ATTILA KELEMEN

MICA GRAMATICA
NORVEGIANA
~

Editura NAPOCA STAR,

Cluj,2002

CONTI, NUT

PREFATA~

I. Jl~c:)1'l1LJ~~I~......................................
~
...
II. p~RTILE DE VORBIRE
12
11.1. ARTICOLUL
11.2. SUBSTANTlVUL
11.3. ADJECTIVUL
11.4. NUMERALUL
II. 5. PRONUMELE
11.6. VERBUL
11.7. ADVERBUL
II. 8. CONJUNCTIA
11.9. PREPOZITIA
11.10. INTERJECTIA

I3
15

24
33
35
45
68

74

78
84

III. JlROPOZITIA ~I FR.AZA

,........................................................ 85
111.1.PROPOZITIA
85
111.2.pARTILE DE PROpozrTIE
87
I I1.3. FRA ZA
,
89
111.4.CONSTRUCTII SINTACTICE SPECIALE
97
I

BIBLIOGRAFIE

99

PREFATA
,

Aceasta carte doreste sa fie

introducere in limba norvegiana

(varianta bokmal), si se adreseaza tuturor celor care doresc sa invete
0

aceasta lirnba,
Cum indica si titlul, 'Mica gramatica norvegiana' nu lncearca sa
fie 0 lucrare exhaustiva, Ea intentioneaza sa abordeze notiunile de bani ale
gramaticii norvegiene, cele mai importante reguli cu privire la pronuntie,
sa prezinte succint flexiunea cuvintelor, struetura propozitiei, sa dea 0
privire sinoptica asupra fonnelor flexionare ~i a regulilor gramaticale,
lnsotind toate acestea eu numeroase exemple. Cartea incearca totodata sa
se coneentreze asupra a ceea ce este dificil pentru un vorbitor de limb!

romana.
Gramatica de fata este conceputa in asa fel incat sa poata fi
folosita si pentru studiu individual, rara ajutorul unui profesor, care sa
explice tennenii dificili. Pentru a usura folosirea cartii, tennenii
gramaticali folositi sunt explicati, unde este cazul. In acelasi timp am
incereat ca teoria sa fie redusa la strictu I necesar. Ea este prezentata
adeseori contrastiv fata de limba romans, contribuind astfella 0 mai buna
intelegere si Ia 0 mai mare accesibilitate.
Cartea este structurata in paqi si capitole, acestea fiind numerotate
pentru a asigura 0 cat mai buna privire de ansamblu,
Prezenta gramatica incepe Cll partea de fonetica, care cuprinde
cele Inai importante reguli ell privire la pronuntie ~i accent. S-au facut, in
masura posibilitatilor, referiri la sistemul fonetic al limbii romane, iar
pentru transcriere s-a apclat in mare parte la grafemele Iimbii romane.
Urmeaza partea cea mai cuprinzatoare, cea de morfologie, cu 0
trecerc in revista a partilor de vorbire. Dupa ce formele gramaticale sunt
prczentate pe rand. ele sunt sisternatizate ~i sub forma unor tabelc
rccapitulative, sinoptice.
A

Cartea se incheie cu partea de sintaxa, care cuprinde capitole

consacrate
propozitiei,
partilor de propozitie,
frazei, precum ~i
constructiilor sintactice speciale.
"
Intr-o asemenea lucrare de dimensiuni reduse, ca... cea de fata,
problemele de vocabular nu au putut fi tratate in detaliu. Intr-o anum ita
rnasura tnsa s-a urmarit si imbogatirea vocabularului.
Pentru a-I scuti pe cititor sa tot recurga la dictionare, exemplele
sunt insotite de traducerea lor in limba romana,
Ideea de baza este ca aceasta carte sa-i ajute pe elevi sa devina
constienti de importanta, dar ~i de dificultatile pe care Ie prezinta lnsusirea
corecta a regulilor gramaticale din limba norvegiana, in speranta ca am
reusit sa aduc un instrument util celor care invata norvegiana, doresc
tuturor: Lykke till
Cluj, noiembrie 2002

Autorul

I. PRONUNTIA
,

Avand in vedere ca printre posibilii cititori se afla ~i unii, care

sunt mai putin familiarizati cu transcrierile fonetice internationale, pentru
redarea pronuntiei nu am apelat la sistemul fonetic API sau Ia sistemul
Norvegica, ci am optat mai degraba pentru litere din alfabetul rornanesc,
cum a fost de ex. cazul sunetelor III sau leI, pentru eare am folosit I~/,
respeetiv 13/, dar si pentru Iitere din alte limbi mai cunoscute, cum ar fi 0
din limba germana, Pentru sunetul Ijl am folosit transcrierea API, adica Ij/,
si nu grafemul corespunzator din limba romana, adica 'i', pentru a evita
orice confuzie cu sunetul Ii/.
In ceea ce priveste ortografia norvegiana, 0 litera corespunde, in
general, unui sunet. Exista desigur ~i cateva exceptii, de exemplu literele c
si z reprezinta in anumite cuvinte acelasi sunet ca si s, adica sunt
pronuntate lsi, totodata insa litera c trebuie redata in anumite cuvinte prin
acelasi sunet ca litera k, adica /kJ. Exista si anumite sunete cat-ora nu Ie
corespund litere specifice, cum ar fi cazul fonemului I~I care poate fi redat
prin diferite combinatii de litere rs, sj, skj s.a.m.d,
Unele sunete sunt dificile de reprodus, pentru ca nu au un
echivalent in limba romana, De obicei acestea creeaza greutati la invatarea
limbii norvegiene. Pentru a da cateva exemple, sa luam sunetele 19/, lrel
etc., sau sa amintim diferenta dintre u si y, care desi au 0 pronuntie destul
de asemanatoare, nu trebuie eonfundate, intrucat servesc la fonnarea unor
cuvinte total diferite, ca de exemplu Ius 'paduche' si Iys 'lumina',
In limba norvegiana pronuntarea sunetelor este caracterizata de
lungimea vocalelor ~ide accent. Ambele sunt de importanta maxima atat
pentru intelegerea corecta a cuvintelor, cat si pentru exprimarea corecta.
Nefiind indicate in seris, cum se intampla in alte limbi, aceste lucruri sunt
adescori neglijate in procesul invatarii.
A

Vocalele
Termenul de lungime a sunetelor vocal ice este folosit pentru a
scoate in evidenta ca in limba norvegiana vocalele pot fi lungi si scurte. In
limba norvegiana, ca si in celelalte lirnbi germanice, lungimea vocalei este
relevanta, In prime Ie dintre exemplele urmatoare, sunetele vocalice Ii! si
Ia! sunt scurte, in timp ce in perechile acestora sunt lungi: si/d /sill
'scrumbie' si sil Isi:ll 'strecuratoare', takk Itak! 'rnultumesc' si tak
Ita: k/'acoperis' .
Doar vocalele accentuate pot fi lungi. Dupa vocala lunga avem de
obicei 0 singura consoana, dupa vocala scum de regula doua consoane
(exceptii fac cuvintele den 'acela', kan 'pot, pori, poate ... ', vii 'vreau, vrei,
vrea ... , , Skal' VOl,.. vel, va ... , ,SOln ,care, ca,'h' os 1'h
a, an 'I'
e , hun ' ea,,
nok 'destul' care au vocala scurta),
o vocala se pronunta lung, daca nu este urmata de consoana sau
daca este urmata de 0 singura consoana, 0 vocala se pronunta scurt, daca
este urmata de 0 consoana dubla, de doua sau mai multe consoane, sau
daca se afla intr-o silaba neaccentuata (hi/de I'bildaJ 'poza, tabJou').
Pentru a marca lungimea vocalei in transcrierile fonetice de fata sa folosit semnul 1:1.Ia! inseamna a scurt, iar la:1 a lung.
a se pronunta mai inchis decat in lirnbile romanice, adica mai in
fundul gurii. Se pronunta la!, ca in cuvantul natt Inat/ 'noapte' sau la:1 ex.
dag Ida:g/ 'zi, ziua'.
e se pronunta lei, ca in cuvanrul sende I'senal 'a trirnite', le:/, ca In
cuvantul lese 1'1e:sW 'a citi', la!, ca in cuvantul komme I'koma/ 'a veni',
lrel, ca in cuvantul herre I' heera/ 'domn, stapan', lre:/, ca in cuvantul her
Ihre:rl 'aici', si li:1 doar in cuvantul de Idi:/ 'ei, ele'.
i se pronunta Iii, ca in cuvantulfinne I'final 'a gasi' sau li:', ca in
cuvantuljine I'fi:nal 'frumosi'.
o se pronunta lui, ca in cuvantul bart !but! 'departe', iu:/, ca In
cuvantul skole I'sku:HV 'scoala', 10:1, ca in cuvantul kom /komi 'a venit'
sau 10:/, ca in cuvantul save I'so:val 'a dormi'.
u se pronunta Iw, ca tn cuvantul slut! 1~liit/ 'sfarsit', lu:/, ca in
cuvantul sur Isli:rl 'acru', lui, ca in cuvantul ung IUllI 'tanar', sau /0/, ca In
cuvantullunsj /lonts/ 'pranz usor'.
y sc pronunta Inchis, cu 0 puternica rotunjire si scoaterc in fata, ca
pentru ii a buzelor, dar incercand sa se pronunte i. y se pronunta Iy/. ca in
cuvantul lykke /' lyka/ 'noroc, fericire ' sau ly:/, ca in cuvantul nv Inv:/
A

'"

'nou'.

Se pronunta 101 in cuvintele sytten (sotn! 'saptesprezece'

si sytti

/' soti/ 'saptezec i'.

a: sc pronunta ca un e foarte deschis, aproape Ial. Se pronunta lrel
in cuvantul fcerre I'frera! 'mai putini, mai purine', lre:1 in cuvantul lcere
(lce:ral a invata', leI, ca in cuvantul vceske veska/ 'Iichid' si Ie:!. ca in
cuvantul vcepne I've:pnaJ 'a inarma'.

pronunta 10/, ca in cuvantul forr Itorl 'uscat' si 10:/, ca in

cuvantul brad Ibro:! 'paine'.
a se pronunta 10/, ca in cuvantul atte I' ota/ 'opt' sau 10:/, ca in
cuvantul go Igo:1 'a merge'.
o se

Diftongii
in limba norvegiana

exista 5 diftongi: lail , loil, IreiI, lreiiJ, loil.

care pot fi realizate prin urmatoarele combinatii de litere:
ai se pronunta lail, ca in cuvantul hai /hai/ 'rechin'.
au se pronunta lceil!, ca in cuvantul sau Isrew 'oaie'.
eg final si ei se pronunta lreil, ca in cuvintele jeg Ijreil 'eu' sau eik
lreikl 'stejar'.

oi se pronunta loi/, ca in cuvantul koie I'koiW 'cabina'.

oy se pronunta loil, ca in cuvantul aye /'l)iaJ 'ochi'.

Consoanele
b se pronunta fbi, ca in cuvantul bard Ibu:rl 'rnasa',
c apare doar In cuvinte de provenienta straina. Se pronunta lsi, ca
in celie rselaJ 'celula', dar in unele cazuri ~i /k/, ca in cuvantul camping
I'krempilll 'camping' sau I~/, ca in cuvantul champagne /sarnpania/.
d se pronunta Id/, ca in cuvantul dor Id5:r/. in cornbinatiile de
litere nd. Id este mut, ca in cuvintele land Ilan/ 'tara, pamant' ~i ild IiI!
'foe', in combinatia rd este d retroflex Id/, ca in cuvantul ferdig I'fre:dil

'gata' .
jOse pronunta If/, ca in cuvantulfem /fem/ 'cinci'

ga

g se pronunta Ig/, ca in cuvantul

Igo:1 'a merge'. Urmat de i, y.
ei
. sauj se pronunta /j/, ca in gi /ji:/ "a da', geit Ijeitl ,'capra', gjore rjo:raJ~
tar in cuvinte de proven ienta straina I~/, ca in geni I~e ni:1 ~geniu '.

"

h se pronunta /hi, ca in cuvantul han /hanl 'el'. in cornbinatiile hj.

hv nu se pronunta, ca in cuvintele hva Iva:1 'ee', hvem Iveml 'cine ~, hjerte
I'jre:la! 'inima'.
j se pronunta Ij/, ca in cuvantuljeg Ijreil 'eu'.
k se pronunta /k/, ca in cuvantul komme I'koma! 'a veni', dar
urmat de vocalele i, y, de diftongul ei sau de consoana j se pronunta I~I
(sunet identic cu cel din cuvantul german ich Ii((/), ca in cuvintele kino
I' ci.nu/ 'cinematograf', kjope r ((o:pa! 'a cumpara', etc.
I se pronunta IV, ca in cuvantul lane r lo.na/ 'a imprumuta'. "In
combinatie cu r se pronunta IY (I retroflex), ca in cuvantul sterlig rsre:li1
'deosebit'. Nu se pronunta in combinatia de litere lj initial, de ex. lja Ijo:1

'coasa' .
m se pronunta ImJ, ca in cuvantul mar Imu:rl 'mama'.
n se pronunta In/, ca in cuvantul nei Inreil 'nu'. In combinatia de
litere ng se pronunta ca un singur sunet ITlI (care nu are corespondent
romana, si este identic eu sunetul nazal din cuvantul englez 'sing' /sin/), ca
"
in cuvantul synge rSYTla! 'a canta', In
cornbinatie cu r se pronunta In! (n
retroflex), ca in cuvantul tjern I\-re:n! 'iaz'.
p se pronunta Ip/, ca in cuvantul pi/ /pi.l/ 'sageata'.
q apare doar in cuvinte de provenienta strains, ,se pronunta /kJ, in
combinatia qu se pronunta Ikv/, ca in cuvantul quisling I kvislin/ 'tradator'.
r se pronunta Ir/, ca in cuvantul ri I ri:1 'a calari'. in cornbinatiile
de litere rl, rn, rt, rd se pronunta sunetele retroflexe Ill, In!, I!/, Idl ea in
cuvintele scerlig /' sre:lil 'deosebit', gjerne /'jre:naJ 'ell placere', kart Iko!!
'scurr', ferdig /,fre:dil 'gata', iar in cornbinatia rs se pronunta I~/, ca in
"
cuvantul norsk /nosk/ 'norvegian'. In
dialecte exista variante ale sunetului
Ir/, de ex. in Bergen si pe coasta de sud se pronunta graseiat, asernanator
eu limba franceza,
s se pronunta lsI, ca in cuvantul sno Isno:1 'zapada ~. In
cornbinatiile de Iitere rs, sl, sj, skj, respectiv sk + i, y. ei se pronunta I~I , ca
in cuvintele kors /kos/ 'cruce', sill l~lo:1 'a lovi', sje I~ol 'mare', skjcere
/' ~re:raJ 'a taia', ski l~i:1 'schi'.
I se pronunta It!, ca in cuvantul fa Ita:1 'a lua'. in combinatia de
litcre rt sc pronunta Iy t retroflex. Combinatia de literc tj se pronunta
uncori Ie;J, ca in cuvantul tjern 19re:nJ 'iaz'. Nu se pronunta la s1ar~it de
cuvant, daca estc yorba de forma hotarata a unui substantiv neutru. de ex.
huset I' hu.sa/ 'casa', spraket ! .spro.ka/ 'Iimba'.
.

10

v se pronunta lvi, ca in cuvantul VCEre rvre:raJ. Uneori nu se

pronunta fmal, ca in cuvantul tolv /tol/ 'douasprezece'.
x apare doar in cuvinte de provenienta straina si se pronunta /ks/,
ca in cuvantul mixmaster /miksmastar/ 'mixer', sau 151 ca in cuvantul
xylofon /sylu'fu.n/ 'xilofon'.
z apare doar in cuvinte de provenienta straina si se pronunta lsi, ca
in cuvantul zoolog Isu: 'lu:gI 'zoolog'.

Accentul in limba norvegiana cade de obicei pe prima silaba vcere

fvre:rW. Cuvintele de provenienta straina nu se supun acestei reguli, de ex.
stasjon Ista ' su.n/ 'statie'.
Adaugarea de terminatie nu modifica de obicei nici lungimea
vocalei si nici accentul.
Trebuie inca mentionat un lueru foarte important, si anume, ca in
Iimba norvegiana exista un accent melodic sau muzical, denumit in
norvegiana tonem, care la randul lui poate fi accent ascutit (tonem I) sau
accent grav (tonem 2). Tonem 1 avem mai ales in euvinte monosilabice.
Accentul gray apare mai ales in euvinte bisilabice, sau in cuvinte
compuse. Cu ajutorul accentului melodic pot fi deosebite cuvintele care se
scriu identic, de ex. tanken /' ta'lkan/ 'taneul' T 1, in timp ee tanken
rtallkanJ 'gandul' T 2.

II. PARTILE DE VORBIRE

Cand vorbim sau scriem, folosim cuvinte de diferite feluri care

sunt legate in propozitii pe baza unor reguli gramaticale precise. Pentru a
putea explica in mod sistematic aceste reguli, cuvintele se impart in grupe,
numite parti de vorbire (in limba norvegiana ordklasser), pe baza un or
trasaturi cornune, in functie de flexiune sau dupa functia sintactica in
propozitie.
In gramatica norvegiana cea mai des intalnita clasificare este cea
traditionala, care opereaza cu urmatoarele 10 parti de vorbire: articol,
substantiv,
adjectiv,
numeral,
pronume,
verb, adverb, conjunctie,
prepozitie si interjectie. Acestea pot fa flexibile (se pot declina: articolul,
substantivul, adjectivul, numeralul, pronumele, sau conjuga: verbu1) sau
neflexibile (care nu se pot declina sau conjuga: adverbul, conjunctia,
prepozitia, interjectia),

11.1.ARTICOLUL

Articolul insoteste de obicei un substantiv

si poate fi nehotarat sau

hotarat

Articolul nehotarat sta in fata substantivului,

deci este proclitic,

~i poate fi de trei feluri: en, ei, et. Articolul nehotarat en preceda

substantivele masculine (de ex. en stol 'un scaun', en mann 'un barbat'), ei
pe cele feminine (ei bok '0 carte', ei and '0 rata'), el pe cele neutre (et
bard '0 mas!', et barn 'un copil').
"
In Iimba norvegiana nu exista articol nehotarat pentru plural, in
locul acestuia se foloseste uneori cuvantul noen 'niste, cativa, cateva'.
Articolul botarit al substantivului este enclitic, ca in suedeza,
daneza si islandeza, sau ca ~i in limba rom
(,om-ul'). Daca articolul
nehotarat al unui substantiv este et, atunci articolul hotarat corespunzator
va fi -et, in cazul substantivelor
care au articolul nehotarat en, articolul
hotarat va fi -en, iar in cazul celor care au articolul nehotarat ei, articolul
how vafi -Q.
en stol 'un scaun'
stolen 'scaunul'
ei bok '0 carte'
boka 'cartea'
et bord '0 masa'
bordet 'masa'
Pentru plural avem de obicei articolul hotarat -ene indiferent de
genu) substantivului
(stolene 'scaunele',
bokene 'cartile', bordene
'rnesele'), Pentru cateva substantive de genu) neutru articolul hotarat la
plural este -G. ibarna 'copiii', be(i)na 'picioarele', etc.).

ana.

at

Cand folosim articolul hotarat si cand eel nehotarat ?

Articolul nehotarat este folosit in cazul in care fiintcle sau
lucrurile denumite de substantiv nu sunt cunoscute vorbitorului sau nu au
fost mentionate anterior, III timp ce daca acestea sunt deja cunoscute sau
au fost deja mentionatc, se intrebuintcaza
articolul hotarat. "In afara de
aceasta regula generala mai exista ~ialtclc. care vor f tratate la substantiv.

lata un tabel reeapitulativ eu artieolul substantivului:

Maseulin
Feminin
Neutru

Singular,
nehotarat

Singular,
hotamt

en
el
et

-en
-a
-et

Plural,
nehotarat

Plural,
botarat
-ene
-ene
-ene/-a

Articolul hotarat al adjectivului este intotdcauna proclitic ~iare

la singular forma den pentru substantivele de genul maseulin ~ifeminin, si
forma det pentru substantivele neutre: den store hi/en 'rnasina (eea) mare',
den pene jenta 'fata (cea) frumoasa', del gule huset 'casa (cea) galbena',
Artieolul hotarat at adjectivului are la plural 0 singura forma, ~i
anume de, comuns tuturor substantivelor: de store bilene 'rnasinile (cele)
mari", de pene jentene 'fetele (eele) frumoase', de gule husene 'casele
(eele) galbene'.
"
In sintagmele den store hi/en si de store bilene euvintele den
respectiv de sunt articolul hotarat al adjectivului, iar -en si -ene artieolul
"
hotarat al substantivului. In
aeeste sintagme avem asa-numita 'dubla
determinare' (in norvegiana dobbelt bestemmelse), adica prezenta atat a
articolului hotarat al substantivului, cat ~i cea a articolului hotarat al
adjectivului.
Articolul hotarat al adjectivului din norvegiana se poate traduce ~i
echivala cu articolul adjectival 'eel, cea, cei, cele', dar spre deosebire de
limba romana, in norvegiana el nu poate fi omis. Exista unele exceptii ca
gamle Bergen 'vechiul Bergen', lille bror 'fratior'.

11.2. SUBSTANTIVUL

Substantivele sunt cuvinte care denumesc persoane (mann

'barbat', kvinne 'ferneie'), animale (rev 'vulpe', leve 'leu'), obiecte
neinsufletite (bord 'rnasa', yegg 'perete') si lucruri abstracte: insusiri
(skj(}nnhet 'frumusete', styrke 'tarie'), stari (s~vn 'somn') sau concepte
ifrihet 'libertate').
Substantive Ie pot fi nume comune (care denumesc lucruri,
calitati, actiuni etc., de ex. hi! 'rnasina', godhet 'bunatate', reise
'calatorie') sau Burne proprii (nume de persoane, locuri geografice, de ex.
Kari (nume de fata), Norge 'Norvegia', Nilen 'Nilul')
Determinarea
Determinarea substantive lor este semnalata de prezenta sau
absenta articolului. Substantive le pot fi deci articulate sau nearticulate.
De obicei un substantiv este insotit de un articol, care poate fi, asa
cum am vazut, de doua feluri: nehotarat sau hotarat, Astfel, in limba
norvegiana substantivul poate avea 0 forma nehotarata, lnsotita de
articolul nehotarat proclitic, si 0 forma hotarat~ cu articolul hotarat
enclitic.
Substantivul este insotit de articolul nehotarat, daca este vorba
despre ceva necunoscut sau despre ceva ce n-a fost amintit anterior. (Det
var en gang en konge som hadde tre senner. 'A fost odata un rege care
avea trei fii,'). Articolul nehotarat se foloseste si cand un substantiv spune
ceva despre calitatile, insusirile unei persoane (Han er et geni. 'EI este un
geniu. '), sau cand substantivul este insotit de un adjectiv. (Han er en klok
student. 'EI este un student destept, ')
Nu se articuleaza substantivele care indica profesia sau
nationalitatea. (Han er lege. '"El este medic'. Han er tysker. 'EI este
german. '), Daca Insa este de fata ~iun adjectiv care preceda substantivul,

atunci trebuie sa avem articol (Han er en god lege. 'El este un medic
bun. ').
Nu avem articol, cand adjectivul care se adauga substantivului,
clasifica, (Han er katolsk prest. 'EI este preot catolic. ') Articolul se omite
si in cazul in care substantive Ie care denumesc titluri sau profesii, stau in
fata un or nume proprii (Kong Harald 'regele Harald', tannlege Olsen
'medicul stomatolog Olsen'), exceptie facand situatia cand este vorba
despre artisti, (maleren Munch 'pictorul Munch').
Numele de materie nu primesc articol, daca sunt folosite in
general (Jeg liker ikke melk. 'Nu-mi place laptele' sau Jern er et metall.
'Fierul este un metal'.)
Nu folosim articol cand vorbim despre ceva in general (Vann
koker ved 1 00 ~.' Apa fierbe la 100. '), dar cand faeem anumite precizari,
spun em ceva mai mult despre un lucru general, avem articol hotarat.
(Vannet i vare brenner er rent. 'Apa din fantanile noastre este curata.')
Intr-o serie de expresii idiomatice, expresii in care verbul si
substantivul sunt strans legate, nu avem articol (hoppe tau 'a sari coarda',
lage mat 'a face mancare', spise middag 'a manoa pranzul', kjore bil ' a
conduce masina', bygge hus 'a construi casa', dyrke korn 'a cultiva
cereale'). La fel, nici in expresii cu dubla componenta fro og (Vii 'credinta
si indoiala', hus og hytte 'casa si cabana', hest og kjerre 'cal ~icaruta', etc.
"
Intotdeauna se pune forma nearticulata a substantivului dupa hver,
hvert 'fiecare' (hver bok 'fiecare carte', hvert barn 'fiecare copil'), dupa
hvilken, hvilket, hvilke 'care' (hvilken skole 'care scoala', hvilket bord
'care masa', hvilke baker 'care carti'), hva slags 'ce fel de' (hva slags bok
'ce fel de carte'), dupa noen 'cativa, cateva' (noen dager 'cateva zile'),
ingen 'nici un, nici 0' (ingen bil 'nici 0 masina') , noe 'ceva' (noe bred
'ceva paine'), mange 'multi, multe', flere 'mai multi, mai multe' (mange
barn 'multi copii'), dupa numeral (to dager 'doua zile', eu exceptia unor
constructii ca de to dagene 'cele doua zile').
Nume de lari la singular nu se articuleaza (Frankrike, Tysklandi,
spre deosebire de romans (Franta, Germania).
Cazuri cu fluctuatie avem dupa aile 'toti, toate', SQI11nZe 'aceleasi,
aceeasi', si in expresii de timp cu neste 'urmatorul' ineste dog/en) 'ziua
urmatoare '), forrige 'trecut' ~ siste 'ultim, ultima' (siste time/n) 'ultima
ora'), helte) 'intreg' (i hele dag, dar hele dagen 'toata ziua") .. forste ifor
forste Rang '(pentru) prima oara', darji.)rsle uken 'prima saptamana').
A

