţământ. Învăţământul românesc nu este nici el ocolit de aceste transformări profunde, fiind necesară continuarea reformelor începute în ultimii 15 ani şi care vizează toate laturile acestui domeniu. Ne referim aici la schimbarea infrastructurii, respectiv resurselor materiale ale învăţământului, prin construirea de noi şcoli, modernizarea bazei materiale a tuturor unităţilor de învăţământ existente, prin continuarea dotării instituţilor şcolare cu tehnică de calcul ultramodernă, prin achiziţionarea de noi mijloace de transport. Privind resursele umane necesare asigurării unui învăţământ de calitate este necesară promovarea cadrelor tinere, competente şi punerea la punct a unui sistem de perfecţionare continuă a personalului din învăţământ, precum şi asigurarea pentru tot personalul didactic a unui salariu decent. Conştientizarea tinerilor asupra necesităţii însuşirii unor cunoştinţe temeinice, de specialitate, precum şi de cultură generală este foarte importantă. Problema misiunii şcolii româneşti în contextul integrării europene poate fi privită sub mai multe aspecte şi este strâns legată de procesul de reformă al întregului sistem educaţional. Un prim aspect ţine de educarea tinerei generaţii pentru integrarea într-o europă nouă, fără frontiere. În educarea tinerilor trebuie avute în vedere: − Cultivarea valorilor culturale, istorice şi ştiinţifice europene − Cunoaşterea geografiei europei − Dobândirea unor atitudini privind protecţia şi conservarea mediului şi a resurselor naturale în conformitate cu principiile dezvoltării susţinute − Cunoaşterea cel puţin a unei limbi moderne de circulaţie internaţională şi a dobândirii unor competenţe lingvistice pentru învăţarea unor limbi europene de circulaţie mai restrânsă − Cunoaşterea şi respectarea valorilor europene − Cultivarea toleranţei faţă de toţi cetăţenii europei indiferent de cetăţenie, naţionalitate, rasă, religie, sex. − Promovarea egalităţii între sexe, respectiv asigurarea şanselor egale între bărbaţi şi femei − Reducerea violenţei în şcoală, familie, societate − Integrarea socială a tuturor tinerilor cu accent deosebit pentru cei cu probleme sociale deosebite 310

− Cunoaşterea unor reguli şi norme de conduită privind călătoria în spaţiul european. Atingerea acestor obiective nu poate fi realizată decât printr-un set de măsuri ce ţin de reforma învăţământului în ansamblu şi de conştientizare a tuturor “actorilor aflaţi pe scena învăţământului” din ţara noastră, asupra schimbării metodelor şi practicilor pedagogice, asupra identificării unor metode şi practici care să vină în întâmpinarea tinerilor. Merită amintite aici programele de parteneriat şi cooperare internaţională lansate de Uniunea Europeană cum ar fi Socrates, sau Leonardo da Vinci cu toate componente acestora, care, prin schimbul de experienţă, dintre cadrele didactice şi elevi din diferite ţări permite cunoaşterea şi îmbogăţirea experienţei fiecăruia în domeniul practicii pedagogice. Un alt aspect ţine de alinierea sistemului de învăţământ românesc la cel european. Aceasta implică un set de măsuri care trebuiesc luate în sistemul de învăţământ din ţara noastră pentru compatibilizarea acestuia cu sistemele de învăţământ ale altor state membre ale Uniunii Europene şi asigurarea unei pregătiri a tinerei generaţii conform standardelor internaţionale de calitate. Este necesară dobândirea de către absolvenţii diferitelor forme de învăţământ a unor competenţe de nivel european care să le permită integrarea în viitoarea piaţă europeană şi mondială a muncii. Acest set de măsuri este necesar a fi parte componentă a reformei învăţământului românesc începută cu mai mulţi ani urmă şi care va continua şi în anii următori. Credem că, printre măsurile care vor fi luate in cadrul reformei se va realiza şi descongestionarea tuturor programelor şcolare la toate formele de învăţământ în paralel cu creşterea ponderii asimilării noţiunilor în clasă şi diminuarea activităţilor de învăţare de la domiciliu. Aceasta presupune asigurarea unei infrastructuri corespunzătoare şi mărirea timpului pe care îl petrece elevul în şcoală pentru activităţi didactice sau extraşcolare. Dascălul român nu trebuie să fie numai un “imens rezervor de ştiinţă”, ci şi un foarte bun pedagog, psihlog şi părinte în acelaşi timp. Un al treilea aspect se referă la ceea ce ar putea oferi învăţământul românesc sistemului european. Aici am putea evidenţia rezultatele pozitive obţinute de învăţământul românesc şi pleiada de dascăli de o competenţă dosebită, unii dintre aceştia fiind acceptaţi în instituţii de renume din străinătate. Realizarea reformelor din învăţământul românesc şi conexarea acestuia la cel european nu trebuie privită ca abandonare a valorilor şi tradiţiilor şcolii româneşti şi acceptarea unui sistem extern, după cum nu trebuie respinse, apriori, elementele externe care au dovedit de-a lungul anilor o eficienţă deosebită. Este bineştiut că la nivel mondial există probleme mari în identificarea unor metodologii educaţionale eficiente şi corespunzătoare acestui început de mileniu. Reforma învăţământului românesc trebuie să îmbine, în cea mai bună simbioză, elementele de tradiţie ale învăţământului românesc cu rezultatele, experienţa şi practica pedagogică pozitivă la nivel mondial. Misiunea şcolii româneşti în contextul integrării europene poate fi realizată numai printr-o reformă profundă a întregului sistem educaţional românesc. 311

Cum va evolua educaţia în viitorii ani, constituie o prioritate atât a comunităţii internaţionale, cât şi a celei româneşti, iar dacă aceste comunităţi îşi propun tratarea păcii ca o valoare, într-o lume contorsionată de spectrul războiului şi al escaladării conflictelor militare, cultivarea atitudinii interculturale, întrun climat al exclusivismelor şi al proliferării subculturilor care exacerbează fanatismul, formarea în spiritul toleranţei şi al democraţiei, într-o existenţă socială traumatizată de spectrul terorismului, trebuie să înţelegem, înainte de toate, că educatorii au datoria de a înfăptui o schimbare de atitudine, pentru ca educaţia, ştiinţa, cultura şi credinţa să poată conduce la pace, progres şi prosperitate, nicidecum la dezumanizarea formelor de viaţă, la îngrijorarea şi chiar dispersarea individului, într-un mediu care se degradează continuu şi care sporeşte sentimentul insecurităţii şi al temerilor de tot felul. Spectrul globalizării, evident, nu putea să ocolească sistemul educaţional, din moment ce dezideratul reformei trebuie să vizeze în primul rând educatorul, tocmai pentru a cristaliza reperele educaţiei ambientale (ecologică, culturale, sociale şi de cunoaştere a propriei identităţi), chiar în situaţia în care studiile de specialitate apreciază că familia tinde să devină un punct nevralgic al educaţiei, iar şcoala e percepută din ce în ce mai puţin ca o componentă a reuşitei sociale. În contextul integrării europene, şcoala trebuie: - Să răspundă cerinţelor comunităţii. Ea nu se poate dezvolta fără legătura cu comunitatea, pentru că nu ar mai aparţine acesteia. Nici comunitatea nu se poate dezvolta fără şcoală, pentru că membrii ei trebuie instruiţi. Poziţia şcolii este mai complicată acum, pentru că una este să-ţi lansezi oferta unui public consumator pasiv şi supus, şi alta este este să te adresezi unui public interesat, cunoscător, exigent etc. Acum se simte o superioritate a cererii. - Să îşi păstreze caracterul “sacru”, pentru că, deşi lucrează cu cerere şi ofertă, nu produce bunuri de consum, ca alte domenii de activitate. Şcoala este şi în continuare o instituţie care produce pentru viitor, de aceea, cine este interesat de viitor, investeşte în şcoală. - Să răspundă unor cerinţe diverse, uneori contradictorii şi complementare. De aici apar şi o serie de întrebări în legătură cu “produsele şcolii”. Să-i formeze pe elevi doar să se adapteze la cerinţele societăţii? Să le formeze o cultură generală? Să-i facă specilaişti în diferite domenii? - Să formeze competenţe profesionale, dar şi competenţe de comunicare în relaţiile interumane, competenţe lingvistice în una, două sau chiar mai multe limbi de circulaţie internaţională, competenţe în domeniul informaticii, competenţe culturale (cultura Europei). - Ca viitori membri ai Europei unite, în condiţiile liberei circulaţii a forţei de muncă, nu trebuie să se piardă din vedere nevoia de recunoaştere în toată Europa a diplomelor eliberate de sistemul românesc de învăţământ. - Să realizeze evaluarea la sfârşit de sistem, nu la intrarea în sistem, să 312

aplice principiul: “intră cine vrea, termină cine poate”. - Să reţină pentru totdeauna că experienţe pedagogice reuşite nu pot fi generalizate - de exemplu, anumite experimente pedagogice declarate reuşite în alte ţări, aplicate la noi fără discernământ, nu au dat rezultate. - Să nu uite că vremea şcolilor nivelate nu mai exista, fiecare şcoală trebuie personalizată, directorul având un rol important în acest sens, el devenind un manager care trece de la organizarea ştiinţifică a muncii, bazată pe norme obligatorii, la un management participativ. În multe sisteme de învăţământ din Europa, directorul şcolii este manager, pentru că el decide în legătură cu resursele financiare şi cele umane. La noi, încă nu este posibil acest lucru pentru că directorul de şcoală are contribuţii minore în stabilirea bugetului şi în angajarea cadrelor didactice proprii. - Să reţină că părinţii vor diferenţia şcolile după alte criterii valorice. Ei nu vor mai împărţi şcolile în şcoli bune şi rele, ci în şcoli care se disting prin ceva şi altele, care au în centrul preocupărilor altceva. - Să profesionalizeze cariere didactică, ceea ce înseamnă: a) recunoaşterea vieţii cotidiene în sălile de clasă şi a faptului că educatorul ia decizii cruciale ale căror efecte pot fi benefice sau nefaste b) detaşarea progresivă de o supraveghere inutil severă, pe care autorităţile o exercită şi care tinde să demoralizeze profesorii, creează un învăţământ rigid, mai puţin capabil să facă faţă nevoilor elevilor şi populaţiei locale. - Să îşi asume schimbarea. Într-o societate care pare să nu mai poată răbda, într-o lume care se înstrăinează tot mai mult, riscul cel mare este să nu ne asumăm schimbarea, să nu vedem sau să nu ne pese că totul astăzi este altceva decât ieri şi că mâine vom vedea o altă lume decât cea de azi. - Să realizeze, acum mai mult ca oricând, o conştiinţă ecologică în rândul elevilor, deoarece soarta viitorului vieţii în ansamblul ei depinde de munca educatorului de astăzi, de gândirea şi efortul de a menţine echilibrul în natură prin formarea unei conştiinţe ecologice de sine stătăttoare în rândul oamenilor. - Să convingă societatea că ceea ce spunea un poet chinez anonim, acum 2500 de ani, este valabil şi astăzi, anume: educaţia este un proces pe termen lung, cu roade ce vor continua să hrănească generaţii la rând. “Dacă te poartă gândul peste un an, seamănă un ogor/ …. / Dacă te poartă gândul peste o sută de ani, educă oamenii/ Semănând ogorul, vei recolta o dată/ … Educând oamenii, vei recolta de o sută de ori…” Înv. Ciobanu Dorel

