Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Neagu Djuvara - Între Orient Și Occident
Neagu Djuvara - Între Orient Și Occident
Neagu Djuvara - Între Orient Și Occident
imperiului roman n dou, n 395. De o parte si de alta a acelei linii de desprtire, cu totul arbitrar la
nceput (tia de-a curmezisul Iugoslavia de ieri!), aveau s se dezvolte cu ncetul doua lumi care, cu
toate c puntile nu vor fi rupte cu totul niciodat, vor evolua totusi pe ci din ce n ce mai deosebite.
Falia" se va lrgi mai n-ti cnd valul slavilor de sud va desprti romanitatea apusean de romanitatea
rsritean si de elenismul renscut la Bizant; se va adnci o dat cu schisma din 1054 a Bisericii si,
mai dramatic nc, dup cucerirea Constantinopolului de ctre cruciati, n 1204. De atunci se poate
vorbi de un adevrat clivaj ntre culturi, ntrit statornic de nesfrsite dispute religioase. Stpnirea
otoman se va ntinde o vreme si asupra unei prti a lumii catolice, n Croatia si Ungaria, dar, n
ansamblu, ea va coincide cu fosta sfer de influent bizantin, pe care, n tot sud-estul european, o
nchide cu o adevrat cortin de fier" avnt la lettre. O nchide si o ngheat n forme nvechite, n
vreme ce Occidentul catolic, apoi si protestant, trece, de la nceputul Renasterii, prin uriase prefaceri pe
toate planurile culturii n ntelesul larg al cuvntului: religie, filozofie, stiint, arte, institutii,
moravuri... Din toat aceast transformare, prea putin ptrunde n lumea noastr. Se poate chiar spune
c n secolele al XVII-lea-al XVIlI-lea, pe msur ce turcocratia" pentru a folosi expresia bizantinistului
Petre S. Nsturel se face mai apstoare n trile romne, acestea se vor ndeprta si mai mult de
modelul occidental dect fusese cazul n primele veacuri ale voievodatelor. Desi cteva influente
occidentale se manifest n art, desi ctiva boieri sau pretendenti la domnie (trei-patru ntr-un secol!)
cltoresc n Apus si snt marcati de acea experient, aceste fenomene rmn cu totul marginale si
superficiale, fr vreun impact real asupra mentalului colectiv", asupra trii".
Adevratul proces de aculturare nu ncepe dect trziu, n veacul al XVIII-lea, nti n Transilvania, prin
contactul cu Roma si cu Viena al preotilor si crturarilor uniti", apoi dincoace de Carpati, prin
ptrunderea lent a-literaturii franceze a Luminilor, ptrundere accelerat, paradoxal, de ocuparea
sporadic a Principatelor de ctre austrieci si rusi. Occidentalizarea a avut loc, n toate trile ortodoxe
din Europa, n faze si ritmuri diferite: n Rusia, prin ucaz mprtesc si cu sila dar naintea
raialelor" din imperiul otoman; n Grecia aici ns biserica ortodox a avut un rol conservator mult
mai activ dect n trile noastre , prin contactul mult mai vechi si aproape nentrerupt cu Venetia si
Genova, precum si cu alte natiuni maritime, ca Franta, Anglia, Olanda; n Serbia si Bulgaria n fine,
procesul a fost ncetinit de absenta unei clase aristocratice, cea medieval fiind nimicit sau nstrinat
chiar de la nceputul stpnirii otomane. Asa se face c, dintre toate popoarele ortodoxe din Europa
rsritean, romnii au fost cei la care Occidentalizarea a fost cea mai rapid si, mai cu seam, cea mai
spontan, favorizat fiind de apartenenta la familia popoarelor neolatine si de afinittile sentimentale si
temperamentale cu italienii si francezii, n sfirsit de afirmarea aproape obsesiv a latinittii, devenit o
idee-fort n lupta de emancipare.
n loc de a oculta sau minimiza acest fenomen de aculturatie, cum vedem c se face adesea n
istoriografia noastr ca si cnd ar fi o scdere ca romnii s nu fi fost occidentali" dintotdeauna! ,
am avea motive mai curnd s ne mndrim cu ritmul n care s-a nfptuit, n prima jumtate a veacului
trecut, aceast formidabil revolutie n moravuri si mentalitti.
Dar si o dat admis existenta pn la cumpna secolelor al XVIII-lea si al XlX-lea a dou Europe, cea
de stil occidental si cea de traditie bizantin, aceast prezentare bipolar rmne prea simplificatoare. O
analiz spectral" a societtii romnesti de la nceputul veacului trecut reveleaz o situatie mai
complex: se pot distinge cel putin trei sau patru straturi de cultur", care, la rndul lor, nu snt uniform distribuite n
straturile sociale. Boierii mari au adoptat de la domnii fanarioti, pn n amnunt, stilul de viat
trigrdean (mai mult turcesc dect bizantin), de la mbrcminte si mobilier pn la gusturile
alimentare, iar cultura lor n ntelesul restrictiv al cuvntului e aproape exclusiv greceasc. Aceste
moravuri s-au extins curnd la boierii de tar si la marii negustori, ba, cu vremea, si la trgoveti. La toti
ns, respectarea canoanelor bisericii rsritene si a datinilor strmosesti mentine legtura cu viata
trneasc, inclusiv cu latura ei artistic, poezia, cntecul, jocul cu att mai mult cu ct limba e
aceeasi pe toat scara social. In anii 1780, cum vom vedea, frantuzul d'Hauterive constat cu uimire c
tranul vorbeste o limb tot att de curat ca boierii. Se nsela doar n sensul c boierii erau cei ce
vorbeau aceeasi limb ca tranii c nu apucaser s creeze o limb de cultur". La tar, mai
dinuiesc obiceiuri strvechi, crora nu li se poate pune cu usurint eticheta bizantin, datini si credinte
ale cror origini se pierd ntr-un trecut imemorial, precrestin, uneori si preroman; iar deprinderile vietii
zilnice, acas, ca si la cmp, par ncremenite de veacuri.
Atunci apare n stratul cult al societtii, si asa destul de subtire, o minoritate activ" care adopt cu
pasiune ideile si moravurile Apusului si care prin actiunea ei politic si intelectual izbuteste, n mai
putin de dou generatii, s preschimbe n adncime cultura unui neam ntreg.
Nu mi-am propus s ncerc vreo explicatie teoretic a fenomenului, ci doar s dau o imagine a ntregii
societti la un moment dat, o fresc, pe ct se poate mai apropiat de realitate, si s evoc apoi pe scurt
cteva din elementele si evenimentele cruciale ale schimbrii, ale metamorfozei. Istoria evenimential"
a fost redus la minimum (mai mult dect n versiunea original francez, cum au fost de altfel scurtate
si anumite descrieri considerate ca prea familiare cititorului romn).
n fine, n a doua jumtate a crtii mai cu seam, am mpnat naratiunea cu cteva ntmplri sau
povesti adevrate" care s-ar califica n jargonul gazetresc drept fapte diverse" si care de regul nu-si
gsesc locul n lucrrile de istorie. Mi s-a prut c, pentru descrierea unor moravuri si ntelegerea unor
mentalitti, erau mai gritoare dect orice expunere sau ncercare de explicatie. Cititorul va judeca.
NEAGU DJUVARA
11
viat. Populatia satelor, ncovoindu-si spinarea sub furtun, pstra, nestirbite, credinta, limba, portul si
obiceiurile, precum si comorile spirituale ale datinilor ei de mii de ani. Uneori, cnd srcia si
nedreptatea nu mai puteau fi ndurate, tranul si lua flinta si se nfunda n adncul codrilor: baladele
populare fceau nemuritoare isprvile haiducului mpins la dezndejde.
Deodat ns totul avea s se schimbe. Rzboaiele austro-ruso-turce care se desfsoar pe pmntul
trilor romne, chiar dac sporesc necazurile poporului, nasc totusi conditiile prielnice trezirii
nzuintelor nationale si relurii negotului pe scar mare cu Europa". Din ndeprtata Frant, sosesc,
ncetul cu ncetul, Luminile si purtrile alese; dar, mai presus de orice, rsunetul Revolutiei si urmrile
valurilor pe care le va fi strnit. Moda si obiceiurile se schimb si ele n acelasi timp. Boierimea si
burghezia, ce abia se nstea, adopt cu patim ntr-o singur generatie mbrcmintea, purtrile si ideile
Occidentului, pregtind totodat revolutia viitoare. Apar primele semne ale economiei capitaliste, ntre
1800 si 1848, trile romne trec, dintr-o dat, de la Evul Mediu la perioada contemporan.
Acesta e momentul pe care am cutat s-1 surprind aici.
Pe msur ce naintam n studierea subiectului si mrturiile si documentele de epoc se adunau tot mai
multe, ndoiala m cuprindea ns tot mai tare, imaginea mi se prea tot mai putin limpede, mai tulbure,
mai greu de prins; care era asadar realitatea? Mrturiile erau att de contradictorii, prerile istoricilor
att de divergente, nct acea pasionat cercetare a lui Leopold von Ranke asupra a ceea ce s-a petrecut
ntr-adevr" devenea, aici, o ntrebare nelinistitoare.
Dar s lsm s vorbeasc documentele: cronici, corespondent de epoc, acte judiciare, scrieri
politice, cele dinti biguieli ale unei literaturi moderne"; s ascultm sufletul trnesc asa cum ne este
el dezvluit de poezia popular, si poate c ceata se va risipi, ct de ct, din fata ochilor nostri. Cnd
avem de a face cu mrturii strine, s tinem seama de ceea ce etnologii numesc astzi nentelegere
cultural", n secolul al XVIII-lea, occidentalul, plin de superioritatea sa, este ncredintat c el
reprezint civilizatia. Ia te uit! Domnul este persani/Nemaipomenit!/ Cum poate fi cineva persan?"
spune eroul lui Montesquieu.
Vom vedea c, n 1800, a fi moldovalah putea fi ceva la fel de nemaipomenit.
12
Nu voi trata, n cartea aceasta, despre cele trei provincii romnesti de sub administratie austriac:
Banat, Transilvania si Bucovina.
Chiar dac, n aceste provincii, masa trneasc vorbeste aceeasi limb romn ca n Muntenia si
Moldova (cu foarte slabe nuante de intonatie sau deosebiri de vocabular), chiar dac portul, locuinta,
datinile, deprinderile alimentare snt ntru totul asemntoare un admirabil fenomen care, si astzi, i
mai mir nc pe lingvisti si etnologi , vicisitudinile Istoriei au tesut, de cele dou prti ale
Carpatilor, destine diferite. Banatul si Transilvania revin coroanei Ungariei, nc din veacul al Xl-lea, si
mprtsesc soarta acesteia. Transilvania este colonizat n parte cu unguri, n zonele de la granit, cu
germani, n special n orase. Dup dezastrul de la Mohcs (1526), Banatul devine pasalc turcesc,
aidoma Ungariei nsesi; Transilvania, condus de principi unguri, ajunge vasal a Portii, ca si Moldova
si Muntenia, desi se bucura de mai mult libertate. Dup pacea de la Karlowitz, din 1699, administratia
austriac se instaleaz n Transilvania si Banat, apoi, din 1775, n Bucovina.
Astfel, printr-o simultaneitate care nu este o simpl ntmplare, din momentul cnd romnii din vest si
din nord intr sub nru-rirea austriac, deci occidental, imperiul asiatic al otomanilor si accentueaz
n mod dramatic stpnirea asupra Munteniei si Moldovei.
Pe la 1800, romnii de dincoace si de dincolo de Carpati, desi i leag attea, triesc n dou lumi
diferite. Dar, lsnd la o parte istoria si viata cotidian a transilvnenilor, vom vedea totusi, mai departe,
rolul capital pe care multi dintre ei l vor juca n secolul al XlX-lea n desteptarea national a romnilor
din Principate.
Tin s-mi exprim recunostinta fat de fratele meu, ^doctorul Rzvan Djuvara, care si-a asumat sarcina
ingrat de a ntocmi indexul de nume proprii; fat de prietenii mei: Alexandru P. Ghika si Mihail D.
Sturdza pentru ajutorul dat, nu o dat, cu prilejul redactrii capitolului despre boieri; doctorului Andrei
Pandrea pentru observatiile pertinente fcute despre capitolul Tranii"; n sfrsit, lui Eugen Lozovan,
de la Universitatea din Copenhaga, care a binevoit s reciteasc manuscrisul n ntregime si ale crui
sfaturi
13
si critici au nsotit, de-a lungul multor ani, pregtirea acestei lucrri; corespondenta noastr pe aceast
tem ar putea umple un volum. Trebuie s mai spun c nu as fi putut niciodat duce pn la capt cartea
aceasta mai ales n timpul lungilor mele sederi n Africa dac nu ar fi existat pretioasa Bibliotec
Romn din Freiburg-im-Breisgau si serviciul ei de mprumut, si fr deosebita bunvoint pe care mia artat-o directorul si fondatorul ei, Virgil Mihilescu.
PROLOG
Scene de sfrsit de veac
Un ospt dat pentru Capudan-pasa
de ctre Constantin Vod Hangerli.
Cum a pierit acesta, chiar n palatul su,
sugrumat cu latul.
Tabloul nti: 1798
Deci ntr-aceea vreme a venit Cpitan-pasa la Bucuresti si acolo petrecnd doao sptmni fcutu-i-au
Vod zefeturi. Si au zis Cpitan-pasa lui Vod s cheme pe boierii cei mari cu cocoanele lor la zefet.
Si chemnd Vod boierii, au venit dup porunc, fr cocoane. Vod, vznd c n-au venit cu muerile
lor, nu i-au silit, ci au trimis pe postelnicul cel mare si pe cmras de au adus mueri podrease, curve si
crciumrese. ns au ales mueri mai chipese si mai frumoase si le-au mbrcat cu haine frumoase din
cmara lui Vod, fgduindu-le daruri domnesti, s fac toat voia lui Cpitan-pasa si a agalelor lui si
s s sloboaz la chefuri. Si aducndu-le vel postelnicul le-au numit c snt cocoanele boierilor, artnd
iat aceasta este Brncoveanca, aceasta Goleasc, aceasta e Cerneasc, aceasta e cutare si aceasta e
cutare Filipeasca. Cpitan-pasa vzn-du-le s-au bucurat si seznd toate la mas cu boierii si Vod si
Cpitan-pasa cu agalele, zicndu-i muzicile la mas. Si, dup ce au mncat, s-au sculat si, ridicnd masa,
au poruncit Cpitan-pasa s joace boierii cu cocoanele lor, si au si jucat. Si tiind jocuri pn seara si
iarsi puind mas dup mas jucnd pn n puterea noptii. Si ncetnd au zis Cpitan Pasa lui Vod s-i
opreasc pe una mai aleas pentru culcare, c stie el c snt bucurestencele iubitoare de mpreunare: si
asa s-au si fcut. Si celelalte le-au dat la paturile agalelor si boierii s-au dus la casele lor, poruncind
Vod postelnicului s spue muerilor s le fie cu voe. Iar dimineata au druit turcii pe mueri bine,
socotind c snt cocoanele boierilor si le-au slobozit. Apoi cmrasul le-au dezbrcat de hainele cu care
le-au fost mbrcat si le-au dat drumu..."1
17
Tabloul al doilea
Si ndat-au chemat pe vezirul si i-au poruncit s s scrie ferman si s trimit capigiu mprtesc s
mearg s tae pe Vod, s-i aduc capul la mprtie, pentru prea mult rutate si srcie ce au fcut
raialilor mprtesti din Valahia. Si de grab vezirul au poruncit unui capigiu iscusit si maestru a tea pre
cei mari cu cumpetare. Si i-au zis vezirul: Iat fermanul mprtesc si cu putere mare si cu strasnic
porunc, ia-1 si mergi la Valahia de tae capul beiului de acolo si-1 ad spre a-1 vedea preaputernicul
nostru mprat. C iaste nevrednic a fi bei. Si de nu vei mplini porunca capul ti-1 voi tia. Capigiul
lund fermanul s-au nchinat vezirului si gtindu-s au plecat, lund cu el un harap groaznic la chip si
mare, cu ndrzneal la ucidere, buzat la gur. Si viind pre drum, pre la hanurile de beilicuri nu spunea
nimnui unde merge si cu ce treab iaste trimis. Ci cu cumptare din conac n conac mergea cu grbire.
Pentru c domnii trii au oameni turci, hangiii le d plat bani multi de ispitesc pe cei ce trec de la
mprtie la Bucuresti. Si dac dovedesc c merg la Vod cu porunc ori de bine ori de ru, cu mare
grbire merg nainte si spun lui Vod ca s s pzeasc, si iau bacsisuri mari de bani.
Deci sosind capigiul la Bucuresti au mers la hanul beilicului dup obiceai si seznd la han trei zile au
spus c merg la Dii la Cpitan-pasa, si la Ostrov cu porunci mprtesti. Si lui Vod iar asemenea i-au
spus cel ce au fost trimis de au cercetat pentru venirea capigiu-lui. Deci capigiul gtindu-s cu ai lui au
nclecat si au mers de au intrat n curtea domneasc si au desclecat la scar si intrnd n cas la
logofetie au zis s fac aretare beiului, c are a vorbi cu Mria sa din gur, cuvnt de tain de la
dragomanul Mriii sale de la Tarigrad si iaste cltoriu de nu poate zbovi. Si ducnd pe capigiu la vel
postelnic si spuind si lui, au mers postelnicul la Vod si i-au spus. Vod au zis las-1 s vie.
Postelnicul au zis: ba s-i spunem c esti Mria ta zaif, c are cu el si un arap groaznic. Vod au zis:
asa au obiceiul capigiii de iau cu ei cte un om groaznic pentru mndrie, ci s vie s vedem ce-mi va
spune de la dragoman. Postelnicul au mai ispitit pe capigiu si au zis c: Mria sa este acum cam zaif.
Ci la ntoarcerea sa va veni iar pe la Bucuresti si va afla vreme de va vorbi cu Mria sa. Capigiul a zis:
Eu avnd fermanuri ctre Cpitan-pasa pentru turburarea Pazvandului si pentru alte trebi
18
mprtesti si voi s merg si la Ostrov la haian, si de acolo nu ntorc pe aici, cci pe aici am venit ntradins s-i spui ceale ce mi-au spus dragomanul Mriii sale. Ci voi s vorbesc cu Mria sa cinci, sas
cuvinte si s plec, c nu poci zbovi.
Postelnicul mergnd la Vod si mai spunndu-i zisele capigiului, i-au zis: s vie s spue. Deci
postelnicul au zis capigiului: Te pofteste Mria sa. Si mergnd capigiul cu arapul au intrat n iatac la
Vod si i-au prut bine c au apucat nuntru. Si fcndu-i capigiul obisnuita nchinciune cu mna dup
obiceiul turcesc, asemenea si Vod ctre capigiu, 1-au poftit s saz, si au szut n pat pe salte lng
Vod, iar arapul au szut pe lavit sau pe un scaun. Dat-au capigiului cafea si cebuc, iar harapul n-au
primit. Si nce-pnd a vorbi unul cu altul, ntrebnd Vod pe capigiu de cele ce snt la mprtie, capigiul
i-a spus cele ce au stiut. Si nfiorndu-se Vod de vederea harapului, au fcut semn postelnicului s mai
cheme ciuhodari n cas, grindu-i frantozeste. Si esind postelnicul afar, harapul au srit repede n
spinarea lui Vod puindu-i latul n gt. Capigiul au slobozit amndou pistoalele o dat n pntecele lui
Vod, harapul l sugruma cu latul, trgnd cu amndou minile jos din pat. Si fiind si Vod cu virtute,
de s zvrcolea, capigiul au nfipt hangerul n pntecele-i de i-au vrsat sngele: harapu sedea pe el de i
frngea grumazii, iar cebucciul si peschergiu au nceput a tipa. Si cnd a slobozit pistoalele au srit
ciohodarii si au sosit postelnicul cu ei. Dar capigiul au strigat: Dur bre (stai m), ferman, si au sttut
toti, n-au ndrsnit s fac nimic, dac au auzit de ferman. Harapul au tiat capul lui Vod, nc izbindus Vod viu si t-vlindu-s n snge. Si puindu-i streangul n picioare i-au tras trupul pe scri jos n
curte si dezbrcndu-1 au luat banii, ceasornicul si inelele harapul, si trupul 1-au lsat n mijlocul curtii
gol. Iar doamna Hangerliului cu fetele ei si cu copiii tipa si srea pe ferestre afar de fric, c se temea
s nu o taie si pe ea si pe copiii ei. [...] Si zcnd pn a doua zi, nimenea nu ndrznea s zic sau s
ntrebe ceva. Harapul au jupuit capul lui Vod si splnd piele de snge 1-au umplut cu bumbac. [...]
Harapul au pus capul lui Vod pe o tav si 1-au dus la Doamna de 1-au pus pe o mas s se uite la el
zicndu-i: Iat capul brbatului tu. Aceasta a fcut ca mai mare jale s dea doamnei si copiilor, s
dea bani s-1 rdice.2
19
Asa povesteste Dionisie Eclesiarhul, un clugr mrunt din Oltenia, care a lsat una din ultimele
cronici romnesti n stil vechi, osptul dat la Bucuresti, n 1798, n cinstea unui nalt demnitar turc, de
ctre domnitorul Constantin Hangerli, si sfrsitul aceluiasi domn, sugrumat n palatul su, din porunca
Portii, la 18 februarie 17993.
CAPITOLUL NTI
Un pic de istorie
Romnii sub jugul otoman: privire asupra Principatelor" la sfrsitul epocii fanariote.
Cine erau fanariotii?
Cltoria unui domnitor, de la Constantinopol la Iasi,
povestit de un tnr aristocrat francez:
d'Hauterive face parte din alaiul
lui Alexandru Vod Mavrocordat.
VV
Nu m tem nici de bnuiala c as ntrece msura, nici de nvinuirea c as ponegri de voi spune c nu
se afl pe fata pmntului un neam de ticlosi mai mrsavi dect fanariotii" astfel se exprim
generalul conte de Langeron4, emigrat francez intrat n slujba Rusiei, n jurnalul su de campanie, si
continu: Ei snt cei ce mijlocesc, cei ce pun la cale, att si, adesea, duc la ndeplinire toate
nelegiuirile ce se svrsesc zilnic la Constantinopol de ctre o cr-muire sngeroas, unde nici un fel de
lege sau de credint nu domoleste slbticia slujbasilor ei, care, cu totii (chiar si cei mai nalti
dregtori), snt de obrsie proast si nu rzbesc n viata aceasta trectoare dect mpingndu-si vrjmasii
la pieire sau ucigndu-i.
Singurul tel al tuturor acestor fanarioti, tintit nc din cea mai fraged copilrie, este un loc de domnitor
n Muntenia sau Moldova. Ca s-1 ating, nici o frdelege nu li se pare prea mare, nici o josnicie nu
este prea umilitoare. De cumva vreun frate, unchi, vr sau chiar printe se pun n calea nzuintei lor,
otrava sau securea clului i scap de ei; cci, atunci cnd nu-1 poti nimici tu nsuti pe cel ce-ti poate
duna, l prsti, iar de la pr, oricum ar fi ea, pn la moarte, la Constantinopol, nu este dect un pas.
Lcomia, bine cunoscut, a acestei nemernice crmuiri duce la locurile rvnite. Ca s ajungi pn acolo,
rmi srac lipit, apoi furi si jefuiesti ca s-ti refaci averea.
Un domnitor proaspt numit pleac de la Constantinopol cu datorii de doutrei milioane de piastri.
Dup patru, cinci sau sase ani de domnie, se ntoarce cu o avere de cinci-sase milioane, atunci cnd i se
las rgazul s le adune: ns, ndeobste, este alungat, surghiunit sau i se taie capul dup ctiva ani de
huzur, sau de se afl c a adunat o avere destul de mare ca s-i poat fi luat [...].
23
Ce s nsemne oare un domnitor ca acestia de nu poate cpta ceea ce-si doreste dect prin nelegiuiri,
jertfe si josnicii, si care vede tot timpul n fata ochilor, cteodat anume pregtit pentru el, sabia unui
ucigas sau uneltele de tortur de care rareori se ntmpl s scape? Un european, un om nscut ntr-o
tar civilizat nu poate pricepe de ce attea jertfe, de ce aceast viat hrtuit ntruna de groaz sau de
uneltirea vreunei ticlosii, ns asa este viata fanariotilor: s-au vzut copii de zece ani care spuneau:
Ce-mi pas c mi se taie capul la treizeci de ani, dac pot fi domnitor la douzeci si cinci?5
Cine erau, asadar, fanariotii acestia, att de huliti, si pe ce ci ajunseser ei, n secolul al XVIII-lea, s
pun mna pe crmuirea trilor romne?
La nceput, jugul otoman a fost, pentru romni, mai putin apstor dect pentru greci, bulgari, srbi sau
albanezi, ale cror state fuseser nimicite, trile fiind transformate n pasalcuri. Tara nu este ocupat
prin fort militar, iar musulmanii nu au dreptul s se stabileasc aici si s-si ridice moschei. Chiar si
tributul, la nceput, este mai curnd simbolul unei supuneri (sau al unei neutralitti binevoitoare") dect
o contributie la bugetul imperiului: l O 000 de ducati pentru Tara Romneasc, 2 000 pentru Moldova.
Numai c lucrurile se vor nrutti foarte curnd. Poarta profit de schimbrile de domnie, pentru a
spori, treptat, tributul anual, n ultimul ptrar al veacului al XVI-lea, asistm la o crestere brutal: n
1593, tributul este de 65 000 de galbeni pentru Moldova si de 155 000 pentru Tara Romneasc.
Faptul se explic prin aceea c imperiul otoman, chiar si atunci cnd se afl n culmea gloriei, trieste
peste posibilittile sale si, ca atare, srceste ncet, dar sigur. Ca si n Roma antic, balanta comercial
deficitar duce afar metalul pretios, n mai putin de dou veacuri, asprul otoman si pierde trei sferturi
din valoare6.
Situatia s-a nruttit si mai mult dup ce portughezii au descoperit drumul pe la Capul Bunei Sperante,
care, treptat, va duce la ruinarea comertului ce trecea prin Egipt si Siria, dou tri devenite provincii
otomane. Pe deasupra, exploatarea slbatic a tinuturilor agricole din imperiu duce la depopularea si
transformarea n pustiuri a unor ntregi regiuni din provinciile din Asia si Africa.
24
Aveau s vin apoi cele dintii nfrngeri: imperiul nu va mai tri din cuceriri si tributuri, ci, dimpotriv,
va fi silit s ntretin armate numeroase si costisitoare. Snt motive temeinice care l vor face s stoarc
si mai mult provinciile din Europa, cu deosebire trile romne, incomparabil mai bogate.
Asa se face c nu este vorba doar de bani, storsi cu nemiluita, ci si de altceva, cu urmri foarte grave:
trile romne snt silite s participe din plin la aprovizionarea imperiului si, mai presus de toate, a
capitalei lui, aflat att de aproape, n secolul al XVIII-lea, observatori strini sustin c o treime din
aprovizionarea orasului Constan-tinopol vine din Principate. De aceea, n aceste tri, turcii detin
monopolul la cumprarea grnelor si a vitelor, cu preturile impuse de ei. Iar preturile acestea snt tot
mai sczute fat de preturile pietei, pe msur ce situatia economic si monetar a imperiului se
nrutteste. La sfrsitul secolului al XVI-lea, preturile nu snt dect cu putin peste jumtate din preturile
pietei, n fiecare an, la date fixe, trimisii Portii adun mii de tone de gru si de orz, sute de mii de vite
mari si de oi (un document din 1591 arat c 141 000 de oi au fost ridicate numai din Moldova), n
vreme de rzboi, snt ordonate rechizitii suplimentare. Ne putem nchipui urmrile dezastruoase ale
unui asemenea sistem. La nceput, msurile acestea lovesc cu deosebire n boieri, mari proprietari de
pmnt, singurii care aveau surplusuri pentru piata extern. Aceasta va determina, n parte, aventuroasa
tentativ a lui Mihai Viteazul, ultima ncercare important a trilor romne de a scutura jugul otoman.
ns, cu timpul, msurile acestea l lovesc, nc si mai tare, pe tran: nemaiputnd, din putinul ce-i
prisoseste, s fac fat drilor si rechizitionrilor, tranul liber se ndatoreaz tot mai mult si, n cele din
urm, se d pe sine, mpreun cu familia si cu peticul lui de pmnt, pe minile mosierului din
vecintate, n felul acesta, se alctuiesc, n cea de a doua jumtate a secolului al XVI-lea si de-a lungul
secolului al XVII-lea, imense latifundii stpnite de boierii cei mari, n timp ce domeniul trnimii
libere se micsoreaz din ce n ce mai mult. Si nc ceva: trnimea aceasta care, vreme de secole,
dduse cel mai mare numr de aprtori ai trii, acum, cnd este transformat tot mai mult ntr-o mas
de serbi ce pot fi pusi la dri si munci dup bunul plac al stpnului, nu va mai da aproape deloc
ostasi. Armata lui Mihai Viteazul este, n bun parte, o armat de boieri si de mercenari, ca n Occident.
