1. ACOPERISURI SUSPENDATE.

GENERALITATI
1.1. Istoric. Particularitati structurale ale acoperisurilor suspendate
Structurile suspendate au inceput sa fie folosite ca elemente structurale la
acoperisuri din sec. XIX. Sunt utilizate mai frecvent in ultimele decenii, la acoperisurile
salilor de sport si expozitii.
Primele acoperisuri suspendate au fost cele construite in 1826 la BanskaBistrica (Cehia) de catre Schnirch, 1836 la Fort-Laurent (SUA), 1896 la Nijni-Novgorod
(RUSIA), autor Subov, iar mai apoi acoperisurile hangarelor din Cherbourg si Tunis
(1914-1918), al depozitului de cereale din Albany-SUA (1932).
Elementele portante principale ale structurilor suspendate sunt firele sau
membranele , ancorate in elemente de rezemare rigide.
Avantajele acoperisurilor suspendate, in comparatie cu cele realizate prin alte
sisteme constructive, sunt urmatoarele:
- echilibrarea actiunilor exterioare pin solicitari axiale realizeaza o mai eficienta
utilizare a materialului in comparatie cu elementele ce lucreaza la incovoiere. Acest
aspect conduce la consum redus de materiale si realizarea unor structuri economice
- cost redus de transport ca urmare a greutatii reduse a cablurilor si a
elementelor de inchidere.
- posibilitatea montarii unora din tipurile de structuri suspendate fara esafodaje,
cu mijloace de ridicat de capacitati reduse.
Dezavantajele acoperisurilor suspendate, fata de alte sisteme constructive:
- deformabilitatea pronuntata la actiuni nesimetrice ce necesita masuri
costisitoare de limitare a deformatiilor.
- necesitatea realizarii unor structuri marginale de ancorare costisitoare care
preiau componentele orizontale, foarte mari, ale reactiunilor.
- dificultatea evacuarii apelor meteorice la unele sisteme.
1.2. Deformabilitatea acoperisurilor suspendate
Firul flexibil nu are o configuratie proprie stabila. Modificarea pozitiei, intensitatii,
sensului sau directiei incarcarilor fata de starea initiala a firului aduce dupa sine o noua
configuratie de echilibru. Deplasarile puncteler firului din pozitia initiala de echilibru in cea
noua au doua componente:
- componenta elastica datorata deformarii longitudinale a firului, provocata de
modificarea efortului axial in fir.
- componenta cinematica datorata modificarii configuratiei poligonului funicular
pe care o capata firul sub noua incarcare, in comparatie cu cea veche.
Masurile de stabilizare a acoperisului in scopul prevenirii acestor efecte:
- introducand eforturi initiale (pretensionare) in firele structurii.
- utilizand sisteme combinate (elemente rigide + fire) la care elementele rigide
se opun modificarii formei geometrice initiale.
- adoptand invelitori grele din beton armat, caz in care stabilitatea este asigurata
(I) pondere mica actiunile variabile in incarcarea totala si (ii) de rigiditatea la incovoiere
obtinuta pin precomprimarea invelitorii de beton armat.
1.2. CLASIFICAREA ACOPERISURILOR SUSPENDATE
Se prezinta in continuare particularitatile constructive si de comportare sub
sarcini ale acoperisurilor suspendate, grupate dupa modul de asigurare a stabilitatii
acoperisului la incarcari dinamice din vant si limitarea deplasarilor cinematice din actiuni
nesimetrice .

1.2.1. Acoperisuri cu cabluri stabilizate cu invelitori grale din beton armat, de

regula precomprimat.
Dupa forma suprafetei in care se inscriu cablurile:

1.2.1.1. Cu suprafata cu dubla curbura cu curbura totala pozitiva (fig. 1.1, a-c)
Structura de margine este plasata la acelesi nivel pe tot conturul constructiei.
Eforturile in structutra de margine din tragerile cablurilor sunt de compresiune sau
compresiune cu incovoiere.
1.2.1.2. Cu suprafata cu dubla curbura cu curbura totala negativa (fig. 1.1, d)
Se intalneste in cazul constructiilor cu forma circulara in plan cu sistem de
cabluri radial, cu suport central. Structura de margine este rezolvata sub forma unui inel
rigid solicitat la eforturi de compresiune.
1.2.1.3.
Cu suprafata
cu cu
curbura totala nula (suprafata cilindrica) benzi din
Fig. 1.1 Acoperisuri
suspendate
stabilizate
1.1, e)
invelitoribeton
grele precomprimat.
din beton armat(fig.
precomprimat
Forma in plan a acoperisului este dreptunghiulara sau trapezoidala.
Tragerea firelor este transmisa terenului pin tiranti ancorati in fundatii sau,
functie de destinatia cladirii, cu elemente comprimate (structura de sustinere a gradenelor
la sali de sport) ori pin autocompensare (echilibrarea componentelor orizontale ale
tragerilor din cabluri in structura cladirii, fara a mai fi transmise la teren).
Caracteristicile comune ale tipurilor de acoperisuri cu monostrat stabilizate cu
invelitori din beton armat precomprimat;
Elementele principale ale acoperisului;
- fire flexibile portante
- placi prefabricate din beton armat rezemate pe fire avand rosturile
monolitizate ulterior.
- structura marginala pentru ancorarea firelor. Forma structurii
marginale depinde de configuratia cladirii.

Stabilizarea formei acoperisului se face prin precomprimarea invelitorii, care ,

alaturi de efectul greutatii ei, conduce la asigurarea stabilitatii aerodinamice si a rigiditatii
acoperisului.
1.2.2. Acoperisuri cu cabluri dispuse in sistem monostrat de tip retea
pretensionata:
Se alcatuiesc pin dispunerea firelor intr-o suprafata cu dubla curbura de tip
hiperbolic, (cu curbura totala negativa fig. 1.2, a-c). De regula reteaua se realizeaza din
doua familii de cabluri prin
intersectia carora rezulta ochiuri
patrate sau dreptunghiulare. Cea
mai simpla forma constructiva o au
retelele ortogonale care formeaza o
suprafata paraboloid-hiperbolic cu
firele dispuse paralel cu directile
sale principale: firele portante dupa
parabole cu concavitatea in sus,
firele stabilizatoare (asezate peste
cele portante) dupa parabole cu
concavitatea in jos.Datorita curburii
inverse ale firelor, suprafata poate
prelua incarcari in ambele sensuri
fara deplasari mari. Stabilitatea
acoperisului este asigurata pin
pretensionarea retelei. Marimea
pretensionarii este dictata de
conditia limitarii deplasarilor maxime
ale invelitorii in diversele combinatii
Fig. 1.2. Acoperisuri suspendate cu retea de cabluri de actiuni posibile .
pretensionate
Firele portante si stabilizatoare se ancoreaza in elemente perimetrale rigide.
Constructii reprezentative: Arena din orasul Raleigh (SUA), Sala de sport din
Niigata(Japonia)1959-1960, Sala e sport din Tokio (1963-1964)
1.2.3. Acoperisuri cu sisteme de cabluri bistrat pretensionate

Acoperisurile realizate ca sisteme de cabluri bistrat pretensionate sunt construite

din ferme de fire pretensionate avand cele doua talpi alcatuite din fire sau grupuri de fire:

unul avand rol portant, cu concavitatea in sus si altul avand rol stabilizator, dispus cu
concavitatea in jos (fig. 1.3).
Cele doua talpi avand curburile inverse se leaga in lungul lor cu elemente
comune de stabilizare sub forma de montanti rigizi, cand talpa portanta este situata
dedesupt si sub forma de tiranti flexibili, cand talpa portanta este situata deasupra.
Ancorarea firelor se face in elemente de contur rigide. Invelitorile utilizate sunt
de tip usor .
Sagetile initiale ale firelor talpi variaza intre 1/10 si 1/25 din deschidere .Forma
in plan a acoperisurilor realizate cu sisteme bistrat poate fi: (i) dreptunghiulara (fig. 1.3, ac), caz in care fermele de fire se dispun paralel cu latura mare a cladirii; reactiunile
Fig. 1.3. Acoperisuri cu ferme de cabluri pretensionate
talpilor sunt preluate in acest caz de stalpi si tiranti ancorati in fundatii de adancime, stalpi
cu contrafise, cadre, ferme orizontale sau sisteme de cabluri dispuse in frontoane etc.
Este posibila si dispunerea fermelor in retea, solutia fiind rationala cand tragerile fermelor
pot fi echilibrate de un contur cu zabrele orizontale realizat la nivelul reazemelor. (ii)
circulara in plan (fig.1.3, d-f), caz in care fermele sunt dispuse radial. Ancorarea fermelor
se face in inele perimetrale beton armat, asamblarea in centrul cladirii realizandu-se cu
inele metalice solicitate la intindere. Pasul fermelor este 3-4.5 m.
Exemple de constructii realizate: Palatul sporturilor din Leningrad, de forma
circulara, cu 93 m diametru. Palatul sportueilor si culturii din Bucuresti, forma
dreptunghiulara in plan, deschiderea 68 m.
1.2.4. Acoperisuri cu sisteme din fire rigide
Stabilitatea acoperisului este asigurata de rigiditatea la incovoiere a firelor rigide.
Firele rigide se realizeaza ca arce intoarse cu inima, plina sau cu zabrele (fig. 1.4). In
aceasta solutie a fost realizat Bazinul olimpic de inot din Moscova, deschidere 105 m.

Fig. 1.4. Acoperisuri cu sisteme

de fire rigide
1.2.5. Acoperisuri din membrane pretensionate sau lestate cu o invelitoare grea
Acest tip de acoperisuri rezolva cu acelasi element de constructie atat functia
portanta cat si cea de inchidere. Membranele suspendate, realizate din tabla subtire de
otel sau din tesaturi sintetice, se utilizeaza pentru acoperisuri cu forma in plan circulara,
eliptica, dreptunghiulara, foema membranei putand fi sferica, conica, cilindrica cu
concavitate in sus, paraboloid-hiperbolica etc. (fig. 1.5). Membranele suspendate nu-si
pierd stabilitatea formei geometrice sub actiunea incarcarilor gravitationale, fiind astfel
posibila utilizarea completa a rezistentei mecanice a materialului pentru preluarea
incarcarilor. Fata de acoperisurile cu cabluri, mambranele prezinta avantajul preluarii
incarcarilor de catre insusi suportul invelitorii, capabil sa lucreze la intindere si la

lunecare.
Pentru a limita deformabilitatea membranelor din incarcarea nesimetrica trebuie
asigurata stabilizarea lor pin pretensionare, pin supraincarcare cu o invelitoare avand
straturile componente din materiale grele, cu instalatii tehnologice sau prin rigidizarea lor
cu nervuri din elemente rigide la incovoiere. Pe contur membrana se suspenda de
elemente de beton armat sau otel, capabile sa preia reactiunile membranei.
Dintre constructiile reprezentative avand acoperisul sub forma unei membrane
suspendate se mentioneaza: hala industriala din Gleisdorf (Austria), forma circulara in
Fig. 1.5.
Acoperisuri
din membrane
plan
cu diametrul
de 51.6 m, Stadionul olimpic din Moscova, forma circulara in plan, cu
suprafata de 33800 m2, salile de sport din Complexul olimpic Izmailov, Moscova< cu
deschideri 30-72 m.
1.2.6. Sisteme suspendate combinate din fire flexibile si elemente rigide la
incovoiere si compresiune

Stabilizarea structurii acoperisului contra deplasarilor mari si vibratiilor la actiuni

dinamice este asigurata de prezenta elementelor rigide. Se pot pune in evidenta doua

categorii de sisteme combinate:

1.2.6.1. Sisteme hobanate (fig. 1.6), la care hobanele, lucrand numai la eforturi
axiale, au rolul unor reazeme elastice pentru elementele cu rigiditate la incovoiere si
compres. Componentele orizontale ale reactiunilor din hobane sunt predate, la
elementele rigide.

b
a
Fig. 1.6. Acoperisuri hobanate

1.2.6.2.Sisteme combinate fire flexibile bare rigide (fig. 1.7)