313

SCRISOARE DE MULŢUMIRE
Stimate Cadre Didactice, ale Colegiului Tehnic Mătăsari Ne face o deosebită plăcere să vă mulţumim pentru participarea la Concursul Naţional „ATHENA”. Graţie dăruirii şi abnegaţiei Dvs., suntem în măsură să ne îndeplinim un tel nobil pe care ni l-am asumat, acela de a oferi copiilor posibilitatea de a-şi descoperi şi demonstra potenţialul creator şi spiritul de inventivitate. Graţie prestigiului pe care Dvs., îl întruchipaţi în ochii elevilor şi a bunăvoinţei pe care aţi manifestat-o, Concursul naţional „ATHENA” a reuşit să arate copiilor participanţi, şi chiar celor ce nu au participat, că învăţătura are multiple faţete, că educaţia trebuie să fie o parte integrantă a vieţii noastre de zi cu zi, că, de fapt, niciodată nu trebuie să lăsăm din mână cartea. Graţie Dvs., copiii participanţi au fost, pentru o clipă, integraţi în marele model educaţional european; graţie Dvs., copiii participanţi au fost mai aproape de colegii lor europeni. De asemenea, am vrea să ne cerem scuze pentru inerentele dificultăţi şi probleme ce au apărut pe parcurs; dorim să vă aducem la cunoştinţă că am negociat un nou contract cu Compania Naţională Poşta Română, în care nedoritele întârzieri să fie evitate. Totodată, ne face plăcere să vă anunţăm că am obţinut din partea sponsorilor un şi mai bogat pachet de premii, în vederea unui program cu Uniunea Europeană, pentru Ediţia a II-a a Concursului Naţional „ATHENA”, ce va avea loc în primăvara anului viitor (MARTIE – APRILIE – MAI 2005), cu o programă de concurs îmbunătăţită şi diversificată. Cu înaltă consideraţiune, Concursul Naţional „ATHENA”

CONCURSUL NAŢIONAL PENTRU PREŞCOLARI „PITICOT”
Ministerul Educaţiei şi Cercetări şi Asociaţia pentru tineret Olimp au încheiat o convenţie de colaborare NR. 28/90 din 24 martie 2004 din care copiii de vârstă preşcolară,chiar în grădiniţă pot participa la Concursul Naţional pentru preşcolari „Piticot” Înscrierea s-a efectuat în perioada 25 oct. – 21 nov. 2004,iar concursul s-a desfăşurat în data de 14 decembrie 2004 în interiorul grădiniţelor, simultan la nivel naţional, separat pe grupe. Acest concurs a urmărit următoarele obiective : - verificarea cunoştinţelor copiilor dobândite în grădiniţă; 314

dezvoltarea spiritului competitiv; stimularea motivării pentru învăţare; obişnuirea copiilor cu texte tip grilă; stimularea activităţii, imaginaţiei şi intuiţiei; Din unitatea noastră au participat un număr de 15 preşcolari la „Pitic Frumos”, care au efectuat lucrări utilizând creioane colorate, carioca, tempera şi colaje pe o hârtie A4. Iar 11 preşcolari au participat la „Pitic Deştept”,care s-a desfăşurat sub forma de text grilă. Educatoarea a citit imaginile, iar copilul a avut ca sarcină să încercuiască pe foaia de concurs răspunsul sau imaginea cerută. Textul a avut o structură graduală, primele întrebări au avut un nivel de dificultate scăzut pentru a încuraja copilul să parcurgă întreaga lucrare, întrebările centrale un nivel de dificultate moderat iar întrebările finale au avut un nivel sporit de dificultate, care dau ocazia celor mai buni copii să se afirme. Au participat copii de la grupele mari – pregătitoare conduse de educatoarele : Cornescu Alina, Cornescu Minodora şi Ciobotea Emilia. În urma desfăşurări probelor de concurs s-au obţinut următoarele rezultate: Bobei Adelina, Becheanu Elvis, Coveanu Gabrielm, Pădureţ Adrian, Popescu Alexandra, Popescu Bogdan, Spătaru Alexandru, Stăniloiu Dragoş, Stoichiţoiu Cornelia, Tănăsoiu Andrada, Urs Mădălina au obţinut calificativul F.B. iar Diaconescu Diana Laura a obţinut calificativul EXCELENT. Pentru efortul, îndrumarea copiilor organizatori au acordat educatoarelor diploma de educator şi îndrumător. Următoarea etapă a acestui concurs va avea loc în luna mai 2005. Educatoare Ciobotea Emilia

-

BEVOW – A BROADER VIEW OF WATER IN EUROPE
Proiect şcolar cu tema: „Vedere cuprinzătoare asupra apei în Europa” În cadrul acestui proiect se urmăreşte, în cel de-al doilea semestru al acestui an, studierea apelor din zonă din punct de vedere toponimic şi geologic, precum şi al unor elemente ce ţin de moştenirea literară şi artistică reflectată în diverse opere precum şi în cultura populară. Judeţul Gorj este un judeţ străbătut de numeroase ape al căror studiu scoate în evidenţă numeroase aspecte care, altfel, sunt mai puţin luate în considerare. Apa – factor al dezvoltării durabile Apa este o resursă naturală regenerabilă, dar limitată fiind partea integrată a existenţelor naturale. Apa reprezintă un element indispensabil vieţii şi societăţii. Apariţia microorganismelor şi vieţuitoarelor pe Pământ s-a realizat datorită acestei resurse naturale – apa. O influenţă directă asupra apei o exercită activitatea omului 315

supunând-o unui puternic proces de degradare, având consecinţe negative asupra vieţii şi sănătăţii oamenilor şi a mediului. Privită multă vreme ca un dar al naturii, apa devine din ce în ce mai mult una dintre problemele globale ale omenirii, un factor de influenţă a tuturor domeniilor vitale. Epuizarea acestei resurse constituie o problemă de analiză şi reflecţie la scară naţională, dar şi mondială pentru soluţionarea căreia se impun eforturile oamenilor de ştiinţă şi a factorilor politici de decizie. Practic, eforturile tuturor factorilor implicaţi trebuie să se orienteze către utilizarea, dezvoltarea şi protecţia resurselor de apă, respectiv către aplicarea conceptului de dezvoltare durabilă în domeniul gospodării apelor. În prezent, România este una din ţările asociate ale Uniunii Europene care îşi canalizează toate eforturile pentru o ţară cu statut de membru al acestei comunităţi. În acest context, Directiva Cadru 2000/60/EC pentru Apă a Uniunii Europene reformulează fundamental politica europeană în domeniul apei şi devine instrument operaţional al dezvoltării durabile ce defineşte obiectivele de protecţie a apelor pentru viitor. Obiectivele fundamentale ale Directivei Cadru pentru Apă a UE sunt: gospodăria apelor la nivel de bazin hidrografic bazată pe evaluarea caracteristicilor fiecărui bazin; supravegherea stării apelor de suprafaţă şi subterane; definirea obiectivelor de calitate a apelor; stabilirea programelor de măsuri pentru atingerea obiectivelor fixate. Pentru a desfăşura dezvoltarea durabilă a resurselor de apă este necesar să se acţioneze în continuare pentru: implementarea Directivei Cadru 2000/60/ EC şi a altor Directive ale Uniunii Europene din domeniul apei; cunoaşterea, conservarea, raţionalizarea, restaurarea şi valorificarea resurselor de apă de suprafaţă şi subterane; protecţia resurselor de apă de suprafaţă şi subterane şi a ecosistemelor acvatice; avertizarea şi acţionarea rapidă pentru combaterea şi înlăturarea efectelor inundaţiilor, fenomenelor meteorologice periculoase şi a poluărilor accidentale. Reţeaua hidrografică a unui curs de apă constă dintr-un sistem ramificat de văi afluente direct sau indirect cursului de apă fiind considerat un element principal al reţelei. Văile colectează cea mai mare parte din precipitaţii şi le transmit cursului de apă principal. Bazinul hidrografic, de recepţie sau colector, al unei reţele hidrografice reprezintă suprafaţa teritoriului de pe care apele din precipitaţii şi apele subterane gravitează şi pătrund în ramificaţiile reţelei. Reţeaua hidrografică a bazinului hidrografic Jiu, aferent judeţului Gorj este foarte bogată. Densitatea medie a reţelei hidrografice este asemănătoare cu densitatea medie pe ţară (0,49 – 0,50 km/timp), iar scurgerea medie anuală variază între 10 l/s/km p. în medie şi 3,1 l/s/km p. în sudul judeţului. 316

Pe raza judeţului Gorj există un număr de 138 ape curgătoare. Dintre acestea, lungimea cea mai mare o are Jiul cu 139 km care străbate următoarele localităţi: Târgu-Jiu, Bumbeşti-Jiu, Rovinari, Băleşti, Drăguţeşti, Bâlteni, Fărcăşeşti, Ioneşti, Plopşoru, Turceni,Turcineşti, Ţânţăreni, Urdari. Făcând o clasificare a apelor din Gorj în funcţie de lungimea acestora vom observa că majoritatea localităţilor judeţului sunt situate de-a lungul unor cursuri de apă: Jiu – 139 km, Gilort – 116 km, Motru – 80 km, Amaradia – 62 km, Blahniţa – 53 km, Jilţ – 49 km, Tismana – 42 km, Jaleş – 42 km, Şuşiţa – 37 km, Olteţ – 41 km. Comuna noastră, Mătăsari, se află situată de-a lungul Văii Jilţului, străbătută de râul Jilţ a cărui lungime este comparabilă cu a celor mai mari râuri din judeţ, dar al cărui debit este inferior şi mult mai dependent de condiţiile climatice din zonă. Dezvoltarea metodologiilor educaţionale pentru o dezvoltare susţinută europeană Sub acest titlu în cadrul Colegiului Tehnic Mătăsari se derulează un proiect de dezvoltare şcolară la care participă în acest an şcoli din Italia, Letonia, Olanda şi bineînţeles Colegiul nostru. Înainte de toate credem că este necesar să discutăm despre conceptul „DEZVOLTARE SUSŢINUTĂ”. Pentru a înţelege ce este dezvoltarea susţinută este necesar a face o scurtă trecere în revistă a LUMII de azi. Ultima jumătate de secol a adus multora câştiguri economice fără precedent, dar sărăcia tulburătoare şi problemele de dezvoltare, împreună cu efectele secundare ale expansiunii rapide a unor economii şi societăţi, angajează un efort imens la nivelul resurselor umane şi naturale ale lumii. De exemplu: Peste şase miliarde de oameni locuiesc pe Pământ, cu o creştere de peste 140% de-a lungul ultimilor cincizeci de ani. În 2050, se aşteaptă ca populaţia Pământului să crească la 9 miliarde; o cincime din populaţia globului trebuie să supravieţuiască doar cu mai puţin de un dolar pe zi; aproximativ 1,1 miliard de oameni nu au acces la apă potabilă necontaminată. Apa contaminată şi o cantitate insuficientă de apă reprezintă o cauză pentru 10% dintre bolile întâlnite în ţările aflate în dezvoltare; mortalitatea infantilă este de zece ori mai mare în ţările subdezvoltate, decât în lumea industrială; în 1996, 25% dintre cele 4.630 de specii de mamifere care există în lume şi 11% dintre cele 9.675 de specii de păsări se aflau într-un pericol semnificativ de dispariţie. Situaţia prezentată anterior precum şi altele asemănătoare au determinat apariţia conceptului “Dezvoltare susţinută” care solicită îmbunătăţirea calităţii vieţii pentru întreaga populaţie a lumii, fără creşterea gradului de folosire a resurselor naturale, depăşind capacitatea Pământului. În timp ce dezvoltarea susţinută poate să solicite diferite acţiuni în fiecare regiune a lumii, eforturile de construire a unei căi de viaţă cu adevărat susţinută solicită integrarea acţiunii în trei zone cheie. Creşterea şi egalitatea economică – sistemele economice mondiale din prezent sunt legate între ele şi presupun moduri complete de abordare, cu scopul de a sprijini o creştere 317