25
ncepnd cu a doua treime a secolului al XVII-lea, chiar dac n ambele tri mai apar ctiva domnitori
iubitori de fast, ctitori de biserici si ocrotitori ai ortodoxismului pe tot cuprinsul imperiului otoman,
cum au fost, de pild, Vasile Lupu n Moldova, Matei Basarab, Serban Cantacuzino si Constantin
Brncoveanu n Muntenia, importanta lor militar a devenit nensemnat.
De altfel, pentru a nbusi n fas orice pornire de independent, turcii ntretin acum garnizoane ntr-o
adevrat salb de capete de pod", enclave otomane la nordul Dunrii; este vorba, de la apus spre
rsrit si de la miazzi la miaznoapte, de raialele: Turnu, Giurgiu, aflat la numai 60 de kilometri la
sud de Bucuresti; Brila, la granita cu Moldova, apoi un triunghi mare n sud-estul Moldovei, care se
populeaz cu ttari si cruia i se spune Bugeac sau Basarabia (nume pe care rusii l vor extinde la tot
estul Moldovei pe care aveau s-1 alipeasc n urma tratatului de la Bucuresti din 1812); n sfrsit, n
susul Nistrului, raialele Tighina sau, pe turceste, Bender unde Carol XII se va ncptna s astepte
trei ani ajutorul turcilor, dup nfrngerea de la Poltava; si, la nord de tot, Hotin, n fata fortretei
poloneze Camenita.
Pe viitor, Principatele nu vor mai fi dect niste pioni n jocurile marilor puteri, care ncep s muste,
putin cte putin, din imperiul otoman. Ceasul fanariotilor a sosit.
ndat dup cucerirea Constantinopolului de ctre Mahomed II (s-i zicem mai bine Mehmet II, ca s le
facem turcologilor pe plac), prestigioasa capital bizantin s-a golit de populatia ei greceasc. Zeci de
mii de morti, zeci de mii de robi: toat lumea crestin se nfioar aflnd vestea catastrofei, la care
trebuia totusi s se astepte. n Orientul crestin, cderea celei de a doua Rome a fost simtit ca un
cataclism fr precedent, aproape de necrezut. (Nu este oare simptomatic s vedem c, pe unele fresce
de pe mnstirile din Bucovina, cetatea imperial, un fel de cetate cereasc, este artat, un veac mai
trziu, ca un loc de necucerit de ctre ostasii Necuratului, reprezentati cu turbanul turcesc pe cap?)
Aveau s rmn doar tranii din satele din jur, care, treptat, ncep s aprovizioneze noul oras cu
produse din gospodria lor. Vor spune
26
f,
%
t
c se duc la oras", eis ten polin (is tin polin), de unde, numele turcesc stanbul.
Orasul a trebuit totusi s fie repopulat cu oameni veniti din toate provinciile imperiului. Au venit si
greci si, printre ei, binenteles, colaboratori". Oare din acestia nu vor fi fost si nainte de cderea
orasului? loan VI Cantacuzino nu-si dduse una din fete dup sultanul Orkhan, iar nefericitii Comneni
din enclava Trapezunt nu se nrudiser cu suzeranii lor musulmani? Nu s-au vzut greci si alti crestini
printre scribii si arhitectii sultanului, ba chiar si printre generalii si amiralii lui?
Puterea otoman a autorizat reinstalarea patriarhului Constanti-nopolului chiar n oras nu n
catedrala Sfnta Sofia, transformat n moschee, ci ntr-o biseric mai modest, unde, n zilele noastre,
se mai afl nc sediul patriarhului ecumenic. Politica otoman a vrut, cu adevrat, s-si crmuiasc
raialele" cu ajutorul cpeteniilor lor spirituale, n acest fel, patriarhul Constantinopolului, timp de
veacuri sef spiritual al tuturor bisericilor ortodoxe din Europa, va dobndi treptat o mare important
politic, paradoxal, mult mai mare dect pe vremea cnd popoarele din sud-estul Europei aveau
stpnitorii lor care limitau puterea politic a Bisericii, n jurul acestui patriarhat, nvestit pe viitor cu
functii nu numai religioase, ci si politice si culturale, se adun, ncetul cu ncetul, o dat cu clerici de
toate rangurile reprezentanti ai patriarhalelor din Orient, ai marilor mnstiri, mitropoliti supusi
patriarhului, bulgari, srbi, romni, rusi , o ntreag administratie, al crei responsabil va fi marele
logoft al patriarhiei (din titularii acestui prestigios post se vor trage mai multe din cele mai de seam
familii fanariote, cum snt familiile Hrisosco-leu, Rosetti, Caragea, Mnu). Vor fi printre ei si oameni
nvtati, deoarece vor exista scoli si o Academie vestit n tot orientul ortodox, ns, foarte curnd, se
vor afla printre ei si oameni de afaceri, ntruct turcii dispretuiesc negotul si nu stiu limbi strine, n
afar de limba sfnt si de cea savant a Islamului: adic araba si persana.
Toti acestia se strng n jurul Patriarhiei, instalat definitiv n 1601 ntr-un cartier al stanbulului, ntre
zidul mprejmuitor al cettii si malul de sud al Cornului de Aur, n apropierea unui vechi far, sau fanai,
datnd de pe vremea Frncilor", de unde numele de Fanar. Acest cartier din jurul Patriarhiei va fi dat,
de ctre Poart, grecilor si va deveni, ca s zicem asa, ghetoul grecesc din Constantinopol.
27
O figur dintre cele mai neobisnuite din mediul acesta va fi, n secolul al XVI-lea, acel Mihail
Cantacuzino poreclit de turci Seita-noglu, Fiul Satanei. Apare ca primul dintre urmasii marilor familii
bizantine care, prin iscusint si siretenie, au reusit s-si revin dup dezastru7. Este cel mai mare
negustor de blnuri si de alte mrfuri de pret aduse din Polonia si Rusia pentru curtea sultanului. Are n
arend minele de sare de la Ankial, pe malul Mrii Negre. Nemsurat de bogat, are un palat la Ankial si
umbl mbrcat ca un pas. nc de pe atunci, intervine n politic, iar domnii Moldovei si ai Munteniei
snt clientii" lui. A fost ns de ajuns o intrig, o bnuial pentru ca, ntr-o zi de februarie 1578, s fie
spnzurat sub colonada palatului su. Toat averea i este confiscat. Fiul su Andronic se ascunde,
asteapt vremuri mai bune, si reface averea, ajunge chiar s aib destul trecere pentru a ncerca s
intre n politica cea mai nalt sustinnd candidatura lui Mihai Viteazul la tronul Trii Romnesti8, si
va pierde viata, ca si tatl su. Cu toate acestea, fiul su, Constantin, reapare, peste treizeci de ani de
ast dat n Muntenia, unde se cstoreste cu fiica domnitorului Radu Serban Basarab. Din el si din
fratii si se vor trage toti Cantacuzinii din trile romne si din Rusia. Fiind ns continuatorii familiei
domnitoare autohtone a Basarabilor, ei se vor gsi curnd n fruntea unei partide nationale" potrivnice
influentei crescnde a grecilor n asa fel nct cea mai ilustr dintre familiile de origine greac
bizantin nu a fost niciodat pus de ctre istoricii romni printre fanarioti".
Cel ce trebuie socotit ns a fi marele naintas al fanariotilor este Alexandru Mavrocordat, zis
Exaporirul, sau Pstrtorul Tainelor, mare dragoman al Portii din 1673 pn n 1699, un personaj
neobisnuit din foarte multe puncte de vedere (si care 1-a fascinat pe Toyn-bee, bun cunosctor al lumii
greco-fanariote, care l citeaz n cteva rnduri n monumentala sa lucrare A Study of History).
Legenda, redat cu oarecare rutate de ctre Dimitrie Cantemir, n a sa Istorie a imperiului otoman,
povesteste originile familiei dup cum urmeaz: la nceputul secolului al XVII-lea, printre crestinii din
Constantinopol se afla un anume Di Scarlatti pesemne de origine italian , care adunase mult
avere, cam ca Seitanoglu un veac mai nainte, fcnd negot cu Seraiul. Asemenea altor ghiauri" ajunsi
la cea mai nalt treapt pe care o putea atinge un necre28
dincios la Constantinopol, n-a avut tihn pn ce nu s-a nrudit cu domnitorii trilor romne: a izbutit so logodeasc pe fiica sa Roxana cu domnul Munteniei. Se pare ns c, n rstimpul ct se fceau
pregtirile de nunt, logodnica s-ar fi mbolnvit de vrsat si c ar fi rmas desfigurat. Cu toate
acestea, tatl tinea mortis la planul lui, drept care a trimis nspre Tara Romneasc strlucitorul alai,
fata avnd, ca n Orient, chipul acoperit de un vl, cu porunc strasnic s nu-1 ridice dect dup
ceremonia religioas. Vzndu-se tras pe sfoar, domnitorul ar fi trimis-o pe fat napoi la tat-su, cu
alai si cu zestre cu tot. Aceasta e legenda. Lucrurile nu stau tocmai asa: Roxana a fost de fapt mritat
lizeaz. Pentru cltorul apusean, la sfrsitul veacului al XVIII-lea, Moldo-Valahia nseamn intrarea n
Turcia sau, dac vine dinspre Rsrit, nseamn c nu a iesit nc din Turcia.
Contele d'Hauterive, atasat la ambasada Frantei din Constanti-nopol, si pe care ambasadorul ChoiseulGouffier 1-a recomandat ca secretar noului domnitor al Moldovei, Alexandru Mavrocordat, povesteste
cum a nceput cltoria sa, mpreun cu alaiul lui Vod, de la Constantinopol la Iasi, n februarie 1785".
Despre ce putea fi cltoria acestui mare alai, timp de peste o lun de zile, prin Tracia, Bulgaria si Tara
Romneasc, avem o multime de povestiri. Drumurile desfundate, vremea urt, popasurile n sate
srace sau sub cerul liber, sau, uneori, n hanuri, un fel de caravan-seraiuri, descrise dup cum urmeaz
de ctre abatele Boskovic12, care 1-a precedat cu vreo ctiva ani pe d'Hauterive, n suita ambasadorului
englez James Porter: Hanurile acestea snt niste cldiri publice foarte mari, ca un salon mare sprijinit
pe patru ziduri si cu un acoperis la fel de mare pe deasupra. De obicei, acoperisul se sprijin
32
nu numai pe ziduri, ci si pe un rnd, sau, cel mai adesea, dou rn-duri de coloane-pilastri sau stlpi, pe
una din prtile cldirii, cteo-dat chiar pe amndou; de-a lungul zidului, este un soi de caldarm,
nltat cu cteva picioare de la pmnt si ceva mai lat dect nltimea unui om, cu hornuri din loc n loc;
aici dorm cltorii; de partea unde stau cu picioarele, se afl ieslea cailor. Restul cldirii este pentru
animalele de povar si pentru trsuri; dar snt si cteva hanuri unde se gsesc odi pentru fiecare
cltor..."
Iat-1 ns pe d'Hauterive ajuns n tinut romnesc: Pe msur ce ne ndeprtm de tinuturile turcesti,
Muntenia devine mai frumoas si mai populat; nu lipsesc dect copacii si pietrele (n.n. strbtea
Brganul!). Ierburi nalte de opt picioare, adunate ca fnul si groase pe msura nltimii, herghelii de
cai si de iepe gata s fete, boi ca cei din Auvergne, oi cu lna creat si mari ct niste tufisuri, ciocrlii si
scatii care, desi este frig, cnt pretutindeni, vrbii care misun, ciori ce zboar n siruri lungi de o
jumtate de post, si nici un om, dect prin sate, iar acestea snt rare. (Abatele Boskovic si altii dup el
dau o explicatie acestei aparente de pustiu: multe sate se ascund ba chiar, asa cum vom vedea, se
ascund n pmnt, departe de drumul mare, de teama rechizitionrilor n.n.). Timp de zece ceasuri, te
crezi ntr-un pustiu si, cnd ajungi, te miri c dai peste o populatie la care nici nu te gndeai. Casele
mici, destul de asemntoare cu niste stupi si aproape la fel de srccioase ca cele din satele noastre
din Beauce si Sologne, cuprind n ele zece persoane, tat, mam, copii, ntre cel mai vrstnic si cel mai
mic nu snt nici opt ani diferent; trupul le este acoperit de zdrente, dar nu le este frig. Tatii, care ies pe
afar, snt cu totii bine mbrcati; copiii nu ies pe afar dect atunci cnd este vreme frumoas, ca s
alerge prin noroi, sprinteni si despuiati ca niste pui de maimut. Iarba pe care boii n-au pscut-o,
uscndu-se, a devenit btoas: este tiat pe msur ce este nevoie, si cu ea se face focul cel mai
strlucitor si cel mai frumos de pe lume. De altfel, srcia nu este dect pe pereti: am vzut peste tot
gini, gste, ceva cai si boi, oi si capre, cini si pisici care triesc din ce rmne de la stpni, si cu pme.
Aceasta este de dou feluri cea de cuptor este fr luciu, tare, fr drojdie, precum cea din Bulgaria;
dar, oricum, este coapt la cuptor; cealalt este fiart: se pune fina ntr-un ceaun la foc: cnd d n
clocot, se amestec pn ce seac toat apa. Aluatul ia forma ceaunului, se mnnc fierbinte si, fr s
fiu mnccios cum snt cei de prin partea locului, v pot
33
ncredinta c mi se pare bun. Are gustul cojii de pateu (si editorul adaug ntr-o not:
Aceasta este mmliga, care, pn si n zilele noastre, este felul de mncare cel mai obisnuit si, adesea,
singurul al tranului romn").
Urmeaz apoi din nou stepa cu nftisare de pustiu, timp de dou zile si dou nopti, pe un frig
npraznic; convoiul se rtceste, se ntoarce de-a lungul unui ru (Buzul?), care aduce sloiuri si pe
Nici cele mai neobisnuite ntmplri nu vor face s se dezlege baierele unei pungi o dat ce a fost
umplut. Totul este pstrat cu
35
grij si trimis la Constantinopol, unde vor fi pltiti prietenii, ocrotitorii domnitorului, care astfel si
pregteste propriile izbnzi.
La Constantinopol, n fiece an, n fiece zi, n fiece ceas, se vor risipi, prin fel de fel de ci, bogtiile
Moldovei.
Din doi n doi ani, cel mult la trei ani, Poarta i d un nou domnitor; acesta, sectuit de cheltuielile
fcute ca s-si tin rangul si de pretul dat pentru scaun, pe care nu-1 poate avea dect pltindu-1, vine n
aceast provincie nu doar ca s domneasc, s-si plteasc datoriile si s adune alt avere, ci si ca s-si
mbogteasc neamurile, prietenii si pe toti cei ce-1 slujesc.
Asadar, din trei n trei ani, o nou legiune de astfel de vampiri ajunge n Moldova, sraci cu totii,
amanti si, din trei n trei ani, pleac de aici ncrcati de aur si de bunuri, lsnd dup ei doar amintirea
necazurilor si gustul pentru o nepotolit lcomie pe care vrednicii lor urmasii o vor arta negresit."
Acelasi strigt de alarm l vom auzi, peste ctiva ani, de la fostul consul general al Angliei, W.
Wilkinson:
Nici unul din evenimentele care au nrurit existenta politic si distrus spiritul public al moldovenilor
si al valahilor n-a fost att de dezastruos ca sistemul de politic introdus de grecii din Fanar ajunsi n
fruntea Principatelor.
Umiliti, njositi si asupriti asa cum snt grecii de cnd nu mai snt un neam, civilizatia lor a deczut si ea
pe msur ce au crescut greutatea si barbaria jugului ce-i apas; astfel, pe nesimtite, s-au nvtat cu
ticlosia si supunerea slugarnic, cci ele nu pot fi desprinse de o asemenea stare de sclavie.
Prefctoria si minciuna au devenit trsturile cele mai caracteristice ale fizionomiei lor morale; n sfrsit, gravitatea mprejurrilor n care se afl tot timpul i-a obisnuit, treptat, cu tot ce-1 poate njosi si
umili pe om."
Fostul consul al Austriei, Raicevich, ntreste acestea n Observatiile" sale despre Tara Romneasc si
Moldova13...
Dintotdeauna, sclavii care, bucurndu-se de ocrotirea stpnilor, pun mna pe putere snt cei mai
mrsavi si mai cumpliti asupritori ai neamului omenesc. Am vzut-o tot timpul de cnd grecii crmuiesc
aceste nefericite provincii. Nu vreau s obosesc pe nimeni povestind
36
tertipurile si nedrepttile grecilor din Fanar cnd este vorba s sprijine un domnitor s se nalte, el nsusi
omul si unealta vreunui ministru sau agent de la Poart; este destul s spun c multi dintre ei au
terminat cu streangul de gt, c nici un grec nu s-a mbogtit si c cele dou provincii au fost ruinate si
aproape prsite..."
Acum este momentul s vedem cum se fcea nscunarea si cum domnea cpetenia unei crmuiri att de
ciudate: domnul fanariot.
CAPITOLUL AL DOILEA
Domnul
Un despot absolut si precar: numirea si nscunarea domnitorului.
Palatele de la Bucuresti si Iasi.
Impresia aceasta este ntrit de povestirea lsat de Lady Craven despre plecarea solemn din
Constantinopol a lui Nicolae Mavro-gheni, n 178615: ntr-una din zilele trecute, am vzut plecarea cu
mare pomp a unui principe numit la crma Valahiei. Alaiul era foarte frumos: era alctuit din curtea si
strjerii lui, dintr-o escort dat de Poart, de ieniceri si de buctari, toti clare, doi cte doi, unii n
capul alaiului, altii ncheindu-1, si dintr-un numr nesfrsit de cai. Erau acoperiti cu valtrapuri din
postav cu fir de aur si cu broderii bogate, naintea proasptului guvernator, care se afla la mijloc, erau
purtate dou cozi de cal albe, legate de niste bete, si un soi de cciul ce aducea cu o casc, embleme
ale noii dregtorii. Nu mai este tnr si, cunoscndu-1 pe ambasador (Choiseul-Gouffier n.n.), a
privit ctre ferestrele unde ne asezasem noi si a fcut un semn din cap. Alaiul s-a scurs asa mult vreme
si nu-mi aduc aminte s fi vzut vreodat ceva mai mret"...
Este lesne de nteles c onorurile acestea, de care, ndeobste, nu aveau parte dect cei mai nalti
dregtori ai Sublimei Porti, ncoronarea de ctre patriarhul ecumenic, asijderea vechilor mprati ai
Bizantului, n sfrsit, perspectiva de a fi stpni pe niste tinuturi crestine odinioar neatrnate, aveau
cum s-i ameteasc pe grecii din Fanar, obisnuiti s triasc n ghetoul" lor nc din copilrie,
nfricosati si umiliti. De aceea, ar fi gata de orice numai s capete numirea ntr-una din cele dou tri.
Functia este, de fapt, cumprat, lucru pe care nici nu-1 prea ascund. Se ncepe, binenteles, cu un dar
oficial fcut sultanului, ns mai e si as spune: mai ales marele vizir, a crui bunvoint trebuie
cstigat, pe lng alti ministri sau demnitari mai mici ca el, cu att mai mult dac postulatul este ocrotit
de vreunul dintre ei. Cnd a fost numit Constantin Hangerli, pe care 1-am vzut cum a sfrsit, n
februarie 1799, internuntiul von Herbert-Rathkeal16 i scria (n francez) ministrului su, cancelarul
Kaunitz: Lumea spune c pricina unei schimbri att de neobisnuite (nlocuirea btrnului Alexandru
Ipsilanti, care se bucura de pretuirea tuturor, cu Constantin Hangerli, care nici mcar nu urmase filiera
44
clasic", ntruct nu fusese mare dragoman, ci doar dragoman al flotei n.n.), ar fi actualul Capitanpasa. Niste persoane, care stiu ce spun, sustin c noul domnitor, care se mbogtise foarte mult de pe
urma asupririi insulelor din Arhipelag, i-a numrat patru sute de mii de piastri lui Capitan-pasa, stpnul
su, fagduindu-i totodat c, n fiece an, i va plti un tribut de dou sute cincizeci de mii de piastri
atta timp ct avea s domneasc: vedem asadar c nefericita aceasta de tar este sortit s fie asuprit si
jefuit asemenea insulelor din Arhipelag ca s umple cuferele, mereu goale, ale acestui amiral..."
Ce s mai zicem atunci de afirmatiile lui Langeron, fcute cu vreo douzeci de ani mai trziu, despre
Ion Gheorghe Caragea? Ne putem nchipui ct de mare era dorinta acestor greci s pun mna pe
Principate, dac vom afla c domnitorul Caragea, cel mai lacom si mai nerusinat dintre toti ticlosii
acestia, fiind numit domn al Vala-hiei, dup ncheierea pcii (pacea de la Bucuresti, din 1812 n.n.) a
stors, n sase ani, din aceast nenorocit provincie, 93 de milioane de piastri potrivit schimbului din
acea vreme, peste 50 de milioane de ruble. A cheltuit vreo 5 sau 6, a luat cu el cnd a fugit 18 (cu
diamante si cu giuvaieruri cu tot), 70 de milioane au mers la sultan, la ministrii acestuia si la
fanarioti..."
Un alt procedeu adesea folosit de Poart: mutarea dintr-o provincie n alta. Trecerea din Moldova n
Tara Romneasc era, pentru domnitor, o naintare n grad, deoarece noua provincie aducea" si mai
mult. Iar, oricum, a trece din Tara Romneasc n Moldova era mai bine dect s fii mazilit (din te.
mazul: destituit).
Mai mult: socotind c plocoanele de pe urma nscunrii domnilor Moldovei si Munteniei snt prilejuri
prea rare, desi domnitorii erau schimbati des sau erau mutati dintr-o provincie n alta, Poarta scornise
nnoirea n fiece an a firmanului de nscunare. Datoria de a face aceast nnoire, care se numea micul
mucarer" (marele mu-carer fiind darul" fcut la nceputul domniei), avea ndoitul avantaj de a-i tine pe
domnitori ntr-o vesnic team si de a aduce an de an vistieriei sultanului, dup cum spune Raicevich,
vreo 700 000 de piastri ceea ce, mpreun cu nenumratele si inevitabilele peschesuri si bacsisuri, l
cost pe domnitor mai mult dect de dou ori pe atta.
Abatele Boskovic, n timpul cltoriei sale, fusese, cu totul n-tmpltor, de fat, alturi de domnitorul
Grigore Callimachi, la ce45
remonia prilejuit de mucarer, la portile lasilor. La marginea drumului, fusese ridicat un cort mare;
ambasadorul Porter, mpreun cu suita sa, din care fcea parte si abatele, fusese poftit aici de ctre
domnitor. Divan-effendi citise firmanul de confirmare si-i druise domnitorului, din partea sultanului,
un cal frumos cu valtrapuri scumpe. Boskovic povesteste: De o parte si de alta a drumului, cale de o
mil, se afla un sir de clreti narmati pn-n dinti, cu o multime de flamuri frumoase, din loc n loc"...
Dup ceremonie, toat adunarea, o mare multime, si toti clretii care fcuser parada au luat drumul
ctre oras; am rmas s privesc, de pe un dmb, spectacolul care era cu adevrat mret"... A doua zi, n
timpul unei audiente particulare, nvtatul nostru iezuit si petrece toat seara expli-cnd domnitorului si
fratelui acestuia functionarea ctorva aparate de fizic si de optic. Noteaz c domnitorul pricepea
foarte bine italiana si franceza, dar se prefcea a nu vorbi dect greceste. Si abatele comenteaz: Bietul
principe! Numai Dumnezeu stie ce soart l asteapt peste un an, acum este despotic, dar poate c va fi
trimis n pribegie, sau, mcar, va fi silit la o viat necjit printre turci, care se poart cu crestinii mult
mai ru dect ne purtm noi cu evreii n ghetou: n Italia, asa se zice cartierului evreiesc." Bunul abate
nu se nsela prea mult: peste ctiva ani, bnuit de simpatii fat de rusi, Grigore Callimachi avea s fie
decapitat.
Frmntrile si intrigile care precedaser dizgratierea fostului domnitor si numirea celui nou nu se
isprvesc o dat cu nscunarea acestuia din urm. Am vzut mai nainte, n povestirea lui d'Hauterive,
o scurt descriere a alaiului care se urneste, n sfrsit, ca s se ndrepte ctre pmntul fgduintei". Pe
ling cei ctiva boieri munteni sau moldoveni, veniti s i se nchine, si toat clientela lui greceasc,
domnitorul cel nou ia cu sine patru functionari turci, meniti s stea n preajma lui. Este vorba de acel
divan-effendi, care se ngrijea de respectarea legilor musulmane de ctre turcii din Principate. Acest
divan-effendi citeste la Divanul din Bucuresti sau Iasi firmanul de numire a noului domnitor.
Apoi, besli-aga, nsrcinat cu paza cltorilor mahomedani; mehter-basi, mai marele muzicantilor; n
sfrsit, bairactar-\\\, purttorul steagului. Domnitorului i era ngduit s-si aleag el singur acesti
nsotitori oficiali". Dar, cunoscnd obiceiurile de la Constantinopol, se poate bnui c lucrurile erau
puse la cale...
*$
46
Dup mai multe sptmni de cltorie, alaiul ajungea n cele din urm aproape de capital
Bucuresti sau Iasi.
La Bucuresti, domnitorul si alaiul care-1 nsotea fceau un popas de cteva zile la portile orasului, la
mnstirea Vcresti. Acolo se aflau mai multe cldiri n jurul unei biserici ridicate de Nicolae
Mavrocordat pentru pomenirea printelui su, Exaporitul, n 1720, si care era unul din cele mai
frumoase specimene ale arhitecturii bizantine trzii17. n vreme ce domnitorul si suita se odihneau dup
o cltorie att de lung, si se fceau ultimele pregtiri pentru intrarea solemn n oras, gospodarii
capitalei ddeau zor s dreag podul Beilicului". Se stie c principalele strzi din Bucuresti, ca si din
Iasi, erau podite cu brne groase de stejar, prinse unele de altele, ntocmai ca un pod, de unde si numele
de pod dat strzilor principale din capital. Acest soi de caldarm, costisitor si totodat incon-fortabil,
va strni ntotdeauna, asa cum vom vedea, uluirea strinilor. Pentru cltorul ce venea dinspre
Constantinopol prin raiaua" Giurgiu (enclav otoman pe malul stng al Dunrii, Ia nici cincisprezece
leghe de Bucuresti), intrarea n Bucuresti se fcea pe podul Beilicului". Beilicul era numele dat unui
soi de han mare, ridicat de domnitorii fanarioti pe malul Dmbovitei, n apropierea acestei strzi, pentru
a-i putea gzdui pe oaspetii musulmani de seam, fr s-i aib pe cap la ei acas; si cum, pentru turci,
domnitorul Trii Romnesti nu era dect un bei, casa lui de oaspeti se numea beilic). n cele trei-patru
zile de dinaintea nscunrii cu mare pomp a noului domnitor, erau repede nhmati la treab toti
nenorocitii care umpleau nchisorile orasului. Se nlocuiau brnele rupte sau putrezite, se punea pietris
pe marginea drumului, se astupau gropile cu paie si crengi... Ct tinea podul", erau drese la iuteal
fatadele dughenelor mai ales cele ale crciumilor! O mare fierbere cuprindea mprejurimile. O
multime de gur-casc se mbulzea n vecintate. Dar nu era expresia unei mari bucurii populare, nici
vorb de asa ceva. Oare nu n vremea aceea s-a nscut zicala: Schimbarea Domnilor, bucuria
nebunilor? ns orice prilej de a mai rsufla era bine venit, privirea celor sraci, a celor mrunti, a celor
necjiti fiind ntotdeauna atras, fr a putea fi stpnit, de luxul celor mari, de calestile strlucitoare,
de uniformele sclipitoare, de caftanele de samur...
Sosea n sfrsit si ziua cea mare. n timp ce clopotele zecilor de biserici din oras erau trase din rsputeri,
alaiul se urnea din loc: n
47
frunte, se afla pedestrimea cu halebarde, urmat de marele ag si de ceausii18 lui, de jandarmii calare,
de marele sptar si de ceausii acestuia, de politia pedestr, de ceausii domnitorului si de pajii nvesmntati n rosu; veneau apoi delegatiile tuturor breslelor de negustori si de meseriasi, fiecare cu
starostele ei, si, n urm, clare pe cai cu valtrapuri scumpe, marii dregtori n functiune, dup ei venind
fostii (si adesea, viitorii) dregtori; venea, n sfirsit, Domnitorul, precedat de fiii si si urmat de toat
ostsimea clare, rosiorii si clrasii. Marsul era ncheiat de muzica militar, mai nti, me-terhaneaua
turceasc (aceasta cnta ntr-un fel ce-i nspimnta pe rarii musafiri occidentali), si, dup ea, tilincile si
trmbitele romnesti, naintea si n urma alaiului, uneori si pe lturi, pitici, nebuni si saltimbanci
ncercau s nveseleasc norodul si, din cnd n cnd, dndu-si sufletul, scoteau de la cei de fat un firav:
Triasc Mria sa!
ndat dup trecerea minunatului alai, poporul se bulucea pe pod" si n crciumi , si toat ziua si
toat noaptea, uneori si a doua zi, mahalaua rsuna de zgomote, de strigte si de ritmurile tarafurilor
tignesti, n fericirea amgitoare dat de vin si de tuic, aflate pretutindeni cu butoaiele, lumea ncepea,
de fiecare dat, s trag ndejdea c, sub stpnul cel nou, o va duce ceva mai bine sau ceva mai
putin greu dect sub cel de dinainte...