Articol hotarat se foloseste, cand ceva este cunoscut, identifieat,

precizat, fiind amintit anterior. (Det gikk en mann pa veien. Mannen som
du
pa veien. var min bror. ope drum mergea un barbat, Barbatul, pe
care I-ai vazut pe drum, este fratele meu. '), daca ceva este cunoscut din
context (In exemplul Vi har kjept et gammelt hus. Take! Ina repareres,
derene ma males. 'Am curnparat 0 casa veche. Acoperisul trebuie reparat,
iar usile trebuie vopsite.', in pofida faptului ca n-au fost amintite anterior,
folosim articolul hotarat, pentru ea ne dam seama ca acoperisul si usile
apartin easei.), sau daca eeva devine mai bine defmit cu ajutorul unei
informatii in plus (bi/en pa bildet 'rnasina din poza'),
A vern articol hotarat, cand vorbim despre un tip sau specie
(Hvalen er pattedyr. 'Balena este mamifer. '), daca insa ne referim 1a
specie, gen sau class ca ansamblu, atunci nu. (Hun elsker katter, men hater
hunder. 'Iubeste pisicile, dar uraste cainii'),
Ca ~i in limba ro nl ana, substantivul este articulat cu articolul
hotarat, daca este unnat de pronume posesiv (bilen hans 'masina lui') sau
de constructie perifrastica care indica posesia (huset til Per 'casa lui Per').
Daca este precedat de un pronume posesiv sau de un substantiv la genitiv,
substantivul n-are articol (min bil 'rnasina mea, a mea masina', Pers hus
'casa lui Per, a lui Per casa'),
Trebuie mentionat, ca in limba romana adeseori dupa prepozitie
se foloseste forma nearticulata a substantivuJui, in timp ce in norvegiana
substantivul are articol hotarat. (Del er mange mennesker pit gala. ~Sunt
multi oameni pe strada'. Jeg skal til byen. 'Ma due in oras")

sa

Genul
Substantivele pot fi usor recunoscute cand au in fata un artie 0 I
nehotarat: en mann 'un barb at' , ei bok '0 carte', el bord '0 masa'. Acest
articol nehotarat indica si genul substantivului.
Substantivele norvegiene pot fi de trei genuri: masculine (ell
articolul nehotarat en si articolul hotarat -en), feminine (cu articolul
nehotarat ei sau en si articolul hotarat -a sau -en) si neutre (ell articolul
nehotarat et si articolul hotarat -et). Articolul hotarat -a pentru genul
feminin a fost introdus in bokrnal odata ell reforma ortografica din 1917.
Pentru 0 serie de substantive feminine este obligatoriu articolul hotarat -a:

kua 'vaca', geita 'capra',/itrua

-bradul',jenta

'fata', kjerringa 'ferneia',

etc. Pentru alte substantive feminine se poate alcge intre terminatiile

- en si

-a: kirken/kirka

'biserica', ferden/ferda 'calatoria', tiden/tida 'timpul',

boken/boka 'cartea', etc.
In bokrnalul traditional (riksmal) exista doar doua genuri: genul
comun (eu articolul nehotarat en, care inglobeaza genul masculin si
feminin) si genul neutru (cu articolul nehotarat et).
Cum ne putem da seama, daca un substantiv este de genul
masculin, feminin sau neutru? Nu exista reguli logice pentru acesta, din
forma substantivului de obicei nu reiese genul, Articolele trebuie invatate
ca atare.
Exista totusi anumite indicii, care pot fi de ajutor, dar trebuie stiut
totodata, ca si exceptiile sunt numeroase.
In urmatoarele cazuri genul substantivului se poate deduce si din
term inatie:
Sunt masculine substantivele care se termina in -dom (visdom
'Intelepciune', fattigdom 'saracie'), -er (kerer 'profesor', arbeider
'rnuncitor', dar ~i multe exceptii, ca et semester 'semestru'), -else (ovelse
'exercitiu', oversettelse 'traducere' etc., dar cu doua exceptii et vcerelse
"incaperc, camera' ~iet spokelse 'fantoma'), -het ifrihet 'libertate' etc.),
-nad (seknad 'cerere'), -ning (bygning 'cladire'), -sjon ifunksjon 'functie',
reaksjon 'reactie'),
Substantive Ie care se termina in -ing pot fi feminine sau
masculine (ei/en bygging 'construire, constructie'), cele care se terrnina in
-inne (ei/en kererinne
'profesoara, invatatoare') sau -ske (eilen
sykepleierske 'asistenta / sora rnedicala') sunt feminine, dar pot avea ca
articol nehotarat si ei si en.
Sunt de genul neutru substantivele care se termina in -al (arsenal
'arsenal' etc., cu exceptia en festival 'festival'), -domme (herredemme
'stapanire', keiserdomme 'imparatie'), -em (fonem 'fonem'), -eri (trykkeri
'tipografie, imprimerie', snekkeri 'tarnplaric'), -iv (arkiv 'arhiva'), ..gram
(program
'program'),
-iv (motiv
'rnotiv'),
-ment (departement
'departament,
minister'),
-krati (demokrati
'democratic'),
-meter
(termometer 'termornetru'), -om (atom 'atom', diplom 'diploma'), -skap
(selskap 'societate', ekteskap 'casatorie, casnicie', dar ~imulte exceptii ca
en kunnskap 'cunostinta',
en egenskap 'Insusire. trasatura'), -fet
iuniversitet 'universitate' .fakultet 'facultate ', dar en majestet 'maiestate"),
-um ivolunt 'volum', gymnasium 'liceu ').

lR

Numarul
Substantivul are forme diferite pentru a indica numarul, Numarul
este 0 categorie gramaticala care arata, daca este vorba de unul sau mai
multe exemplare de acelasi fel (fiinte, obiecte etc.). Exista numarul
singular si plural.
Pluralul substantive lor se formeaza de regula eu ajutorul
terminatiei -er: byer, 'erase', stoler 'scaune'. Substantivele monosilabice
de genul neutru nu primesc terminatie la plural: et hus '0 casa' - hus
'case'. Exista desigur ~iexceptii, cum ar fi substantive masculine care nu
primese term inatie, ca en sko 'un pantof' - sko 'pantofi', en ling 'un lucru'
- ting 'Iucruri', sau substantive neutre monosilabice care prim esc
terminatie, ca et sted 'un loc' - steder 'Iocuri', etc.
La substantivele care se termina in -el, -en ~i -er se face contractie
la plural: en onkel 'un unchi'- onkler 'unchi', en hybel '0 garsoniera"hybler 'garsoniere', etc.
Substantivele care se termina in -er si sunt derivate din verbe,
primesc la plural doar -e: en lcerer 'un profesor'-lrerere 'profesori'. Alte
substantive care se termina in -er formeaza pluralul astfel: cele
masculine ca en vinter '0 iama"- vintrer 'ierni', en sommer '0 vara' somrer 'veri', cele neutre ca et kloster '0 manastirev- klostre 'rnanastiri',
et monster 'un mode], 0 mostra"- monstre 'modele, mostre'.
Exista cateva substantive,
care la plural sufera ~i anumite
alternante vocalice, avand astfel forme de plural neregulate. In aceasta
grupa intra substantive care denumesc relatii de rudenie (en bror 'un frate '
- bredre 'frati', eilen datter '0 fiica'> detre/detrer 'fiice', enfar 'un tata'fedre 'tali', ei/en mar '0 mama' - medre/modrer 'marne'), parti ale
corpului (en fat 'un picior' - fatter 'picioare', eilen hand/hand '0 mana'hender 'rnaini', et kne 'un genunchi'- kncer 'genunchi', ei/en tann 'un
dinte"- tenner 'dinti', eilen
'un deget de la picior' - tier 'degete de la
picior') si anumite animale (eilen and '0 rata'- ender 'rate', eilen gas '0
gasca'- gjess 'gaste', ei/en ku '0 vaca"- kyr 'vaei').
Aite substantive eu alternants vocalica sunt: en mann 'un barbat'
- menn
'barbati', en bonde 'un taran'> -bonder 'tarani', en hovedstad '0
.
capltalcl' - hoyedsteder
---- ._ -- 'capitale', eilen strand 'un farm, un strand' strender 'tarmuri, stranduri', eilen bok '0 carte' - boker 'carti', ei/en rot '0
rAdacina' - rotter 'radacini', eilen bot :c amenda' - boter 'amenzi', en/ei
kraft '0 putcrc"- krefter 'puteri', en/ei natt '0 noapte'-nelter 'nopti', et Ire

ta

___

.~.

'un copac' - trier 'copaci',

et handkle 'un prosop' - handklcer 'prosoape',

etc.
Trebuie sa amintim, ca 0 serie de substantive pot fi folosite doar la
singular, ele fiind defective la plural. Grupate semantic acestea denumesc
materii (gull "aur", Sf}/V 'argint', sukker 'zahar', voks 'ceara', ull 'lana'),
insus iri si stari (godhet 'bunatate', ondskap 'rautate', lykke 'fericire', sovn
'sornn'). Nu au plural nici substantive colective ca mat 'rnancare', drikke
'bautura', lov 'frunzis', etc.
In acelasi timp exists unele substantive care pot fi folosite numai
la plural. Dintre acestea unele denota fiinte, persoane, caforeldre 'parinti',
sosken 'frati ~i surori', altele animale, ca hens 'pasari de curte', lucruri,
cum ar fi briller 'ochelari', gronnsaker 'legume, zarzavaturi', penger
'bani', klcer 'haine', sau epidemii ca meslinger 'pojar', vannkopper

'varicela' .
Forma hotarata a substantive lor la plural se formeaza prin alipirea
terminatiei -ene, de fapt a articolului hotarat -ene, indiferent de genul
substantivului. Exista ~j cateva substantive, putine la numar, cum ar fi
barn 'eopil', beti)n 'picior', care primesc terminatia -a. (harna 'copiii',
he(i)na 'picioarele')

Declinarea
Substantivele se declina in numar (stol fa singular, stoler la
plural), in caz (stolen la nominativ, stolens la genitiv) si in functie de
articol (forme ell articol nehotarat, forme eu articol hotarat),
Cele mai importante reguli de declinare a substantivelor, inclusiv
a celor neregulate, sunt rezumate in tabelul urmator, in care sunt
prezentate ambele forme, de singular si de plural, atat forma articulata cat
si forma nearticulata,

Singular cu
articol
nehotarat

Singular cu
articol botarat

Plural cu articol

en stol
'un scaun
ell onke/

stolen 'scaunul'

stoler 'seaune'

onkelen

onkler 'unchi'

. 'un unchi'
~--

'unchiul'

-.

nehotarat

Plural cu
articol
hotarat
stolene
'scaunele '
onklene

'unchii'

Singular cu

articol

Singular cu
articol hotarat

Plural cu articol
nebotarat

lcereren
'profesorul'
vinteren 'iarna'

lcerere
'Qrofesori'
vintrer 'iemi'

nehotirat
en lcerer

'un profeso~'
en vinter
'0

iarna'
broren 'fratele'

en bror

brodre 'frati'

'0

articol
hotarit
lcererne
'Qrofesorii'
vintrene

'iemile'
brodrene

'fratii'

'un frate'
ei jente

Pluralcu

fata'

jenta

'fata'

jenter

'fete'

jentene

'fetele'
ei/en bok

carte'

'0

ei/en

gas

gasca'

'0

eilen mus

'un soarece'
et bard
'0

boka/boken

boker 'carti'

b{}kene

'cartea'
gasa/gasen

'cartile'
.r
gjess 'gaste'

'gasca'
musalmusen

'gastele'
mus 'soarec i'

'soarecele'
bordet'masa'

bord'mese'

bordene

'mesele'
bildet 'poza'

poza'
et tre
'un copac'

musene

'soarecii'

masa'

et hi/de

gjessene

bilder 'poze'

bildene

trcer 'copaci'

]?_ozele'
trcerne
'copacii'

'0

treet 'copacul'

Cazul
Substantivele prezentate pana acum au aparut la forma de
nominativ, adica au fost la cazul nominativ. In afara de forma de
nominativ, in limba norvegiana substantivele au ~iforma de genitiv,
Genitivul se formeaza prin alipirea terminatiei -s la forma de
nominativ a substantivului, Daca substantivul mai are 0 terrninatie (de ex.
tenninatia specifica formei hotarate, singular -en sau plural -ene) -s se
adauga la fOJTIla respectiva, Exemple: Pens hi! 'masina lui Per', guttens
ball 'mingea baiatului', gatenes navn 'nurnele strazii'.
Unele nume proprii au forme speciale, de ex. Kristi fodsel
'n~tcrea lui Cristos'.
A

Daca nominativul se termina in -s, intrebuintam apostroful ca in

exemplul Nils' bi! 'rnasina lui Nils'.
Daca avem genitiv de grup, doar ultimul cuvant primeste -s, ca in
exemplul Asbjornsen og Moes eventyr 'basmele lui Asbjernsen ~i Moe'.
Genitivul substantivului este folosit destul rar. Se prefera mai
degraba forme analitiee (sennen til Per in loc de Pers senn 'fiul lui Per').
Forma sintetica cu genitivul are earacter solemn, ~i este rar IntiUnita in
limba vorbita (hagens blomster 'florile gradinii', lcererens senn 'fiul
profesorului') Aceste constructii sunt percepute ea greoaie, se folosese
mult mai rar decat in trecut, azi preferandu-se parafrazarea eu prepozitie:
prisen pa hi/en in loc de bi/ens pris 'pretul masinii', kongen i Norge in loc
de Norges konge 'regele Norvegiei'. In anumite expresii insa este
obligatorie forma sintetica eu genitiv: livets gang 'rnersul vietii', verden')
ende 'sfarsitul/capatul lumii', nattens sevn 'somnul de noapte', etc.
Reminiscente din limba veehe, unde prepozitia til eerea genitivul,
sunt til bords 'la rnasa', til fats 'pc jos', til skogs 'in padure', til fjells 'in
munti', til sjos 'la mare'.
Dativul poate fi intalnit doar in cateva expresii idiomatiec, ea pa
tide 'la timp' (Del var pa tide. 'A fost si timpul!'), i live "in viata', av
garde 'din loc', etc.
A

Substantive compuse
Norvegiana alcatuieste ell mare usurinta, ca si limba germana,
cuvinte compuse, Ceea ce in limbile romanice poate fi redat eu ajutorul a
trei sau mai multe cuvinte, se poate com prima intr-un singur cuvant
norvegian. lata un exempJu: ferstedivisjonsfotballspiller
'jucator de fotbal
din prima divizie'.
Genul substantivului eompus este dat de ultima components : en
sykkeltur 'tur ciclist, plimbare eu bicieleta' = en sykkel 'bicicleta' + en fur
'tur, plimbare, excursie', et sykkelhjul 'roata de bicicleta' = en sykkel
'bicicleta' + et hjul 'roata'. Primul element din cuvantul com pus poate fi
desigur nu numai substantiv, ci si alta parte de vorbire, de ex. adjeetiv
(snarve i 'scurtatura' , varmtvann
'apa calda'), numeral (firkant
'dreptunghi', hundrear 'secol'), verb ireiseselskap 'societate de turisrn'.
sovevogn 'vagon de donn it'. skrivebord 'rnasa de scris, birou'), prepozitie
(opprop 'apcl, chemare ', overlege 'rnedic-sef'. overtro 'superstitie),

pronume (seivmord 'suicid'), adverb (bakgrunn 'fundal', hjemmehjelp

'ajutor in casa').
in cazul in care prima componenta este substantiv, aceasta este
aproape intotdeauna 1a singular, cu unele exceptii, ca blomsterbutikk
'tlorarie' (en blomst '0 floare', blomster 'flori', butikk 'rnagazin'),
fedreland 'pattie' (unde en far 'un tata',Jedre 'tati', land 'lara').
Cuvintele se pot compune direct (ex. dameklcer 'haine de dama',
sommer/erie 'vacanta de vara'), adeseori insa este nevoie de un sunet de
legatura, care poate fi -e sau -s.
Sunetul de legatura ---e se foloseste, daca primul element din
cuvantul compus este persoana, animal sau planta: barn + e + hage =
barnehage 'gradinita' , barnebarn 'nepot de bunic', svinekjett 'carne de
pore', bjorkelev 'frunzis de mesteacan', etc.
Se foloseste ca sunet de legatura -s (de fapt s-ul genitivului), daca
prima componenta este la genitiv (morsmal 'Iimba materna', arstid
'anotimp', landsmann 'compatriot'), daca prima component! este un
cuvant imprurnutat ce se termina in -ion, -sjon, -tel, -ment (de ex.
religionshistorie ~istoria religilor', universitetslektor 'lector universitar',
departementsleder 'sef de departament'), daca prima componenta
se
termina in -dam, -else, -he I, -nad. -ing (cu unele exceptii ca vikingtid
'epoca vikingilor', campingplass 'Ioe de camping'), -ning, -skap, -sel, et, -ed etc. (de ex. barndomsminne 'amintire din copilarie' .forlovelsesring
'inel de logodna', kjcerlighetsdikt 'poezie de dragoste', soknadsskjema
'formular de cerere', levnetslep 'autobiografie',
manedslonn 'salariu
lunar'), ~iin cazul in care prima componenta la randul ei este un cuvant
compus (de ex. rodvinsflaske 'sticla de yin rosu', kaldtvannskran 'robinet
de apa rece').

11.3. ADJECTIVUL

Adjectivul indica calitati, insusiri ale substantive lor. (et lite barn
'un copil mic'). Cu aite cuvinte, adjectivul califica, descrie un substantive
Valoare adjectivala pot avea si participiile verbelor. (et gratende
barn 'un copil care plange', et sunket skip '0 nava scufundata' . en steinet
vei 'en drum pietros').
In limba norvegiana adjectivul sta inaintea substantivului pe care
,..
il determina. (en liten gull 'un baiat mic', et redt ep/e 'un mar rosu'), In
aceste exemple adjectivul are functie de atribut pe langa substantivul
determinate
Spre deosebire de limba romana, adjectivul nu poate fi asezat
direct dupa substantive (en liten gull, si nu en guH liten). Totusi adjectivul
poate sta in propozitie dupa substantiv, ins a doar cu conditia ca sa fie
de spirt it de acesta printr-un verb. in acest caz adjectivul va avea rol de
nume predicativ in propozitie, (Dette eplet er root. 'Acest mar este rosu, ')
Dupa verbe ca a gjere 'a face', a male 'a vopsi' adjectivul poate
avea functie de element predicativ ,.. complementar, referindu-se de data
aceasta la un complement direct. In acest caz adjectivul se acorda cu
complementul direct. (De malte huset rodt ... Ei au vopsit casa in rosu', De
malte stolen red. 'Ei au vopsit scaunul in rosu")
Adjectivul si participiul trecut al verbelor tari se acorda eu
substantivul pe care 11deterrnina. Participiul prezent se termina in -ende, si
nu l~i schimba forma.
A

Declinarea adjcctivului
Adjeetive1e pot fi declinate in gen ~i numar, De asemenea, ele pot
avca forme nchotarate si hotaratc,
Tabelul urmator prczinta declinarea adjeetivului pen 'frumos':

Singular co
articol
nehotarat

Singular co
articol hotarat

Plural cu articol
nehotarat

en pen stol

den pene stolen

pene stoler

'un seaun
frumos'

'scaunul frumos'

'scaune frumoase'

eipenjente

den pene jenta

penejenter

de pene jentene

'fete frumoase'

'fetele
frumoase'

del pene bildet

pene bilder

de pene bildene

'poza frumoasa'

'poze frurnoase'

'pozele
frumoase'

fata
frumoasa'
'0

et pent hi/de
'0

poza

frumoasa'

'fata frumoasa'

' Plural cu -~
articol botarat

de pene s(o'en;l ,
'scaunele
frumoase'

Dupa cum se poate vedea, regula de baza este, ca adjectivul

primeste un -/ la neutru, forma nehotarata, si un -e la plural si la toate
fonnele hotarate.
Adjectivele care se termina in vocala lunga in silaba accentuata,
primesc terminatia -tt la neutru, vocal a devenind scurta, (ny. nytt, nye
'nou, noua, noi')
Consoanele duble se simplifica in fata lui -1. sann - sant
'adevarat', gronn - grant 'verde'. Exceptii suntfullt 'plin', visst 'anumit',
spisst 'ascutit' etc.
Adjective care se termina pe -el, -er si -en pierd e-ul neaccentuat,
cand se adauga un -e fina1. Daca exista consoana dubla, se simplifica, Este
cazul unor adjective ca gammel 'batran, vechi', vakker 'frumos', doven
'Ienes' (gammel, gammelt, gamle; vakker, vakkert. vakre; doven, dovent,
dovne). Fonnele de participiu trecut se comporta la fel.
Adjectivcle care se termina in -In, primesc doi m inainte de
terrninatia -e. idum 'prost', dum I, dumme)
Exista desigur si adjective care nu primesc ori -I, ori -e, precum ~i
adjective invariabile.
Adjectivele care care nu primesc -I la neutru sunt cele care se
tennina in -ig sau -lig (he/dig 'norocos', lykkelig 'fericit', ex. et lykkelig
menneske 'un om fericit'), in -d sau -dd ifremmed 'strain' ..glad 'bucuros' ~
redd 'Infricosat, speriat', absurd 'absurd', herd ~invatat', solid 'solid'.
stupid 'stupid'), in --/I (lett 'usor"), -et (steinet 'pietros'), ~i majoritatea
celor care se termina in -sk inorsk 'norvcgian ' ~ engelsk 'englez).

Adjectivele falsk 'fals', frisk 'sanatos', fersk 'proaspat', rask 'rapid' sunt
exceptii, formele lor de neutru fiindfalskt, friskt ..ferskt, raskt.
serie de adjective primesc -f( la neutru, dar pot sa nu primeasca
-e la plural si la forma hotArata, de ex. bla 'albastru', gra 'gri, cenusiu', ra
'crud' etc. (et blatt hefte 'un caiet albastru', det blare) heftet 'caietul
albastru', blare) hefter 'caiete albastre' etc.)
Exista si adjective invariabile ca sjalu 'gelos', edru 'sobru, lucid,
dezbatat', sky 'sfios, timid', bra 'bun', tro ,fidel', sta Ioineapatanat'~ Sill
'viclean', ru 'aspru, grosolan', kry 'rnandru, voinic', lilla 'violet', stille
'Iinistit, calm', ode 'pustiu, gol', felles 'comun', avsides 'indepartat',
gratis 'gratis' etc. Cateva exemple: den sky jenta 'fata sfioasa', den bra
bokal-en 'cartea buna'
Cel mai neregulat adjectiv este liten 'mic'. In tabelul urmator se
poate urmari declinarea acestui adjectiv:

Singular cu
articol
nehotarat

Singular cu
articol hotarat

Plural cu
articol
nehotarat

Plural co
articol hotiirat

en liten stol
'un scaun

sma stoler
'scaune mici'

ei lita jente
'0 fata mica'

den lille stolen

'scaunul (eel)
mic'
den lille jenta
'fata (cea) mica'

et lite bilde
'0 poza mica'

del lille bildet

'poza (cea) mica'

sma bilder
'poze rnici'

de sma stolene
'scaunele
(cele) mici'
de sma jentene
'fetele (cele)
mici'
de sma bildene
'pozele (cele)
miei'

mic'

sma jenter
'fete mici'

Adjectivul poate fi folosit atributival sau ca nume predicativ.

AdjectivuI eu functie de nurne predieativ apare dupa verbele vcere 'a fi',
bli "a deveni',
hete 'a se numi', etc. Cand are functie de nume
predicativ, adjectivul se acorda eu substantivul care are functie de subiect
in propozitie 1. (Ep/el er rodt. 'Marui este rosu, '). Fonnelc adjectivului sunt

Nu cstc acord intre numele prcdicativ ~isubiect, cand adjcctivul este parte
cornponenta a unei expresii idiornaticc (De er glad i hverandre. 'Ei se iubesc.',
sau cand se spune ceva in general (Mat er dyrt i Norge. Mancarea este scurnpa
in Norvcgia ')
1

in acest caz identice cu cele ale adjectivului eu functie atributiva dintr-un

grup nominal in care substantivul este la forma nehotarata, (et redt eple
'un mar rosu').
Daca adjectivul eu functie de atribut este asezat inaintea unui
substantiv la forma hotarati\, se produe urmatoarele modificari : adjectivul
primeste terminatia -e si este insotit de articolul hotarat al adjectivului,
care este intotdeuna proelitic (del rode eplet 'rnarul (eel) rosu'),
Daca substantivul este la plural, adjectivul primeste intotdeauna
terminatia -e, indiferent ca substantivul este la forma hotarata sau
nehotarata irede epler 'mere rosii', de rode eplene 'merele (ceIe) rosii'),
Dupa un pronume posesiv sau un substantiv la genitiv, adjectivul
primeste intotdeauna terminatia -e (mitt store hus 'casa mea mare', Annes
store hus 'casa mare a Annei'), iar substantivul nu se articuleaza (nici cu
artico) hotarat si nici eu artico) nehotarat):
min store bil 'masina mea mare'
mitt store hus 'casa mea mare'
mine store biler 'masinile mele mari'
mine store hus 'casele mele mari'
Adjectivul primeste terminatia -e si in cazul in care pronumele
posesiv vine la sfarsitul sintagmei, deosebirea este ca substantivul este
articulat.
den store bi/en min 'rnasina mea mare' det store huset mitt 'casa mea mare'
de store bi/ene mine 'rnasinile mele marl' de store husene mine 'casele me]e man'
Adjectivele annen 'alt, alta' ~i egen 'propriu'
destul de neregulata:

Singularforma
nehotarita
en annen stol
'un alt scaun'
ei anna / en
annen bok
._'0 alta carte'
et anne! rOl11
'0 alta camera'
.._

au si ele declinare

Singularforma
hotarita

Pluralforma
nehotarati

Plural - forma
hotarata

den andre stolen

'celalalt scaun ~
den andre boka/en 'cealalta
carte'
de! andre
rommet
'cealalta camera'

andre stoler
'alte scaune'
andre boker
alte carti'

de andre stolene
'celelalte scaune '
de andre bokene
'celelalte carti'

andre rom
~aite carriere'

de andre rommene
'ccicialte camere'

!
I
I

Adjectivul egen 'propriu' se declina astfel:

Pluralforma
hotarata

Singular forma
nehotarata

Singular - forma
hotarita

Plural- forma
nehotarata

en egen stol
'un scaun
. ..

den egne stolen

'scaunu) propriu'

eilen egen bok

'0 carte
. proprie'

den egne bokai-en

'cartea proprie'

deegne
stolene
'scaunele
. proprii'
egne baker
deegne
'c!rti proprii'
bekene
'cartile
proprii'
egne rom
de egne
'eamere propri i' rommene
'camerele
proprii'

propnu

et eget rom
'0 camera
proprie'

del egne rommet

'camera proprie'

egne stoler
'scaune
proprii'

Dupa pronume posesiv egen 'propriu'are

min egen stol 'propriul meu scaun'
min egen bok 'propria mea carte'
mitt eget rOln 'propria mea camera'

formele:

mine egne stoler 'propriile mele scaune'

mine egne baker 'propriile mele carp'
"line egne rom 'propriile mele camere'

Trebuie remarcat, ca egen este singurul adjectiv care l~i pastreaza

forma nehotarata dupa pronume posesiv. De asemenea, trebuie stiut, ca
atunci cand se foloseste egen impreuna eu substantivul, pronumele posesiv
trebuie sa stea in fata.