responsabilă şi de durată, asigurându-se în acelaşi timp implicarea naţiunilor sau comunităţilor. Conservarea (protejarea) resurselor naturale şi a mediului înconjurător – Pentru conservarea cadrului natural pe care l-am moştenit, precum şi a resurselor naturale, pentru generaţiile viitoare, trebuie să dezvoltăm soluţii viabile din punct de vedere economic, astfel încât să reducem consumul de resurse, să stopăm poluarea şi să protejăm rezervaţiile naturale. „Este nevoie de construirea unui sistem, a unui set de reguli sau a unui cadru care să transforme globalizarea într-o forţă mai mare de îmbunătăţire a vieţilor tuturor oamenilor. Acest nou mediu trebuie să promoveze egalitatea şi să presupună o cooperare internaţională mai mare, în special în ceea ce priveşte finanţele, capacitatea de construire, transferul de tehnologie, scutirea de datorii şi comerţul.”Nitin Desai, sub-secretar general al Naţiunilor Unite şi responsabil cu problemele de economie şi afacerile sociale Dezvoltarea socială – În toată lumea, oamenii solicită locuri de muncă, mâncare, educaţie, energie electrică, asistenţă sanitară, apă şi condiţii de salubritate. În timp ce transmit aceste nevoi, comunitatea mondială trebuie de asemenea să se asigure că structura bogată a diferenţelor culturale şi sociale, precum şi drepturile muncitorilor, sunt respectate. La fel, tuturor membrilor societăţii trebuie să li se dea posibilitatea de a juca un rol în determinarea propriului viitor. Unele dintre cele mai importante probleme care încep să se rezolve în lumea de astăzi includ: reducerea sărăciei, mai ales în comunităţile rurale, unde locuiesc majoritatea săracilor lumii; îmbunătăţirea capacităţii tuturor ţărilor, în special a acelora care se află în curs de dezvoltare, de a întâmpina provocările globalizării, incluzând construirea de clădiri cu o capacitate mai mare, precum şi transferul tehnologiilor de finanţare şi de protecţie a mediului înconjurător; promovarea unor standarde de consum şi producţie cu scopul de a reduce gradul de irosire şi folosire excesivă a resurselor naturale; înregistrarea siguranţei că toţi oamenii au acces la sursele de energie necesare pentru îmbunătăţirea nivelului de trai; reducerea problemelor legate de stabilitatea mediului înconjurător, care sunt responsabile de apariţia multora dintre bolile lumii actuale;îmbunătăţirea accesului către surse de apă potabilă, sesizarea populaţiilor care trebuie în prezent să se bazeze pe surse nesigure şi insalubre pentru a-şi creşte copiii şi a-şi menţine mijloacele de trai. Succesul pe termen lung al dezvoltării susţinute va depinde de noi concepţii de transformare a ocupaţiilor obişnuite la fiecare nivel al societăţii publice şi private. Pe lângă rolul important pe care îl joacă guvernele, liderii activi ai ONG-urilor, oamenii de afaceri şi alte grupări majore sunt esenţiali pentru transformarea dezvoltării susţinute din vis în realitate. Un număr de programe şi proiecte ce urmăresc dezvoltarea susţinută au fost stabilite de către organizaţiile sociale şi grupurile de afaceri, care adesea lucrează împreună sau în parteneriat cu consilii locale sau guverne. Multe 318

alte asemenea proiecte trebuie să fie finalizate în următorii ani. Summit-ul de la Johannesburg a inclus părerile, experienţele şi perspectivele unui număr larg de persoane care luptă pentru respectarea drepturilor omului şi care sunt angajaţi în programul de dezvoltare susţinută. Delegaţii aflaţi la summit s-au constituit într-un grup larg de alegători, printre care şi reprezentanţii Grupurilor Majore identificate prin Agenda 21: afacerişti şi întreprinzători,fermieri,au torităţi locale, comunităţi ştiinţifice şi tehnologice, copii şi tineri, populaţii indigene, organizaţii non-guvernamentale, femei, muncitori şi sindicalişti Aceste grupuri au jucat un rol important în procesul de pregătire a summitului, incluzând dialoguri cu persoane care luptă pentru respectarea drepturilor omului, timp în care reprezentanţi din întreaga lume au putut să-şi împărtăşească punctele de vedere şi experienţele, atât unii altora, cât şi guvernanţilor care au fost convocaţi la Johannesburg. Prof. Delia Cărăbiş

DE LA „MAGISTER DIXIT”, LA MAGIA CALCULATORULUI
În societatea contemporană, pedagogia se străduieşte să descopere noi forme de adaptare a învăţământului la progresul şi dezvoltarea ştiinţei şi tehnicii, să, găsească metode, forme de organizare din ce în ce mai adecvate asimilării unui volum de cunoştinţe prin întărirea funcţiei formative a lecţiei şi stimularea gândirii elevilor. Pe drumul spinos al Reformei educaţionale, implementarea învăţământului informatizat este o componentă majoră, primordială, fără de care modernizarea sistemului este de neconceput. În acest sens a fost elaborat programul naţional guvernamental de informatizare a învăţământului preuniversitar, care este în derulare, finalizarea primelor două etape concretizându-se în dotarea cu a 1220 de licee cu laboratoare informatice de înaltă performanţă, elaborarea a 340 de pachete (softuri) educaţionale multimedia disponibile în şcoli, pregătirea a 13.000 de profesori pentru folosirea calculatorului în instruirea asistată de calculator. Perspectivele sunt de asemenea îmbucurătoare: continuarea dotării pentru toate tipurile de licee şi pentru şcolile de arte şi meserii, continuarea instruirii şi formării profesorilor, cuprinderea în programele de perfecţionare a cadrelor didactice modulelor AEL, realizarea a încă 350 de pachete multimedia, di n care 80 pentru disciplinele tehnologice. Acest amplu program de informatizare a sistemului educaţional, o adevărată şansă pentru modernizarea învăţământului în acord cu cerinţele societăţii moderne, actuale, a fost implementat cu responsabilitate şi în judeţul nostru. Astfel în licee şi şcoli gimnaziale au fost înfiinţate şi dotate cu calculatoare 30 de cabinete de informatică, ce sunt utilizate cu 319

eficienţă, atât pentru instruirea elevilor, cât şi pentru formarea cadrelor didactice, care, indiferent de disciplina pe care o predau, vor trebui ca în viitor să ştie să mânuiască şi să utilizeze calculatorul, care va deveni indispensabil în procesul de învăţământ. În acest an şcolar şi în perspectivă numărul acestor cabinete va creşte substanţial, dotarea lor cu calculatoare performante şi cu softuri educaţionale devenind o problemă prioritară, atât a inspectoratului şcolar, cât şi a unităţilor de învăţământ. De altfel, în acest an, inspectorii de specialitate, metodiştii şi formatorii au primit sarcină ca în cadrul activităţilor de formare continuă, de perfecţionare, să includă la fiecare disciplină de învăţământ, activităţii teoretice şi practice de iniţiere, în utilizarea calculatorului şi de utilizare a calculatorului în procesul de învăţământ, lecţiile asistate de calculator, devenind o realitate în multe unităţii şcolare de pe raza judeţului nostru. Conectarea la Internet este o altă componentă a sistemului educaţional informatizat, acţiunea derulându-se în toate liceele şi în şcolile generale cu efective mari de elevi, urmând ca în perspectivă numărul acestora să crească semnificativ, atât în mediul urban, cât mai ales în cel rural, accesul la informaţiile oferite pe această cale fiind o prioritate naţională. Conectarea la Internet este esenţială, deoarece trebuie să recunoaştem că în sistemul de învăţământ informarea a ajuns la un număr mult prea mare de ani numai prin intermediul manualului, ori Internetul înseamnă multiplicarea informaţiei şi în acelaşi timp, comutarea rolului pe care îl are profesorul, din acela care mijloceşte manualul către elev, în acela care selectează informaţia, pentru că nu orice informaţie de pe Internet este la fel de importantă pentru instruirea şi educarea elevului. Prin mijloacele pe care le pune la dispoziţie, Internetul contribuie substanţial la creşterea mijloacelor de comunicare în şcoală, fundamentală pentru tot traseul ulterior al elevului. În condiţiile trecerii la un învăţământ informatizat, modern, activitatea didactică se centrează pe elev, pe participarea activă a acestuia în procesul de învăţare se trece astfel, după două secole în care metodica predării a avut în centrul atenţiei profesorul, la analizarea şi proiectarea curriculum-ului şi a activităţii pe modul în care se produce activitatea la elevi. Acest lucru este, însă, foarte greu de realizat, deoarece până în prezent, cadrele didactice, au învăţat didactica centrată pe profesor, nu pe modul în care se produce învăţarea. De aceea se impune regândirea formării iniţiale a cadrelor didactice, care în cadrul facultăţii, indiferent de disciplina pe care o va preda, trebuie să înveţe să utilizeze calculatorul, softul educaţional, să transmită cunoştinţe în condiţiile unui învăţământ informatizat, accentul centrându-se pe stimularea interactivităţii în procesul de cunoaştere. Acest sistem deplasează din ce în ce mai mult modul de însuşire al cunoştinţelor, de la lecţia de tip „magister dixit” la o lecţie de tip modern, în care elevul participă, în mare măsură, la crearea lecţiei. De altfel, etapa a III-a a programului naţional guvernamental de informatizare a învăţământului preuniversitar, se referă la realizarea soft-ului educaţional, al lecţiilor şi în primul rând la formarea profesorilor, care trebuie să stie să utilizeze aceste mijloace de învăţământ. Instruirea asistată de calculator 320

trebuie să fie o componentă esenţială în cadrul programelor de formare continuă a cadrelor didactice, care îşi desfăşoară în prezent activitatea în învăţământ şi care la timpul lor nu au beneficiat de o pregătire corespunzătoare, în condiţiile unui asemenea sistem educaţional informatizat. De aceea, Casa Corpului Didactic, care şi-a amenajat un cabinet de informatică în care organizează cursuri de iniţiere în utilizarea calculatorului, trebuie să amplifice această activitate şi să ofere sprijin logistic şi celorlalte unităţi de învăţământ. Centrele de documentare şi informare, al căror număr va ajunge în curând la 15, sunt un cadru propice pentru extinderea procesului de informatizare a învăţământului din mediul rural, pentru relansarea acestuia în raport cu cerinţele societăţii contemporane. De asemenea, colegiile şi liceele, care dispun de cabinete de informatică, dotate în mod corespunzător, trebuie să formeze toate cadrele didactice din unităţile respective, precum şi pe cele din zonele limitrofe, în tehnica utilizării calculatorului prin cursuri certificate, care vor fi luate în considerare atât în promovarea în funcţii, cât şi în acordarea de gradaţii şi salarii de merit, precum şi în acţiunile de mişcare a cadrelor didactice, mai ales, că se pune tot mai acut problema salarizării în raport cu rezultatele obţinute în procesul de învăţământ.Este important ca profesorul să poată ajunge la materialele de pe Internet,o dată cu elevul, şi să se transforme din cel care ştie tot şi transmite tot, în moderatorul care foloseşte informaţiile obţinute de copil din diferite surse. Învăţământul informatizat, însă, nu trebuie privit ca o alternativă, ca o fetişizare a computerului care diminuează rolul profesorului, ci ca un program complementar la educaţie, care, dimpotrivă, face să crească rolul profesorului, adevăratul creator şi moderator al lecţiei personalizate, al lecţiei adaptate la specificul, nivelul şi particularităţile elevului, în viitor preconizându-se, de altfel, profesionalizarea meseriei de dascăl, de profesor. Desigur, în implementarea Reformei, a acestui program de informatizare, sprijinul societăţii civile, al unor organizaţii şi grupuri de iniţiativă în formarea şi derularea politicilor educaţionale în acord cu necesităţile de moment şi de perspectivă ale învăţământului, în promovarea programelor moderne, europene, este mai mult decât binevenit. În ultimă instanţă, factorii de decizie, respectiv M.E.C. şi Inspectoratul Şcolar, au datoria de a căuta astfel de „facilităţi”, de a stimula societatea civilă, organizaţiile neguvernamentale, comunităţile locale şi regionale, să se implice, cât mai larg, cât mai complex, în proiectele care vizează modernizarea şcolii, reforma educaţiei, perfecţionarea continuă a predării şi însuşirilor cunoştinţelor. Programul naţional de informatizare a învăţământului preuniversitar a fost receptat cu atenţie şi la nivel internaţional şi reprezintă o certificare a faptului că România poate concura în domeniul IT cu ţări ale Europei Occidentale, ceea ce constituie o premisă în plus pentru integrarea în UE, problemă majoră a societăţii noastre contemporane. Prof. Nicolae Mergea, Inspector Şcolar General al Inspectoratului Şcolar Judeţean Gorj, Gorjeanul, nr 3854 – 26 martie 2004 321

