Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
a liniar
a, geometrie analitic
a si
diferential
a - Partea 1
Cuprins
1 Vectori liberi
1.1 Adunarea si amplicarea cu scalari a vectorilor liberi
1.2 Produsul scalar al vectorilor liberi . . . . . . . . . .
1.3 Produsul vectorial a doi vectori liberi . . . . . . . . .
1.4 Produsul mixt a trei vectori . . . . . . . . . . . . . .
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
2
2
7
8
10
2 Planul
si dreapta n spa
tiu
2.1 Ecuatia planului n spatiu . .
2.2 Ecuatiile dreptei n spatiu . .
2.3 Unghiuri si distante n spatiu
2.3.1 Unghiuri . . . . . . . .
2.3.2 Distante n spatiu . .
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
11
11
13
15
15
15
3 Transform
ari de coordonate n plan
si n spa
tiu
3.1 Transform
ari de coordonate n plan . . . . . . . .
3.1.1 Translatia . . . . . . . . . . . . . . . . . .
3.1.2 Schimb
ari de baze n plan . . . . . . . . .
3.2 Transform
ari de repere carteziene n spatiu . . .
3.2.1 Translatia . . . . . . . . . . . . . . . . . .
3.2.2 Schimbari de baze n spatiu . . . . . . . .
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
18
18
18
19
21
21
22
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
4 Conice
24
4.1 Denitie si exemple . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24
4.2 Reducerea la forma canonic
a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28
5 Cuadrice
5.1 Sfera . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
5.2 Cuadrice pe ecuatii reduse . . . . . . . . . . . . . . .
x2
y2
z2
5.2.1 Elipsoidul 2 + 2 + 2 = 1: . . . . . . . . .
a
b
c
x2
y2
z2
5.2.2 Hiperboloidul cu o pnz
a 2 + 2
=1 .
a
b
c2
2
2
x
y
z2
=
5.2.3 Hiperboloidul cu dou
a pnze 2 + 2
a
b
c2
1
. . . . . . .
. . . . . . .
32
32
34
. . . . . . .
34
. . . . . . .
34
1. . . . .
36
5.2.4
5.2.5
5.2.6
5.2.7
y2
x2
+ 2
2
a
b
x2
Paraboloidul hiperbolic z = 2
a
x2
y2
z2
Conul eliptic 2 + 2
=0 .
a
b
c2
Cilindri . . . . . . . . . . . . . .
Paraboloidul eliptic z =
. . . . . . . . . . . . . .
y
. . . . . . . . . . . .
b2
37
. . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . .
38
38
6 Spa
tii vectoriale
6.1 Denitie, exemple . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
6.2 Subspatii ale unui spatiu vectorial . . . . . . . . . . . . . .
6.3 Subspatiul generat de o submultime a unui spatiu vectorial
6.4 Liniar dependenta si independenta . . . . . . . . . . . . . .
6.5 Baz
a si dimensiune a unui spatiu vectorial . . . . . . . . . .
6.6 Schimb
ari de baze . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
6.7 Izomorsme de spatii vectoriale . . . . . . . . . . . . . . . .
1
1.1
36
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
40
40
42
45
45
46
49
50
Vectori liberi
Adunarea
si amplicarea cu scalari a vectorilor liberi
n cele ce urmeaz
a, prin "spatiu", vom ntelege spatiul zic.
Fie A si B dou
a puncte n spatiu.
!
Un vector legat (segment orientat) AB este un segment AB pentru care
facem distinctie ntre citirea de la A la B si citirea de la B la A (sensul vectorului). Not
am
!
!
BA = AB;
!
!
vectorul BA se numeste opusul lui AB:
!
Punctul A se numeste originea vectorului legat AB: Vectorul nul este, prin
!
!
denitie, 0 = AA:
!
Lungimea (marimea, norma) vectorului legat AB se deneste ca ind
lungimea segmentului AB :
!
AB = AB:
!
Directia vectorului legat AB este format
a din multimea dreptelor paralele
cu dreapta AB:
Denitia 1 Vectorul liber AB este multimea segmentelor orientate din
!
spatiu, care au aceea
si directie, acela
si sens si aceea
si marime cu AB:
Vom nota vectorii liberi cu o bar
a deasupra: a:
!
!
Cu alte cuvinte, dac
a AB si CD sunt dou
a segmente orientate cu aceeasi
directie, acelasi sens si aceeasi m
arime, ca segmente orientate (vectori legati) ele
sunt distincte, ns
a vectorii liberi AB si CD coincid.
!
!
AB 6= CD; AB = CD:
2
Propriet
a
tile adun
arii vectorilor liberi:
0) Adunarea este operatie intern
a pe multimea E3 a vectorilor liberi din
spatiu:
8a; b 2 E3 : a + b 2 E3 :
1) Adunarea vectorilor liberi este asociativ
a:
8a; b; c 2 E3 : (a + b) + c = a + (b + c):
2) Adunarea vectorilor liberi este comutativ
a:
8a; b 2 E3 : a + b = b + a:
3) Vectorul nul 0 este element neutru:
0 + a = a; 8a 2 E3 :
4) Toate elementele lui E3 sunt simetrizabile n raport cu adunarea; simetricul
unui vector a este opusul s
au ( a) :
8a 2 E3 : a + ( a) = 0:
Concluzie: (E3 ; +) este un grup abelian.
3
Propriet
ati similare au loc si n cazul adun
arii vectorilor liberi din plan.
2. Amplicarea cu scalari R : R E3 ! E3 ; a 7! a :
Vectorul a; unde 2 R; a 2 E3 ; este denit de:
- aceeasi directie cu a;
- lungimea: k ak = j j kak :
- sensul - acelasi cu al lui a dac
a este un num
ar pozitiv, si opus lui a; dac
a
este negativ.
Propriet
a
tile amplic
arii cu scalari:
0) 8 2 R; 8a 2 E3 : a 2 E3 :
1) 8 ; 2 R; 8a 2 E3 : ( + )a = a + a:
2) 8 2 R; 8a; b 2 E3 : (a + b) = a + b:
3) 8 ; 2 R; 8a 2 E3 : ( a) = ( )a:
4) 1a = a:
Exercitiul 1 Demonstrati, pe baza denitiei adunarii vectorilor liberi, respectiv, a amplicarii acestora cu scalari, proprietatile acestor doua operatii,
enuntate mai sus.
