MODELARE NUMERICA SI SIMULARE IN OPTOELECTRONICA

Metode numerice de procesare a campului electromagnetic cu ajutorul

diferenelor finite i a straturilor absorbante

Forma diferentiala a ecuatiilor lui Maxwell

Ecuatiile lui Maxwell descriu evolutia campului electromagnetic in diferite medii de

propagare. Forma diferentiala a ecuatiilor lui Maxwell se defineste prin

B
,
t

(1)

care exprima legea lui Faraday pentru inductia electromagnetica, si prin

D
,
t

(2)

care exprima legea lui Ampere pentru un circuit electric. Determinarea solutiilor sistemului (1) +
(2) de ecuatii Maxwell se face in functie de proprietatile de material ale mediului in care se
propaga campul electromagnetic studiat si de conditiile initiale si/sau la limita impuse de
problema studiata. Proprietatile de material ale mediului de propagare la care ne-am referit mai
devreme sunt descrise prin intermediul urmatoarelor doua ecuatii constitutive
D E , unde r 0 ,

(3)

B H , unde r 0 .

(4)

Simbolurile introduse mai devrema au urmatoarele semnificatii si unitati de masura

fizice :
B reprezinta fluxul magnetic si se masoara in Vs/m2 ;
D reprezinta fluxul dielectric (deplasarea electrica) si se masoara in As/ m2 ;
E reprezinta intensitatea campului electric si se masoara in V/m ;
H reprezinta intensitatea campului magnetic si se masoara in A/m ;
J reprezinta densitatea curentului produs de sarcinile libere ( J E , unde reprezinta

conductivitatea specifica a mediului de propagare) si se masoara in A/m2 ;

0 reprezinta permitivitatea electrica a vidului si se masoara in As/Vm ;

r reprezinta permitivitatea relativa si depinde de mediul in care se propaga undele
electromagnetice ;

0 reprezinta permeabilitatea magnetica a vidului si se masoara in Vs/Am ;

r reprezinta permeabilitatea relativa si depinde de mediul in care se propaga undele
electromagnetice.
Observatie: Prin intermediul ecuatiei de continuitate

,
t

(5)

din cele doua ecuatii ale sistemului lui Maxwell prezentat mai sus se poate deduce ca
B 0 ,

(6)

relatie care exprima inexistenta polilor magnetici liberi, si

D ,

unde reprezinta densitatea sarcinilor libere, relatie care exprima legea lui Gauss.
Aplicand ecuatiilor (1) si (2) ale sistemului lui Maxwell transformata Fourier obinem
2

(7)

 E jB ,

(8)

J j .

(9)

Observatie: Sistemul (1) + (2) determina campul electromagnetic in spatiul timp, iar sistemul
(8) + (9) determina campul electromagnetic in spatiul frecventelor.

Discretizarea ecuatiilor lui Maxwell

Atunci cand discretizam campul electrc E in raport cu o retea de puncte in care spatiul si
timpul sunt esantionate prin subdiviziuni uniforme, pentru precizarea valorilor lui E in aceste
puncte adoptam notatia

n
i , j ,k

E ix, jy, k z, nt .

(10)

In cazul campului magnetic H procedam in mod asemanator

n
i , j ,k

H ix, jy, k z, nt .

(11)

De exemplu, tratand sistemul pamant-ionosfera (prezentat in figura 1) ca pe un imens

ghid de unde putem discretiza parametrii de material care intra in compozitia acestui ghid ca si
campul electromagnetic care se propaga prin el dupa o retea de puncte ca cea sugerata in figura
2.

Ionosfera

40 km

60 km

Antena

Pamant
Figura 1. Sistemul ionosfera-pamant.

Ionosfera

40 km

60 km

Antena

Pamant
Figura 2. Discretizarea sistemului ionosfera-pamant.

Discretizarea ecuatiilor lui Maxwell impune gasirea unei metode de discretizare a

derivatelor partiale ale componentelor ce alcatuiesc campul electromagnetic. Folosind aceste
conventii de scriere, formulele de aproximare ale derivatelor partiale

E E E E
,
,
,
, prin
t x y z

metoda difrerentelor finite, au urmatoarele expresii

E
E
lim
t t 0

t t
i , j ,k

t
i , j ,k

n 1
i , j ,k

E
t

n
i , j ,k

(12)

E
E
lim
x x0

n
x x , j , k

E
E
lim
y y 0

n
i , y y , k

E
E
lim
z z 0

n
i , j , z z

n
x, j ,k

n
i , y ,k

y
E

n
i, j,z

n
i 1, j , k

n
i , j ,k

n
i , j 1, k

n
i , j ,k

y
E

n
i , j ,k 1

n
i , j ,k

(13)

(14)

(15)

Observatie: Daca in relatiile (12) (15) inlocuim campul E cu campul H obtinem fara nici un
efort formulele de aproximare ale derivatelor partiale

H H H H
,
,
,
.
t x y z

Algoritmul lui Yee de aproximare a solutiilor sistemului lui Maxwell

Algoritmul lui Yee a fost special conceput pentru a servi la rezolvarea numerica a
diferitelor probleme ridicate de simularea virtuala a unor procese de fizice greu reproductibile in
laborator dar care pot fi complet descrise cu ajutorul ecuatiilor lui Maxwell. Pentru aproximarea
derivatelor partiale din componenta ecuatiilor lui Maxwell algoritmul lui Yee se folosese de
metoda elementului finit. Marele avantaji al acestui algoritm consta in modul de definire al
retelelor de discretizare a ecuatiilor lui Maxwell care are proprietatea de a reduce substantial
cantitatea de memorie RAM necesara pentru ca procesul de calcul sa poata fi asistat de
calculator. In domeniul timp, campurile E si H sunt esantionate dupa o retea de celule Yee.
Intr-o celula Yee (vezi figura 3) campurile electric si magnetic sunt diferentiate in spatiu si timp,
esantionarea facanduse la jumatatea intervalelor spatiale si temporale.

Figura 3. a) O celula Yee. b) O fata a unei celule Yee.

In continuare consideram ca mediul in care ne desfasuram experimentul este izotropic in

raport cu componenta electrica, avand permitivitatea , este omogen in raport cu componenta
magnetica, avand permeabilitatea egala cu permeabilitatea 0 a vidului si are conductivitatea

11 12 13

descrisa prin tensorul 21 22 23 .

31 32 33

Pentru aproximarea lui E si H din ecuatiile lui Maxwell

E t

,
J
t

E
J

(M 1)

ca functii spatio-temporale, definim o retea de celule Yee convenabila in raport cu care

descretizam apoi aceste ecuatii prin metoda elementului finit prezentata mai devreme.

Considerand reteaua definita prin ix, jy, k z, nt i , j , k , n

sistemul de ecuatii al lui Maxwell

se discretizeaza dupa cum urmeaza

(16)

(17)

(18)

(19)

(20)

(21)

(22)

(23)

(24)

Relatiile tocmai gasite permit determinarea recurisva a evolutiei in timp a campului

electromagnetic. Intr-adevar, cunoscand campurile H si J la momentul n - 0.5 si campul electric
E la momentul n, din ecuatiile (16) (18) putem determina campul magnetic H la momentul n +
0,5, iar din ecuatiile (19) (21) putem determina campul J la momentul n + 0,5. Folosind
rezultatele obtinute, putem determina apoi campul E la momentul n + 1. Dupa parcurgerea
acestor etape, procesul poate fi reluat pentru H si J cunoscute la momentul n + 0.5 si E cunoscut
la momentul n + 1.