Alaiul si vedea de drum, apucnd pe dealul Mitropoliei, unde mitropolitul Trii Romnesti svrsea
nc o dat, cu aceeasi ceremonie ca patriarhul Constantinopolului, ungerea noului domnitor. Abia
arunci acesta intra pentru prima oar n palatul su, unde, n sala de audiente, boierii, fiecare dup
rangul ce-1 purta, erau admisi s-i srute mna sau doar o pulpan a hainei M de srbtoare.
Domnitorii Trii Romnesti aveau ghinion cu resedintele lor. Elegantul palat, cu influente venetiene,
construit la Bucuresti de Constantin Brncoveanu, la sfrsitul secolului al XVII-lea si nceputul celui de
al XVIII-lea, fusese distrus, n parte, mai nti, n 1718, de un incendiu, pe vremea cnd Nicolae
Mavrocordat, surprins, n 1716, n palat de un comando" al imperialilor, era prizonier al austriecilor,
ntors dup ncheierea pcii de la Passarowitz, Nicolae Mavrocordat n-a gsit cu cale s purcead la
restaurarea palatului. S-a dus s locuiasc n alt parte, iar urmasii printre care si fiul su Constantin
au stat fie ntr-un pavilion de vn48
toare, fie la mnstirile Cotroceni sau Vcresti, ntruct, din toate punctele de vedere, locuintele acestea
li se preau mai sigure.
La sfrsitul anilor 1770, Alexandru Ipsilanti pune s se ridice un nou palat n stil bizantin pe un deal
deasupra Dmbovitei, aproape de mnstirea ctitorit de Mihai Viteazul, n 1592, si care i-a pstrat
numele, Mnstirea Mihai Vod. I se va spune Curtea Nou, ca s-o deosebeasc de vechiul palat,
devenit acum Curtea Veche. Aceasta se va drpna, ncet-ncet, apoi, cteva generatii, va fi un lcas
pentru cersetori si pentru cei ce apucau pe ci gresite, crora lumea le va spune crai de Curtea Veche19,
n 1802, un cutremur npraznic, care a distrus o parte din oras, va drma ultimele ziduri ale palatului
brncovenesc.
Curtea Nou era foarte ncptoare, ba chiar unii cltori gseau c nu-i lipseste o oarecare noblete.
Soarta avea ns s se nversuneze si mpotriva ei. n timpul ocupatiei austriece din 1789-1790, palatul,
folosit ca spital de ctre trupele imperiale, este nimicit n parte de un incendiu. Abia n 1798,
Constantin Hangerli pune s-1 repare, fcnd mari rechizitionri de crute, meseriasi si tigani din
proprietatea mmstirilor. Se mut n el doar cu cteva sptmni mai nainte de tragicul su sfrsit pe
care 1-am povestit mai sus. Cutremurul din 1802 1-a stricat n parte. Noul domnitor, Constantin
Ipsilanti, l drege de bine de ru mai curnd ru, de bun seam, de vreme ce sotia noului consul
francez la Iasi, Doamna Reinhard20, care-si nsoteste sotul cu prilejul unei vizite protocolare la
domnitorul Ipsilanti, n 1806, gseste c saloanele snt murdare si ntunecoase... Peste cteva luni, alt
ocupatie strin, de data aceasta ruseasc, si palatul devine din nou spital militar! Dup pacea din 1812,
noul domn, Caragea, l drege din nou si se mut n el, pentru ca n noaptea de 22 decembrie 1812 un
foc npraznic s-1 ard n ntregime. Un tnr cltor francez, contele de Lagarde, sosit n ajun, asist la
uriasul incendiu si admir curajul pompierilor.
Caragea se va lipsi de Curtea Nou: nchiriaz dou case boieresti, n apropierea Curtii Vechi, le leag
printr-o galerie lung si ncropeste la iuteal un nou palat, unde erau amestecate toate stilurile din
Europa si din Turcia. Fatada principal ddea nspre Podul Mogosoaiei (actuala Calea Victoriei)21.
Ctre strad, era un fel de chiosc turcesc de unde domnul putea s se uite la trectori, n curte, se intra
pe un portal monumental, cioplit, numit, tot dup obiceiul turcesc, Pasa-capusi". n mijlocul marelui
ptrat alctuit de toate
49
cldirile acestea de tot felul, spectacolul ce se nftisa privirilor oaspetelui occidental era destul de
neobisnuit. Curtea misuna de lume: boieri mbrcati dup ultima mod de la Constantinopol, purtnd pe
cap coscogea cciuli de blan, secretari, paji, arnuti, slugi, vizitii, printre care treceau vnztorii de
alune, de alvit, de rahat sau de braga (acestia din urm ducnd n spinare un soi de samovare mari de
aram), n mijlocul curtii, asteptau la rnd calestile si trsurile boierilor, n fund de tot, erau grajdurile,
n fata crora argatii plimbau alergnd caii domnesti acoperiti de valtrapuri cusute cu fir de aur.
De dou ori pe zi, povesteste Raicevich, muzicantii turci, meter-haneaua, vin si cnt sub fereastra
domnitorului; si autorul adaug: Doamnele grecoaice, cu toate c au gusturi alese, se duc s asculte,
multumite la gndul c brbatii lor se bucur de atta cinste."
Lagarde, care se mai afl nc la Bucuresti cu prilejul nmnrii scrisorilor de acreditare de ctre
consulul Frantei, Ledoulx, n 1813, ne zugrveste un tablou viu colorat despre acest talmes-balmes
oriental: Ceremonia, i scrie el prietenului su Griffith, mi s-a prut destul de interesant, deoarece
imit ntocmai primirea solilor la Poart." La ceasurile zece dimineata, un echipaj de parad cu sase cai,
trimis de domnitor, vine s-1 ia pe Ledoulx de acas. Consulul se urc nsotit de cancelar, n urm, vin
trsurile francezilor stabiliti la Bucuresti, n fata si n spatele cortegiului, detasamente de arnuti
clare22.
n curtea Palatului, snt ntmpinati de un adevrat huiet de muzic turceasc", fcut de cincizeci de
tobe mari, tot attea talgere, trei cimpoaie si sase fluiere, care cntau o muzic ndrcit. Cluziti de
ciohodari mbrcati n livrelele Curtii, am fost dusi n sala tronului, unde un brbat btrn (este vorba de
Caragea ..), asezat sub un baldachin de catifea cusut cu perle si cu fir de aur, nconjurat cu toat
pompa de care fusese n stare, mi-a dovedit c rolul de rege, pe care nu-1 juca dect de dou luni, nu
este nici greu, nici neplcut, n fata lui, se afla un jilt, pentru consul, si, de o parte si de alta, canapele
pentru noi. Consulul a rostit discursul obisnuit despre minunatele legturi dintre Franta si Sublima
Poart, precum si despre dragostea deosebit pe care suveranul lui o poart domnitorului. Lagarde scrie
mai departe:
Nu am auzit rspunsul lui Caragea, cci a bombnit ceva foarte ncet, n schimb a poruncit cu glas tare
s se aduc serbeturi si ca50
fele, pe care le-am nghitit n timp ce se vorbea despre evenimentele politice actuale, despre ciuma de
la Constantinopol, despre asprimea iernii; cnd n-a mai avut ce vorbi, am fost prezentat ca s mai spun
si eu ceva. Alteta sa mi-a fcut cinstea unui zmbet suav precum cea dinti pictur de rou si, dup
cteva cuvinte fr nsemntate si niste rspunsuri la ntrebri la fel de nensemnate, tot alaiul s-a dus la
doamna, unde au fost luate de la capt aceleasi comedii: o gsim nconjurat de fiicele ei si de cteva
doamne de la Curte, foarte frumusele; niste sclave frumoase ne-au adus dulceturi si par-fumuri, apoi
ne-am desftat cu sunetele ascutite ale unei flasnete, despre care Alteta sa spunea c nu se mai satur
ascultnd-o. Cnd minunea de minavet si-a isprvit cntecul, ne-am luat rmas bun si, cu chiu cu vai,
ne-am ntors la portile Palatului, mbrnciti, mpinsi, izbiti de tot felul de neisprviti, mbrcati n rosu,
n alb, n verde, cu barb sau fr, cu turban sau calpac pe cap, oameni care, neavnd nici o simbrie la
Curte n afar de aceste rare chilipiruri si de darurile primite de anul nou, se mbulzeau s capete ceva
din ceea ce trebuia s dea consulul nou-venit. Am vzut cum, tras n toate prtile, acesta era ct pe-aci
s fie fcut bucti; norocul lui c patru ciohodari voinici 1-au luat si, ct ai clipi, 1-au urcat n caleasca,
de unde a zvrlit ctiva pumni de rupii peste cersetorii aceia galonati, ns noi, oameni de rnd ai unei
mari natiuni, neavnd cinstea s fim mbrcati n haine pline de fireturi, ne-am pus viata n primejdie ca
s ajungem la trsuri."
Iasii, capitala Moldovei, mai la o parte de drumul cel mare pe care se fcea negotul ntre
Constantinopol si Europa Central, erau un oras mai putin ntins si mai putin populat dect Bucurestii.
Strinii ns, ndeobste, i gseau mai mult farmec, iar palatele domnesti fceau o bun impresie pn si
vizitatorilor occidentali. Chiar de prin 1762, printele iezuit Boskovic, gzduit, mpreun cu trimisul
Angliei, n palatul de var al domnitorului, l gsise frumos, spatios si bine mobilat. Mai era si un al
doilea palat, pentru femei; la ambele, se ajungea pe o scar monumental mpodobit cu sculpturi de
valoare". Palatul fusese construit preciza Boskovic, de vestitul Grigore Ghica, n mai multe
rnduri, de-a lungul veacului, domn al Moldovei si al Trii Romnesti; era un om tare iscusit, cu mare
faim prin tinuturile acestea"...
Un tnr diplomat rus (neamt de origine), Joseph Christian von Struve, care viziteaz Iasii n 1791, cu
prilejul tratativelor de pace
51
dintre Rusia si Turcia, este plcut impresionat de palatul domnesc: Cea mai frumoas cldire din oras
este palatul domnitorului Ipsi-lanti, n care a locuit printul Potemkin cnd a venit n orasul acesta." Mai
departe, evoc petrecerile date n cinstea trimisilor celor dou puteri: Sosirea acestor trimisi si
deschiderea convorbirilor n vederea ncheierii pcii au prilejuit o multime de serbri si de baluri n
palatul Ipsilanti [...]. Din odaia n care stteam eu, n apropiere de palat, nu mi-a fost greu s m uit pe
ndelete la bogtia vesmintelor de tot felul, att cele ale brbatilor, ct si cele aie femeilor poftiti la
aceste serbri. Luminile strlucitoare din ncperi, minunatele concerte ce au putut fi auzite acolo au
fost pentru mine tot ce vzusem eu mai frumos vreodat."
Dar, ca si la Bucuresti, palatul este nimicit de un incendiu. Alexandru Moruzi l reconstruieste, ntre
1803 si 1806, mrindu-1 si mobilndu-1 cu un lux nentrecut. Nu va locui niciodat n el: cu cteva zile
nainte de data inaugurrii, este mazilit de ctre Poart. Mazilirea lui (o dat cu cea a lui Constantin
Ipsilanti la Bucuresti) va sluji drept pretext rzboiului ruso-turc din 1806-1812. Potrivit unei note a lui
Lejeune, traductorul lui Raicevich, era vorba de o cldire mare, de crmid si de piatr, n stil
neoclasic occidental, cu o singur arip vzut din fat, cu parter si un singur cat. Atta doar c, dup
prerea sa, se fcuse prea mult pentru slile cele mari de ceremonii, ca si pentru cele menite
Cancelariei Trii", nct palatul nu avea dect saptezeci de ncperi, cnd ar fi putut avea peste o sut! La
rndul su, consulul britanic, Wilkinson, de obicei att de critic, scrie: Palatul domnitorului este
cldirea cea mai mare din tot orasul; de jur mprejur, snt grdini si curti; este mobilat ntr-un stil pe
jumtate oriental, pe jumtate european si este destul de mare ca s poat gzdui, fr nici o greutate,
peste o mie de insi." n sfrsit, un emigrant francez, contele de Moriolles, care cltoreste n Moldova,
n 1809, mpreun cu un mare senior polonez, gseste c locul este ncnttor, interiorul palatului mare
si impuntor, decoratia si mobilierul mrete: o adevrat locuint de suveran, elegant si modern".
Nu acelasi lucru se putea spune despre aduntura pestrit fcut n grab de Caragea, la Bucuresti, n
1813, dup ce Curtea Nou" fusese distrus de foc.
52
Cele cteva descrieri ale palatului domnesc din Bucuresti, pe care le avem de la sflrsitul epocii
fanariote, ne arat un interior rnduit si mobilat n ntregime dup moda turceasc". (De altminteri,
Bucurestii, mai aproape de Constantinopol dect Iasii, fuseser ntotdeauna un oras mai oriental dect
capitala moldoveneasc.) n afar de multimea covoarelor scumpe, nu vedeai acolo nimic cu adevrat
de soi. Iatacurile doamnelor nu erau la un loc cu cele ale brbatilor, n ncperile de primire, mai nici o
mobil europeneasc; divanuri late fls-a lungul peretilor, uneori pe dou sau trei laturi, banchete,
msute joase si, pretutindeni, covoare orientale. Cltorii apuseni se mir cel mai mult de faptul c nu
snt nicieri mese sau birouri de scris. Copistii, secretarii, chiar si boierii, folosesc niste climri fcute
de obicei din aram, cu un mner lung pe care l nfig la bru. Se scrie pe genunchi sau stnd pe vine ori
lungit pe divan, n 1806, a doua zi dup ce a sosit la Bucuresti, Doamna Reinhard i scria mamei sale:
M-am dus s vd odile n care aveam s locuim; mi s-au prut foarte goale: n afar de niste divanuri,
nu mai era nimic, si, spre marea mea mirare, nici mcar o oglind: sotul meu cerea struitor o mas de
scris; iar eu am vrut s stiu cum trebuie s stai cnd scrii scrisori. Domnul de Saint-Luce, aflat n slujba
noastr, m-a ncredintat c te obisnuiesti repede s scrii pe genunchi; numai cei ce slujesc domnitorului
si ngduie luxul unui portofel"...
Toti strinii se mir, de asemenea, vznd, att la domnitor, ct si la boieri, multimea de slugi, tar ca
vreuna s aib cine stie ce treab de fcut. Un document de pe vremea lui Alexandru Moruzi (a domnit
1793-1796 si 1799-1801) ne nftiseaz n amnuntime ceremonia de dimineat, cnd domnitorul se
trezeste din somn: cel dinti intr n odaia domnitorului marele serbegiu (serbegi-baso), demnitarul care
se ngrijeste de dulceturi, urmat de un al doilea serbegiu, care duce tava cu dulciuri: serbet de trandafiri
sau de visine etc.; dup aceea, vine marele cafegiu, urmat de un al doilea cafegiu, care duce pe o tav
de argint ceasca cu cafea; dup el, marele ciubucciu, urmat de un al doilea ciubucciu, care aduce
lulelele si narghilelele. Procesiunea este ncheiat de patru fete frumoase din suita Doamnei, fiecare
ducnd n mn un fel de ctuie plin cu jar peste care presar praf de chihlimbar... Aceast nmultire a
treburilor de fcut
53
(a celor mrunte, dar si a celor de seam, asa cum vom vedea), si inutilitatea celor mai multe dintre ele
trezesc numaidect comentariile cltorilor apuseni. Uitau c se afl n Orient, Cei mai multi habar naveau cum stau lucrurile n Seraiul de la Constantinopol...
Influenta oriental se vede ns cel mai tare n mbrcminte. Domnitorul poart pe cap un islic, cciul
nalt de samur, ceva mai larg spre vrf, cu fundul rotund sau aproape triunghiular, de culoare alb
(doar pentru domnitor, pentru boieri fiind mai totdeauna rosu). Peste cmasa subtire de mtase sau de
in, venea anteriul, o hain lung, cel mai adesea de satin cu flori, sau brodat ori cusut cu fir de argint,
cznd pn la glezne, si ncins cu un sal scump adus din India, nnodat de cteva ori dinainte. La bru,
hangerul, un pumnal lung btut cu nestemate. Peste anteriu, se purta o hain scurt de catifea brodat
cu at de mtase, cu sau fr gitane, cu mneci largi, fermeneaua, subtire vara, cptusit cu blan iarna.
In sfrsit, cnd iesea din cas, feregeaua sau mai somptuosul binis, o hain larg de postav, deschis n
fat, tivit cu samur de jur mprejur si, la mne-cile despicate, cptusit, iarna, de sus pn jos, cu blan,
n picioare, ghete usoare sau, cel mai adesea, papuci cu vrful ntors n sus, ncltati peste niste ciorapi
din pielea cea mai fin, mesi, de culoare galben, n care erau bgati, sau peste care erau legati, salvarii
sau ciacsrii, rosii si umflati.
Simpla enumerare a acestor termeni, toti de origine turceasc, este gritoare. La drept vorbind, n
mbrcmintea domnitorului si a boierilor, pe la 1800, doar ctiva termeni generici mai tin de vechiul
fond al limbii, de pild cmas, vesmnt, ncltminte etc. Aproape toti ceilalti termeni privitori la
mbrcminte si ar putea fi citati cu zecile vin din Orient.
mbrcmintea femeilor, la curte, nu se deosebeste prea mult de cea a brbatilor. Femeile poart si ele
pe dedesubt salvari (cel mai adesea, din catifea) si papuci. Pe deasupra, niste cmsi din mtase, foarte
decoltate, un anteriu prins n fat cu agrafe, un ilic din catifea brodat, tivit cu hermin sau samur; iar
cnd ieseau din cas, feregeaua sau binisul. Pe cap, atunci cnd nu aveau diademe sau o cl-draie de
panglici si giuvaieruri prinse cu iscusint, purtau, ndeobste, niste bonete care se asemnau destul de
mult cu heninul medieval.
Curtea domnitorilor munteni sau moldoveni n-a avut ntotdeauna nftisarea aceasta oriental. Acel
voievod din neamul Basarabilor
54
(sau vreo rad?), gsit ntr-un mormnt n Biserica Domneasc de la Curtea de Arges, din veacul al
XlV-lea, uluitor de bine pstrat, este mbrcat cu vesminte precum cele occidentale, adic, foarte
probabil, imitate dup curtea angevin din Ungaria. Mult vreme, tinuta domnitorilor si a boierilor se
inspir din costumul marilor dregtori unguri sau polonezi cu unele elemente bizantine n hainele de
ceremonie, anuntnd de pe atunci moda turceasc (deoarece nu trebuie uitat tot ce, n mbrcminte, n
art si n buctrie, turcii au luat de la Bizant).
Dar, pe msur ce stpnirea turceasc se face tot mai simtit n Principate, este din ce n ce mai
primejdios s doresti s imiti Occidentul. Atunci cnd Grigore I Ghica, reintrat n gratiile sultanului, se
ntoarce din exil, n 1672, si-si aduce nevasta de la Venetia, aceasta se grbeste s renunte la hainele ei
occidentale. Ceva mai trziu, pe la nceputul secolului al XVIII-lea, se pare c nu este prudent, chiar
dac esti rezident strin, s umbli mbrcat europeneste": turcii, care supravegheaz cu grij purtarea
domnitorilor romni, vd cu ochi ri pn si hainele celor ctiva occidentali care se nvrtesc n jurul
domnitorului: medici, preceptori, secretari-tl-maci. Antonio Mria del Chiaro, un florentin care a fost
secretarul lui Constantin Brncoveanu, povesteste c strinul chemat n Principate primeste, la Pasti,
postav si mtase ca s se mbrace dup moda trii si s fie la adpost de privirile pline de ur ale
turcilor, care sosesc zilnic pe aici si care nu vd cu ochi buni vesmintele si porturile ce snt altfel dect
ale lor".
In 1742, pictorul elvetian Liotard, venind s stea mai mult timp la Iasi, si las barb si mustti si poart
caftan si islic de blan.
Mai mult dect att: dac dm crezare unei traditii orale, din porunca Portii, frescele ce mpodobeau
turnul Coltei din Bucuresti ar fi fost rzuite, ntruct reprezentau soldati n uniforme suedeze! (Turnul
acesta de pnd fusese ridicat la nceputul secolului al XVIII-lea prin grija marelui sptar Mihai
Cantacuzino si cu sprijinul ctorva boieri, printre care si un Coltea, lupttori n ostile lui Carol XII.)
Asa stnd lucrurile, de vreme ce la Curte, n jurul Domnitorului, toat lumea, boieri, secretari, paji,
strjeri arnuti, ceausi, ciohodari, slujnice roabe se mbrac turceste", s nu ne mirm dac viermuiala
aceasta oriental aminteste cltorului occidental replica, n
55
mic, a Seraiului din Constantinopol. Iar dac, mult mai trziu, prin anii 1830, cnd vesmintele orientale
nu mai snt purtate dect de cei rmasi credinciosi vechilor obiceiuri", un Raoul Perrin va socoti c
acest costum este bogat si mret", altii, printre care si britanicul Thornton, n 1807, nu vd n aceste
obiceiuri dect partea lor ciudat si caraghioas. Privitorul european, scrie el, ar trebui s fie de o mare
nepsare dac, uitndu-se la aceast Curte, n-ar simti ceea ce te face s simti amestecul caraghios dintre
grotescul ceremoniei si vulgaritatea purttorilor; dintre ceea ce te ngretoseaz n linguseal si ceea ce
este vrednic de dispret n mndria desart, vrednic de ur n prostia suprtoare"...
Romnii ddeau domnitorului lor titlul de domn sau voievod, unul din origine latin (dominus), cellalt
de origine slav (yoievo-da), cpetenie de osti termen ntlnit pn astzi la polonezi si la srbi pentru
a desemna comandanti militari sau guvernatori de provincie. Strinii, lundu-se dup rusi, au dat
adesea, ncepnd cu secolul al XVIII-lea, domnitorilor Trii Romnesti si ai Moldovei titlul de
hospodar. Termenul, sub forma gospodar, figurase n Evul Mediu n titlul slavonesc dat domnitorilor
Moldovei si Munteniei n expresia pleonastic voievoda gospodar"; ns niciodat nu a intrat n
limbajul curent, unde gospodar nseamn, cum se stie, un tran stpn pe gospodria lui, uneori n sens
laudativ: un bun gospodar. Cu toate acestea, Curtea austriac si cea ruseasc, pesemne n amintirea
vremurilor cnd aceste tri erau independente, catadicseau, cnd se adresau hospodarului, s-i zic print
si altet serenissim. D'Hau-terive, n notele sale, este nemultumit dac un suveran strin nu face
aceast politete: Ne-am nteles s le spunem Altet Serenissim hospodarilor din cele dou provincii.
[...] Sublima Poart le zice: judectori ai pricinilor, lumini strlucitoare printre cei ce urmeaz credinta
n Isus, nalti si puternici crmuitori ai regatelor Moldovei si Trii Romnesti." O scrisoare de la marele
vizir, scris n acesti termeni pomposi din cale-afar, a sosit chiar n ziua cnd i se adusese domnitorului
o scrisoare trimis de regele Prusiei, care o scrisese n stilul folosit de el fat de propriii consuli:
Domnule Print al Moldovei, v felicit etc. ... si nu voi pierde nici un prilej de a v dovedi bunvointa
mea." Adevrul este c, desi un hospodar al Moldovei plteste tribut la Poart si nu domneste o
vesnicie n provincia lui, atta vreme ct domneste, este totusi suveran, iar bunvointa regelui Prusiei i
ajut la fel de mult ca si cea a regelui
56
Chinei. Regele Prusiei ar face mult mai bine s dea cmsi consulilor si, care i le cer, dect s-si
druiasc bunvointa unor printi care nu-i cer nimic si care au dreptul s-1 pun s plteasc taxe
vamale de cinci sau trei la sut, dup cum le va fi bunvointa fat de slujitorii si consulii lui." Este
limpede c d'Hauterive nu-1 avea la suflet pe regele Prusiei. (De fapt, Prusia, n acel moment, nu avea
la Iasi un consul, ci un simplu functionar, despre care internun-tiul, baronul von Herbert-Rathkeal,
vorbeste ca despre un ncurc-lume si un betiv; d'Hauterive l gsise, n schimb, la Iasi pe un anume
maior von Seidlitz care, n fiecare an, cumpra, pentru remonta cavaleriei prusace, sase sau sapte mii de
cai, cstignd, scrie el, la fiecare cal, cte doi ducati".)
Spusele lui d'Hauterive despre puterea domnitorului snt ntrite att de documentele interne, ct si de
povestirile strinilor. Desi Poarta nclina, ncepnd cu secolul al XVIII-lea, s-i socoteasc pe
domnitorii Moldovei si ai Trii Romnesti ca pe niste simpli guvernatori de provincie, ea nu s-a atins
de legile si obiceiurile locului si nu a stirbit puterea absolut a domnitorului, putere ce mergea pn la
dreptul de viat si de moarte asupra supusilor si. De fapt, desi turcul apsa tara din punct de vedere
economic si, n cele din urm, el numea domnitorii, le lsa totusi acestora toate atributele suveranittii,
n afar de acela de a declara rzboi si de a bate moned. Un foarte bun observator, generalul de Bawr
(german care slujise n armata rus n timpul rzboiului ruso-turc din 1768-1774)23, era de prere c:
toate acestea i deosebesc pe printii din trile romne de altii, viziri si pasi, care nu se bucur de
asemenea drepturi". Consulul Austriei, Raicevich, struie si el asupra atotputerniciei domnitorilor: cu
toate c n Tara Romneasc si Moldova despotul are o situatie nesigur; c, foarte adesea, este vorba
de cineva care nu se trage din neam mare si care nu are nici un har, nltat numai datorit uneltirilor
grecilor, banilor si ocrotirii Portii Otomane, si pe care un alt intrigant l poate pierde zvrlindu-1 n
nimicnicia de unde a venit; nu se afl totusi o crmuire mai despotic dect cea a acestor doi domnitori.
Despotul acesta se nftiseaz supusilor, care au nenorocirea s triasc sub un astfel de jug, cu atta
semetie, nct boierii, cnd se duc la el, tremur si se poart cum nu se poate mai slugarnic. I-am vzut
pe multi dintre ei deschiznd usa, pentru a intra la audienta mult rvnit, fcndu-si cruce si rugndu-se
la Dumnezeu s-i ocroteasc. Numai ctorva boieri, dintre cei mai de seam, le este ngduit s-i srute
mna; de obicei, i se srut piciorul sau pul57
pana hainei. Domnitorii pot face ce vor cu averea si cu viata supusilor." Iar mai departe: ntr-un cuvnt,
domnitorii exercit autoritatea suprem si, fat de supusi, se nftiseaz cu toat mretia si strlucirea
unui suveran."
Orict de absolut pare puterea aceasta, ea are totusi limite, prima dintre ele fiind puterea de fapt a
marilor boieri. Boierii tremur n fata domnitorului? Da, dar si domnitorul, la rndul su, se teme de
boieri. Si d'Hauterive remarc aceasta: Am ntlnit oameni care cptaser dreptul s exercite o putere
fr margini, dar care tremurau la gndul de a nu fi pe placul supusilor lor." Si n alt parte: Se pare,
ce-i drept, c o autoritate absolut n-ar fi trebuit s se mpace att de mult vreme cu niste privilegii
absolute, care aveau s-o ngrdeasc tocmai n esenta ei; s nu uitm ns c, n feudalitatea
moldoveneasc, cele dou puteri ce decurg din alctuirea ei de nceput nu se exercit asupra aceluiasi
obiect; boierii au primit de la ea o putere aproape absolut asupra bunurilor, iar domnitorii asupra
persoanei supusilor. Unii au pmntul, ceilalti viata oamenilor, si, din mprtirea celor dou jurisdictii
extreme, acestea, ca s zicem asa, au pierdut, n principiu, dreptul de a se domoli una prin cealalt si
amndou au scpat din frul legii". Orict de subtil ar fi aceast distinctie, nu aici se afl adevrata
explicatie. Pe de o parte, nu este exact s se spun c boierii aveau o putere aproape absolut asupra
bunurilor". Exista, asa cum vom vedea examinnd lucrurile de aproape, un adevrat partaj al dreptului
de proprietate ntre mosier si tranul dijmas. De altfel, la noi, pn la introducerea unei legislatii de
inspiratie occidental, Domnitorul pstrase un fel de ius eminens asupra tuturor mosiilor si, dac era
cazul, tinea seama de el mai ales cnd era vorba de o trdare, asa-zisa hainie". Asadar, domnitorul
se teme de boieri din dou motive: mai nti, fiindc, n orice clip, prin uneltirile lor pe lng Poart, l
pot duce la pierzanie; apoi, fiindc, fr ei, domnitorul nu poate crmui. Degeaba si aduce el de la
Constantinopol clientela si neamurile, degeaba le d dregtorii si tot felul de venituri: fr boierii
pmnteni, el nu poate nici s mpart dreptatea, nici s administreze provinciile, nici, mai cu seam
mai cu seam! , s strng drile.