Cand folosim forma hotarata si cand folosim forma nehotarata a

adjectivului?
Adjectivele au forma nehotarata, daca nu au in fata articol (star bil
'masina mare'), dupa articol nehotarat (en stor bil 0 masina mare'), dupa
numeral (eft start hus '0 casa mare', to store hus 'doua case mari'), dupa
ikke noen, ikke noe, ingen 'nici un, nici 0' (ikke noe rodt ep/e 'nici un mar
rosu'), dupa hver, hvert 'fiecare ' (hvert lite bord 'fiecare masa mica'),
dupa enhver, ethvert 'orice, oricare' ~all, alt 'tot, toata' (all god mat 'toata
mancarea buna'), rcspectiv cand adjectivul
este folosit ca nume predicativ .
....
tHuset er stort, 'Casa este mare, '), In toate aceste cazuri adjectivu) se
acorda 111 gen si numar eu substantivul pe care il detcnn ina.

forma hoHirata a adjectivului dupa articol hotarat

(den hvite bilen 'rnasina alba'), dupa pronume demonstrativ (denne store
bilen 'aceasta masina mare'), dupa pronume posesiv (min lille venn 'rnicul
meu prieten '), dupa pronume personal (jeg arme mann 'eu om sarman ~),
dupa genitiv (Jons nye frakk 'paltonul nou al lui Jon'), cateodata in fata
substantivului fara articol proclitic (kjcere venn 'prieten drag'), in expresii
prepozitionale de genul i hele dag 'toata ziua', midt pa lyse dagen 'in plina
zi, ziua in amiaza mare', i verste fall 'In eel mai rau caz', med storste
forneyelse 'eu cea mai mare placere', apoi dupa ferste 'primul/-a', siste
'ultimull-a', neste 'urmatorul/urmatoarea',
samme 'acelasi, aceeasi' (siste
offentlige debatt 'ultima dezbatere publica'),
Se utilizeaza

Adjectivul hel, helt, pI. hele 'intreg, in treaga, intregi' nu se

foloseste decat cu substantive numerabile. Cand substantivul este la forma
nearticulata, se foloseste hel, helt, daca este la forma hotarata, atunci he/e.
"
In sintagma hele tiden 'tot timpul' substantivul primeste doar articolul
hotarat enclitic, articolul hotarat al adjectivului se omite in fata lui hele.
Adjectivul mange se foloseste cu substantive numerabile, iar mye
eu cele nenumerabile.
(mange boker 'multe carti', mye mat 'rnulta
mancare'). Folosirea lor coincide eu utilizarea lui 'many' si 'much' in
engleza.

Gradele de comparatie ale adjectivului

Adjectivul in limba norvegiana are urmatoarele trei grade de
comparatie: pozitiv, comparativ si superlativ. Comparativul se formeaza
de obicei prin adaugarea terminatiei -ere, iar superlativul prin adaugarea
terminatiei -est.
Pozitiv
..l!__en 'frumos'
klok 'de~tept'
rask 'rapid'
rik 'bogat'

Comparativ
penere 'mai frumos'
kloke re 'mai de~tep_t~
raskere 'mai rapid'
rikere 'rnai bogat'

Sup_erlativ
_penes! 'eel mai frumos'
klokest 'cel mai destept'
raskest 'ce I mai rapid'
rikest 'eel mai bogat'

Adjectivcle
care se term ina in -er, -el si -en 111 silabc
neaccentuatc, isi pierd -e-ul neaccentuat, cand primesc terminatiile -ere si
-est; cu altc cuvinte, ele se contracteaza,

Pozitiv
sikker'si
moden
co t'

ur'
'matur,

Com arativ

Su erlativ

sikrere 'mai si ur'

modnere 'mai matur,
mai co t'

sikrest 'eel mai si r'

modnest 'eel mai matur ,
eel mai co t'

Daca adjeetivul se termina in -ig, -fig sau -som, atunei va avea

terminatiile -ere la comparativ si -sf la superlativ.
Pozitiv
hygge/ig 'placut'

Comparativ

Superlativ

hyggeligere 'mai placur

vanskelig 'dificil,
greu'
heldig 'norocos'

vanskeligere 'mai
dificil, mai greu'
heldigere 'mai norocos'

morsom
'amuzant'

morsommere
'mai amuzant'

hyggeligst 'eel mai

_QUieut'
vanskeligst 'eel mai
dificil, eel mai greu'
heldigst 'eel mai
noroeos'
morsomst
'eel mai amuzant'

Unele adjective nu au forme flexionare proprii pentru eomparativ

si superlativ, ci formeaza aceste forme analitic : comparativul eu ajutorul
cuvantului mer 'mai (mult)', iar superlativul eu mest 'eel mai (mult)'. in
aceasta categorie intra adjective care se termina in -sk (si au mai multe
silabe), -isk, -s, -en, -eue) ~i -ed, preeum si formele de partieipiu prezent ~i
trecut.
Pozitiv

Comparativ

Su~rlativ

praktisk 'practie'

mer praktisk
'mai practic'
mer spennende
'mai captivant'
mer avsides
'mai indepartat~
mer gyllen

mest praktisk
'eel mai practic'
mest spennende
'cel mai captivant'
mest avsides
'cel mai indepartat'
mest gyllen
'eel mai auriu'

spennende
'eaptivant'
avsides
"indepartat'
gyllen 'auriu'

'rnai aurin'

La unele adjective apar alternante vocalice la comparativ

superlativ, terminatiile -re si =st insa aceste adjective Ie primesc,
Pozitiv
star 'mare'

eu'
tun
liten'mie'

Com arativ
storre 'mai mare'

eu'
mindre 'mai mic'

~l

Su

rlativ
sterst 'eel mai mare'
n sf 'eel mai tanar'
minst 'eel mai mic'

Anurnite adjective au forme neregulate la comparativ si

superlativ, de exemplu god 'bun', gammel 'batran, vechi', liten 'mic', mye
'mult', mange 'multi, muite'. Aceste forme se schimba complet, 0 anumita
regularitate existand totusi in faptul ca fonnele de comparativ se termina
in -re, iar cele de superlativ in -st.
Pozitiv
god, bra 'bun'
gamme/ 'batran,

Comparativ
bedre 'mai bun'
e/dre 'rnai batran,

vechi'

mai veehi'
verre 'mai rau'
mindre 'mai mic'
flere 'mai multi,
mai multe'
mer 'mai mult'

ond, vond'rau'
liten'mie'
mange 'multi, multe'
11p_e

'mult'

Superlativ
best 'eel mai bun'
eldst 'eel mai batran,
eel mai vechi'
verst 'eel mai rau'
minst 'cel mai mic'
flest
'cei mai multi,
cele mai multe'
mest 'cel mai mult'

Unele adjective sunt defective la comparativ sau superlativ, de

ex. dod 'mort', stum 'mut', etc.
Se cuvine sa facem cateva observatii in legatura eu gradele de
comparatie a adjective lor, precum si folosirea formelor de comparativ si
sUperlativ.
Forma de eomparativ este invariabila, sc foloseste aceeasi
forma indiferent ca adjectivul determine un substantiv masculin,
feminin, neutru, singular, plural. Cuvantul penere poate insemna 'mai
frumos, mai frumoasa, mai frumosi, mai frumoasc'.
In gramaticile de limba romana exista trei subgrupc ale
comparativului. ccle de superioritate, egalitate si inferioritate. Aceste
relatii pot fi redate si in lirnba norvcgiana, dar in gramatieile

norvegiene, in majoritatea cazurilor se indica la comparativ doar

comparativul de superioritate.
Pentru a arata ca lnsusirea exista in acelasi grad la ambii
termeni de cornparatie, se foloseste cuvantul like, formandu-se astfel
ceea ce in romana denumim gradul comparativ de egalitate: Han er like
hey sam sinjar. 'EI este la fel de lnalt ca si tatal sau.', Daca insusirea
este in grad rnai scazut la unul din termenii comparati, avem
cornparativul de inferioritate, care se reda in norvegiana astfel: Han er
mindre begavet enn min bror. 'El este rnai putin talentat decat fratele
meu.'
Forma de superlativ poate avea atat forma nehotarata cat ~i 0
forma hotarata. Forma hotarata se forrneaza prin alipirea terminatiei -e
la forma simpla a superlativului. Cand superlativul are functie de nume
predicativ, se pot folosi ambele forme, cea nehotarata tara -e sau cea
hotarata terrninata in -e, aceasta din urma fiind insotita si de articolul
hotarat al adjectivului. (Denne frakken er varmest / den varmeste.
'Acest palton este eel rnai calduros. ')
Adjectivul la forma de superlativ poate avea desigur si functie
atributiva, ~i poate sta direct in fata substantivului pe care il determina,
In acest caz se foloseste forma hotarata in -e, superlativul este insotit de
articolul hotarat al adjectivului, iar substantivul pe care il califica este ~i
ella forma hotarata, adica este articulat enclitic. 'Dette er den varmeste
frakken. 'Acesta este paltonul eel rnai calduros.'
Daca substantivul este determinat de un genitiv sau de un
adjectiv poses iv, nu se rnai foloseste nici articolul hotarat al
adjectivului, si niei forma hotarata a substantivului, lnsa superlativul cu
functie atributiva l!?ipastreaza forma in -e. ( husets storste rom 'cea mai
mare camera a casei ')
Cand sunt asezate dupa mer si mest, adjectivul ~i participiul
trecut se acorda eu substantivul pe care il determina, dupa regula
obisnuita. ( Nil er de mer praktiske. 'Acum ei sunt rnai practici. ').
Participiul prezent nu se acorda niciodata, el avand forma unica,

32

11.4.NUMERALUL

Numeralul este partea de vorbire care indica numarul, cantitatea

sau ordinea. Numeralele se pot clasifica in doua grupe: numeraJe cardinale
si ordinale.
Numeralul cardinal indica un numar: en 'unu', to 'doi' , tre
'trei', ..., tt 'zece', etc.
Numeralul ordinal indica ordinea sau pozitia intr-un rand sau 0
serie: forste 'primul, prima', andre cal doilea, a doua', tredje 'al treilea, a
treia' s.a.m.d .. Numeralul ordinal se foloseste la date, clasa, etaj, etc. Cand
se scrie eu cifre, trebuie sa punem punct dupa el (17. mai)
Numeral cardinal
1

en, eft 'unu'

2
3
4

to'doi'
tre 'trei'
fire 'patru'

fern

6
7
8
9
10

11
~ 12
13

14
1--15
~6
17
18

t-

'cinci'
seks 'sase'

sju, syv 'sapte'

aile 'opt'
ni 'noua'
ti 'zece'
elleve 'unsprezcce'
tolv 'douasprezece'

tretten 'treisprezecc'
florten 'patrus~rezece"
femten 'cincisprezece'
seksten 'saisprezece'
sytten 'saptesprezece'
atten '0 tsprezece'

Numeral ordinal
J!!rste 'Qrimul,_Qrima'
annen, andre cal do ilea, a doua'
tredje cal treilea, a treia'
jj_erde cal patrulea, a__p_atra'
femte 'al cineilea, a eincea'
sjette 'al~aselea, a sasea'
sjuende, sJ!~ende 'al _i~te]ea, a _1aptca'
attende cal optulea, a opta'
niende 'al noualea, a noua'
tiende 'al zeeelea, a zeeea'
ellevte cal /a unsprezece{le}a'
tolvte cal / a douas_Q_rezece_{lela' --trettende 'al / a treis_Qrezece_(lela~ ----fjortende al / a J?atrusQrezec~e)a
I!lntende 'al / a cincis~rezece{lc)a' ____
sekstende 'al / a~ais_Qrezece(le)a'
syttende 'al /a saptesprezeceileja'
attende 'all a 0QtsQrezece(le 2a~

_3

.......
,,

L 19

Numeral cardinal
nitten 'nouasprezece'
tjue, tyve 'douazeci'

R=
I

21

tjueen,
enogtyve
'douazeci si unu'
tretti, tredve 'treizeci ~
forti 'patruzeci ~
femti 'cincizeci'
seksti 'saizeci'
sytti 'saptezeci'
atti 'optzec i'
nitti 'nouazeci'
hundre '0 suta'
tusen '0 mie'

L3040
I

50
60

70
80

I 90

100
1000

Numeral ordinal
nittende 'al / a nouasprezece(le_)_a'
tluende, tyvende 'al / a douazecerleja'
tjueforste, enogtyvende
'al douazecisiunulea, a douazec~iuna'
trettiende. tredevte 'al/ a treizec(il)ea'
fortiende 'al / apatruzec(i!)_ea'
femtiende 'al /a cincizec(il)ea'
sekstiende 'al / a~aizec_{i1)ea'
syttiende 'al/ a ~aptezecli~a'
auiende 'al / a o_Qtzecli1)ea'
nittiende 'al / a nouazecliQ_ea'
hundrede 'al sutalea, a suta'
tusende 'al mielea, a mia'

Dupa cum se poate observa, majoritatea numeralelor ordinale

primesc terminatia -ende.
Terminatia -Ie 0 primesc ferste 'primul,
prima', femte 'al cincilea, a cincea', sjette 'al saselea, a sasea', ellevte 'al
unsprezecelea,
a
unsprezecea',
tolvte
'al
douasprezecelea,
a
douasprezecea',
iar terminatia -de numeralele f}erde 'al patrulea, a patra',
hundrede ' al sutalea, a suta'.
Ca ~i in limba romans, substantive Ie insotite de numeralul
cardinal nu se articuleazA ( to brodre 'doi frati '). Substantivele apar la
forma hotarata doar atunci, cand numeralul este precedat de articoluI
hotarat al adjectivului, care in acest caz corespunde in Iimba romana
articolului adjectival 'eel, ce~ cei, cele' (de to brodrene 'cei doi Irati'),
En nu se declina in numerale compuse si dupa virgula: 31 ar /
trettien ill" '31 de ani', desi substantivul
'an' este de genu) neutru (et
ar): 0.1 poeng / null komma en po eng '0,1 puncte'.
Fractiile se exprima in felul urmator: 112 en halv 'jumatate', I Y2
halvannen sau en og en halv 'unu si jumatate ', 1/3 en tredjedel sau en
tredel '0 treime", lf4 enjjerdedel sau enfiredel '0 patrime', 1/5 en femtedel
sau en femdel '0 cincime', 5/6 fem sjettedeler sau fem seksdeler 'cinci

ar

~eSln1J' .

Pentru exprimarea dateJor calendaristice, in Iimba norvegiana se

utilizeaza numeralul ordinal, spre deosebirc de limba romana, unde se
foloseste cel cardinal. Exernplu: 1. 111ai/ (dentforste
111ai"lntai mai'

34

II. 5. PRONUMELE

Pronumele sunt cuvinte care pot tine locul substantivclor sau

adjectivelor. ~u ajutorul lor aratam pe cineva, ceva, sau ne referim la
cineva, ceva. In Iocul substantive lor pot fi folosite pronumcle personal,
pronumele reflexiv, pronumele recipr?c, pronumele relativ, pronumele
interogativ si pronumele nehotarat. In locul adjectivelor pot aparea
pronumele posesiv si pronumele demonstrativ, acestea corespunzand at at
pronumelui cat ~i adjectivului poses iv, respectiv atat pronumclui cat si
adjectivului demonstrativ din limba romana.

Pronumele

personal

Pronumele personal inlocuieste In propozitie numele persoanelor

care iau parte la actul vorbirii.
In norvegiana verbul trebuie intotdeauna sa fie insotit de un
pronume personal care indica cine face actiunea exprimata de verb. In
'"
romana acest lucru este exprimat prin terminatia, desinenta verbului. In
norvegiana, verbele nu-si schimba forma in functie de persoana (jeg spiser
'eu rnananc', du spiser 'tu mananci', han spiser 'el mananca', hun spiser
tea mananca', etc.), astfel ca folosirea pronumelui personal devine
obligatorie.
Pronurnele personal are urmatoarele forme de nominativ:

I.
2.

3.

1
--

--_

Singular

Plural

jeg 'cu'
du 'tu'
han 'el'
hun 'ea'
den 'el, ca'
del 'el. ea'

vi 'noi'

3S

dere 'voi'

--

-_
.

} de 'ei, ele'

La persoana a '3-a singular, han este forma pcntru masculin, hun

pentru feminin, in cazul In care pronumele inlocuieste un substantiv care
indica 0 persoana. Cand vorbim despre animale si lucruri, folosim
pronumele den si del. Den inlocuieste substantivele de genul com un, del
substantive le de genu 1 neutru.
La persoana a 3-a plural se foloseste pronumele de 'ei, ele' amt
penrru persoane cat si pentru lucruri.
Formele oblice (dativ ~i acuzativ) ale pronumelui personal sunt:

1.
2.

3.

Plural

meg 'mie, pe mine'

deg 'tie, pe tine'
ham 'lui, pe el'
he nne 'ei, pe ca'
den, del 'lui, ei, pe
el, pe ea'

ass 'nou3,_Qe noi'

dere 'voua,_Qe voi'

Singular

}dem 'lor,

pe er,

pe ele'

Formele de nominativ
se folosesc cand aceste pronume
indeplinesc functia de subiect in propozitie, iar cele oblice cand pronumele
este obiect, adica complement direct sau complement indirect.
Cateodata du poate fi folosit pentru a atrage atentia, (Du, hva skjer
her? "Tu (mai), ce se inmmpUi aici?')
Cand pronumele este nume predicativ, poate fi folosita atat forma
de nominativ, cat si forma oblica, Del er meg. sau Del er jeg. 'Eu sunt.!
Sunt eu.'
Folosim forma oblica in exclamatii ca Kjcere deg! 'Dragul de
tine!', 'Dumme deg! 'Prostul de tine!', Stakkars deg! 'Saracul de tine!'
Pronurnele de politete are forma De 'Dumneavoastra' pentru
nominativ ~i forma oblica Dem 'Dumneavoastra'.
Pronume de politete se foloseste rar, ~i doar in urmatoarele
situatii: cand ne adresam persoanelor in varsta, pe care nu Ie cunoastem, in
corespondenta personal a, uneori la magazine
Forma du 'tu' este mult mai des folosita, chiar ~i intrc pcrsoane
facand parte din generatii diferitc.

36

Pronumele

reflexiv

Pronumele reflexiv arata ca actiunea executata de subieet se

rasmnge asupra subieetului. Se foloseste impreuna eu anumite verbe, asanumitele verbe reflexive. Exista multe asemenea verbe in limba
norvegiana, de ex. afinne seg 'a-~i gasi', glede seg 'a se bueura',
greie
seg 'a se descurea', a kose seg 'a se sirnti bine', a like seg 'a se sirnti bine',
sette seg 'a se aseza', tenke seg 'a-si imagina', vaske seg 'a se spala',
vise seg , a se arata',
enske seg 'a-si dori', etc.
Pronumele retlexiv are forme proprii doar la persoana a 3-a
singular si plural: seg 'se, lsi'. Fonnele pentru persoana 1 ~i a 2-a sunt
imprumutate de Ia pronumele personal. Avem astfel:

a
a

a
a

1.
2.
3.

Singular

Plural

meg 'rna, imi'

deg 'te, iti'
seg 'se, i~i'

oss 'ne'
dere tvb'
seg 'se, i~i'

Pronumele reflexiv vine dupa verbul principal, si intotdeauna

dupa subiect. Hun vasker seg. 'Ea se spala.', Da salle den gamle mannen
seg pa stolen. 'Atunci batranul se aseza pe seaun. '
De obicei nu avem infmitiv dupa pronumele reflexiv (exceptie:
Han ensker seg en battur / Han onsker
fa en battur. 'EI i~idoreste 0
plimbare eu barea. ')

Pronumele

reciproc

Pronumele reciproe arata ca mai multe subieete exercita actiune

unul asupra eeluilalt. In norvegiana exists doar doua pronurne reciproee,
una folosita, hverandre 'unul pe celalalt, reciproc' si una arhaica, intalnita
doar in texte mai veehi, hinannen.
Cateva exemple eu folosirea pronumelui reciproe: De elsker
hverandre. 'Ei se iubesc.' De hjelper hverandre. 'Ei se ajuta reciproc.'
Pronumele reeiproc nu trebuie eonfundat eu pronumele reflexiv.
Nu estc eoreet sa traducem propozitia 'Noi ne-am intalnit inainte / in
prealabil.' ell Vi hal' ~1l0a ossfor. Trebuie spus: Vi hal' '110ft hverandre for.

37

Pronumele relativ
Pronumele relativ apare in propozitii secundare ~i se refera la un
cuvant din propozitia regenta. Pronumele relativ din limba norvegiana are
o singura forma, independents de gen, numar ~i caz, si anume sam 'care'.
Heftet sam ligger pa borde I, er mitt. 'Caietul care se afla pe masa, este al
meu.'
Sam nu are forma proprie pentru genitive Cu intelesul 'al/a/ai/ale
carui/carei/caror' se poate folosi hvis, care este de fapt forma de genitiv a
pronumelui interogativ hvem. Constructiile eu hvis sunt formale: En mann
hvis navnjeg har glemt ... 'Un barbat al carui nume l-am uitat ... '

Pronumele interogativ
Cu pronumele interogativ formulam 0 intrebare, intrebam de a
persoana, un obiect, 0 insusire, 0 cantitate. Pronumele interogative sunt
hvem 'cine', hva 'ce', hvilken/hvilket/hvilke 'care, ce fel de', hva for en I et
I noe I noen 'care, ce fel de', hva slags 'ce fel de'.
Hvem 'cine' se refera la persoane si nu este folosit adjectival.
Forma de genitival acestui pronume este hvis 'al/a/ai/ale carui/carei/caror'.
Hva 'ce' se refera la obiecte. Poate fi folosit adjectival in
expresiile: hva nytte 'ce folos'; Hva tid kom du? 'Cand / la ce ora ai
venit?'. Hva nytt? 'Ce-i noul Ce noutati?'
Hvilken, hvilket, hvilke sunt folosite amt pentru persoane cat ~i
pentru lucruri, hvilken pentru substantive de genu) comun, hvilket pentru
substantive de genul neutru, hvilke pentru plural ihvilken stol 'care scaun',
hvilket bard 'care masa', hvilke stoler 'care scaune').
Pronumele interogative pot fi folosite si ca pronume nehotarate,
daca adaugam sam heIst: hvem som heist 'oricine' , hva sam heIst 'orice',
hvilken som helst 'oricare'. Exemple: Hvem S01n heist kan komme.
'Oricine poate veni'. Du kan si hva sam heist. 'Poti sa spui orice.', Du kan
gi meg hvilken sam heist bok. 'Poti sa-mi dai oricare carte.'

Pronumele nehotarat
Pronumele nehotarat se rcfera la 0 persoana, un obiect, 0 insusire,
o cantitate care nu poate fi determinate. Cele mai cunoscute pronume

nehotarate sunt en si man.

38

Aceste pronume nehotarate se pot folosi eu sens impersonal, lara

sAse refere la 0 anumita persoana. Pot inlocui orice persoana, inclusiv pe
vorbitor. in limba rornana se pot traduce cu pronumele reflexiv 'se' sau eu
pronumele personal 'tu'. Exemple: Herfra ser manjjel/toppen. 'De aici se
vede varful muntelui'. Man blir trott, hvis !nan sover for mye. 'Obosesti
dacAdonni prea mult. '
Alan are forma proprie doar la norninativ, in rest imprumuta
fonnele lui en, care sunt en cand are functie de obiect, ens la genitiv si seg
cand este folosit ca pronume reflexiv. (Det er vanskeligfor en aforsta del.
'Este dificil sa intelegi, / Este dificil pentru eineva sa inteleaga asta'. Ens
tenkemate lean bli pavirket av andre. 'Modul de gandire al cuiva poate fi
mfluentat de altii.')
Alte pronume nehotarate sunt:
annen, annet, la plural andre 'altul, alta, altii, allele'
noen, noe, la plural noen 'cineva, ceva'
ingen, intet, la plural ingen 'nimeni, nimic'
all, alt, la plural aile 'tot, toata, toti, toate'
Cum am vazut la adjectiv, aceste cuvinte pot fi folosite adjectival,
daca stau pe h1nga un substantiv. in acest caz, de ex. noen corespunde in
limba romana pronumelor si adjeetivelor nehotarate: 'cineva, ceva, un(ul),
una, 0, vreun, vreuna, oricare, cativa, cateva, niste' sau daca este precedat
de negatia ikke celor negative: 'nimeni, niei un, nici 0'. Daca inlocuiesc
un substantiv ca in exemplele de mai jos sunt pronume nehotarate, Ingen
kan si meg sannheten. 'Nirneni nu-mi poate spune adevarul'. Vil du si
noe? 'Vrei sa spui ceva?'.
Noen ea pronume se refera la persoane si se traduce eu 'cineva,
unul, una, vreunul, vreuna, oricare, cativa'. Noe se refera la lucruri sau
fenomene abstracte si se traduce in limba romana prin 'ceva'.
Noen precedat de negatia ikke poate fi inlocuit cu ingen
'nimeni, nici unul, niei una'. Jeg kjenner ikke noen / ingen i Oslo. 'Nu
Cunosc pe nimeni in Oslo.', in timp ce noe precedat de negatia ikke po ate
fi inlocuit ell ingenting 'nimic'. Exemple: .leg ser ikke noe. sau Jeg ser
ingenting. 'Nu vad nimic.'
lngen nu poate aparca in locul lui ikke noen, cand cuvinteJe ikke si
noen nu sunt folositc irnpreuna, unul langa altul. Este cazul cand avem
forme compuse ale verbului. Exernple: Jeg har ikke truffe! noen av mine
kOllegel'. 'Nvam intalnit pe nimeni dintre eolcgii mei.'. Jeg har ikke sell
noe. 'Nvam vazut nimic'. De rernarcat, ea in limba norvegiana nu putem
aVea dubla negatie,

Ingen nu se poate utiliza in propozitiile subordonate si nici in

propozinile principale care contin mai multe verbe: Han sier at dere ikke
har noen penger. 'EI spune ca voi nu aveti bani.' ~i nu Han !Yierat de~
liar iligel'l penger. La fel spunem: Dere har ikke halt noen penger. 'Voi nu
ali avut bani.' si nu Dere har halt ingenpenge,.,
Cu functie de subiect este folosit de preferinta ingen si nu ikke
noen.
All, alt 'tot, toata' se folosesc cu substantive numerabile, all
pentru substantivele de genu) cornun, alt pentru cele de neutru (all maten
'toata mancarea', alt bredet 'toata painea', all min jord 'tot pamantul
meu'), in timp ce aile 'toti, toate' insoteste substantivele numerabile la
plural. Folosit independent (si nu ca insotitor al unui substantiv), aile
corespunde in limba rornana lui 'toti, toata lumea'. Aile var tilstede. 'Toti
au fost prezenti, / Toata lumea a fost prezenta.'
Pronume nehotarat poate fi si del in urmatoarele situatii: cu verbe
impersonale (Det regner. 'Ploua.' Det snor. 'Ninge. '), in propozitii
impersonale (Del gar bra med meg. (,Imi merge bine. '), de asemenea, in
constructii sintactice speciale ca perifrazele emfatice (Det er du som ma
gjere del. "Tu trebuie sa faci asta. ') si constructia perifrastica de prezentare
(Det kommer noen pa gata. 'Vine cineva pe strada, '), sau in propozitii
care au de-a face cu timpul (Del er lordag j dag. I dag er del lerdag.
'Astazi este sam batao')
Pronumele demonstrativ
Cu ajutorul pronumelui demonstrativ aratam, indicam sau facem
referire la 0 persoana, un obiect, 0 insusire, 0 cantitate. Pronumele
demonstrativ poate inlocui substantive ~i adjective.
Poate fi de apropiere ~ila distanta,
Pentru apropiere exista fonnele: denne 'acest(a), aceasta'-a'
pentru masculin si feminin singular, dette 'acest(a), aceasra/-a' pentru
neutru singular, respectiv disse 'acestita), aceste(a)' pentru plural.
Pentru a indica distants de la vorbitor exista fonneJe: den 'acelta),
ace(e)a' pentru masculin si feminin singular, del 'acel(a), ace(e)a' pentru
neutru singular, respectiv de 'acei(a), acele(a)' pentru plural.

