Am sa va spun un lucru, cu riscul de a ma repeta.

Eu nu prea cred ca exista poeti, cred ca exista

poezie.
Nichita Stanescu
Poetul. Donator de snge la spitalul cuvintelor. Lucian Blaga
Un poet valoreaza la fel cat cel mai bun poem al sau. Fernando Pessoa
Obsesia poetului a fost sa gaseasca mai ales cuvintele ce exprima adevarul si creatia lui sa puna
in evidenta adevarurile vietii si ale suferintelor omenesti.Eminescu indeamna artistul spre
cunoasterea individuala, adancirea capacitatii lui de intelegere si de exprimare a suferintei,spre
trairea intensa a sentimentelor si descifrarea lumii cosmice. Numai lasand in urma lui o opera
artistica de valoarea universala, scriitorul autentic atinge nemurirea spirituala.
Dintre poeziile programatice, cele mai cunoscute sunt: "Epigonii", "Scrisoarea I", "Glossa",
"Oda in metru antic", "Icoana si privaz", "Cu gandiri si cu imagini", "Iambul", "Eu nu cred nici
in Iehova", "In zadar in colbul scolii", "Criticilor mei", "Numai poetul"
Concepia lui Eminescu despre poet i poezie.
On 9 noiembrie 2013, in Limba romn, by Vitalie
Conceptul de poet primete valori diferite de-a lungul creaiei lui Mihai Eminescu:
de a fi un lupttor, un bard (cntre) naional (Ce-i doresc eu ie, dulce Romnie)
poetul este un contemplativ Cezarul. El mediteaz asupra destinului uman i a
problemelor
sociale
(mprat
i
proletar)
poetul e o contiin social i naional (Epigonii, Revedere). (poetul trebuie s
reflecte
problemele
sociale)
poetul
e
un
nstrinat
i
nsingurat
poetul e un Demiurg ce genereaz universul poetic (Scrisoarea I). (un adevrat poet e
genial,
scrie
poezia
trecut
prin
suflet.)
poetul e un generator al poeziei bune. (Criticilor mei)
Conceptul
de
poezie:
poezia e o expresie a idealurilor naionale i sociale (Doin, Ce-i doresc eu ie, dulce
Romnie);
poezia e o transfigurare a realitii (Epigonii, Junii corupi, Scrisorile);
poezia
e
geneza
unui
univers
spiritual
(Scrisoarea
I);
poezia e adevrul n hain sensibil (trebuie s fie sentimente, emoii) (Criticilor mei);
poezia
e
un
joc,
o
delectare.
(Voluptuos
joc
de
icoane);
poezia e un mod de a modela personalitatea (Luceafrul, Floare albastr);
poezia e o imagine a universului naional (Scrisoarea III, Poeziile postume)
poezia
e
lumea
mitului.
(Clin,
file
de
poveste)
poezia e o arm ideologic. (Doina)
Ideile fundamentale care domin concepia lui Eminescu despre poet i poeziesunt:
a)
Idealul
nalt
b)
Perfecta
concordant
ntre
coninutul
ideatic,
form
i
mesaj

