Biofizicd

Curs 5 - Arhitectura si proprietatile membranelor celulare

Dr. Ionu! Topall

semestrul 12014-2015,
Speci al i zarea B al neofi zioki netoterapi e si recuperare

Cuprins

Arhitectura si proprietatile memtrranelor celulare

l.

Introducere
Lipide membranare

1.2
1.3 Proteinemembranare
1.4 Carbohidrati membranari
1.5 Proprietati electrice ale membranelor
1.6 Rezistenta bistraturilor lipidice
1.1 Capacitatea bistraturilor lipidice
1.8 Bibliosrafie

4
4
5
8

celulare

l0

ll
12

Arhitectura si proprietatile membranelor celulare

1.1 lntroducere
Consideratii generale despre biomembrane
sunt structuri supramolectllare ce izoleaza fiecare
celula vie de mediul inconjurator, definind astfel compozitia moleculara intracelusi mentinand diferente esentiale intre compozitia mediului intracelular si cel

o Membranele celulelor biologice

lara

extracelular.

doar doua tipuri de biomembrane: cea celulara si cea

tot
nucleara. In cursul anilor 60 au fost evidentiate si studiate in detaliu un numar
mai mare de structuri membranare, corespunzatoare organitelor celulare permacu
nente (e.g. reticul endoplasmic, mitocondrii, complex Golgi) cit si structurilor
viata limitata (e.g. vezicule de condensare si lizozomi)'

o In anii 50 erau cunoscute

l1

Consideratii generale despre biomembrane

Biomembranele sunt alcatuite in principal din lipide si proteine' Membranele biologice sint indispensabile vietii, ele reprezintand:

intre
bariere cle permeabilitate inalt selective, controland schimburile permanente
mediul extracelular si intracelu lar
ionice si
sisteme capabile sa asigure curgerea informatiei si reglarea compozitiei

moleculare a mediului intracelular

granita intie organitele intracelulare (tip mitocondrii' lizozomi) si mediul intrace-

lular

bioelemente generatoare de semnale electrice si chimice, cu rol in comunicarea

logica

fotoelemente cu rol in procesele de conversie de energie (fosforilare oxidativa,

sinteza)
t.z

Caracteristicile membranelor biologice

forsunt structuri fluide stratificate formate din proteirre si lipide orientate; ele
intre
grosime
au
biologice'
meaza delimitari clare intre diferite compartimente
60-100 A

r
o
o

de
proportia lipide/proteine variazaintre 4/l-l/4, la care se adauga si molecule
hidrocarbonati
hidrofimoleculele lipidice de membrana sunt relativ mici, prezentind proprietati
molebistraturi
spontan
pot
forma
lice si hidrofobe; in mediu apos, aceste lipide
polare
culare dense, cu rol de bariere (filtru) pentru trecerea moleculelor
proteinele sunt organizate in domenii cu caracter de insule stratul lipidic; ele insi functii
deplinesc functii de pompe, de porti, receptori, transductori de energie

enzimatice
t.J

Caracteristicile membranelor biologice

supramolecular membranar, proteinele si lipidele sint tinute impreuna prin legaturi necovalente (forte Van der Waals' interactiunile electrostatice'
interactiuni hidrofobe si legaturi de hidrogen);
ele cotlmembranele stnt asimetrice (cele doua fete ale membranei fiind dif-erite'

o in ansamblul
o

tinind componenti diferiti si avind functii enzimatice diferite)

suprafata membranelor este hidrofila, iar miezul este hidrofob

sunt structuri fluide; moleculele iipidice si proteinele constituente difuzeaza rapid

in planul membraneil trebuie retinut insa ca rotatia lipidelor sau proteinelor in
planuri perpendiculare pe planul membranei este aproape absenta

Organizarea tipica a membranelor biologice

protelna

glicoproteine

glicoliPide

]i',

Jy
--;,

.ili

'ri

l,it,"',
or..

fosfolipide
domeniu hidrofob

colesterol

al proteinelor

1.5

1.2

Lipide membranare

Modelul mozaicului fluid

In ultimii 50 de ani au fost concepute numeroase modele membranare care se

potriveau, mai mult sau mai putin, cu determinarile experimentale.
Singurul model de membrana, care satisface atat datele experimentale cat si cerintele termodinamice, este cel care presupune structura de tip mozaic a proteinelor,

glicoproteinelor si proteinelor globulare, intr-un bistrat de Lipide.

S-a demonstrat ca acest mozaic stuctural nu este complet rigid, ci fluid, considerat
ca o solutie vascoasa bidimensionala, orientata: de aici a aparut denumirea de
"mozaic fluid".