Pentru aproximarea lui E si H din sistemul

E jB

J j ,
J
E

(M 2)

(transformatele Fourier ale ecuatiile lui Maxwell) ca functii in domeniul frecventelor, definim o
retea de celule Yee convenabila in raport cu care descretizam apoi aceste ecuatii prin metoda
elementului

finit

ix, jy, k z i, j , k

prezentata
3

mai

devreme.

Considerand

reteaua

definita

prin

sistemul de ecuatii al lui Maxwell se discretizeaza dupa cum urmeaza

(25)
10

(26)

(27)

(28)

(29)

11

(30)

(31)

(32)

(33)
In cazul sistemului actual, ca si in cazul sistemului (16) (24), necunoscutele sunt componentele
campurilor H si J la momentul n + 0.5 si componentele campului E la momentul n + 1,
considerandu-se cunoscute toate componentele campurilor H si J la momentul n - 0.5 precum si
12

toate componentele campului E la momentul n, dar spre deosebire de sistemul (16) (24) care
permite determinarea campurilor H, J si E in doua etape: mai intai H si J si apoi E, sistemul (25)
(33) nu poate fi rezolvat prin explicitarea succesiva a necunoscutelor sale ci numai pintr-o
abordare globala.

Conditii la limita absorbante

In multe situatii regiunea spatiala in care dorim sa modelam un fenomen optoelectronic

este nemarginita in cel putin o directie. De exemplu in cazul ghidului de unda natural pamantionosfera regiunea in care trebuie sa modelam este nemarginita pe orizontala. Alt exemplu
(ilustrat in figura 4 a)) este dat de o antena dipol care emite intr-un spatiu omogen nemarginit.
Datorita constrangerilor impuse de duratele de functionare si de capacitatile de memorie ale
tehnologiilor de calcul folosite - care sunt limitate, va trebui sa trunchem zona de manifestare a
procesului studiat astfel incat determinarea acestuia sa se faca numai intr-o zona de interes
marginita. In cazul figurii 4 b) aceasta zona este demarcata de dreptunchiul punctat. In aceasta
figura mediul care inconjoara dreptunghiul punctat trebuie sa absoarba undele incidente la
laturile acestui dreptunghi astfel incat campul electromagnetic modelat sa se comporte identic
cazului in care experimentl s-ar face intr-un mediu nemarginit.
Materialul folosit la truncherea zonei de interes se numeste nivel (strat) perfect adaptat.
Ideea unei astfel de tehnici de modelare locala a campului electromagnetic a fost introdusa in
1994 de catre Berenger, Chew si Weedon.
Indiferent de metoda de lucru folosita (rezolvarea sistemului lui Maxwell in domeniul
timp sau in domeniul frecventelor) si de tipul stratului absorbant folosit, acesta reflecta totusi o
parte din undele care il ating (procentul undelor reflectate depinde de tipul undelor incidente).
Optimizarea straturilor absorbante constituie inca un subiect de interes pentru cercetatori.

13

a)

b)

Stratul perfect adaptat (conditii la

limita absorbante)

Figura 4. a) Domeniu infinit. b) Domeniu marginit prin introducerea de conditii la limita

absorbante.

Aproximarea campului electromagnetic prin metoda PML (Perfectly Matched Layer)

In cazul folosirii conditiilor la limita absorbante ecuatiile lui Maxwell pentru domeniul
frecventelor au urmatoarele expresii

(34)

unde

(35)
14

g x j , g y j , g z j , reprezentand un set de trei functii de variabila complexa dependente

de frecventa, iar a x , a y , a z , versorii axelor de coordonate. Undele plane care verifica sistemul
(34) au forma

(36)
unde este permitivitatea mediului (care poate fi si izotropic) in care se propaga unda, 0 este
permeabilitatea vidului, este conductivitatea electrica a mediului si poate fi un tensor, k este
numarul de unda care poate fi functie de , , . Semnificatie ultimilor trei parametrii este
urmatoarea : reprezinta frecventa radiala a undeli emergente, este unghiul dintre directia de
propagare a undei si axa Oz , iar este unghiul azimutal al directiei de propagare a undei
unghiul dintre proiectia acestei directii pe planul Oxy si axa Ox .
Este simplu de observat ca in cazul g x j g y j g z j 0 sistemul (36) se
reduce la forma traditionala a ecuatiilor lui Maxwell, iar expresia (36) la o unda plana standard.
De asemenea se poate observa usor ca unda plana furnizata de sistemul (34) difera de unda plana
furnizata de ecuatiile (8) si (9) prin factorul exponential

care are rolul de a ajusta disiparile produse de utilizarea metodei PML (utilizarii conditiilor la
limita absorbante). Diferitele impedante (exprimate prin rapoarte de forma

Ex
, etc.) care se pot
Hy

forma cu ajutorul componentelor campului electromagnetic furnizat de sistemul (34) sunt

identice cu cele care se pot forma cu ajutorul componentelor campului electromagnetic furnizat
de sistemul (M 2).
Figura 5 ilustreaza relatiile pe care trebuie sa le verifice functiile g x g x j si

g y g y j in cazul 2-dimensional pentru asigurarea conditiilor la limita absorbante : adica a

15

conditiilor de ne-reflexie a undelor plane incidente la interfetele stratului absorbant care

inconjoara zona de interes indiferent de unghiul de incidenta.

Figura 5. Conditii la limita absorbante.

Observatie: Pentru evitarea in continuare a folosirii tehnicii de splitare a campului

electromagnetic rescriem operatorul (35) sub forma

(37)
Daca vom considera

16

unde x , y , z sunt trei constante reale pozitive, operatorul PML (utilizabil in domeniul
frecventelor) poate fi adus (pentru utilizare in domeniul timp) la forma

(38)
unde reprezinta produsul de convolutie iar functia u se defineste prin u t 0 , daca x 0
si u t 1 , daca x 0 . Operatorul (38) implica cate un produs de convolutie dintre o functie
care descreste exponential la 0 si derivatele partiele ale componentelor campului
electromagnetic. Acest operator poate fi aplicat campurilor care se propaga in medii liniare
indiferent daca aceste medii sunt izotrope sau anizotrope. Datorita proprietatilor de liniaritate
ecuatiile (1) si (2) pot fi rescrise cu ajutorul operatorului (38) sub forma

(39)

unde

17

(40)
expresia cantitatii PML E obtinanduse din relatia de mai sus prin simpla inlocuire a
campului magnetic H cu campul electric E.
Produsele de convolutie care apar in ecuatiile (39) pot fi eficient calculate utilizand
tehnica liniar-recursiva de calcul pe portiuni a produselor de convolutie dezvoltata de Kelley si
Luebbers in 1996.
Pentru mediile dispersive mai complicate, precum plasmele magnetizate, metoda
dezvoltata anterior prin utilizarea operatorului (38) nu asigura obtinerea unor coeficienti de
reflexie adegvati pentru benzile de frecvente dorite. Pentru a iesi din acest impas va trebui ca in
exprimarea functiilor g x j , g y j , g z j sa folosim mai multi termeni. In mod concret
noi vom considera ca

1 g x j

1
n 1

N
N
byn yn
bxn xn
b
1
1
,
1
,
1 zn zn . (41)
j xn 1 g y j
n 1 j yn 1 g z j
n 1 j zn

In aceste conditii noul operator PML se va scrie

(42)
18

Prin utilizarea acestui nou operator cantitatea PML H devine

(43)
In relatiile de mai sus s-a aplicat operatorul parte rela termenilor care pot lua valori complexe
pentru ca procesul de calcul al produselor de convolutie sa solicite cat mai putina memorie RAM
din partea unitatii de calcul folosite. Cantitatea

PML

se exprima pintr-o relatie

asemanatoare celei de mai sus cu deosebirea ca in locul componentelor campului magnetic vor
apare componntele campului electric.