Denitia 2 1) Un sistem de vectori v1 ; :::; vn (n > 1) se nume
ste liniar dependent daca unul dintre vectorii v1 ; :::; vn se poate scrie ca o combinatie liniara
de ceilalti vectori; de exemplu,
vn =
1 v1
2 v2
+ ::: +
n 1 vn 1 :
Exercitiul 2 Demonstrati urmatoarea armatie: v1 ; :::; vn sunt liniar independenti daca si numai daca ecuatia vectoriala
1 v1
(cu necunoscutele
n = 0:
1;
2 ; :::;
2 v2
+ ::: +
nv
=0
= ::: =
n cele ce urmeaz
a, vom studia notiunile de liniar dependenta, respectiv,
independenta n cazurile n = 2; 3; 4:
A) Pentru doi vectori a; b; liniar dependenta nseamn
a
a = b;
coliniari.
2 R:
coplanari.
OA:
Tinnd
cont c
a vectorii OA si OB sunt vectori de pozitie, ei au aceleasi
coordonate ca si vrfurile lor A si B :
OA = xA { + yA j + zA k; OB = xB { + yB j + zB k;
astfel nct putem scrie:
AB = (xB
xA ){ + (yB
Am demonstrat astfel:
6
yA )j + (zB
zA )k:
xA ; yB
yA ; z B
zA ):
Exemplu: Dac
a A(2; 3; 4); B(0; 1; 2); atunci:
OA(2; 3; 4) , OA = 2{ + 3j + 4k;
OB(0; 1; 2) , OB = j + 2k;
AB(xB xA ; yB yA ; zB zA ) ) AB( 2; 4; ; 2):
1.2
Propriet
a
ti:
1. comutativitate: a b = b a:
2. distributivitate fata de adunare: a (b + c) = a b + a c:
3. a ( b) = ( a) b = a b:
4. dac
a a; b 6= 0 atunci a b = 0 dac
a si numai dac
a a si b sunt perpendiculari:
a ? b:
Expresia analitic
a: dac
a a(a1 ; a2 ; a3 ) si b(b1 ; b2 ; b3 ); atunci
a b = a1 b1 + a2 b2 + a3 b3 :
Aplica
tii:
1. Lungimea (norma, m
arimea) vectorului a:
q
p
kak = a a = a21 + a22 + a23 :
2. Unghiul dintre a si b:
cos
a b
:
kak b
a
:
kak
4. m
arimea proiec
tiei lui a pe b este dat
a de prb a = kak cos ; adic
a,
prb a =
Exercitiul 5
a b
:
b
1.3
A(1; 2; 0);
AB
AC;
Propriet
a
ti:
1. anticomutativitate: a
b=
a:
( b) = ( a)
b= a
(b + c) = a
b+a
c:
b:
4. dac
a a si b sunt nenuli, atunci a b = 0 , a si b sunt coliniari.
Expresia n coordonate:
a
j
a2
b2
{
a1
b1
b=
k
a3
b3
Aplica
tii:
1. Lungimea vectorului a
pe a si b.
b este egal
a cu aria paralelogramului construit
AC
AC =
este dat
a de
{
0
2
j k
0 1
2 1
AB
AC
= 2{ + 2j:
=
p
22 + 22 = 2 2; ceea ce
p
1
AB AC = 2:
2
Exercitiul 6 Fie a(2; 1; 2); b(3; 1; 4); c(2; 2; 5): a) Calculati produsele vectoriale
a b; a c; b c: b) Determinati ariile paralelogramelor construite pe a; b si,
respectiv, a; c. c) Gasiti un vector perpendicular pe a si pe b; avnd lungimea
egala cu 2 unitati.
A
ABC
1.4
c):
Aplica
tii:
1. Modulul produsului mixt (a; b; c) reprezint
a volumul paralelipipedului
construit pe cei trei vectori:
Vparal: = (a; b; c) :
Volumul tetraedrului construit pe a; b; c (ca muchii necoplanare) este
Vtetr: =
1
(a; b; c) :
6
10
Planul
si dreapta n spa
tiu
2.1
Ecua
tia planului n spa
tiu
n cele ce urmeaz
a, vom nota prin fO; {; j; kg un reper cartezian n spatiu.
Pentru a determina ecuatia unui plan n spatiu, este sucient s
a cunoastem
un punct M (x0 ; y0 ; y0 ) n plan si un vector N (A; B; C) nenul si perpendicular
pe plan, numit vector normal.
S
a not
am cu ( ) planul a c
arui ecuatie vrem s
a o determin
am. Pentru un
punct arbitrar, mobil P (x; y; z) apartinnd lui ( ), vectorul N este perpendicua cu faptul c
a N M P = 0: n coordonate, aceasta
lar pe M P ; ceea ce echivaleaz
se scrie:
A(x x0 ) + B(y y0 ) + C(z z0 ) = 0:
(1)
(ecua
tia planului care trece prin M (x0 ; y0 ; z0 ); avnd direc
tia normal
a
N (A; B; C)).
(2)
numit
a ecua
tia general
a a planului. Denumirea este justicat
a de faptul c
a,
indiferent de valorile lui A; B; C; x0 ; z0 ; y0 , ceea ce vom obtine este o ecuatie de
gradul nti n x; y; z.
Reciproc, orice ecuatie de gradul 1 n x; y; z descrie din punct de vedere
geometric un plan n spatiul euclidian tridimensional.
Exemplu: planele de coordonate xOy; yOz; xOz:
Planul xOy contine punctul O(0; 0; 0) si are directia normal
a k(0; 0; 1): Prin
urmare, ecuatia lui este (xOy) : 0(x 0) + 0(y 0) + 1(z 0) = 0; adic
a,
(xOy) : z = 0:
Analog, obtinem
(yOz) : x = 0;
(xOz) : y = 0:
11
Observatia 2 Coecientii lui x; y si z din ecuatia generala a planului reprezinta coordonatele unui vector normal la plan. De exemplu, planul x+3y z+5 =
0 are directia normala N (1; 3; 1) etc.
Observatia 3 Doua plane paralele au aceea
si directie normala (vectorii lor normali sunt coliniari).