Domnitorul crmuia, prin traditie, cu ajutorul unui sfat domnesc (de notat alturarea unui cuvnt latinesc
de unul slav, sfat, n romna veche sveat, avnd aceeasi etimologie cu sovietl)
58
Sfatul era alctuit dintr-un mic numr de nalti demnitari, mari dregtori; cei mai multi dintre ei aveau
un departament ministerial, ns unii nu fceau parte dect din sfat astzi am spune: ministri fr
portofoliu. Rangurile lor se trgeau uneori din Bizant: logoft (cancelar), sptar (cel ce poart sabia
domnitorului la festivitti) si chiar, trecnd prin Bizant, de la Roma, de pild vistier (din latinescul
vestiarius), sau comis (comes), luate ns, cel mai adesea, printr-un intermediar slav. Dregtoria cea mai
nalt, cea de mare ban al Cra-iovei, era de origine ungureasc (unde venea, probabil, din avar prin
intermediar croat), banii de Severin, Bosnia si Croatia fiind un fel de viceregi n tinuturi de granit ale
Ungariei. Hatman sau hetman, cpetenia ostilor n Moldova, era de origine polono-ucrainean
(deformare a cuvntului german Hauptmanri); tot din german, prin maghiar, prclab (Burggraf),
guvernatorul unei fortrete de la granit; n sfrsit, din turceste, aga, un soi de prefect de politie.
Atunci cnd sfatul se aduna pentru a mprti dreptatea, n prezenta domnitorului, el lua numele de
divan.
La nceputul secolului al XlX-lea, sfatul domnesc nu mai numr dect doisprezece membri, toti boieri
de primul rang, boieri divaniti sau divanisti boieri din divan; toti ceilalti demnitari traditionali au
fost coborti la un rang secundar, cu toate c titlul lor purta n fat mare", ca s-i deosebeasc de
boierii care-1 primiser de la domnitor ca simplu titlu nobiliar asa era clucerul, cel ce rspundea de
aprovizionarea Curtii; stolnicul (cel ce tia carnea la masa Domnului), rspunztor de mesele
domnitorului; paharnicul, armasul, cpetenia artileriei si mai marele peste temnite, comisul sau marele
scutier, serdarul, n Moldova comandantul cavaleriei, n Tara Romneasc comandantul jandarmeriei
clare etc.
Membrii sfatului domnesc erau, n Tara Romneasc, n ordine: marele ban al Craiovei, pe vremuri
guvernator al Olteniei. Adevrati viceregi, marii bani s-au tras, mult vreme, din neamuri nrudite cu
Basarabii, si, n provincia lor, se bucurau de o cvasineatrnare, cci aveau sfat (divan) separat si dreptul
de a osndi la moarte. Totusi, din 1761, cnd a avut loc o reform a lui Constantin Mavrocordat, marele
ban nu mai sttea la Craiova, ci era reprezentat de un caimacam sau loctiitor. (Se spunea c msura
fusese luat ca s-1 fereasc pe ban de cererile necontenite si tot mai mari ale pasei din
59
Vidin, care credea c are dreptul s fac, oricnd si sub amenintare, rechizitii si s ridice dri din
Oltenia, pe deasupra celor, att de apstoare, pe care Tara Romneasc le vrsa Portii.) In vremea care
ne intereseaz pe noi, marele ban nu este, asadar, dect cel din-ti din marii dregtori ai trii, care se afl
n fruntea sfatului cnd domnitorul este de fat. n ciuda deselor schimbri, marele ban este luat dintr-un
numr mic de familii (printre care Ghica, Brncoveanu, Vcrescu, Filipescu, Kretzulescu), rangul lor
fiind tinut la mare pret.
Dup marele ban, venea marele vornic, un fel de ministru de interne si de judector peste toat tara, n
Muntenia, n afara jurisdictiei marelui ban.
Din 1716, erau doi vornici (ceea ce, n Moldova, existase dintotdea-una), vornicul de Tara de Sus si
vornicul de Tara de Jos, cel dinti avnd n grij cele sase judete dinspre apus, cel de-al doilea, cele sase
judete din rsrit, n Moldova, Tara de Sus cuprindea jumtatea de la miaznoapte a tinutului, Tara de
Jos, jumtatea de la miazzi. Dup vornic, venea marele logoft, seful cancelariei, care ntocmea actele
domnesti si punea pe ele pecetile statului. Si aici, reforma lui Constantin Mavrocordat a introdus
dualitatea: pe viitor, avea s fie un logoft al Trii de Sus si un logoft al Trii de Jos.
Mai recent, cci fusese creat de Alexandru Ipsilanti pe la 1780, este vornicul de cutie, care are n grij
cutia", lada cu banii meniti a fi dati ca ajutor vduvelor, orfanilor, oamenilor de valoare aflati la
ananghie; banii veneau din darurile gratuite" fcute de Mitropolie, de episcopi, de preoti si de boierii
de curnd ajunsi n slujbe. Tot o creatie a lui Alexandru Ipsilanti, nc si mai recent (1796-1797),
logoftul de obiceiuri, nsrcinat cu ntocmirea si scrierea tuturor regulilor ce tin de dreptul cutumiar,
att bisericesc, ct si laic.
Dup el, marele sptar, altdat comandant al ostirilor, care, de cnd armata national a fost desfiintat,
nu mai are n subordine dect o mn de mercenari, de arnuti si de jandarmi pentru pstrarea ordinii.
Venea apoi marele vistiernic sau trezorier, al crui rang protocolar nu avea nimic de-a face cu
nsemntatea lui real (nu lua parte nici mcar la judectile din Divan).
n sfrsit, dup un hatman de divan, titlu mprumutat de la moldoveni, corespunznd ns rolului ceva
mai modest de procuror n
60
Divanul domnesc, si un vornic de politie (gr. polis, oras), nsrcinat cu strnsul drilor de la strini,
venea marele postelnic, care, desi era ultimul n ierarhie, juca de fapt un rol de prim-plan. Ales dintre
rudele sau persoanele apropiate domnitorului (sub regimul fanariot, ntotdeauna un grec), postelnicul,
stnd n picioare lng domnitor n timpul audientelor, era un fel de ministru cu relatiile externe, un sef
de protocol si totodat mijlocitorul dintre domnitor si ceilalti ministri, nsemnul dregtoriei lui era un
baston lung de argint, cu o mciulie mare, tot de argint,
n Moldova, unde nu exist ban (titlul exist, ns el desemneaz un boier de rang inferior si fr
-functie definit), rangul cel mai nalt este cel de logoft, care conduce sfatul n lipsa domnitorului.
Ceilalti dregtori snt, n general, aceiasi ca si n Tara Romneasc, at-ta doar c hatmanul este ntradevr cpetenia ostilor, sau a ceea ce mai rmsese din ele, n vreme ce sptarul este un boier de un
rang mult mai mrunt si fr functie real.
(De la micul grup alctuit de ctre primii cinci dregtori ai Moldovei marele logoft, marele vornic,
marele hatman, vistiernic si postelnic ar veni termenul protipendad, din gr. primii cinci".)
Boierii urcau, cu timpul, treptele ierarhiei, n secolul al XVIII-lea, cursus honorum, n Moldova, l
ducea pe tnrul boier, ntr-o perioad de douzeci de ani, de la anumite slujbe nensemnate, ca al doilea
sau al treilea secretar (logoft), paharnic, stolnic etc., pn la naltele dregtorii de hatman, vornic si
mare logoft. La aceeasi vreme, n Tara Romneasc, un model de naintare n slujb ar fi fost
urmtorul: comis, stolnic, logoft, vornic si, n mod exceptional, mare ban. Totul, binenteles, uneori cu
ntreruperi datorate arbitrarului domnitorilor sau dusmniei lor mrturisite.
ns, la sfrsitul epocii fanariote, anumite nalte dregtorii snt tot mai mult apanajul rudelor sau al
clientilor" domnitorului, adusi direct de la Constantinopol.
Asa cum domnitorul si cumpr tronul pltind bani grei, negotul cu dregtoriile este generalizat si el,
de la vrful pn la baza piramidei administrative si chiar, dup cum vom vedea, si n ierarhia
bisericeasc. Boierii si cumpr dregtoria de la domnitor si, <a rndul lor, vnd dregtoriile de slujbasi
sau de prefecti (isprav61
nici). Dar, spre deosebire de Franta, de pild, unde, sub Vechiul Regim, negotul cu dregtoriile dusese
la mostenirea unora din ele prin urmare, la stabilitatea si independenta lor , negotul acesta, n
vremea fanariotilor, la noi, dusese instabilitatea la culme o adevrat instabilitate institutional!
Pentru a satisface un numr ct mai mare de cereri si a umple vistieria Domnitorului, sistemul" impune
ca dregtorii, naltii slujbasi, ispravnicii si administratorii s nu stea n functie dect un an. Apoi,
asteapt, sau mai curnd pn-desc un nou prilej.
Strinii descoper acest sistem cu nedumerire. S-1 ascultm tot pe Langeron (sntem n timpul
rzboiului ruso-turc din 18061812):
Nici o descriere nu se poate apropia de adevr cnd este vorba s-i nftiseze pe slujbasii din Tara
Romneasc. Nemsurata lor imoralitate, ticlosia acesta este cuvntul potrivit ndurereaz si
umple omenirea de sil.
Mai nruriti (dect boierii moldoveni n.n.) de ctre grecii din Fanar, cci un mare numr se afl
stabiliti la Bucuresti, multi boieri din Tara Romneasc au josnicia acestora, lcomia lor, cruzimea lor
si totodat credinta pe care o au ei fat de turci (vom vedea mai departe cum trebuie s judecm aceast
idee fix a lui Langeron n.n.).
Cuvintele ordine, dreptate, cinste, onoare snt adesea uitate n Tara Romneasc. Aici, toate slujbele se
cumpr, adic se plteste dreptul de a svrsi orice crim fr a fi pedepsit. Fiecare slujb, n scurt
timp, l mbogteste pe cel care o cumpr, dar, dup un an, trebuie s-o prseasc sau s-o lase altuia
cci nc un abuz al acestei cumplite crmuiri este ca un slujbas s nu stea niciodat mai mult de un an
ntr-o slujb, o 13513t1915n ricare ar fi ea; arunci vine la Bucuresti, unde se ded unui lux nenfrnat si
de prost gust, risipeste la iuteal rodul jafurilor sale si, dup doi ani de stat degeaba, mai cumpr o
slujb, se mbogteste din nou de pe urma ei, ca s vin iar n capital si s triasc tot pe picior mare.
Acesta este cercul vicios al boierilor din Tara Romneasc.
Przile, furturile, cruzimea slujbasilor munteni nu snt o tain pentru nimeni si nici mcar ei nu caut s
le acopere n vreun fel: cumprarea proceselor, confiscarea grnelor nu snt dect mijloace oarecare,
folosite mereu, dar de mic nsemntate. Exist altele, mult mai bune, care nu snt niciodat uitate.
Tara este mprtit n judete, fiecare judet fiind crmuit de un administrator, numit, ca si n Rusia,
ispravnic. Aceste dregtorii au
62
preturi, mai mari sau mai mici, dup veniturile pe care le pot aduce boierilor care le cumpr de la
membrii Divanului. Ispravnicii acestia snt adevrati despoti n jurisdictiile lor si nu se tem c li se va
cere socoteala, cci aceasta nu se ntmpl niciodat, sau c vor fi pedepsiti, cci nici aceasta nu se
ntmpl, deoarece superiorii pot fi cumprati. Iau, fr rusine si chiar fr s se fereasc, de la fiecare
tran, grnele, vitele, banii. Fiecare familie trebuie s plteasc la Divan o dajdie oarecare: ispravnicul o
face de dou ori, de patru, de zece ori mai mare si mparte suma cu membrii Divanului. Dac tranul se
ncumet s se opun sau s se plng de aceste jecmneli, este ntemnitat, ruinat, btut si schingiuit n
asa fel nct, adesea, moare n chinuri, sau, cnd clii snt si mai cruzi, omul se uit cum i snt
schingiuiti nevasta si copiii. Dar despre grozviile acestea a mai fost vorba.
Cel mai nensemnat loc de ispravnic aduce 7-8 000 de ducati pe an.
Seful politiei din Bucuresti se numeste aga. Uneori, el este cel ce-i ocroteste pe hoti, cel care ascunde
prada, iar treburile acestea cinstite i aduc vreo 15-20 000 de ducati pe an.
Sptarul tine o armat de arnuti ca s urmreasc si s prind tl-harii ce misun pe drumuri si n
pduri: dar tocmai arnutii snt cei ce fur si ucid, iar cstigul l mpart adesea cu sptarul. Dac
treburile merg bine, acesta poate cstiga 15 000 de ducati ntr-un an.
Judectorii sau logofetii deschid procese, civile sau penale, sau scornesc cine stie ce frdelege pe
socoteala oamenilor bogati ca s-i despoaie de avutul lor..."
Este greu s mai adugm ceva la acest rechizitoriu. S ne ncumetm totusi s spunem c anii de
rzboi si de nesigurant acceleraser mult un proces de descompunere, aflat oricum n faz naintat
dar si c un comandant al trupelor de ocupatie nu are cum s fie un observator cu totul neprtinitor. De
altfel, spune el mai departe, ticlosia locuitorilor as pune-o nu att pe seama propriilor lor porniri, ct pe
seama crmuirii lacome, asupritoare si slbatice, sub care gem Moldova si Tara Romneasc. Poate c
boierii snt mai curnd de plns dect de osndit. Sub o alt crmuire dect acest nesbuit si crunt
despotism turcesc, ei ar fi cu totul altfel dect ceea ce snt acum. n general, au multa minte si se pricep
la afaceri; snt de treab, blnzi, chiar prea sfiosi, ceea ce trebuie pus tot pe seama spaimei strnite de
sabia turceasc pe care o simt tot timpul atrnat deasupra capului lor. Dac ar avea alte pilde dect cele
pe care le au
63
necontenit, dac ar fi mai nvtati si mai civilizati, ar ajunge foarte repede la ceea ce snt celelalte
neamuri si poate chiar mai departe dect multe dintre ele; ns, atta vreme ct vor fi sclavii unui neam
de monstri nestiutori si fanatici, vor rmne pururea ceea ce snt acum." Cumprarea si vnzarea
dregtoriilor cptau un caracter aproape legal. La mijlocul secolului al XVIII-lea, Constantin
Mavrocordat ncercase s instaureze salarizarea tuturor slujbelor. Rezultatul nu s-a lsat asteptat:
slujbasii au ncasat, curnd, att salariul, ct si asa-nu-mitul havaiet", adic tot soiul de plocoane si
bacsisuri.
Un autor din epoc, Dionisie Fotino24, arat, cu toat nevinovtia, veniturile obisnuite ale marilor
dregtori, precum si pretul la care se vindea o prefectur oarecare din regiunea de munte (ytsie de
plai): cea din Dmbovita, 4 000 de lei, cea din Ialomita, 3 000 de lei, cea din Nucsoara, 4 000 de lei, cea
din Cineni, 14 000 (Cinenii erau un post de vam foarte important ctre Transilvania si Austria!)... n
total, vornicul din Tara de Sus aduna (spune Fotino) 53 500 de lei pe an, iar cel din Tara de Jos 63 000
de lei si, pe deasupra, 500 de lei pe lun.
Cele dou Principate erau mprtite n judete, un termen care, n limba romn veche, nsemna judecat
si totodat jurisdictia unui jude. Un fapt vrednic de retinut: judetele si-au pstrat numele si, cu foarte
putine exceptii, limitele pe care le-au avut n Evul Mediu.
n Muntenia erau saptesprezece (dintre care cinci n Oltenia sau, pentru strini, Mica Muntenie); n
Moldova, dup pierderea Bucovinei n 1775 si a Basarabiei n 1812, saisprezece de mai mic
ntindere. La rndul lor, judetele erau mprtite n subprefecturi, numite, la cmpie, plas, iar la munte,
plai.
n vremea de care ne ocupm, sistemul dualist a fost extins si n judete: vor fi, pe viitor, doi ispravnici
(prefecti) n fiecare judet, fapt ce, n ultima parte a regimului fanariot, ngduise domnitorului s
dubleze numerosi ispravnici bstinasi cu greci credinciosi lui.
Ispravnicii cumulau functiile administrative, fiscale si judiciare. Alexandru Ipsilanti ncepuse, n 1775,
o reform judiciar, nfiintnd la Bucuresti patru nalte instante (sau departamente), din care unul pentru
faptele penale (numit, ntr-un jargon jumtate grecesc, jum64
tate frantuzesc departamentul de cremenalion"!), celelalte trei pentru treburile civile si comerciale,
nfiintase, de asemenea, tribunale civile n judete, ns rezistenta pasiv a ispravnicilor a fost, de bun
seam, mai puternic, de vreme ce, patruzeci de ani mai trziu, se constat c ispravnicii au mai departe
controlul asupra tuturor proceselor. Lucru foarte lesne de nteles! ncasarea amenzilor este una din
principalele lor surse de venit. Drept care, plou cu amenzi pn ce mpricinatii nu mai au de nici unele!
Exist posibilitatea de a face apel la Divanul domnitorului, sau chiar la acela al marelui ban al Craiovei,
ori, pentru pricinile bisericesti, la judecata Mitropoliei. Domnitorul trecea, de obicei, o parte din
ndatoririle sale judectoresti asupra Divanului, n timp ce, la Bucuresti, functionau sase tribunale
specializate, iar unii nalti dregtori aveau o competent judiciar proprie: marele vornic, de pild, care
avea dreptul s judece orice proces civil sau penal, n afar de cele ce puteau aduce pedeapsa cu
moartea; marele vistiernic judeca pricinile nscute din strngerea drilor, precum si pricinile dintre
negustorii bstinasi; marele armas era nsrcinat cu ntemnitarea si cercetarea celor ce se fceau
vinovati de ceva si avea datoria s se ngrijeasc de executarea pedepselor, ns, de cteva ori pe sptmn, domnitorul se afla el nsusi la Divan si, mpotriva hotrrilor lui, nu se mai putea face nimic.
n procesele penale, pe lng nchisoare, cel mai adesea se aplicau pedepse corporale, de pild
falanga", adic un numr oarecare de lovituri cu nuielele la tlpi (de la gr. flangas, brn mare de care
era atmat cel pedepsit). Tierea minii putea fi ntlnit la recidivisti ca n dreptul musulman , iar
schingiuirea n timpul anchetei era o practic obisnuit. Cu toate acestea, pedeapsa cu moartea, n
veacul al XVIII-lea, era rareori aplicat fapt remarcat, cu oarecare mirare, de toti observatorii
strini. Raicevich scrie: Pedeapsa cu moartea a fost aproape cu totul desfiintat de domnitorii din
ultimul timp; se cade s li se aduc lauda de a fi fost, ndeobste, omenosi, de a se fi ngrozit n fata
cruzimilor, cu deosebire domnitorul Ipsilanti, care si-a dat silinta s-i fac fericiti pe cei din Tara
Romneasc. Atunci cnd pedeapsa cu moartea trebuie, potrivit mprejurrilor si gravittii faptei, s fie
cu orice pret isclit de domnitor, armasul vine de trei ori, la oarecare intervale, s-1 ntrebe dac
struie n hotrrea de a vrsa snge omenesc. Dac si a treia oar domnitorul ncuviin65
l
teaz, vinovatul este dus ndat la locul executiei, spnzurtoarea, de obicei. Lucrul acesta mi s-a prut
foarte ludabil si pilda ar trebui urmat chiar si de trile cele mai civilizate, unde viata cuiva tine de
vointa unui singur om sau de a unui mic numr de oameni. Am vzut, spre marea mea bucurie, c
rareori se svrsesc fapte din cele foarte grave. Rufctorii snt mai totdeauna tigani, care fur vitele
sau ucid la drumul mare"... (Cnd vom vedea care era soarta tiganilor, nu ne vom mira c svrseau
astfel de fapte.) Pedeapsa cu moartea era cel mai adesea nlocuit cu munca silnic n minele de sare
din Carpati ceea ce, avnd n vedere conditiile de acolo, era un fel de moarte lent... Dar se putea
totusi spera.
Mostenire bizantin, ideea c puterea judectoreasc a domnitorului ar fi de origine teocratic nu
dispruse niciodat cu des-vrsire, si-i conferea acestuia, chiar si n vremurile cele mai negre ale
regimului fanariot, un fel de harism. De altminteri, formula diplomatic a hrisoavelor domnesti a
inclus ntotdeauna formula X..., prin mila lui Dumnezeu, domn al Trii Romnesti (sau al Moldovei)",
chiar dac mai trziu s-a adugat la aceasta: si prin vointa mpratului (sultanul!)".
Am vzut mai nainte limitele reale ale absolutismului politic al domnitorului. Puterea sa juridic este si
ea mrginit de obiceiul p-mntului, de legmintele anterioare (mai ales dac snt pecetluite de
Biseric, fiind nsotite de cele mai cumplite blesteme de cumva aveau s fie nclcate), si de privilegiile
consacrate ale Bisericii si ale boierilor, crora domnitorii rareori li se mpotrivesc fcnd-o pe
propria lor piele! Si mai este ceva: o institutie medieval, care mai dinuie nc si al crei rol, pn de
curnd, nu fusese socotit la adevrata lui valoare25: Adunarea Strilor, nrudit cu institutiile
asemntoare din lumea occidental, de pild Strile Generale din Franta.
Adunarea era convocat de domnitor ca s delibereze asupra vreunei chestiuni grave care cerea, ca s
folosim o expresie modern, un consens national, asa cum a fost desfiintarea serbiei sub Constantin
Mavrocordat... Alctuirea ei nu era totdeauna aceeasi, dar, ntotdeauna, intrau n ea boierii cei mari,
mitropolitul si episcopii, reprezentantii mnstirilor, uneori si ctiva boieri din cei mici, negustori
66
mrunti si mestesugari, precum si curteni" (literal: oameni de Curte, n general, oameni narmati si
care reprezentau, chipurile, poporul"). Iat deci c domnitorii moldovalahi, n ciuda impresiei pe care
o las c ar avea puterea absolut, snt si ei, ca si cei mai multi dintre suveranii din Europa, tinuti n fru
de o ntreag retea de obiceiuri, de institutii si de puteri statornicite.
ns, asa cum am spus mai nainte, problema cea mai important era, pentru domnitor, strngerea
drilor; ca s plteasc tributul ctre Poart, ca s-si tin Curtea si administratia si ca s-si recapete
de se poate, cu dobnd! investitia" fcut cu prilejul cumprrii" Principatului.
Dar, mai nti, cine pltea dri?
Nu exist statistici vrednice de acest nume privitoare la populatia provinciilor romnesti Moldova si
Tara Romneasc nainte de anii 1830. Pentru perioadele anterioare, sntem siliti s ne ncredem n
aprecierile observatorilor strini si n cifrele pe care, spun ei, le-au cules de la sursele locale autorizate.
Langeron scrie (pe la 1809): Se spune c, n Valahia si n Moldova, snt 1700 000 de locuitori. Mi se
pare c numrul este prea mare, dar nu pot spune care este cel adevrat. Se socoteste c ultimele dou
rzboaie ar fi sczut populatia cu 200 000 de insi. Oricum, ea este prea mic pentru ntinderea trii, si
mult pmnt rmne nelucrat."
Peste ctiva ani, consulul britanic W. Wilkinson d totusi aceleasi cifre: un milion pentru Muntenia, 500
000 pentru Moldova (amputat, ntre timp, de Basarabia, care numra peste 200 000 de locuitori). Ct
despre faptul c populatia este rar, toti cltorii o constat si o deplng. Iat ce spunea, nc din 1778,
generalul de Bawr n ale sale Memoires historiques et geographiques sur la Valachie:
Este dureros s vezi c o tar att de frumoas, cu un pmnt att de roditor, cu un cer att de strlucitor
si cu niste oameni att de buni este att de putin populat; snt ncredintat c, aici, ar putea tri de cinci
sau sase ori mai multi locuitori dect are tara acum, si ceea ce este si mai ru este c populatia scade,
mai ales de vreo trei67
zeci-patruzeci de ani ncoace. Ar putea fi date cteva motive. Cr-muirea prea aspr a turcilor; drile cu
care domnitorul este silit s mpovreze tara pentru a fi n stare s plteasc tributul anual si s-si
cumpere prieteni la curtea sultanului; felul cumplit n care se percep drile; necazurile boierilor care,
pentru dispretul si trufia ndurate de la turci, se rzbun pe supusi; rzboaiele n care Poarta a intrat de
attea ori si ale cror urmri Valahia le-a simtit att de bine, fiind adesea teatrul lor; nemaiauzita
slbticie si cruzime a trupelor ce strbat tara, care nesocotesc rnduielile locului, clcnd n picioare
legile, credinta si omenia, pe care niciodat nu le-au cunoscut ct de ct; si chiar si ciuma pe care, de
obicei, o aduc dup ei. O sumedenie de nenorociri nimicitoare, din care una singur ar fi de-ajuns ca s
pustiasc tara cea mai nfloritoare, ajut, fiecare dup puterea ei, la scderea populatiei, zi de zi,
alungndu-i pe locuitori"...
n alt parte, de Bawr pretinde c, n anii 1740, sub domnia lui Constantin Mavrocordat, cel care
desfiintase serbia, populatia Munteniei ar fi sczut cu peste trei sferturi! Mavrocordat a gsit, la
nceputul domniei lui, 147 000 de familii, numrul acesta sczuse la 70 000, n 1745, cnd a pus el s
fie numrate. Dup aceea, au fost numrate n mai multe rnduri, cifra cea mai mic fiind de 35 000 de
familii". Pare destul de greu de crezut. Faptul c au fost, sporadic, emigrri masive (n Transilvania sau
chiar peste Dunre) nu se mai pune la ndoial, ns, de cele mai multe ori, este vorba de o emigratie
temporar sau de fuga n pdure si n munti, n tot cazul, la vreo patruzeci de ani dup de Bawr,
Dionisie Fotino, n a sa Istorie a Daciei (scris nti n greceste), ntr-un tablou amnuntit, pe judete,
orase si sate, d un total foarte aproape de prima cifr, adic 158 061 de familii fr a mai pune la
socoteal 100 000 de locuitori pentru Bucuresti si 25 000 pentru Craiova. Socotind cte cinci insi de
familie ceea ce, pentru o societate patriarhal si trneasc, este fr ndoial putin , avem 915
305 locuitori n Muntenia (nu se ntelege bine dac aici intr boierii, negustorii si tiganii). Pentru
Moldova, d 104 500 de familii, fr boieri, cler si strini. Oricum, snt cifre apropiate de cele ale lui
Langeron si Wilkinson.
Fedor Karacsay, cltor maghiar care public, la Viena, putin dup 1812, Contributii la geografia
Moldovei, a Munteniei, a Basa68
rabiei si a Bucovinei, ne d 600000 de locuitori pentru Moldova, din care 233 000 ar fi rmas pe malul
de rsrit al Prutului, n provincia ce se va numi pe viitor Basarabia. Si aici regsim cifrele lui
Langeron si Wilkinson.
n 1831, avem ns o statistic fcut de ocupantul rus, pe familii: socotind c fiecare numr cte cinci
persoane, avem n Moldova l 267 000 de locuitori, si n Muntenia 2 032 362. n sfrsit, cele dinti
statistici romnesti dau l 419 105 locuitori n Moldova, n 1838, si 2 407 027 n Tara Romneasc, n
183926.
ntruct este greu s credem c, ntr-o perioad nc tulburat de rzboaie si de epidemii, populatia
Principatelor ar fi crescut mai mult de dou ori n mai putin de o generatie, sntem nclinati s credem
c cifrele de 700 000 de locuitori n Moldova si de un milion n Muntenia la nceputul secolului al XlVlea, departe de a fi fost exagerate, asa cum credea Langeron, snt probabil mai mici dect cele reale.