Observatie: Dezavantajele folosirii noului operator constau in majorarea volumului de calcul pe

care il impune. De exemplu, pentru evaluarea relatiei (43) numarul produselor de convolutie care
trebuiesc evaluate este de N ori mai mare decat cele necesare pentru evaluarea relatiei (40).

Aplicatie
Simulam fenomenul de propagare a undelor emise de o antena care produce un semnal
sinusoidal. In acest sens ni se dau locul in care este situata antena si campul electric produs de
aceasta antena in timp. Pentru a simplifica modelul matematic al acestei probleme vom considera
ca ne situam in cazul tranzversal electromagnetic1, adica in cazul undelor plane. Daca o unda de
1

Modul transversal de polarizare a luminii admite mai multe tipuri de clasificari:

Modul transversal electric, sau modul TE (Transverse electric) se caracterizeaza prin

absenta campului electric in directia de propagare a undei. Acest mod se mai numeste
19

acest tip se propaga paralel cu axa 0x atunci Ex Ez 0 , H x H y 0 . Dupa cum este normal,
vom presupune ca antena emite in atmosfera, dar pentru a ne apropia cat mai mult de conditiile
unei situatii reale, vom considera de asemenea ca in drumul ei unda va strabate si un mediu
dielectric.
Ipoteze de lucru
Pentru simplificarea calculelor vom considera parametrii constitutivi ai atmosferei
(spatiul in care transmite antena) egali cu cei ai vidului, adica 0 8,854185 1012 F/m ,

0 400 109 H/m . Din acelasi motiv vom presupune ca dielectricul considerat in problema
nu are proprietati magnetice, adica d 0 . In ceea ce priveste permitivitatea electrica a
dielectricului vom presupune ca este de 4 ori mai mare decat cea a vidului, adica d 4 0 .
Caracteristicile tehnice ale antenei pe care urmeaza sa o studiem sunt sisntetizate in faptul
ca impulsurile emise de catre aceasta sunt descrise de ecuatia Ey x0 , t E0 sin t , unde

c , 0 500 nm .

adesea si modul H deoarece de-a lungul directei de propagare a undei apare numai
campul magnetic .
Modul transversal magnetic, sau modul TM (Transverse Magnetic) se caracterizeaza prin
absenta campului magnetic in directia de propagare a undei. Acest mod se mai numeste si
modul E deoarece de-a lungul directei de propagare a undei apare numai campul electric.
Modul transversal electromagnetic, sau modul TEM (Transverse electromagnetic) se
caracterizeaza prin absenta atat a campului electric cat si a campului magnetic in directia
de propagare a undei.
Modul hibrid se caracterizeaza prin prezenta atat a campului electric cat si a celui
magnetic (ambele sunt considerate nenule) in directia de propagare a undei.

Dupa unii autori se considera ca directia de polarizare a unei unde electromagnetice este
data de directia campului magnetic, iar planul de polarizare este planul definit de directia de
propagare a undei si de directia campului magnetic.
Alt mod de a defini modul TE si modul TM: Consideram o unda electromagnetica
armonica in timp care se propaga pintr-un mediu multistratificat. n cazul special in care unda
este liniar polarizata dupa campul electric perpendicular pe planul de incidenta spunem ca unda
este polarizata transversal electric, iar atunci cand unda este liniar polarizata dupa campul sau
magnetic perpendicular pe planul de incidenta vom spune ca unda este polarizata transversal
magnetic. Orice unda plan polarizata poate fi descompusa in doua unde, una Te si alta TM.
20

Modelul matematic
Fata de datele problemei, fenomenul pe care dorim sa il simulam este modelat matematic
prin urmatorul sistem de ecuatii Maxwell

H
E
, H
,
t
t

(44)

unde si vor lua dupa caz valorile 0 , 0 , d , d , respectiv, 0 , 0 .

Cum in cazul pe care il studiem Ex Ez 0 , H x H y 0 , sistemul (44) se transcrie

E y
x

E y
H z
H z
.
,

t
x
t

(45)

Prin substitutii simple, sistemul de ecuatii (45) poate fi adus la forma

2 Ey
x 2

2 Ey
t 2

0,

2 H z
2 H z

0.
x 2
t 2

(46)

ntr-adevar, derivnd n raport cu x prima ecuaie a setului (45), obinem

2 Ey
2 Ey
2 Ey
2 Ey
2 H z

2
2 0 . Analog, derivnd n raport cu x cea de a
x 2
xt
t
x 2
t

2 H z
2 H z
2 H z
2 H z
2 H z

0.
doua ecuaie a setului (45), obinem
x 2
xt
t 2
x 2
t 2
Solutia generala complexificata a ecuaiei (46a) este de forma

Ey x, t E x e jt , E x C1e x C2e x ,

21

(47)

unde C1 si C2 sunt doua constante de integrare arbitrare, iar j . Impunnd condiia ca

partea reala a acestei soluii s verifice condiia la limit Ey x0 , t E0 sin t , t 0 , obinem

C2 C1

E0
, unde . Astfel partea real a functiei
2sin x0
Ey x, t C1e x C2e x e jt ,

verifica verifica atat ecuatia (46a) cat si relatia

Ey x0 , t E0 sin t , t 0 .
Ecuatia (46b) fiind identica cu ecuatia (46a) va admite ca solutie generala o expresie de
forma

H z x, t H x e jt , H x D1e x D2e x ,

(48)

unde la fel ca mai devreme, D1 si D2 sunt doua constante de integrare arbitrare, iar j .
Pentru a stabili legatura dintre cele doua componente E y si H z ale campului electric si magnetic
va trebui s introducem expresiile acestora in sistemul (45). Ca rezultat obtinem

C1e x C2e x e jt j D1e x D2e x e jt , de unde prin identificare gasim

C1
C2

D1
D2

Observatii: 1) Cum C2 C1

(50)

E0
, datorit relatiilor (50) deducem ca nici coeficenii
2sin x0

D1 si D2 nu sunt independenti unul fata de celalat, chiar daca campului magnetic nu i se impune,
aparent, nici o constrangere.
2) Perechea Ey x, t C1e x e jt , H z x, t D1e xe jt caracterizeaza o unda care se deplaseaza
paralel cu axa 0x catre dreapta, iar perechea Ey x, t C2e x e jt , H z x, t D2e xe jt , o unda
care se deplaseaza paralel cu aceeasi directie, dar catre stanga.
3) Dupa cum se stie impedanta mediului in care se propaga o unda transversal electromagnetica
Ey
ca cea analizata de noi se defineste prin relatia Z
. Astfel (datorita relatiilor (50)) in cazul
Hz

22

unei unde care se deplaseaza catre dreapta, impedanta mediului este egala cu
unei unde care se deplaseaza catre stanga, cu

, iar in cazul

Folosind rezultatele obtinute pana in prezent putem concluziona ca in fiecare din cele
patru regiuni ale figurii alaturate campul electromagnetic emis de antena este exprimat analitic
prin urmatoarele relatii :

Ey x, t C1e x e jt , H z x, t D1e xe jt ,

in regiunea 1;

Ey x, t C2e x e jt , H z x, t D2e xe jt , in regiunea 2;

Ey x, t C3e x e jt , H z x, t D3e xe jt , in regiunea 3;
Ey x, t C4e x e jt , H z x, t D4e xe jt , in regiunea 4.