Barele rigide pot fi drepte sau curbe. In cazul acoperisurilor cu forma
dreptunghiulara in plan, la care firele sunt paralele cu una din laturile cladirii, barele rigide
dispuse transversal pe directia firelor se ancoreaza la capete de teren (fig. 1.7, a).
Prezenta unor bare rigide curbe paralele cu firele flexibile (fig. 1.7, b) conduce la
preluarea componentelor oriz. a tragerii firelor in planul acoperisului.
1.2.7. Acoperisuri suspendate din beton precomprimat bidirectionale
Acoperisurile suspendate din beton precomprimat bidirectionale au suprafata cu
dubla curbura, de tip hiperbolic ceea ce ii asigura conlucrarea spatiala.
Forma in plan a acestor acoperisuri poate fi circulara, eliptica, etc. Sistemul de
cabluri este de regula ortogonal. Structura marginala este de tipul unui inel rigid realizat
sub forma unei curbe in spatiu sau ca o intersectie de arce. Stabilitatea suprafetei se
Fig. 1.7. Acoperisuri suspendate in sistem
combinat fire flexibile si bare rigide
6

asigura prin pretensionarea retelei de cabluri. Invelitoarea din beton armat pretensionata
prin postintinderea firelor retelei confera acoperisului un plus de rigiditate, fiind asigurata
si stabilitatea locala a invelitorii.
Constructuu realizate: acoperis la o constructie
pentru intruniri publice in Cologne (Germania), acoperis in forma eliptica in plan la o sala
din Karlsruhe (Germania), Stadionul Olimpic acoperit din Calgary (Canada 1984).

ALCATUIREA ACOPERISURILOR SUSPENDATE

DIN BENZI DIN BETON PRECOMPRIMAT
2.1. BANDA DE BETON PRECOMPRIMAT.
Benzile din beton precomprimat sunt elemente de constructie obtinute prin
asocierea betonului armat cu cabluri de inalta rezistenta suspendate la capete. Ideea de
baza o constituie asocierea otelului de inalta rezistenta si a betonului armat intr-un
element structural subtire, otelul avand rol principal da element portant care creeaza
totodata in sectiunile transversale de beton o stare permanenta de eforturi de
compresiune care se mentine in toate stadiile de exploatare a structurii.
Echilibrarea actiunilor exterioare pin solicitari axiale conduce la o energie
minima de deformare, in raport cu cea provocata de incovoiere si prin urmare structurile
conformate sa lucreze la eforturi axiale realizeaza o mai eficienta utilizare a materialului

b
Fig. 2.1. Ansamblu structural cu acoperis cu benzi de beton precomprimat cu
transmiterea la teren a componentei orizontale a tragerii