Din aceast populatie, att de mic, aproape jumtate era scutit de impozite. Boierii, naltul cler si
mnstirile nu aveau de dat dect contributii exceptionale, pentru care, de altfel, se trguiau aprig atunci
cnd le erau impuse de domnitor (s amintim c scutirea boierilor de impozite era o inovatie fanariot;
la nceput, marii dregtori, sub Nicolae Mavrocordat, apoi, sub fiul lui, Constantin, toat clasa
boierilor). Pe deasupra, aceleasi categorii, oricum privilegiate datorit strii lor, cptau un numr mare
de scutiti", pe lng gloata de slujbasi mrunti (numiti, cel mai adesea, cu diminutive de la titlurile
boierilor: logofetei, vornicei, postelnicei etc.) si de cele cteva mii de oameni narmati pe care, sub
diferite denumiri, domnitorul i ntretinea ca s pstreze ordinea.
ntr-adevr, nu numai domnitorul, dar si mitropolitul, episcopii si toti boierii cei mari au zeci de
scutiti" crora li se d numele de scutelnici (de la verbul a scuti, el nsusi derivat de la scut). La
nceputul secolului al XlX-lea, mitropolitul, marele ban si vreo trei-patru boieri mari dup el aveau
fiecare cte optzeci; episcopii cincizeci; fiecare mnstire cteva zeci, dup ct era de vestit. Ce s mai
spunem, nu era boier, fie ct de nensemnat, care s nu fi fcut n asa fel nct s aib unul sau doi
scutelnici. Acestia fceau pentru patron" tot soiul de servicii si de corvezi, primind n schimb doar
scutirea de dri. nsusi acest fapt arat ce putea fi impozitul pentru oamenii cei sraci.
69
Cunoastem cifrele privitoare la numrul de familii impozabile n Muntenia n 1819: din 194 000 de
familii de starea a treia", nu mai putin de 76 000 erau, ntr-un fel sau altul, scutite cu totul sau n parte
de impozite, din care peste 45 000 de scutelnici sau altii asemenea lor! Si, n aceste cifre, nu intr nici
boierii, si nici strinii, numerosi, asa cum vom vedea. In unele circumscriptii, numrul scutitilor putea"
fi mai mare dect cel al impozabililor. Asa de pild, n Notiuni statistice despre Moldova, publicate n
1849, printul Nicolae Sutu, fost ministru de finante al lui Mihai Vod Sturdza, ne spune c, la Iasi, n
1848, existau 10 000 de familii scutite de impozite si doar 7 939 de familii impozabile, mai ales
negustori, mestesugari si trani.
S vedem acum care erau cheltuielile la care trebuie s fac fat tara. (Ni se va spune poate c sntem
lipsiti de logic, ntruct ne ocupm mai nti de cheltuieli si apoi de venituri! Vom rspunde c nu ne
aflm ntr-un regim parlamentar n secolul al XX-lea, ci la nceputul veacului al XlX-lea, n niste
provincii supuse Turciei. Mai nti, se cuta s se afle cam ct era de dat; apoi, lumea se gndea cum s
fac rost de bani.)
Cel dinti era tributul.
Am artat c, de la o contributie aproape simbolic n secolul al XV-lea, tributul ajunsese curnd o grea
povar pentru Principate. Cifrele date de diferitii autori variaz mult de la unul la altul, ns avem
norocul s detinem cifrele oficiale pentru Muntenia, bugetul 1818-1819 (sub Caragea). Totalul drilor
ctre Poart, n lei (sau taleri), se ridic la ceva mai mult de 2 000 000 de lei, tributul propriu-zis
nereprezentnd dect o mic parte din acest total, vreo 300 000 de lei. Restul reprezint tot felul de
contributii: 225 000 de lei pentru cele trei enclave turcesti, Turnu, Giurgiu si Brila, si cele dou cetti
de pe malul drept al Dunrii, Vidin si Silistra; aproape un milion merge la trimisii domnitorului la
Constantinopol (capuchihaid) si pentru darurile si lefurile unor persoane sus-puse; apoi snt darurile
pentru o anumit srbtoare, de pild sfrsitul ramadanului (bairamul), cheltuielile prilejuite de sosirea
unor nalti oaspeti turci n tar etc.
Si, pe alte ci, aflm c cele dou milioane, date pe fat, cu acte n regul, nu erau totul, c ar mai
trebui adugat nc un milion, dat pe sub mn vizirilor, pasalelor si altor dregtori de la Poart. Astfel,
numai darul pentru srbtoarea bairamului, evaluat'oficial la 90 000, ar fi costat n acel an peste 300
000 de lei dati pe tot felul de daruri.
70
Si nu am pus la socoteal, binenteles, rechizitiile, clcile si diferenta de bani de pe urma preturilor
impuse, mult mai mici dect cele ale pietei, la enormele cantitti de grne, vite, miere etc., cumprate
din Tara Romneasc. Acum se ntelege limpede c veniturile declarate ale Principatului, n acel an 5
900 000, nu puteau acoperi dect o parte din cheltuielile efective ale trii.
Evaluarea acestor cifre este greu de fcut: ntruct domnitorii nu au dreptul s bat moned, n
Principate circulau vreo douzeci de monede; mai nti, cele turcesti, binenteles, dar si italienesti,
austriece, olandeze, rusesti. Mult vreme, piesa de argint olandez a fost cea mai rspndit, iar unii
istorici sustin c de la leul stnd n dou picioare pe care l avea pe revers de unde si numele
Lowenthaler ar veni numele unittii noastre monetare, leul; altii cred c originea acestuia trebuie
cutat n piastrul turcesc de argint, btut pentru prima dat sub Soliman Magnificul, pe care se afl tot
un leu. Oricare ar fi explicatia, leul, cndva echivalentul talerului austriac, devine, ncepnd cu mijlocul
secolului al XVIII-lea, din pricina dezordinii monetare care domneste n imperiul otoman, o simpl
moned de cont echivalent cu piastrul turcesc. D'Hauterive ne spune, n 1787, c piastrul fcea trei
franci; n 1822, un alt cltor francez, Charles Pertusier, afirm c, n urm cu un sfert de veac, leul
fcea patru franci, iar n anii 1760 abatele Boskovic, l evalua la 5 livre tournois"; stim ns, din alte
surse, c leul se devalorizeaz foarte repede n prima jumtate a secolului al XlX-lea, nct, n vremea
de care ne ocupm, nu mai valora dect un franc cincizeci germinai"27. Dac lum de bun aceast
ultim cifr, cea mai mic dintre toate, cele trei milioane vrsate ctre Poart, n 1819, de ctre Tara
Romneasc ar fi reprezentat patru milioane si jumtate de franci-aur.
Celelalte dou mari capitole ale cheltuielilor pe 1819 snt: l 394 000 de lei pentru casa Domnitorului si
2428 129 de lei pentru tar", adic n primul rnd pentru plata lefilor si a releelor de post a cror
important o vom vedea ceva mai ncolo.
Statul avea venituri, mai nti, de pe urma capitatiei, apoi din impozitele indirecte si de la vmi. Mult
vreme, impozitele indirecte ajungeau numai n vistieria domnitorului, deosebit de cea a statului. Dup
reformele lui Constantin Mavrocordat, cele dou vistierii au fcut una singur. Pentru a nlesni
strngerea capitatiei, Alexandru Ipsilanti, n 1775, o mprtise n patru sferturi, ncasate trimestrial, ns,
dup el, vor fi curnd sase sferturi, apoi opt si chiar dousprezece sferturi pe an!
71
Pe de alt parte, ca s se evite mai bine evaziunea fiscal ba chiar fuga birnicilor , fusese introdus,
n locul perceperii pe cap de familie, un sistem de percepere solidar: pe sat n Moldova, iar n Tara
Romneasc, pe grupuri de 15 pn la 18 familii (grupuri numite lude). Repartizarea aceasta ddea
prilej, asa cum bnuim, multor nedreptti, ca s nu mai vorbim de nentelegerile aprute chiar ntre
trani. S dm cteva cifre: pentru anul bugetar 1818-1819, Moldova (fr Basarabia) a avut, zice-se,
venituri de l 442 161 de taleri din capitatie si 425 000 din impozitele indirecte, n Tara Romneasc, au
fost, se pare, n 1815, 5 280 000 de taleri din capitatie, si, anul urmtor, ceva mai mult de dou
milioane si jumtate, din impozitele indirecte, n care intr si veniturile de la vmi si de la ocnele de
sare.
Principalele impozite indirecte erau: taxa pe ovine si pe caprine (oferitul), dijma pe stupi si pe porci
(dijmritul), taxa pe vin (yin-ritul) si, sporadic, taxa pe bovine (vcritul), cea mai detestabil si
mai detestat, deoarece era pus pe principalul ajutor al plugarului. Vacantul strnea adevrate
rzmerite, nct, n 1763, Constantin Racovit l desfiintase, cu firman al sultanului, patriarhul ecumenic
blestemndu-i pe cei ce se vor ncumeta s-1 pun din nou. Vom vedea ceva mai ncolo cum a fost cu
blestemul!... Mai existau, n sfrsit, nc dou capitole importante: exploatarea minelor de sare (care
aprovizionau o mare parte a sud-estului Europei) si vmile si impozitele pe mrfurile de consum local.
Spre deosebire de capitatie, adunat de slujbasii statului, impozitele indirecte, cele de pe vmi si cele de
la minele de sare erau cedate, anual, unor mari financiari..., alt surs de nenumrate abuzuri. Am vzut
mai nainte ce scrie Langeron despre faptele ispravnicilor, adic ale prefectilor. Ar fi fost de dorit ca
spusele lui s fie exagerri, s fie prtinitoare, asa cum i se ntmpl adesea. Dar, din nefericire, spusele
sale se potrivesc cu cele ale multor altora, strini sau pmnteni.
n 1798, n miezul iernii, ca s rspund cererii turcilor care se pregteau s-1 ia cu asalt pe rzvrtitul
Pasvantoglu din Vidin, Constantin Hangerli pune din nou vcritul" dezlegat de blestem de ctre
patriarhul din Constantinopol ...n schimbul a cinci pungi cu galbeni. Dionisie Eclesiarhul, n
Hronograful Trii Romnesti, scrie c cei nsrcinati cu adunatul drilor, mai ales, precizeaz el, turcii
si arnutii, strbteau satele ca niste lupi nfometati", nchidea oameni si muieri n coseri si i neca
cu fum de gunoi si cu
72
ardei i afuma, si-i tinea nchisi ziua si noaptea, flmnzi, s dea bani. Pe altii i lega cu minile ndrt
si cu spatele la garduri si i btea cu bicele. Pe altii legati i bga cu picioarele goale n zpada geroas."
Unii dintre ei mureau. Niste trani rsculati au adus, ntr-o crucioar, pe unul de-ai lor, mort n chinuri,
si au intrat n curtea palatului ca s-1 arate domnitorului. S plteasc, si nu-i ucide nimeni", a fost
rspunsul Hangerliului.
Aceleasi grozvii snt povestite de marele boier Constantin (Di-nicu) Golescu, un sfert de veac mai
trziu, n a sa nsemnare a cltoriei mele28: Au fost cte zece asternuti pe pmnt cu ochii n soare si o
brn mare si grea pus pe pntecile lor, ca muscndu-i mustele si tntarii nici s poat a se feri. [...] Alti
crestini, tot pentru dare de bani, au fost spnzurati cu capul n jos, si altii iarsi nchisi n cosare de vite,
unde le-au dat fum, si alte multe asemenea pedepse"...
Povestirile acestea se potrivesc foarte bine cu numeroasele documente oficiale din care se vede c
domnitorul porunceste s fie cercetati, pedepsiti si amenintati slujbasii nvinuiti c ar fi fcut asemenea
fapte. Astfel, la 4 iunie 1804, Constantin Ipsilanti trimite o scrisoare circular tuturor ispravnicilor,
pentru a-i nstiinta c-i sosesc de pretutindeni plngeri mpotriva slujbasilor trimisi de plase (zapciii),
care, din capul lor, se ndrznesc de bat pe locuitori cu lovituri de bice si de bete, care aceast urmare
a zapciilor de plsi este cu totul nesuferit auzului Domniei mele, de vreme ce nu voim a fi zapciii
slobozi a bate pe locuitori numai dup a lor voint, fr a fi cricarisit vina acestui locuitor de nsusi
dumneavoastr". Poruncile acestea erau uneori urmate de pedepse, asa cum se vede din dou
documente ale aceluiasi domnitor (anterioare, de altfel, celui de mai nainte). La 19 februarie 1803,
polcovnicul (colonelul) Balauri este condamnat s capete, n public, attea lovituri cu nuie-lele la talpa
picioarelor (falanga) cte s-a ncumetat el s dea, fr nici o judecat si fr porunc de sus, numitului
Nicolae Caldarm, si s fie scos din slujb, deoarece scrie domnitorul ctre aga, cu nevrednicie un
netrebnic ipochimen ca acesta a mbrcat caftan". Cteva sptmni dup aceea, la 22 aprilie 1803,
Nica, zapciul care ndrznise s-1 bat crunt pe un hot pe care-1 prinsese, n loc s fie trimis n
judecat, este osndit de nsusi Domnul, n Divan, mai n-ti la falang", apoi s se trimit la ocn si
dup aceste de se va ntmpla s moar cel csnit de dnsul atunci l osndim s se pedepseasc si el cu
spnzurtoarea".
73
Sanctiunile acestea ocazionale, desi aspre, nu snt, se pare, suficiente ca s curme abuzurile. Sase ani
mai trziu, la 20 iulie 1809, Divanul din Bucuresti (ne aflm sub ocupatie ruseasc si tronul este vacant)
anunt autorittile din judetul Olt c a fost nstiintat c un Gheorghe, polcovnic sptresc si cpitanii
dup la cpitnii umblnd din sat n sat unul peste altul, n cinci plsi de la deal nebjnrite, frmntnd
pe locuitori si osebit de nesuferitele cheltuieli ce le fac i prad cu sute si mii de lei, i bate despuieti,
legati cu minile ndrt, spnzurati de sus, apoi trasi n jos cu deosebite legturi de gt si de picioare n
jos"29.
La aceste nemaiauzite mijloace de a stoarce impozitele, prin care puteau fi chinuiti tranii cu prilejul
strngerii drilor, se aduga cumprarea cu forta a grnelor si a vitelor de ctre slujbasii Portii, precum
si necontenitele rechizitii, pe ct de distrugtoare pe att de neasteptate.
Nu a existat, se pare, un document imperial care s impun Principatelor monopolul exportului de grne
si de vite30. Sistemul este construit progresiv. Este o stare de fapt, nct domnitorii se simt obligati s
cear voie s exporte si n alte tri mai ales n Transilvania si n imperiu anumite cantitti de gru
sau de orz, sau un numr oarecare de capete de vite. ns, de cumva se bnuieste c produsele ar putea
lipsi la Constantinopol, Poarta si revoc propriile ei autorizatii. In secolul al XVIII-lea, exist un sir
ntreg de firmane care amintesc vechea cutum potrivit creia anumite produse din trgu-rile si satele
Trii Romnesti si ale Moldovei, ca mierea, ceara, untul, boii, vitele tinere, oile, hergheliile de mnji
erau cumprate de negustorii turci... Dar, de la o vreme, negustorii strini ar fi pus mna pe produsele
acestea, si lipsa lor se simte la Constantinopol. ns, dup cum scrie Zallony (medic grec, catolic, care
public n 1824 un violent rechizitoriu mpotriva fanariotilor), pretul de cumprare impus de Poart nu
se ridic niciodat peste o treime din valoarea real a mrfii pe care o cumpr (probabil, aprecierea lui
este exagerat, cel putin dup un hatiserif din 1802). Si, binenteles, tot Poarta este aceea care fixeaz
cantittile cerute.
De pild, un firman din 1755 precizeaz c Tara Romneasc, ea singur, trebuia s dea, n fiecare an,
pentru nevoile Capitalei, 35 000 de chile de Brila", adic vreo 11 000 de tone de gru (chila, care nu
trebuie confundat cu kilogramul, cntrea, dup regiuni, ntre 430 si 680 de litri, ns, peste cteva zeci
de ani, un raport al consu74
latului Rusiei la Bucuresti d cifra de 448 750 de chile de Brila date de ctre Tara Romneasc
Turciei, ntre 1812 si 1817 deci o medie anual aproape de dou ori mai mare dect cifra de mai sus,
n ciuda angajamentelor Portii cu prilejul tratatelor de la Kuciuk-Kainargi (1774), Iasi (1792) si
Bucuresti (1812).
Consulul Angliei, Wilkinson, poate afirma, chiar, din 1821, c numai n vreme de belsug, dup ce se
d la o parte ceea ce se duce n hambarele si arsenalul de la Constantinopol, este voie s se foloseasc
ce rmne pentru negotul cu strintatea, ns exportul gr-ului este oprit".
n fiecare an, n anumite perioade, negustori turci, care cptaser nvoire de la Poart, se rspndeau
prin sate si si procurau cu ajutorul autorittilor provinciale locale diferitele produse a cror list,
precum si cantittile, fuseser fixate oficial. Paguba celor ce vindeau era att de mare nct, n Moldova,
se zicea i-a dat bani pe miere" cu sensul nu i-a dat mai nimic". Mai ru nc: dac boii (zeci de mii) si
oile (sute de mii) erau luate din sate, n schimb predarea cerealelor trebuia fcut n porturile Brila
(pentru Muntenia) si Galati (pentru Moldova). Tranii pe care cdea npasta de a fi rechizitionati
pentru cratul griului pn n port aveau nevoie de zile si de sptmni ntregi ca s ajung pn acolo cu
crutele si cu animalele lor. Ajunsi n port, erau din nou victimele abuzurilor de tot felul din partea
negustorilor turci, aproape siguri c nu vor fi pedepsiti. Raicevich scrie: Valahii si moldovenii snt
siliti s-si trimit grnele la cele dou trguri, unde snt cumprate dup bunul plac al negustorilor, care
le cntresc si le msoar cum vor ei. De obicei, dac se pot ntoarce teferi la bordeiul lor, bietii trani
snt foarte multumiti, iar dac aduc si ctiva gologani, foarte fericiti..."
Stpnirea turcilor asupra Principatelor era att de aprig, nct exportul ilicit" de cereale era aproape
cu neputint. Desi nu aveau trupe si nici vamesi la granitele dinspre miaznoapte si apus, datorit strii
drumurilor prin trectorile din Carpati, pe de o parte, ...si institutiei delatorilor, pe de alta, orice
ncercare organizat devenea iluzorie. Era ns mult mai usor s mergi cu vitele, pe jos, prin trectorile
din Carpati, drept care, n ciuda interdictiilor si a amenintrilor repetate, o bun parte din vite si din
produsele animale se scurge, n fiecare an, ctre trile crestine: imperiu, Polonia, Rusia si uneori si
mai departe, asa cum am vzut c snt dusi caii de remont pentru cavaleria prusac. Iat de ce, din cnd
n cnd,
75
Poarta tun si fulger cernd s fie cu desvrsire oprit scoaterea animalelor si a produselor animale
din Principate. Exist firmane din 1761 si 1764 prin care domnii Moldovei si ai Trii Romnesti snt
somati s aib grij de traficul ilicit". Negustorii care nclcau aceste ordine aveau s fie arestati,
animalele confiscate si nsemnate cu fierul rosu, iar cumprtorii, ca si vnztorii, aveau s fie dati pe
mna justitiei otomane pentru a fi pedepsiti. Repetarea acestor ordine dovedeste ns c erau totusi
oameni gata s nfrunte orice interdictie.
Situatia se nspreste, binenteles, n vreme de rzboi. Chiar de la nceputul secolului al XVIII-lea,
Poarta a cerut trilor romne furnituri exceptionale de rzboi, mijloace de transport si mn de lucru
chiar dac ostilittile se desfsoar departe de aceste tinuturi. Del Chiaro, secretarul italian al lui
Constantin Brncoveanu, raporteaz c, n timpul rzboiului din Moreea, mpotriva Venetiei, n 17141715, Trii Romnesti i s-a dat ordin s trimit degrab dou mii de crute cu cte patra boi si patru
oameni fiecare, mii de saci cu fin de orz, mari cantitti de unt si de miere, precum si oi fr s mai
pun la socoteal o sum de bani care ntrecea valoarea tributului anual.
Totul se nrutteste n timpul nencetatelor rzboaie care se desfsoar, n parte, chiar n trile noastre:
1716-1718 rzboiul aus-tro-turc; 1736-1739 rzboiul austro-ruso-turc; 1768-1774 rzboiul ruso-turc;
1787-1792 rzboiul austro-ruso-turc; 1806-1812 rzboiul ruso-turc; 1828-1829 rzboiul ruso-turc... Si
chiar si dup rzboi, de vreme ce localnicii trebuie s se ngrijeasc de repararea fortretelor turcesti
care se nsir de-a lungul Dunrii si Nistrului.
Obiceiul este att de ncettenit, nct nu se sovie nici s se trimit aici dup muncitori pentru lucrri ce
se vor face la Constanti-nopol. n 1805, de pild, Poarta l autorizeaz pe colonelul Moore, atasat la
ambasada britanic de la Constantinopol, s vin s-i cear domnitorului Constantin Ipsilanti, la
Bucuresti, 150 de muncitori pentru lucrrile de reparatii la flota englez ancorat n Marea Mar-mara.
Ipsilanti se trguieste aprig, ca, pn la urm, s nu dea dramul dect la 72, dintre care 21 de dulgheri,
care snt dusi cu forta, nentrziat, si, dup cum spune sursa, aproape despuiati".
Rechizitionrile de oameni, de animale si de crute pot ns interveni oricnd si oriunde. Si s nu care
cumva s ncerce cineva s se mpotriveasc. Orice alai oficial, dac este nsotit de amuti sau de
ieniceri, se crede ndrepttit s rechizitioneze caii oricrui cltor, mai ales ai bietilor trani, crora nu li
se d n schimb aproape ni76
mic, sau nimic, ori li se las vreun cal vlguit de drum. Tranul a ajuns s nu mai dea nimic acestor
nsotitori nainte de a fi silit prin mijloacele cele mai slbatice. Exist, n aceast privint, o mrturie
dureroas a baronului de Tott, care strbate Moldova ca s se duc n Tartaria" (v. Bibliografie).
Si, n ciuda rechizitionrilor nedrepte si fr msur, a vesnicei nesigurante, aflm c aici se face totusi
comert, c exist o miscare a mrfurilor ctre strintate, taxe vamale care se ncaseaz".
Boii, mai ales cei din Moldova, erau foarte cutati. Toti strinii i laud c snt nalti si frumosi. Cnd
caleasca ambasadorului Porter se mpotmoleste pe undeva prin nordul Moldovei, pe cnd trecea un nu,
abatele Boskovic, povesteste c, dup eforturi nemaipomenite, dar zadarnice cu toti caii pe care i
aveau nhmati la caleasca, si oamenii n ap pn la piept se hotrsc n cele din urm s se duc n
sat dup boi. Un ceas mai trziu, sosesc cu o cireada ntreag [...] si a fost de ajuns s nhame sase
animale din acelea, de o mrime si o putere nemaivzute, ca s ridice numaidect caleasca, ce nu putuse
fi urnit atta vreme"... n alt parte, Boskovic, spune c numai din Moldova se export anual, ctre
Transilvania si tinuturile germane, 40 000 de boi din acestia. Iar Charles de Peyssonnel, n valorosul
su Trite sur le commerce de la Mer Noire, aprut n 1787, confirm c boii snt un articol foarte
important" n comertul Moldovei si c un numr foarte mare trece n Polonia, n Prusia, n Germania,
n Statul Venetiei si n Turcia. De obicei, cntresc ntre 200 si 250 de ocale"... (ocaua avea ntre 1,271
si 1,291 kg). D'Hauterive, la rndul su, noteaz, tot la vremea aceea: Nemtii duc n fiecare an zece mii
de boi, si tot attia silezienii. n tar, snt ucisi cel putin 40 000 pentru seu, nct, dac socotim si
consumul local, ajungem la vreo 80 000 de boi." Raicevich spune c, n fiecare an, snt ucisi cam 80
000 de boi si de vaci si un mare numr de capre, a cror carne este pus la fiert ca s se scoat seul din
ea. V-znd numrul mare de vite si pretul lor sczut, un alt cltor, Fedor Karacsay, scrie c, n
Moldova, snt att de multe animale nct furtul unei perechi de boi nu nseamn cine stie ce pagub si
c se fur cam 20 000 pe an!
Desi la munca cmpului erau folositi aproape numai boi, cresterea cailor reprezenta una din principalele
bogtii ale trii. Calul din Muntenia sau Moldova era celebru n toat Europa, nc din Evul Mediu, n
vremea Renasterii, si chiar si mai trziu, pe hrtile Europei
77
centrale, acolo unde se afla Moldova, apar aproape ntotdeauna desenati cai. n primele biruri impuse
de Poart trilor romne, figura ntotdeauna si predarea ctorva zeci de armsari. Un proverb turcesc
spune: Nimic nu este mai presus de un tnr persan si un cal moldovenesc." Dar, si n acest domeniu,
mizeria epocii fanariote va lsa urme de nesters: rasa degenereaz ntructva, caii snt mai scunzi, prost
hrniti, prost ngrijiti ns rezistenta lor este la fel de uluitoare ca altdat. Wilkinson noteaz: Rasa
cailor din Muntenia este deosebit; snt scunzi si nu snt nrvasi; dar snt puternici, vioi si n stare s
ndure oboseala, orict ar fi ea de mare. Cei din Moldova se deosebesc doar prin aceea c snt mai
nalti." D'Hauterive evalueaz exportul cailor, numai din Moldova, la vreo 20 000 de capete pe an
mai ales ctre tinuturile germane. Din raportul Parrant, aflm, n 1798, c Prusia si Saxonia trimit s
se cumpere la trgurile din Iasi caii de remont pentru aproape ntreaga lor cavalerie usoar". Se stie, de
asemenea, c, n 1768, Poarta a autorizat vnzarea cailor din Moldova pentru remonta cavaleriei
franceze iar, pe vremea lui Napoleon, va exista o ntreag retea, n Muntenia, si mai ales n Oltenia,
pentru a trimite cai unittilor armatelor din Dalmatia si Italia (nu se spune oare c, datorit acestui
negot, tatl viitorului domnitor Gheorghe Bibescu si-ar fi sporit averea?)
Se ntelege de la sine c cei care pot creste cai snt, mai ales, boierii. Un german din Transilvania,
doctorul Andreas Wolf, scrie, la sfrsitul secolului al XVIII-lea, c, n Moldova, snt multi boieri care au
herghelii de patru-cinci sute de iepe. La mijlocul secolului al XVII-lea, clugrul sirian Paul din Alep,
care vizitase Tara Romneasc si Moldova, ddea aceleasi cifre si chiar mai mari, spunnd c era ceva
obisnuit s ai patrucinci sute de iepe si c un boier din Oltenia, Preda trebuie s fie vorba de Preda
Brncoveanu, bunicul viitorului domnitor Constantin Brncoveanu , avea, pe lng un septel foarte
variat, nu mai putin de 12 000 de iepe!
Exist apoi negustorii armeni si evrei, mai ales n nordul Moldovei, care iau psuni n arend ca s
S nu se cread ns c singurul interes prezentat de domnitorii fanarioti pentru crmuitorii otomani era
aprovizionarea capitalei si a ostilor, la care se aduga vrsarea birului si a nenumratelor plocoane sau
peschesuri. Fanariotii stiuser s se fac indispensabili Portii ntr-un alt domeniu vital, mult mai subtil:
cel al legturilor cu puterile europene si al politicii externe n general.
Prin cultura, prin cunoasterea limbilor strine, prin ascutimea mintii lor sau, dac vrem, prin
siretenia lor , prin legturile pe care izbutesc s le nnoade cu mediile europene de la Constantinopol
si, ndeosebi, cu trimisii marilor puteri, fanariotii devin, n-cepnd cu mijlocul veacului al XVII-lea, un
mecanism esential al administratiei otomane. Ptrunznd de timpuriu tainele politicii, ei urmeaz un
anumit drum care, pentru cei mai iscusiti, sau cei mai norocosi, trebuie s duc la dregtoriile cele mai
rvnite, patru la numr: dragoman al Flotei, mare dragoman, domnitori ai Moldovei sau ai Trii
Romnesti. Ajunsi pe aceste piscuri, rmn totusi aceiasi plecati slujitori ai crmuirii otomane. Se
asteapt de la ei, mai nainte de orice, s nu le scape cumva ceva din cele ce se ntmpl pe la
80
curtile din Europa si, uneori, s fie de folos ca mijlocitori. Am vzut ce rol a jucat Alexandru
Mavrocordat Exaporitul n ncheierea pcii de la Carlowitz. Iar fiul lui, loan, pe vremea aceea domnitor
al Trii Romnesti, va fi nsrcinat, n 1718, s negocieze, n numele Portii, cu Imperiul si cu Venetia,
tratatul de la Passarowitz. Datorit presei, ei stiu tot timpul ce se ntmpl n Occident; n cteva
capitale, au corespondenti si agenti secreti pltiti de ei. La urma urmei, ei nsisi snt informatori ai
Portii si, asa cum se ntmpl adesea n astfel de cazuri, vor fi chiar si agenti dubli". La curtea lui
Constantin Moruzi, se ntlneste, n 1777, un Constantin Caragea, vrul unui viitor domnitor, nsrcinat
cu o misiune special la Soroca, pe Nistru, si chiar mai departe, la Moghilev, ca s spioneze miscrile
rusilor, ajutat cu precdere de negustorii evrei care merg din trg n trg pe cellalt mal al Nistrului31.