O situatie special
a o reprezint
a cazul n care cunoastem n planul ( ) pe care
vrem s
a-l determin
am:
un punct M (x0 ; y0 ; z0 );
doi vectori necoliniari: v1 (l1 ; m1 ; n1 ), v2 (l2 ; m2 ; n2 ), paraleli cu ( ) sau,
echivalent, continuti n ( ).
v2 :
12
2.2
Ecua
tiile dreptei n spa
tiu
A. Dreapta ca intersec
tie de plane
n spatiu, o dreapt
a este unic determinat
a de intersectia a dou
a plane
neparalele si distincte. Cu alte cuvinte, ea poate reprezentat
a de un sistem
de forma:
A1 x + B1 y + C1 z + D1 = 0
(d) :
;
(3)
A2 x + B2 y + C2 z + D2 = 0
unde vectorii N1 (A1 ; B1 ; C1 ) si N2 (A2 ; B2 ; C2 ) sunt necoliniari.
Observ
am astfel c
a o dreapt
a va descris
a, n spatiu, de doua ecuatii.
B. Dreapta determinat
a de punct
si vector director (ecua
tiile
canonice
si parametrice ale dreptei)
O alt
a modalitate de a descrie o dreapt
a n spatiu este de a preciza un
punct M (x0 ; y0 ; z0 ) pe dreapt
a si un vector v(l; m; n) paralel cu aceasta (sau,
echivalent, continut n dreapt
a), numit vectorul director al dreptei.
n acest caz, pentru orice punct P (x; y; z) de pe dreapt
a, vectorul M P (x
x0 ; y y0 ; z z0 ) este coliniar cu v(l; m; n); adic
a:
M P = tv;
unde t 2 R este un parametru. n coordonate, aceasta se transcrie:
8
< x = x0 + lt
y = y0 + mt
:
z = z0 + nt
(4)
(ecua
tiile parametrice ale dreptei).
x0
l
y0
z z0
=
m
n
(5)
(numite ecua
tiile canonice ale dreptei n spatiu).
1
1
3
2
z+1
4
Exemple:
1. Ecuatiile axelor Ox; Oy; Oz : De exemplu, pe (Ox) cunoastem punctul
O(0; 0; 0) si vectorul {(1; 0; 0); de unde rezult
a
(Ox) :
x
y
z
0
0
0
=t
1
0
0
Este admis
a formal scrierea lui 0 la numitor. Aceasta nu nseamn
a ca
om face mp
artire la 0, ci doar este o scriere mai simpl
a a faptului c
a
num
ar
atorii si numitorii sunt proportionali. Mai precis, n cazul nostru,
aceasta nseamn
a
=
=
=
1 t=t
0 t=0
0 t = 0:
(Ox) :
x y=0
x + 2z = 1:
(6)
S
a determin
am ecuatiile canonice ale acesteia.
n primul rnd, s
a observ
am c
a planele ( 1 ) : x y = 0 si ( 2 ) : x + 2z = 1
determin
a ntr-adev
ar o dreapt
a: vectorii N1 (1; 1; 0) si N2 (1; 0; 2) sunt
necoliniari, ceea ce nseamn
a c
a planele ( 1 ) si ( 2 ) nu sunt nici paralele,
nici confundate .
Pentru a determina ecuatiile canonice ale dreptei, e sucient s
a cunoastem
coordonatele a dou
a puncte de pe dreapt
a, altfel spus, s
a g
asim dou
a solutii
(x; y; z) particulare ale sistemului (6).
Rangul sistemului (6) este 2, ceea ce nseamn
a c
a acest sistem este compatibil, simplu nedeterminat. Aceasta ne d
a dreptul s
a d
am valori necunoscutei
secundare (n cazul nostru, putem alege pe x drept necunoscut
a secundar
a).
Alegem, de exemplu x = 1: G
asim y = 1; z = 0; adic
a punctul M (1; 1; 0) 2
(d):
Similar, pentru x = 3; avem y = 3; z = 1; ceea ce conduce la P (3; 3; 1) 2 (d):
14
1
1
y
z+1
=
si trece prin A(4; 3; 2):
1
4
2.3
2.3.1
Unghiuri
si distan
te n spa
tiu
Unghiuri
v1 v2
:
kv1 k kv2 k
) = sin
v N
:
kvk N
N1 N2
:
N1
N2
Distan
te n spa
tiu
1. distan
ta dintre dou
a puncte A si B nu este altceva dect norma vec!
torului AB :
p
!
dist(A; B) = AB = (xB xA )2 + (yB yA )2 + (zB zA )2 :
15
2. distan
ta de la un punct M (x0 ; y0 ; z0 ) la o dreapt
a
(d) :
x1
l
y1
z z1
=
m
n
este egal
a cu n
altimea n paralelogramul construit pe M M 1 si v(l; m; n)
(unde M1 (x1 ; y1 ; z1 ) este un punct pe dreapta (d)):
dist(M; d) =
MM1 v
:
kvk
3. distan
ta de la un punct M (x0 ; y0 ; z0 ) la un plan
( ) : Ax + By + Cz + D = 0
este dat
a de
dist(M; ( )) =
4. distan
ta minim
a dintre dou
a drepte necoplanare este egal
a cu
n
altimea din M1 n paralelipipedul construit pe vectorii M1 M 2 ; v1 si v2 ;
unde Mi si vi sunt puncte, vectori situati pe dreptele (di ); i = 1; 2 :
dist((d1 ); (d2 )) =
(M1 M 2 ; v1 ; v2 )
:
kv1 v2 k
y
z
x
= =
si ( ) : 4x+3z 1 =
1
2
2
16
1)
1)
1)
: x+
x
1
x
y
z
= = : Determinati
1
1
1
y
z
x
= =
1
1
1
(Indicatie: determinati simetricele a doua puncte de pe Ox fata de (d)).
17
Transform
ari de coordonate n plan
si n
spa
tiu
3.1
Transform
ari de coordonate n plan
3.1.1
Transla
tia
S
a presupunem c
a trecem de la reperul R =fO; {; jg la reperul R0 = fO0 ; {; jg;
not
am cu (x0 ; y0 ) coordonatele lui O0 n reperul "vechi" R. Aceasta se scrie:
OO0 = x0 { + y0 j:
Fie acum un punct arbitrar A n plan, avnd coordonatele (x; y); respectiv,
(x0 ; y 0 ), n cele dou
a repere; altfel spus, punctul A va caracterizat n ecare
din cele dou
a repere de vectorii s
ai de pozitie:
OA = x{ + y j;
O0 A = x0 { + y 0 j:
Observ
am c
a are loc relatia:
OA = OO0 + O0 A:
Traducnd n coordonate egalitatea de mai sus, obtinem ecua
tiile transla
tiei
n plan:
x = x0 + x0
:
y = y 0 + y0
Exercitiul 22 Fie, n planul xOy; dreapta de ecuatie: x + 2y + 2 = 0: Determinati ecuatia dreptei dupa dupa o translatie a reperului n punctul O0 ( 2; 0):
18
3.1.2
Schimb
ari de baze n plan
A. Generalit
a
ti.