40

denne 'acestta),

den 'acelra), ace(e)a'

aceasta=a'

Pronumele
demonstrativ
din norvegiana
eorespunde
atat
pronumelui demonstrativ cat ~i adjectivului demonstrativ din limba
romana. (Har du sell dette huset? 'Ai vazut aceasta casa?' Hvilket al' disse
/0 eplene vii du ha? Dette. 'Care dintre aceste doua mere ll vrei? Acosta.'
Alte pronume demonstrative sunt: samme 'acelasi, aceeasi,
acei~i, aceleasi' (cuvant care nu trebuie eonfundat eu adverbul sammen
'impreuna'), slik, slikt, slike 'asernenea, astfel de', sann, sant, sanne
'asemene~ astfel de" selv sau sjeltv) 'Insusi, ins~i ... ' si begge 'arnbii,
ambele, amandoi, amandoua', cu variantele begge to pentru substantive
concrete de acelasi fel si begge defer pentru abstraete. Exemple: De reiser
med samme tog(et). 'Ei calatoresc eu acelasi tren.' Har du sell en slik /
sann skurk? 'Ai vazut un asemenea escroc?'. Jeg selv val' der. 'Eu insumi
am fost acolo.' Jeg liker begge blomstene. 'imi plac ambele flori. '. Vii du
ha det rode eller det gronne eplet? (Jeg vii ha) begge 10. 'Vrei marul rosu
sau eel verde? (Vreau) ambele I amandoua.' Snakker du engelsk eller
fransk? (Jeg snakker) begge defer. 'Vorbesti engleza sau franceza?
(Vorbesc) ambele.'

Pronumele posesiv
posesiv arata posesia cuiva, indica numarul si
persoane posesorului, respectiv numarul obieetului posedat. Raportul
dintre pronumele posesive si eele personaJe sunt comparabile eu cele
dintre fonnele de genitiv ~i nominativ ale substantive lor.
Pronumele posesiv din Iimba norvegiana corespunde
at~.t
adjectivului posesiv cat si pronumelui posesiv din limba rornana. (Har du
seu min bil? 'Ai vazut masina mea?' Denne bilen er ikke min. 'Aceasta
m~ina nu este a mea, ')
Pronumele posesiv poate sa urmeze dupa substantiv, sau ponte sta
in fala acestuia ihuset mitt / mitt hus 'casa mea, a mea casa', husene mine /
mine
flus 'cascle rnele, ale me Ie case'). Pronume)e poscsiv impune
..
Inlotdeauna forma substantivului in cadrul grupului nominal. Daca sta in
Pronumele

41

fata substantivului, acesta este nearticulat, daca II urmeaza, substantivul

primeste artico) hotarat enclitic.
in ceca ce priveste folosirea accstor pronume posesive, se
manifesta a tendinta crescanda de a Ie piasa dupa substantiv, eu aeesta din
urma fa forma hotarata: stolen min 'seaunul meu', bordet mitt 'masa mea'.
in limbajul uzual mine nye klcer suna formal si literar, forma de nye klcerne
mine 'hainele mele noi' este preferata,
Pronumele posesiv se acorda in gen si numar eu obiectul posedat.
et hus '0 casa', mitt hus / huset mitt 'easa mea',jlere hus 'mai multe case',
mine hus / husene mine 'easele mele'.
Pronumele posesiv var 'al nostru, a noastra' folosit atributiv i~i
schimba forma intr-un fel asemanator eu adjectivul cu functie atributiva:
primeste un -t (vart 'al nostru, a noastra'), cand este plasat dupa sau in fata
unui substantiv de genul neutru, respeetiv un -e, daca sta dupa sau inaintea
unui substantiv la plural: Har du sett hi/en wir / var hi! ? 'Ai vazut masina
noastra?'. Har du sell huset vart / vart hus? 'Ai vazut easa noastra?'. Har
du sell bilene vare / vare hiler? 'Ai vazut rnasinile noastre?'
Fonnele min 'al meu, a mea', din 'al tau, a ta', sin 'al sau, a sa'
pierd n final, daca obiectul posedat este de genul feminin: mi, di, si, ~i
primese -tt in loc de n, cand sunt asezate dupa sau in fata substantive lor de
genul neutru: mill, dill, sift.
Celelalte pronume posesive sunt invariabile: hans 'al / a / ai / ale
lui', hennes 'al / a / ai / ale ei', dets 'al /a / ai / ale lui / ei' (despre obiecte
de genul neutru), dens 'al / a I ai / ale lui lei' (despre obiecte de genu)
corn un), deres '(al) vostru, (a) voastra', (ai) vostri, (ale) voastre', deres 'al
I a / ai / ale lor'. in tabelul urmator sunt sistematizate to ate formele
pronumelor posesive :

Sing.,
pers.1
Sing.,
pers.2
Sing.,
pers.3

Sing., masc.

Sing., fern.

Sing.,neufru

Plur.d

min '(al) meu,

(a) mea'
din '(al) tau,
(a) tal
hans
/ sin
'(al/a) lui I (al)
sau, (a) sa'
hennes I Sill
'(al/a) ei, ~J)

mi '(al) meu,

mitt '(al) meu,

(a) mea'
ditt '(al) tau, (a)
ta'
hans
/ silt
'(al/a) lui / (al)
sau, (a) sa'
hermes / sitt
"(aI/a) er, (a I)

mine '(ai) mel,

(ale) mele'
dine '(ai) tai,
(ale) tale'
hans / sine
'(ai/ale) lui, (ai)
sai, (ale) sale'
hennes/sine
'(ai/ale) ei, (ai)

(a) mea'

di '(al)

tau,

(a) ta'
hans / si '(al/
a) lui / (al)
sau, (a) sa'
hennes / SI
'(al/a) ei, (al)
42

--,

t--

Pl.,

pers.}
Pl.,
pers.2
PI.,
persJ

sau, (a) sa'

sau, (a) sa'

sau, (a) sa'

dens / sin '(all

a) lui lei, (al)
sau, (a) sa'
/ sin
dets
'(alia) lui/ ei,
(al) sau, (a)
sa'
var
'Cal)
nostru,
(a)
noastra'
deres
'(all
vostru,
(a)
voastra'
deres I sin
'(alia) lor'

dens / si '(all
a) lui / ei, (al)
S3U, (a) sa'
dets
/
Sl
'(al/a) lui/ ci,
(al) sau, (a)
sa'
'(al)
var
(a)
nostru,
no astra ,
deres
'(all
vostru,
(a)
voastra'
deres I sin
'(al/a) lor'

dens

sill
'( al/a) lui / ei,
(al) sau, (a) sa'
dets
/
sift
'(alia) lui/ ei,
(a I) sau, (a) sa'

sai, (ale) sale'

dens / sine
'(ai/alc) lui.' er,
(ai) sai, (ale) sale'
dets /sine
'(ai/ale) lui! er,
(ai) sai, (ale) sale'

vtJrt

vare '( ai) nostri,

nostru,
noastra'
deres
vostru,
voastra'

deres / sin
'(al/a) lor'

'Cal)
(a)

(ale) noastre'

'(all
(a)

deres '(ai) vostri,

(ale) voastrc'

I
I

deres I sin
'(ai/ale) lor'

Pronumele posesrv are forma de politete Deres '(al/a/ai/ale)

Dumneavoastra' .
In continuare, cateva lamuriri in legatura cu folosirca lui sin, si,
sift, sine. care sunt echivalentele posesive ale pronumelui reflexiv.
Se foloseste sin/si/sitt/sine in loc de hans '(al/a/ai/ale) lui', hennes
'(al/a/ai/ale) ei', dens, dets '(al/a/ai/ale) lui, ei' (despre lucruri) ~j deres
'(al/a/ai/ale) lor', atunci cand subiectul este la persoana a 3-a, ~i este
totodata ~i posesorul a ceva, despre care se vorbeste intr-o alta parte de
propozitie. Adeseori in limba romana sin/si/sitt/sine se traduce prin i~i'.
lata cateva exemple cu folosirea pronumelui posesiv:
Anne besoker sin mor. 'Anne i~i viziteaza matna.' Jens er mannen til
Anne. 'Jens este sotul Annei.'. Han ogsa besoker ofle hennes mar. '~i el 0
viziteaza adeseori pe mama ei.'
Jens vasker ikke sine kiter fordi han ikke hal' lid. 'Jens nu-si spala hainele
pentru ca nu are timp.' Anne hal' god lid.
hun vasker hans klcer. 'Anne
are timp destul, asa ca ea spala hainele lui.'
Sin/si/sitt/sine nu pot fi folosite ca subiect, mai bine zis ca parte a
subiectu]ui2: Anne og hennes venn kommer til oss pa sondag. 'Anne ~i

sa

mentionat ca in sintaxa norvcgiana inrreaga sintagrna hennes venn

, Trebuie
.

pnetenul ei' este privita ca subiect, sprc dcosebire de limba romana unde venn
ar fi subiect. iar cuvantul care il dctermina ar fi atribut.
43

prietenul ei vin la noi duminica.' Nu pot fi folosite met ea nums

predicativ: Del er broren hans. 'Aecsta estc fratele lui / sau', si nu: Det e1C
b~ore.isin. Cornparatiile ~iconstructiile emfatice fae exceptio de la aceasts
regula: Hun er mindre enn broren sin. 'Ea este mai mica decat fratele
ei/sau' .
Del er sin egen skjorte han vasker. In aceasta constructie emfatica
sin egen skjorte 'propria sa camasa' este evidentiat, seos din eontextu)
Han vasker sin egen skjorte. 'EI i~ispala propria camasa'
In cazul unor verbe ea
be 'a ruga',
la 'a lasa',
tillate 'a
permite', pronumele se poate referi la subiectul logic (si nu la eel
gramatieal). Hun bad barna beseke sine besteforeldre av og til. 'Ea i-a
rugat pe eopii sa-si viziteze din cand in cand bunieii.'
In expresii idiomatice sin, si, silt, sine pot fi folosite tara sa fie in
legatura cu vreun subiect: I sin tid var jeg den beste i klassen. 'Inrr-o
vreme am fost eel mai bun din clasa.'
A

44

11.6. VERBUL

Verbul arata ce se face sau ce se lntampla. Poate exprima actiuni

(0 spise 'a manca'), stari (ci vcere 'a fi') ~i modificari de stare (0 bli 'a
deveni').
Verbele pot fi recunoscute prin faptul ca se poate pune a in fata
lor (0 sette 'a pune, a aseza', 0 ga 'a merge', etc.).
Verbul poate avea forme finite (prezent, preterit, imperativ) si
infmite (infinitiv, participiu).
Clasificarea verbelor

Verbele pot fi clasificate ca verbe regulate si verbe neregulatc, sau

ca verbe slabe si verbe tari. Din forma de infmitiv nu ne putem da seama,
daca un verb este regulat sau neregulat.
in dictionare sau liste de cuvinte se dau cele trei forme ale
verbelor tari, de ex. a ga, gikk, gaff 'a merge'. Pentru cele regulate sunt
indicate doar terminatiile, de ex. 0 spise, -te, -/ pentru a spise, spiste, spist
'a manca'.

Forma de infmitiv este prima forma. Din aceasta forma se

formeaza indicativul prezent si imperativul. Infinitivul va fi tratat pe larg
la fonnele infinite ale verbului.
Forma de trecut (preteritul) este data de forma a doua a verbului,
care se formeaza prin avlyd (schimbarea vocalei din radacina) in cazul
verbelor tari, sau prin adaugarea unui asa-zis sufix dental care poate fi
ell-a, -te, -de sau -dde in cazul verbelor slabe.
A treia forma este forma de perfect sau participiu trecut, care se
fonneaza prin schimbarea vocalei din radacina in cazul verbelor tari, sau
prin adaugarea unui sufix dental care poate fi -ell-a, -to -d sau -dd in cazul
verbelor slabe.

45

11.6. VERBUL

Verbul arata ce se face sau ce se lntampla. Poate exprima actiuni

(0 spise 'a manca'), stari (ci vcere 'a fi') ~i modificari de stare (0 bli 'a
deveni').
Verbele pot fi recunoscute prin faptul ca se poate pune a in fata
lor (0 sette 'a pune, a aseza', 0 ga 'a merge', etc.).
Verbul poate avea forme finite (prezent, preterit, imperativ) si
infmite (infinitiv, participiu).
Clasificarea verbelor

Verbele pot fi clasificate ca verbe regulate si verbe neregulatc, sau

ca verbe slabe si verbe tari. Din forma de infmitiv nu ne putem da seama,
daca un verb este regulat sau neregulat.
in dictionare sau liste de cuvinte se dau cele trei forme ale
verbelor tari, de ex. a ga, gikk, gaff 'a merge'. Pentru cele regulate sunt
indicate doar terminatiile, de ex. 0 spise, -te, -/ pentru a spise, spiste, spist
'a manca'.

Forma de infmitiv este prima forma. Din aceasta forma se

formeaza indicativul prezent si imperativul. Infinitivul va fi tratat pe larg
la fonnele infinite ale verbului.
Forma de trecut (preteritul) este data de forma a doua a verbului,
care se formeaza prin avlyd (schimbarea vocalei din radacina) in cazul
verbelor tari, sau prin adaugarea unui asa-zis sufix dental care poate fi
ell-a, -te, -de sau -dde in cazul verbelor slabe.
A treia forma este forma de perfect sau participiu trecut, care se
fonneaza prin schimbarea vocalei din radacina in cazul verbelor tari, sau
prin adaugarea unui sufix dental care poate fi -ell-a, -to -d sau -dd in cazul
verbelor slabe.

45

Verbele slabe
Verbele slabe se pot clasifica in functie de terminatie asadar i,
patru grupe.
Grupa 1. Verbele slabe din aceasta grupa se conjuga dUPI
modelul:
Infinitiv
d kaste

Preterit

Perfect

kastetlkasta

kastet/kasta

Terminatiile sunt -ett-a la preterit ~i -etl-a la perfect.

Este cea mai numeroasa grupa, "In aceasta grupa intra toate
verbele a carer riidacina se termina in mai multe consoane (ci apne 'a
deschide', a sykle 'a merge cu bicicleta'), lucru care lngreuneazs
adaugarea sufixului dental. Tot aici intra cele mai multe verbe noi, de
provenienta strains, cu exceptia celor care se termina in -ere, cum ar fi
jobbe 'a munci, a luera', a sponse 'a sponsoriza', a jogge 'a face jogging',
etc.

Gru a 2. Verbele slabe din aceasta ru Ii sunt con'u ate astfel:

Infinitiv
Preterit
Perfect

"-

Terminatiile sunt -te la preterit si -t la perfect. In aceasta grupa

intra verbele slabe care au vocala lunga in radacina (d lyse 'a lumina',
here 'a auzi', a mene 'a crede, a fi de parere, a opina '), care au radacina
care se termina in consoana dubla (d demme 'ajudeca', a dromme 'a visa',
kjenne 'a cunoaste',
telle 'a nurnara') sau in nazal + 0 alta consoana (d
tenke 'a gandi', a ringe 'a suna', a sende 'a trimite '), respectiv verbe care
se termina in -ere (0 studere 'a studia', a irfisere 'a infecta', etc.),

Grupa 3, Verbele din aceasta grupa se conjuga dupa modelul

verbulu i a prove' a incerca':
Infinitiv
Preterit
Perfect ,_
apreve
provd
Pl@vde

46

Terminatiile sunt -de la preterit si -4i la perfect. In aceasta grupa

intra urmatoarele verbe: boye 'a indoi, a inclina, a declina, a conjuga',
t dreie 'a roti',
behove 'a avea nevoie, a necesita',
kreve 'a cere',
@ve
'a exersa', etc., asadar verbe a carer radacina se termina in diftong sau
I vocal a + d, g sau v.

Grupa 4. Verbele din aceasta grupa se conjuga dupa modelul

verbului a bo 'a locui':

In fin itiv

Preterit

Perfect

abo

bodde

bodd

Terminatiile verbelor din aceasta grupa sunt -dde la preterit si ~dd la perfect. in aceasta grupa intra urmatoarele verbe: a snu 'a intoarce, a
I tnvarti', a sne 'a ninge', a sy 'a coase', a bla 'a rasfoi', etc., adica verbe a

:, carer radAcina se termina 'in vocal! lunga.

Verbele tari
Verbele tari sunt acele verbe, care i~ischimba vocala din radacina
la formarea preteritului si perfectului. De notat, cll la preterit ele nu
primesc niei 0 terminatie, In categoria verbelor tari intra un numar de
aproximativ 160 de verbe, restul verbelor fiind slabe. Verbe tari sunt
verbele vcere 'a fi', ha 'a avea', verbele modale, etc.
eel mai practic mod de a grupa verbele tari este cea dupa
schimbarea vocalei din radacina, Daca incercam sa Ie clasificam in functie
de acest lucru, ar rezulta urmatoarele grupe:

Grupa 1. din care fac parte verbe eu urmatoarea

vocalica in radacina :

Infinitiv

.
-1-

Preterit

Perfect

-e-

-e-/-i-

alternanta

Forma de infinitiv are vocala i In radacina, forma de preterit e, jar

cea de perfect e sau i. in grupa 1 intra verbe ca skrive, skrev, skrevet 'a
scrie', drive, drev. drevet 'a se ocupa cu ceva; a mana, a impinge' ~
stige, steg, steget 'a sc urea, a sc ridica', respectiv
bite, bet, bitt 'a
IllU~ca', a bli, hie, blitt 'a deveni ; a ramane', etc.

47

Grupa 2. eu urmatoarea alternanta vocalica in radacina :

Infinitiv
-y-

Preterit

Perfect

-0-

-U-I-0-

In aceasta grupa intra verbe ca f/y(ge), flay, floyet 'a zbura', i

krype, krop, krepet 'a se tart " respectiv
bryte, brot, brutt 'a rupe, c
frange' , skyte, skjet, skutt ' a trage cu anna, a impusca', etc.

Grupa 3 eu urmatoarea alternanta vocalica in radacina :

In

Infinitiv

Preterit

Perfect

-i-I -y-

-a-

-u-

grupa a 3-a intra verbe ea

binde, bandt, bundet 'a lega,

innoda',
drikke, drakk, drukket 'a bea', finne, [ant, funnet 'a gasi'$
respeetiv a synke, sank, sunket 'a se scufunda', Q synge, sang, sunget '~

canta', etc.
Grupa 4 eu urmatoarea a 1ternanta voca

rICa in radacina

Infinitiv

Preterit

Perfect

-re-I-e-

-a-

-a-

In aceasta grupa intra verbe ca a bcere, bar, baret 'a purta',

skjcere, skar, skaret 'a taia', respectiv a stjele, stjal, stjalet 'a fura', etc.

Grupa 5 cu urmatoare Ie a 1tern ante voca I'Ice in

in radacina :

Infinitiv
-e-I-i-

Preterit
-a-I-a-

"

In grupa a 5-a intra verbe ca

invita',

a se..sci, set!

'a vedea',

Perfect
-e-I-i-

a be,

at, eft

bad, bedt 'a ruga, a cere, a

'a minca, a devora, a infuleca',

a gi, gav, gift 'a da', a ligge, lao ligget 'a sta eulcat, a zacea, a se afla', etc.
Q ete.

Grupa 6. ell urmatoarea alternanta vocalica in radacina :

Infinitiv

Preterit

Perfect

-a-/-a-

-0-

-a-/-a-

48

in aceasta grupa intra verbe ea ta, tok, tatt "a lua',

dra. drog.
dratt/dradd 'a merge; a trage', a la, lot, latt 'a lasa', respeetiv asia, slo,
slott 'a lovi, a bate', a sta, stod, staff 'a sta (in pieioare)" etc.
Grupa 7. eu urmatoarea a Iternan

Infinitiv

-a-

Preterit

.
-1-

in grupa a 7 -a intra verbele

,
'a merge.

a voca rlea "m r adacina :

Perfect

-afa, fikk,

fatt 'a primi',

a ga, gikk, gaff

Grupa 8.
Verbele din aceasta grupa au aceeasi vocala la toate fonnele, la
preterit insa nu primese terminatie ea verbele regulate:
komme, kom.
kommet 'a veni', sove, sov, sovet 'a donni',
hoggelhugge, hugg/hogg,
huggetlhogget 'a taia', a hete, het, hett 'a se numi', a grate, grat, graft 'a
plange', lope, /(:JP, lept 'a alerga'.

Exista desigur unele verbe care nu pot fi incadrate In nici una

dintre aceste grupe.
lata 0 lista eu cele mai importante verbe tari :
a be, bad, bed! 'a ruga, a cere, a invita'
a bedra, bedrog, bedratt 'a insela, a pacali, a eseroea'

a binde, bandt, bundet 'a lega, a innoda'

a bite, be (itt, bitt 'a musca'

a bli, ble(i),

blitt 'a deveni ; a ramane'

a brekke, brakk, brukket 'a rupe, a frange, a sparge'
brenne, brant, brent 'a arde'
briste, brast, bristetlbrustet 'a crapa ; a se sparge, a exploda'
a bryte, brat, bruit 'a rupe, a frange'
a by(de), bed, budt 'a oferi ; a eomanda, a ordona'
bcere, bar, baret 'a purta'
it dra, drog, drattldradd 'a merge (eu un vehicul); a trage'
a drikke, drakk, drukket 'a bea'
drive. dreti)v, drevet 'a se ocupa eu ceva ; a mana, a impinge'
ete. at. ett 'a manca, a infuleca, a devora'
afalle. .falt, fait "a cadea'
it fare ..for. fart ;.a calatori, a naviga'

a
a

a
a

49

afinne,

fant, funnet 'a gasi'

aflv(ge), fley, floyet 'a zbura'
a/lyle, flot, jlytt 'a curge ~
a forlate, forlot, forlatt a parasi'
a forsta, forstod, forstatt 'a intelege'
afbrsvinne.forsvant. forsvunnet 'a disparea'
a fortelle, fortalte.fortalt 'a povesti'
a fryse, fros, frosset 'a ingheta, a-i f frig'
a fa.fikk.fatt 'a primi, a obtine, a dobandi'
gi. gav, gift 'a da'
gidde, gadd, giddet 'a putea, a fi in stare'
a gjelde, gjaldt, gjeldt 'a fi valabil, a fi yorba de'
gjore, gjorde, gjort 'a face'
gli, gledlg/ei(d), glidd 'a aluneca'
a gripe, gre(i)p, grepet 'a apuca, a prinde'
a grate, grat, grail 'a plange'
a gat gikk, gall 'a merge'
a henge, hang, hengt 'a atarna'
it hjelpe, hja/p, hjulpet 'a ajuta'
a holde, holdt, holdt 'a tine'
knipe, knep, knepet 'a pisca, a ciupi'
a komme, kom, kommet 'a veni'
a krype, krop, kropet 'a se tari'
ala. 10/, latt 'a lasa'
a Ie, /0, ledd 'a rade'
a legge, la, lagt 'a culca, a aseza, a pune in pozitia culcat'
ligge. hi, ligget 'a sta culcat, a zacea, a se atla'

a
a
a
a

a lyve, loy, loyet 'a minti'

a lope. lop, lept 'a fugi, a alerga'

a nyte,

net, nytt

'a savura'

a rekke, rakk. rukket 'a ajunge, a se intinde'

a renne, rant, rent 'a curge, a se scurge'
a ri (de) , retild, ridd 'a calari'
a se, sa, sell 'a vedea'
a selge. so/gte, solgt 'a vinde ~
it si. sa, sag! 'a spune '
a s itte. salt. sittet 'a sedea'
iJ skjelve. skalv. skjclvet .;a scurura, a se cutremura, a tremura'
50

a skjcere,

skar. skaret 'a taia'

skrike, skretijk, skreket 'a striga'
skrive, skrev. skrevet 'a scrie'
skyte, skjot, skull 'a impusca, a trage eu arma'
skyve, skjov, skjevet 'a impinge'
slippe, slapp, sluppet 'a lasa, a scapa'
a sla, slo, slatt 'a bate, a lovi'
a sove. sov. savet 'a dormi'
Q sp inn e. spant, spunnet 'a toaree'
Q springe, sprang, sprunget 'a sari'
Q stige, steg, stegel 'a urea, a se ridiea'
a stikke, stakk, stukket 'a impunge, a intepa ; a baga'
a stjele, stjal, stjalet 'a fura'
Q stryke, strok, stroket 'a calca eu fierul ; a mangaia, a sterge ;
a cadea la examen
sta, stad, statt 'a sta (in pieioare)'
svike, svetilk, sveket 'a insela'
synge, sang, sunget 'a canta'
Q synke, sank, sunket 'a se scufunda'
ta, tok, tatt 'a lua'
treffe, traff, truffet 'a intalni'
trekke, trakk, trukket 'a trage'
tvinge. tvang, tvunget 'a forta'

a
a
a
a
a

a
a
a

a
a
a
a
a vinne, vant. vunnet 'a castiga'
a vile, visste, visst 'a sti'

a velge, valgte, valgt 'a alege'

a vcere, var , vcert 'a fi'

Verbele modale sunt neregulate ~iau urmatoarele forme:

skulle (ind. prezent skal), skulle, skullet
A ville (ind. prezent vi!), ville, villet
kunne (ind. prezent kan), kunne, kunnet
matte (ind. prezent ma), matte, mattet
burde, (ind. prezent bar), burde, burdet
.
Dupa CUlTI se poatc vedea, in cazul verbelor modale formele de
Infinitiv sunt identiee eu celc de preterit, iar forma de indicativ prezent estc
diferita de acestea.

a
a
a

51

Amt verbele slabe cat si cele tari se conjuga

prezentat la timpul verbelor.

dupa models

Verbe principale ~iverbeauxiliare

Verbele principale (in norvegiana hovedverb) sunt de 5
stataroare si au lnteles lexical deplin. (a ga 'a merge', a save 'a dormi',
spise "a manca', etc.). Verbele auxiliare (In norvegiana hjelpeverb)
obicci nu pot fi folosite decat impreuna cu verbe principale. (Excepti
Hvor skal du? 'Unde mergi?'. Jeg kan engelsk. 'Stiu engleza.', etc.)
Verbul auxiliar sta intotdeauna inaintea verbului principal (Je
har besekt dem flere ganger. 'I-am vizitat de mai multe ori.' Jeg ma ~
na. 'Trebuie sa plec acum. ').
Cele mai importante verbe auxiliare din limba norvegiana sunt
vcere. a ha, care ajuta la fonnarea timpurilor compuse, a bli, care ajuta
formarea pasivului, ~i desigur, verbele modale.
a ha 'a avea' si a bli cu intelesul 'a ramane' pot fi si ver
principale, ca in propozitiile: Jeg har timer. 'Am ore'. Han ble der i I
timer. 'A ramas acolo doua ore.'
Verbele modale se folosesc pentru a exprima dorinta, posibilitate,
indoiala, amenintare, ordin. (in alte limbi acest lucru se face cu
conjunctivul), Forma de preterit a verbelor modale exprirna adeseori
prudenta, politete.