Caracterul amfifatic al lipidelor membranare

Caracterul biochimic cornun lipidelor membranare, factor determinant al modr"rlui de
autoorganizare a biomembranelor, este cel de amfifaticitate; altfel spus, lipidele au un
capat stralctural cu proprietati hidrofile si un capat cu proprietati hidrofobe (compus din
acizi grasi).
G.,N(tr2F
G2
o

o-f-o
st3-ct! -sr2

oo

vp

C{ C'O
q2 g?
G2 S2

G'G
G2 C-l
G2 s:
)-.
G:
oE
f;
orr
;"

'cap'
hidrofil

frr

'cozi'
hidrofobe
,

$,,,.j;..,.y
&! . '

,.:.:lX;'.

.1.6

Clase de lipide membranare

Lipidele sint insolubile in apa, dar extreme de solubile in solventi organici (de

ex.

cloroform).
Ele constituie :rproximativ 50 % din masa membranelor celulelor animale. Cele mai
importante clase ,:,: lipide intalnite in constituirea biomembranelor sunt:

o glicerof'rstolipide: 2 acizi grasi (capatul hidrofob) legati de o

grupare glicerol

(capatu l hidrofil)
galactolipide si sulfolipide 2 acizi grasi (capatul hidrofob) esterificati cu o grupare

glicerol (capatul hidrofil), dar fara sa contina fosfor

sfingolipide: l acid gras (capatul hidrofob) este legat de o amina grasa (capatul

hidrofil)

steroli (foarte rar la procariote, foarte frecvent la eucariote, in cantitati foarte mari
in membrane si organite celulare).

1.8

Clase de lipide membranare

caracterul hidrofil al capatului polar poate fi asigurat de o grupare OH, cum este
cazul sterolilor, sau de grupari mult mai complexe
in cazul glicerofosfolipidelor si a unor sfingolipide, capatul polar este lagat de
cozile hidrofobe prin grupari fosfoesterice: aceste lipide membranare se numesc

-1.9

fosfolipide
in cazul altor clase de lipide lipseste fosforul din capatul polar, dar in schimb se
gaseste un zahar simplu sau oligazaharide: aceste lipide membranare se numesc
glicolipide

Fosfolipide membranare

o Fosfolipidele

sunt fie derivati ai glicerolului (alcool simplu), fie ai sfingosinei (al-

cool complex).
si doua 'cozi' hidrofobe hidrocarbonatet cozile hidrocarbonate dif'era in lungime (contin intre l4 si 24 atomi de
carbon), iar una din ele este nesaturata (are una sau mai multe legaturi duble cis).
Lungimea precum si caracterul saturat (sau nesaturat) al lipidelor biomembranelor
sunt factori ce determina, nemijlocit, abilitatea lipidelor de a interactiona intre ele,

o O molecula tipica fosfolipidica are un capat polar

e

r
t.tu

influentand deci fluiditatea membranelor.

Membrana celulelor eucariote contine trei tipuri majore de fosfolipide: fbsfatidilcolina, fosfatidilserina si fosfatidiletanolamina.

Fosfolipide membranare
Acid gras saturat
Acld gras nesa&ral

Hifli"iL"on*o'o

Nare or

Frnn'ra or

cH1*cHr-NacHrlq

i-rH,*.cH.-N11,
i

a(xl

T:: $i?T

Sf

ingolipide membranare

r
r
o

exista trei clase de sfingolipide membranare, delimitate astfel dupa capatul polar:
sfingomielina, glicolipide si gangliozide
sfingomielina este intalnita in membrana multistrat care protejeaza unii axoni
glicotipidele sunt intalnite exclusiv in partea externa a membranelor cu gruparea
de zahar expusa pe suprafata celulara; in membrana celulara a procariotelor si
eucariotelor sunt intalnite mai ales glicolipide neutre, al caror capat polar contine
de la

Sf

I la l5 molecule

de zahar neutre

gangliozide contin in capatul polar una sau mai multe reziduuri de acid sialic (acid
N-acetil-neuraminic) care le confera caracter electric net negativ.

1.12

ingolipide membranare

*,n*".,,,,,,,

"n

:il:$-

ui"tt*-

*"-'*i*'-*'

'i"-f,r

'."

i'il) nr

\,\/...,,'..''.."^, V'.,/'.