In cazul betonului si betonului armat, care se comporta bine numai la

compresiune, ideea de mai sus a dus la conformarea arcelor, cu larga aplicabilitate in
tehnica constructiilor. Precomprimarea a permis extinderea utilizarii betonului si la
elemente structurale avand fibra medie de forma unui funicular de intindere, conformat
pentru fortele exterioare date, definindu-se astfel conceptul de banda suspendata din
beton precomprimat.
Deci, benzile din beton precomprimat presupun introducerea unui efort initial de
compresiune, care sa depaseasca intinderea creata de actiunile exterioare in faza de
exploatare.
Benzile suspendate din beton precomprimat au fata de firele metalice
urmatoarele avantaje: (I) permit folosirea otelurilor superioare, fara a da loc la deformari
si deplasari puternice, acestea fiind anihilate prin compresiunea transferata betonului, (ii)
asigura, in conditiile cele mai economice, o rigiditate la incovoiere, necesara pentru
stabilitatea elementului la incarcari locale, incarcari nesimetrice sau actiuni dinamice si
(iii) ofera cea mai eficienta protectie a cablului impotriva coroziunii si actiunii focului.
Pentru asigurarea rigiditatii la incovoiere necesare stabilitatii benzii se
recomanda respecterea urmatoarelor limite pentru raportul dintre grosimea benzii si
deschidere (fig. 2.1. b)
1/200h/l1/300
Din punct de vedere functional, benzile din beton precomprimat ofera, fata de
alte forme structurale grosimea structurala minima si o inaltime constructiva sensibil mai
redusa decat a arcelor, exprimata prin raportul f/l
1/10f/l1/20
Din confruntarea rapoartelor h/l si f/l, rezulta necesitatea ca raportul h/f sa
respecte conditia:
1/12h/f1/30
adica sageata initiala a benzii sa fie sensibil mai mare decat grosimea placii pentru ca
rigiditatea axiala sa fie predominanta fata de rigiditatea de incovoiere.
Benzile din beton precomprimat se folosesc ca elemente unitare la realizarea
unor transferari de deschideri mari pentru conducte, pasarele sau poduri. Prin alaturarea
lor in diverse variante se pot realiza acoperisuri de deschideri mari pentru constructii
social-culturale, sali de sport, aeroporturi, garaje sau constructii industriale.
O structura de acoperis din benzi din beton precomprimat este alcatuita din:
benzile din beton precomprimat (fire flexibile portante + elemente prefabricate de
acoperis rezemate pe fire) si elemente marginale pentru ancorarea firelor (fig. 2.1. a).
Pentru forme dreptunghiulare sau trapezoidale in plan tragerea firelor este transmisa de
regula unor grinzi rigide (grinzi pereti sau grinzi cu zabrele) care o predau in continuare
unor structuri marginale realizate in diverse solutii constructive. In exemplul prezentat in
fig. 2.1. tragerea firelor este transmisa terenului pin tiranti inclinati care ancoreaza stalpii
marginali cu zabrele, solicitati de reactiunile grinzilor pereti din planul acoperisului.
2.2. STRUCTURI MARGINALE DE SUSTINERE A ACOPERISULUI
Structurile marginale de sustinere au rolul de a prelua reactiunile acoperisului.
Echilibrarea componentelor orizontale a acestor reactiuni se poate realiza pin:
2.2.1.) transmiterea lor la teren
2.2.2.) autocompensare (echilibrarea componentelor orizontale ale tragerilor din
cabluri in interiorul cladirii, la un anumit nivel).
Fiecareia din cele doua modalitati de preluare a reactiunilor orizontale din
acoperis ii corespund diverse solutii constructive ce vor fi prezentate in continuare.

2.2.1. Structuri marginale cu transmiterea componentelor orizontale ale

reactiunilor la teren
Acest mod de solutionare a reazemelor marginale ale acoperisului se poate
utiliza la cladiri cu forma dreptunghiulara sau trapezoidala in plan.
In fig. 2.2. sunt trecute in revista tipurile de structuri marginale si starea de
eforturi in barele componente ale structurii.

Fig. 2.2. Structuri de margine cu transmiterea la teren a componentei orizontale a

reactiunii.
In cazul in care distanta intre elementele marginale de sustinere este egala cu
distanta intre cablurile portante, t=l b , nu este necesara prevederea grinzii perete in planul
acoperisului (fig. 2.2, a-b). Pentru situatiile cand t>l b (fig. 2.2, c-h) prezenta ei este
necesara.
Conformarea optima a structurii de margine este aceea in care apar numai
eforturi axiale (fig. 2.2, e,g,h). Din considerente arhitecturale se pot adopta si structuri
marginale care lucreaza la incovoiere + forte axiale (fig. 2.2, c,d, f). Solutiile constructive
se aleg si functie de destinatia cladirii. O rezolvare avantajoasa o aduce utilizarea
schemelor din fig. 2.2, c,d in cazul salilor de sport, transmiterea reactiunii orizontale la
teren facandu-se cu ajutorul barei inclinate comprimate ce serveste si ca grinda pentru
sustinerea gradenelor.

Solutia din fig. 2.2. h, cu lest dispus la cota acoperisului are avantajul reducerii
eforturilor de intindere in barele structurii marginale precum si a fortei de smulgere ce
trebuie preluata de fundatie. Aceasta solutie nu se recomanda a se utiliza in regiuni
seismice.
Se exemplifica in continuare schemele statice ale structurilor marginale
prezentate in fig. 2.2.