c)
Raportul dintre art i natur. (n raport cu natura, arta nu trebuie s fie o simpl copiere, ci
o transfigurare a lumii reale ntr-o lume fictiv, rod al genialitii poetice.)
a)
Pentru Eminescu idealul este n asemenea msur definitoriu, nct lipsa lui afecteaz grav
creaia. n poezia Epigonii, precursorii (scriitorii de pn la Eminescu) sunt opui antitetici
urmailor pe criteriul acestui ideal, al autenticitii profunde a operelor poetice (Voi vedei n
scrisul vostru / Noi nu credem n nimic). Motivul admiraiei lui Eminescu fa de naintai e
credina lor ntr-un ideal i nu neaprat valoarea artistic a operei.
Idealul poetic e incompatibil cu compromisul n vederea obinerii de profituri materiale (Noi
avem n veacul nostru, acel soi ciudat de barzi care-ncearc prin poeme s devie comunarzi). n
versurile poemului Scrisoarea III, apare i refuzul de a scrie o poezie de consum, de mimare a
sentimentelor, n vederea unui succes facil (cnd cu sete caui forma ce s poat s te-ncap, /
S le scrii cum cere lumea vreo istorie pe ap?
Aceeai idee apare nc din 1882 n poemul Odiu i poetul.
Creaie e aadar rodul simirii autentic, ntruchiparea artistic a unui ideal i nu o marf
ocazional (o poezie sfnt care s trezeasc nite simiri duioase).
b)
Pentru Eminescu poezia autentic, cea care exprim sentimentele profunde, doruri vii i
patimi multe, cere un acord perfect ntre ideea i expresia poetic. Gsirea unui cuvnt unic i
de nenlocuit care d glas unei triri interioare, unui adevr sufletesc, cere un efort titan (Ah,
atunci i se pare / c pe cap i cade cerul / unde vei gsi cuvntul / ce exprim adevrul
Criticilor mei).
A fi poet nseamn pentru Eminescu a fi diferit de ceilali oameni, a-i interzice bucuriile lumii,
aa cum lui Hyperion destinul su de excepie i interzice fericirea pmnteasc, dndu-i n
schimb nemurirea. A fi poet nseamn a te nchina perfeciunii (i eu, eu sunt copilul nefericitei
secte / Cuprins de adnca sete a formelor perfecte Icoan i privaz). Astfel poetul nvinge
timpul, trece peste nemrginirea acestuia, participnd la ideea de perfeciune.
Versul poetic eminescian anun ideea de catharsis (perfeciune prin art) (voi le citii ca s
putei a plnge cci prin izvor de lacrimi mor durere.)
c)
Arta este mimisis, imitaie a naturii, dar avnd la baz ficiunea. Arta e o creaie a ficiunii.
n postuma Icoan i privaz pune problema menirii poetului confruntat cu imposibilitatea de a
fi original i de a fi condamnat s reia temele deja ilustrate de marii scriitori ai lumii (Toate s-au
spus i sosim prea trziu)
Arta ce se mulumete s imite natura este totdeauna inferioar naturii nsi (Aceast e menirea
unui poet n lume? / Pe ramurile vremii ca boabele de spume / S-nire ale lui vorbe, s spui
verzi i uscate / Cum luna se ivete, cum vntu-n codru bate, / dar oricte ar scrie i oricte ar
spune / cmpii, pdure, lanuri fac asta de minune / o fac cu mult mai bine de cum o spui n
vers.
Arta autentic, neafectat n timp e opera geniului, nu a meteugarului i const n recreare, n
transfigurare, n imaginarea unei alte lumi, ce nu copiaz lumea real, ci o folosete ca surs de
inspiraii, deci poezia e construcia unei lumi posibile. Pentru Eminescu adevrul creaiei l
constituie trirea interioar profund i nefalsificat (Nu e carte s nvei / Ca viaa s aib pre
/ Ci triete, chinuiete / i de toate primete / i-ai s-auzi cum iarba crete.)
Refuzul artei ca mimisis i al meteugului poetic, ideea unei lumi a poeziei rod al genialitii
i paralel cu lumea real, acestea contribuie la definirea concepiei eminesciene ca una de
factur romantic.