Verbele modale sunt urmatoarele:

a skulle,

(indicativ prezent skal), skulle, skullet 'a trebui, ar trebui,

sa ... '.
Forma de indicativ prezent skal ajuta la fonnarea viitorului I si 11.,
in tin.p ce forma de preterit skulle la fonnarea conditionalului I ~iII.
Skal poate exprima un ordin, 0 porunca (Jeg vii at du skal ga
'Vreau (ca tu) sa pleci acum.'. Du skal gj@re delle arbeidet. "Tu (trebuie)
sa faci aceasta munca' .), amenintare (Hvis dere sier noe, skat jeg straffe
dere. 'Daca spuneti ceva, va pedepsesc. '), promisiune, asigurare (Hvis du
kommer hit, skal jeg hje!pe deg. 'Daca vii aici, te voi ajuta. '), un zvon
(Han skat visst vcere pa skolen. 'El trebuie/ar trcbui sa fie la scoala, ') sau
indoiala, nesiguranta (Ska! jeg sporre henne? 'Sa 0 intreb pe ea?'). in
acest ultim caz putem substitui skal ell skulle. (Skul/e jeg sporre henne")
Skulle se mai foloseste, daca vrem sa dam un sfat sau daca
recomandarn ceva (Du skulle heller gjore det- 'Ar trebui 111ai degraba sa

no...

52

faci asta. '). In asemenea cazuri skulle apare insotit de adverbe ca heller
'mai degraba', helst 'de preferinta', etc.
ci ville, (indicativ prezent vi), ville, villet 'a vrea, a voi'
Vil/ville se foloseste pentru a exprirna 0 dorinta sau 0 vointa, Jeg
viI/ville gjerne ga na. 'Eu vreau / as vrea sa plec acum.'
Ca auxiliar ajuta la formarea viitorului (Prisene vii oke. 'Preturile
vor cr~te ') si a conditionalului, (Om jeg kunne ordne det, ville alt bli mye
lettere. 'Daca as putea rezolva asta, totul ar fi mai user, ')
kunne, (indicativ prezent kan), kunne, kunnet 'a putea, a sti'
Verbul a kunne denota capacitatea sau posibilitatea, avand sensul
de a putea, de a fi capabil, exprima ca cineva are cunostinte in ceva,
relije~te, se descurca sa faca ceva. (Jeg kan spille ishockey, men jeg kan
ikke spille i kampen i morgen. 'Stiu sa joc hochei pe gheata, dar nu pot
juca in meciul de maine.' Jeg lean male pa glass. 'Pot / stiu sa pictez pe

sticla. ')
Se foloseste si cu sensu IIn care se intrebuinteaza verbul 'a sti' In
limbs romana, in legatura eu 0 limba straina, ~i atunci este urmat direct de
numele limbii respective: Han kan fransk', 'EI stie engleza.'
Se foloseste de asemenea, cand cineva cere ceva, sau permite
cuiva sa faca ceva: Kanjeg (fa) bli her? 'Pot sa raman aici?'
Forma kunne se foloseste pentru a exprima retinere (Kunne du
hje/pe meg lilt? 'Ai putea sa rna ajuti putin?') ~i dorinte ireale (Kunne jeg
bare mete henne! 'Daca as putea sa 0 intalnesc!')
a matte, (indicativ prezent Ina), matte, mattet 'a trebui'
Exprima ceva ce esti constrans sa faci, ceva ce este necesar sa 0
faci, dar si ceva ce ar trebui facut: Du
ga selv am du ikke vii. 'Trebuie
sa pleci, chiar daca nu vrei'. Jeg ma se den filmen. 'Trebuie sa vad acel
film.' In anumite expresii poate exprima speranta, dorinta: Mil du ha del
bra! '(lti doresc) sa 0 duci bine.
d burde, (indicativ prezent ber), burde, burdet Oar trebui, ar fi
bine'

ma

Vorbitorii de limbi romanice aflati intr-o etapa incipienta de invatare a limbii

traduc 'a sti (0 limba)' eu verbul
vile In loe de kunne (et sprak). 'Vile'
COrespunde, in limba romana, verbelor 'a sti' sau 'a cunoaste', in sensu Ide 'a
avea cuno~tinte despre ' sau 'a detine informatii asupra unui lucru sau fapt' :
Jeg Vet at han er lcerer. 'Stiu ca el este profesor. ~ Per vel svaret. 'Per stie
raspunsul. .

53

bor/burde se foloseste cand vrem sa sfatuim pe cineva. Du b~

legge deg na. 'Ar trebui IAr fi bine sa te cu1ci acum.'. Nu expri~
niciodata ordin sau porunca.
a fa.fikk.fatt 'a avea voie, a putea'
Fa poate fi folosit in loc de kanlkunne III anumite eazuri pentru
exprima permisiune: Far jeg gil nil? 'Pot pleca acurn?'
Forma de treeut fikk urmat de participiu perfect, este express
pentru 'a reusi, a fi in stare'. Jegjikk snakket med lcereren. 'Am reusit ~
vorbesc eu profesorul.'
Fa poate fi folosit ca verb principal, avand sensul 'a primi,
obtine, a dobandi' (Jegjikk et brev i gar. 'Am primit 0 scrisoare ieri.')
tore, (indicativ prezent ter), torde, tort 'a indrazni'
Verbul
tore face parte si el din eategoria verbelor modale U
norvegiana, Exprima euraj si indrazneala, nu cunostinte sau vointa, Jeg t~
ikke gjore del. 'Nu indraznesc sa fac asta.'

Cand verbele modale sunt intrebuintate singure, verbul principa

este subinteles:
Hvor skal du (gaJdrcl)? 'Unde mergi?' Hva skal du (gjere)? 'Ce vet
face ?' Jeg vii (reise/dra) til Norge. 'Vreau sa merg in Norvegia'.
In intrebari eu hvor 'unde' este vorba de 0 miscare intr-un loc, se
subintelege a ga 'a merge (pe jos)', a reise 'a calatori', a dra 'a merge CD
un mijloc de transport',
kjere 'a conduce un vehicul'; daca e intrebare cu :
hva 'ce', atunei se subintelege a gjfJre 'a face'.
A-

Verbe tranzitive ~i intranzitive

Verbele care pot avea obieet (complement direct sau indirect) sun .
tranzitive, cele care nu, sunt intranzitive. Verbe tranzitive sunt de exempla
beskrive 'a descrie', it inneholde 'a contine', il legge 'a culca, a pune iO ..

Verbul a ga 'a merge, a se duce' este folosit de obicei in legatura cu persoans

~i presupune mersul pe jos . Daca se utilizeaza vreun mijloc de transport,
trebuie sa folosim a dra "a merge, a se duce'. Han drog til Amerika .. El a mers
I a plecat In America '. Este torusi posibila folosirea lui a ga si cand subiectul
este un vehicul in contextul: Bussen gar til Oslo .: Autobuzul merge la Oslo.'
2

54

, ozitie orizontala'. Verbe intranzitivc sunt 0 sitte 'a sedea', a arbeide 'a
P
., k
'
.,
~jucre- a munci ,a omme a veru , etc.
Unele verbe pot fi folosite atat tranzitiv, cat ~i intranzitiv (de ex.
a starte 'a porni ceva', dar ~i a starte 'a porni, a demara, a incepe', a
I nke 'a mari, a creste ceva', dar si a oke 'a se mari, a creste') .
I
Exista verbe perechi (parverb), in care unul dintre verbe este
(tranzitiv, iar celalalt intranzitiv: 0 Je/le 'a taia (copaci)' - falle 'a
, cadea', 0 henge 'a atarna (ceva)' - a henge 'a atama, a sta atarnat',
legge 'a culca, a pune, a aseza in pozitie orizontala' - a /igge 'a sta culcat
(in pozitie orizontala)' a sette 'a pune, a aseza' - a sitte 'a sedea', a
senke 'a scufunda' - a synke 'a se scufunda'. Daca formele de infinitiv
coincid, atunci verbul tranzitiv este regulat, iar eel intranzitiv neregulat,
de exemplu 0 henge, hengte, hengt 'a atarna (ceva)' este tranzitiv si
regulat, in timp ce a henge, hang, hengt 'a sta atarnat' este intranzitiv ~i
neregulat.
Verbele intranzitive indica adesea rezultatul actiunii verbelor
tranzitive: 0 legge 'a culca, a pune, a aseza in pozitie orizontala', iar a
/igge 'a sta culcat, a zacea, a se afla, a fi situat'.
0

Verbe compuse
Verbele pot fi simple ca a go, 'a merge', a snakke 'a vorbi', etc.
sau compuse ca overdra 'a transmite, a ceda, a delega ; a acoperi',
utsette 'a expune', 6 grunnlegge 'a fonda, a intemeia, a pune baza', 0
smasnakke 'a sopti, a murmura'.
Marea majoritate a verbelor compuse au ca prima component!
o particula, in limba norvegiana exista 0 serie de particule, de obicei
prepozitii si adverbe, care sunt folosite la formarea verbelor compuse.
Astfel av (0 avta 'a scadea, a slabi'), etter (0 etterligne 'a imita'),jra (a
/rata 'a lua, a retrage, a priva'), inn (a innhente 'a depasi ; a procura, a
obtine'), med (a meddele 'a instiinta, a tmpartasi'), om (a omtale 'a
trata, a rnentiona, a porneni'), opp (cl oppsta 'a lua nastere '), over (a
averta 'a prelua'), pa (a paga 'a se desfasura'), Iii (0 tilhore 'a
apartine '), under (ci underholde 'a intretine, a sustine ; a distra, a
amUza'), ut (6 utgi 'a edita'), etc. pot preceda verbele. 0 serie de verbe
pot fi urmate de particule ca igjen (il gi igjen 'a da inapoi, a restitui'),
app (ci gi opp 'a ceda, a renunta'), over (1 sette over "a pune pe foe ; a
trece (raul etc.)", pa (d gil pa 'a se urea'), etc. Aceste particule sunt

55

cuvinte seurte ~i au sens propriu, folosite insa In combinatie eu un verb,

sensul lor initial este adeseori greu de recunoscut.
Verbele sunt neaccentuate,
iar particulele sunt accentuate, 11\
vreme ce atunei cand sunt prepozitii, particulele sunt neaccentuate,
Verbul si partieuJa forrneaza impreuna 0 entitate semantics, ca ~icum ~
fi un singur cuvant. Este de rernarcat, ca aceste particule modifica
sensu I verbului eu care se folosesc : a ga 'a merge', a ga inn 'a intra', a
ga ut 'a iesi', a ga bort 'a pleea, a se indeparta', a gil pa 'a se urea', a
ga av 'a cobori', etc.
Particulele pot preceda verbul, sau pot sa urmeze dupa verb.
Daca 11 preceda, verbul eompus se scrie impreuna, si vorbim despre
verb eu particula inseparabila, Daca partieula sta dupa verb, avem de a
face eu un verb eu particula separabila, care se serie despartit,
Anumite verbe pot fi doar inseparabile,
ca a innrede 'a
amenaja, a aranja, a aseza, a mobila',
undervise 'a preda',
oppdage
'a descoperi', a utgjore 'a eonstitui, a reprezenta, a insuma', a avtale 'a
conveni, a stabili' etc., iar altele doar separabile, ca
kaste bort 'a
pierde',
slite lit 'a epuiza, a osteni', etc.
"
In cazul anumitor verbe compuse, pozitia particulei nu aduce
modifieare in sens, se poate alege liber intre varianta cu particula
separabila si varianta eu particula inseparabila, de exemplu
ta over sau
a overta 'a prelua', a oppgi sau a gi opp 'a renunta, a ceda', a tilhore
sau here til 'a apartine',
si opp sau oppsi 'a eoncedia'.
"
In alte cazuri este 0 distinctie clara intre sensul cu particula
inseparabila ~i eel cu partieula separabila, Intelesurile putand fi total
diferite: il oppsta 'a lua nastere' ~i a sta opp 'a se scula, a se ridica', a
oppdra 'a creste (prin educatie), a eduea' dra opp 'a trage sus',
oversette 'a traduee'sette over 'a pune pe foe; a trece peste (eeva)',
nedkomme 'a naste',
komme ned 'a veni jos',
gjengi 'a reda' - gi
igjen 'a restitui, a da inapoi',
paga 'a se desfasura' - a ga pa 'a se
urea', etc.
Forma separabila este folosita in sens direct si concret, cea
inseparabila mai abstract, figurativ. (de exemplu:
gjengi 'a reda' - gi
igjen 'a restitui, ada inapoi').
Cand sunt folosite ca adjcctiv sau ca substantiv, apar in forma
inseparabila: en utbetalt lenn 'un salariu platit', en bortkastet lid 'un
timp pierdut', en oppsagt 'un coneediat', etc.

a
a

56

a
a

In afara de particule (prepozitii, adverb), prima components a

verbului compus poate f si substantiv sau adjectiv : a maskinskrive 'a
scrie la masina', a delta 'a participa, a Iua parte', a dypfryse 'a congela',
grunn1ege 'a intemeia, a fonda, a intemeia',
klargjere 'a clarifica',
muliggjore 'a face posibil', a offentliggjere 'a face public', a planlegge
'a planui, a planifica',
rettferdiggjore 'a justifica',
virkeliggjore 'a
realiza, a Intaptui'. Compunerea de verbe cu ajutorul lui a gjore este
foarte productiva,

Timpul verbelor
Verbele i~i schimba forma in functie de momentul in care are
loc actiunea. Aceasta schimbare este descrisa de categoria gramaticala
cea rnai irnportanta din limba norvegiana,
timpul (tempus 'timp
gramatical ').
"
In norvegiana avem, ca si In alte limbi, timpul prezent, trecut si
viitor. Trecutul in norvegiana este de trei feluri: preterit, perfect si mai
mult ca perfectul, iar viitorul de doua: viitorul I si viitorul II.
Prezentul indica 0 actiune care se petrece In momentul vorbirii
(Jeg leser na. 'Eu citesc acum. '), sau care are loc in mod regulat. (Han
leser mer dag. ' EI citeste in fiecare zi'.)
Prezentul indicativ, care este forma verbala cea mai utilizata, se
obtine prin adaugarea unui -r la forma de infinitiv. De exemplu spise-r,
ta-r. Exista ~i cateva exceptii de la aceasta regula, de ex. si-er de la a si,
sper ~i si de la verbele a sperre 'a intreba' si a gjore 'a face' ~ unde
radacina apare tara vreo terminatie, vel de la verbul a vite "a sti', unde
se schimba vocala din radacina, si er care este forma de indicativ
prezent a verbului
vcere 'a fi'. La s-verb nu se adauga nimic (de ex.
svnes: jeg synes, du synes ... ). La verbe modale este diferit (de ex. a
kunn e..'Jeg k an, d u k an ... ; a matte: Jeg rna, duu rna
ma.i.)
....
Verbul are forma unica la prezent, indiferent de numar sau
persoana. In norvegiana nu avem terminatii in functie de persoana si
nUmar (jeg spiser 'eu rnananc', du spiser 'tu mananci', ... , de spiser 'ei,
ele mananca'), Cuvantul care indica cine face actiunea este pronumele
personal. Intrudit verbele nu-si schimba forma in functie de persoana,
fOlosire~ pronurnelui personal este obligatorie.
In tabelul urmator este conjugal verbul a ga 'a Inerge':

o.

57

Singular

Plural

ilr 'eu mer '

han gar 'el merge'
hun gar 'ea merge'
den gar 'el / ea merge'
de!
'el / ea mer e'

pers ...>

de gar 'ei, ele merg'

ar

Verbul a vcere 'a fi' are forma neregulata la indicativ prezent: jeg
er 'eu sunt', du er 'tu esti', etc.
Prezentul se foloseste, daca vrern sa aratam ca ceva se intampl~
acurn (Han leser na. 'EI citeste acum. '), ca ceva se repeta regulat (Hverl
"
ar reiser vi til utlandet. 'In
fiecare an plecam / calatorim in strainatate.t),
sau daca este yorba de ceva general eunoscut sau recunoscut (Jordew
dreier rundt solen. 'Pamantul se roteste injurul Soarelui. ')
Prezentul se poate folosi pentru trecut eu scopul de a face 0
povestire rnai vie sau mai apropiata (prezentul istoric), precurn si pentru 8
exprima viitorul, (L morgen drar vi til Oslo. 'Maine plecam la Oslo. ') In
acest ultim caz folosim un adverbial de timp.
Prezentul poate aparea in norvegiana si in comenzi, in loc de
"
imperativ: Na gar du hjem. Acurn mergi acasa.' In
loc de : Ga hjem nal
..Acurn du-te acasa!'
to

"

In limba norvegiana pentru trecut exista trei timpuri gramaticale:

un timp simplu, preteritul si doua timpuri compuse, perfectul si rnai mult
ca perfectu I.
Preteritul din norvegiana se foloseste cand actiunea descrisa de
verb a avut loc intr-un moment din trecut, specificat in propozitie.
Preteritul corespunde in totalitate timpului 'past tense' din engleza, Cand
sc traduce in limba romana, putem folosi imperfectul, perfectul simplu sau
perfectul cornpus.
Forma de trecut (preteritum) este data de forma a doua a verbului,
care se formeaza prin avlyd (schimbarea vocalei din radacina) in cazul
verbelor tari, sau prin adaugarea unui asa-zis sufix dental care poate fi ell-a. -Ie. -de sau -dde in cazul verbelor slabe.
Preteritul se poate folosi pentru 0 actiune care a avut loc 0 data in
trccut (.feR var i Paris i fior. Am fost la Paris anul trecut') sau pentru 0
58

ctiune repetata din trecut. (Han gikk pa besok hver dag. ~EIa mers In
a in fiiecare ZI.... )
viz
itA
Cu expresii de timp ca j gar 'ieri', forrige uke 'saptarnana
trecuta', for to or siden 'acum doi ani' etc., se foloseste intotdeauna
preteritul.
Preteritul se poate folosi si cand este vorba despre ceva ce crezi
sau sirnti tocmai in momentul vorbirii (Det var deilig mat. 'Este 0 / ce
mSncare delicioasa. '), sau despre 0 actiune din viitor in cazul vorbirii
indirecte, ca in exemplul Han sa at han skulle komme. 'EI a spus ca va

.,

vent.

Pentru trecut exista si doua timpuri compuse: perfectul, care 'in

limba norvegiana se foloseste in general pentru a exprima 0 actiune
inceputa in trecut ~icu eontinuare sau repereursiune in prezent, si mai mult
ca prefectul, care exprima 0 actiune care s-a intamplat inaintea unei alte
actiuni din trecut. Aceste timpuri sunt folosite in contextele in care in
engleza am utiliza 'present perfect' respectiv 'past perfect'.

Perfectul este un timp compus, si se formeaza cu ajutoru1 unui

verb auxiliar (a ha sau a vcere), folosit la prezent plus forma a treia, forma
de participiu trecut sau perfect a verbului. De obicei se foloseste auxiliarul
ha 'a avea' (har spist 'am, ai, a ... mancat'), cateodata insa si 0 vcere 'a
fi'. A vaere poate fi folosit eu verbe de miscare sau eu verbe care arata
trecerea de la 0 stare 1a alta (d reise 'a calatori', d go 'a merge', 0 sovne 'a
adormi', a visne 'a se ofili'). Forma de perfect din Han har reist ~EIa
plecat (intr-o calatorie).' arata actiunea in sine, iar cea din Han er reist. 'EI
este plecat.' rezultatul.
Timpul verbal perfect este de fapt 0 combinatie intre trecut ~i
prezent,
Perfectul se foloseste pentru 0 actiune, care a inceput in trecut, nu
s-a tenninat, continua si in momentuJ vorbirii (Jeg hal' bodd her i j 0 ar.
'Locuiesc aici de 10 ani. '), pentru 0 actiune care a avut loc intr-un trecut
neprecizat, ale carei urmari se pot prelungi panA in prezent (Han hal' reist
til Oslo. 'EI a plecat la Oslo'), 0 actiune de consecinta careia se
beneficiaza si in prezent (lIar du lest noen boker av ham? 'A i c itit ceva
cacti scrise de eJ?'). De asemenea, perfectul poate indica si 0 actiune
petrecuta recent, de curand. (Han hal' nettopp ringt. 'EI tocmai a sunat. ')
Perfectul se foloseste cand nu cste important momentul actiunii, ci
aCliunea in sine sau rezultatul acesteia. (Hun hal' kert norsk. "E1 a invatat

59

norvegiana, ').
De asemenea, perfectul este interesat de lungirnq
perioadei, ~j nu de momentul in care a avut loc actiunea,
Perfectul apare adeseori Cll complemente circurnstantiale care
refera la 0 perioada care poatc fi inclusa in prezent (i dag 'azi', denne uke
'saptarnana aceasta', denne maneden 'luna aceasta', i del siste 'in ultim
timp'), Cu a/ltid 'intotdeauna',
aldri 'niciodata' si mange ganger ';d~
multc ori' se foloseste tot perfectul.
Atat perfectul cat si mai mult ca perfectul descriu 0 actiun
petrecuta inaintea momentului vorbirii. Perfectul exprima 0 ae~iune
trecuta, cu raportare insa la momentul vorbirii, iar mai mult ca perfectul so
foloseste in relatie eu un alt verb la un timp trecut. Perfeetul ~imai mult ca
perfectuI se folosesc cand ne intereseaza in special rezultatul actiun]
exprimate de verb. (Jeg er trott. Jeg har arbeidet hele dagen. 'Sunt obosit
Am lucrat toata ziua. ')
Timpului perfect din norvegiana ii corespunde de obicei perfectu)
compus din limba romana (Jeg har allerede set! denne filmen. 'Am vazut
deja acest film. '), dar uneori poate fi tradus si cu prezentul. (Jeg har bodd
her i J 0 ar. se traduce ell 'Locuiesc aici de 10 ani. ')
Daca avem 0 interogatie eu hvor lenge folosim perfectuI (Hvor
lenge har du veer! der? 'Cat timp ai fost acolo?'), daca intrebarea contine
nar atunci trebuie sa avem preterit. (Nar var du der? 'Cand ai fost
acolo?').

Mai mult ca perfectul se formeaza intr-un fel asemanator eu

perfectul, eu deosebirea, ca se foloseste forma de preterit a verbului
auxiliar, adica ell ajutorul verbelor auxiliare a ha sau a vcere, folosite la
trecut, plus forma a treia, forma de perfect a verbului. (jeg hadde spist
'rnancasern', etc.). Mai mult ca perfectul descrie 0 actiune care a avut loc
in trecut inaintea altei actiuni din trecut. (Etter at vi hadde spist, gikk vi
kino. 'Dupa ce am mancat / mancasem, am mers la cinema. ')
in norvegiana eu mai mult ca perfectul pot fi exprimate de
asemenea dorinte ireale (Bare han hadde kommet. 'Daca ar fi venit I
Numai sa fii venit'. Hadde jeg half tid ... 'Daca as fi avut timp ... '). Este
altemativa pentru conditionalul II (Hadde jeg hall tid ... = Skulle jeg (ha)
hat/lid ... 'Daca as fi avut timp ... ).

pa

Viitorul I exprima 0 actiune care are loc dupa momentul vorbirii.

Peate fi exprimat Cll skal. vil. komme til a sau vcrbul la prezent.
60

Viitorul se formeaza eu skal plus forma de infinitiv a verbului,

cand actiunea depinde de vointa subiectului sau a altei persoane, cand se
poate control a, planui actiunea, ca?d ~e p~~te decide ea ceva sa se
intample. Exemplu: Jeg skal komme. VOl vent.'
ViitoruI se formeaza ell vii plus forma de infinitiv a verbului, cand
se socote~te ea eeva se va intampla, cand actiunea are loc independent de
voin!a subieetului sau a altei persoane. Exemplu: Prisene vii eke.
'Preturiie vor creste.'
Komme til a este varianta neformala a lui viI. Viitorul se poate
exprima prin komme til a plus infinitiv cand este 0 prezicere a unei actiuni
viitoare. Aceasta varianta este foarte des intalnita in limbajuI de zi cu zi.
Viitorul se poate exprima si cu ajutoru1 unui verb la indicativ
prezent, situatie in care timpul viitor al actiunii reiese di~ context. (/
morgen gar jeg ikke pa sko/en. 'Maine nu merg la scoala. ') . In asemenea
cazuri propozitia contine expresii de timp ca i morgen 'maine', om to uker
'peste doua saptamani', etc.
Viitorul II este un viitor anterior si exprima 0 actiune care va fi
terminata intr-un anumit moment din viitor. (Vi skal ha spist fer hun
Icommer hjem. 'Noi vom fi rnancat inainte ca ea sa vina acasa, '). Dupa
cum se poate vedea, viitorul II se formeaza eu ajutorul lui skat sau vii plus
. forma de perfect a verbului.
Conditionalul In limba norvegiana este privit ca
gramatical. (tempus/arm).

forma de timp

Conditionalul I exprima viitor vazut din trecut (Han skulle reise

til Oslo. 'EI unna sa pIece la Oslo"), ori 0 dorinta sau 0 posibilitate
mchipuita. (Hvis jeg skulle ha tid, ... 'Daca as avea timp ... '). Multe limbi 11
exprima prin conjunctiv, in limba romans cel mai des se traduce cu
conditionalul optativ.
Conditionalul II se foloseste in limba norvegiana pentru a
exprima ceva ee trebuia sa se faca, dar nu s-a facut, ceva ce trebuia sa se
mtample, dar nu a avut loc. (Onl jeg hadde hall tid. skulle jeg ha besokt
henne. 'Daca as fi avut tirnp, as fi vizitat-o. . .leg skulle ha snakket med
henne for skolen begynte. 'Ar fi trebuit sa vorbesc ell ea inainte ca scoala
sA fii lnceput. '), In limbajul colocvial ha se poate ornite. Han skulle (ha)
komme1 am han ikke hadde glemt del. 'El ar fi venit daca n-ar fi uitat'.
A

,.

61

Uneori se foloseste si pentru a exprima 0 dorinta intr-un m~

prudent sau foarte politicos. (Jeg sku lie gjerne ha deltatt i konkurranse '
'A~ vrea foarte Inuit sa particip la concurs. '), In loc de skulle aici se po
folosi si skal.

Concordanta

timpurilor

se aplica cu precadere in vorbir

indirecta, unde timpul verbului se modifica, se deplaseaza, Replicile di
vorbirea directa devin propozitii secundare, iar daca verbul din propoziti
principala se afla la trecut (preterit), survin urmatoarele modificari: da
verbul a fost la prezent in vorbirea directa, In cea indirecta va fi la preteri
daca a fost la preterit sau la perfect va fi la mai mult ca perfectul, daca
fost la viitor, va fi la viitor in trecut, forma care este identica c
conditionalul I, Han sa at han hadde veer! der. 'EI a spus ca a fost/fuse
acolo' din Han sa: "Jeg har vcert der". 'EI a spus: "Am fast acolo." 'H.
sa at hun skulle komme. 'El a spus ca va veni' din Hun sa: "Jeg s
komme" 'Ea a spus: Voi veni.' De notat, ca si pronumele se schimba,
'"
In
limba veche, vorbirea indirecta a fost redata cu conjunctivul,
norvegiana modern a folosim modul indicativ ~i concordanta timpurilor.
'"
Insumand
cunostintele de pana acum despre verb, putem afi
ca un verb poate avea urmatoarele forme :

aga

Infinitiv
Present
Preterit
Participiu
perfect
Participiu
prezent
Viitor 1
Viitor 2
Conditional 1

gar
gikk
gaff

gaende

skal g_a
skal ha galt
skulle gil

skulle hagatt

Condi_t!onal 2

Aspectul
Dupa aspect verbele pot f durative (sau imperfective)
perfective.