'tn,-o-r
Nandotiphih*nlipjd
Crr{r'd.r

Sphr,^iln

Suls "fX

clu

n,mulait I

-rlt

---*---Olrrpha-!,,-r i-.
l

')
1'-,i - ,*,--,, u.-n,,

,!

t'

t,

"

cll"otl

l--o

'r'h

Gl{dDrlur.h".rdt

Nt3i4
fi

oll

r.a.,j,.F-iii..

rn.Ln.

c.,h'k,id,,i]'z

'".lilill,^r*.. .,-,, ):{ ,,

:',l,:,.-,.

,., *t.r,.-,

,.

tdlrsdcchJllr

<TJ'r-:i],
i.J
r*t

,, ,{l}il
^.

1_,-l]:,,
1.13

Steroli membranari

r sterolii sunt structuri biochimice bazate pe patru inele aromatice, trei dintre ele cu
6 legaturi si unul cu 5 legaturi

a
a

nucleul aromatic este relativ rigid si toti atomii se afla aproximativ in acelasi plan
nu este posibila niciun fel de rotatie in jurul legaturii C-C

,_:11

Steroli membranari

o Colesterolul

este cel mai raspandit sterol intalnit in membranele celulare, cunos-

cut pentru caracterul sau determinant in stabilirea fluiditatii membranelor celulare.

o Colesterolul

hidroxil din structura inelara steroida in vecinatatea capetelor polare ale fosfolipidelor. In acest fel, structura steroida interactioneaza si imobilizeaza partial acele grupari hidrocarbonate
din cozile fosfolipidelor mai apropiate de capatul lor polar.
Efectele principale ale acestei interactiuni sunt: scaderea fluiditatii biomembrase orienteaza in biomembrane cu gruparile

nelor, diminuarea permeabilitatii biomembranelor pentru molecule hidrosolubile

mici. cresterea flexibilitatii si a stabilitatii mecanice a biomembranelor.

t.t3

Colesterolul
,'t7':=.
.

[6:$&1
E{"

.,tL

cH.

(rH-

,.{''i -,
','
*
;

-(iili

*yJ,

q'H,

.. ,,*

'('u,
cH-

,o.i' , .,
+"
,
&d,
"wE i'

L'H'

'o

P,rlar

CH.'

svl,"

...
.,*.,i .

i"'..

'sreroid

,,-'11."'r
i-{lB.l
oa-i"...
]lead ''-

chsin

1.,n

DuLlfu!

1.16

Modelul de bistrat liPidic

sau fragExperimente de microscopie electronica fip freeZe fracture, in care celule

prin
fracturate
mente membranare sunt racite rapid la temperature azotului lichid si apoi
biologice se
coliziunea membranei cu un cutit de microtom, au aratat ca membranele
dand nasdespica in lungul planului membranar, exact la mijlocut grosimii membranei,
tere la doua monostraturi lipidice.

Mi

1.17

Modelul de bistrat liPidic

Datorita faptului ca permitivitatea electrica relativa a regiunii interne

unui bistrat

|ipidicestefoartemica(-2)incomparatiecupermitivitatearelativaaapei(-

nu
80), ionii, precum si alte molecule incarcate electric (sau cu caracter dipolar),

penetreaza membrana celulara.

Exceptie de la aceasta regula fac moleculele de apa, care datorita dimensiunii
penetre aza facil bistraturile lipidice prin zonele poroase ale acestora'

relativ mici,

de apa prin bistraturile lipidice infaza fluida este foarte

aproxieficient, astfel incat intr-o secunda, printr-o arie egala cu 1cm2, difuzeaza
de
mativ 10-3 grame de apa, ceea ce corespunde unui coeficient de permeabilitate

e Transportul moleculelor
P - I0-3cmls.
1.18

1.3

Proteinemembranare

Organizarea proteinelor membranare

Structura debaza a biomembranelor este conferita de organizarea ordonata'
bidimensionala a moleculelor lipidice, marea majoritate a functiilor membranelor
biologice este indeplinita de proteinele membranare'

o Desi

Pentru marea majoritate a celulelor, membrana bilipidica contine aproximativ 50

% proteine.
Multe proteine membranare sunt profund inserate in bistratul lipidic, traversanduI dintr.o parte in alta; aces[e proteine au caracter amfifatic, in sensul ca regiunile
ce traverseaza membrana sunt hidrofobe, iar regiunile expuse mediului apos (din
ambele parti ale membranei) au caracter hidrofil.