AVEM DREPTUL LA UN MEDIU SĂNĂTOS
După cum v-am mai informat, Agenţia de Protecţie a Mediului Gorj în colaborare cu Inspectoratul Şcolar Gorj, a iniţiat un concurs de cunoştinţe şi abilităţi practice pe teme de protecţie a mediului, cu implicarea şcolilor generale şi liceelor din judeţ, pornind de la ideea că protecţia mediului se poate realiza deplin prin asocierea măsurilor de ordin legislativ şi administrativ cu cele de ordin educaţional. Concursul cu moto „Avem dreptul la un mediu sănătos” va provoca, în ideea formării unor abilităţi de viaţă responsabile faţă de mediu în rândul copiilor şi tinerilor şi aspecte din legislaţia de mediu în vigoare, precum şi Programele în derulare ale Ministerului Agriculturii, Pădurilor Apelor şi Mediului, respectiv „România Curată”, „Să reciclăm hârtia” şi „ Să reciclăm PET-urile”. Joi, 25 martie a avut loc cea de-a cincea etapă a cestei competiţii, începând cu orele 10, în amfiteatrul Colegiului Tehnic din Mătăsari. Şi-au disputat titlul câştigător echipaje ale instituţiilor de învăţământ din Motru, Mătăsari, Dragoteşti, precum şi de la alte şcolii din localităţi învecinate. Cu această ocazie lansăm mass-mediei locale invitaţia de a participa alături de noi la cea de-a patra competiţie din cadrul celor şapte ce se vor desfăşura lunar până la data de 5 iunie 2004. De asemenea vă informăm că lista participanţilor este deschisă tuturor celor care sunt cu sufletul alături de noi şi doresc să ne sprijine în buna desfăşurarea acestor activităţi de educare şi formare a generaţiei viitorului. APM Gorj, 2004

400 DE ELEVI AU ALERGAT LA CROSUL MĂRŢIŞORULUI
Recent, la Mătăsari s-a desfăşurat un interesant concurs de atletism la care au participat nu mai puţin de patru sute de elevi. Organizat de Asociaţia Judeţeană de Atletism Gorj, în colaborare cu Direcţia de Sport şi Liceul Mătăsari, Crosul Mărţişorului s-a bucurat de un real succes. Gazdele s-au mobilizat într-un mod exemplar pentru ca organizarea să fie ireproşabilă, iar profesorii de sport Iulian Mateescu, Marian Pârvulescu, Melania Popescu, Cătălina Pârvu şi Mihai Manolache le-au fost de mare ajutor organizatorilor. Crosul s-a desfăşurat pe distanţe variate în funcţie de ciclul de învăţământ. Astfel, fetele de gimnaziu au alergat pe distanţa de 600 metri, iar băieţii de aceeaşi vârstă – 800 metri. Liceenii au avut ceva mai mult de alergat, fetele 800 metri, iar băieţii 1.200 metri. La final, s-au alcătuit clasamente în funcţie de clase, astfel s-a făcut o ierarhie pentru elevii de clasele a V-a, a VI-a, şi o alta pentru clasele a VII-a şi a VIII-a. La ciclul de învăţământ liceal s-a făcut o singură clasificare. Cosmin Brujan, Impact în Gorj, 2004 322

COLEGIUL NAŢIONAL TEHNIC MĂTĂSARI, INSTITUŢIE MODEL A ÎNVĂŢĂMÂNTULUI GORJEAN
Colegiul Naţional Tehnic din Mătăsari este printre puţinele instituţii cu care se pot mândri oamenii din localitate. Este printre cele mai mari unităţi de învăţământ din Gorj, având un total de 1.847 de elevi. Directorul colegiului, profesorul de Limba şi literatura română Dumitru Dădălău, spune că şcoala din Mătăsari este unicat. Este singura şcoală din ţară care are televiziune cu circuit închis. Cu toate că vizita noastră a concis cu un moment trist (primise vestea că-şi pierduse o rudă apropiată într-un accident de circulaţie şi avea lacrimi în ochi), a avut totuşi puterea şi amabilitatea de a ne pune la dispoziţie toate datele necesare informării şi documentării noastre. Spunem acest lucru şi trebuie evidenţiată deschiderea domniei sale spre dialog, pentru că în cu totul alt mod au stat lucrurile la Primăria Mătăsari. Astfel, am aflat că, că în anul 2003, s-au împlinit 110 ani de când fiinţează instituţia învăţământului în Mătăsari. O primă atestare documentară a şcolii o regăsim în jurul anului 1893. În 1980 se înfiinţează primele clase liceale, iar în anul 1984 se dă în folosinţă Grupul Şcolar Industrial Minier, care la 9 noiembrie 2000 îşi schimbă denumirea în Colegiul Naţional Tehnic Mătăsari. Fiind o zonă monoindustrială cu specific mineresc, populaţia era constituită din oameni veniţi din toate colţurile ţării. După prima disponibilizare, numărul locuitorilor a scăzut aproape la jumătate şi, normal, şi cel al copiilor. În prezent, în Mătăsari mai sunt aproximativ două mii de elevi şi 120 de cadre didactice ce instruiesc copii de la grădiniţă, şcoala primară, gimnazială, profesională, şcoală de arte şi meserii, seral. Colegiul cuprinde o gamă largă de specializări. Astfel, la profilul real există clase de matematică, informatică, chimie, biologie; la profilul uman – filologia; la profilul tehnic: protecţia mediului, electronişti automatizări; la profil servicii: economie, contabilitate, finanţe, în total 84 de clase. „Şcoala din Mătăsari se sprijină pe trei piloni importanţi: avere, putere şi spirit”, spune Dumitru Dădălău. „Averea constă în baza materială de care dispunem. Chiar dacă suntem singurul liceu din mediul rural, putem spune că suntem apţi să rivalizăm cu orice instituţie de învăţământ din mediul urban din ţară şi chiar suntem convinşi că ne situăm deasupra multora dintre acestea. Şcoala a fost modernizată. Din nişte săli cu pereţii jupuiţi şi degradaţi avem acum lambriuri, mese şi bănci noi. Avem chiar şi o centrală proprie care asigură încălzirea şcolii şi care este nou-nouţă. Suntem singura şcoală din ţară care are televiziune cu circuit închis. În fiecare sală de clasă există câte un televizor unde elevii vizionează filme educative”. Chiar în timpul vizitei noastre, pe ecranele televizoarelor rula filmul Moromeţii. „Avem o reţea de calculatoare toate noi, în număr de 45, conectate la 323

Internet, cabinete şi laboratoare. În localul grădiniţei am reuşit, cu eforturi proprii şi cu ajutorul sătenilor, să încropim un muzeu, Muzeul Jilţului, în care puteţi vedea obiecte şi veşminte folosite de înaintaşii noştri”. Am vizitat şi noi muzeul şi priveam fascinaţi când la exponate când la lacrima din colţul ochiului pe care domnul director se tot chinuia s-o şteargă în timp ce ne arăta şi ne prezenta istoria fiecărui exponat din micul muzeu, în care omul Dădălău îşi pusese o fărâmă de suflet. Aşa am înţeles care era cel de-al doilea pilon pe care se sprijină şcoala din Mătăsari: puterea de muncă, munca până la extenuare şi experienţa acumulată în timpul vieţii. „Suntem o instituţie de temut, cu cel mai mare număr de dascăli din judeţ. Asta este puterea noastră”, exclamă emoţionat directorul Dădălău. „Spiritul, cel de-al treilea pilon, se bazează pe instrucţie. Avem un procent de promovabilitate de peste 95% la capacitate şi bacalaureat, peste 80% dintre elevii noştri au intrat la facultăţi. Unii dintre ei s-au încadrat în producţie. Până în 2003, am avut trei clase finanţate de Compania Naţională a Lignitului Oltenia, clase în care elevii aveau burse de peste un milion de lei pe lună, plus haine, transport şi masă gratuită. Cele trei clase aveau contract de 5 ani cu CNLO. Ne putem lăuda cu locuri de II şi III la etapele judeţene ale olimpiadelor la matematică, română, economie. De patru ani suntem laureaţi ai concursurilor şcolare organizate de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, de trei ani la rând obţinem locul I pe ţară la concursul de Protecţie a Mediului. Avem şi un campion naţional la box, Boroş Francisc (anul II la profesională), câştigătoare a locului I pe judeţ la cros, două medalii de aur şi una de bronz la campionatele naţionale de semimaraton, organizate de Federaţia de Atletism. În fiecare an organizăm manifestări tradiţionale din care exemplific „Sărbătoarea Fiilor jilţului”, planificată în primele săptămâni din octombrie, „Zilele Liceului”, „Zilele Majoratului”, Zilele Absolventului”, „Târgul Ofertei Educaţionale”, „Alaiul Obiceiurilor de Iarnă”, „Serbările Primăverii”, pe 9 noiembrie „Ziua Colegiului Tehnic Mătăsari”. În Mătăsari fiinţează o fundaţie cultural – ştiinţifică omonimă a revistei ce ne aparţine, „Murmurul Jilţului”, revistă în care au fost publicate o serie de studii şi poezii ale elevilor, antologii de versuri. Mai avem şi un cerc de pictură şi un cenaclu, „Scorpionul”, şi multe alte activităţi creative şi educative”. Dascălul Dumitru Dădălău s-a năsut în satul Croici şi, fiind un om de-al locului, şi-a pus amprenta pe viaţa culturală a locurilor în care trăieşte, insuflândule semenilor dragostea pentru muncă şi demnitate. Este titular de 20 ani la catedra de limba şi literatura română şi din anul 1998 director al Colegiului din Mătăsari. Pune suflet în tot ceea ce întreprinde şi are la activ importante realizări. În anul 1998 tipăreşte antologia „Fereastra sufletului”, prefaţată de scriitorul Nicolae Dragoş. Organizează cenaclul literar „Scorpionul” şi publică albumul de pictură „Culorile libertăţii”, se implică şi sprijină publicarea a două volume de poezii – „Îngerul cu călimară” al lui Alin Dobromirescu şi „Suferinţa stelelor” al lui 324

Cornel Bălescu. La 1 decembrie 1996 înfiinţează Fundaţia „Murmurul Jilţului” şi revista cu acelaşi nume. Lăsâd faptele să vorbească, nu ne rămâne decât să urăm, tuturor celor care pun umărul pentru binele tinerei generaţii, mult succes şi aprecieri pe măsura eforturilor! Amalia Negrescu & Otilia Burciu, Oglinda Gorjului, 3-9 martie 2004