Tot el este nsrcinat cu traducerea gazetelor frantuzesti pentru marii dregtori ai Portii.
Pe de alt parte, se ntmpl ca domnitorii s aib o corespondent secret cu Viena si Petersburg.
Importanta cptat de Principate n jocul triunghiular al Austriei, Rusiei si Turciei explic, oarecum,
struinta rusilor de a introduce n tratatul de la Kuciuk-Kainargi (1774) dreptul de a deschide consulate
la Iasi si la Bucuresti clauz la care turcii nu se vor nvoi dect dup multi ani de trgnri, n bresa
deschis de Rusia, intr numaidect si Austria, urmat mai trziu de Prusia, Franta si Anglia, ns regele
Frantei si avea oamenii si la Iasi si la Bucuresti de multa vreme. Folosindu-se de trecerea de care se
bucurau la Curtea sultanului, ambasadorii Frantei statorniciser obiceiul de a recomanda domnitorilor
din Moldova si Muntenia, cu binecuvntarea Portii, secretari pentru corespondenta cu strintatea. Pn
acum, am fcut cunostint cu d'Hauterive. Cu vreo doisprezece ani naintea lui, n Moldova, fusese
secretar Jean-Louis Carra (viitor membru al Conventiei, regicid, ghilotinat la rn-du-i o dat cu
girondinii), care, certndu-se cu domnitorul Grigore III Ghica, a scris, n timpul scurtei lui sederi, o
crticic plin de rutti, mai curnd un pamflet dect o mrturie32.
nc si mai nainte, abatele Boskovic, si ambasadorul Porter l ntlniser la Iasi pe un oarecare domn de
La Roche (nscut la Aix-en-Provence), secretar al Domnitorului pentru corespondenta francez si
italian", care-i ntmpinase ntr-o caleasca de parad la
81
care erau nhmati sase cai", naintea lui, fusese un oarecare domn Linchou (sau Linche, sau de
Linche), marsiliez plin de initiativ, recomandat domnitorului Racovit de ctre ambasadorul Frantei
dar care, amestecndu-se n politic, sfrsise, n 1760, sub securea clului de la Constantinopol33.
Cu toate acestea, familia lui avea s aib multi urmasi n tinutul romnesc, nrudindu-se cu familii mari
boieresti, asa cum se ntmplase si cu naintasul su, de Miile, care va deveni boier moldovean sub
numele Millo.
Secretarii acestia francezi au fost nu numai niste informatori nepretuiti pentru ambasador si pentru
Curtea Frantei, dar, asa cum vom vedea, adevrati ambasadori ai culturii franceze n Principate.
Avnd n vedere importanta cptat de rolul lor de informatori ai Portii, este lesne de nteles c una
dintre marile griji ale domnitorilor din cele dou tri era ca persoanele nsrcinate s duc vestile s
ajung la tint ct se poate de repede. Ei izbutesc s asigure aceast rapiditate att de bine nct, adesea,
Poarta afl ce se mai ntmpl pe la Curtile Europei chiar naintea trimisilor acelor Curti. De pild,
datorit unui trimis extraordinar al Trii Romnesti, se afl, la Constantinopol, la 10 mai 1797, vestea
preliminariilor de pace fran-co-austriece de la Leoben.
Toti martorii spun acelasi lucru: nicieri n lume nu se cltoreste att de iute ca n Moldova si
Muntenia (s fie oare o mostenire de la hanatele ttresti? stiut fiind c unul din aspectele cele mai
caracteristice ale organizrii imperiului mongol al lui Genghis-han fusese uimitoarea rapiditate a
stafetelor lor, n stare s strbat toat Asia doar n cteva zile).
Wilkinson scrie: Cltoria n cele dou Principate se face cu asemenea iuteal, c nimic, n nici o alt
tar, nu i se aseamn. Stabilimentele postelor snt bine organizate; exist legturi pentru toate
directiile, caii snt din belsug." Legturile erau ntr-adevr, din patru n patru leghe, ctre toate prtile
trii, ntruct turcii aveau ntotdeauna nevoie de cai, confirm Raicevich, se afla ntotdeauna un mare
numr, pn la saptezecioptzeci la fiecare post, fr a mai socoti caii ce trebuiau nlocuiti n fiecare
an". Si adaug: Domnitorul i ia de la trani, la pret de nimic, iar asta sporeste violentele si asuprirea."
n capitala trii, exist un comandament central, n frunte cu un mare cpitan al organizrii postelor,
menzilhane, tot un cuvnt tur82
cesc, cpitanul acesta fiind, la rndul lui, subordonat marelui sptar. Locul de post, potrivit unui hrisov
dat de Alexandru Ipsilanti, trebuie s fie n afara satului si s aib trei-patru odi pentru cltori. Acolo
se afla un cpitan de clrasi; pe unele drumuri, doi beslii, adic strjeri turci clare, si, n primul rnd,
nsotitori: surugiii. Cltorul pltea o singur dat pentru toat cltoria, chiar de ar fi fost s strbat
ntreaga tar. Marele cpitan de la menzilhane tinea, ntr-un registru central, socotelile tuturor
miscrilor de la postele din provincie, care, sptmnal, i trimiteau un raport, o dat cu banii ncasati.
Cltorii care aveau un firman luau totusi caii fr s-i plteasc.
Trecerea Carpatilor se fcea cu niste greutti nemaipomenite. Aflm c, ntre Cmpina, la poalele
muntilor, si Brasov, n Transilvania, pe o distant, n linie dreapt, doar de vreo saizeci de kilometri,
existau nu mai putin de cinci mii de cai. La munte, n regiunile de granit, nu era, de fapt, nici un fel de
drum. Wilkinson insinueaz c domnitorii nu ndrzneau s repare drumurile de team s nu fie
bnuiti de ctre Poart c vor s nlesneasc intrarea trupelor strine n Principate".
Cltorilor strini care se ncumet s treac pe acolo fr s stie ce-i asteapt li se taie rsuflarea. Lady
Craven, n 1786, si Doamna Reinhard, n 1806, ne-au lsat povestiri pline de amnunte pitoresti. Iat de
pild scrisoarea trimis de Doamna Reinhard mamei sale, de la Cineni, pe granita dintre Transilvania
si Muntenia, la 11 iulie 1806: ...Convoiul nostru apuc pe un drumeag ngust, tiat n coasta muntelui;
urcm nspimntati, cu ochii pironiti pe peretele stn-cii, ca s nu vedem prpastia, rotile trsurii
clcnd chiar pe marginea ei; pe alocuri, drumul este att de ngust, nct parc sntem agtati deasupra
hului, n clipele acelea de mare primejdie, oamenii care ne nsotesc stpnesc trsurile cu niste frnghii
aduse anume n acest scop, n timp ce altii, n spate, le sustin cu bratele lor puternice. Mergem asa sase
ceasuri; ajungnd n satul acela mic, unde am crezut c nu voi mai ajunge vreodat, eram sfrsit de tot.
Am fost gzduiti n cea mai bun cas de aici; proprietarul a avut buntatea de a se duce s se culce n
grajd, ca s ne lase nou singura ncpere a locuintei sale; mobila era un divan mare de lemn, ct toat
odaia, acoperit cu un covor srccios. Am stat cum am putut, eu rmnnd treaz ca s-mi pzesc
devine, de ndat ce ncalec, cel mai cuteztor si cel mai iscusit surugiu din lumea ntreag.
De cele mai multe ori, nclecnd fr scar si fr sa, cu niste hamuri care nu snt dect niste zdrente si
niste sfori vechi, avnd a strbate, prin munti si prin cmpii, cale lung, pe drumuri necroite, adesea de
nefolosit, la captul crora, mai putin norocos dect caii si, cci el nu are nici unde dormi, nici ce
mnca, nici unde se adposti, nefericitul merge ca vntul, si ajunge unde trebuie. [...] Ajunge proaspt si
voios, asa cum a plecat; orict de mic va fi plata, el va fi ntotdeauna recunosctor.
In viata mea, am fcut peste 40 000 de leghe cu postalionul, ns surugii cum snt cei moldovalahi, v
rog s m credeti, nu se n-tlnesc niciunde. Cltorul cel mai nepstor, cel mai ngrijorat, cel mai
posomorit nu se poate s nu se nsenineze vznd iscusinta surugiului, voiosia, hazul, filozofia, iuteala,
veselia lui. Aidoma acelor sagals spanioli, si ndeamn tot timpul caii din gur. Mai putin
85
l
poetic totusi dect arrieros andaluzi, ndemnurile adresate din belsug cailor nu snt luate din cine stie ce
romanceros de prin partea locului, njur surugiul nostru de se cutremur mprejurimile." Cu acest
prilej, Billecocq povesteste anecdota cu mitropolitul care a stat cu caleasca mpotmolit o zi ntreag:
surugiii ziceau c n-o pot scoate din noroi... ntruct respectul fat de nalt preasfintitul i amutise!
Neputnd face altcum, cel mai ndrznet dintre ei se ncumet s-i cear nalt preasfintiei sale
ngduinta s njure ca s poat face treaba. Dup rspunsul dat de mitropolit: Dac doar de asta-i
vorba, fiii mei, eu mi astup urechile", Billecocq scrie mai departe: ndat, sub o ploaie de sudlmi,
catacreze si onomatopee pe care, de ar fi s le traduc aici, m-as simti tare stnjenit, caii o zbughesc de
parc ar fi fost mnati din urm de tunetele cerului..."
La asa clreti, cai pe msur! S-1 ascultm pe francezul Raoul Perrin, care cltoreste n trile
romne prin anii 1830: Caii din Moldo-Valahia snt scunzi, slabi, dar vioi, puternici, neobositi. Dup
ce se avnt la drum, de-abia ating pmntul, din care smulg bucti cu vrful copitei, scapr scntei din
ochii nflcrati, albesc zbala cu spuma balelor, fluturnd n vnt, cu semetie, o coam lung si deas.
N-am mai vzut vreodat asa ceva: aprigul neastmpr al acestor nobile animale este fr pereche. Si
care este rsplata pentru o att de mare credint? Vara, iarba si scoarta de copaci; iarna, hrana este
fcut din coceni de porumb uscati, trestia btoas adunat de prin mlastini sau rdcina atoas a unor
copcei"... (Amnuntele acestea ni se par scornite ca s sporeasc interesul povestirii; un englez,
Wyburn, care viziteaz tara n 1812, spune c aici caii nu m-nnc dect ovz si c-1 au pe sturate...).
Despre felul cum erau schimbati caii de post, Saint-Marc Girar-din, tot cam pe atunci, ne face
urmtoarea descriere:
Iat prin ce stepe am mers eu, peste trei sute de leghe, cu o iuteal care este singurul lucru ce ne
mngie de monotonia drumului, deoarece l scurteaz; si chiar si-asa, orict de mare era iuteala celor
opt sau zece cai nhmati la caleasca si ndemnati cu bicele si chiotele dorobantilor ce ne nsoteau, m
apucam si eu s strig haide! haide! ntocmai ca surugiii, ca dorobantii si ca nsisi caii, s m ierte
Dumnezeu! att de nerbdtor eram s nghit ntinderile acelea monotone care parc se fceau la loc! s
grbesc clipa sosirii la post, posta, adic niste colibe de crengi si niste grajduri asij-derea, unde caii nu
stau mai niciodat, deoarece au bunul gust s
86
prefere cmpul nverzit! Asadar, pe cmp aveam s schimbm caii. Lucrurile se petreceau asa: doi
oameni clare plecau n goan; alergau ctre o herghelie de vreo treizeci-patruzeci de cai ce psteau pe
cmp; trosnind zdravn din bici si strignd ct i tinea gura, alungau nspre trsur herghelia care se
apropia n galop, n linie dreapt, ca un escadron de cavalerie; erau luati la ntmplare opt, zece, cti ne
trebuiau nou, apoi herghelia pleca din nou la galop, si tot la galop pleca un vrtej des de praf negru, din
care se auzeau, la nvlmseal, tipete, plesnituri de bici, sau se vedeau, ici-colo, uniformele jumtate
asiatice, jumtate europenesti ale dorobantilor sau mantaua rosie a vreunui albanez stnd pe scaunul
trsurii. Vrtejul acesta care alerga, tipa, izbea eram noi, pn la urmtorul popas de post."
Se poate bnui c, atunci cnd cltoresti n felul acesta, trebuie sa ai si unele necazuri.
Wilkinson ne spune chiar c ...cei ce vor s cltoreasc cu posta, n felul n care se face acest lucru pe
aici, nu trebuie s se astepte s gseasc vreuna din nlesnirile ntlnite ndeobste prin alte prti. Nu li se
d dect un soi de crut, care aduce destul de bine cu acelea care, n loc de loitre, au un fel de zbrele.
Este sprijinit pe patru roti mici, cu cuie de lemn si, cu totul, nu ajunge s fie mai nalt dect o roab.
Cruta aceasta este umplut cu paie, iar cltorul trebuie s se aseze si s stea drept n mijlocul ei, cu
picioarele bgate n paie. Cu niste funii n chip de hamuri, snt nhmati patru cai, minati de un surugiu
clare; pornesc n goana mare si nu se opresc si nici nu ncetinesc mersul pn la popasul urmtor,
nainte cu jumtate de mil de acesta, surugiul si anunt sosirea trosnind ntruna din bici; n acest fel,
de cum soseste, o alt trsur este gata s-1 preia pe cltor.
Boierii si persoanele mai de soi cltoresc n trsurile lor, mer-gnd ct le place de repede. Iarna, ntruct
zpada acoper pmntul timp de dou luni, snt folosite, n general, sniile, att la oras, ct si la tar."
Dup aceast scurt descriere a Principatelor la sfrsitul epocii fanariote, rmnem cu o impresie jalnic.
Trile romne, victime ale unei exploatri nemiloase si ale unor jafuri nemaiauzite, se afl la nivelul cel
mai cobort din istoria lor, si asa att de chinuit.
87
Faptul c instrumentele cele mai vizibile omniprezente ale acestei exploatri de ctre stpnul
otoman snt grecii, crestini ca si romnii, att si mai mult nemultumirea si ura poporului. Am vzut, n
treact, n aceast privint, un mare numr de mrturii, care se aseamn ntre ele, venite de la cltori
sau de la observatori occidentali. Consulul Angliei, Wilkinson, evoc denumirea proverbial a trilor
romne: Pmntul fgduintei pentru greci".
Chiar printre greci, snt unii care, asemenea doctorului Zallony, pe care 1-am ntlnit mai nainte, se fac
ecoul urii poporului mpotriva compatriotilor lor. Ura mpotriva grecilor se ascutise att de mult,
cuprinsese atta lume, nct a sfirsit prin a umbri, ba chiar a face s fie uitat cea dinti surs a tuturor
nenorocirilor trii: asuprirea otoman. Nu este oare simptomatic faptul c, ntr-un cntec btrnesc, unde
este vorba de isprvile lui Codreanu, sfetnicul cel nevrednic al domnitorului, care, n versiunile cele
mai vechi, era turc, la bardul popular, n epoca fanariot, devenise grec? Iat versiunea dat de Vasile
Alecsandri:
Domnule, Mria Ta,
Tu pe greci nu-i asculta,
Cci capul ti-or mnca.
fanarioti, prin faptele lor cele diavolesti, ncetul cu ncetul, ne-au supus cu totul cererilor lor, ne-au
mpopulat ncazului, ne-au slbit bratul armelor, ne-au rcit dragostea patriei si cu un cuvnt cu totul
ne-au adus mai ru dect noroadele din Africa si din America." Iar cea dinti poezie a lui, n care tun si
fulger mpotriva grecilor, este intitulat: Tngu\\
irea tarei Valachiei asupra jafului si drpnrei ce i-au fcut strinii tlhari Greci34.
Desteptarea constiintei nationale, care ncepe n zorii veacului al XlX-lea, n mare parte sub nrurirea
Revolutiei franceze, si rapida schimbare a moravurilor si a mentalittilor pe care le cunoaste tara dup
1821 vor face s apar si mai cumplit ntunecata perioad ce se scursese, si s-a ajuns s se pun n
spinarea fanariotilor toat rspunderea pentru starea nenorocit n care se gseau Principatele, ntruct
prea firesc ca strinii s fie mai nemilosi si mai cinici dect pmntenii n exploatarea bietului popor,
printr-un proces la fel de firesc, generatiile urmtoare au vrut s arunce numai asupra strinilor pcatele
ce se rspndiser att de mult n toate pturile neamului romnesc. Aristocratia autohton, din snul
creia se vor recruta mai toti ideologii" noii ere, va cuta, cu mult iscusint, s atte acest sentiment,
pentru a ndrepta mnia numai nspre strinul hulit de popor, cnd, de fapt, ea nssi nu avea ntotdeauna
cugetul curat.
Marii boieri se strduiser cu oarecare izbnzi, o vom vedea sa salveze din minile veneticilor
privilegiile lor cele mai de seam, si multi dintre ei, fr s stea pe gnduri, se nrudiser cu familiile
nou-venitilor. Cazul marelui ban lenchit Vcrescu este tipic n aceast privint: reprezentant al uneia
dintre cele mai vestite familii din Tara Romneasc, nepotul de fiu al celuilalt lanache Vcrescu,
decapitat de turci n 1714, o dat cu Constantin Brncoveanu si cei patru fii ai acestuia, el nsusi patriot
nflcrat si poet socotit drept naintasul poeziei moderne n trile romne , a fost cstorit de trei
ori, de fiecare dat cu o fanariot!
La nceput, rscoala pandurilor" lui Tudor Vladimirescu, din 1821, este n mod vdit ndreptat
mpotriva tuturor jefuitorilor neamului si va lua curnd forma unei rscoale trnesti care nu deosebeste
boierii cei buni"de cei ri", pmntenii de venetici. Silit ns, pentru a-si atinge telul, s cad la
nvoial cu boierii nationalisti" (cuvntul apare pentru prima dat cam pe vremea aceea), precum si cu
puterea turceasc, Tudor, ntr-un al doilea timp, va da revolutiei sale o coloratur fundamental
antifanariot. Dup disparitia lui Tudor si nfrngerea revolutiei, boierii pmnteni vor izbuti s
foloseasc miscarea popular numai spre binele lor iar literatura si istoriografia vor contribui si ele
la zugrvirea n negru, o dat pentru totdeauna, a tot ce tine de epoca fanariot.
89
Dup ce am prezentat pe larg dosarul acuzrii, s dm o clip cuvntul aprrii.
De vreo cteva zeci de ani, mai cu seam de la lorga ncoace, s-a fcut simtit, n istoriografia
romneasc, o oarecare rezistent fat de o viziune prea maniheist.
Mai nti, se arat c starea de dependent fat de Poart n care czuser trile romne, precum si
multe pcate ce caracterizeaz epoca fanariot existau din belsug si nainte de nscunarea primilor
domnitori asa-zis fanarioti". Spre convingere, se poate citi Descriptia Moldaviae a lui Cantemir sau
cartea lui Del Chiaro despre starea Trii Romnesti n vremea Brncoveanului. Apoi, chiar dac unii din
acesti domnitori si cei ce-i nconjurau au fost niste oameni lacomi si fr scrupule, cu gndul numai la
cstig, ctiva, ca de pild Constantin Mavrocordat sau Alexandru Ipsilanti, au avut totusi intentiile cele
mai bune, dovedindu-se n stare s crmuiasc bine tara att ct o ngduia sistemul" otoman.
Timpul care ne desparte de epoca fanariot ne ajut s ntelegem c orice ncercare de schimbare si de
organizare era dinainte sortit esecului n amestecul acela de arbitrar, venalitate, coruptie si teroare
reprezentat de crmuirea otoman din epoca decderii, de la un capt la altul al imensului imperiu.
Pn si Caragea, de trist amintire (poate mai mult pentru calamittile naturale din timpul domniei sale
dect pentru jefuirea trii), a fost, se pare, un gospodar priceput, l vedem lund msuri bine gndite cu
prilejul epidemiei de cium din 1813, si nu a fost dintre cei ce au prsit cei dinti capitala. A luat, de
asemenea, o multime de msuri edilitare si a reorganizat breslele, n sfrsit, a pus s se ntocmeasc un
cod de legi, care-i poart numele si care este unul din primele coduri moderne din trile romne.
n realitate, instalarea a ceea ce avea s devin regimul fanariot se fcuse treptat. Suirea n scaun a
primilor Mavrocordati nu fusese o adevrat ruptur cu trecutul; faptul c se trgeau, prin mam, din
strvechea dinastie a domnitorilor moldoveni le conferise un soi de legitimitate. Afirmatia lui Langeron
o gur rea! cum c toti fanariotii se trgeau din pleava societtii" este cu desvrsire
neadevrat. Pe lng cele cteva familii, putine la numr, ce-i drept, ai cror strmosi merg pn la
strvechea aristocratie bizantin, cum
90
ar fi familiile Cantacuzino, Nottara, Ralli si nc vreo cteva, familiile cu trecere din Fanar, din care
cteva ajung pe tronul Principatelor, prezint caracteristicile unei oligarhii destul de restrnse si, aproape
toate, apar n jurul patriarhului Constantinopolului la cumpna dintre veacul al XVI-lea si cel de al
XVII-lea. Unele aveau chiar si un trecut (familia Moruzi figureaz pe lista nobilimii imperiului" de la
Trapezunt, n secolul al XV-lea, iar familia Ipsilanti pretindea, cu mai putin temei, c se trage din
Comneni). n jurul acestui nucleu, s-au adunat dou familii romnesti, Racovit si Callimachi (greci/area unei porecle romnesti, Calmsul) si o familie de origine albanez mai ndeprtat, Ghica
sau mcar o ramur a familiei Ghica. Curios este ns c, printre cei mai huliti domnitori fanarioti, se
numr doi Racovit si un Callimachi. n afar de aceasta, cei ce au pctuit cel mai mult prin excese
filogrecesti nu snt adevratii fanarioti, ci, dup cum spun cronicarii vremii, un Ghica (Grigore II) si un
Callimachi (Grigore), n timp ce un Constantin Mavrocordat l dojeneste pe un ispravnic pentru faptul
de a-i fi naintat un raport n greceste, n loc s-1 fi ntocmit n romneste. Dac stm si ne gn-dim
bine, vinovati de a-si fi nstrinat cultura, pentru a fi pe placul noilor stpni si a maimutri obiceiurile
de la Constantinopol, snt mai curnd boierii moldovalahi.
Si tot un grec, Alexandru Ipsilanti, a lsat n Tara Romneasc, cu toat tristetea vremurilor, amintirea
cea mai bun. A avut, nendoielnic, norocul, n cursul unei domnii destul de lungi (1774-1782), s se
bucure de o perioad de pace si de recolte bune, dar si-a dat si el silinta, printr-o ntreag serie de
msuri legislative si administrative, ajutat de cel mai de seam sfetnic al su, lenchit Vcres-cu, s
pun putin rnduial n treburile trii si s usureze poporul de nevoi.
naintea lui Ipsilanti, Constantin Mavrocordat, care, ntre 1730 si 1769, domnise douzeci si doi de ani
si jumtate ...n zece rnduri, se fcuse cunoscut prin reforme si mai radicale, cu deosebire desfiintarea
serbiei. S-au spus vrute si nevrute despre adevratele temeiuri ale reformelor sale si rari au fost domnii
care au strnit n jurul numelui lor attea polemici. S recunoastem totusi c se strduia s afle nevoile
poporului, asa cum putini domnitori pmnteni au facut-o; un cronicar (din boierime) povesteste acest
lucru, s-ar zice, cu oarecare dezaprobare: ...Usile Divanului stteau deschise (n termeni moderni:
audientele la tribunalul domnesc erau publice ..), si
91
el (Domnitorul n.n.) sta ndelung de vorb cu poporul"... Iar boierii se plngeau c un boier nu mai
poate spune nimic unui tran, cci acesta se duce de se plnge Domnitorului"... Se stie c, n dou
rnduri, nu voise s primeasc tronul si, ultima dat, cnd Poarta l trimite cu sila n Moldova, cnd,
n 1769, rzboiul cu Rusia izbucneste din nou, ambasadorii strini arat c domnitorul era att de srac
nct, lucru nemaiauzit, nsusi sultanul i d dou sute de pungi cu bani ca s-si fac pregtirile de drum.
Avea s fie prins de rusi si s moar de pe urma unei lovituri cu parul pustii dat de un soldat.
Comandamentul rusesc, cam ncurcat, i va face funeralii princiare. Fanariotii au fost, n general,
oameni nvtati; aveau nevoie de nvttur, deoarece era cel dinti atu al lor n fata crmuirii otomane!
Nicolae Mavrocordat era poliglot, ca si tatl su, si a lsat scrieri filozofice. Biblioteca lui, n care se
aflau opere rare, din Antichitate si Evul Mediu bizantin, era vestit n Europa. Ambasadorul Frantei,
marchizul de Villeneuve, va face tot ce va putea ca s pun mna pe ea pentru suveranul su. La
moartea domnitorului, va ncerca din nou s-o capete de la fiul acestuia, Constantin, dar nu va izbuti.
Iat ce-i scrie ambasadorul lui Ludovic XV, la 20 ianuarie 1731: De cum am aflat de moartea
Principelui Valahiei, m-am gndit s cumpr manuscrisele din biblioteca lui; [...] ns, pn una alta,
printul cel tnr este hotart s nu le vnd; am avut grij s mi se dea de veste de cumva avea s-si
schimbe gndul; trebuie totusi s v spun c, de e s ne potrivim la ceea ce se vorbeste aici despre
aceast bibliotec, dac ar fi de vnzare, s-ar face oferte fie din partea mpratului, fie din cea a regelui
Angliei si, poate, si din partea Curtii de la Roma, si ar ajunge la peste o sut de mii de piastri"...
Fanariotilor li se datoreaz aducerea n Principate a unui prim lustru de cultur francez, o dat cu
operele filozofilor" si ideile Secolului luminilor"; precum si introducerea nvtrii limbii franceze
(1776) n Academiile domnesti" de la Bucuresti si Iasi, care atrgeau studenti si din restul lumii
ortodoxe sud-orientale.
n sfrsit, se mai poate spune c domnia fanariot n-a fost, la vremea ei, cea mai mare nenorocire. Intradevr, alternativa, pentru niste state-tampon ca Tara Romneasc si Moldova n conjunctura
international provocat de agresivitatea si succesul marilor puteri crestine Austria si Rusia , nu mai
era ntre o crmuire fa92
nariot si ntoarcerea la domnitorii pmnteni, ci ntre fanarioti si transformarea Principatelor n simple
pasalcuri, ceea ce ar fi nsemnat sfrsitul liberttilor ce le mai rmseser. Faptul este atestat att de
surse interne, ct si de rapoarte ale cancelariilor occidentale.
n zilele noastre, cei mai vajnici aprtori ai fanariotilor s-au gsit printre anumiti istorici englezi, cel
mai ilustru fiind Toynbee. n aversiunea lui instinctiv fat de orice nationalism, Toynbee viseaz la un
imperiu otoman unde fanariotii, pe nesimtite, ar fi pus mna pe cele mai de seam verigi ale crmuirii,
ducnd ncetul cu ncetul la crearea unui stat multirasial, n care turcii musulmani si crestinii de toate
natiile ar fi trit n bun ntelegere, ns rscoala greceasc din 1821, provocat artificial prin molipsire
de la Revolutia francez, ar fi stricat totul...
S-1 lsm pe Toynbee s viseze c reface Istoria, n realitate, saptesprezece ani dup ce Constantin
Mavrocordat a murit ca vrednic slujitor al Portii, nepotul su Alexandru (acela pe care d'Hau-terive l
nsotise n Moldova) fuge n Rusia. Si treizeci si cinci de ani mai trziu, un alt Alexandru Mavrocordat,
un nepot de fiu, eroul de Ia Missolonghi, prieten cu Byron si Shelley, se afl n fruntea rscoalei din
Peloponez. n nord, tot un fanariot conducea rzmerita: Alexandru Ipsilanti, fiul domnitorului
Constantin si general n armata ruseasc. Turbnd de furie din pricina acestei trdri", turcii, la
Constantinopol, aveau s mcelreasc zeci de membri ai marilor familii fanariote, mpreun cu nsusi
Patriarhul ecumenic.
Asa lua sfrsit cariera fanariotilor aflati n slujba imperiului otoman35.
CAPITOLUL AL TREILEA
Boierii
Boierii moldovalahi vzuti de strini: port, cas, caracter.
Ion Ghica povesteste nemaipomenita misiune a
contelui" Dudescu pe lng Bonaparte.
putin: teama de turci, obiceiul de a afla o veste proast, nesiguranta vietii lor, att dinspre partea
Divanului de la Constantinopol ct si dinspre cea a Domnitorului, i-au deprins pe oameni cu o tristete
de nenvins; cincizeci de insi, ce se adun zilnic pe Ia unul sau pe la altul, asteapt parc funia fatal si,
la fiecare clip, auzi pe cte cineva spunnd: tatl meu a fost sugrumat din porunca Portii, fratele meu
din porunca Domnitorului...