1.19

Organizarea proteinelor membranare

acest tip de proteine, care au regiuni structural ce interactioneaza direct cu regiunea interna, hidrofoba, a unui bistrat lipidic, se numesc proteine integrale
exista si o alta categorie de proteine membranare care nu interactioneaza cu mediul

intern al bistratului lipidic, si care sunt atasate de o parte sau alta a membranei
prin intermediul interactiunilor electrostatice sau de hidrogen; aceste proteine se
numesc proteine membranare periferice

1.4

1.20

Carbohidrati membranari

Organizarea carbohidratilor membranari

toate celulele eucariote au lanturi carbohidratate la suprafata externa, constitute ca

structuri de oligozaharide sau poiizaharide legate covaient de proteineie membranare (glicoproteine) sau ca structuri de oligozaharide legate covalent de lipidele

biomembranei (glicolipide)

e totalul moleculelor de carbohidrati reprezinta intre 2 si l0 % din

masa totala a

biomembranelor
au caracter de asimetricitate in ceea ce priveste distributia claselor
de lipide in cele doua monostraturi; suplimentar, acest caracter este mentinut si in
privinta distributiei de lanturi de carbohidrati atasate de lipide sau proteine care
sunt distribute exclusiv in partea ne-citoplasmatica a unei celule unde formeaza o

o biomembranele

zona specifica, numita glicocalix

Organizarea carbohidratilor membranari

in mare parte glicoczrlixul este format din lanturi de carbohidrati,.atasati pe proteinele membranare sau pe lipidele biomernbranelor, el poate contine si alte structuri
glicoproteice adsorbite pe partea externa a membranei celulare

1.21

complexitatr' r structurala :.i fnnctionala a glicocalixului si localizarea lor exclusiva

pe partea l Lracelulara confera un rol esentialjucat de glicocalix: cel de recunoastere celtr;lrra

|,az

Tipuri de miscari ale componentelor membranare

stabilitatea structurilor membranare este rezultatul interactiunilor ce se exercita

intre difeli,'le sisteme de sarcini electrice, caracterizate si de o mare mobilitate
spatiala

urrtor, .t acestor interactiuni, se stabileste un echilibru dinamic complex intre

diferitei, .-omponente membranare care au diferite grade de mobilitate, executand
miscalr Je translatie, rotatie si vibratie precum si miscari mai complexe, toate

c&

acesl!a conf-erind caracterul de fluiditate al biomembranelor

Miscarile lipidelor membranare

rotatiile se executa in jurul axului longitudinal al moleculei

o vibratiile reprezinta departarea catenelor hidrofobe fata de axul moleculei si revenirea lor in pozitie paralela cu acesta (asa-numitele flexii)
r translatiile laterale prin care o molecula lipidica isi schimba locul cu o molecula
vecina se concretizeaza in difuzii rapide cu coeficienti de difuzie de 108crn')f s.
Astfel, o lipida poate migra pe intreaga lungime a unei celule bacteriene mari
(circa2 pm) in timp de numai o secunda
. translatiile dintr-un strat lipi<tic in celalalt (translatii de inversie) sunt mult mai
lente, realizandu-se prin asa numitele miscari de flip - flop, care dureaza mai multe
ztle
1.24

Miscarile proteinelor membranare

a proteinelor sau unitatilor proteice din structura
unor receptori membranari si canale ionice este o miscare laterala relativ rapida,
favorizata de fluiditatea bistratului lipidic
difuzia de-a lungul axului proteinelor intrinseci
miscare rotationala relativ rapida, perpendiculara pe planul membranei

o dif'uzia in planul memtrranei

o
o
1.25

1.5

Proprietati electrice ale membranelor celulare

Bistratul lipidic - comportament electric

Ptaci sonducloar
Arie

,i.., ntot'*

1I
Eistrat lipldic

..

{r

Dielsctric
Element echivaleJ*e de circuit

.rj,'..1-

-&L-- a{ia sectiunii

-i.f
,

u;

"$ t"
t.zo

10

(ni

Bistratul lipidic - comportament electric

Valorile tipice ale rezistentei si capacitatii membranei pentru o celula sferica (diametrul de ordinul a 20 prru) sunt

rezistenta specifica a bistraturilor lipide este de

. Rspec.ifica : R^ * A,ia 4 R^: #:

104f,)cm2 deci

*#k

: H

R-=800.106Q:800/l/Q
o

capacitatea specifica a bistraturilor lipide este de

I p,F I crnz deci
1 . 10-6 .4r(I0 .n-4)2
Cspeci.fica:

fh 1 C*:
c- = 1,25 . 10 rrf' -

r2,5pF
1.27

Circuitul electric echivalent al biomembranelor

Avand in vedere detaliile structurale ale unei membrane biologice, din punct de vedere electric, un asemenea sistem se poate reprezenta cu ajutorul unor elemente pasive
de circuit ca un rezistor

(R.-) cuplat in paralel cu un capacitor (C,)'.