OMUL SFINŢEŞTE LOCUL
Odată în plus ne-am convins de acest lucru atunci când, invitaţi fiind, am fost oaspeţii Colegiului Naţional Tehnologic Mătăsari, al cărui director este inimosul dascăl Dumitru Dădălău. Ajutat de o „mână” de profesori şi specialişti în domeniul tehnic, domnia-sa a făcut din şcoală, o a doua casă. Stau mărturie laboratoarele pe specialităţi didactice,sala şi terenul de sport, cantina şi internatul elevilor(şi sunt peste 600!...) dar şi celelalte dotări: televiziune cu circuit închis, aparatură de laborator, informatică, birotică, într-un cuvânt tot ceea ce este necesar singurului Colegiu Naţional din mediul rural. Zilele trecute s-a desfăşurat aici etapa cu numărul cinci (jubiliară!) a concursului iniţiat de Agenţia de Protecţie a Mediului Gorj împreună cu Inspectoratul Şcolar Judeţean. Au participat echipajele Colegiului Naţional Tehnologic Mătăsari (gazdele) şcolilor generale nr. 1şi 2 Motru,Colegiul „George Coşbuc”Motru, Clubului Elevilor Motru, Colegiului Tehnic Motru şi şcolii generale „Ion Vâlceanu” Dragoteşti. După alegerea plicurilor cu întrebări şi desfăşurarea probelor scrise şi teoretice, departajarea răspunsurilor s-a făcut – la mare „luptă”- de către un juriu de specialitate format din : ing. Gh. Fometescu, ing. Gh. Lazăr, ing. Gh. Popescu(toţi de la APM Gorj).Clasamentul etapei a cincea a dat câştig de cauză gazdelor, respectiv Colegiului Naţional Tehnologic Mătăsari, echipaj coordonat de prof.C.Pădureţ şi format din cei mai destoinici şi inimoşi copii pe care noi, reporterii, am putut să-i vedem până acum: Elena Gabriela Bălan, Domnica Bocean şi toţi ceilalţi au demonstrat că noţiunile de „ecologie”, „legislaţie de mediu”,”curăţenie” nu le sunt străine.Aşa cum ne spunea şi directorul executiv al APM Gorj, dl. ing. Gheorghe Fometescu, dar şi Inspectorul şcolar cu probleme educative, prof. Vasile Gogonea din cadrul ISJ Gorj, la această primă etapă „în afara municipiului” toţi concurenţii (respectiv cei clasaţi pe locurile 2- Colegiul Tehnic Motru şi 3- Şcoala generală 1 Motru) au demonstrat, alături de colegii lor, că ştiu ceea ce înseamnă a trăi într-un mediu curat, cum să facă să ajute la păstrarea acestuia, să se implice în acţiuni concrete de ecologizare. La rândul său, prof. Dumitru Dădălău – directorul Colegiului gazdă, alături de fratele său, prof. Ion Gr. Dădălău – director adjunct, de ceilalţi profesori şi elevi 325

de la Mătăsari au demonstrat că „Luna Curăţenie”, acţiunile legate de Programul Naţional „România Curată”(„Să reciclăm hârtia”, Să reciclăm PET-urile” ) au „prins” pe aceste meleaguri. În concluzie, „şcoala gorjeană nu putea rămâne în afara acestui „Program Naţional”cu caracter educativ-formativ, într-o apelare a noastră, a tuturor, dascăli, educatori, părinţi şi elevi, către un mediu mai curat, mai sănătos”.(prof. inspector Vasile Gogonea) Marius Becherete, 2004

MODELUL MĂTĂSĂREAN
Mai întâi am intenţionat să stabilesc drept titlu al acestui material de presă „Stilul de muncă „ de la Colegiul Naţional Tehnologic din Mătăsari adică modul, felul de a fi, de a acţiona, de a se comporta, de a vorbi sau de a crea aparţinând unui numeros colectiv de elevi, cadre, părinţi, cetăţeni, oficialităţi. Dar, cum e şi normal, mai uitându-mă o dată în dicţionarul limbii noastre, am descoperit că stilul mătăsărean a devenit de mult o activitate demnă de imitat, un punct de referinţă pentru toate unităţile de învăţământ din judeţ. Departe gândul că în şcolile noastre nu ar fi un stil concret şi cu bune rezultate, rod al seriozităţii celor chemaţi să formeze oameni instruiţi şi educaţi, dar un „ model” are totdeauna o înrâurire binefăcătoare, aduce un suflu nou, fie prin această imitare, fie prin sugerarea de alte soluţii la nivel particular. Colegiul Naţional Tehnologic din Mătăsari este, după cum se ştie, un „colos” educaţional, cu mii de elevi şi cadre didactice, cu o avere de mii de miliarde. La aceste cifre, oricine se gândeşte cu seriozitate şi concluzionează că e dificil să „dirijezi” fără nici o fisură, căci, în alt fel, „edificiul” s-ar expune ruinării treptate…Totuşi, n-ar lipsi din acest raţionament speranţa că „ se va găsi un om” … Şi s-a găsit. El este profesorul de limba şi literatura română Dumitru Dădălău, omul al cărui stil de muncă a devenit cu timpul un adevărat model, recunoscut de colegi, de conducătorii sistemului de învăţământ,de numeroşi oaspeţi din ţară şi de peste hotare, de părinţi şi cetăţeni. Ce aduce nou acest stil de muncă ? Nimic mai simplu decât simţul datoriei, conştientizarea răspunderii în faţa elevilor şi a societăţii, dragostea pentru munca împlinită, modestia, spiritul colectiv, respectul personalităţii etc. Conducătorul nostru are ceva în plus: poate cuprinde o arie extrem de vastă de probleme, cunoscând la orice oră din zi şi noapte, ca pe o tablă de şah, mişcările care se produc de la o etapă la alta, fie chiar şi pe durate de minute sau ore, intervenind ( mutând „piesele”) după necesitate până „câştigă” partida. În alt fel, nu are somn până nu găseşte soluţia! Şi „tabla” lui de lucru comportă mişcări permanente în timp şi spaţiu. Un asemenea stil de muncă are nevoie de oameni, de colegii săi, care au înţeles că numai în acest fel activitatea colectivului poate purta aureola dorită. De aceea, de ani buni, s-a consacrat ca stil comunicarea zilnică, la prima oră, a unui mănunchi de sarcini cotidiene sau de perspectivă, după o prealabilă analiză a ceea ce a trebui rezolvat. Ce cuprinde „ mănunchiul 326

de sarcini” ? Tot: de la fiecare bancă cu starea ei, de la fiecare elev absent, de la uniforme, legitimaţii şi numere, la pregătirea pentru lecţii, la activitatea practică în şantier sau în ateliere, la sport şi artă, la bucurii şi necazuri…Şi, când nu te aştepţi, aduce dovezi incontestabile la una sau alta din probleme, încât te miri când mai are timp şi pentru aceste „mici” (dar foarte mari!) evenimente în actul educaţional. Ca dascăl, am cunoscut şi am încercat să ajut multe colective didactice din judeţ o perioadă îndelungată de timp: Polovragi, Roşia Amaradia, Prigoria, Ţânţăreni, Brâneşti, Padeş, Motru, Tismana şi multe altele. Am reuşit să mă mândresc alături de cadrele didactice din aceste unităţi cu împlinirile trecute. Dar, la Mătăsari am descoperit ceva nou: forţa şi unitatea în jurul unui om de la care toţi aşteaptă un „semn”. Acest semn vine din clipă în clipă, smerit şi demn, mobilizator, dătător de personalitate pentru cel căruia i se adresează. Consiliile profesorale, comisiile metodice, şedinţele cu părinţi, manifestările publice ale elevilor: expoziţii, spectacole, excursii şi drumeţii, vizite, întâlniri cu personalităţi ale vieţii sociale şi politice, înalţi prelaţi etc. poartă semnul ataşamentului marelui colectiv, al bucuriei şi mândriei apartenenţei la acest colegiu. Aici vin periodic elevii din localităţile adiacente, cu interes şi satisfacţie. În ochii lor se citeşte nerăbdarea de a fi „ titularii” acestei unităţi. Aici formaţii artistice de prestigiu: Doina Gorjului, Taraful din Baia de Aramă, Teatru de Stat „Elvira Godeanu”. Săptămânal, rulează filme de mare atracţie, care vin să completeze activitatea didactică. Oricând este nevoie se pot face transmisii, prin sistemul de televiziune propriu, a unor filme didactice, după programele şcolare: Moromeţii, Baltagul, Ion, Pădurea spânzuraţilor, Răscoala şi multe altele. În unitate se desfăşoară activităţii de înfrumuseţare, ca într-o întrecere, atât în interior cât şi în exterior, sub genericul sentimental „Vine, vine primăvara!”. Vine şi în şcoală, vine şi în sufletul copiilor şi cadrelor căci în Mătăsari şcoala devine „sanctuarul” unei rugăciuni sfinte privind viaţa lor, iubirea şi munca privegheate de un ochi blând şi nobil-omul al cărui stil a devenit, incontestabil, un model. Prof. Gheorghe Lungan

SERBĂRILE PRIMĂVERII LA MĂTĂSARI
Mezina bătrânului An, îşi făcu apariţia şi de astă dată pe meleagurile mătăsărene. Împreună cu alaiul său revitalizant, a reuşit să alunge cenuşiul peisajului şi să reinstaureze strălucirea razelor blânde şi calde. Pentru natură, ea înseamnă ceea ce înseamnă pentru om, tinereţea. Şi ce minunat ar fi ca viaţa omului să se „rezume” la o eternă primăvară! Sau ce mulţumitor ar fi ca omul să-şi mai retrăiască măcar o dată tinereţea! Dar cum acestea rămân pure dorinţe irealizabile, putem măcar să încercăm a renaşte câte puţin în fiecare primăvară. Dar…împovărat de griji şi nevoi, omul nu mai găseşte azi prea multe resurse pentru a se bucura de această miraculoasă metamorfoză a 327

firii. Doar sufletul candid al copiilor mai simte inefabila trăire a inimii şi spiritului în momentul adulmecării mirosului de prospeţime, puritate,…, viaţă ce aduce cu ea cea mai dorită fiică a bătrânului An. Şi iată că şi de data aceasta, cele două mii de suflete de copii din Mătăsari, elevi ai Colegiului Tehnic din această localitate, au ştiut să-şi primească oaspetele de onoare, cu cântec, dans şi poezie, dedicându-i mai multe zile de spectacole pregătite cu migală împreună cu profesorii şi diriginţii lor. Zilelor de 1 şi 8 Martie le-au fost închinate multe momente din programul elevilor ce şi-au exprimat iubirea pentru nepreţuitele fiinţe din viaţa lor- mamele- cât şi intereselor pentru semnificaţiile zilelor de Mărţişor. Culoare, veselie, vitalitate, exuberanţă, mai simplu, tinereţe. Din rândul elevilor, s-au remarcat cu această ocazie, noi talente, ce merită şi au nevoie în acelaşi timp să fie cultivate, îndrumate spre succes. Toate clasele ce-şi desfăşoară activitatea în cadrul Colegiului Tehnic din Mătăsari, începând cu grupa mică de grădiniţă şi încheind cu clasele terminale de liceu, s-au pregătit cu seriozitate, timp de două săptămâni, prin repetiţii zilnice, pentru a oferi fiecare un program valoros.Seria serbărilor închinate Primăverii a culminat cu minunatul spectacol oferit în ziua de 8 Martie, reprezentând cel mai frumos cadou pentru mamele aflate în sală, ai căror ochi, scăldaţi de lumină, au lăsat să le cadă pe suflet câte o lacrimă din elixirul tinereţii…căci numai dragostea de mamă poate fi astfel răsplătită. Elevii s-au întrecut pe ei înşişi; mulţi dintre ei au prezentat creaţii proprii, în care au pus mult suflet: poezii, scenete(cu personaje şi situaţii inedite), dansuri moderne, dansuri de societate, cântece şi jocuri populare. Clase, precum: a V-a A, a VIII-a A, a XI-a B sau a VIII-a B, a IX a A, a XI a A, a XII a A au încântat prin originalitatea şi dinamismul programelor pregătite. Comicul de situaţie de limbaj şi de nume al scenetelor create de elevi, autori şi actori, în acelaşi timp, a dispus auditoriul la veselie, la bună dispoziţie. Vădit mulţumită, frumoasa mezină a rămas să vegheze atât de încercatele destine ale acestor oameni şi locuri, până la iminenta despărţire. LORY DIMA