Arta trebuie sa reflecte, in conceptia argheziana, realitatea vietii inaintasilor asupriti, datoria
poetului fiind aceea de a le metamorfoza suferinta intr-o valoare spirituala absoluta, lasata
mostenire apoi fiului", ca o datorie, dar si o bogatie incomensurabila. Titlul sugereaza ideea ca
numai o comoara spirituala poate transcende timpul. Astfel, cuvantul--cheie al textului este
cartea", la care se raporteaza toate imaginile, simbolurile si semnificatiile. Cartea este definitia
simbolica a poeziei, amestec de revolta, ura, umilinta, truda, intr-o sublima convertire a
concretului in abstract. Ea este o treapta", hrisovul vostru cel dintai", actul ce sta drept dovada a
suferintei inaintasilor, un testament" care sacralizeaza memoria trecutului ce va deveni idol: Am
luat cenusa mortilor din vatra/ Si am facut-o Dumnezeu de piatra". Hotar inalt cu doua lumi pe
poale", cea a trecutului si cea a viitorului, cartea reprezinta un pisc, un moment de maxima
victorie a spiritului asupra materiei. in acelasi timp, ea este simbolul razbunarii, al cantecului de
vioara" ce actioneaza ca un bici izbavitor care razbuna durerea si umilinta. in creatia poetului se
regasesc ecourile aspiratiilor nationale, ale colectivitatii de tarani, el fiind cel care realizeaza
mutatii fundamentale din domeniul material in cel spiritual: Ca sa schimbam acum, intaia oara/
Sapa-n condei si brazda-n calimara". Fiind o poezie cu accente sociale, versurile ei se vor naste
din graiul crud, neslefuit, primitiv, cu-ndemnuri pentru vite", transfigurat acum in cuvinte
potrivite". Pentru Arghezi, poezia este un fenomen de distilare, de esentializare si stilizare a
limbajului comun, limbajul in sine fiind capabil sa devina o mare poezie prin geniul lingvistic al
celui care-1 manuieste si ii acorda semnificatii nebanuite. El inglobeaza toata sfera limbii,
dincolo de distinctia traditionala intre cuvintele poetice si cele nepoetice. Astfel, cuvinte ca
sudoare", mucegaiuri", noroi", bube", venin", sa-njure" sunt puse in antiteza cu altele, care
desemneaza frumosul: condei", calimara", miere", sa-mbie", cuvinte potrivite", frumuseti si
preturi noi". intregul poem este construit pe asemenea antiteze formale si conceptuale, potrivit
intentiilor autorului declarate in articolul Ars poetica: Am cautat cuvinte virginale, cuvinte
puturoase, cuvinte cu raie, cuvinte care asalteaza ca viespile sau te linistesc ca racoarea, cuvinte
fulgi, cuvinte cer, cuvinte metal". La nivel semantic, universul rustic este sugerat printr-un
vocabular alcatuit din cuvinte batrane, pastratoare ale parfumului arhaic al limbii: branci", robi",
plug",
sapa",
plavan".

Procesul de creatie este greu si indelungat, din graiul aspru si dur al stramosilor poetul a invatat
mestesugul potrivirii cuvintelor, care presupune selectie, asociere, armonizare, provocarea unor
sensuri noi. Prin decantare - framantate mii de saptamani" -, poetul obtine o limba noua,
metaforica, sugerata in text prin simboluri precum visuri si icoane", muguri si coroane". Nucleul
simbolic al poeziei, in care se aduna semnificatiile artei argheziene si antitezele acesteia, este
perfect sugerat de versurile : Din bube, mucegaiuri si noroi/ Iscat-am frumuseti si preturi noi".
Pentru Arghezi, poezia inseamna talent, inspiratie, har divin (slova de foc"), dar si mestesug,
truda, rabdare (slova faurita"). El marturiseste ca nu se considera altceva decat un rob" al
cuvintelor pe care cititorul le va primi ca un semn al legaturii intre generatii, cautand sa gaseasca
in adancul lor simbolic mania bunilor", al carei ecou constient s-a facut autorul insusi.
Poetul este constient ca prin arta sa incalca o traditie, agreseaza arta frumoasa" si gratuita a celor
ce l-au precedat, instaurand o noua dimensiune a actului artistic, astfel incat poezia clasica va fi
transformata radical si ireversibil (domnita sufera in cartea mea"). Uratul, grotescul, cotidianul
pot deveni obiecte estetice pe care sa se cladeasca valori noi, atata vreme cat frumusetea are
deseori radacini urate, asa cum unele flori cresc din mucegaiuri. Orice carte instituie un cult al
stramosilor si reprezinta forma cea mai inalta de oglindire a vietii si a spiritualitatii unui popor.
Misiunea Poetului

de Lory Cristea
misiunea poetului este
negreit nainte de toate
s se-aeze pe sine de poate
ca erou n oricare poveste
dac tie lumin s fie
va putea ntuneric s vrea
s atearn cu patima sa
la un loc pe a vremii hrtie
misiunea poetului nc
e aceea primit prin semne
mai apoi el urmnd s consemne
val trecnd printr-o mare adnc
i mai are o grea misiune
multe cruci i s-au dat s le poarte
nsemnnd fiecare o moarte
semn al trecerii sale prin lume