Dochia i Traian

de Gheorghe Asachi
Sub muntele Pion, n Moldova

Ea ascunde al ei trai,

ntre Piatra Detunat

Acea doamn tineric

-al Sahastrului Picior,

Turma pate peste plai.

Vezi o stnc ce-a fost fat

A ei hain aurit

De un mare domnitor.

O preface n iag,

Acolo de rea furtun

Tronu-i iarba nverzit,

E lacaul cel cumplit,

Schiptru-i este un toiag.

Unde vulturul rsun

IV

Al su cntec amorit.
Acea doamn e Dochia,
Zece oi, a ei popor,
Ea domneaz-n vizunie
Preste turme i pstori.

Traian vine-n ast ar,

i de-a birui deprins
Spre Dochia cea fugar
Acum mna a ntins.
Atunci ea, cu grai ferbinte,

II

Zamolxis, o, zeu, striga,

La frumusee i la minte

Te giur pe al meu printe,

Nici o giun-i samana,

Astzi rog nu m lsa!

Vrednic de-a ei printe;

Cnd ntinde a sa mn

De Decebal, ea era.

Ca s-o strng-n bra Traian,

Dar cnd Dacia-au mpilat-o

De-al ei zeu scutita zn

Fiul Romei cel mrit,

Se preface-n bolovan.

Pre cel care-ar fi scapat-o,

De-a iubi a giuruit.

Traian vede ast zn;
Dei e nvingtor,
Frumuseei ei se-nchin,
Se subgiug de amor.

El petroasa ei icoan
Nu-nceteaz a iubi;
Pre ea pune-a sa coroan,
Nici se poate despri.
Acea piatr chiar vioaie

III

De-aburi copere-a ei sin,

mpratu-n van cat

Din a ei plns nate ploaie,

Pe Dochia-mblnzi;

Tunet din al ei suspin.

Vznd patria ferecat,

O ursit-o privegheaz,

Ea se-ndeamn a fugi.

i Dochia deseori

Prin a codrului potic

Preste nouri lumineaz

Ca o stea pentru pstori.