PARTENERIATE INTERNAŢIONALE
Proiecte internaţionale derulate de Colegiul Tehnic Mătăsari Colegiul Tehnic Mătăsari derulează două proiecte internaţionale „Comenius”. Primul proiect şcolar are ca temă o prezentare generală asupra apei din zonă reflectată în literatura, cultura şi arta populară. Şcolile partenere din acest proiect sunt Franţa, Italia, Polonia şi Belgia. „Activitatea se desfăşoară în cadrul şcolii, cu implicarea elevilor sub coordonarea unui grup de profesori. Concluziile studiilor efectuate se prezintă celorlalţi elevi din şcoală şi partenerilor lor, cu ocazia întâlnirilor periodice ce au loc prin rotaţie în fiecare şcoală. În acest proiect, elevii sunt actorii principali, care îşi desfăşoară activitatea sub regia profesorilor. Pe acest proiect vor pleca la începutul lunii 328

mai în Polonia, unde va avea loc o întâlnire de lucru urmând ca, în toamnă, Colegiul Tehnic Mătăsari să fie vizitat de ceilalţi parteneri din proiect”, ne-a spus directorul adjunct al Colegiului Tehnic Mătăsari, Cornel Octavian Toma. Un alt proiect derulat de şcoală din Mătăsari, este legat de dezvoltarea metodologiilor educaţionale pentru o dezvoltare susţinută europeană. Prof. Cornel Octavin Toma a precizat că acest proiect se adresează învăţământului primar. În cadrul acestui proiect se urmăreşte identificarea unor metodologii educaţionale eficiente în educarea copiilor, pentru atingerea obiectivelor dezvoltării susţinute. Acest concept vizează asigurarea necesităţilor generaţiei actuale, fără a compromite pe cele ale generaţiilor viitoare. Este un concept mai larg, dezvoltat în ultimii ani, care se referă nu numai la protecţia mediului, ci şi la conservarea resurselor naturale, la dezvoltarea unor tehnologii nepoluante şi neconvenţionale. În cadrul acestui proiect, profesorii trebuie să identifice şi să utilizeze metodologii educaţionale prin care elevii să conştientizeze problemele de mediu care există, să capete atitudini comportamentale care să fie în concordanţă cu ideile dezvoltării susţinute. Concluziile activităţilor desfăşurate de profesori se prezintă periodic la nivelul şcolii, comunităţii şi autorităţilor locale şi celorlalţi parteneri din proiect, cu ocazia întâlnirilor de lucru. Prima întâlnire va avea loc în luna mai la Colegiul Tehnic Mătăsari, la care vor participa şcoli din Italia, Letonia şi Olanda. Finanţarea acestor proiecte se realizează de către Agenţia Naţională „Socrates” în cadrul programelor europene. Alin Ion, (Informaţia Gorjului, nr. 277, 4 – 10 aprilie 2005)

25 DE ANI DE ÎNVĂŢĂMÂNT LICEAL ŞI 40 DE ANI DE LA ABSOLVIREA PRIMELOR PROMOŢII DE 8 CLASE ÎN MĂTĂSARI
Elevii şi cadrele didactice de la Colegiul Naţional Tehnologic Mătăsari vor sărbători în perioada 1-15 octombrie a.c. Zilele Liceului, eveniment marcat îndeosebi de împlinirea a 25 de ani de învăţământ liceal în Mătăsari şi 40 de ani de la absolvirea primei promoţii de 8 clase din localitate. Manifestările dedicate celor două evenimente vor debuta pe data de 1 octombrie la ora 10.00 cu un moment aniversar la care vor participa absolvenţi din 77 de clase ale celor 23 de promoţii din perioada 1980-2005. „Va fi organizată o adunare festivă şi va avea loc un spectacol culturalartistic. De asemenea vor fi întâlniri cu diriginţii şi profesorii pe clase şi promoţii, se vor face vizite atât Colegiului, cât şi Muzeului Jilţului, Centrului de documentare 329

şi Informare şi va fi lansat nr.36 al revistei „Murmurul Jilţului”, au precizat surse din cadru conducerii Colegiului Tehnologic Mătăsari. Deschiderea oficială a Zilelor Liceului va avea loc în prezenţa reprezentanţilor Prefecturii şi Consiliului Judeţean, Inspectoratul Şcolar Judeţean, Direcţiei Judeţene de Tineret şi Sport, Consiliul local şi Primăriei Mătăsari. În aceeaşi zi, în biblioteca liceului va fi organizat un vernisaj al expoziţiilor de fotografii „Mătăsari – trecut şi prezent”şi de pictură „Culorile toamnei”.Duminică 2 octombrie a.c. se va desfăşura Cupa Fii Jiului,fotbal între echipele cartierelor din Mătăsari. Ziua de 3 octombrie, va fi ziua sesiunilor de referate din domeniul matematicii, informaticii, religiei, turismului la care vor participa elevii din clasele Vl-Vlll, iar marţi, 4 octombrie, vor fi organizate adunării generale ale părinţilor din învăţământul preprimar, primar, gimnazial pentru alegerea comitetelor de părinţi pe clase şi se va desfăşura sesiunea de referate „Modalităţi de formare a personalităţii copilului şi stimularea randamentului şcolar”, cu participarea şi organizarea comisiei învăţătorilor condusă de înv. Ileana Dădălău. Ziua de 5 octombrie, va fi dedicată unei lansări de carte („Oameni şi întâmplări din Gorj, de Pânişoară”), unui recital de poezie din lirica argheziană şi concursurilor pe tema „Cine ştie câştigă”, pe tema „Recunoaşteţi autorul şi personajul din operele literare”. În cea de-a Vl-a zi dedicată Colegiului, se va desfăşura o consfătuiredezbatere intitulată „Parteneriat şcoală-familie” la care vor participa părinţii elevilor din învăţământului liceal. Se va alege comitetul de părinţi pe clase şi va fi semnat acordul de parteneriat şcoală – familie între director, părinte şi elev. În aceeaşi zi va fi vizionat filmul „Holocaustul uitat”, cu participarea claselor a V-a A şi a Vl- a C, după care va fi organizat un alt concurs de cultură generală pe teme de fizică şi biologie la care vor participa elevi din clasele VII A, VII B, VIII A, VIII B, VIII C. În ziua de 7 octombrie, copiii şi elevii din învăţământul preşcolar, primar şi gimnazial vor avea ocazia să vadă „O poveste din pădure”, spectacol oferit de Trupa de păpuşari „Pinochio”din Târgu- Jiu a Şcolii Populare de Artă. De asemenea, în aceeaşi zi, elevii claselor a X-a, vor participa la concursul „Cine ştie câştigă”pe teme de chimie. Sâmbătă, 8 octombrie, se vor sărbători 40 de ani de la absolvirea primei promoţii de 8 clase din Şcoala Generală Mătăsari. Evenimentul va fi marcat de întâlnirea dintre foştii elevi, diriginţi şi profesori, vizitarea Colegiului şi Muzeului Jilţului şi de o excursie pe traseul Mătăsari – Tismana - Padeş – Baia de Aramă – Motru. În ziua de 9 octombrie, se va desfăşura Cupa Jilţului la fotbal, între echipele din satele Croici, Runcurel, Brădet şi Mătăsari. Luni, 10 octombrie a.c., se vor desfăşura:sesiunea de referate „Materiale magnetice,electroizolante solide şi compoziţi utilizate în industrie”, la care vor participa elevii claselor IX – X - XII; expunerea – dezbatere „Moda şi prezenţa ei în dezvoltarea creativităţii la elevi”,cu participarea elevilor claselor X E şi XI E SAM; concursul „Cine ştie câştigă pe teme de educaţie tehnologică cu participarea claselor a VI-a. În ziua de marţi, 11 octombrie va fi prezentat în 330

consiliul profesoral, consiliul reprezentativ al părinţilor şi consiliul elevilor, raportul general anual „Starea şi calitatea învăţământului din Colegiul Naţional Tehnologic Mătăsari”, de către directorul instituţiei prof. Dumitru Dădălău. Ziua de 12 octombrie, va fi dedicată concursurilor de cultură generală şi sesiunilor de referate iar ziua de 13 octombrie va fi ziua teatrului. În ziua de 14 octombrie elevii claselor I şi II-a vor participa la un concurs de desen pe asfalt după care, comisiile de sport şi comisia învăţătorilor vor organiza Crosul tinerilor mătăsăreni şi al celor mici. Adevărul de Gorj, nr.266/2005

UN SFERT DE VEAC DE ÎNVĂŢĂMÂNT LICEAL
Sfârşitul acestei săptămâni coincide cu un moment deosebit în viaţa locuitorilor comunei Mătăsari. Este vorba de aniversarea unui sfert de veac de învăţământ liceal în această localitate de pe Valea Jilţurilor. Astăzi, 1 octombrie 2005, Colegiul Naţional Tehnologic Mătăsari va îmbrăca straie de sărbătoare, cei peste 1500 de elevi de la toate formele de învăţământ – preprimar, gimnazial şi liceal – alături de colectivul de cadre didactice şi specialişti condus de inimosul dascăl, prof. Dumitru Dădălău au pregătit un program dens consacrat acestui moment aniversar. Sunt invitaţi, şi vor participa, absolvenţi din cele 77 de clase ale celor 23 de promoţii din perioada 1980-2005.După adunarea festivă – cu participarea invitaţilor din rândul oficialităţilor publice, judeţene şi locale, parlamentari de Gorj ş.a., va avea loc un spectacol cultural – artistic. Se va intra apoi în clase, la emoţionante întâlniri între profesori şi elevii diferitelor promoţii. Sunt programate vizite ale Colegiului,Muzeului Jilţurilor şi Centrului de Documentare şi Informare, excursii, agape câmpeneşti, petreceri colegiale, după preferinţe şi posibilităţi. Este prevăzută şi lansarea numărului 36 al revistei Colegiului Naţional Tehnologic Mătăsari – „Murmurul Jilţului” – prestigioasă publicaţie şcolară, laureată a numeroase premii naţionale. Revista este consacrată celor trei evenimente care vor avea loc în perioada 1- 15 octombrie 2005 pe aceste meleaguri ale Ţării Jilţurilor: aniversarea celor 25 de ani de învăţământ liceal, sărbătorirea celor 110 ani de învăţământ în Mătăsari(care se va desfăşura sâmbătă, 8 octombrie) şi bineînţeles ca în fiecare toamnă, întâlnirea de suflet a „Fiilor Jilţurilor”programată pentru zilele de 14-15 octombrie 2005. Despre toate aceste momente de sărbătoare, bucurie şi preţuire a învăţământului şi educaţie pe meleaguri mătăsărene, vă vom ţine la curent. Marius BECHERETE, Gorjeanul nr. 4248/2005 331

ZILELE PRIMĂVERII EUROPENE LA COLEGIUL MĂTĂSARI
26 aprilie – 21 mai 2006 Miercuri, 26 aprilie 2006: ora 13:00. Activitate metodică: comisiile pe arii curriculare şi rolul lor în elaborarea instrumentelor de evaluare şi notare, de desfăşurare a recapitulărilor finale, de pregătire specială a elevilor pentru concursurile naţionale şi de atestare profesională. Joi, 27 aprilie 2006: ora 08:00 – 13:00. Etapa zonală a concursului Sanitarii pricepuţi, Motru, Gorj. Vineri, 28 aprilie 2006: ora 07:00. Analiză-dezbatere a rezultatelor obţinute la examenul de simulare a bacalaureatului, organizează Consiliul de Administraţie cu elevii claselor a XII-a, părinţii acestora şi profesorii. Ora 10:00. Schimb de experienţă la Izvorul Tămăduirii de la Dobriţa-Runcu – organizează Fundaţiile „Murmurul Jilţului”, „Daruie Vieţii Farmec” şi Şcoala Generală Dobriţa cu colectivele de redacţie ale revistelor „Murmurul Jilţului”, „Fluidul Roditor”, „Prosens” şi „Cuget Liber”, la cea de-a zecea ediţie a manifestării: „Logodna vinului cu ulcica”. Sâmbătă, 29 aprilie 2006: ora 12:00 Memorialul „Liviu Dafinescu” la Casa de cultură a Sindicatelor Tg. Jiu, Carnavalul primăverii, Discotecă în aer liber. Duminica, 20 aprilie 2006: Cupa Primăverii la fotbal pentru cele 24 de clase liceale, Concurs de istorie „Dumitru Micu Popescu” Luni, 01 mai 2006: Desene pe asfalt „Viitorul ne aparţine”, Program cultural artistic „Pentru o Europă unită”, Crosul Primăverii la clasele a III-a şi a IV-a. Marţi, 02 mai 2006: ora 12:00. Consfătuire: Rolul Consiliului reprezentativ al părinţilor în întreţinerea, dezvoltarea şi modernizarea bazei materiale a Colegiului Tehnic Mătăsari. Dezbatere: Contribuţia părinţilor în cadrul parteneriatului educaţional pentru evitarea abandonului şcolar, cuprinderea în învaţământul obligatoriu a tuturor copiilor de vârstă şcolară şi îmbunătăţirea frecvenţei acestora – adunări generale pe clase. Miercuri, 03 mai 2006: Olimpiadele cunoaşterii – română - parteneriat educaţional cu Asociaţia Olimpicii Cunoaşterii din Craiova. Joi, 04 mai 2006: Concurs judeţean „Patrimoniul gorjean”, Olimpiadele cunoaşterii- limba engleză- parteneriat cu Asociaţia Olimpicii Cunoaşterii Craiova - Dezbatere : Consilierea şi orientarea profesională a părinţilor în vederea integrării sociale a absolvenţilor. Vineri, 05 mai 2006: Consiliul elevilor – partener egal în procesul instructiv educativ 332