Figura 5.
Legatura dintre cele partu randuri de solutii se facre prin intermediul relatiilor de
continuitate care trebuiesc satisfacute la nivelul fiecarei interfete de separatie de catre perechile
adiacente de solutii. Pentru a stabili aceste laegaturi analizam cazul unei unde electromagnetice
care se propaga dintr-un mediu in altul ca in figura de mai jos.

23

Figura 6.
Conditiile de continuitate la nivelul interfetei de separatie dintre mediile 1 si 2 sunt

Eyi Eyr Eyt , H zi H zr H zt .

Efectuand notatiile

E yi
H zi

Zi ,

E yr
H zr

Zr ,

E yt
H zt

(51)

Z t si observand ca Z r Zi , in virtutea relatiilor

(51) putem determina coeficientii de transmitanta

E yt
E yi

2Zt
,
Zt Zi

(52)

si de reflectanta

E yr

E yi

Zt Zi
,
Zt Zi

(53)

ai undei emergente. ntr-adevar, sistemul (51) se transforma mai intai in sistemul

E yr E yt

E yi E yr E yt ,
notatiile

E yt
E yi

E yi
Zi

E yr

Zr
E yr
E yi

E yt
Zt

, iar apoi in sistemul 1

E yr
E yi

E yt
E yi

E
1 E yi

yi . Folosind
Zi Z r
Zt

, ultimul dintre aceste sisteme devine 1 ,

. Tinand
Zi Z r Zt

seama de faptul ca Z r Zi , acest ultim sistem ne furnizeaza solutia (52) si (53).

Observatie: Este usor de constatat ca 1 .
24

Abordarea numerica a problemei

Alegand ca domeniu de integrare produsul cartezian 0, L 0, T , ecuatiile (45) pot fi
discretizate prin intermediul urmatoarelor relatii de recurenta

Hz

n 0.5
i 0.5

Ex

n 1
i

Hz

Ex

n
i

n 0.5
i 0.5

1 t
E
i x x

1 t
H
i x z

n 0.5
i 0.5

n
i 1

n
i

n 0.5
i 0.5

Ex

Hz

(54)

i , n ,

unde axa 0x a fost esantionata in punctele xi ix, i , semiaxa pozitiva [0t a fost esantionata
in punctele tn nt , n , paii celor doua diviziuni fiind alesi astfel incat conditia de
stabilitate Couran-Friedrichs-Lewy :

t
1,
x

(55)

sa fie satisfacuta, iar

i ix , i i 0.5 x , i .

Interdependenta dintre cele doua relatii de recurenta (54) este ilustrata in figura 7 prezentata mai
jos. Pentru a vizualiza mai bine acest lucru rescriem relatiile (54) sub forma

Hz

n 0.5
i 0.5

f Hz

n 0.5
i 0.5

, Ex in , Ex

n
i 1

, E

n 1
x i

g Ex in , H z

25

n 0.5
i 0.5

, Hz

n 0.5
i 0.5

, i

, n

Figura 7.

Observaie: n figura de mai sus cerculeul abstractizeaz valoarea cmpului electric n punctul
de coordonate t , x n care este reprezentat, iar patraelul, valoarea cmpului magnetic,
calculat de asemenea n punctul de coordonate t , x .
Datorita faptului ca cele doua relatii de recurenta (54) sunt indexate dupa multimile
nemarginite
si
, folosirea lor in practica este imposibila. Obsevam totusi ca daca am
considera ca in afara unui interval marginit al axei 0x campul magnetic este nul la orice moemnt
de timp atunci relatiile de recurenta (54) ar putea furniza informatiile necesare procesarii
fenomenului care ne intereseaza in interiorul acelui interval. Pentru a fixa ideile sa consideram ca
zona spatio-temporala de interes pentru simularea unui anumit proces electromagnetic este
delimitata de produsul cartezian 0, L 0, T . Consideram ca intervalul 0, L este impartit in
M 0 subintervale de lungime x si ca intervalul 0, T este impartit in N 0 subintervale de

lungime t astfel incat conditia de stabilitate (55) sa fie satisfacuta. In aceste conditii urmarind
diagrama din figura 7 putem observa cu usurinta ca in ipotezele
26

H z 0.5x, t H z M 0.5 x, t 0, t 0 ,
Ey x0 , t E0 sin t , t 0 ,

(56)
(56)

relatiile de recurenta (54) pot fi folosite pentru aproximarea solutiei sistemului (45) situata in
domeniul 0, L 0, T .
Yee a propus pentru asigurarea conditiilor (56) considerarea de o parte si de alta a
segmentului 0, L a cate unei regiuni, ca cele prezentate in figura 8, nereflectante cu
proprietatea de absortie a campului electromagnetic.

Regiunea 2

Regiunea 1

Regiunea 3

Regiunea 4

Regiunea 5

Figura 8.
Pentru modelarea matematica a probelemelor ridicate de determainarea parametrilor
constitutivi ai celor doua medii absorbante care incadreaza regiunea noastra de interes, ecuatiile
(45) trebuiesc inlocuite prin ecuatiile

E y
x

E y
H z
H z
,

Ey ,
t
x
t

(57)

unde conductivitatea electrica introdusa are menirea de a face ca mediul in care se propaga
undele electromagnetice sa fie cu pierderi (energia de propagare a undei electromagnetice sa fie
transformata in caldura).
27

Ca si mai devreme ecuatiile sistemului (57) se pot aduce la forma explicita

2
2 Ey
E
2 H z
2 H z
H z E y


,
2 y .
2
2
2
x
t
t
x
t
t

(58)

De asemenea se poate arata ca solutiile generale complexificate ale celor doua ecuatii (58) avand
respectiv formele H z x, t H x e jt si Ey x, t E x e jt sunt date de relatiile

E x C1e x C2e x , H x D1e x D2e x

(59)

unde C1 , C2 , D1 , si D2 sunt constante de integrare arbitrare, iar

2 2 j j .