Bistrar lipidic

1.28

1.6

Rezistenta bistraturilor lipidice

Determinarea proprietatilor electrice ale unui bistrat lipidic

La aplicarea din exterior a unei diferente de potential transmembranare AV,r, de
forma treapta, in acest circuit se stabileste un curent electric care variaza in timp (corespunzator incarcarii condensatorului):

rt Vo,

| [*l

- .""i a"

L*u

r>

Din analiza numerica a acestui curent electric se pot determina experimental valorile
rezistentei echivalente fir, si a capacitatii electrice C, a unei biomembrane.

Determinarea rezistentei electrice a unui bistrat lipidic

ll

1.29

reprezinta valoarea componentei de curent care se scurge

potential
prin ramura rezistiva a biomembranei, in conditiile in care diferenta de
aplicata este AVde potential
efectuund repetitiv experimentul pentru diferite valori ale diferentei
componentei
ale
corespunzatoare
LV-, se pot determina diferite valori

curentul electric

L,I^

treapta

AI*
1.30

Deteminarea rezistentei electrice a unui bistrat lipidic

utiutilizand reprezentarea grafica a dependentei L,Ir, = f(LV*), se poate deduce,
echivalente
lizand fitarea acestor date experimentale cu o dreapta, valoarea rezistentei

R-

a biomembranel:

l1",. aI'u

't

.31

1.7

Capacitatea bistraturilor lipidice

Valoarea teoretica a capacitatii electrice a unui bistrat lipidic

- v, - vi (unde v.siv reprezinta

a bistratului lipidic)' acest bistrat
cealalta
poientialele din solutie, de o parte si de
nete
lipidic se va comporta ca un condensator, facilitand existenta unor sarcini
diferite de zero de o parte si de cealalta a bistratului
r in cazul cel mai geneial, in care lipidele constituente ale bistratului au capetele poionilor negativi
lare incarcate electric la pH-ul solutiei electrolitice, concentratiile
electrolitica
solutie
lipidic
si pozitivi in imediata vecinatate a interfetei bistrat
vor fi diferite de valorile lor in solutie
o astfel capacitatea electrica teoretica a bistratului lipidic este mai mica decat valoaelectrolitica este
rea sa geometrica: in cazul in care concentratia ionilor in solutia
geometrica
sa
valoarea
foarte mare, capacitatea teoretica devine egala cu

in prezenta unei diferente de potential A%,,

1.32

Determinarea capacitatii electice a unui bistrat lipidic

capacitatea electrica a unui sistem este data de relatia:

c:g
r

sistem in urma aplicarii

uncle Q reprezinta sarcina electrica ce este stocata in acel
din exterior a diferentei de potential [/
de
electric total prin condensatorul asociat biomembranei este dat

curentul

,da
'124

t2

(it

lipidic
Determinarea capacitatii electice a unui bistrat
biomembranei intre intervalul
Prin integrarea curentului electric din circuitul
diferenta de potential treapta AV*'

de timp

si un timp t

intial t = 0, cand se aplica din exterior

(dupaincarcareacompletacondensatorului),sepoatedeterminasarcinatotalascursa

At:
prin circuitut biomembranei in acel interval temporal
e

t, :

.fi t 1t1at

lipidic
Determtnarea capacitatii electice a unui bistrat
intre intervalul
biomembranei
Prin integrarea curentului electric din circuitul
potential treapta
intial t = 0, cand se aplica din exterior diferenta de

AV-'

de

timp

si un timp t

(dupaincarcareacompletacondensatorului),sepoatedeterminasarcinatotalascursa

orincircuitulbiomembraneiinacelintervaltemporalAt:

Qu:

fi r(t)dt

I aq

lipidic
Determinarea capacitatii electice a unui bistrat
biomembranei trebuie scazuta
Din valoarea sarcinii electrice scursa prin circuitul
prin rezistorul echivalent bistratului
algebric contributia sarcinii electrice care se scurge

lipidic.

AS=Qo,

1.36

1.8

Bibliografie

Bibliografie
1,994
A|1, Bucuresti,
Aurel Popescu, Fundamentele biofizicii medicale'Etlitura
celulara, Editura Universita2. Tudor Luchian, Introdttcere in bifizica mttleculara si
tii Alexandru loan Cuza, Iasi, 2001

l.

3'Anca-Michaelalsrail,Biologiemtlleculara,EdituraHumanitas,Bucuresti,2000
4.lonNeacsu,DorinaCreanga,Proprietatielectricealemembranelorceltllare,Edi.
2003
tura Universitatii Alexandru Ioan Cuza' Iasi'

IJ

1.37