Vom analiza n cele ce urmeaz
a schimb
ari de repere de forma:
R = fO; {; jg ! R0 = fO; {0 ; j 0 g:
Fie, din nou, un punct A n plan, dat de:
A(x; y) n reperul "vechi" fO; {; jg; adic
a, OA = x{ + y j;
A(x0 ; y 0 ) n reperul "nou" fO; {0 ; j 0 g; adic
a, OA = x0 {0 + y 0 j 0 ; :
Pentru a g
asi leg
atura dintre cele dou
a seturi de coordonate ale lui A; decompunem vectorii bazei "noi" {0 ; j 0 ; n functie de { si j :
{0 = s11 { + s21 j
:
j 0 = s12 { + s22 j
(7)
x
y
; X0 =
x0
y0
Observ
am c
a matricea de schimbare de baze contine pe prima coloan
a coordonatele lui {0 n baza veche, iar pe a doua coloan
a, coordonatele lui j 0 n
aceast
a baz
a.
n continuare, vom particulariza rezultatele de mai sus pentru cteva schimb
ari speciale de baze.
B. Rota
tia n plan
FiefO; {0 ; j 0 g reperul obtinut din fO; {; jg printr-o rotatie de unghi
[0o ; 180o ]: Avem:
{0 = cos { + sin j
0
j = sin { + cos j:
cos
sin
sin
cos
(8)
Relatia dintre coordonatele "vechi" (x; y) si coordonatele "noi" (x0 ; y 0 ) ale unui
punct A din plan este X = SX 0 ; sau, n detaliu:
x
y
cos
sin
adic
a,
x0
y0
sin
cos
(9)
1
C
A
8
1
>
< x = p (x0 y 0 )
2
:
1
>
: y = p (x0 + y 0 )
2
20
x0
y0
nlocuind expresiile
lui x si y n ecuatia dreptei y = x + 5; g
asim: x0 + y 0 =
p
0
0
x
y + 5 2; prin urmare, ecuatia dreptei n noul reper va :
p
5 2
0
y =
:
2
C. Simetrii fa
ta
ta
de axele de coordonate, simetria fa
de O :
simetria fa
ta
de Ox ("vertical ip"): f{; jg ! f{; jg :
S=
1
0
0
1
x = x0
:
y = y0
simetria fa
ta
de Oy ("horizontal ip"): f{; jg ! f {; jg :
S=
1
0
0
1
x = x0
:
y = y0
simetria fa
ta
de O : f{; jg ! f {; jg :
S=
1
0
0
1
x=
y=
x0
:
y0
3.2
3.2.1
Transform
ari de repere carteziene n spa
tiu
Transla
tia
S
a presupunem c
a trecem de la reperul R =fO; {; j; kg la reperul R0 =
0
0
fO ; {; j; k g; not
am cu (x0 ; y0 ; z0 ) coordonatele lui O0 n reperul "vechi" R.
Aceasta se scrie:
OO0 = x0 { + y0 j + z0 k:
Fie acum un punct arbitrar A n plan, avnd coordonatele (x; y; z); respectiv,
(x0 ; y 0 ; z 0 ), n cele dou
a repere; altfel spus, punctul A va caracterizat n ecare
din cele dou
a repere de vectorii s
ai de pozitie:
OA = x{ + y j + z k;
O0 A = x0 { + y 0 j + z 0 k:
21
1 = 1; y 0 = 3
0 = 3; z 0 = 4
2 = 2:
!
Exercitiul 28 Aratati ca, n urma unei translatii de vector OO0 (a; b; c) (unde
a; b; c 2 R sunt arbitrare), ecuatia unui plan se transforma tot n ecuatia unui
plan, iar ecuatiile unei drepte se transforma tot n ecuatiie unei drepte.
3.2.2
Consider
am acum transform
ari de repere n spatiu, n care originea O r
amne
xat
a, ns
a schimb
am baza:
f{; j; kg ! f{0 ; j 0 ; k 0 g:
Fie A un punct,astfel:
A(x; y; z) n raport cu reperul "vechi" fO; {; j; kg; adic
a: OA = x{+y j+z k;
A(x0 ; y 0 ; z 0 ) n raport cu reperul "nou" fO0 ; {0 ; j 0 ; k 0 g; adic
a: OA = x0 {0 +
0 0
0 0
y j +z k :
Descompunem vectorii bazei noi f{0 ; j 0 ; k 0 g dup
a baza veche:
8 0
< { = s11 { + s21 j + s31 k
j 0 = s12 { + s22 j + s32 k :
: 0
k = s13 { + s23 j + s33 k
(10)
(11)
unde:
1
0 0 1
x
x
X = @ y A ; X 0 = @ y0 A ;
z
z0
s11
S = @ s21
s31
s12
s22
s32
1
s13
s23 A :
s33
j0(
2 1 2
; ; );
3 3 3
1
k0 ( ;
3
2 2
; )
3 3
23
Conice
4.1
Deni
tie
si exemple
(*)
I. Elipsa
y2
x2
+ 2
2
a
b
1=0:
3
2
1
-5
-4
-3
-2
-1
-1
-2
-3
elipsa
x2
9
y2
=0
4
Numerele a si b poart
a numele de semiaxele elipsei.
Elipsa admite dou
a puncte speciale F si F 0 , numite focare, situate pe axa
mare a elipsei, astfel:
p
- dac
a a > b; atunci: F (c; 0); F 0 ( c; 0); unde c = p a2 b2 ;
- dac
a a < b; atunci: F (0; c); F 0 (0; c); unde c = b2 a2 :
Mention
am dou
a propriet
ati ale elipsei, utilizate n aplicatiile practice:
a) Pentru orice punct M de pe elips
a, suma distantelor la cele dou
a focare
0
este constant
a: M F + M F = 2a:
b) (Proprietatea optica a elipsei ): Orice raz
a care pleac
a dintr-unul din
focare c
atre elips
a este reectat
a prin cel
alalt focar.