(60)

Deoarece perechea Ey x, t C1e x e jt , H z x, t D1e xe jt caracterizeaza o unda care se

deplaseaza paralel cu axa 0x catre dreapta, iar Ey x, t C2e x e jt , H z x, t D2e xe jt , o unda
care se deplaseaza paralel cu aceeasi directie, dar catre stanga, in virtutea rezultatelor obtinute
mai devreme putem concluziona ca in fiecare din cele cinci regiuni ale figurii 8 campul
electromagnetic emis de antena este exprimat analitic prin urmatoarele relatii:

Ey x, t C1e x e jt , H z x, t D1e xe jt , in regiunea 1 ;

Ey x, t C2e x e jt , H z x, t D2e xe jt , in regiunea 2 ;

Ey x, t C3e x e jt , H z x, t D3e xe jt , in regiunea 3 ;
Ey x, t C4e x e jt , H z x, t D4e xe jt , in regiunea 4 ;
Ey x, t C5e xe jt , H z x, t D5e xe jt , in regiunea 5.
Ca si mai devreme, legatura dintre cele cinci randuri de solutii se facre prin intermediul
relatiilor de continuitate care trebuiesc satisfacute la nivelul fiecarei interfete de separatie de
28

catre perechile adiacente de solutii. Efectuand notatiile

E yi
H zi

Zi ,

E yr
H zr

Zr ,

E yt
H zt

Z t si

observand ca Z r Zi , in virtutea relatiilor (51) putem determina din nou coeficientii de

transmitanta

E yt
E yi

2Zt
,
Zt Zi

(61)

si de reflectanta

E yr
E yi

Zt Zi
,
Zt Zi

(62)

ai unei unde emergente intre doua regiuni adiacente. Diferenta intre formulele (52), (53) si
formulele (61), (62) consta in expresiile diferite ale impedentelor care in situatia actuala au
valorile
j i

Zi

, i 2 i i 2 j i i ,

Z r Zi ,
Zt

j t

(63)
, t 2 t t 2 j t t .

Precizare: In formulele (61) (63) este considerat cazul unei unde care se deplaseaza catre
dreapta din regiunea 3 in regiunea 4. In cazul unei unde care se deplaseaza catre stanga din
regiunea 2 in regiunea 1 relatiile (63) s-ar schimba in relatiile

Zi

j i

, i 2 i i 2 j i i ,

Z r Zi ,
Zt

j t

(63)
, t 2 t t 2 j t t .

Consideram acum ca ne situam in una dintre zonele delimitate de regiunile 1 si 2, sau de

regiunile 4 si 5. Pentru a evita distorsionarea solutiilor oferite de relatiile de recurenta (54)
29

punem conditia ca 0 (undele incidente pe interfata dintre regiunile 1 si 2, sau dintre

regiunile 4 si 5 sa nu fie reflectate inapoi). Aceasta conditie este echivalenta cu faptul ca
impedantele celor doua regiuni adiacente sunt egale intre ele, adica cu faptul ca

i t
.
i t

Pentru asigurarea satisfacerii conditiilor (56) consideram ca mediul absorbant care ocupa
regiunea 1 sau regiunea 5 (in functie de alegerea cazului tratat) are conductanta electrica

t i . In aceasta situatie

2 1 j

2
2

t t t

2
i i
2 1

2 1 j

2
2

2
,
2 1

(64)

2
,
2 1

(65)

daca ne referim la zona delimitata de mediul situat in regiunea 1, sau

t t t

2 1 j

2
2

2
i i

2 1

2 1 j

2
2

daca ne referim la zona delimitata de mediul situat in regiunea 2.

Notand Re t si Im t , avem

Ey x, t C1e x e j x t , H z x, t D1e xe j x t ,

(65)

daca x apartine segmentului delimitat pe axa 0x de regiunea 1, sau

Ey x, t C5e x e j xt , H z x, t D5e xe j xt ,

(66)

daca x apartine segmentului delimitat pe axa 0x de regiunea 5.

In cazul primului strat absorbant, deoarece mediul din regiunea 2 este spatiul liber, avem

30

 0 0
Astfel, daca luam x 20

2 1 2

2
0

2 1
.
2

2
, atunci x 4 , deci factorul e x e4 3,5 106 este
2 1

suficient de mic pentru a putea sa consideram campul electromagnetic nul in stanga primului
strat absorbant.
In cazul celui de al doilea strat absorbant, deoarece mediul din regiunea 4 este este
dielectricul de parametrii constitutivi d 4 0 , d 0 , avem

4 0 0
Astfel, daca luam x 0

2 1 4

2
0

2 1
.
2

2
, atunci x 4 , deci factorul e x e4 3,5 106 este
2 1

suficient de mic pentru a putea sa consideram campul electromagnetic nul in dreapta ultimului
strat absorbant.
In lumina acestor constatari, daca consideram ca regiunea 1 se intinde de la x 0
la x 20 , regiunea regiunea 2 de la x 20 la x 30 , regiunea 3 de la x 30 la x 60 ,
regiunea 4 de la x 60 la x 80 , si regiunea 5 de la x 80 la x 100 , atunci simularea
fenomenului de propagare al undelor electromagnetice emise de antena in cauza poate fi simulat
de-a lungul intervalului 30 , 80 prin metida diferentelor finite prezentata in acest paragraf.
Pentru o mai buna intelegere a modului in care aparatul teoretic prezentat mai devreme
poate fi utilizat in cadrul aplicatiilor pracitce vom prezenta in continuare liniile de comanda ale
programului Matlab destinat procesarii acestui fenomen.

Liniile de cod pentru simularea asistata de calculator a fenomenului studiat mai devreme

Permitivitatea

function epsilon=permittivity(k,sx,lambda0,M)
31

epsilon0=8.854185*1e-12;
er1=4;
Dx=sx*lambda0;
x=k*Dx;
L=M*Dx;
if((x>=0)&(x<(L-4*lambda0)))
epsilon=epsilon0;
else
epsilon=er1*epsilon0;
end
%

Permeabilitatea

function mu=permeability(k,sx,lambda0,M)
mu0=400*pi*1e-9;
Dx=sx*lambda0;
x=k*Dx;
L=M*Dx;
mu=mu0;
%

Conductivitatea electrica

function sigma=econductivity(k,sx,lambda0,M)
epsilon0=8.854185*1e-12;
mu0=400*pi*1e-9;
er1=4;
epsilon1=er1*epsilon0;
Z0=sqrt(mu0/epsilon0);
Dx=sx*lambda0;
x=k*Dx;
L=M*Dx;
star1=(2*pi/lambda0)*(1/Z0);
star2=er1*star1;
if((x>2*lambda0)&(x<L-2*lambda0))
32

sigma=0;
elseif (x<=2*lambda0)
sigma=star1;
elseif (x>=(L-2*lambda0))
sigma=star2;
end
%

Conductivitatea magnetica

function sigmastar=mconductivity(k,sx,lambda0,M)
epsilon0=8.854185*1e-12;
mu0=400*pi*1e-9;
Z0=sqrt(mu0/epsilon0);
Dx=sx*lambda0;
x=(k+0.5)*Dx;
L=M*Dx;
star=(2*pi/lambda0)*Z0;
if((x>2*lambda0)&(x<L-2*lambda0))
sigmastar=0;
else
sigmastar=star;
end
%

Metoda diferentelor finite

function Ey=FDTD
mu0=400*pi*1e-9;
epsilon0=8.854185*1e-12;
c=1/sqrt(mu0*epsilon0);
lambda0=500;
beta0=(2*pi)/lambda0;
sx=0.02;
st=0.10
Dx=sx*lambda0;
33