Fetele boierilor snt nchise asa cum snt nchise turcoaicele, n haremuri cu zbrele de lemn, adesea
aurite. Privind printre acestea, ele si pot alege un sot; ns brbatii nu le vd pe ele dect ca s locuiasc
mpreun, dup scurta ceremonie din biserica greceasc.
Constantinopolul d tonul pentru Iasi, asa cum Parisul l d pentru provincie, si cel mai repede ajunge
moda; galbenul era culoarea ndrgit de sultani; la Iasi, a fost culoarea ndrgit de femei; pipele
foarte lungi din lemn de cires nlocuiser, la Constantinopol, pipele de lemn de iasomie; altele noi,
boierii, nu mai avem. Slugile acestor Domni le duc n spatele trsurilor deschise; doar lor li se ngduie
acest lucru. Nu umbl niciodat pe jos; snt, cu totii, la fel de lenesi ca si
turcii."
' '
La rndul su, Langeron scrie, ctiva ani mai trziu:
Mai toti boierii acestia au mintea ascutit si la fel de plcut ca cea a grecilor din vechime" (Langeron
vorbeste de parc toti boierii moldoveni ar fi de obrsie greceasc!) iar un observator atent descoper
curnd, printre suferintele ce le vin de la starea lor de robi, lumina harului rmas de la strbuni. Snt asa
cum se spune c erau atenienii, iuti, usuratici, nestatornici, tiosi, fr astmpr, nemultumiti si
nflcrati. Multi dintre ei vorbesc frantuzeste si, cu totii, foarte bine, italieneste. Mai toti au fost Ia
Constantinopol; cltoria n acest oras, pentru cei de la Iasi, este ceva ce nu poate lipsi din formatia
unui coconas moldovean si din desvrsirea educatiei lui, asa cum, n Franta, cltoria la Paris este
necesar pentru un brbat din provincie."
n privinta cunoasterii limbilor, Lagarde afirm o face ns la peste douzeci de ani dup ce trecuse
pe acolo printul de Ligne c boierii nvtati vorbesc, n general, mai multe limbi; i vezi adesea c,
pe lng limba lor, mai vorbesc si greceste, ruseste, nemteste si frantuzeste"; iar Bacheville, ofiter al lui
Napoleon, refugiat n Moldova n 1815 dup cele O sut de zile" ale lui Napoleon: Am ncercat s ne
lum cu treaba, asteptnd vesti din biata noastr patrie, despre care nu se mai auzea nimic, desi boierii
vorbeau aproape cu totii franceza."
Langeron, ntr-o not, si aminteste (ntmplarea se petrece n 1790 sau 1791): ntr-o zi, m aflam la
mas la printul Potemkin, ntre printul Gagarin si un boier, cu o barb deas si lung, mbrcat dup
portul oriental, de nici n-ai fi bnuit c stie ceva despre obiceiurile frantuzesti. Eu vorbeam cu printul
Gagarin despre Paris. Boierul s-a bgat n vorb si a spus despre acest oras, unde nu fu99
sese niciodat, niste lucruri foarte ntelepte si de foarte mult bun gust. Am ntlnit multi asemenea
oameni printre boieri"...
De unde se vede c, n legtur cu mbrcmintea, avem niste prejudecti firesti! Si se mai spune c nu
haina l face pe om!
mbrcmintea boierilor se aseamn ntru totul aceleia a domnitorului, pe care am descris-o mai
nainte: cmas de mtase, salvari largi rosii, terminati cu papuci de piele galben, un anteriu lung si
brodat, care-i vine pn la glezne si este ncins la bru cu un sal indian; pe deasupra, un fel de ilic,
fermeneaua, n sfrsit, dup cum e vremea, o hain mare, sau una-dou haine cptusite (binis sau
feregea) cu blnuri scumpe.
Unii din boierii acestia moldoveni" scrie mai departe Lange-ron snt foarte bogati si au niste
csute la tar asa cum au polonezii, unde duc o viat destul de luxoas, ntr-un amestec plcut de mod
european si asiatic, mai aproape totusi de aceasta din urm.
Portul lor aminteste si el obiceiurile orientale. Nu-si rad barba, n schimb se rad pe cap si poart o tichie
mic de postav rosu si o cciul fcut jumtate din postav si jumtate din blan."
Vorbind despre cciula aceasta (calpac) ntr-o not, Langeron scrie:
Cciulile snt mari de tot, au o form cum nu se poate mai caraghioas si cost foarte mult."
De data aceasta, toate mrturiile concord si putem judeca si noi, dup gravuri: acea ciudat cciul
oriental avea o form si niste dimensiuni aproape grotesti. Iat ce spune Wilkinson:
Portul national al boierilor nu se prea deosebeste de cel al turcilor din clasele cele mai nalte, atta doar
c, n loc de turban, poart un fel de cciul nemaipomenit de mare, creia ei i zic calpac, din blan de
Astrahan si n form de par. Cciula aceasta este goal ct e ea de mare, are vreo trei picioare de jur
mprejurul prtii celei mai umflate, nltimea fiind si ea pe msur; dac ne gndim bine, este tare urt
si tare caraghioas, nicidecum potrivit cu frumusetea si bogtia costumului." Un tnr elvetian,
Francois Recordon, secretar al lui Caragea, ngroas lucrurile, spunnd c un calpac este o c100
ciul fcut dintr-o piele cu prul foarte scurt si cret, de form aproape sferic, si care are cel putin
cinci picioare de jur mprejur"... (subl. .). Oricum va fi fost, ngrozitoarea cciul n form de dovleac
sau de par rsturnat era att de mare, nct doi boieri de rangul nti mrimea calpacului era pe
potriva rangului personajului nu puteau sta alturi n aceeasi caleasca fr s-si descopere capul...
Din fericire, n portretele lsate urmasilor si pe care le-au comandat, cel mai adesea, unor pictori veniti
din Europa", boierii nostri si pun pe cap islicul, deoarece, asa cum aflm de la acelasi Recordon, n
timpul marilor ceremonii, au pe cap o alt cciul, din samur, de forma unui cilindru un pic turtit,
partea de sus fiind acoperit cu un postav de culoare rosie, niciodat alb, aceasta fiind culoarea
rezervat domnitorilor, numai ei avnd dreptul s-o poarte, dup cum tot numai ei pot purta turbanul".
n aceast din urm privint, Recordon se nsal, deoarece, chiar dac, la Constantinopol, turbanul este
interzis ghiaurilor sub amenintarea pedepsei cu moartea, la Bucuresti moda lui se rspndeste la
nceputul secolului al XlX-lea. ns, n afara familiei domnitorului, doar ctiva mari boieri se ncumet
s si-1 pun pe cap: este vorba de acel tarabolus, turban fcut dintr-un sal oriental foarte scump si caresi trage numele de la Tarabulus, numele arab al orasului Tripoli, n 1823, din porunca Portii, Grigore
Ghica interzice cu desvrsire portul acestei nobile cciuli de ctre orice categorie social n afar de
boierii cei mari. Iar cnd se vorbea de pedeapsa cu moartea, amenintarea, cel putin la Istanbul, nu era o
vorb n vnt.
Se povesteste c cineva dintr-o familie fanariot, care trise mult timp n strintate, cnd s-a ntors la
Constantinopol, a avut nesbuinta s se arate la fereastra palatului" su din Fanar cu un turban pe cap
asijderea unui Credincios. Mare grozvie! Un turc ce trecea pe acolo l zreste, scoal cartierul n
picioare; multimea mnioas l trste n fata judectorului, care, pe loc, pune s-i taie capul... Iat cum
triau si mureau grecii din Fanar, n Orasul ce fusese vestita capital a imperiului lor.
Moda apusean a fost nsusit, mai nti, de ctre femei. La nceput, la Iasi, n timpul rzboiului austroruso-turc, din 1787-1791
101
(n urma cruia, prin pacea de la Iasi 9 ianuarie 1792 Rusia devenea pentru prima oar vecina
nemijlocit a Moldovei).
ns marele salt" se face, n ambele Principate, n timpul ocupatiei rusesti din 18061812. Langeron
scumpe, ncltati cu papuci turcesti, n sfirsit, artau ca niste orientali; erau ns cu totii oameni alesi
prin nvttura si purtrile lor europenesti, cei mai multi vorbeau o frantuzeasc desvrsit si cu
expresii din cele mai frumoase; doar n felul de a umbla mai aveau ceva din gravitatea plictisitoare a
turcilor, lucru ce nu-i prindea deloc, ntr-un salon, alturi de doamne; ca s nu par gelosi si ca s
fac pe europenii civilizati, lsau, mpotriva vointei si obisnuintei lor, o libertate fr margini
scumpelor lor jumtti, care le supuneau fruntea la grele ncercri: doam103
nele urmau moda cea mai nou de la Paris si Viena, att n mbrcminte, care nu mai avea nimic
asiatic, ct si cnd era vorba s-si mobileze somptuoasele lor apartamente. Artau ca niste cuconite din
cele mai elegante, cu purtrile ce se ntlneau pe vremuri la curtea Frantei [...]. Pe de alt parte, vreo
zece frumuseti, nu mai putin ispititoare, si exercitau puterea farmecelor lor irezistibile asupra
strlucitorilor ofiteri de la cartierul general, nct mai fiecare cavaler si avea drguta sa. Judecind dup
toate acestea, ne putem lesne nchipui ct de frumoas era viata, n aceast nou Capua, pentru roiul
acela de ofiteri nsetati de plceri, si care, aproape toti, si-au lsat aici inima, o parte din sntate sau
din avere, unii dintre ei chiar libertatea."
Mare deosebire fat de fetele pe care, cu mai putin de douzeci de ani n urm, printul de Ligne le
vedea, n gineceu, printre zbrele aurite sau nu!
Totusi, ca s fim drepti, s-1 citm acum pe memorialistul Radu Rosetti37; la nceputul veacului nostru,
el red prerea bunicii sale (care pentru nimic n lume nu ar fi vrut s aib un ginere rus) despre fetele
boierilor moldoveni ce se mritaser cu ofiteri rusi: niste nefericite care, de pe urma acestor soti cu
titluri si decoratii, dar fr nvttur si fr educatie, si care se tineau numai de betii, nu s-au ales dect
cu bti si cu averea tocat, ca mai apoi s fie prsite.
Adevrul este c, foarte curnd, moda apusean accentueaz, la aceste doamne, gustul pentru lux mult
mai mult dect la brbatii lor. Un boiernas care, dup 1830, avea s fie ofiter n armata moldoveneasc
reconstituit, povesteste, cu oarecare acreal, n amintirile sale, n ce fel tatl su, un om ce nu avusese
cine stie ce avere, fusese mpins de tnra cu care se nsurase dup ce rmsese vduv la niste cheltuieli
nesbuite: Fusese crescut la pensionat, la Odessa, cu francez si pian" a se remarca cele dou
criterii! care-si vrse n cap s-1 pun pe tata s cumpere o cas la Dorohoi, s dea petreceri, s-i
cumpere o trsur numai pentru ea, cu patru bidivii, vizitiu, valet si o multime de slujnice, cci tria ca
o domnit"...
La brbati, schimbarea este ntr-adevr mai nceat. Si, mai ales, li se ntmpl s se ntoarc la ce
fusese altdat. Unii tineri care poart haine europenesti (straie nemtesti") n timpul ocupatiei rusesti
din 1806-1812 se grbesc s mbrace vesmintele orientale de
104
ndat ce turcii vin napoi. Cu vreo ctiva ani nainte de Eteric, cltorul britanic William Mac Michael
afirm c n timpul ultimului rzboi moldovalahii prsiser hainele cele largi si se mbrcau dup
moda frantuzeasc, dar, cnd au ajuns iar sub stpnire turceasc, au fost siliti s mbrace din nou
anteriul si s-si pun calpacul pe cap".
Ultima interdictie: la 23 iulie 1823, Grigore Ghica, domnul Trii Romnesti, d, din porunca Portii, un
decret, ce trebuia executat n trei zile, care interzice brbatilor s poarte haine dup moda frantuzeasc,
ns, de data aceasta, ordinul n-a mai fost executat. Un an mai trziu, un alt cltor englez constat c,
pe strzile din Bucuresti, se vd la fel de multi europeni" ct si orientali". Tot tineretul, boieri si
burghezi, mbrac fracul si pantalonii, cu att mai mult cu ct un numr tot mai mare de tineri se duce n
Occident la nvttur. Nici vorb s se mai mbrace turceste" atunci cnd se ntorc n tar!
Pentru boierii mai n vrst, o alt opreliste este prestigiul legat de hainele lor cele scumpe. Dac nu lear mai fi mbrcat, ar fi nsemnat s se coboare n rndul negustorilor si al mestesugarilor nemti, pe care
nici mcar slugile nu-i respectau...
Iat de ce autorii din vremea aceea numesc mbrcmintea occidental mbrcmintea egalittii", ns
traditionalistii cci mai snt si din acestia ar fi numit-o mai curnd mbrcmintea Diavolului. Un
cojocar, ajuns trcovnic, Ion fiul lui Dobre, sau Ion Do-brescu, tun si fulger, n notele sale, mpotriva
pcatelor care, dup prerea lui, snt pricina tuturor relelor care pedeaps dumnezeiasc! s-au
abtut asupra acestei nefericite tri: rzboaie, foamete, cium, cutremure de pmnt... Iar printre pcate,
la loc de frunte se afl purtarea nerusinat a femeilor, care umbl despuiate pn la bru", si a
brbatilor, care si-au lsat hainele lor cele bune ca s umble mbrcati ca niste pctosi, nemteste,
frantuzeste"!
n anii 1830, mbrcmintea europeneasc" s-a generalizat la tinerii din clasele nstrite. Saint-Marc
Girardin noteaz n ale sale Souvenirs de voyages et d'etudes: Dup inegalitate, lucrul cel mai izbitor
pentru un strin, la Iasi si la Bucuresti, este amestecul si diversitatea hainelor. Unii brbati au pstrat
portul oriental; altii umbl mbrcati europeneste; iar aceste dou porturi pot fi vzute n aceeasi
familie; tatl este mbrcat boiereste, fiul frantuzeste; [...] nu am vzut pe nimeni sub patruzeci de ani
s poarte hainele orientale.
105
Femeile ns, de mult vreme, se mbrac toate europeneste... Se stie bine c femeile snt ntotdeauna
primele care psesc pe calea civilizatiei"...
Pe vremea fanariotilor, casele boieresti, n general, mai pstrau o oarecare simplitate trneasc, nu
numai la sate, dar si la oras. n Moldova, la tar, conacele erau niste cldiri mari, cu un singur cat, cam
ca locuintele nobililor polonezi, n Muntenia, cu deosebire ctre munte si n Oltenia, unde aceste
conace erau numite cule (din turcescul kula, turn, mprumutat si de bulgari, si de srbi), avem nc un
cat, cu un pridvor mare n fat, mpodobit cu coloane, cel mai adesea sculptate sau fcute din stuc
frumos modelat. La parter, partial un fel de subsol, se gsea cmara cu provizii, pe lng vreo c-teva
odi de locuit.
n aceste cldiri, scrie Doamna Reinhard n 1806, mprtirea n interior este peste tot aceeasi: o sal
foarte mare la mijloc, toate celelalte odi dnd n ea: aici stau slugile cele multe, pe jos sau ntinse pe
divanuri, si tot aici au loc marile petreceri cnd este vreo srbtoare." Iar Recordon, n 1815, scrie: O
sofa mare, de vreo patru-cinci picioare, ocup un capt al slii; o mas mare, cteva cufere lipite de
peretii dati cu var de sus pn jos, si cteva scaune alctuiesc tot mobilierul din ncperea aceasta."
Printul de Ligne, vorbind despre locuintele din Iasi, crora el le spune asa cum am vzut
superbe palate", fusese mai ngduitor n descrierea mobilierului: Di-vanurile cele mai late snt
acoperite cu niste superbe testuri turcesti; zbrele aurite, parmaclcuri scunde, covoare minunate,
perne cusute cu fir de aur si de argint mpodobesc de jur mprejur apartamentele care, pe lng toate
acestea, au tavanele fcute din lemn pretios sau snt pictate cu rafinament."
Casele erau din crmid, cu zidurile foarte groase. La tar, mai ales cula olteneasc, erau concepute ca
niste mici fortrete, cu deschizturi n ziduri, ca s se poat trage asupra haiducilor pusi pe jaf sau
asupra cetelor de turci fugiti din armat. Ion Ghica38, care cunoscuse multe din aceste resedinte
boieresti n copilrie, ne vorbeste despre ele n memoriile sale:
Casele boieresti aveau ziduri tari ca de cetate, n cte patru si sase crmizi, cu odi multe si mari, cu
pivnite adnci si boltite, cu be106
ciuri si un rnd de odi dasupra, cu pod din streasin pn-n streasin; grinzile erau ca ursii de pod de
groase; la cheresteaua unei singure case mergea un parchet de pdure secular ntreg; pardoseala slilor
si a tinzilor era de crmid pus pe muchi, nvelitoarea de sindril btut pe sapte si pe nou, nalt
aproape de doua ori ct casa, ca s nu tie zpad si ca s se poat scurge apa mai lesne. [...]
Corpul principal se compunea de o sal mare de colo pn colo, cu odi n dreapta si n stnga, cu tinzi
n cruci prin care se comunica cu celelalte prti ale edificiului, case cu scosuri n toate prtile si cu
sacnacsiu, fiecare odaie cu ferestre spre trei prti ale lumei, ta-vanurile erau de stejar, streasin scoas
de o jumtate stnjin ca s-i tie vara umbr, s-o apere toamna si primvara de ploi si iarna de viscol si
de zpad; curtea era nconjurat de zid bolovanii nalt si gros, poarta cu bolt, cu dou rnduri de usi
de stejar ferecate, cu foisor dasupra, unde pzea ziua si noaptea arnutii; sub gang era O odaie pentru
pazardighean n timp de cium. Din pridvor, o galerie deschis ducea la biseric, cci fiecare cas mare
avea biseric n curte sau n corpul casei, la un colt."
O cas boiereasc, scrie el n alt parte, era o adevrat cetate, un stat n stat, nici politia, nici justitia
domneasc nu ndrznea s treac pragul portii unui ban sau unui vornic, desi un asemenea drept nu era
scris nicieri; la trebuint boierul putea s nchiz portile si s triasc luni de zile cu familia, cu slugile
si cu oamenii casei, optzeci si o sut de suflete, fr s aib cea mai mica trebuint de cei din afar.
Avea mlai si fin n ambare, cmara lui gemea de tot felul de bcnii si de sraturi, n tignie avea
franzelari, croitori, cizmari etc. [...], la caz putea cu oamenii din curte s se apere contra puterei
domnesti, cnd ea nu era sprijinit pe vreo porunc de la Tarigrad."
Fcnd descrierea aceasta, la peste o jumtate de veac mai trziu, Ion Ghica si amintea ndeosebi de
casa unchiului su mare, marele logoft Constantin Dudescu, conte al Sfntului Imperiu, personaj
pitoresc si risipitor, original si generos pn la extravagant.
Lagarde, care, n 1813, cltoreste cu el la Viena, l prezint cu umor, ntr-o scrisoare ctre prietenul
su Griffith:
M-am ntlnit adineauri cu tovarsul meu de cltorie, contele Dudescu, mare logoft al Trii
Romnesti, care, pe timpul bilor, se va afla la Baden, si pe care-1 voi nsoti pn la Viena. Acest boier
107
peste boieri, cu nftisarea lui de pocitanie, cci n-are nici patru picioare nltime, si este ghebos cum
nu se mai poate, are o minte ascutit si, cteodat, profund; bun si darnic, si-a irosit imensa lui avere
dndu-si mult osteneal ca s fac bine unor nerecunosctori. Acum, cred c nu mai poate spune dect
ce spunea Antoniu pe patul de moarte: Nu-mi rmne dect ceea ce am dat altora; trind ns din
trecerea pe care a avut-o cndva, cltoreste ca un satrap: doisprezece arnuti l nsotesc clare pn la
granit, cu o pomp de parc s-ar duce s cucereasc Transilvania: pretutindeni i se fac onoruri, de care
are bunul-simt s nu se sinchiseasc, singura lui dorint fiind s-o stearg ct mai repede din Tara
Romneasc, s poat respira un aer ceva mai putin slugarnic."
Pentru mintea lui si pentru cunoasterea limbilor strine, Dudescu fusese desemnat de ctre partida
boierilor nationalisti s se duc la Paris ca s-i atrag atentia lui Bonaparte asupra situatiei din
Principate. Instalat ntr-un palat din cartierul Saint-Honore, risipise o avere pe petreceri strlucitoare si
excentrice, date n cinstea celor ce triau n preajma Primului Consul, fr s fi ajuns vreodat s-1
vad pe acesta sau s-i trezeasc interesul pentru soarta Principatelor danubiene, care, n planurile lui
Napoleon, n-aveau s fie niciodat altceva dect obiecte de schimb, pentru a cror cedare se trguia cnd
cu rusul, cnd cu austriacul.
Asupra pregtirii acestei misiuni secrete n casa strbunicului su, marele ban Dimitrie Ghica zis
Dumitrache banul btrnul , Ion Ghica ne-a lsat, ntr-una din scrisorile sale ctre Vasile Alecsandri,
o descriere plin de vioiciune si de pitoresc:
n seara de Mucenici, boierii cei mai coltati erau adunati la sfat la banul Dumitrache Ghica, fratele lui
Grigorie-vod, asasinat pentru mpotrivirea ce fcuse la darea Bucovinei.
Erau adunati la banul btrnul, cum i ziceau ca s-1 deosebeasc de doi fii ai si, Costache si Scarlat,
cari amndoi ajunseser mari bani si ei. Curtea banului Ghica era ct o mosie de mare. Boierii erau
bogati, foarte bogati, dar averile lor erau n mosii, n scutelnici, post-slujnici si tigani. Bani, argintrii,
saluri si scule cte avuseser le vndur si cheltuir n bejenii. Niculae Dudescu, care stia bine
frantuzeste, se oferea s se duc la Paris, s pledeze cauza tarei cu cheltuiala lui; dar, desi averea lui era
colosal, ns nu era n stare s
108
gseasc nici o mie de lei bani btuti. Ce bruma monet mai rmsese pe ici pe colo de-abia ajungea ca
s se ncropeasc haraciul ctre Poart si, n strmtoarea de bani n care se aflau, trimiser s aduc pe
Bltretu.
Trecur dou ore dup sfintitul soarelui, si cerul era fr lun si fr stele, cnd o butc numai
bronzuri si poleieli, dinainte, de-a dreapta si de-a stnga caprei vizitiului, cu dou sirene aurite, cu coadele ncolcite si cu capetele ctnd spre dou mrtoage de cai cu hamurile legate cu sfoar, vizitiul cu
cojoc peste cmasa lung si cu doi feciori dindrt cu cauce pe cap cobora la vale spre curtea
banului Ghica, urmnd la pas dup un tigan descult si zdrenturos, cu o masala mare pe spinare. Podelele
jucau ca clapele unui clavir sub roatele butcei si aruncau n sus din hazna stropi de noroi aptos, care la
lumina pcurei luminau parc-ar fi fost pietre, scumpe. Acel straniu echipaj purta un fel de boier cu
ceacsiri si cizme rosii, cu o giubea soioas mblnit cu nafe si n cap cu un islic n patru colturi;
degetele boierului erau pline de inele de rubin, de smaragd si de diamant. Era asteptat la sfatul boieresc,
si de la dnsul depindea realizarea cugetrilor patriotice ale boierilor. El mnuia banii ce mai rmseser
n tar. El avea daraveri cu Tarigradul si cu Beciul; isclitura lui ajunsese s aib trecere chiar si
dincolo de Lipsea. Soproa-nele lui si lzile din pimnit gemeau de scule, saluri si argintrii, tot
amaneturi de pe la boieri. Butca n care se zdruncina, adus pentru o nunt mare, nu-i fusese pltit si
sta amanet n sopronul su; iar inelele din degete erau marfa de vnzare. [...]
Dup multe rugminte si fgduieli de tot felul, c i se va nlesni luarea otcupului vmilor, al ocnelor sal postelor, Bltretu s-a nduplecat n sfrsit a mprumuta pe Dudescu cu 7'/2 la pung pe lun (18%),
primind amanet toate mosiile. La dobnd adognd comisionul bancherilor si schimbul banilor cu
Lipsea si cu Viena, mprumutul venea la 30% si la 40% pe an.
Pe cnd iesise closca pe cer, boierii intrau unul dup altul n butcile lor, fiecare precedat de dou
masalale; Dudescu intr acas ca s-si fac pregtirile de drum.
Nu trecuser trei ani de la acea sear, si averea cea mare a Du-descului, case si mosii, trecuse n minile
Bltretului. Pe fiecare lun, acest cmtar i scotea cte o mosie la mezat si, negsindu-se concurenti,
mosia rmnea pe seama lui, pe nimic: mosii care dau
109
astzi cinci si sase mii de galbeni pe an, le-a luat Bltretii de la mezat, la Cochii-Vechi, pe trei si patru
mii de lei, galbenul valornd sapte lei"39.
Din pcate, nu toti boierii si cheltuiau averea pentru binele trii. Cltorii strini snt uluiti de luxul
boierilor din cele dou Principate si de cheltuielile mari pe care le fac. Mai nti, pentru mbrcminte.
Am vzut mai sus ce gndea printul de Ligne, sau Raicevich, Lagarde, Laurengon, despre luxul
vesmintelor feminine, ns nici cel al brbatilor nu era mai prejos, n 1821, elvetianul Recordon, fostul
secretar al lui Caragea, ne spune: Aflati mai nti c mbrcmintea unui boier din Tara Romneasc,
fr s socotim giuvaierurile, cost ndeobste pn la trei-patru mii de franci" (s nu uitm c este vorba
de franci-aur, deci pn la 80 000 de franci francezi actuali, adic, la pretul pietei, azi, vreo 24 de
milioane de lei!). Iar tot cam pe atunci, doctorul Zallony biciuieste luxul acesta nerusinat: Boierii
pmnteni snt n general foarte nstriti; cel mai srac dintre ei are cel putin treizeci de mii de franci
venit, altii ajungnd la peste dou sute cincizeci de mii de franci.
Luxul este una din cele mai costisitoare plceri ale boierilor pmnteni: mbrcmintea lor este foarte
scump, au haine ce reprezint un capital de o sut cincizeci de mii de franci, iar unii chiar mai mult.
Dac, la cheltuielile pentru mbrcminte, se adaug cele pentru trsuri, giuvaieruri, vase si mobil, ne
putem nchipui cam cti bani jertfesc domnii acestia ca s-si multumeasc trufia.
Boierii fanarioti, ajunsi n Principate n urma bagajelor domnitorului, si veniti anume ca s se
cptuiasc, snt, la nceput, ispititi de lux; doresc, desi nu snt cu adevrat bogati, dar numai ca s fie la
nltimea mndriei trezite de rangurile date de domnitor, doresc, spuneam, s se ntreac n lux cu
boierii pmnteni; si fr s-si bat prea mult capul cu ce va fi pe viitor, dup cum nu-si aduc aminte de
trecut, se nvoiesc, lacomi cum snt, s se ndatoreze la negustori si la zarafi, nct, curnd, ajung s
umbreasc ntructva fastul boierilor pmnteni."
Multimea si luxul trsurilor, contrastnd nu numai cu mizeria satelor din jur, dar chiar si cu nftisarea
general a capitalei, i impresioneaz n mod deosebit pe strini.
110
Viena scrie Laurengon vinde n Tara Romneasc o multime de clesti din cele mai elegante
[...]. Cred c, dac tinem seama de populatie, n Europa snt putine orase unde s se gseasc un att de
mare numr de echipaje ca la Bucuresti. Fiecare negustor si are trsura sa, iar boierii si le schimb n
fiecare an."
Un cltor englez, reverendul Robert Walsh, care strbate Bucurestii n anii 1820, venind de la
Constantinopol, ntr-un moment cnd tocmai izbucnise ciuma, noteaz si el:
Cel dinti lucru ce m-a izbit uitndu-m pe strad a fost multimea de echipaje strlucitoare, care
alergau n toate prtile sau asteptau n fata portilor. Erau noi si frumoase datorit lacului si podoabelor
aurite. Era ceva cu totul nou pentru mine care, de mult vreme, nu mai vzusem dect cte o arouba
trecnd din cnd n cnd pe strzile din Pera (cartier european din Constantinopol n.n.). Boierilor le
place nespus de mult s-si arate obiectele acestea, pe care dau sume foarte mari; cci nu snt dect de
fudulie, dup un an sau doi se hr-buiesc, si trebuie dati alti bani, pe altele, noi. [...] Vznd multimea de
trsuri pe strad, am crezut c este cine stie ce mare primire la Curte, ca s aflu c, dimpotriv, n
momentul acela, nici vorb nu era de asa ceva; numai c desrtciunea acestor boieri este att de mare,
nct nu se pot mpiedica s nu-si arate luxul, chiar si n timp de cium."