Caz particular: Pentru a = b = R; obtinem cercul de centru O(0; 0)
si
raz
aR:
x2 + y 2 = R2 :
24
II. Hiperbola
y2
b2
x2
a2
1=0
(sau :
y2
b2
x2
a2
1 = 0)
-6
-4
y
4
-2
-2
-6
-4
-2
x2
9
-4
-4
hiperbola
2
-2
y2
4
hiperbola
1=0
x2
y2
+
9
4
1=0
Numerele a si b poart
a numele de semiaxele hiperbolei.
b
b
Dreptele y = x si y =
x (gurate cu culoarea verde pe cele dou
a desene
a
a
de mai sus) sunt asimptote ale hiperbolei cu semiaxele a si b.
Hiperbola admite dou
a puncte speciale F si F 0 , numite focare, situate pe
axa corespunz
atoare variabilei cu "+" (n "interiorul" ramurilor hiperbolei):
p
x2
y2
- Pentru hiperbola 2
1 = 0: F (c; 0); F 0 ( c; 0); unde c = a2 + b2 ;
2
a
b
p
x2 y 2
- Pentru hiperbola
+
1 = 0: F (0; c); F 0 (0; c); unde c = a2 + b2 :
a2 b2
O proprietate a hiperbolei, utilizat
a n practic
a (de ex., navigatia prin sistem
GPS), este urm
atoarea:
a) Pentru orice punct M de pe hiperbol
a, modulul diferentei distantelor la
0
MF
= 2a:
cele dou
a focare este constant: M F
25
1.
III. Parabola
y 2 = 2px
(sau : x2 = 2py);
p 6= 0 :
Parabola admite un singur focar F , situat de-a lungul axei sale de simetrie
(= axa corespunz
atoare variabilei la puterea 1 din ecuatia parabolei), la distanta
p
de vrful parabolei:
2
p
- pentru parabola y 2 = 2px; focarul are coordonatele F ( ; 0);
2
p
- pentru parabola x2 = 2py; focarul are coordonatele F (0; ):
2
O proprietate remarcabil
a a parabolei, utilizat
a n practic
a (de ex., constructia antenelor parabolice si a farurilor autovehiculelor) este asa-numita proprietate optica a acesteia:
Orice raz
a paralel
a cu axa de simetrie a parabolei este reectat
a prin focar. Reciproc, orice raz
a care pleac
a din focarul parabolei c
atre aceasta, este
reectat
a paralel cu axa de simetrie:
26
Alte exemple:
y2
x2
IV. 2 + 2 + 1 = 0
a
b
Aceast
a conic
a poart
a numele de "elipsa imaginar
a"; ca multime de
puncte, ea reprezint
a multimea vid
a. Justicarea este dat
a de faptul c
a ecuatia
(IV) nu are solutii reale (x; y):
V.
VI.
y2
x2
+
= 0 un punct (O(0; 0)).
a2
b2
x2
a2
y2
= 0 - reuniunea a dou
a drepte concurente, anume:
b2
x y
x y
(d1 ) : + = 0 si
(d2 ) :
= 0:
a
b
a
b
x2 y 2
Justicare: Ecuatia 2
= 0 este echivalent
a cu
a
b2
La rndul ei, ultima ecuatie este echivalent
a cu:
x y
+ =0
a
b
sau
x
a
x y
+
a
b
x
a
y
b
y
= 0:
b
= 0:
(12)
1 sau x2 =
1 (multimea vid
a).
27
1)
4.2
Se poate demonstra:
Teorema 6 Pentru orice conica (*), exista o schimbare de reper cartezian (o
rototranslatie) prin care ecuatia acesteia devine una din ecuatiile I - IX. Aceasta
ecuatie poarta numele de forma canonic
a a ecuatiei conicei respective.
Demonstratia teoremei este una constructiv
a - ea d
a efectiv modul de g
asire
a reperului n care o ecuatie general
a, ca n (*), poate adus
a la una din formele
I - IX.
Pentru nceput, s
a remarc
am tr
as
aturile distinctive ale ecuatiilor I - IX:
1) Niciuna din aceste ecuatii nu are termeni n xy:
2) Cu exceptia ecuatiei (3) (parabola), niciuna din ecuatiile I - IX nu contine
termeni de gradul 1.
Prin urmare, ceea ce vom avea de f
acut pentru a determina forma canonic
a
a unei conice generale, va s
a elimin
am termenul n xy (dac
a acesta exist
a)
printr-o rotatie, apoi s
a ncerc
am s
a elimin
am termenii de gradul 1, cu ajutorul
unei translatii.
Vom mp
arti discutia n dou
a cazuri.
Cazul 1. Presupunem c
a b = 0; adic
a, ecuatia conicei nu contine termeni
n xy :
( ) : ax2 + cy 2 + dx + ey + f = 0;
(13)
unde cel putin unul din numerele a sau c este diferit de zero. Sunt posibile dou
a
situatii:
1a) Dac
a a; c 6= 0; atunci rescriem ecuatia lui ( ) sub forma:
e
d
( ) : a(x2 + x) + c(y 2 + y) + f = 0;
a
c
i.e., grupam separat termenii cu x; respectiv, y si scoatem n factor din ecare
grup coecientii termenilor de grad maxim. Apoi, formam n ecare paranteza
binoame la patrat, prin ad
augarea cte unui termen (avnd grij
a ca, la sfrsit,
s
a sc
adem la loc termenii adunati):
( ) : a(x2 + 2
d
d2
x + 2)
2a
4a
d2
e
e2
+ c(y 2 + 2 y + 2 )
4a
2c
4c
sau, restrngnd p
atratele,
d 2
e 2
( ) : a(x + ) + c(y + ) + f 0 = 0;
| {z2a }
| {z2c }
x0
y0
d2
4a
28
e2
:
4c2
e2
+ f = 0;
4c2
Not
am cu x0 ; respectiv, y 0 ; binoamele obtinute:
8
8
d
< x0 := x + d
< x = x0
2a
2a
)
e :
: y 0 := y + e
: y = y0
2c
2c
(14)
ns
a, egalit
atile (14) reprezint
a ecuatiile unei translatii, anume, translatia
reperului n punctul
d
e
O0 (
;
):
2a 2c
n noile coordonate, ecuatia conicei va avea forma:
2
( ) : a(x0 )2 + c (y 0 ) + f 0 = 0:
(15)
(16)
e
e2
e2
c(y 2 + y + 2 ) + dx + (f
)=0
c
4c
| {z4c }
f0
f0
e
) ( ) : c(y + )2 + d(x + ) = 0;
| {z2c}
| {z d}
y0
unde f 0 := f
x0
e2
: Am obtinut o translatie n punctul O0 (x =
4c
8
8
0
0
< x0 := x + f
< x = x0 f
d )
ed ;
: y 0 := y + e
: y = y0
2c
2c
n urma c
areia, ecuatia conicei devine
( ) : (y 0 ) =
(ecuatia unei parabole).