Dt=(st/c)*Dx;
E0=1;
m=150;
omega=beta0*c;
M=500;
N=4000;
E=zeros(1,M+1);
H=zeros(1,M+2);
for k=0:M
epsilon(k+1)=permittivitty(k,sx,lambda0,M);
ce(k+1)=1-Dt*econductuvity(k,sx,lambda0,M)/epsilon(k+1);
h(k+1)=1/epsilon(k+1);
end
h=h*Dt/Dx;
for k=0:(M-1)
mu(k+1)=permeability(k,sx,lambda0,M);
ch(k+1)=1-Dt*mconductivity(k,sx,lambda0,M)/mu(k+1);
e(k+1)=1/mu(k+1)
end
e=e*Dt/Dx;
for n=1:N
E(m+1)=E0*sin(omega*(n-1)*Dt);
H(2:M+1)=ch.*H(2:M+1)-e.*(E(2:M+1)-E(1:M));
E(1:M+1)=ce.*E(1:M+1)-h.*(H(2:M+2)-H(1:M+1));
E(m+1)=E0*sin(omega*n*Dt);
Ey(n,:)=E;
end
In figura 9 prezentm o secven a programului de simulare descris mai sus.

34

Figura 9.

Metode numerice de rezolvare a ecuatiilor lui Maxwell dependente de timp cu

ajutorul matricei exponeniale
Ecuatiile lui Maxwell descriu evolutia campului electromagnetic n spaiu si timp. Ele i
gsesc aplicaii n cadrul a diferite situaii fizice i joac un rol deosebit pentru foarte multe
dintre aplicaiile inginereti. n majoritatea cazurilor este nevoie ca ecuaiile lui Maxwell sa fie
rezolvate numeric. Una dintre cele mai cunoscute metode de rezolvare numerica a ecuaiilor lui
Maxwell este cea a diferentelor finite pentru domeniul timp: FDTD (finite-difference timedomain). Aceasta metoda foarte populara este flexibila, rapid i n acelai timp uor de aplicat.
Metoda diferenelor finite pentru domeniul timp are ns i dezavantaje. Acestea constau n
faptul c aceast metod este puternic dependent de dimensiunea spaial a diviziunilor utilizate
pentru discreditarea ecuaiilor i de numrul mare al pailor de integrare. Din aceste motive au
fost cutate soluii alternative. n cele ce urmeaz vom prezenta o variant de ultim or care este
folosit pentru rezolvarea problemelor referitoare la ecuaiile lui Maxwell.

Algoritmul de integrare
Vom studia cazul ecuaiilor lui Maxwell pentru medii liniare, izotrope, nedispersive i
conservative (nedisipative), adic
35

unde

E t
,

H E
t

(1)

E E r , t Ex r , t , E y r , t , E z r , t ,

H H r, t H x r, t , H y r, t , H z r, t ,

r , r , r xi yj zk .
Proprietila fizice ale ecuaiilor lui Maxwell rezultate din forma simetrica a acestora pot fi
explicitate

prin

introducerea

urmtoarelor

cmpuri:

Y r, t r E r, t . Scriind Z r, t X r, t , Y r, t

X r, t r H r, t ,

XT r, t
T
, unde
Y r, t

este

operatorul de transpoziie, ecuaiile lui Maxvell (1) devin

1
t 1

1

Z AZ ,

unde

A
1
1

1

.

ntr-adevr,

Z r, t X r, t , Y r, t

XT r, t r HT r, t
;
T

Y r, t r ET r, t

HT r, t

Z
t
;

t
ET r, t
r

36

(2)

AZ
1
1

1
1

ET 1

HT

de unde

H 1
E
H
E
,
H
.
, H
E
t
t
t
t

n plus, matricea A are urmtoarea proprietete

T
A
1
1

1

A .

Ecuaiei matriciale (2) i putem asocia sistemul

X 0

Y 0

(3)

ntr-adevr,

H
X H
E 0,

E
Y E
H 0.
t
t

Pentru o anumit diviziune a domeniului de definiie V

pot fi scrise sub forma

B ,
t

, ecuaiile lui Maxwell (2)

(4)

unde r,t constituie o reprezentare a funciei Z Z r,t n punctele acelei diviziuni, iar
B reprezint analogul discret al matricei A . Soluia formal a ecuaiei (4) este dat de formula
37

 r, t etB r,0 U r, t r,0 ,

(5)

unde U r, t etB desemneaz matricea de evoluie temporal. Dac procedeul de discretizare

conserv simetriile fizice ale ecuaiilor lui Maxwell atunci matricea B este real i antisimetric
( BT B ). Acest lucru implica faptul c U r,t este o matice ortogonal. Din punct de vedere
fizic, ortogonalitatea matricei U r,t exprim conservarea energiei.
Spre deosebire de varianta tradiional de construire a algoritmilor de integrare a
numeric a ecuaiilor lui Maxwell, expus in capitolul precedent, care datorit discretizrii
derivatelor n raport cu timpul, asigura numai o stabilitate condiionat a acestora, utilizarea
soluiei formal exacte (5) determinat in acest capitol, permite construirea unor algoritmi cu
stabilitate necondiionat.
Problema aproximrii numerice a soluiei (5) este echivalent cu problema aproximrii
matricei exponeniale U r, t etB pintr-o anumit matrice de evoluie U r,t .
aproximarea U r,t este ea insi o matrice ortogonal atunci
implic faptul c U r, t r,0 r,0

U r, t 1 . Acest lucru
2

pentru orice condiie iniial r, 0 i orice

Dac

moment de timp t . n consecin algoritmul de integrare n raport cu timpul definit cu ajutorul

matricei U r,t va fi necondiionat stabil prin construcie.

Formula de descompunere Suzuki

O metod sistematic de abordare a modului de construire al aproximaiilor matricei
exponeniale const n folosirea formulei lui Lie-Tratter-Suzuki

e e
tB

t B1 B2 B p

p mt Bk
lim e
.
m
k 1

(6)

Dac pentru un 0 notm

U1 r, e B1 e

Bp

38

(7)

atunci ecuaia (6) ne sugereaz c U1m r, poate constitui o bun aproximare pentru U r,t

t
pentru o valoare a
m
parametrului m suficient de mare n raport cu intervalul de variaie al parametrului timp t).
Referitor la cazul care ne intereseaz aici, dac toate matricele B , B , , B sunt reale i
1 2
p
dac este suficient de mic, iar m suficient de mare (se consider

antisimetrice, U1 r, este ortogonal prin construcie, iar o schem numeric bazat pe ecuaia
(7)

va

fi

necondiionat

stabil.