62

respectiv

Durative sunt acelc verbe care descriu 0 actiune de durata, cum ar

fi asove 'a dormi', a bo 'a locui', a sta 'a sta (in picioare)" etc.
Verbe Ie perfective exprima trecerea de la 0 stare la alta, sau
marcheaza inceputul sau sfarsitul unei actiuni, Verbe perfective sunt a
jinne 'a gasi', a begynne 'a incepe', a slutte 'a tennina', a sovne 'a
adormi', etc.
Unele verbe pot fi atat durative cat si perfective, de ex. a lese 'a
citi'. in propozitia Jeg leste ut boka i gar. 'Am citit / am terminat de citit
cartea ieri.' verbul are aspect perfectiv, in timp ce in contextul Jeg leser
mye. 'Eu citesc mult.' are aspect durativ.
Diateza

in norvegiana exista doua diateze: diateza activa si cea pas iva.

Verbele tratate pana acurn au fost la diateza activa, Forma activa arata ca
actiunea exprimata de verb este executata de subiect. Autorul actiunii
"
poate tnSa sa nu fie cunoseut, sau poate sa nu fie precizat. In
aeeste cazuri
verbul trebuie folosit la forma pasiva, Forma pasiva arata ca subiectul este
pasiv, sufera efectul actiunii exprimate de verb. (Han ble sian. 'EI a fost
lovit / batut, '). Autorul actiunii sau agentul, daca este precizat, este
introdus eu prepozitia avo (Han ble slatt av en ukjent mann. 'El a fost lovit
/ batut de un barbat necunoscut. ')
Diateza pasiva in limba norvegiana se poate exprima in doua
feluri: cu ajutorul formei sintetice, numita s-passiv (pasivul cu s) care se
formeaza din forma de activ, prin alipirea unui -s la forma obisnuita a
verbului, si eu forma analitica, fermata cu ajutorul unui verb auxiliar, de
obicei a bli, plus forma a 3-a, forma de perfect a verbului).
Mai jos avem un tabel cu formele de activ si pasiv ale verbului a
I sid 'a lovi, a bate'.

Diateza activii

Diateza pas iva

jeg slar 'eu bat, lovesc'

jeg blir slatt 'eu sunt batut,

~~

Prezent
....._

Preterit
r-:---

Perfect

sunt lovit'
jeg slo 'eu bate am , am

batut, loveam. am lovit'

ie hal' slatt 'eu am
batut, arn lovit'
63

jeg ble slatt 'eu eram batut,

lovit, am fost batut, lovit'
jeg hal' blitt slatt 'eu am
fost batut, am fast lovit

Diateza pasiva

Diateza activa
Mai mult ca
perfectul
Viitor I
Viitor II
Conditional I
Conditional II

Jeg

hadde

slatt

'eu

Jeg hadde blitt slatt 'et

fusesem batut / lovit'

batusern, lovisem'
jeg skal sill 'eu voi bate, jeg skal bli slatt 'eu voi f
batut, voi fi lovit'
voi lovi'
jeg skal ha slatt 'eu voi jeg skal ha blitt slatt 'eu vol
fi batut, voi fi lovit'
fi fost batut Ilovit'
Jeg skulle sla 'eu as jeg skulle bli sial! 'eu as fi
batut, as fi lovit'
bate, as lovi'
jeg skulle ha slat! 'eu as jeg skulle ha blitt slatt 'eu
fi batut, as fi lovit'
as fi fost batut, as fi fost

lovit'

In

limba vorbita, mai des intalnita este parafraza cu a bl

Pasivul cu s apare mal ales dupa verbe modale, se foloseste ~
instructiuni, retete, sau in expresii de genul: Del spars. 'Depinde.'.1
sees snarl. 'Ne vedem in curand.' Det heres bra ut. 'Suna bine.', etc.
in limba norvegiana s-pasivul poate avea urmatoarele sensuri
sens pasiv (ca in cazul verbelor Q vaskes = Q bli vasket 'a fi spalat',
stenges = bli stengt 'a fi inchis", etc.), sens activ (de ex.
synes '
crede', a socoti, a considera, a fi de parere", a trives 'a se simti bine
etc.), sens reciproc (a metes = a mete hverandre 'a se intalni', a se(e)s
a se hverandre 'a se vedea', etc.), sens reflexiv (a undres = a undre se
'a se mira', a skilles = a skille seg 'a se desparti', etc.) si sens incoath
(a dages 'a se face ziua', a gronnes 'a inverzi'. etc.)
Trebuie stiut ca diateza pasiva nu este atat de des folosita it
limba norvegiana. Modul de exprimare activ este mult mai uzual

Verbul
synes este adeseori confundat cu verbul
Ira de catre incepatori
care nu sesizeaza diferenta dintre ele, in primul rand datorita faptului ca de celc
mai multe ori ele se traduc prin acelasi verb 'a crede'.
a tro 'a crede' sc foloseste cand ideea exprimata prin propozitia subordonad
constituie 0 ipoteza sau 0 supozitie, Exemplu: Jeg tror at han er i Oslo. 'Cr~
ca el este 'in Oslo'. Jeg tror at hun ikke vii komme. 'Cred ca ea nu vrea sa vina.'
a synes 'a crede, a socoti, a considera, a fi de parere', se foloseste pentru I
exprima 0 apreciere, 0 judecata de valoare subiectiva. Exemplu: Jeg syneJ
filmen var bra. 'Cred ca filmul a fost bun. Filmul mi s-a parut bun.'
1

64

Adeseori in locul unei constructii pasive putem folosi una activa al carei
subiect este un pronume nehotarat ca man sau en, de ex. Man kan
skj(1!regronnsakene med kniv. in Joe de Gronnsakene kan skjteres med
kniv. 'Legumele pot fi taiate cu cutitul '
Modul
Verbele tratate pana aeum au aparut la modul indicativ.
in afara de indicativ, In limba norvegiana exista 'inca doua
moduri: conjunctivul si imperativul. Trebuie mentionat ca infinitivul si
partieipiul nu sunt privite ca moduri in norvegiana.
Conjunctivul din limba norvegiana are forma identic a eu
infmitivul si este folosit astazi doar in expresii idiomatiee de genuI:
I Kongen level 'Traiasca regele!'.
Conjunetivul a fost 0 forma vie in norvegiana veehe, azi po ate
fi intAlnit, cum am spus, doar in expresii. in Iimba veche conjunctivul se
folosea pentru a exprima 0 dorinta, 0 vointa sau un apel. Aceste lueruri
sunt exprimate astazi prin conditional sau verbe modale.
Modul imperativ este mai des folosit.
Forma de imperativ este radacina verbului tara terminarie, eu
alte cuvinte imperativul se poate obtine din infinitiv, prin eliminarea
e-ului final (Snakk! 'Vorbeste!', Spis! 'Manancal '), Exceptie de la
aceasta regula fae verbele care la infinitiv se term ina intr-o alta vocala,
In eazul acestora, forma de imperativ este identic a eu cea de infinitiv.
(Tal 'Ia!', Ga! 'Du-te!'). Cand radacina este greu de pronuntat, se
recurge la forma de infinitiv: Handle! 'Actioneaza!', Apne! 'Deschide!'
Cuvantul de negatie ikke vine in fata imperativului: Ikke gjor
deft 'Nu fa asta!'
Forme infinite ale verbului
Formele infinite ale verbului
Participiu.

sunt cele de infinitiv

51 de

Infinitivul
Majoritatea infinitivelor se terrnina In vocala, adeseori 'ill -e
ne~ccentuat, ca verbele a vterc "a fi', a snakke 'a vorbi', a spise 'a
manea'. Infinitive care se termina in alta vocals au verbele a ta "a lua'.
ci gd 'a merge', etc. Nu se termina in vocala infinitivele s-verbelor, de
65

ex.

a synes

,;a crede, a fi de parere, a considera,

a socoti',

a motes

'a

intalni' , etc.

in dictionare forma verbului este data la infinitiv. Din forma

infinitiv se pot obtine indicativul prezent si imperativul.
Infinitivul poate avea un ci in fata, numit semnul infinitivului.
Infinitivul
scurt (forma de infinitiv tara a) se foloseste du
verbe modale (Jeg Ina ga na. 'Trebuie sa plec acum. '), dupa verbele
be 'a ruga, a cere', a fa 'a lasa', dupa verbe de perceptie ca a se c,
vedea', a hore 'a auzi', a fole 'a sirnti', a kjenne 'a cunoaste, a simti'
(Jeg sa dem komme. 'I-am vazut venind.' Jeg harte henne synge. Aq
auzit-o cantand.'. De remarcat ca in aceste propozitii infinitivul dq
norvegiana se traduce in rornana cu gerunziul). De asemenea Sf
foloseste infinitivul scurt in expresii ca Hvorfor ikke gjore del? 'De ct
sa nu faci asta?'
Infinitivul lung, adica cu a in fata, se foloseste dupa verbe ca I
begynne 'incepe', a slutte 'a incheia, a termina' ~ Q like ,;a-i placea',
onske 'a dori', a forsoke 'a incerca', a prove 'a incerca'. (Det begynne
a bli kaldt. 'Incepe sa fie frig.' Jeg forseker d hje/pe henne . 'Incerc sa 0
ajut. ')
Infinitivul lung poate aparea In situatiile in care infinitivu
indeplineste functie de subiect (A kjore her er livsfarlig. 'A conduce aid
este pericol de moarte '), de complement direct (Han provde a svare. 'FJ
a incercat sa raspunda '), sau de nume predicativ (Dette synes ikke ,;
vcere tiltrekkende.
'Asta nu pare sa fie atragator. ') in propozitie
Infmitivul lung se foloseste ~i dupa prepozitie (Hun gikk for a kjopt
mat. 'Ea a plecat sa cumpere mancare. '), dupa veer sa sni/lJ (Veer sd
snill (J hje/pe meg.' 'Fii asa amabil /dragut si ajuta-ma!'), dupa imperatit
iProv a forsta dett 'Incearca s~ intelegi (asta)! '), ~idaca urmeaza mai
multe infinitive unul dupa celalalt, Se foloseste infinitivul lung, cand in
lirnba romana se traduce cu supin. (Del er mye a gjore. 'Este mult de
facut' .)
A

Participiul
Participiul trecut sau perfect a fost tratat la clasificarea
si la timpul verbelor,
I

verbelot

Este posibila si varianta: Veer sa snill og hjelp meg! 'Fii asa de amabil / dragUI

~i ajuta-ma!'

66

Participiul prezent se termina intotdeauna in -ende. Nu este

folosit des in norvegiana, de cele mai multe ori apare ca adjectiv (ef
gratende barn 'un copil care plange") sau ca adverb. Folosit adverbial
intare~te un adjectiv (palallende pen' izbitor de frumos ').
Participiul prezent al verbelor a sitte 'a sedea', a sta 'a sta (In
picioare)', a ligge 'a sta culcat' se foloseste adeseori impreuna ell a b/i
pentrU a ex prima 0 stare care dureaza. (De hie sittende og vente. Ei
~edeau ~i asteptau, ')
Participiul prezent poate fi folosit ~i ca substantiv in anumite
cazuri, .mra tnSa sa fie declinat in nurnar si caz. Exemplu: De
/orbipasserende har ikke lagt merke til bi/u/ykken. 'Trecatorii n-au
observat aceidentul de masina.'
I

67

11.7. ADVERBUL

Adverbele sunt acele cuvinte care indica locul, timpul si mo~

actiunii sau intamplarii, Adverbele pot detennina un verb (leper ras
'fuge repede'), un adjectiv (veldig pen 'foarte frumos') sau un alt adv
iveldig fort 'foarte repede').
Adverbele pot fi grupate in doua categorii: cele autentice si cet
formate din adjectiv.
Adverbele autentice, cele care nu sunt formate din alte cuvin
sunt her 'aici' , der 'acolo', hvor 'unde', nede 'jos', ute 'afara', ave,",
'peste tot', ute 'afara', aldri 'niciodata', alltid 'intotdeauna, tot timpul
slik 'astfel', nede 'jos', etc. Unele dintre ele sunt compuse: all
'Intotdeauna, tot timpul', overall 'peste tot', etc.
serie de adverbe sunt formate din adjective, prin alipirea unui
I la forma din dictionar al adjectivului, pen - pent 'frumos', god - g
'bine ~, stygg - stygt 'urat', sen - sent 'tarziu'. Dupa cum se poate ved
forma adverbului obtinut astfel este identic a ell forma de neutru
adjectivului corespunzator.

Comparatia

adverbelor

Multe adverbe pot avea grade de comparatie, 'in special cele

d't

mod,
Adverbele
care au fost derivate
din adjectiv
formeascomparativul si superlativul in acelasi fel ca adjectivul corespunzator,

Pozitiv

Comparativ

pe 111 frumos'
rash ~repede'

penere 'mai frumos'

raskere rnai repede'
styggere 'mai urat'

I SI)gl

'urat'

68

Superlativ
penes! 'eel mai frumos'
raskest 'eel mai repede'
styggesf 'eel mai urat'

Ca si in cazu] adjectivelor,
coroparativ ~i superlativ.

r-"pozitiv
$!odt / bra 'bine'
lite / litt 'pulin'
~ondl / darligJ / ille

exista

~I

aict forme neregulate

la

Superlativ
best 'eel mai bine'

Comparativ

bedre 'mai bine'

mindre 'mai putin'
verre 'rnai rau'

minst 'eel mai putin'

verst 'cel mairau'

'du'

langt 'departe'
'mult
lenge

lenger 'mai departe'

timp,

lengs/ 'eel mai departe'

'mai mult timp'

'eel mai mult timp'

timp indelungat'
Trebuie remarc at ca in cazul lui langt si /enge adjectivuI
corespunzAtor lang 'lung' are forma de comparativ lengre 'mai lung'.
Exista si in randul adverbelor autentice unele, care pot avea grade
de comparatie, de ex. ofte 'des, adeseori' sau/ort 'repede', care au forme
regulate si gjerne 'cu placere' care are forme neregulate.

Pozitiv
or/ere 'mai re ede'
heller 'mai degraba'

Tabel cu gradul de comparatie a altor adverbe :

Pozitiv
nar 'aproape'

fram / /rem
'in fata'
hale 'in spate'

inne
'" A untru'
_m
Rozitiv

/enger fram / !rem

Superlativ
ncermest 'eel mai aproape'
fremst 'eel mai in fata'

'mai in rata'
lenger bak 'mai in spate'
lenger inne'mai inauntru'

bakerst 'eel mai in spate'

innerst 'cel mai inauntru'"

Comparativ

ncermere 'mai aproape'

Comparativ

Superlativ

1-----------------------.Adverbul vondt poate avea ~iforme regulate vondere si vondest la comparativ

~1 superlativ, asa cum si darlig poatc avea formele darligere si darligst.

ute 'afara'
oppe'sus'
nede 'jos'
nord 'in nord'

--

leflRer ute 'rnai afara'

lel1ger oppe 'rnai sus'
tesser nede 'rnai jos'
lefiRer nord 'mai in nord'

ytterst 'eel mai afara'"

overst 'eel mai sus'
nederst 'eel mai jos'
nordligst 'eel mai in nord'

De remar~at forma analitica a comparativului in cazul majoritatii

adverbelor din tabelul de rnai sus (lenger
+ adverb). Gradele de
comparatie ale adyerbelor sor / syd 'sud', est 'est', vest 'vest' se formeaza
ca ~i in cazul lui yprd 'nord' eu lenger la comparativ, si cu formele proprii
sorligst/sydligst, @~tligst,vestligst la superlativ.
Cateva aJverbe formeaza comparativul cu mer ~isuperlativul cu
mest (de ex. prald.sk 'practic', gammeldags 'demodat' etc.).
Adverbelc loran 'in fata', under 'jos', midt 'in mijloc', siden
'apoi' nu au forme de comparativ, numai de superlativ :forresl 'eel mai in
fata', undersl ' cel mai jos', midterst 'in mijloc', sist 'ultima data'. Putem
spune de asemetlea, ca fonnele de eomparativ fer '(mai) inainte, mai
devreme' si suPCrlativul forst 'inmi, intaia oara' nu au forma
corespunzatoare Je pozitiv.
Semantic adverbele pot fi grupate in adverbe de loc, de timp, de
mod, de grad etc.
Adverbs] de loc indica locul actiunii, locul unde se intamplA
ceva.
Adverbe de lac sunt: hit 'aici, incoace', her 'aici', dit 'acolo,
incolo', der 'accJo', opp 'sus, in sus', oppe 'sus', ned 'jos, in jos', nede
'jos', hjem 'acasl'. hjemme 'acasa', bort 'departe, lncolo', borte 'departe,
indepartat', fran. 'in fata " framme 'in fat!', tilbake 'inapoi' , bak 'In
spate', hvor 'unce', hvorhen 'unde, incotro'. hvorfra 'de unde', herfra 'de
aici', derfra 'de ~colo', noensteds 'undeva', ingensteds 'nicaieri', etc.
Trebuieremarcata existenta adverbelor eu forme dubie, una dintre
forme indicand directia (inn, ut, opp), cealalta pozitia static! (ute, inne,
oppe). Limba n~rvegiana face diferenta intre adverbul de loe situativ (in
norvegiana pas/!dsadverb), care indica pozitia si raspunde la intrebarea
hvor ? 'unde T. respectiv adverbul de loe directiv (in norvegiana
tilstedsadverb) .are indica deplasarea catre un anumit loe si raspunde la
intrebarile hvo-{hen)? 'unde?/ incotro?' ~i hvor ...fra? 'de unde?'.
Exemple : Skokn ligger der. 'Scoala se afla acolo'. Han gar dit. '1 merge
acolo / incolo. [un er hjemme. 'Ea este acasa, ' Hennes mor komme- hjem
om en time. 'Muna el vine acasa peste 0 ora.

'fill

..,

70

Adverbul de timp ne spune cand se intampla ceva.

Cele mai importante adverbe de timp sunt: alltid "intotdeauna, tot
timpul', aldri 'niciodata', ofte 'adeseori', sjelden 'rar', allerede 'deja', alt
'deja', da 'atunci', na 'acum', snart '(in) curand', enda 'inca', enna 'inca',
fer '(rnai) inainte, mai devreme', forst '(mai) lntai, prima data', neltopp
'tocmai', akkurat 'tocmai', straks 'imediat, Indata', plutselig 'deodata,
subit, brusc ', lenge 'mult timp, indelung', undertiden 'uneori, din cand in
cand', stundom 'din cand in cand', av og til 'din cand In cand', etterpa
'dupa aceea, apoi', deretter 'dupa aceea', sa 'apoi', siden 'apoi, dupa
aceea', stadig 'mereu', nylig 'recent, de curand, deunazi', nyss 'recent,
tocmai', fremdeles
'mai departe, inca, in continuare',
noensinne
'vreodata', noen gang 'odata, candva', igjen 'din nou, iarasi', imidlertid
'intretimp', bestandig 'mereu, permanent'.
Cuvintele da si sal pot fi atat adverbe cat si conjunctii, lucru care
creeaza unele dificultati pentru incepatori.
In propozitia Da kom vi.
'Atunci am venit noi.' da 'atunci' este adverb de timp, pe cand in
propozitia Hun var ikke hjemme da vi kom. 'Ea n-a fost acasa (atunci)
cand am venit.' da 'cand, atunci cand' este conjunctie temporals.
La fel in propozitia Forst spiser vi, sa gar vi pa kino. 'Prima data /
mai intai mancam, apoi mergem la cinematograf.'. sa 'apoi' este adverb
de timp, In timp ce in propozitia Hun felte seg ikke bra. sa hun gikk ikke
pa skolen. 'Ea nu s-a simtit bine, asa ca n-a mers 1a scoala.' sa 'asadar, asa
ca' este conjunctie consecutiva,
Timpul actiunii se poate exprima si prin locutiuni adverbiale.
Aceste locutiuni temporale care in propozitie indeplinesc functia de
complcmente circumstantiale de timp (in norvegiana tidsadverbialer), se
compun in majoritatea cazurilor dintr-o prepozitie si un substantiv (i dag
'azi, astazi', i til' 'anul acesta' etc.). Ele vor fi tratate la prepozitie,

Adverbul de mod arata cum se intampla ceva, descriu modul,

sa

felul in care se petrece actiunea, Adverbe de mod sunt fort 'repede',

'asa, astfe l', slik 'asa, astfel', saledes 'asa, astfel' , hvor/edes 'cum',
annerledes 'altfel', pent 'frumos', langsomt 'Incet', etc.
) In afara de aceste intelcsuri sa mai poatc insemna: sa preteritul lui a se 'a
vcdea', intinitivul verbului a sa 'a semana', adverbul de mod sa 'asa' ,
adverbul de grad sci 'atat de'. etc.
71

Multe adverbe de mod se obtin din adjectiv, prin adaugarea

terminatiei +], adica a terminatiei formei de neutru a adjectivului: pent.
langsomt.

Adverbul de modalitate
Unii autori disting categoria adverbelor de modalitate, care nu
trebuie eonfundate ell adverbele de mod. Majoritatea lor exprima indoiala,
nesiguranta, prudenta, dar exista si unele care au functie de Intarire,
confinnare. Adverbele de modalitate sunt: kanskje 'poate', altsa 'asadar',
forresten 'de altfel', riktignok 'desigur, lntr-adevar, e drept ca dar',
egentlig 'de fapt', ellers 'de altfel, alrfel', visstnok 'desigur, fara indoiala,
poate', unektelig 'de netagaduit', likevel 'totusi', allikevel 'totusi, eu toate
aeestea', ogsa 'si, de asemenea', bare 'doar, numai', sannelig "intradevar', akkurat 'tocmai, exact' , imidlertid 'totusi', sannsynlig(vis)
'probabil', visst 'cu siguranta; probabil' .faktisk 'de fapt', precum ~i da,jo,
vel. Ultimele trei sunt extrem de dificil de tradus in alte Iimbi, ele
insemnand aproximativ 'dar, doar, de fapt, probabil, este de presupus ca,
nu-i asa'.
Tot in eategoria adverbelor de modalitate sunt incluse uneori si
ikke 'nu' ~i heller ikke 'nici (nu)'. In legatura cu folosirea lui heller ikke
'nici nu', trebuie remarcat, ca unde in propozitia pozitiva se foloseste ogsa
'de asemenea', in cea negativa vine heller ikke 'nici nu'. Jeg vii heller
ikke ha el. 'Nu vreau nici here. / Nici here nu vreau.', Nu se poate spune
T
fEf6 v16B.
L.
I'
tYeg
'", '1 Dg38 frrC
0

Adverbul de grad arata gradul actiunii, intamplarii. Cele mai

cunoscute adverbe de grad sunt: sa 'atat de' (ca in sa stor 'alat de mare),
enda 'inca, ~i mai' (ca in enda heyere '~i mai inalt'), lite 'putin', nesten
'aproape', mye 'mult', ganske 'destul de', temmelig 'destul de', noksa
'destul de ' (de ex. ganske / temmelig / noksa bra 'destul de bun '), for
'prea' (for liten 'prea mic'), altfor 'mult prea', svcert 'foarte', meget
'foarte, mult', overmate 'excesiv, extrem de', ytterst 'extrem de', veldig
'foarte', aldeles 'de tot, in totalitate, complet', helt 'total, complet, 'in
totalitate' .forferdelig 'ingrozitor de' .fryktelig "infricosator de', usedvanlig
'neobisnuit de', etc.

72

Adverbul de negatie
Unii gramaticieni disting si grupa adverbelor de negatie. "lei .nu'
este negatia absoluta, de obicei apare la interjectie. lkke 'nu' este negatia
partials cea mai des folosita, Ei insemnand tot 'nu', se foloseste in exprcsii
de genu) enten du vii eller ei 'vrei, nu vrei I vrand-nevrand'.
Adverbele neppe si knapt au sens negativ, si pot fi traduse In
limba romana ell locutiuni adverbiale ca 'cu greutatc, abia, aproape de loe'
in categoria adverbelor de negatie poate intra si adverbul de loc

ingensteds 'nicaieri'.

Adverbul relativ-interogativ se foloseste in intrebari ~i in

propoziitii secundare. Sunt adverbe relativ-interogative hvor 'unde', nar
'cand', hvordan 'cum \ hvorledes 'cum', hvorfor 'de ce'etc. in propozitia
interogativa Nar kommer du? 'Cand vii?' nar este adverb interogativ, iar
in propozitia HUll spar nar jeg kommer. 'Ea intreaba cand yin eu.' nar este
adverb relativ.
Multi autori folosesc pentru aeest tip de adverbe denumirea de
sperreord 'cuvant interogativ. '

II. 8. CONJUNCTIA

Conjunctia leaga intre ele cuvinte, parti de propozitie sau

propozitii, Exista conjunctii simple (og 'si', men 'dar') si compuse
(enten ... eller 'sau ... sau, ori ... ori', bade ... og 'si, .. si, atat ... cat ~i').
Conjunctiile pot fi coordonatoare si subordonatoare.
Conjunctiile coordonatoare
Conjunctiile coordonatoare
leaga intre ele cuvinte, parti de
propozitie sau propozitii de acelasi fel, Ele pot fi copulative, adversative,
disjunctive. Exista de asemenea doua conjunctii coordonatoare, una
cauzala, for 'caci, pentru ca' ~i una consecutiva sa 'asadar, asa C8, astfel
ca', care pot lega numai propozitii,
Conjunctiile copulative sunt og 'si', bade ... og '~i...si, atat ... cat
.,
"I
t:.t'~l
~I ,sa ve ...som ,Aatat ... C41
OK este conjunctia coordonatoare cea mai frecventa. (Asbjornsen
og Moe samlet folkeeventyr.
'Asbjemsen ~i Moe au cules basme
popu)are. ')
Conjunctiile compuse bade ... og ~isa vel ... som arata ca ambele
alternative indicate sunt posibile. (Her lean du kjope bade ep/er og pcerer.
'Aici pori curnpara si mere si pere. ')
Conjunctia adversativa
men 'dar' exprirna 0 contradictie intre
doua segmente (cuvinte, propozitii) asemanatoare, (Vi kommer, men vi kan
ikke bli mer enn en time. 'Venim, dar nu putem rarnane mai mult de 0
ora. ')
Conjunctiile
disjunctive sunt eller 'sau, ori' care leaga doua
segrnente dintre care se poate alege (Vii du ha te eller kaffe? 'Vrei ceai sau
cafea?'), enten ... eller 'sau ... sau, ori. .. ori' care subliniaza 0 altemativa ~i
exclude cealalta (Du ma folie ut soknadsskjemaet en/en po norsk eller pa
engelsk. Trcbu ie sa completezi formularul de cerere ori in norvegiana ori
in cngleza), si verken-eller 'nici ... nici' care se foloseste pentru a exprirna

74

ca nici una dintre alternative nu este posibila, (Han gar hverken po kino
eller i teater. '1 nu merge nici la cinema nici la teatru. ')
Conjunctia consecutiva sa 'asadar, asa ca, astfel ca' leaga doua
propozitii, unde ultima explica consecinta primului. Exemplu: Han folte
seg ikke bra,
hun gikk ikke pa skolen. 'Ea nu s-a simtit bine, asadar / asa
eft n-a mers Ja scoala.'. Trebuie mentionat, ca exista conjunctii
consecutive, care sunt subordonatoare.
Conjunctie coordonatoare este si conjunctia cauzala for 'caci,
pentru ca' care leaga doua propozitii, dintre care cea de a doua explica
eauza, motivul primei. Exemplu: Hun ble hjemme for hun ville ikke Ireffe
de andre. 'Ea a ramas acasa pentru ea /caci n-a vrut sa-i intalneasca pe
ceilalti', Daca in locul conjunctiei for foloseam fordi, care inseamna tot
'pentru ea, fiindca', dar este conjunctie subordonatoare, in propozitia
secundara aveam topica ...fordi hun ikke ville treffe de andre.

sa

Conjunctiile subordonatoare
Conjunctiile subordonatoare introdue propozitii subordonate. Ele
pot fi simple (at 'ca', hvis 'daca') ~i compuse (enda
'chiar daca', som
om 'ca si cum'). Semantic ele pot fi grupate in felul urmator: nominaIe,
temporale, de loc, cauzale, de scop sau finale, consecutive, conditionale,
coneesive ~i de cornparatie.
Subordonatele nominale pot fi introduse de conjunctiile at sau om.
Conjunctia nominala at 'ca' este conjunctia subordonatoare cea
mai frecventa, At poate fi adeseori omis. Han sa (at) han ikke kunne
komme. 'EI a spus ca nu poate veni.'
Conjunctia at nu se poate omite, daca fraza lncepe cu at, adica
daca secundara sta In fata propozitiei principale (At vart lag taper, er klart.
'Ca eehipa noastra pierde, este clar. '), daca at urmeaza dupa prepozitie
(Hun er klar over at del er for sent. 'Ea este constienta (de faptul) cit estc
prea tarziu, '), dupa adverbe de grad (Hun glemte hell at vi matte treffes.
'Ea a uitat complet ca trebuie sa ne intalnim '), dupa conjunctia enn (Del er
bedre du tar plass enn at du star hele tiden. 'Este mai bine sa iei lac decat
sa stai (in pieioare) tot timpul. '), dupa verbe cu conti nut negativ
(Regjeringen benektet at prisene ville oke. 'Guvemul a negat ea preturile
vor creste'), ~i cand propozitia introdusa Cll at are 0 topica anormala
pentru 0 secundara (De sa at neste gang skulle de ikke k0111me. 'Ei au spus
di data viitoare nu Yin. ').