29
d 0
x
c
f0
;y =
d
e
):
2c
(17)
e2
e2
e
)=0
c(y 2 + y + 2 ) + (f
c
4c
| {z4c }
f0
e
) ( ) : (y + )2 =
2c
| {z }
f
:
c
y0
f0
f0
; putem avea: dou
a drepte paralele (
< 0), o
c
c
0
0
f
f
dreapt
a ( = 0) sau multimea vid
a ( > 0):
c
c
n functie de semnul lui
(18)
2 [0o ; 90o ]:
cos
sin
x0
y0
sin
cos
(19)
a0 (x0 ) + c0 (y 0 ) + d0 x0 + e0 y 0 + f 0 = 0
(20)
b
a
Odat
a ecuatia adus
a la forma (20), am redus problema la Cazul 1 si putem
reduce ecuatia la forma canonic
a printr-o translatie.
Exercitiul 31 Fie conica ( ) : ax2 + bxy + cy 2 + dx + ey + f = 0: Demonstrati
b
ca, rotind axele reperului fO; {; jg cu unghiul ; dat de tg(2 ) =
; n noul
a c
0 0
reper fO; { ; j g, ecuatia conicei va avea forma (20) (fara termeni n xy).
30
31
Cuadrice
Prin cuadric
a, ntelegem o multime de puncte din spatiu, ale c
aror coordonate
(x; y; z) sunt legate printr-o ecuatie de gradul al doilea:
a11 x2 +a22 y 2 +a33 z 2 +2a12 xy+2a13 xz+2a23 yz+2a14 x+2a24 y+2a34 z+a44 = 0:
5.1
Sfera
a)2 + (y
b)2 + (z
c)2 = R2
(21)
(ecua
tia sferei de centru !(a; b; c)
si raz
a R). Prin urmare, sfera este o
cuadric
a.
(22)
32
Exemple:
1. Ecuatia x2 + y 2 + z 2
(x2
2x + 4y
2x + 1)
4 = 0 se poate scrie ca
1 + (y 2 + 4y + 4)
4 + z2
4 = 0;
adic
a,
(x
1)2 + (y + 2)2 + z 2 = 9:
2x + 4y + 6 = 0 devine, dup
a ce grup
am p
atrate,
1)2 + (y + 2)2 + z 2 =
1;
1; imposi-
Cantit
atile (R; ; ) poart
a numele de coordonate sferice ale punctului
P (x; y; z) din spatiu.
Exercitiul 36 Stabiliti daca urmatoarele ecuatii reprezinta sfere si, n caz armativ, determinati centrul si raza acestora.
1. (a) x2 + y 2 + z 2 2x + 4y + 4 = 0;
(b) x2 + y 2 + z 2 2x + 4y + 6 = 0;
(c) x2 + y 2 + 4x + 2y + 1 = 0:
Exercitiul 37 Determinati sfera care trece prin punctele A(1; 0; 0); B(0; 2; 0);
C(0; 0; 3) si O(0; 0; 0):
Exercitiul 38 Fie sfera (S) : (x 3)2 + (y
ecuatii: (P ) : x + y + z = ; 2 R:
1)2 + z 2 = 25 si (P ); planele de
5.2
5.2.1
Cuadrice pe ecua
tii reduse
Elipsoidul
y2
z2
x2
+ 2 + 2 = 1:
2
a
b
c
I
Numerele a; b; c > 0 se numesc semiaxele elipsoidului.
Intersectiile elipsoidului cu plane paralele cu planele de coordonate xOy;
xOz; yOz sunt elipse, puncte sau multimea vid
a. Pentru a ne convinge de acest
lucru,s
a lu
am, de exemplu, plane paralele cu (xOy); adic
a, z = : obtinem
2
x2 y 2
+
=1
; ceea ce reprezint
a: elipse, pentru 2 ( c; c); un punct, dac
a
a2 b2
c2
= c; multimea vid
a, dac
a 2 R n [ c; c]:
5.2.2
Hiperboloidul cu o pnz
a
x2
y2
+
a2
b2
z2
=1
c2
34
z2
=1
c2
y2
;
b2
si descompunem diferentele de p
atrate n factori
Dac
a 1+
x
y
6= 0;
b
a
x z
x z
y
+
= 1+
1
a
c
a
c
b
z
6= 0; putem scrie
c
x z
y
+
1
a
c =
b
y
x z =: ;
1+
b
a
c
y
:
b
adic
a,
8 x z
y
<
+ =
1+
a xc z
by ;
(G ) :
:
=1
a
c
b
ceea ce reprezint
a o familie de drepte ce sunt n ntregime continute n hiperboloidul cu o pnz
a (orice punct de pe (G ) se aa si pe hiperboloid).
y
x
z
Cazul 1 + = 0;
= 0 poate inclus formal n scrierea de mai sus,
b
a
c
anume, cu valoarea = 1:
De asemenea, putem grupa termenii de semn contrar, si g
asim cea de-a doua
familie de generatoare rectilinii:
8 x z
y
<
+ =
1
a
c
by ;
(G ) :
x z
:
=1+
a
c
b
y
x z
Formal, pentru = 1; vom avea, (G1 ) : 1
= 0;
= 0.
b
a
c
Cteva propriet
ati ale generatoarelor (G ) si (G ) :
Prin ecare punct M (x0 ; y0 ; z0 ) al hiperboloidului cu o pnz
a trece exact
o generatoare (G ) si exact o generatoare (G ):
35
nu se inter-
Hiperboloidul cu dou
a pnze
y2
x2
+
a2
b2
z2
=
c2
Paraboloidul eliptic z =
x2
y2
+
a2
b2
36
5.2.5
Paraboloidul hiperbolic z =
x2
a2
y2
b2
37
5.2.6
Conul eliptic
y2
x2
+ 2
2
a
b
z2
=0
c2
Cilindri
cilindrul eliptic
x2
y2
+
=1
a2
b2
cilindrul hiperbolic
38
x2
a2
y2
=1
b2
x2
+ y2
4
z2
=
9
39
Spa
tii vectoriale
6.1
Deni
tie, exemple
Intuitiv, un spa
tiu vectorial (sau spa
tiu liniar) este o colectie de obiecte (pe
care le vom numi, generic, vectori ) care pot adunate si amplicate cu numere
(numite scalari ) dup
a anumite reguli; aceste obiecte pot : numere, vectori
liberi, matrici, functii, vectori liberi etc. Algebra liniar
a, ce are drept obiect
de studiu spatiile vectoriale, si g
aseste aplicatiile n aproape toate ramurile
matematicii (geometrie analitic
a, analiz
a matematic
a, ecuatii diferentiale etc.).
n ce ne priveste, vom prezenta cteva aplicatii ale acesteia n geometria analitic
a
si n teoria codurilor detectoare si corectoare de erori.