Fig. 2.3. Structura marginala cu tirant

Fig. 2.3. Structura marginala cu tirant
Structura marginala din fig. 2.3 este alcatuita din stalpi cu zabrele pe care
reazema grnzi perete rigide. Componenta orizontala a tragerilor din acoperis se transmite
la teren prin intermediul unor tiranti inclinati din beton precomprimat, ancorati in blocuri de
fundatie. Componenta verticala a smulgerii produsa de tirant este preluata, in solutia
prezentata, de ancore cu bulb. Componenta orizontala a actiunilor asupra fundatiilor este
preluata de elemente longitudinale comprimate, dispuse la nivelul fundatiilor .
2.2.2. Structuri marginale cu autocompensarea componentelor orizontale ale
reactiunilor
Componenta orizontala a actiunilor date de acoperis este preluata de catre
stalpii marginali si predata unor elemente orizontale rigide, cu rol de reazem, dispuse pe
inaltimea structurii marginale, a caror reactiuni se autocompenseaza prin elementele
longitudinale care unesc aceste reazeme (fig. 2.7).

Sala de sport a carei structura este prezentata in fig. 15 prezinta

particularitatea ca la unul din capetele acoperisului s-a renuntat la grinda
perete din planul acoperisului, cablurile fiind ancorate independent, cate trei, la
stalpii cadrelor marginale. Componenta orizontala transversala a efortului din
tiranti este preluata de un element dispus in planul inchiderii frontale a cladirii,
in punctul de schimbare a traseului tirantilor.
Principalul inconvenient pe care il ridica structurile marginale prezentate
il constituie solutiile pretentioase fundare cauzate de valorile ridicate a fortelor
de smulgere din tiranti.
10
Rezolvarea acestei probleme se poate face utilizand structuri marginale
cu autocompensarea componentelor orizontale ale reactiunilor.

Fig. 2.7. Structura marginala cu autocompensarea componentei orizontale a tragerii

din acoperis. Schema statica.
Reazemul intermediar al structurii marginale se poate concepe sub forma unei
grinzi cu zabrele, arc cu tirant, sau planseu saiba, dispuse in exteriorul structurii .
Ansamblul structural asigura o scurgere avantajoasa a eforturilor spre teren:
componenta
orizontala a tragerilor
acoperisului
fiind autocompensata
pin DE
elementele
2.4. ALCATUIREA
CONSTRUCTIVA
A ACOPERISULUI
DIN BENZI
BETON
destinate
special
acestui
scop
(element
longitudinal
comprimat
la
nivelul
reazemului
PRECOMPRIMAT
intermediar,
tirant la benzile
nivelul fundatiei)
teren se transmite
numai componenta
In principiu
din betonlaprecomprimat
sunt alcatuite
din cabluri verticala.
de inalta
Eficienta
reazemelor
intermediare
ale
structurii
marginale
este
cu atat
mai mare
rezistenta dispuse dupa o directie la interval de 1-2.5 m, pe cabluri rezemand
invelitoarea
cu cat
sunt
dispuse
aproape de planul
acoperisului. cablurilor.
din
beton
armat
caremai
se precomprima
prin postintinderea
2.4.1. Benzile din beton precomprimat se pot realiza in trei variante (fig. 2.13):
a) Benzi alcatuite din unitati prefabricate si nervuri monolite dezvoltate in dreptul
cablurilor. In aceasta varianta chesoanele prefabricate pot fi plane sau cu nervuri laterale.
b) Benzi cu structura integral monolita, cu invelitoarea (monolita) plana sau
nervurata in dreptui cablurilor .
c) Benzi cu structura integral prefabricata, realizabile in doua variante: cu
chesoane plane rezemate pe nervuri prefabricate si cu chesoane nervurate

11
Fig.
Structura
marginala
cucu
autocompensarea
componentei
orizontale
a tragerilor
FIG.2.8.
2.12.
Structura
marginala
autocompensarea
componentei
orizontale
a
arc orizontal
tragerilor, cu conturcucircular,
suportexterior.
central . Detalii.