0'"

75

Om "daca' se foloseste intotdeauna in propozitia sccundara, daca

In principala avern lurer pa 'rna intreb, te intrebi ... ' sau vet ikke 'nu stiu,
nu stii, .. '. Jeg lurer pa om han kommer. 'MA intreb daca el vine. Jeg vet
ikke om han kommer. 'Nu stiu daca el vine.'
Conjunetiile temporale eele mai importante sunt: nar 'cand', da
'cand', mens 'in timp ee', med det samme 'mdata ee', straks ' tndata ce',
siden 'de cand', for 'inainte ea', innen 'pana (cand)', etter at 'dupa ce',
hver gang 'de fiecare data (cand)', sa lenge som 'atat timp cat. .. ', sa snart
som 'cum, cat de curand', sa lenge 'cat timp', idet 'in clipa in care', etc.
Exemplu: Etter at de hadde spist, gikk de i teater. 'Dupa ce au mancat /
rnancasera, s-au dus la teatru.'
Trebuie rernarcat ca nar 'cand' se foloseste pentru viitor, prezent
~i pentru actiune repetata, chiar si din trecut, iar da 'cand' pentru ceva ce
s-a intamplat in trecut 0 singura data. (Da hun var ung, bod de hun i
utlandet. 'Cand a fost tanara, a loeuit in strainatate.' Nar de kommer, er vi
dessverre ikke hjemme. 'Cand ei vin, nu suntem, din pacate, acasa, ')
Conjunetille cauzale suntfordi 'pentru ca, fiindca, deoarece', da
"intrucat', siden 'de vreme ce', ettersom 'de vreme ce'. Han kan ikke besta
eksamen fordi han ikke har lcert noe. 'El nu poate sa treaca examenul,
pentru ea nu a invatat nimic.' De asemenea si conjunctia nar 'cand' poate
introduce 0 secundara cauzala, cand propozitia explica cauza unei actiuni,
si nu indica timpul acesteia.
Conjunctiile finale sau de scop sunt for at 'pentru ca, ca sa', sa
'sa, ca. .. sa',
at 'ca sa'. Exemple eu folosirea acestor conjunctii: De
ville utvandre for at de skulle leve bedre. 'Ei vroiau sa emigreze ca sa
traiasca mai bine.' Ta pa deg sa du ikke blir syk. 'Imbraca-te ca sa nu te
irnbolnavesti, '
Conjunctiile
conditionale cele mai cunoscute sunt: hvis 'daca',
dersom 'daca', 0111 'daca', safremt 'in caz ca', ifall 'in caz ca', hvis ikke
'daca nu', med mindre 'daca nu', nar 'cand',
san! 'daca'. Conjunctiile
conditionale hvis. om, dersom etc. se pot omite, asadar conditia poate fi
exprimata si lara conjunctie, folosind Insa topic a diferita, si anume aceeasi
ordine ca intr-o intrebare. Haddejeg hatt tid ... 'Daca as fi avut timp ... '.
Conjunctiile concesive sunt skjent 'eu toate ca', enda om 'ehiar
daca', selv ani 'desi', om ... enn 'cu toate ca', om ... sa, hva ... sa 'oricurn',
hva ... enn 'orice. orisice', til tross for at 'cu toate ca, in pofida faptului',
trass i at "in pot ida faptului', fordi om 'chiar daca'. Cateva exemple: Du
ma ikke gi deg selv om det er vanskelig. 'Nu trebuie sA cedezi, chiar daca

sa

sa

76

este dificil.' Jeg skal komme hva sam enn skjer. 'Voi veni orice s-ar
lntampla.'. Til (ross for at hun hadde loyd det, kom hun ikke. 'Cu toate ca /
in pofida faptului ca promisese / a promis, n-a venit.'
Conjunctiile consecutive sunt sa at, slik at, sann at, toate trei
traducandu-se 'asa ca, astfel ca, astfel incat'. Exists si varianta ca prima
cornponenta a conjunctiei eompuse sa ... at, adverbul de grad sa, sa fie in
propozitia regenta ea in exemplul Det regnet sa sterkt at vi ikke kunne ga
ut. 'A piouat asa de tare, ca n-am putut iesi afara.'
Conjunctiile de eomparatie sunt: sam 'ca', liksom 'ca si', slik
,
sam asa ca, asa cum,,~,sa ...som asa d e ... cum, asa d""e ... cat ,som om ,.ca ~l
cum', enn 'decat',jo ...dess,jo ...desto,jo ...jo, ultimele trei traducandu-se
toate cu 'eu cat ... cu atat'. Cateva exemple: Hun er mer begavet enn de
andre kan innbille seg. 'Ea este mai talentata decat ceilalti i~i pot
imagina.' Vi skal dra til utlandet, slik som de andre gjor. 'Vom pleca in
strainatate, asa cum fac si altii.' Det var ikke sa lett som vi trodde. 'Nu a
fost asa de usor cum am crezut.' . Han sa ut som om han hadde vaert syk.
'El arata ca si cum ar fi fost bolnav.' Jo lenger du venter, desto
vanskeligere blir det. 'Cu cat astepti mai mult, cu atat va fi mai greu.'
Adeseori dupa conjunctie putem avea un segment de comparatie
care nu este propozitie, ca in exemplele: Han er eldre enn meg. '1 este
mai batran decat mine'. Del gar bedre enn fer. 'Este / Merge mai bine
decat inainte. '

77

II. 9. PREPOZITIA

Prepozitiile sunt cuvinte scurte, neflexionare, care exprima

raporturi de cauzalitate, loc sau timp intre cuvantul pe langA care stau si un
alt cuvant din propozitie. Prepozitie lnseamna ca este plasat in fata a ceva.
Este extrem de dificil sa stabilim reguli de folosire ale
prepozitiilor. Aceeasi prepozitie poate fi tradusa in mai multe feluri in
limba rornana (de ex. til 'la', 'pana' etc.).
Trebuic semnalat, ca dupa prepozitii folosim forma hotarata a
substantivului, adica cea articulata ell articol hotarat, spre deosebire de
Iimba romana, (Han gar i kirken. 'EI merge la biserica.', Hun gar pa
skolen. 'Ea merge la scoala, ')
Prepozitiile cele mai des folosite sunt pa si i, care au multiple
functii,
In continuare, 0 grupare 0 prepozitiilor in functie de utilitatea Jor.
Prepozitti care exprimi locul actiunii

Prepozitiile care indica pozitia sunt bak 'in spate le' , bakom 'in
spatele', blant 'printre', foran 'in fata', gjennom 'prin', hos 'la', i 'In',
innerfor 'in inauntrul' , langs 'de-a lungul', mot' 'spre, catre', nedenfor
'sub', over 'peste',pa 'pe', rundt 'injurul', under 'sub', utenfor 'in afara',
ved 'langa, alaturi de', etc.
Prepozitia pa 'pe' indica situarea pe 0 suprafata, irnplicand
atingere, contact direct. Exemplu: Heftet ligger pa bordet. 'Caietul se afla
pe masa.'
I se foloseste in special pentru a indica pozitia, situarea intr-un
spatiu inchis (0 casa, 0 geanta, un buzunar etc.). Exemplu: Hva har du i
vesken ? 'Ce ai in geanta?'

Prepozitia mot poate insemna ~i"impotriva'

78

in cazul numelor geografice avem urmatoarea regula: Se foloseste

i pentru tari, pentru localitati mai mari, pcntru localitati situate pe tarm sau
pentru cele din afara Norvegiei, iar pa pentru localitati mai mici din
interiorul Norvegiei si pentru insule. (pli Geilo 'In (localitatea) Geilo', pa
Svalbard 'pe (insula) Svalbard').
Ved 'langa, alaturi de, la' indica pozitia de apropiere imediata a
unui obiect fata de un alt object, lara ca intre acestea sa existe un contact, 0
atingere: Hun sitter ved bordet. 'Ea sta la masa',
Prepozitia has 'Ia' se foloseste cand este vorba de 0 persoana la
care se afla 0 persoana sau un obiect. Han er hos legen. 'El este la doctor.'
Cand tnsa este vorba de miscare, 'la' se traduce cu prepozitia til.
Propozitia 'El merge la doctor.' se traduce Han gar tillegen.
Cele mai importante prepozitii care indica directia sunt til 'pana
la' sifra 'de la'. Til se foloseste in expresii de loc care indica punctul final
al destinatiei ~i care raspund la intrebarea hvor? sau hvor ...hen? 'unde,

incotro?' .

Cu verbele Ii reise 'a calatori', a dra 'a merge cu un vehicul', a ga

'a merge', a komme 'a veni'se foloseste intotdeauna til. Exemplu: Jeg kom
Iii Norge i fjor, 'Am venit in Norvegia anuI trecut.'
Til se foloseste si in cateva expresii idiomatice, ca til fJells 'in
munti', til skogs 'in padure', til sjos 'la mare', til bords 'Ia masa', til
sengs 'in pat' , tilJots' pe jos' .
Prepozitia ira' se foloseste in expresii care indica provenienta si
care raspund la intrebarea hvor ...fra? 'de unde?'.
Fra si til se pot folosi pentru persoane 'in aceleasi situatii, in care
pentru indicarea pozitiei se foloseste hos. Exemple: Hun kommer til ass.
'Ea vine la noi'. Hun kommer fra oss. 'Ea vine de la noi.' Hun bor hos oss.
'Ea locuieste la noi'. Han gar tillegen. 'El merge la doctor.' Han kommer
fra legen. 'El vine de la doctor'. Han er has legen. 'El este la doctor.'
In norvegiana, uneori se pot combina adverbe de loc eu prepozitii
care exprima pozitia (de ex. i 'in', pa 'pe') .. sau directiafra 'din, de la',
A

'de', in unele situatii in locul lui fra se foloseste

av, acesta aratand materialul din care este facut obiectuI (en ring laget av gull
'un inel de aur I facut din aur), indicand alegerca (Du kanfa ta en av disse
bokene. 'Pori sa iei una dintre aceste carti) sau cauza (De dode av suit. 'Ei au
murit de foame.' Hun gjorde del al' kjcerlighet. 'Ea a facut asta din dragoste. ')
I

Cu intelesul 'din', .dintre,

79

rczultand expresii ca opp pa borde I 'sus pe masa', ned Ira bordel 'jos de
pc masa'.
Alte prepozitii care exprirna directia sau deplasarea sunt gjennoll1
'prin', langs 'de-a lungul', over 'peste', mot 'spre, catre'.
Exista anumite expresii, unde folosim aceeasi prepozitie atat
directiv cat si situativ. Este vorba de locuri in care se poate desfasura 0
anumita activitate: pa kino 'Ia cinematograf, pa sykehus 'Ia spital', pa
posIkon toret 'Ia po~ta / oficiul postal', pa apoteket 'Ia farmacie', pa
kontoret 'Ia birou, la oficiu', pa restaurant 'la restaurant', pa badet 'in
baie', pa kjokkenet 'in bucataric', i kirken 'Ia biserica', i banken 'la banca',
i teater 'Ia teatru'. Exemple: Han er pa postkontoret. 'EI este la posta.'
Han gar pa postkontoret. 'EI merge la posta.'
Hun er i kirken. 'Ea este
la biserica.' Hun gar i kirken. 'Ea merge la biserica'. Hun gar til kirken.
inseamna 'Ea merge pana la cladirea bisericii'

Prepozitii care exprima timpul

Urmatoarele prepozitii pot fi atat de timp cat ~i de loc: eifel'
'dupa".fra 'din, de la', gjennom 'prin', i 'in', mel/om "intre', mot 'spre',
omkring 'in jurul', over 'peste', pa 'pe', Iii 'pana', under 'sub, in timpul',
ved 'la, pe la'.
Dupa cum am vazut la adverbul de timp, timpul actiunii se poate
exprima adeseori prin locutiuni adverbiale temporale, care se compun in
majoritatea cazurilor dintr-o prepozitie si un substantiv. lata cateva
exemple: j dag 'astazi', i morges 'azi dimineata', i ettermiddag 'azi dupamasa', i kveld 'asta-seara', j nail 'la noapte, ieri noapte', i gar 'ieri', i gar
morges 'ieri dimineata', i gar kveld 'ieri seara', i forgars 'alaltaieri', i
morgen 'maine', i morgen tidlig 'maine dimineata', j morgen held 'maine
seara', i morgen naif 'maine noapte', i overmorgen 'poimaine', i fjor 'anul
viitor', i jjor vinter 'anul trecut iama, iarna anului trecut', i lir 'anul
acesta', i vinter 'asta iama', neste ar 'anul viitor', kommende ar 'anul
viitor, anul care vine', til vinteren 'Ia iarna', etc.
Nu trebuie confundatc forme ca i ar si i aret, diferenta dintre ele
este ca i ar insearnna 'anul accsta', iar i aret 'annal'.

80

Dupa cum se poate vedea, cea mai des folosita prepozitie este i.
Se pot lnsa folosi si alte prepozitii, de ex. pa, om', under.for, si locutiunea

prepozitionala for ...siden.

Cand vrem sa exprimam ca ceva se intampla in nlod regulat,
folosim om si forma hotArata a substantivului. om vinteren inseamna ..iama
(in general)" om sommeren 'vara (in general)" om dagen 'ziua (in
general)" om nallen /om natta 'noaptea (in general)" etc.
Til se foloseste in expresii ca til vinteren 'Ia iarna', indicand iarna
care vine (kommende vinter).
Pentru a exprima 0 actiune care avut loc in trecut, folosim
preteritul si locutiunea prepozitionala for ...siden. Exemplu: Han var her
for/em ar siden. 'EI a fost aici acum cinci ani.'
Om fem ar inseamna 'peste cinci ani' Han kommer omfem ar. "EI
vine peste cinci ani'. Prepozitia om se foloseste pentru viitor. Daca avem
aceasta propozitie la trecut, folosim etter 'dupa'. Han kom etter fem ur. 'El
a venit dupa cinei ani.'
Daca este vorba de 0 perioada de timp, care raspunde la
intrebarile Hvor lenge? Hvor lang tid? 'Cat timp?' folosim de regula i.
Exemplu: Jeg har leer! norsk ifem are 'Invat norvegiana de einci ani.'
Daca propozitia este negativa, contine negatia ikke 'nu', atunci
trebuie sa folosim pa in loc de i. Exernplu: Jeg har ikke sell ham pa flere
ar. 'Nu l-am vazut de mai multi ani.'
Prepozitia under poate fi folosita eu sensul de 'in timpul', ca in
A

exemplul Under krigen dede mange mennesker. 'In timpul razboiului au

murit multi oameni.' Folosit temporal, under poate fi inlocuit intotdeauna
eu i lope! av 'in cursul', dar la randul sau under nu poate substitui
intotdeauna locutiunea i lopet zrv, de ex. in i lopet av dagen 'in cursul
zilei' .
Exists prepozitii care pot fi folosite doar in legatura eu timpul ca
fer 'inainte de', innen 'pana', inntil 'pana, siden 'de la, din'. De har ikke
vcert her siden juni. 'N-au fost aici din iunie.'

--

----

Prepozitia om poate insemna ~i 'despre'.

povcstit dcspre familia sa.'
I

81

Han fortalte omfamilien sin. "EI a

Prepozitii care indica apartenenta

Prepozitii care indica apartenenta sunt til, av, i, pa, for.
Ti! se utilizeaza la parafrazarea genitivului, de ex. den nye bilen til
naboen 'rnasina (cea) noua a vecinului' in loc de naboens nye bil.
Prepozitia av se foloseste pentru a arata cine a facut ceva, de ex.
forfatteren av nasjonalsangen 'autorul imnului national', oppfinneren av
dampmaskinen 'inventatorul rnasinii cu aburi'.
Dupa substantive care sunt derivate din verbe folosim av, ca in
exemplele
eieren av huset 'proprietarul
casei', edeleggelsen
av
bygningene 'distrugerea cladirilor', i begynnelsen av mars 'Ia inceputul lui
martie' .
Cand este vorba de un reprezentant, folosimfor 'pentru': lederen
for gruppen 'seful grupului / grupei', representanten for studentene
'reprezentantul studentilor'.
Pa ~i i se folosese pentru a arata ea eeva eonstituie 0 parte din
ceva, de ex. sentrum i byen 'eentru) orasului', hovedstaden i landet
'capitala larii', taket pa huset 'acoperisul easei'. Se foloseste intotdeauna
pa eu substantivele pris 'pret',farge 'culoare', navn 'nume', titlel'titlu':
prisen pa bilen 'pretul masinii', navnet pti gala 'numele strazii', tittelen pa
diktsamlingen 'titlul culegerii de poezii'.
Alte prepozitf! sunt med 'cu', care arata ce instrument este
neeesar ea sa executam 0 actiune, for 'pentru' care indica pentru cine sau
ee se face actiunea, mot 'impotriva' impotriva cui este indreptata actiunea
etc., ifelge 'conform' in confonnitate eu ce se face ceva, uten 'rara' tara
cine sau ee are loe actiunea, unntatt 'cu exceptia' etc.
In limba norvegiana exista si cateva locutiuni prepozitionale,
grupuri de euvinte care pot fi folosite ca prepozitii :
grunn av 'din
cauza', ved hjelp av 'cu ajutorul', med hensyn til 'cu privire la', for ...
skyld 'de dragul', pa tross av 'in pofida, in eiuda ... ' , til tross for 'in
pofida, in ciuda', i anledning av 'eu oeazia', til minne om 'in amintirea'.
Pe post de prepozitii pot fi folosite uneori ~i adverbe, ca in
exemplele: Hun lop ned trappa. 'Ea a fugit jos pe scari'. De bor ncer
sjoen. ,;Ei locuiesc aproape de mare.'
Unele prepozitii pot fi postpuse, ca in exemplul: De onsker
reisejorda rundt. 'Ei doresc sa calatoreasca in jurul lumii, ~

pa

82

,.

Prepozitiile pot aparea ~i izolate. In propozitiile interogative

partiale si in propozitiile secundare relative, prepozitia care semantic se
leaga de verb, vine la sfarsit, Exemple: Hvem tenker du pa? "La cine te
gandesti?'. Hvor kommer dufra? 'De unde vii?'.
La fel se intampla si in propozitiile secundare relative. In
norvegiana 0 prepozitie nu sta niciodata in fata pronurnelui relativ, ca in
limba rornana. Huser som vi bor t. er veldig gammelt. 'Casa in care
locuim, este foarte veche.'

83

1I.10.INTERJECTIA

Interjectiile exprima de obicei sentimente, pomiri (bucurie,

durere, dispret, man ie, etc.).
Ah 'ah' ~iah 'ah' exprima mirare, dar si surpriza placuta, all 'o!'
durcrc, au! 'au!' durere, regret, akk! 'ah!' dezamagire, resemnare, hurra!
'ural'si jippy 'ural' bucurie, neil 'nul' mirare, fy! 'pfui!' rusine,
dezaprobare, isjl, cesj! 'pfui, as', hufJ! 'oft' iritare, dezgust, ufJ! 'ofl '
disperare, hm! 'hm!' lndoiala.
Ca interjectii sunt catalogate ~i hei! 'salut !', hal/a! 'alo !', hysj!
'sst !', takk! 'rnultumesc l', (fy)fanden! 'Ia dracu !'
Majoritatea
gramaticilor
norvegiene includ la interjectii si
cuvintele ja 'da' .jo 'ba da', nei 'nu',
Cu ja se raspunde afinnativ la 0 intrebare pozitiva, cu ja la 0
intrebare care contine negatie. Exemplu: Kommer du fra Norge? Ja, jeg
kommer fra Norge. 'Vii din Norvegia? Da, yin din Norvegia.'. Kommer du
ikke fra Norge? Jo, jeg kommer fra Norge. 'Nu din Norvegia vii? / Nu vii
din Norvegia? Ba da, vin din Norvegia.'.
Cu nei se raspunde negativ. Exemplu: Kommer du fra Norge?
Nei, jeg kommer ikke fra Norge. "Vii din Norvegia? Nu, nu vin din
Norvegia.'

~4

III. PROPOZITIA ~I FRAZA

111.1.PROPOZITIA
I

Cuvintele se combina intre ele pentru a forma propozitii si frazee

Unitatea cea mai simpla de grupare a euvintelor este propozitia. "In seris, 0
propozitie sau 0 fraza incepe eu majuscula ~i se incheie eu punet, semnul
intrebarii sau semnul exclamarii.
Clasificarea propozitiilor

in sintaxa traditionala eea mai frecventa clasificare este eea dupa

inte1es, in propozitii principale si secundare. Propozitiile principale pot
sta singure ~j au inteles de sine statator, propozifiile secundare sunt
dependente de 0 alta propozitie, Ele vor fi tratate la fraza,
Dupa stop sau intentia vorbitorului,

propozitiile pot fi grupate

astfel: propozitii enuntiative, interogative si imperative.

Propozitta enuntiativa comunica, transmite informatii, Han gar
pa skolen. 'EI merge la scoala.'. Hun vii ikke komme. 'Ea nu vrea sa vina.'
Propozitia enuntiativa are punet la sfarsit,

Propozitia interogatrva formuleaza

intrebare.
In limba romana intrebarile pot f formulate in mai multe feluri, in
limba norvegiana aceasta posibilitate nu exista, Snakker han fort?
0

'Vorbeste el repede?/ El vorbeste repede?' Hvor skal han? 'Unde merge el

? / El unde merge?'
Daca la intrebari se poate raspunde cuja 'da' sau nei 'nu', atunci
avem de a face eu propozitii interogative (directe) totale, daca nu se poate
raspunde ell aecstc cuvinte, atunci ele sunt propozitii interogative (dirccte)
85

partiale, Acestea din urma contin intotdeauna un cuvant de intrebare hva?

,ce.,
?' hvem. ?" cmer,
~7" hvor.?' une.,nar.
de?'
'?'
'" d?' h vo rfior. d ece.,ec
?'
t ..
can.,
Cuvantul interogativ se aseaza intotdeauna la inceputul propozitiei, ~i este

urmat
mod obligatoriu de predicat, care ocupa locul doi in
principals. Propozitiile interogative totale incep eu predicatul,
fiind plasat intotdeauna dupa predicat. Acesta ordine trebuie
pentru a putea face diferenta lntre 0 propozitie enuntiativa si 0
interogativa tota la: II an leser. 'El c iteste. ' respectiv Leser
citeste?' .
Propozitia interogativa are la sfarsit semnul intrebarii.

propozitia
subiectul
respectata
propozitie
han'! El

Propozitia imperativ8 exprima un ordin, 0 porunca. Predicatul in

aceste propozitii este exprimat printr-un verb la modul imperativ. In marea
A

majoritate a cazurilor aceste propozitii nu contin subiect. Kom! 'Vino !'.

Les hoyt! 'Citeste cu voce tare!'.
Propozitia irnperativa are la sfarsit semnul exclamarii,
Dupa forma, propozitiile pot fi afirmative sau negative.
Propozitia negativi se construieste cu ajutorul negatiei partiale
ikke 'nu'. Negatia in propozitia principal a este plasata direct dupa predieat.
Exemplu: Jeg kommer j dag. 'Eu vin astazi, ' Jeg kommer ikke j dag. 'Eu
nu vin astazi.', In propozitii imperative ikke sta inaintea predicatului. lkke
gjer del! 'Nu fa asta!'