Fie V 6= ? o multime nevid
a si (K; +; ) un corp comutativ. Denim urm
atoarele dou
a operatii:
+:V
V ! V; (u; v) ! u + v;
(operatie intern
a pe V ), pe care o vom numi adunare si
K
:K
V ! V; ( ; v) ! v;
(operatie extern
a) numit
a n continuare, amplicare cu scalari.
Denitia 7 (V; +;
K)
se nume
ste spa
tiu vectorial peste K, daca:
2. amplicarea cu scalari
K:
8 2 K; 8v 2 V : v 2 V ;
2 K; 8u; v 2 V :
2 K; 8v 2 V :
(e) elementul neutru 1 2 K la nmultirea din K; este de asemenea element neutru la amplicarea cu scalari: 8v 2 V : 1v = v:
Elementele u; v; ::: 2 V se numesc vectori, iar elementele
poarta numele de scalari.
; ; ::: 2 K
= 0 sau v = 0:
v:
K)
Cazuri particulare:
41
Z2 )
si g
aseste aplicatii n
R; cu valori reale,
F(I) = ff j f : I ! Rg;
mpreun
a cu adunarea si amplicarea cu scalari obisnuite ale functiilor,
(f + g)(x) = f (x) + g(x);
( f )(x) =
f (x); 8x 2 I;
2 R;
6.2
Subspa
tii ale unui spa
tiu vectorial
Fie (V; +;
K)
un spatiu vectorial.
K)
este sub-
u 2 S:
K)
este sub-
2 V; 8u; v 2 S : u + v 2 S:
2) Solutiile oric
arui sistem liniar si omogen de ecuatii formeaz
a spatiu vectorial peste R:
Rezolvare: Ar
at
am c
a solutiile sistemului
8
a11 x1 + a12 x2 + :::: + a1n xn = 0
>
>
<
a21 x1 + a22 x2 + :::: + a2n xn = 0
;
:::
>
>
:
am1 x1 + am2 x2 + :::: + amn xn = 0
unde aij 2 R; i = 1; :::; m; j = 1; :::; n; formeaz
a subspatiu
Rn : Pentru simplicarea scrierii, s
a not
am
0
1
0
a11 a12 ::: a1n
B a21 a22 ::: a2n C
B
B
C
B
A=B .
; X=B
C
.
.
..
.. A
@ ..
@
am1
am2
:::
amn
43
al spatiului vectorial
x1
x2
..
.
xn
C
C
C;
A
adic
a, not
am cu, A matricea sistemului si cu X coloana necunoscutelor. Atunci,
sistemul de mai sus se poate scrie sub form
a matricial
a
AX = 0:
Cu aceste notatii, s
a demonstr
am c
a multimea solutiilor este subspatiu al
lui Rn :
1) Dac
a x = (x1 ; :::; xn ) 2 Rn si y = (y1 ; :::; yn ) 2 Rn sunt dou
a solutii ale
sistemului, atunci AX = 0 si AY = 0: Obtinem
A(X + Y ) = 0;
ceea ce nseamn
a c
a x + y = (x1 + y1 ; :::; xn + yn ) este la rndul s
au o solutie a
sistemului.
2) Fie x = (x1 ; :::; xn ) 2 Rn o solutie si 2 R un scalar. Egalitatea AX = 0
implic
a
AX = A( X) = 0;
de unde g
asim c
a x = ( x1 ; :::; xn ) este solutie a sistemului dat, q.e.d.
Exemplul de mai sus poate folosit ca o teorem
a. De exemplu, solutiile
sistemului liniar si omogen
x1 + 2x2 + x3 = 0
x1
3x3 = 0
(23)
formeaz
a subspatiu vectorial al lui R3 :
Exercitiul 43 Aratati ca solutiile sistemului liniar (neomogen)
x1 + 2x2 + x3 = 1
x1
3x3 = 2
(24)
1X
n 1
+ :::: + a1 X + a0 g
K)
un spatiu vectorial si U; S
44
6.3
Subspa
tiul generat de o submul
time a unui spa
tiu vectorial
1 u1
+ ::::
n un
2 K; ui 2 U; i = 1; n; n 2 N g
1 u1
+ ::::
Exemple:
1) Fie U = f(1; 2); (3; 4)g
n un
2 K; i = 1; ng:
R2 : Atunci,
[U ] = f (1; 2) + (3; 4) j ;
2 Rg = f( + 3 ; 2 + 4 j ;
2 Rg:
2) Dac
a U contine un singur vector U = fug; atunci subspatiul generat de
U este format din multiplii lui u :
[U ] = f u j
2 Kg:
;2 ) j
2 Rg;
3. S3 = f(x1 ; x2 ; x3 ) j x1 + x2 = 0; x1
6.4
2x3 = 0g:
Liniar dependen
ta
si independen
ta
Fie (V; +;
K)
un spatiu vectorial si U
Denitia 9 O submultime U
V o multime de vectori.