Fig. 2.13. Tipuri de benzi de beton precomprimat. Detalii nervuri

Structurile de acoperis cu benzi alternante sunt alcatuite din banzi dispuse la
distante de 80-150 cm formand fasii plin-gol. Dupa precomprimarea benzilor fasiile de
gol se acopera cu elemente usoare de tipul PAS cand dorim realizarea de
supraluminatoare sau panouri din armociment cand acoperisul urmeaza a fi opac.
2.4.2. Prinderea chesoanelor de beton armat de cablurile portante se poate
realiza conform detaliilor din fig. 2.13. Detaliul a se adopta in cazul desfasurarii prealabile
a firelor in pozitie finala si montarii ulterioare a chesoanelor, celelalte detalii fiind
practicabile in cazul montarii chesoanelor pe un esafodaj rigid si a pozarii ulterioare a
cablurilor.
2.4.3. Ancorarea cablurilor in grinda perete marginala din planul acoperisului se
face conform fig. 2.12, 2.16. Teaca conica de tabla inglobata in grinda perete permite
deplasarea libera, pe verticala, a cablului in zona de contact banda beton precomprimat
grinda perete. Placuta de neopren asigura legatura articulata a benzii de grinda perete.
2.4.4. In fig. 2.14 este prezentat un cheson prefabricat de acoperis cu
termoizolatie din polistiren inglobata. Acest tip de cheson este utilizabil pentru utilizarea

12
Fig. 2.13. Tipuri de benzi de beton precomprimat. Detalii nervuri.

acoperisurilor cu benzi alternante. In fig. 2.15 se prezinta modul de asamblare a

chesoanelor in vederea realizarii benzii de beton precomprimat.
2.4.5. Grinzile rigide din planul acoperisului, cu rol de a prelua reactiunilor
cablurilor portante si a le transmite structurii marginale de rezemare (in cazul
acoperisurilor cu forma dreptunghiulara sau trapezoidala in plan), se pot realiza sub
forma unor grinzi perete (prefabricate sau monolite) sau a unor grinzi cu zabrele. In fig.
2.16 este prezentat modul de rezemare pe stalpul marginal de sustinere a unor grinzi
perete prefabricate. Preluarea lunecarilor relative a grinzilor perete din doua travei
invecinate precum si a lunecarilor din grinda perete si stalpul marginal se face prin dinti
de forfecare, alveole, bucle din otel beton.

13

Fig. 2.14. Detalii elemet prefabricat banda

Fig. 2.15. Detalii imbinare banda prefabricata

14

Fig. 2.16. Imbinare banda-struct. marg.

2.4.6. Ancorarea in teren a tirantilor structurilor de sustinere a acoperisurilor

suspendate pe poate solutiona in mai multe moduri, din care, o parte, au fost prezentate
la subcapitolul 2.2. Dintre acestea ancorarea structurilor in roci cu ajutorul ancorelor
pretensionate reprezinta solutia pin care stabilitatea structurii se realizeaza cu un volum
de materiale de constructie mai redus decat in cazul utilizarii procedeelor obisnuite. Prin
acest procedeu se pot micsora hotarator sau elimina deplasarile relative structura
marginala teren cu implicatii directe asupra stapanirii starii reale de eforturi in structura.
Blocurile ancorate in roca si supuse la eforturi de tensiune se executa, de obicei
(fig. 2.17), ca radiere dimensionata in asa fel incat sa distribuie eforturile din tiranti pe
terenul de fundare si cu o forma care sa asigure posibilitatea realizarii legaturii bloc de
fundatie tirant in conditii tehnologice optime. Alegerea procedeului de fixare depinde in
primul rand de tipul de ancora si de natura si starea rocii in care se incastreaza ancora.
Ancorele apte de a prelua forte de tensiune ridicate se fixeaza cel mai bine prin
intermediul bulbilor executati prin umplerea cu beton a unei gauri de ancoraj largita in
talpa, in care se introduce ancora. In acest procedeu de fixare, aderenta dintre beton si
pamant reprezinta doar o forta secundara. Fixarea ancorelor prin intermediul bulbilor se
poate realiza atat in roci tari si moi cat si in pamanturi coezive sau necoezive (in acesta
din urma caz apar o serie de dificultati tehnologice).

Fig. 2.17. Detalii ancorare tirant structura la teren

15
Fig.
marginala
la teren
Fig. 2.17.
2.16. Detalii
detalii ancorare
imbinare tirant
bandastructura
prefabricate
cu structura
marginala
Fig. 2.15. detalii imbinare elemente prefabricate acoperis