Împaratu-n van cânta
Pe Dochia-mblânzi;
Dochia și Traian
Gheorghe Asachi
Sub muntele Pion, în Moldova
Între Piatra Detunata
Ș-al Sahastrului Picior,
Vezi o stânca ce-au fost fată
De un mare domnitor.
Acolo de rea furtună
E lăcășul cel cumplit,
Unde vulturul răsună
Al său cântec amorțit.
Acea doamnă e Dochie,
Zece oi, a ei popor,
Ea domnează-n vizunie
Preste turme și păstori.
La frumusețe și la minte
Nici o giuna-i samănă,
Vrednica de-al ei părinte,
De Decebal, ea era.
Dar când Dacia-au împilat-o
Fiul Romei cel mărit,
Pre cel care-ar fi scapat-o,
De-a iubi a giuruit.
Traian vede astă zână;
Deși e învingator,
Frumuseței ei se-nchină,
Se subgiugă de amor.
Vazând patria ferecată,
Ea se-ndeamnă a fugi.
Prin a codrului potică
Ea ascunde al ei trai,
Acea doamnă tinerică
Turma paște peste plai.
A ei haină aurită
O preface în șaiag,
Tronu-i iarbă înverzită,
Schiptru-i este un toiag.
Traian vine-n astă țară
Si de-a birui deprins
Spre Dochia cea fugară
Acum mâna a întins.
Atunci ea, cu grai ferbinte,
“Zamolxis, o, zeu, striga,
Te giur pe al meu părinte,
Astăzi rog,nu mă lăsa!
Când întinde a sa mână
Ca s-o strângă-n braț Traian,
De-al ei zeu scutita zână
Se preface-n bolovan.
El petroasa ei icoana
Nu-nceteaza a iubi;
Pre ea pune-a sa coroană,
Nici se poate despărți.
Acea piatră chiar vioaie
De-aburi copere-a ei sân,
Din a ei plâns naște ploaie,
Tunet din al ei suspin.
O ursita-o priveghează,
Și Dochia deseori
Preste nouri luminează
Ca o stea pentru păstori.
 Mitul este o istorie sacră. Este un eveniment
primordial care a avut loc la începutul timpului.
Mitul explică geneza lumii sau fenomenele naturii. El
motivează aspirațiile și idealurile umane. E un produs al
spiritului care se reînnoiește permanent. Mitul conferă
expresie la ceea ce rațiunea nu poate exprima. Ne pune
în contact cu misterul naturii. Utilizarea sa tot mai
frecventă întreține un grad înalt de ambiguitate.
A distinge,în cazul miturilor, între „adevarat” și
„neadevarat” este un mod greșit de a pune problema.
Mitul presupune o anumita structură.
Definiția ideală ar fi:construcție imaginară destinată să
pună în evidență esența fenomenelor cosmice și sociale.
Asta în strâns raport cu valorile fundamentale ale
comunității.
Literatura româna este bogată. Totuși poeziei populare
i se dă o mare importantă. Acest folclor cuprinde
elemente de circulație universală. Dar are și propria
individualitate.
Principalele mituri ale poporului roman sunt:
Mitul etnogenezei
Mitul morții și al transhumanței
Mitul Zburatorului
Mitul jertfei.
Mitul Etnogenezei
Mitul etnogenezei,reprezentat de balada ,,Traian și Dochia” , se bazează pe un
fapt real și anume cucerirea Daciei de către romani.

În text sunt prezente personaje din istorie precum Decebal și Traian,apărand și

unicul zeu Zamolxis.

Dochia este fiica lui Decebal, conducătorul Daciei, iar Traian, împăratul Romei,se
îndrăgosteşte de aceasta şi încearcă să o cucerească.Dochia, speriată, nu se lasă
amăgită şi fuge în pădure, dar Traian o urmăreşte şi o găseşte până la urmă.
Nedorind să îşi trădeze patria, Dochia îl roagă pe zeul Zamolxis să o
salveze,transformându-se în stană de piatră. Chiar şi aşa, Traian nu încetează să o
iubească.