Pentru

valori

mici

ale

lui

eroarea

U r, t m U1m r, 2 se anuleaz odat cu i n consecin vom spune c U1 r,

este o aproximaie de primul ordin a matricei U r, .
Formula (7) ne ofer o procedur simpl i eficient prin care matricea U r, poate fi
aproximat cu acuratee fr a i se schimba simetriile fundamentale. De exemplu, matricea

B /2
B /2
U 2 r, U1 r, U1 r, e p e B1 / 2e B1 / 2 e p ,
2

2
T

(8)

reprezint o aproximare de ordinul 2 a matricei U r, . Mai mult, dac matricea U1 r, este

ortogonal atunci i matricea U 2 r, va fi de asemenea ortogonal.
Metoda lui Suzuki de descompunere fractal furnizeaz o metod general de construcie
a aproximaiilor de ordin nalt pornind de la aproximaiile iniiale U1 r, sau U 2 r, . O
aproximare de ordinul 4 foarte folositoare este dat de relaia

U4 r, U2 r, a U2 r, a U2 r, 1 4a U2 r, a U2 r, a ,
unde a

(9)

1
.
4 41/ 3

Algoritmul ntr-un pas

Ideeia pe care se bazeaz acest algoritm este aceea a aproximrii foarte precise a matricei
exponeniale cu un polinom de matrice. Se tie c valorile proprii ale unei matrice antisimetrice
H sunt numere pur imaginare. Fie C iB / B 1 , unde B 1 max Bij . Valorile proprii ale
j

matricei C vor aparine intervalului 1,1 . Exprimnd vectorul r, 0 , (care nglobeaz

39

valorile iniiale ale soluiei sistemului lui Maxwell) n raport cu vectorii proprii v j ai matricei
C , relaia (5) devine

r, t eizC r, 0 e

iz j

v , r, 0v
j

(10)

unde z t B 1 , iar j reprezint valorile proprii ale matricei C .

Observaii: Relaia (10) este o una formal. Nici valorile proprii j i nici vectorii proprii v j
nu se cunosc. Pentru ceea ce urmeaz s facem nu este ns nevoie s cunoatem n mod explicit
aceste date. ntr-adevr, vom determina dezvoltarea sub form de polinom Cebev a lui U r,t
calculnd coeficienii corespunztori funciilor e
1 j 1 , avem
e

iz j

izv j

ce apar n relaia (10). in particular, deoarece

J 0 z 2 i k J k z Tk j ,

(11)

k 1

unde J k z este funcia Bessel de ordinul k , iar Tk este polinomul lui Cebev de gradul k . Cu
ajutorul lui (11) relaia (10) devine

r, t J 0 z I 2 i k J k z Tk C r, 0 ,
k 1

(12)

unde T k i kTk ste polinomul lui Cebev modificat. Mai exact polinoamele de matrice T k C
se

obin

recursiv

scriind

T 0 C r,0 r,0 ,

T 1 C r,0 iC r,0 ,..,

T k 1 C r,0 2iCT k C r,0 T k 1 C r,0 , pentru orice k 1 . Cum T k C 1 din

construcie, iar J k z z / 2k k ! pentru orice z real, eroarea rezultat din nlocuirea relaiei
k

(12) cu relaia
K

r, t J 0 z I 2 i k J k z Tk C r, 0 ,
k 1

(13)

se va diminua exponenial odat cu creterea lui K . Numrul K se determin din condiia

J k z M pentru orice k K . Aici M este un parametru de control care determin acurateea

aproximaiei. Pentru M fixat, K crete liniar odat cu z t H 1 . Facem precizarea c nu exist
nici o cerin ca t s ia numai valori mici.
40

Conform analizei numerice se tie c pentru un K fixat, polinomul Cebev este foarte
apropiat de polinomul minimax (adica de acel polinom de gradul K care are cea mai mic
deviaie de la adevrata funcie i este mult mai exact dect polinomul lui Taylor de gradul K ,
de exemplu). n practic se consider K z .
n sens foarte strict, metoda ntr-un pas nu produce o aproximare ortogonal. Totui
pentru nevoile practice ea este perceput ca fiind foarte n timp deoarece ea furnizeaz o
aproximare a operatorului de evoluie exact U r, t etB , apropiat foarte exact de precizia de
calcul a computerului. Acest lucru implic de asemenea faptul c relaiile

H r, t H r, t 0 i E r, t E r, t 0
au loc tot timpul (pentru orice t ) ceea ce, la rndul su implic, c schema numeric nu va
produce erori artificiale pe durata procesului de integrare.

Implementarea algoritmului
Etaple de baz ale construirii formulei produs i a funcionrii algoritmului ntr-un pas
sunt cel mai bine ilustrate considernd cazul unidimensional al ecuaiilor lui Maxwell pentru
medii omogene 1-dimensionale (adic cel mai simplu caz al ecuaiilor lui Maxwell). Din punct
de vedere conceptual dac procedm n acest fel nu avem nimic de pierdut deoarece extensia la
cazurile neomogene de dimensiune 1 este imediat.
n consecin vom conside-ra
problema simulrii modului TEM al cmpului electromagnetic ntr-o cavitate de lungime L .
Raportnd aceast cavitate la sistemul de axe Oxyz ca n figura 1 i considernd

E 0,0, Ez x, t i H 0, H y x, t , 0 , sistemul de ecuaii (1) datorate lui Maxwell devine

Ez H y

x
t
.

E
y

z
t
x

41

(14)

z
Figura 1.

ntr-adevr, calculnd

ex

E
x
0
ex

H
x
0

ey

y
0

ez
E
E
E

z ex z e y z e y ,
z
y
x
x
Ez

ey

y
Hy

ez
H y
H y
H y

ex
ez
ez .
z
z
x
x
0

i innd seama de presupunerea 1 i 1 , fcut pentru simplificarea calculului, sistemul

(1) se reduce la sistemul (14).
Astfel problema simulrii modului TEM al cmpului electromagnetic prin cavitatea OL este
modelat matematic de sistemul de ecuaii (14) la care se adaug condiiile la limit
Ez 0, t Ez L, t 0 , impuse de caracteristicile geometrice ale mediului de propagare (cea a
unui ghid de und liniar de lungime L ) i datele iniiale constnd n valorile cmpului
electromagnetic de-a lungul cavitii la momentul iniial.
Pentru discretizarea sistemului de ecuaii cu derivate pariale (14) alegem

L
i
n

considerm diviziunea

: 0 x0 x1

x2 2

x2 k 2k

42

x2 k 1 2k 1

x2 n 2n

a intervalului 0, L . Folosind apoi aproximrile

E z 2k 2 , t E z 2k , t

2 ;
Ez 2k 1 , t
x
2

H y 2k 1 , t H y 2k 1 , t

2
2

,
H y 2k , t
x

2
ecuaiile lui Maxwell (14) devin

E z 2k 2 , t E z 2k , t

2
H y 2k 1 , t
2

H y 2k 1 , t H y 2k 1 , t

2
2

E z 2k , t

t 2

(15)

Definim vectorul

,t Ez 0 , t , H y 1 , t ,.., Ez 2k , t , H y 2k 1 , t ,.., Ez 2n , t .
2
2
2
2

2
(16)
Acest vector conine att valorile cmpului electric ct i pe cele ale cmpului magnetic n
punctele diviziunii .
Componenta de ordinul k a vectorului ,t este dat de produsul scalar dintre
vectorul ek T 0,.., 0,1, 0,.., 0 i vectorul ,t , adic k , t ek T , t . Folosind acest

rezultat este uor de constatat c ecuaiile (15) pot fi puse sub forma (4), unde matricea B este
dat de relaia

43

n 1

k 1

ek 1T

0 0........0 0 0

1 0 1 .......0 0 0

T
ek 1 ek ........................................... .

1
1
0
0 0 0....

0
0 0 0.......0

(17)

Se observ de asemenea faptul c matricea B este antisimetric prin construcie.