86

111.2.pARTILE DE PROPOZ'T'E

Partile de propozitie sunt unitati sintactice, care indeplinesc 0

anum ita functie in propozitie. "In sintaxa norvegiana exists trei feluri de
parti de propozitie, denumite in norvegiana verbal (care corespunde
predicatului din limba rornana) , nominal (care inglobeaza urmatoarele
parti de propozitie: subjekt, adica subiectul, objekt, obiect, adica
complementul direct ~i indirect, si predikativ, adica numele predicativ) si
adverbial (care corespunde complementelor circumstantiale),
""

----,

Predicatul '(denumit /verbal .:''in limba norvegiana) este cea mai

importanta parte de propozitie. - Predicatul spune ceva despre subiect,
"
descrie actiunea, Intamplarea. In
propozitia Hun skriver brev. 'Ea scrie
scrisoare.' predicatul este skriver 'scrie'.
Predicatul poate fi gasit, daca
punem intrebarea: Ce face subiectul?
~~tiiT'este
partea de propozitie despre care se spune ceva ~u
ajutorul predicatului. Subiectul denumeste pe eel care exercita actiunea, In
propozitia Hun kommer fra Kina. 'Ea vine din China.' subiectul este hun
'ea'. Subiectul poate fi gas it, daca punem intrebarea: Cine / ce + predicat?
SubiectuI poate fi multiplu, dad! este exprimat prin mai multe
cuvinte. Lcereren og studentene ble enige am at provelsen sku lie finne sted
neste uke. 'Profesorul ~i studentii au cazut de acord ca examenul sa aiba
loc saptamana viitoare.'
"
In propozitia Del kommer en hi! pa veien. 'Vine 0 masina pe
drum. " de! este subiect provizoriu. Se poate folosi acest subiect cand
subiectul potential (de ex. aici en bi) are forma nehotarata,
Subiectul trebuie exprimat in limba norvegiana, el nu ~~te fi
omis ca in limba romana. 'Ninge. ~ se traduce cu Del snor., unde~
este
(subiect ~onnat:
Numele prcdicativ (in norvegiana subjektspredikativ sau simplu
predikativy arata cum este subiectul sau ce cste subiectul. in propozitia
Hun er veldig pen. 'Ea este foarte frumoasa.' numele predicativ este veldig
<,

87

"

pen 'foartefrumoasa'.
Numele predicativ 11gasim, daca intrebamce / CU'!!_;
/~~te-_subiectut?~ Numele predicativ insoteste verbe ca
bli 'a devem\- d
vcere 'a fi', a hete 'a se numi', a kalles 'a se numi', a se ut 'a arata, a avea
infatisarea'. Acestea sunt verbe de pendente, verbe copulative si nu pot
figura ca predicat rara sa aiba un nume predicativ.
"
In
norvegiana exista si un asa-numit objektspredikativ, care arata
cum este complementul direct si care are ca corespondent in sintaxa
roman a elementul predicativ complementar.
In propozitia Hun farget
hare! redt. 'Ea si-a vopsit parul in rosu.' rod! 'rosu, in rosu' este element
predicativ
complementar.
Raportul dintre complementul
direct si
elementul predicativ complementar este identic cu eel dintre subiect si
nume predicativ.
Obiectul actiunii este persoana sau lucrul asupra caruia se
exercita actiunea, Termenul de objekt din limba norvegiana este folosit
atat pentru complement direct cat ~i pentru complementul indirect din
limba romana,
.Complementul direct; denumit in~egiana(
direkte -objek0
poate fi gasit, daca intrebam cu hvem / hva? ~ine
/:>.~;:--in propozitia
Jeg
ham i gar. 'L-am vazut ieri.' ham 'pe el' este complement direct.
__
~oniplementul indirect; denumit in norvegiana (neJirekte ob]ifr:"
Il gasim mtreband!J!_ / igr hvem ?@'pentTU-cmev.
In propozitille Run
gav meg ei bok. 'Ea mi-a dat 0 carte', ~n
gjorde meg en stor
tjeneste. 'EI mi-a facut un mare serviciu.' cuvantul meg 'mie, imi' este
complement indirect.
Adverbial este denumirea folosita in norvegiana, si pe alocuri ~i
in aceasta gramatica, pentru compiementele circumstantiate, partile de
propozitie care descriu imprejurarile in care se petrece 0 actiune,
Adverbialul poate fi
deTI~ ~ mo~ etc. Poate fi exprimat
e!"in~(de
ex. her 'aici', snart 'lncurand' inpropozitiile Jeg bar her.
'Eu-Ioc~i~sc aici'. Han kommer snart. 'El vine In curand, '),dQ~~l!utle--""
~~~~O!al~) (de ex. i Amerika 'in America', i dag 'azi, astazi') in
propozitiile Han bor i Amerika. 'Ellocuie~te in America.' I dag tar vi en
tur. 'Astazi facem 0 pliJnbare.')6!ibstan~(de
ex. lordager 'sambete' in
propozitia Hun arbeider ogsa lordager. 'Ea lucreaza si sarnbata, ') etc.

'.

sa

a-~

88

111.3. FRAZA

Fraza este 0 unitate sintactica mai cornplexa, constituita din doua

sau mai multe propozitii, care sunt legate lntre ele ell conjunctii,
"
In norvegiana termenul de fraza poarta denumirea periode sau
setningsperiode si poate fi folosit si pentru a desemna 0 propozitie
principals independenta. in seris 0 fraza, ca ~i 0 propozitie, Incepe
intotdeauna cu majuscula si se lncheie eu punct, semnul intrebarii sau
semnul exclamarii.

Propozitia prineipala
Propozitia

principala

poate

functiona

independent,

de

sine

statator,
Propozitiile prineipale dintr-o fraza sunt legate tntre ele prin
relatie de coordonare 1. Conjunctiile
coordonatoare
si tipurile de
coordonare au fost tratate la conjunctie.
Limba norvegiana este 0 limba SVO, adica ordinea de baza a
cuvintelor in propozitie este subieet + verbal (adica predicat) + obiect
(adica complement direct sau indirect) Per skriver et brev. 'Per scrie 0
scrisoare'. In anumite situatii (de ex. in propozitie interogativa) ordinea
cuvintelor este diferita,
Tabelul urmator prezinta ordinea cuvintelor intr-o propozitic
principala. Trebuie mentionat, ca nu toate locurile trebuie ocupate:
3 n

4 a

NA

2 v
skriver
har

jeg

ikke

Jeg

sa

dem

1
Per

5 V

N
et brev
tid

!_gar

Trebuie amintit eft relatie de coordonare poate fi si intrc doua propozitii

secundare de acclasi feI.
1

89

1
I gar
~
Jeg
1----

2 v
regnet
har

3
det

4 a

5 V

ikke
ikke

veert

der
pAlenge

Jeg

gay

Jeg
Jeg

gay
var

min bror
boka
boka
ikke

7 A

til min bror

pAskolen
i gar

Predicatul exprimat prin verbul finit (la prezent sau preterit) are
loc stabil, ocupa intotdeauna pozitia a 2-a in propozitia principals.
Locul 1 in propozitia principala este ocupat in majoritatea
cazurilor de subiect. La Intrebari tara cuvant de intrebare, primul loc este
go 1. Daca propozitia principal a incepe cu 0 alta parte de propozitie, de
exemplu complement circumstantial, sau chiar cu 0 propozitie secundara,
verbul avand locul stabil, subiectul sare pe locul 3. in acest caz avem de a
face cu inversiune. Exemplu: Na har jeg ikke tid. 'Acum (eu) nu am
timp. '
Locul3 este ocupat ori de subiect in caz de inversiune, ori de un
obiect (complement direct sau indirect) exprimat prin pronume. Jeg
dem i gar. 'I-am vazut ieri.'
Adverbialul sau complementul circumstantial poate fi plasat in
functie de faptul, daca este 'usor' (lett adverbial) pe locul 4 sau 'greu'
(fungt adverbial) la sfarsitu) propozitiei, Adverbialul 'greu' poate sta ~i la
inceputul propozitiei, cand avem inversiune. 1 gar regnet del ikke. 'leri n-a
plouat'.
Ikke este adverbial 'usor' (leu adverbial sau midtfeltsadverbiah,
vine de obicei dupa verb, in timpurile simple. (Jeg var ikke pa skolen i
gar. 'N-am fost la scoala ieri'), In cele compuse, vine dupa auxiliar. (Jeg
hal' ikke vcert der pa lenge. 'N-am fost acolo de mult'). Adverbiale
'usoare' sunt de asemenea a/ltid "intotdeauna', aldri 'niciodata', ogsa 'de
asemenea'. Ele yin pe locul 4. Daca avem inversiune, si subiectul este
nume propriu sau un substantiv, advcrbialul ikke il precede. (Na kan ikke
min bror komme. 'Acum nu poate fratele meu sa vina. ') Se poate face
aces! lucru si cu pronumele, daca vrem sa-l scoatern in evidenta. (Na kan
ikke han komme. bare de andre .. Acum nu poate el sa vina, doar ceilalti. ')

sa

90

Locul 5 vine verbul infinit, in cazul In care avem verbul la timp

compus, sau la diateza pas iva.
Locul 6 este locul nominalului, care poate fi obiect (complement
direct sau indirect), nume predicativ, sau subiect potential. Cornplementul
indirect sta inaintea complementului direct. (Jeg gav min bror boka. 'Lam
dat fratelui meu cartea. ') Daca complernentul indirect este un nume sau un
substantiv, putem folosi parafraza Cll prepozitie, fiind posibila urmatoarea
topica : Jeg gav boka til min bror / til Lars. 'Am dat cartea fratelui meu /
lui Lars.'
Locul
7 este ocupat
de complementul
circumstantial.
Complementul circumstantial de timp vine de obicei dupa eel de loc, ca in
exemplul Jeg var ikke pa skolen i gar. 'N-am fost la scoala ieri.'

Propozitla secundara
Propozitiile secundare sau subordonate nu pot exista ca sine
statatoare, ele sunt dependente de 0 alta propozitie, numita regents, fata
de care se afla in relatie de subordonare. Secundarele functioneaza ca parti
(de propozitie) ale propozitiei regente. Ele soot introduse in majoritatea
cazurilor de conjunctii subordonatoare. (Jeg vet at han ikke kom-ner i
morgen. 'Stiu ca el nu vine maine.' Han spor nar bussen kjorer. "1
intreaba cand pleaca autobuzul.' Jeg leser leksene fer jeg gar pa skolen.
'Eu citesc lectiile inainte ca sa rna due la scoala. ') Conjunctiile
subordonatoare cele mai cunoscute au fost amintite la capitolul despre
conjunctii.
Secundara are topica mai rigida decat propozitia principala, In
propozitiile secundare ordinea este: conjunctie subordonatoare, subiect,
adverbial, predicat. Subiectul vine imediat dupa conjunctie, nici nn alt
element al propozitiei nu poate fi plasat inaintea subiectului. Han sier at
han aldri har vcert lcerer. 'El spune ca (el) nu a fost profesor niciodata.'
Tabelul de mai jos prezinta ordinea cuvintelor in propozitia
secundara:

1 conj.

at
nar

han
bussen

fer

jeg

at

han

3 a
ikke

aldri

5 V

4 v

kommer
ki0rer _
gar

har

pa skolen
vrert

91

7 A
i morgen

leerer

---------, I

Si propozitia secundarA poate eauza inversiune. Daca seeundara

se ana inaintea principalei, predieatul vine intotdeauna dupa secundara,
locul I fiind ocupat de secundara, (Mens del regnet, salt vi inne. 'in timp
ee a piouat, am stat tnauntru.') Cand secundara vine dupa principals, nu
are loc nici 0 modificare in cadrul principalei. (Vi salt inne, mens det
regnet. 'Am stat inauntru in timp ce a piouat.'. Secundara are intotdeauna
aceeasi topica, indiferent daca sta in fata regentei sau dupa aceasta.
Clasificarea propozitiilor secundare difera de cea din gramatica
rornana. Astfel in norvegiana avem propozitii subordonate nominale
(care corespund
in romana
subordonatei
subiective,
predicative,
completive directe si indirecte), atributive (in norvegiana ele se numesc
adjektiviske 'adjectivale')
~i adverbiale sau circumstannale (care
corespund subordonatelor circurnstantiale de loc, de timp, etc.)

Propozitia secundari nominali

Poate inlocui un nominal (un subject, un nume predicativ, un
complement direct sau indirect) din propozitia regents.
In sintaxa norvegiana, propozitiile secundare nominale se impart
in secundare cu at (at-seining), acestea sunt introduse de at 'ca' si
secundare interogative indirecte.

Propozitia secundanl cu at
Secundarele cu al sunt introduse cu conjunctia at, de aiel si
denumirea, Adeseori at 'ca' poate fi omis. Han lovde (at) han skulle
komme neste uke. 'El a promis ca va veni saptamana viitoare.' Jeg tror
(at) han er syk. 'Cred ca el e bolnav.' In anumite situatii acest lucru nu
este posibi1. (vezi capitolul despre conjunctie),
10tr-o propozitie subordonata introdusa prin a/ exista intotdeauna
un verb la un mod predicativ (la prezent sau trecut), iar exprimarea
subiectului este obligatorie.
Secundarele cu at pot fi inlocuite cu asa-numite constructii
infinitivale: Han lovde a komme neste uke. in loc de Han lovde (at) han
skulle komme neste uke. 'El a promis ca va veni saptamana viitoare.'
Constructia infinitivala nu are niciodata un subiect exprimat, dar verbul la
infinitiv poate f combinat eu un complement circumstantial sau eu un
complement direct.

92

Propozitia secundara interogativa indirecta

Propozitiile interogative indirecte nu se adreseaza direct cuiva, ci
sunt formulate prin propozitii subordonate. Ele se aseamana cu
propozitiile afirmative, deoarece nu cer un raspuns. Jeg ser hva du gjer.
'VAd ce faci.' Han spurte omjeg ville komme. 'EI a intrebat daca vreau sa
vin.'
Propozitiile interogative indirecte, fiind propozitii subordonate, au
topica acestora, adica subiectul va fi plasat inaintea predicatului. 0
propozitie interogativa indirecta are functia de complement pe langa verbe
ca a vile 'a sti', a lure pa 'a se intreba', etc.
Propozitiile secundare interogative indirecte, pot fi de doua feluri:
partiale si totale.
Propozitia lnterogativa indirecta totali se construieste diferit
fatA de cea interogativa direct! totals, fiind introdusa intotdeauna prin
conjunctia om 'daca' (folosita si in propozitia subordonata conditionala),
si avand subiectul inaintea verbului. Exemplu: Jeg vet ikke om hun lean
komme. 'Nu stiu daca ea poate veni.'
Propozina interogativa indirecti partials se construieste la fel
ca cea interogativa directa partials, eu ajutorul cuvintelor interogative.
Ceea ce difera, este ordinea cuvintelor in propozitie: intr-o interogativa
indirecta partiala, subiectul este plasat inaintea predicatului, in timp ce in
interogativa directa partial! subiectul urmeaza dupa predieat (dupa verbuI
finit). Exemplu: Vet du nar hun kom i gar? 'Stii cand a venit ea ieri?'
respectiv Nar kom hun i gar? 'Cand a venit ea ieri?'
Cand cuvantul interogativ are functia de subiect in propozitia
interogativa indirecta, el este imediat urmat de som. Jeg vet ikke hvem som
kom i gar. 'Nu stiu cine a venit ieri'. Hvem kom i gar? 'Cine a venit ieri?'

Propozitia secundara atributivi

Propozitiile atributive pot fi relative sau apozitive.
Propozitia subordonati relativi este introdusa de pronumele
relativ invariabil som 'care, pe care, caruia', si indeplineste functia de
atribut pe langa un substaotiv.
o fraza ca Jenta du har truffet, er sestera mi. 'Fata pe care ai
intalnit-o este sora mea.' poate fi privita ca fiind cornpusa din doua
propozitii Jenta er sostera mi. 'Fata este sora mea.' si Du har truffet jenta.
'Tu ai intalnit fata.', unde Jenta 'fata' este element cornun pentru ambele
propoziti i.
Som poate fi adesea omis din propozitiile relative cand
corespunde lui 'care' in limba romana. (Gutten (som) du serf er broren
93

min. 'Baiatul pe care 11vezi, este fratele meu. ') Conditia esentiala este ca
sam sa nu fie subiect in secundara, Absenta unui asemenea subiect este
indiciul ca som nu poate fi omis. (Julien son' kommer, er broren min.
'Baiatul care vine este fratele meu. '
Folosirea lui sam exclude totusi riscul de a crea confuzii sau
neintelegeri.
Propozitia relativa poate fi restrictiva sau nerestrictiva,
Propozitia secundari
apozitivi se deosebeste de propozrtra
relativa prin faptul, ca acest tip de secundara nu are element cornun cu
nominalul determinat. Secundara apozitiva se refera la acelasi lucru ca ~i
nominalul, functioneaza ca 0 apozitie a acestuia. Exemplu: Det faktum at
han ikke vil gjore det, er ubehagelig. 'Faptul ea el nu vrea sa faca asta, este

neplacut. '
Subordonata circumstantiala
Subordonata circumstantial! sau adverbial! este introdusa de
obicei de conjunctii subordonatoare.
Subordonatele adverbiale pot fi de loc, de timp (temporale), de
mod, cauzale, de scop (fmale), consecutive, conditionale, concesive si de
comparatie.
Subordonata eircumstanttala de loc arata locul in care are loc
actiunea din propozitia regenta, Exemple: Der barna leker na, skal det bli
et nytt hus. 'Unde se joaca copiii acum, va fi 0 casa noua.', Du kan ga
hvor du vii. 'Poti sAmergi unde vrei.'
Subordonata circumstantiala
temporals arata cand are loc
actiunea din propozitia regenta. Exemple: Da han kom, gikk de andre bort.
'Cand a venit el, ceilalti au plecat.' Sa /enge hun ikke forstar del, kan man
ikke gjore noe. 'Cat timp ea nu intelege asta, nu se poate face nimic.'
Innen vi er ferdige med dette, blir del kveld. 'Pan~ cand terminam, va fi
seara, '

Subordonata

eircumstantiala
de mod indica modul ill care se
desfasoara actiunea din regenta, Exemple: Du kan lese problemet slik du
ensker. 'Poti rezolva problema cum doresti.' De oppforer seg som om de
hadde vunnet konkurransen. 'Ei se com porta ca si cum ar fi castigat

concursul. ,
Subordonata

circumstantiala

cauzala indica de obicei cauza,

actiunea din propozitia regenta,

motivul pentru care se savarseste

Exemple: Jeg gikk hjem fordi jeg var veldig Irati. 'Am mers acasa pentru
ca am fost foarte obosit. ' Ettersom jeg ikke Jorstad noe, matte jeg sporre

94

lcereren. 'intrucat n-am intelcs nimic, a trebuit sa intreb profesoru1.' Hun

ma vcere ute, siden hun ikke svarer. 'Ea trebuie sa fie afara de vreme ce nu

raspunde, '
Subordonata

ctrcumstautiala

finaUi indica finalitatea,

scopul
pentru care se savarseste actiunea, Exemple: Han gjorde det for at han
skulle bli rik. 'EI a facut asta ca sa fie bogat.' Jeff forteller deg denne
historien fordi at du skal forsta nzeg bedre. 'Iti povestesc aceasta
intimplare pentru ca sa rna intelegi mai bine.' De pusset opp leilighetene
slik at det skulle bli hyggeligere der. 'Ei au renovat apartamentele, ca sa
fie mai placut acolo.'
Subordonata
circumstantiala consecutiva indica consecinta,
urmarea, rezultatul sau efectul actiunii din regenta. Exemple: Ta pa deg
du ikkefryser. 'Imbraca-te (astfel) incat sa nu-ti fie frig.' Hun hie
sin! at
hun skrek. 'Ea s-a enervat asa tare ca a uri at. ' Det var
merkt at jeg ikke
kunne se noe. 'A fost asa I atat de intuneric cil nu am putut vedea nimic.'
Trebuie remarcat, ca consecinta poate fi exprimata ~i prin
propozitie principala, ca in exemplul Veien var stengt,
vi kunne ikke
komme i tide. 'Drumul a fost inchis asa ca n-am putut ajunge la timp'.
Subordonata circumstaatiala
conditionals indica conditia de
indeplinirea careia depinde realizarea actiunii din propozitia regenta.
Exemple : Hvis du vii, kan jeg hjelpe deg. 'Daca vrei, te pot ajuta.'. Hvis
du vii besta prove lsen, ma du lese mer. 'Daca vrei sA treci examenuI,
trebuie sa citesti mai mult.'
in subordonata conditionala conjunctia se poate ornite, conditia
putand fi exprimata lara conjunctie ~i folosind aceeasi topica ca lntr-o
intrebare. Kommer hun, gar jeg. 'Daca vine ea, eu plec.'. Hadde du sagt
det fer, sku lie vi ha unngatt disse ulempene. 'Daca ai fi spus asta mai
devreme, am fi evitat aceste neplaceri. '
Adverbul
bare 'numai'
poate de asemenea
introduce
0
subordonata conditionala, ca in exemplul Bare hadde du sagt del for, sa
kunne jeg ha hjulpet deg. 'Numai sa-rni fii spus inainte / Daca mi-ai fi
spus inainte, te-as fi putut ajuta. '
Subordonata circumstantiala concesiva arata 0 lmprejurare care
ar fi putut impiedica realizarea actiunii din regenta, Exemple: Selvam hun
ikke lcerte noe, kunne hun besta eksamen. 'Desi I Chiar daca n-a invatat
nimic, a trecut exarnenul.' Til tross jar at det regnet sterkt, gikk vi po
fjelltur. 'Cu toate ca a plouat tare, am plecat in excursie in rnunti, '
Subordonata de comparatie slujeste ca termcn de comparatie
pentru actiunea din regenta. Excmple: Hun er ikke
klok som du er. 'Ea
nu este asa de desteapta cum esti tu, ' Det gar hedre enn jeg hadde tenkt.

sa

sa

sa

sa

95

sa

'Merge mai bine decat m-am gandit / mi-am imaginat.' Hun oppforte seg
som om hun ikke hadde visst noe. 'Ea s-a comportat ca ~i cum nu stia
nimic.' Vi skal dra til utlandet. slik sam vi alltid si: 'Vom pleca in
strainatate, asa cum facem intotdeauna.' Jo lenger du venter, des to
vanskeligere blir del. 'Cu cat astepti mai mult, cu atat va fi mai greu.'

96

111.4.CONSTRUCTII SINTACTICE SPECIALE

In limba norvegiana exista cateva constructii sintactice speciale,

dintre care cele mai importante sunt perifraza de prezentare si perifraza

ernfatica,
Constructia perifrastica de prezentare
Constructia perifrastica de prezentare este 0 constructie
gramaticala speciala folosita pentru a introduce intr-o comunicare numele
unei fiinte sau al unui obiect. De fapt, singura parte de propozitie care
poate fi prezentata in acest fel este subiectul, Constructia incepe ell
subiectul provizoriu det, unnat de predicat (de fapt de verbul finit), ~iapoi
de subiectul logic sau potential.
In limba romana 0 astfel de prezentare se poate realiza eel mai des
prin plasarea predicatului inaintea subiectului, Exemplu: En bil kommer pa
veien. '0 masina vine pe drum.' Det kommer en bil pa veien. 'Vine 0
masina pe drum.'
Amt prima cat si cea de-a doua propozitie sunt corecte, in limba
norvegiana tnSa este totusi preferabil sa fie folosita constructia cu dct.
a constructie de prezentare se poate obtine ~i eu ajutorul verbelor
a finnes, a ligge, a sitte, a sta care toate intr-o astfel de constructie se
traduc cu 'a exista, a se afla'. Det ligger ei bok pa bordet. 'Pc masa se afla
o carte.'
Pentru a transforma 0 astfeI de constructie in propozitie
interogativa, trebuie sa plasam det dupa predicat. Finnes det noen bok pa
bordet? 'Exista vreo carte pe masa?'
Prezentarea subiectului prin constructiile eu det se poate face doar
daca subiectul este necunoscut (En mann kommer pa veien. Det kommer
en mann pa veien 'Vine un barbat pe drum. '), si eu conditia ca predicatul
sa fie verb intranzitiv, adica sa nu aiba complement direct. Pentru

97

propozitia En mann stjal hi/en. 'Un barbat a furat masina.' nu se poate

apl ica constructia
de prezentare Del 8ljal ell mtlHn bilen.
,.
In fata substantivului
eare eonstituie subieetul se foloseste
artieolul nehotarat (Del ligger ei bok pa bordet. 'Pe masa se afla 0 carte. ')
Articolul poate fi omis in eazul in care substantivul se afla la plural sau
este nume de materie. (Det ligger bred pa bordet. 'Pe rnasa se afla paine.'
Del kommer mennesker pa gala. 'Yin oameni pe strada ') . Nu pot fi
introduse ell ajutorul constructiilor de prezentare substantive la forma
hotarata, nume proprii, pronume personale. Del 8iHer 8871'lctpiJ sl6l-eH. Det
kOrnfflCY H1C1'lHeskeHC. sau Det kommcr h8n.
-

Constructia perifrastici emfatici

Cu ajutorul constructiilor perifrastice emfatice (in norvegiana
utbrytningy se poate scoate in evidenta un cuvant sau 0 sintagma, careia
vorbitorul ii acorda 0 important! mai mare in eadrul comunicarii,
Det er lcerer hun skal bli. 'Profesoara va deveni ea,'
"
In
limba romana nu este necesara 0 constructie perifrastica pentru
a seoate in evidenta un cuvant, acest lucru poate fi realizat prin accent
logic si sintactic, adica prin pronuntarea mai intensa a cuvantului
respeetiv.
constructie perifrastica emfatica incepe eu del er sau del var,
dupa care urmeaza cuvantul evidentiat, Se foloseste del er cand verbul din
propozitia relativa este la prezent, respectiv del var cand verbul din
propozitia relativa este la trecut.
In constructiile emfatice omiterea lui sam se poate face dupa
aceeasi regula ca in propozitia relativa. Som poate fi omis, daca nu
functioneaza ea subiect in propozitie.
Daca elementul seos in evidenta este precedat de 0 prepozitie,
exista doua variante pentru evidentiere: ori deplasam lntregul grup
(prepozitie si element accentuat) dupa del er sau del var, ori lasarn
prepozitia la sfarsitul frazei. Del var med Marie sam jeg snakket. ori Det
var Alarie (som) jeg snakket med. 'Cu Marie am vorbit.'
Perifraza emfatica se poate folosi si in propozitia interogativa: atat
in cea total a (Ringle du meg i gar? Var del i gar du ringle meg? 'Ieri m-ai
sunat?') cat ~i 'in cea partiala (Hvem snakker du am? Hvem er del du
snakker om? 'Despre cine vorbesti?')

98

BIBLIOGRAFIE

1.

Faarlund, Jan Terje: Morfologi. Boyningssystemet i nynorsk og

bokmal, Det Norske Samlaget, Oslo, 1992
2. Faarlund, Terje; Lie, Svein & Vannebo, KjeII Ivar: Norsk
Referansegrammarikk,
Universitetsforlaget, Oslo, 1977
3. Golden, Anne; Mac Donald, Kirsti & Ryen, Else: Norsk som
fremmedsprak, Grammatikk, 2. oppJag, Universitetsforlaget, Oslo,
1990
4. Lie, Svein: Innfering i norsk syntaks, 4. utgave, 4. opplag,
Universitetsforlaget, Oslo, 1991
5. Mac Donald, Kirsti: Norsk grammatikk for fremmedspn\klige.
Grunnbok., 2. opplag, J.W. Cappelens Forlag, Oslo, 1991
6. MaIm, Ingvald & Sommerfelt, AIf: Teach Yourself Norwegian,
Hodder and Stoughton, Sevenoaks, 1967
7. Renhovd, Jarle: Norsk morfologi, Ad Notam, Gyldendal, Oslo, 1993
8. Strand skogen , Ase-Berit
&
Strandskogen,
Rolf:
Norsk
grammatikk for utlendinger, 5. Opplag, Gyldendal Norsk Forlag,
Oslo, 1988
9. Vassenden, Lars: Norsk syntaks, Ad Notam GyldendaJ, Oslo, 1993
10. Vinje, Finn-Erik:
Kompendium
i grammatisk
analyse,
Universitetsforlaget, Oslo - Bergen - Tromse, 5. utgave, 1974
11. Vinje, Finn-Erik: Moderne norsk. Rad og regJer for praktisk
sprakbruk, Fjerde, reviderte utgave, 2. opplag, Universitetsforlaget,
Oslo - Bergen -Stavanger ._ Tromse 1987

99