V se nume
ste:
liniar dependent
a daca cel putin un vector din U se poate scrie ca o
combinatie liniara nita de alti vectori din U ;
liniar independent
a daca nici unul din elementele lui U nu se poate
scrie ca o combinatie liniara de alte elemente ale lui U:
45
De exemplu, vectorii u = (1; 0); v = (0; 1); w = (1; 2) din R2 sunt liniar
dependenti, deoarece w este o combinatie liniar
a de u si v :
w = u + 2v
n practic
a, este mai incomod de testat dac
a (si care) din vectorii lui U s-ar
putea scrie ca o combinatie liniar
a de alti vectori din U: Avem ns
a la ndemn
a
urm
atorul criteriu:
Criteriul 12 Vectorii u1 ; u2 ; :::un 2 V sunt liniar independenti daca si numai
daca ecuatia vectoriala
1 u1
(cu necunoscutele
2 = ::: = n = 0:
1 ; ::;
2 u2
+ :::: +
n un
= 0;
Exercitiul 47 Care din urmatoarele sisteme de vectori din R2 sunt liniar independente:
1. u = (1; 2);
2. u = (1; 2); v = (3; 1);
3. u = (1; 2); v = (3; 1); w = (4; 1)?
Exercitiul 48 Aratati ca, ntr-un spatiu vectorial (V; +;
un sistem format cu un singur vector fvg
() v 6= 0;
K)
doi vectori u; v 2 V sunt liniar dependenti daca si numai daca unul din
ei este multiplu de celalalt, i.e., daca exista un scalar 2 K astfel nct
v = u:
6.5
Baz
a
si dimensiune a unui spa
tiu vectorial
Fie (V; +;
K)
un spatiu vectorial.
Denitia 10 O submultime B =
6 ? a lui V se nume
ste baz
a a lui V daca:
1. B este liniar independenta;
46
1 ; :::;
2 K:
adic
a, (
1 ; ::::;
n)
1 e1
+ :::: +
+ :::: +
n en
= 0 se rescrie ca
n (0; 0; ::::; 1)
= 0;
B genereaz
a pe V : Fie v = (v1 ; v2 ; :::; vn ) 2 Rn arbitrar. Atunci, ecuatia
vectorial
a
v = 1 e1 + ::: + n en
are solutia 1 = v1 ; :::; n = vn ; ceea ce nseamn
a c
a v se poate scrie ca o
combinatie liniar
a de e1 ; ::::; en 2 B:
n continuare, enuntam (f
ar
a demonstratie) cteva propriet
ati legate de baze.
1. Orice spatiu vectorial nenul admite cel putin o baz
a. n cele ce urmeaz
a,
vom considera (f
ar
a a mai specica de ecare dat
a acest lucru) doar spatii
vectoriale nenule.
2. Orice sistem liniar independent poate completat pn
a la o baz
a ( ,
poate inclus ntr-o baz
a).
3. Din orice sistem de generatori ai unui spatiu vectorial se poate extrage o
baz
a.
Cu alte cuvinte, au loc incluziunile
sistem liniar independent
baz
a
sistem de generatori.
(25)
47
(26)
x01 = ::: = xn
x0n = 0; q.e.d.
Exemplu: Dac
a B = fe1 ; :::; en g este baza standard a lui Rn ; am demonstrat mai sus c
a pentru x = (x1 ; x2 ; :::; xn ); avem x = x1 e1 + :::: + xn en ; ceea ce
nseamn
a c
a, n raport cu baza standard, coordonatele vectorului x 2 Rn coincid
cu componentele sale, adic
a X = xt :
De exemplu, v = (1; 3) 2 R2 are n baza standard coordonatele
1
3
X=
6.6
Schimb
ari de baze
Fie (V; +;
K)
Pentru a r
aspunde la aceast
a ntrebare, desompunem pe rnd vectorii bazei
"noi" B 0 dup
a baza B:
e01
e02
e0n
B ! B0 :
49
n
X
x0j e0j
j=1
n
X
j=1
Pe de alt
a parte, stim c
a x =
deducem c
a xi =
n
P
j=1
astfel:
n
X
x0j
sij ei
i=1
n
P
i=1
n
X
i=1
0
@
n
X
j=1
sij x0j A ei :
6.7
Izomorsme de spa
tii vectoriale
K)
dou
a spatii vectoriale peste acelasi corp K:
2 K si orice x 2 V : T ( x) = T (x):
50
2 K; 8x; y 2 V:
(27)
Un izomorsm de spa
tii vectoriale este o transformare liniar
a bijectiv
a.
Denitia 12 Doua spatii vectoriale ntre care exista un izomorsm, se numesc
izomorfe.
Exemple de transform
ari liniare:
1. f : R ! R; f (x) = ax; unde a 2 R este un num
ar real xat; dac
a a 6= 0;
atunci f este izomorsm.
2. T : Rm ! Rn ; T (x) = A X; unde A 2 Mm n (R) este o matrice xat
a si
pentru x = (x1 ; x2 ; :::xm ) 2 Rm ; am notat cu X = xt transpusa matricii
linie x:
Exercitiul 51 Aratati ca functiile denite mai sus sunt transformari liniare.
Exercitiul 52 Care din urmatoarele functii sunt tranformari liniare:
a) T : R2 ! R3 ; T (x1 ; x2 ) = (x1 + x2 ; x1 3x2 ; 2x1 );
b) T : R2 ! R3 ; T (x1 ; x2 ) = (x1 + x2 ; x1 3x2 ; 2x1 + 1);
c) T : R2 ! R3 ; T (x1 ; x2 ) = (x1 x2 ; x1 3x2 ; 2x1 ):
Care dintre acestea sunt izomorsme de spatii vectoriale?
Teorema 18 Fie (V; +; K ) si (W; +; K ) doua spatii vectoriale peste un corp
K; avnd aceea
si dimensiune (nita) n 2 N : Atunci, V si W sunt izomorfe.
Armatia de mai sus poate vericat
a dup
a cum urmeaz
a. Fie B =
fe1 ; ::::; en g o baz
a a lui V si B = ff1 ; :::; fn g - baz
a n W ; atunci, orice vector
din V se poate scrie n mod unic
x = x1 e1 + ::: + xn en :
Denim
T (x) = x1 f1 + :::: + xn fn :
(adic
a, T (e1 ) = f1 ; :::; T (en ) = fn ).
Exercitiul 53 Pentru T : V ! W mai sus denit, aratati ca:
a) T este o transformare liniara;
b) T este bijectiva.
n paricular, pentru K = R si W = Rn () dim W = n), obtinem
Teorema 19 Orice spatiu vectorial real (V; +; R ) de dimensiune n 2 N ; este
izomorf cu Rn :
Cu alte cuvinte, Rn este singurul model algebric de spa
tiu vectorial real de dimensiune n, orice astfel de spa
tiu "func
tioneaz
a" (ca
structur
a algebric
a) n acela
si mod.
51