Algoritmi de tip Yee

Algoritmii de tip Yee decurg din formulele de descompunere n produse (7), (8) sau (9)
studiate mai devreme. Pentru modelul unidimensional (17) este uor de observat c algoritmul
Yee ntr-un pas corespunde descompunerii

U1 , t I tD I tDT etDetD ,
T

(18)

unde
D

n 1

k 2

ek 1T ek ek 1T ,

(19)

n condiiile n care cmpurile E i H sunt aranjate n vectorul prin relaiile (16).

Notm faptul c ntruct D2 O avem etD I tD (relaie exact). Astfel folosind
formula de ordinul nti a descompunerii n produse pentru aproximarea matricei etB i
descompunnd B D DT , redescoperim operatorul din algoritmul lui Yee. Totui, algoritmul
lui Yee este de ordinul doi i nu de ordinul nti. Pentru a realiza un pas cu algoritmul lui Yee

trebuie s cunoatem valorile lui Ez x, t i ale lui H y x, t i nu pe cele ale lui H y x, t .

2

Aceast metod consta n evaluarea componentei H y la momente de perioad .

2
In locul formulei (18) putem folosi formula

44

t
D
tDT
2

U 2 , t e e

t
D
2

t
t

I D I tDT I D .
2
2

(20)

. Factorul din
2

mijloc propaga componenta Ez cu . Primul factor propag componenta H y din nou cu . n

2
aceast schem cmpurile electric i magnetic sunt considerate n acelai moment (timp).
Algoritmul; construit cu ajutorul matricei (20) are n timp o precizie de ordinul 2. De notat c
Efectul ultimului factor al produsului (20) este s propage componenta H y cu

matricea e 2 nefiind ortogonal nu se ctig nimic din punctul de vedere al stabilitii. ntruct

U2

, e

D
2

m
1

, e 2

, vedem, prin comparaie cu algoritmul lui Yee original, c

2
, adic neglijabil dac numrul m de
m
pai este mare. n acord cu teoria general prezentat in paragraful 2, expresia (9) definete
schema lui Yee de ordinul 4, a crei realizare se face fr aproape nici un efort odat ce U 2 a
volumul de calcul suplimentar este proporional cu 1

fost gata determinat. Este uor de observat c modul de construire al algoritmilor de tip Yee
prezentat mai devreme funcioneaz i n cazul mult mai complicat al mediilor neomogene de
dimensiuni 2 sau 3. Notm de asemenea i faptul c algoritmul lui Yee de ordinul 4 nu presupune
o extra stocare pentru a furniza valorile cmpului la momente intermediare.
Pentru
L
exemplificare considerm cazul concret :
6

L/6

2L/6

3L/6

4L/6

5L/6

Figura 2.
n aceast situaie

,t H y , t , Ez 2 , t , H y 3 , t , Ez 4 , t , H y 5 , t ,
iar sistemul (4) devine

45

 H y , t
1

0
0
0

Ez 2 , t 1
1

0
0

H y 3 , t
1
1
0

Ez 4 , t
1
0

0 0

1
H y 5 , t
0

0 0

H y , t
0

0 Ez 2 , t

0 H y 3 , t ,

E
4

,
t

H y 5 , t

(21)

unde

0
0 0

1
1
0
0

1
1
B 0
0

1
0 0
0

1
0
0 0

0 .

Dup cum se tie sistemul generat de ecuaia matricial (21) admite soluia

, t etB ,0 .
Pentru calculul matricei exponeniale etB observm mai nti c

0 1 0 0

1 0 1 0
1
B 0 1 0 1

0 0 1 0
0 0 0 1

apoi, c notnd
46

0
0 ,

1
0

(22)

1
D

0 1
0 0
0 1
0 0
0 0

0 0 0
0

0 0 0
1
1
T
0 1 0 i D 0

0 0 0
0
0
0 1 0

0 0
0 1
0 0
0 1
0 0

0 0

0 0
0 0 ,

0 1
0 0

obinem relaiile

B D DT , D2 O , etB etD etD , etD I tD , etD I tDT , etB I tD I tDT ,

T

care ne conduc n final la rezultatul cutat, anume

1 t2 t
t2
0

1
t
0
t
1
e tB
t 2 t 1 2t 2 t

0
0 t
1

2
0
0
t
t

0
t2 .

1 t 2

n consecin pentru simularea modului de propagare al undelor electromagnetice de-a lungul

cavitii OL (cu alte cuvinte pentru determinarea soluiei (21)) nu ne mai trebuie dect s
cunoatem vectorul , 0 care conine datele iniiale ale problemei (n principiu acest vector
este dat de problem).

Algoritmi necondiionat stabili

Descompunnd diviziunea n puncte impare i puncte pare putem descompune
matricea B n dou pri

B1
B2

n 1

e
k 1

ek 1T ek 1 ek T ,

(23)

ek 2T ek 2 ek 1T ,

(24)

n2

k 1

k 1

astfel nct B B1 B2 . Potrivit teoriei generale expuse mai sus algoritmul de ordinul nti este
dat de matricea U1 ,t . Evident att B1 ct i B 2 sunt matrice antisimetrice bloc-diagonale,

47

n 1
matrice reale antisimetrice de
2
dimensiuni 2 2 . Cum exponenala unei matricebloc-diagonale este egal cu matricea blocdiagonal alctuit din matricele exponenialeale blocurilor individuale, calculul numeric al
n 1
matricei e B1 (sau al matricei e B2 ) se reduce la calculul a
matrice exponeniale de
2
dimensiune 2 2 . Fiecare dintre aceste matrice exponeniale acioneaz numai asupra unei
singure perechi de elemente ale vectorului r,t , lsndu-le pe celelalte neschimbate. Indicii
alctuite din cte o submatrice de dimensiune 11 i

fiecreia dintre aceste perechi sunt dai de subindicii vectorilor e i eT . Folosind algoritmul
generat de matricea U1 ,t este uor s construim algoritmii necondiionat stabili de ordin nalt
generai de matricele U 2 ,t i U 4 ,t , a se vedea relaiile (8) i (9).

Probleme

1) In conditile aplicatiei analizate in paragraful precedent, determinati coeficientul de reflexie la

nivelul interfetei de separatie dintre spatiul liber si dielectric (suprafata de ecuatie x 60 ).

2) Folositi rezultatul obtinut dupa rezolvarea problemei 1 pentru a simula (prin modificarea
corespunzatoare a codului prezentat mai sus) campul electromagnetic reflectat in spatiul liber

20 x 60

de catre dielectric.

3) Simulati fenomenul de propagare a unei unde electromagnetice pentru care componenta

electrica E verifica conditiile initiale Ex x, 0 0, E y x, 0 E0e

x m 2
2 2

, Ez x, 0 0, x

unde parametrii E0 , m si 0 sunt considerati cunoscuti.

4) Simulati fenomenul de propagare a unei unde electromagnetice pentru care componenta
electrica E verifica conditiile

Ex x, t 0, Ey x, t 0, Ez x, t 0, x , t [0, t0 ) ,
48

si

Ex x0 , t 0, E y x0 , t Ae

t t0 2
2 2

, Ez x0 , t 0, t t0 ,

unde parametrii A 0, t0 0, 0 se considera cunoscuti.

49