Sâmbătă, 06 mai 2006: Seară distractivă pentru tineret Luni, 08 mai 2006: Târgul ofertei educaţionale Marţi, 09 mai 2006: Ziua Europei: Concursul Euro junior - parteneriat educaţional cu Asociaţia pentru Tineret Olimp, Bucureşti, Depunere de coroane la monumentul eroilor din Mătăsari, Program cultural artistic : „Eroi au fost, eroi sunt încă” Miercuri, 10 mai 2006: Cercul de geografie al profesorilor din licee şi gimnaziu Joi, 11 mai 2006: Dezbatere: Atestatul profesional-certificarea competenţelor de specialitate la liceul tehnic şi SAM. Vineri- Sâmbătă, 12-13 mai 2006: Etapa judeţeană „ Concursul naţional de Reviste şcolare şi Tinere Condeie la Tabăra “Gura Plaiului”, de la Tismana. Sâmbătă-Duminică, 13-14 mai 2006: Zilele absolventului – Excursie documentară la Drobeta Turnu Severin,Porţile de Fier, Orşova, Herculane, Masivul Godeanu, Podul de Piatră de la Ponoare, Baia de Aramă, Câmpia Soarelui-Padeş, Mânăstirea Tismana, Casa memorială „Constantin Brâncuşi”. 15-21 mai 2006: Comenius Socrates - Proiect internaţional de dezvoltare şcolară la Riga-Letonia, împreună cu şcoli din Italia, Turcia, Belgia şi Finlanda. Director, Prof. Dumitru Dădălău

SĂRBĂTOAREA FIILOR JILŢULUI Ediţia a IX-a, 21-22.X.2006
După cum ne-am obişnuit, în fiecare an, în cadrul Colegiului Tehnic Mătăsari, în plină toamnă frumoasă, se serbează întoarcerea acasă a tuturor celor plecaţi de pe aceste meleaguri ale Jilţurilor. Şi în acest an Sărbătoarea a debutat cu o suită de manifestări sub genericul „Zilele Colegiului Tehnic Mătăsari”, manifestări care au culminat cu ziua de 21 octombrie când, în curtea Colegiului din Mătăsari, au participat în calitate de invitaţi d-nul subprefect Constantin Dumitrescu, vicepreşedintele Consiliului Judeţean Gorj, d-nul Gheorghe Grivei, precum şi Constantin Panfiloiu, fiu al Jilţului şi primul director al primei şcoli gimnaziale din Mătăsari. Sărbătoarea Fiilor Jilţului a fost deschisă de către actualul director al şcolilor mătăsărene, d-nul Dumitru Dădălău, care a rostit următoarele cuvinte: „Este o zi frumoasă, în care rodul activităţilor noastre educative, pe care le-am desfăşurat timp de trei săptămâni, intitulate „Zilele Liceului” este cules astăzi, ca un corolar al tuturor acestor manifestări. Venim aici cu gândul curat, că toţi cei care sunteţi prezenţi şi toţi cei care vor mai veni în cursul zilei de azi, până mâine dimineaţă, împreună, vom fi cu sufletul curat că am rămas 333

aici. Localnicii mătăsăreni îi aşteaptă pe toţi cu cuptoarele încinse, cu pâinea şi cozonacul rumenit, cu friptura gata să fie stropită cu vinul ostoit, cu ţuica care să spargă măseaua, dar cei mai mulţi suntem noi, noi cei care am ales să desfăşurăm activităţi în această vale a Jilţurilor, în această uzină cu foc continuu, conectată la cea mai înaltă tensiune. De aceea, astăzi ar fi bine să trecem în revistă câteva momente foarte importante ale activităţilor Jilţurilor: în primul rând stăm aici pentru că în această vale s-a dezvoltat şi se dezvoltă cel mai tânăr bazin energetic al României. Noi existăm aici pentru că înaintaşii noştri au ştiut să ne lase o avere de invidiat, o instituţie de învăţământ care acum şase ani de zile devenea primul Colegiu Naţional de la ţară şi din ţară. Iată că, azi, puţine şcoli din mediul rural se pot mândri cu faptul că înainte de a intra în Uniunea Europeană au gaze la orice oră din zi şi din noapte, că sunt legaţi la apă curentă, că au o bază materială de invidiat. D-le subprefect, d-le vicepreşedinte al CJ Gorj este o mândrie pentru noi pentru că avem posibilitatea ca în această instituţie de învăţământ, citadelă îi spunem noi, din judeţ şi din ţară, să avem poate ce nu au alţii. În primul rând aş dori să plecaţi de la ideea că nici o altă şcoală din judeţul Gorj nu a reuşit să ducă drapelul României în şapte ţări. Mătăsariul, prin două proiecte Comenius şi şedinţe cu directorii unităţilor de învăţământ, am fost anunţaţi că deţinem locul I în ceea ce priveşte contactele pe care le avem la ora actuală cu ţări ca : Olanda, Italia, Franţa, Germania, Grecia, Republica Moldova, Turcia, Bulgaria. Dacă noi, într-un an de zile am reuşit şi am făcut schimb de experienţă în ceea ce priveşte dezvoltarea învăţământului din România, fără sprijinul nimănui, iată că suntem de mult intraţi în Uniunea Europeană. În al doilea rând, ne-am numărat printre primele licee din Gorj în care s-a înfiinţat Centrul de documentare şi informare. În cursul acestei veri, o dată cu o delegaţie de şase francezi, 40 de formatori naţionali au venit la Mătăsari. Au venit şi au văzut un proces de învăţământ de calitate, modern, ancorat la toate standardele europene. În altă ordine de idei, pentru că tinereţea dumneavoastră a început aici, şi copilăria dumneavoastră, d-le vicepreşedinte este aici, în aceste locuri, aş vrea să reţineţi totuşi că Mătăsariul are la ora actuală condiţii pe care nu le au alţii şi ne oferă posibilitatea să ne luăm la luptă cu oricine. Numai în cursul anului trecut unitatea noastră s-a situat pe locul I la o serie de activităţi care au făcut parte din calendarul Ministerului Educaţiei şi Cercetării şi al Inspectoratului Şcolar Judeţean. Sunt rezultate la Cangurul, Olimpicii Cunoaşterii, Olimpiadele de Limba Română, de Limbi moderne, Educaţie tehnologică. De şapte ani, revista „Murmurul Jilţului” câştigă locul I pe ţară, ceea ce face ca, în Mătăsari, să se sărbătorească 10 ani de publicistică, care vin după ce am sărbătorit 110 ani de atestare a învăţământului în Mătăsari, 25 de ani de învăţământ liceal, 40 ani de la absolvirea primelor opt clase. Toate acestea nu fac decât să ne ambiţioneze să muncim pe mai departe, să avem rezultate mai bune. Mai avem puţin şi vom da 334

în funcţiune amfiteatrul, ne vom racorda la forajul de apă şi bine ar fi să spunem pe direct: avem apă, avem gaze, avem toate condiţiile, ca şi Atelierele şi Şcoala de Arte şi Meserii şi Şcoala din Brădet să fie ancorată la tot ceea ce este necesar. Beneficiem la ora actuală de o colaborare eficientă cu Primăria Mătăsari. Mulţumim pentru sprijinul pe care ni l-au acordat. Aici s-a aplicat programul guvernamental de descentralizare în învăţământ, în nici o şcoală nu s-au comasat trei şcoli. Avem aici cadre didactice cu studii superioare. Iată că sunt atâtea motive pentru care suntem fericiţi, pentru că la nivelul Prefecturii, la nivelul Consiliului Judeţean v-aţi găsit timp să veniţi să vedeţi o parte din realizările noastre. Pe parcursul zilei avem o activitate bogată. Avem invitat ansamblul „Maria Lătăreţu” şi „Doina Gorjului”. Acestea vor aduce consătenilor noştri bucurie în suflet iar spre seară, când totul se va întuneca, torţele se vor aprinde în Mătăsari şi Focul Prieteniei va face ca în jurul lui să se învârtă Hora Unirii. Peste noapte se vor desfăşura : Miss-ul, Carnavalul Tineretului. Toată lumea se va simţi bine. Vă mulţumesc că aţi venit!” În continuare, domnul Constantin Panfiloiu, fiu al Jilţului, a rostit o alocuţiune încărcată de sensibilitate şi melancolie, din perspectiva celui care a îndeplinit pentru prima dată funcţia de director la Şcoala Gimnazială Mătăsari. Domnia sa a ţinut să precizeze faptul că entuziasmul şi dăruirea începuturilor s-a păstrat ca un filon al bogăţiilor sufleteşti şi pare că se transmite cu sfinţenie de la o generaţie la alta. „ D-le subprefect, d-le vicepreşedinte al CJ Gorj, d-le director, stimaţi colegi, stimat auditoriu. Este pentru mine o mare satisfacţia ca unul care a lucrat pe ogorul şcolii aproape 40 de ani, să particip la un asemenea eveniment şi să constat că o bună parte dintre slujitorii acestei instituţii au avut onoarea şi satisfacţia să aducă aporturi la educaţia lor, şi constat că o parte dintre elevii de astăzi au reuşit nu numai să se menţină la cotele la care se bucura învăţământul mătăsărean pe vremea respectivă ci şi să le ridice la cote mai înalte, aşa cum cunoaştem cu toţii, beneficiind şi participând la acest eveniment unic în ţară, ca şi Colegiul Mătăsari în mediul rural, pe plan naţional. În modul cel mai sincer aduc toate mulţumirile mele întregului colectiv de cadre didactice, în frunte cu domnul director, pentru faptul că a reuşit să aducă această instituţie de învăţământ pe plan naţional, să poarte relaţii de educaţie cu ţări europene, să conducă până la un loc de frunte această revistă a şcolii şi multe alte realizări care se bucură de un bine meritat prestigiu. Mulţumirile mele, doresc în continuare succese deosebite!” Continuând în spiritul celor spuse de antevorbitorii săi, vicepreşedintele Consiliului Judeţean Gorj, Gheorghe Grivei a ţinut să sublinieze faptul că pentru reuşita unei acţiuni este în primul rând necesară conştientizarea datoriei partenerilor implicaţi şi dăruirea totală pentru realizarea scopului propus : „Domnilor profesori,dragi părinţi,domnule director, dragi elevi. Azi e un moment important pentru toţi si mă bucur să fiu în mijlocul dumneavoastră. 335

Văd foarte mulţi tineri,ceea ce îmi întăreşte convingerea că viitorul acestei localităţi e asigurat. Cunosc de asemenea rezultatele deosebita pe care colectivul de cadre didactice ale C.T.M. le-au obţinut prin intermediul elevilor. Aceşti tineri pregătiţi să facă faţă unor întreceri de înalt nivel,pe diverse domenii au capacitatea de a iniţia noi proiecte care să contribuie la modernizarea localităţii Mătăsari. De asemenea nu putem trece peste ceea ce s-a făcut bun în ultimii ani. Sunt lucruri importante care au schimbat condiţiile de viaţă ale locuitorilor, investiţii care nu ar fi fost posibile fără sprijinul Consiliului Local Mătăsari, primărie,Consiliul Judeţean. Proiectele trebuie să continue, iar programele ambiţioase a celor care se află în frunte, nu trebuie să bată pasul pe loc şi să răspundă în totalitate interesului locuitorilor. Atât personal, cât şi în numele Consiliului Judeţean, vă asigur că vom acorda sprijinul în tot ceea ce depinde de noi. Vă mulţumesc! În continuare, domnul subprefect de Gorj, Constantin Dumitrescu a ţinut să precizeze că, în relativ scurta perioadă, de când fiinţează Colegiul Tehnic Mătăsari, a dovedit că valoarea nu aşteaptă numărul anilor şi că învăţământ de calitate se poate face oriunde dacă există voinţă şi pasiune: „D-le director, d-le vicepreşedinte, dragi fii ai Jilţului, îmi exprim bucuria de a fi prezent aici în mijlocul dvs. la a IX-a ediţie a Fiilor Jilţului, marea sărbătoare dedicată Liceului din Mătăsari şi vă transmit un gând frumos, pentru multe realizări în continuare şi vă spunem că vă vom oferi sprijinul nostru şi când o să-l cereţi, şi din propria iniţiativă. Sunt mândru de dumneavoastră. Am vizitat împreună cu domnul director acest Colegiu, un frumos centru de educaţie pentru elevii acestei părţi a judeţului Gorj. Dotarea este corespunzătoare, cadrele didactice sunt bine pregătite, alături de domnul director care este un adevărat argint viu al multor activităţi. Mătăsariul se face în continuare cunoscut prin aceste obiceiuri şi datini, acţiuni care sunt într-adevăr reuşite. Suntem într-o frumoasă zi, în care suntem toţi alături pentru a participa la această mare sărbătoare. Nu e deloc uşor să se organizeze astfel de manifestări şi aceste acţiunii au fost multe: simpozioane, lansări de carte, comisii metodice, stiinţifice. Este un merit pe care noi îl recunoaştem. Aceşti copii frumoşi vor avea prin dascăli care le luminează mintea,posibilitatea să poarte ştafeta şi în familiile lor,ducându-le informaţiile,noutăţile părinţilor,care fac astfel ca un elev din Mătăsari să fie egal cu un altul din orice centru, sau ca un altul care studiază în una din ţările europene şi astfel viitorul va fi de partea lor, pentru că vor avea şanse egale. Vom ţine legătura permanentă pentru a promova ceea ce dumneavoastră prognozaţi pentru viitor,iar prin efortul cadrelor didactice, elevii C.T.M. vor avea succese depline la concursurile organizate la nivel naţional şi judeţean. Ţin să vă mulţumesc pentru plăcuta invitaţie de a fi prezent aici. Vă urez multe realizării, succese în continuare. Fie ca această sărbătoare să fie şi pentru viitor un punct de reper cu o amplă dezvoltare, iar dumneavoastră să petreceţi frumos. Nu în cele din urmă, cel care a rostit câteva cuvinte a fost un elev al colegiului, Copaci Emil, clasa 336

a IX a A, profil Filologie. Un frumos discurs, al unui elev devotat: „ Domnule director, stimaţi profesori, iubiţi părinţi, dragi elevi. Nu ştiu dacă am să găsesc cele mai potrivite cuvinte ca să vă mulţumesc, în modul cel mai sincer pentru că vă aflaţi toţi „Fiii ai Jilţului „ în această zi plină de cultură şi tradiţii pe plaiurile mătăsărene. Din cele 365 de zile ale anului, una poartă numele : „Ziua Fiilor Jilţului „. Este una din acele zile când, pentru a nu ştiu câta oară îţi dai seama cu adevărat importanţa acestei zile minunate de toamnă pentru noi „Fii ai Jilţului „. Sper să vă daţi seama de importanţa acestui colegiu din Mătăsari, nu numai de baza materială de aici, ci şi de copii care se formează şi de care sunteţi mândri pentru că sunt copiii dumneavoastră şi sper să vă daţi seama de acest lucru din versurile următoare : „Liceul meu, mândria mea „ Licee-n lume nu-s doar zece, Sunt multe, mici şi mari Care-nfloresc pe zi ce trece Dar tot nu sunt ca cel din Mătăsari Suntem elevi. Şi suntem gospodari Avem în noi curaj de oameni mari Aşa cum suntem, noi suntem şcolari Al marelui liceu de pe malul Jilţului. Avem profesori buni, la fel şi-nvăţătoare Din ciclurile gimnaziale şi primare Şi la liceu sunt ore extraordinare Care te-ajută să devii om mare. Revista şcolii e, deasemenea, făloasă O dată s-o citeşti şi spui că e frumoasă Pare că-i scrisă de genii foarte mari Dar este scrisă doar de mici şcolari ! Ca să-i cunoşti pe-aceşti distinşi şcolari Un lucru sigur trebuie făcut. Să treci cândva pe la Fiii Jilţului, din Mătăsari Şi toţi îţi vor zâmbi,spunând „Salut ” !!! În primul rând mulţumesc colegilor mei, care au umplut paginile revistei „Murmurul Jilţului „, cu gânduri şi cu imagini. Ce-am simţit, ca elev nimeni n-are 337

idee, când cu lacrimi în ochi îmi tremurau mâinile citind şcolii întregi articole în care îmi pusesem toată fiinţa. Şi cât de fericit eram spunând „ a noastră „. Da, a noastră! spuneam tuturor cu mândrie, de parcă aş fi vrut să audă o lume întreagă, că şi aici, într-un colţ mai puţin cunoscut există tinere talente, copii care doresc să înveţe şi să-şi pună gândurile într-o revistă a şcolii lor. Ne pare rău însă,că nu toată lumea apreciază munca noastră, nu toţi ştiu ce înseamnă să-ţi vezi cuvântul publicat într-o revistă care astăzi împlineşte 10 ani de existenţă, ajungând până anul acesta la numărul 40. Pentru mine este cea mai nepreţuită revistă, când mă gândesc că în ea sunt şi eu un mic poet !Nu în ultimul rând vreau să mulţumesc domnului director, Dădălău Dumitru, care veghează neîncetat la tipărirea fiecărui număr al revistei, lucru care necesită mult efort. Orice victorie nu se poate obţine de unul singur cum nici noi nu am fi ajuns la nr. 40 fără sprijinul domnului director. Vă mulţumesc domnule director, iar Fiilor Jilţului, adunaţi astăzi aici, vă doresc: ”un gând curat şi înalte sentimente de stimă şi mult respect ”. Vă mulţumesc ! Mulţumind celor prezenţi pentru participare, domnul director Dumitru Dădălău, a ţinut să sublinieze faptul că valorile perene ale culturii naţionale şi locale îşi vor afla mereu locul în sufletele şi conştiinţa noastră, ele ghidându-ne în tot ceea ce înseamnă activitate socio-culturală şi educativă. Redacţia

COLEGIUL NAŢIONAL TEHNOLOGIC MĂTĂSARI-GORJ obiectiv de referinţă pentru învăţământul românesc
Impresii de la Târgurile Ofertei Educaţionale Mărturisesc, că mă bucur de vizita făcută la această expoziţie pe care o apreciez în mod deosebit pentru prezentarea clară şi argumentată a ideilor expuse, pentru modul excelent de tehnoredactare a ofertei educaţionale făcut de către C.N.T. Mătăsari, pentru ilustraţiile, fotografiile, desenele realizate de copiii liceului nostru, care crează vizitatorului o imagine optimistă pentru viitorul acestui liceu. Atunci când informaţiile din domenii diferite au o bază solidă, când capacitatea de înţelegere este totală, când argumentele au suport şi, în special când se determină cauzele, este o reuşitǎ în comunicare şi totodată o reuşită pentru înţelegerea în viitor a ofertei educaţionale de a veni cu toată convingerea la C.N.T. Mătăsari. Iată, că domnul director Dumitru Dădălău, prin această expoziţie organizată la C.N.T. Mătăsari ne-a argumentat suficient, cu tot 338

ce există expus aici, că la liceul nostru pot veni tineri absolvenţi de gimnaziu, de pretutindeni. Am rămas profund impresionată de cele văzute la această expoziăie şi de felul cum ne-a fost făcută prezentarea ei. Sunt onorată că mă numar printre cadrele didactice care activează în acest colegiu. 07.05.2001, Înv.Burueană Viorica Manifestările organizate cu prilejul ofertei educaţionale, evidenţiază responsabilitatea cu care se lucrează în cadrul Colegiului Naţional Tehnologic Mătăsari. Dacă nu ar fi fost centru în unitatea noastră,nefiind dirigintă la clasa a VIII-a, nu-mi puteam da seama de modalitatea ofertei celorlalte colegii şi licee. Azi, când am posibilitatea de a compara, simt satisfacţia că lucrez întrun colegiu cu perspectivă, că unitatea este condusă de un manager cu gândire profundă şi capabil de organizare deosebită. Sincere felicitări, domnule Tică, pentru tot ceea ce aţi făcut, pentru competenţa de selectare a celor mai reprezentative activităţi, pentru prezentarea excelentă a activităţilor din cabinete şi laboratoare, mape tematice, potofolii, revista,,Murmurul Jilţului’’,tipuri de aparate, truse, echipamente tehnice, mijloace audio-vizuale, materiale grafice. Cu o astfel de ofertă, cu dotarea de excepţie a şcolii, cu încadrarea cu oameni competenţi, sunt convinsă că vor veni tot mai mulţi elevi pentru a urma cursurile liceale aici. O actiune O.S.P. mai bine gândită nici că se putea! Prin întreg ciclul de manifestări s-a înfăptuit un valoros schimb de experienţă între creatori, o nouă modalitate de abordare a orientării şcolare. Spre noi şi mari realizări ! Prof. Graure Domnica Am avut onoarea să fim prima clasă care a vizitat Centrul de ofertă educaţională din cadrul C.N.T. Mătăsari. Marturisesc că sunt mândră că sunt diriginta unei clase a VIII-a, în acest an, care este un an al începuturilor, al noului şi al absolutului. Clasa este formată din elevi, din judetul Gorj, şi am rămas încântaţi de ce am vazut. Este o muncă titanică, este o responsabilitate enormă să îndrumi un copil spre viitorul său. Noi, ca profesori, suntem păstorii acestor suflete şi prin acest centru, creat cu multă muncă şi devotament, încercăm să-i sfătuim pe copii să fie pe urmele lui Brâncuşi. Aş face o legătura între Anul Brâncuşi-Centrul de ofertă educaţională-copii-profesori, prin a insufla înţelegerea următorului citat:,,Brâncuşi nu a făcut altceva decât să elibereze fiinţele din zidirea materiei naturale. Numai că, această eliberare trebuie să îndeplinească o condiţie esenţială: după intervenţia omului, materia trebuie să-şi continue viaţa sa naturală. Altfel intervenind schimbări în viaţa lor, ele pot fi ucise’’. Acest centru va ajuta ca, fiinţele copiilor care vizitează, să aspire la o viaţă naturală – viaţă care se numeşte Colegiul Naţional Tehnologic Mătăsari. Diriginte, Pădureţ Carmen, Clasa aVIII-a C, Mătăsari 339

Asemeni doamnei diriginte, sunt foarte mândră, atât eu, cât şi colegii mei, că am fost prima clasă care a vizitat Centrul de ofertă educaţională din cadrul C.N.T. Mătăsari. Sunt de asemenea mândră că picturile mele se găsesc pe peretele cu picturi din acest centru. Centrul mi-a oferit ocazia de a afla ofertele tuturor liceelor din judeţul nostru. Mulţumesc, în numele clasei, conducerii Colegiului Naţional Tehnologic Mătăsari, pentru oferta acordată. Pagnejer Ramona În urma vizitei făcute în sala amenajată, cu colectivul de elevi ai clasei a VIII-a D, în număr de 18, am rămas profund impresionată de modul şi de priceperea cu care au fost realizate panourile expoziţionale şi mapele cu ofertele educaţionale pe anul 2001/2002. În numele colectivului de elevi, de la clasa a VIII-a D, ţin să-i mulţumesc, domnului director Dumitru Dădălău, pentru munca şi devotamentul depus la realizarea a tot ce s-a făcut, atât la dotarea şcolii, cât şi pentru numărul de locuri şi clase create pentru anul 2001/2002. Aceasta este o iniţiativă lăudabilă deoarece copiii şi părinţii se pot informa cu privire la orientarea şcolară nemaifiind nevoiţi să parcurgă distanţe mari la alte centre cu oferte. Diriginte Popescu Mihaela În urma vizitei la expoziţia ofertei educaţionale din cadrul C.N.T. Mătăsari, am rămas impresionată de cele văzute aici.Văzând pliantul de oferte educaţionale al C.N.T. Mătăsari şi celelalte documente ale activităţii din prezent şi din trecut