Cu toate acestea, noteaz acelasi Walsh (dar si alti cltori), vizitiii nu snt ntotdeauna la nltime!
Cci, dac boierii cei mai bogati si fac rost de arnuti cu nftisare semeat, cu haine brodate pe la
toate custurile, cei mai multi se multumesc cu tigani, mai mult sau mai putin zdrentrosi, n asa fel
nct vizitiul, dup spusele lui Walsh, face un contrast desvrsit cu stpnul".
Un alt cltor britanic, Sir Robert Ker Porter, care strbate Principatele tot cam pe vremea aceea, este si
el mirat de luxul boierilor, care i se par eleganti, cu o anumit nonsalant" (graceful care-lesness of the
manners).
Triesc, scrie el, ntr-un lux si ntr-o bogtie care cu greu pot fi depsite n vreuna din capitalele
Europei. Balurile si petrecerile date de ei, cu rochiile si pietrele scumpe pe care le poart sotiile lor,
ntrec orice nchipuire."
111
Aceeasi impresie de elegant si de lux o are si brigadierul general Sir Robert Wilson, care trece prin
Principate n 1812, cu prilejul unei misiuni diplomatice legate de tratativele de pace ruso-turce pe care
Anglia ar dori s le vad duse ct mai grabnic la bun sfrsit. Despre receptia dat n cinstea lui la
Bucuresti, scrie:
The costume of the women is here very gay; and I think that I have noticed one or two fashions, wich
will be admired in England. [...] I have never read of Wallachia's beauties, but they are no mean rivals
of Venus's better known and more vanted establishments. If I may judge from my dinner to-day,
Wallachia must also be an Epicurean abode. I have seldom sat down to a greater variety, or to viands
better dressed." La Iasi, este primit de boierul principal" (bas-boierul"?) ntr-un interior splendid,
unde sufrageria avea o lungime de o sut douzeci de picioare40.
Dac membrii elitei occidentale erau uluiti de luxul izbitor al boierilor nostri, este usor de nchipuit ce
efect putea el s aib asupra nevoiasilor din tar. Povestirea, ndrzneat si pitoreasc, lsat de
arhimandritul Grigore, care avea s ajung episcop de Arges, despre vizita lui la marele sptar lenchit
Vcrescu, ajut s ne facem o idee. ntruct, n ajun de Pasti, sfintia sa primise vizita boierului, pe ct
de nvtat pe att de bogat, se hotrste s i-o ntoarc: Dar cnd m apropiai de poarta cea mare,
deodat m oprii, vzui o multime de oameni narmati cu tot felul de arme, Seimeni, Slujitori, Arnuti,
Panduri; fel de fel de strigri s-auzeau, deodat rsunnd trmbitele, surlele si tobele, multime de cai,
multi armsari necheznd, povol-nici, iedecuri cu harsale de sus pn jos strlucind de aur si de argint.
M strecurai cum putui pn lng poarta scrii; acolo ntmpinai pe altii, narmati cu sulite lungi, cu
buzdugane groase, cu pusti, cu pistoale; tare spimntat psii tot nainte, nevznd pe cineva ca s m
opreasc, ajunsei la usa slii cei mari; acolo mi strpunse vederile lumina flcrilor de niste mngie
de tombak poleit; un sunet plcut de viori, de naie, de tambure, amestecat cu glasuri femeiesti, dulci si
ptrunztoare, m fermecar si pare c mi legar minile si picioarele n fiare; nu mai stiu cum deodat
m aflai sculat repede si, n fuga mare, trecnd peste cte spusei, abia am nemerit poarta cea mare a
curtii si am multumit lui Dumnezeu, cci m-am vzut cu picioarele slobode scpat din asemenea
ispite"41.
112
Vechile resedinte, precum cea a lui Vcrescu sau cele desen.-, de Ion Ghica snt treptat nlocuite,
ncepnd cu sfrsitul veacului al XVIII-lea, cu cldiri mari dup stilul apusean mai exact, vie-nez ,
unora din ele acordndu-li-se, ca la Viena, titlul de palate. Francois Recordon, care locuieste la
Bucuresti din 1815 pn n 1821, scrie n ale sale Lettres sur la Valachie:
Unele din aceste cldiri, de pild palatele boierilor Brncoveanu, Golescu, Romanetti, Filipescu,
Cantacuzino si Vilarat, pot s atrag chiar si privirile persoanelor celor mai nepstoare, att prin
strlucirea ce se descoper nuntru, ct si prin constructia care se schimb de la cldire la cldire"
(dup ce se va ntoarce n Elvetia, Recordon va deveni arhitect).
Totusi cele mai somptuoase din locuintele acestea curnd nu vor mai apartine marilor boieri, ci semn
al capitalismului pe cale de aparitie unor bancheri sau oameni de afaceri, grecul Romnit si
macedoromnul Meitani, de pild, acesta din urm cptnd de la mpratul Austriei, n 1825, titlul de
baron. La sosirea rusilor la Bucuresti, n 1828, pentru cartierul general al comandantului-sef, a fost greu
s se aleag ntre palatul" lui Meitani si cel al banului Grigore Brncoveanu. Un mare boier,
Constantin (Dinicu) Golescu, cheltuieste mult pentru a nfiinta la Bucuresti o Societate literar" (cu
caracter politic foarte limpede) si la Golesti o scoal deschis tuturor, dar nu st n cumpn nici cnd
este vorba s-si ridice pentru el, la Bucuresti, ncepnd cu 1812, pe podul" Mogosoaiei, lng biserica
mai mic a Kretzulestilor, un palat cu peste douzeci si cinci de ncperi, care, dup 1837, avea s
devin palatul domnesc al lui Alexandru Ghica si, mai trziu, dup ce a fost transformat si mrit, palatul
regal al lui Carol I pn ce, n anii 1930, regele Carol II a pus s fie drmat si nlocuit cu actualul
Ospitalitatea boierilor mol-dovalahi este proverbial. Chiar si observatorii cei mai putin binevoitori snt
nevoiti s o recunoasc. Laurenton scrie n legtur cu aceasta: Boierii sau nobilii din Tara
Romneasc snt foarte primitori cu strinii; snt bogati si darnici: trebuie s-o recunoastem mai nainte
de orice." Fedor Karacsay noteaz c un strin poate intra n casa celui mai mare boier si c acesta l va
gzdui fr mcar s-1 ntrebe cum l cheam, n anii 1830, Raoul Perrin va luda simplitatea de bun
calitate a acestei ospitalitti: Am fost primiti n cteva case cu o politete ct se poate de frantuzeasc.
Lucrul ce ne-a plcut cel mai mult, si de care ne vom aminti cu mare ncntare, a fost usurinta cu care
moldovenii stiu s lase la o parte eticheta stingheritoare, mofturile, mndria nelalocul ei, si s fac n
asa fel nct ntlnirile din casele lor s aib farmecul mbietor al ntlnirilor ntre oameni apropiati."
Vedem din aceast observatie, care se potriveste cu attea altele, n ce fel contactul cu Occidentul si
educatia frantuzeasc ndeprtaser, ntr-o singur generatie, corsetul de'rezerv scortoas adus din
lumea turco-fanariot si pe care nc o mai vedea n societate un print de Ligne sau un Rochechouart,
att de putin potrivit cu firea simpl si vesel a romnului din orice clas social.
Occidentalizarea rapid nlturase ns si alte bariere, alte piedici avea s rup, treptat, legturile
care, n familia traditional, i
115
tinea pe toti membrii ei legati de pater familias, cruia i se supuneau. Chiar dac autoritatea tatlui
asupra fiilor rmne nc nestirbit si adesea tiranic, deoarece el este cel ce tine baierele pungii, care
hotrste ce nvttur vor primi copiii, care le face rost de o dregto-rie si, adesea, le alege o nevast,
am vzut, n povestirile lui Lange-ron si Rochechouart, brusca si totala emancipare a tinerelor neveste
si a fetelor de boieri. O dat cu armata ruseasc de ocupatie (care vine n tar de trei ori n treizeci de
ani si, de fiecare dat, st ani n sir!), un adevrat vrtej cuprinde societatea" din Iasi si din Bucuresti,
n lumea aceasta, att de mult vreme lipsit de plceri, ofiterii rusi aduc cu ei dou npaste, dou boli
care, de acum ncolo, aveau s devin endemice: jocul de crti si adulterul.
ntruct biserica ortodox ncuviinteaz divortul, se pare c, din-totdeauna, n rndurile boierimii
moldovalahe, s-a ajuns destul de usor la el. Cu noile moravuri, usurinta aceasta nu mai cunoaste
margini. Wilkinson se mir vznd ct de usor acord Biserica divortul. Cum cstoriile erau adesea
fcute cu sila, adic puse la cale de printi, care nu urmreau dect interesul material si mndria lor de
cast, tinerii soti le desfceau adesea cu primul prilej ce se ivea. Wilkinson insinueaz c nsisi printii
uneltesc pentru desfacerea cstoriei, pus la cale tot de ei, ca s propun o alta, si mai avantajoas. Tot
el crede c zestrea fetelor nu este totdeauna pe potriva averii printilor si c bietii snt astfel pgubiti si
siliti, la rndul lor, s alerge dup zestre.
n uneltirile acestea este amestecat uneori si politica. De Giers ne citeaz cazul domnitorului Mihai
Sturdza, care intervine pe lng patriarhul de la Constantinopol pentru a mpiedica divortul verisoa-rei
lui prin aliant Mria Sturdza, al crei brbat, Constantin Sturdza, nu se nvoia s divorteze. Patriarhul
i afuriseste pe Mria si pe ibovnicul ei, Nicolae Rosetti-Rosnovanu. Acestia, nfruntnd oprelistile,
pleac la Viena, trec la protestantism si se cstoresc. Peste ctiva ani, Mihai Sturdza se ceart cu vrul
lui, intervine n sens invers pe lng patriarh, iar acesta ridic anatema! Si perechea Rosetti redevine
ortodox...42
Tot cam pe vremea aceea, Saint-Marc Girardin ne povesteste cu haz conversatia avut de el, ntr-o
sear, ntr-un salon din Bucuresti,
116
cu un boier btrn. Acesta mrturiseste: Principiul bunelor moravuri este spiritul de familie; la noi,
familia, din pricina divortului care se capt asa de usor, nu are nici o statornicie [...]. Copiii care-si au
mama ntr-o familie, tatl n alta, si care, nestiind pe cine s respecte si s iubeasc, nu au nici centru,
nici punct de legtur; femeile care, la o petrecere, si ntlnesc primii doi sau trei brbati, snt la bratul
celui de al patrulea si zmbesc atunci cnd al cincilea le d trcoale [...]. Puteti fi ncredintat c adulterul,
asa cum este el la dumneavoastr, la noi ar fi un progres si c ceea ce, la voi, este o boal la noi ar fi un
nceput de nsntosire, n societatea noastr, adulterul este cu neputint, deoarece el nu este dect
preludiul unei alte cstorii..."
Mai departe, autorul nostru l descrie pe interlocutorul su de o sear:
N-am s uit niciodat chipul si purtarea lui n timp ce-mi vorbea. Un chip uscat si urt, dar foarte
expresiv, n care este mai mult strlucire dect demnitate, asa cum mi reprezint eu fizionomiile din
veacul al XVIII-lea; nici vorb de entuziasm sau prefctorie; ceva batjocoritor si rutcios; ns
sarcasmul lui era ndreptat mpotriva pcatului [...]. n timp ce-mi vorbea pe tonul acela musctor si
sec, nvrtea printre degete un sirag de boabe de chihlimbar, dup obiceiul oriental: purta vesminte
orientale, nct, vzndu-1 cum sta jumtate tolnit pe divan, nfsurat n faldurile anteriului su de
mtase si n haina de blan, linistit si aproape neclintit, n afara minilor care se jucau masinal,
odihnindu-se de-a binelea, miscndu-si doar ochii mici si cenusii, ce sclipeau din cnd n cnd, si buzele
care se tugu-iau ca s alunge un zmbet, chipul acela batjocoritor si european fcea un contrast ciudat,
dar atrgtor, cu purtrile, vesmntul si siragul orientale."
Desi cstoria n clasa conductoare era nestabil, nunta, la oras, nc mai semna cu o serbare
cmpeneasc, amintind cele mai vechi traditii trnesti, cu vdite rdcini pgne.
Mai nti, era petitul; petitorii, prietenii biatului ce voia s se nsoare, veneau, din partea acestuia s
cear printilor mna fetei. Era prilej de adevrat ceremonie, cnd se bea si si fceau daruri unii altora.
Dup ctva timp, urma logodna, cu preoti, diaconi, cn117
treti, lutari tigani iar petrecerea tinea pn a doua zi dimineata. Dac viitorii soti fceau parte din
marea boierime, ne spune Ion Ghica, obiceiul cerea ca tinerii, cu cteva zile nainte de nunt, s fie
prezentati la Curte, unde avea loc ceremonia srutrii minii (n gr. kero-philimd) domnitorului si a
Doamnei, ca s li se cear binecuvntarea.
Cu cteva zile nainte de nunt, tot cartierul si drumul de la casa mirelui pn la aceea a miresei erau
mpodobite cu ramuri de brad. n ajun, domnisoarele de onoare, din familia mirelui, crora li se spunea
cltunrese (de la vechiul cuvnt cltun, ncltminte sau ciorap scurt), porneau, n trsuri elegante,
ctre casa miresei. Fiecare din ele ducea cte un dar cu valoare de simbol: o tipsie pe care ardeau
mirodenii, o stropitoare cu ap de trandafir, flori, fir de aur semne de bogtie. Darurile acestea
simbolice erau urmate de altele, mai substantiale, saluri, giuvaieruri, stofe scumpe, bani... n unele
regiuni, datina cerea ca mireasa s-i druiasc mirelui un cal frumos de clrie; era calul de ginere.
Urmau apoi cntece trnesti, adesea cu dou ntelesuri, si dansuri dup muzica tarafului tignesc.
Sosea ziua cea mare a nuntii. Ceremonia avea loc, de obicei, pe la prnz, n biserica parohiei, si mireasa
nu se mai ntorcea la casa printilor, de unde cavalerii de onoare, rude si prieteni ai logodnicului,
veniser s-o ia cu un adevrat alai. Miresei i sedea bine s lase s-i scape cteva lacrimi, n timp ce
tiganii cntau cntece glumete. Dup ceremonia religioas, petrecerea, cu jocuri, mncare si butur,
tinea mcar trei zile, la cei din popor, si pn la sapte zile si sapte nopti, fr oprire, la boier.
Astfel, n anumite mprejurri importante ale vietii, mai ales cele ce presupuneau amestecul bisericii, ca
botezul, cstoria, nmor-mntarea si, binenteles, srbtorile din calendarul ortodox si, slava
Domnului, erau destule! , urma traditiilor era nc foarte puternic n rndul aristocratiei, n ciuda
influentei turco-fanariote, mai nti, si, dup aceea, franceze. Dac urma aceasta era nc vie la oras, cu
att mai mult era ea la tar, acolo unde boierul, n pofida diferentei de avere si de putere, tria totusi n
simbioz cu lumea trneasc.
Resedintei boieresti de la tar tranii i spuneau curte": m duc la curte este o expresie ce s-a pstrat
pn n veacul nostru pentru a spune c cineva se duce la casa boierului". Iar n trecut, era cu adevrat
un soi de curte", unde tria, desi ierarhizat cu grij, o
118
ntreag lume, de la stpn pn la ultimul tigan, ntr-un fel de familiaritate zilnic.
Conacul boierului se afla n mijlocul unei adevrate aglomeratii de colibe, hambare, suri, ptule,
grajduri; cteodat, moara era tot acolo, fierria potcovarului fiind si ea nelipsit; totul era supravegheat
de vtaf sau logoft. Era un soi de unitate economic nchis, unde misunau o multime de rndasi, de
grjdari, de slugi, de asemeni mesterii tigani, ntre acest centru" si satul vecin, sau satele nvecinate,
era un nencetat du-te-vino, de vreme ce mosia era lucrat n dijm si cea mai mare parte a treburilor de
la curte" se fcea prin clcile trnesti. Era o societate ce amintea, la cellalt capt al lumii, societatea
din Brazilia colonial descris magistral de Gilberto Freyre n Casa grande e senzala.
Toat lumea aceasta era datoare s fac ceva pentru stpn, dar si stpnul era dator s fac ceva pentru
fiecare. Chiar dac uneori ajungea la nentelegere cu tranii, tot el era ocrotitorul lor firesc mpotriva
abuzurilor puterii. Si tot la el se duceau tranii cnd nu mai aveau grne ca s ajung de la o recolt la
alta. La cei bine vzuti, boierul venea ca martor cnd se cstoreau si era nasul copiilor lor.
Se stie c pn si un boier de o zgrcenie proverbial, cum era Constantin Conachi, mare logoft al
Moldovei, vesnic n judecat cu tranii proprietari din vecintatea mosiei sale, tinea tot timpul n casa
lui sase-sapte fii de boieri de rang mai mic si nzestra toate fetele din sat cnd preotul spunea c snt fete
srace; la nunta fetei sale cu caimacamul Nicolae Vogoridi, a nzestrat dousprezece perechi de tineri
trani, cstoriti tot atunci, cu cte o pereche de boi, o vac si o mie de lei.
Chiar n casa boierului, triau, pe lng guvernanta nemtoaic si preceptorul francez sau neamt, ctiva
membri ai unor familii de boiernasi, care aveau cte o slujb; copiii lor primeau aceeasi educatie ca si
copiii stpnului, lucrul acesta fiind pentru ei cel mai sigur mijloc de a ajunge cndva, cu sprijinul
patronului", la vreo slujb n administratie. Un autor francez, Marcel Emerit, care, ntre cele dou
rzboaie mondiale, a publicat o lucrare temeinic despre situatia trnimii romne n veacul trecut (v.
Bibliografie), unde, n
119
general, nu-i prea iart pe boieri, scrie n legtur cu aceasta: Trebuie s spun c, spre cinstea lor,
aveau cultul nvtturii ntr-o msur att de mare, nct nu se multumeau s-si instruiasc propriii lor
fii, cci dasclul pe care-1 tineau n cas era adesea pus s-i nvete s scrie si s citeasc si pe copiii de
trani, preceptorul francez si rspndea nvttura (att ct avea) asupra micilor boieri, a boierilor
scptati sau a tranilor de frunte care se nvrteau n preajma conacului; stpnul ddea adesea chiar si
burse pentru ca fiii micii boierimi s poat face si ei cltorii n strintate." Radu Rosetti, n Amintirile
saie, afirm c, n raporturile dintre boier si toat aceast clientel care se nvrtea n jurul lui, nu exista
nimic ce ar fi adus a ngmfare sau a trufie.
Mult vreme, mobila din casele boieresti de la tar rmne destul de rustic. Unchii lui Radu Rosetti si
aminteau c, la tar, era putin mobil apusean" nainte de plecarea lor n strintate n 1830. Cnd
aveau musafiri, se ngrmdeau mai multi n odile de dormit, brbatii de o parte, femeile de alta.
Musafirii si aduceau de obicei si slugile cu ei. Dimineata, la sculare, Ii se ddea dulceat si ap rece,
apoi cafea turceasc si lulele... Aceeasi viat de trndvie pe care a descris-o si printul de Ligne. Prnzul
l luau mpreun, pe la zece dimineata; dup care, cei mai n vrst se asezau turceste pe divanuri, cu
luleaua, ca s sporoviasc, frecnd tot timpul ntre degete boabele siragului de chihlimbar, de agate sau
de fildes. Dup prinz, dup ce se odihneau un pic, se apucau s joace crti si o tineau asa pn noaptea
trziu, dup cin, la lumina luminrilor de seu. Da, candelabrele erau de argint, ns luminrile erau de
seu, deoarece n mod ciudat n tara aceasta, care producea o cear vestit n toat Europa,
luminrile de cear erau numai pentru Domnitor ...si pentru Biseric.
Boierii citeau gazete, frantuzesti sau nemtesti, aduse cu mare cheltuial de la Viena, prin mijlocirea
consulatului Austriei, care beneficia de altfel, n acest scop, de curieri speciali, pltiti de crmu-irea din
Moldova. Cnd Austria, n 1812, l urmeaz pe Napoleon n campania din Rusia, boierii nostri nu vor
avea gazete timp de cteva luni...
Cei mai tineri si petreceau timpul clrind si vnnd; ns, desi vntoarea pare s fi fost la mare pret n
unele din familiile boieresti
120
din Moldova, strinii de seam ce vin n trile romne se mir adesea vznd ct de putin este practicat
n Muntenia n clasa conductoare.
Ca s-1 numeasc pe nobil, romnii mprumutaser termenul de boier de la vecinii lor slavi cu care,
n Evul Mediu, triser ntr-o strns simbioz. Cuvntul ca atare (boljar) pare s fie de origine mai
ndeprtat, protobulgar (grupul lingvistic tiirk) sau dup un autor recent peceneg.
Termenul era ambiguu: boierime desemna calitatea de nobil, n general, iar boierie, slujba sau
dregtoria detinut n aparatul de stat. Potrivit traditiei bizantine, puteai fi boier dac erai fiu de boier
sau cnd cptai de la domnitor dregtoriile, de pild, de logoft sau de sptar. Intr-o vreme mai
apropiat de noi, dup adoptarea sistemului administrativ european" si dup desfiintarea oficial a
titlurilor nobiliare, termenul boier va aluneca, foarte firesc, ncepnd cu mijlocul secolului al XlX-lea,
ctre a treia acceptie, nvecinat, care, n epoca contemporan, va fi cea mai curent: mare mosier,
oricare ar fi fost obrsia lui social43.
Existenta unei nobilimi mosieresti, anterioar chiar ntemeierii trilor romne n secolele al XlII-lea-al
XlV-lea, este dovedit cu documente. Astfel, diploma acordat de regele Ungariei Bela IV
Ospitalierilor de Ia Sfntul loan din Ierusalim (Cavalerii loaniti) n 1247, ca s-i stabileasc n Oltenia
dup nvlirea devastatoare a mongolilor (ns cavalerii nu se vor stabili temeinic), mentioneaz,
alturi de rustici, pe maiores terrae, crora suzeranul ungur le acord privilegii exceptionale, bunoar
de jurisdictie. Ceva mai trziu, n trile romne, boierii apar ntotdeauna alturi de domnitor cel
putin, cei mai de seam dintre ei n calitate de cosemnatari ai unor tratate, diplome sau hrisoave, si
ca mari electori" la fiecare schimbare de domnie. Boierimea n-ar fi putut s-si nsuseasc asemenea
drepturi exorbitante dac n-ar fi preexistat desclecatului".
Nu vom intra aici n discutiile privitoare la originea acestei nobilimi mosieresti, care se primeneste
ntruna prin vointa domnitorului (mai ales n vreme de rzboi), n schimb, este interesant s mentionm
prerea ctorva cltori, prere acceptat la nceputul secolului al XlX-lea, si anume c vechea
aristocratie era de origine slav. Iat ce spune Lagarde:
121
Valahii ne ncredinteaz c ei se trag din romani [...]. ns boierii de vit veche spun c ei se trag din
slavi si c snt de alt neam dect cel al oamenilor de rnd, care se trag din romani amestecati cu daci
[...]."
Nu avem totusi nici un element care s ne ngduie s spunem n ce msur baronii", care apar n
preajma domnitorului n momentul ntemeierii voievodatelor, n veacul al XlV-lea, erau de o veche
obrsie slav, coborau dintr-unul din ultimii nvlitori turanici (pecenegi, cumani) sau se trgeau din
fondul romnesc autohton. Fapt este c, nc din primele documente rmase de la domnii Trii
Romnesti sau ai Moldovei, acestia apar strjuiti de sfetnici, uneori fr titluri, alteori cu titluri de
origine slav sau bizantin, pe care le-am mai ntlnit n sfaturile si la curtea ultimilor domnitori
fanarioti.
(Astzi, istoricii nostri folosesc foarte mult expresia regimul feudal" pentru a caracteriza toat
perioada de dominatie politico-social a boierilor, perioad ce merge pn la mijlocul secolului al XlXlea. Dup prerea noastr, avem de a face cu un abuz de limbaj, explicabil numai prin conotatiile
politice si dogmatice ale expresiei; n aceast acceptie, regim feudal" nu mai este dect un termen vag,
cu nuant peiorativ, pentru a desemna un anumit vechi regim" de dinainte de era capitalist.
Existenta, ntr-o anumit societate, a unei oligarhii, stpn pe cea mai mare parte a terenurilor agricole
si pe mai toat puterea, nu este ns suficient pentru a da acelei societti calificativul de feudal".
Dac prin feudalitate ntelegem sistemul instaurat n Europa occidental si numai n anumite tri
caracterizat: 1) printr-o structur piramidal, unde relatiile de la om la om nlocuiesc supunerea
individului fat de stat, 2) prin fractionarea suveranittii cu o cvasiindependent, n cele din urm, a
marilor seniori, crora regele le-a cedat unele drepturi fiscale si judiciare, 3) prin caracterul ereditar al
titlurilor si privilegiilor, atunci un astfel de regim n-a existat niciodat stricto sensu n Principatele
romnesti Muntenia si Moldova, ci numai n Transilvania si n Banat, provincii ce tineau direct de
coroana Ungariei. Iar dac domnii Munteniei si ai Moldovei au fost din cnd n cnd vasalii Ungariei
sau ai Poloniei, inserndu-se astfel n sistemul feudal al Europei centrale, avem de a face cu o vasalitate
extern, care nu afecteaz structura social si politic a trii, calchiat mai curnd dup modelul
bizantin.)
n Principate, nu au existat feudali proprietari de feude. Suveranul nu are, n principiu, dect supusi.
Aidoma tranului cel mai srac,
122
boierul cel mai bogat si mai influent, la porunca domnitorului, poate fi nimicit; i se iau toate
dregtoriile, toat averea si, adesea, chiar i se taie capul. Cu toate acestea, nainte de era fanariot, o
mn de familii are o putere nemrginit, care, ntr-un anume fel si prin nssi natura ei, este deasupra
puterii domnitorului: este vorba de dreptul de a-1 alege pe acesta. Si cum totdeauna exist tabere si
grupri, am vzut la ce dezordine, la ce instabilitate a dus acest sistem electoral. Se cuvine ns s
spunem c, n ciuda amestecului tot mai frecvent si mai hotrtor n treburile Principatelor, turcii, pn
la instaurarea regimului fanariot, nu s-au legat de dreptul marilor boieri de a-si alege domnitorul. Si,
paradoxal, pn la sfrsitul secolului al XVII-lea, puterea aceasta nemsurat devine tot mai duntoare,
cci vedem o mn de familii pe deplin ncredintate, de bun seam, de dreptatea privilegiilor lor,
avnd sub ochii lor pilda magnatilor maghiari si polonezi dispunnd dup bunul lor plac de tron,
unde o tabr sau alta si pune, pe rnd, omul ales de ea, care, cteodat, nu este dect un om de paie44.
ntr-un fel, regimul fanariot aduce cu el o ntrire a puterii centrale: numirea noilor stpni atrn numai
de alegerea Portii, care nu se prea sinchiseste de preferintele boierilor, ns, chiar de la sfrsitul
secolului al XVIII-lea, datorit rzboaielor austro-ruso-turce, boierii ridic din nou capul, trimit petitii
la Viena si la Sankt-Petersburg, propun ntoarcerea la vechile capitulatii" cu Poarta si accesul la tron al
boierilor pmnteni. Noi partide" se ncheag n jurul a dou-trei familii, n Tara Romneasc,
familiile de frunte n acel moment snt Ghica, Vcrescu, Filipescu; n Moldova, Sturdza, Rosetti, Bals.
Si dac exist dorinta sincer de a slbi strnsoarea tiraniei otomane, ndejdea tainic de a-1 vedea pe
unul de-al lor pe tron nu lipseste nici ea.
O zical care s-a pstrat pn n zilele noastre ilustreaz foarte bine aceast atotputernicie a unui mic
numr de familii: Voie la tine ca la banul Ghica. Se pare c vine de la faptul c, prin 1800, btrnul
Dimitrie Ghica, fostul mare ban al Craiovei, doi din fiii si ajungnd si ei mari bani la rndul lor (alti doi
avnd s domneasc n Muntenia numaidect dup sfrsitul erei fanariote), avea att de multi fii, gineri,
nepoti si veri n Divan, nct era destul s-1 ai de partea ta ca s cstigi!
Am fcut aceast digresiune asupra originii institutiei nobiliare la romni, deoarece am dori s struim
ciuda rivalittilor, a intrigilor si a certurilor dintre ele alctuiesc o microsocietate, care tine foarte
mult la privilegiile ei si care trieste ntr-un fel de endogamie.
Baza economic a boierilor fusese ntotdeauna si aproape exclusiv proprietatea asupra pmntului. Am
vzut c aceast baz economic exist chiar nainte de ntemeierea trilor romne si de intrarea lor n
reteaua feudal din estul european. Dup aceea, domnitorii vor mprti, n mod obisnuit, credinciosilor
lor si celor mai viteji dintre rzboinici pmnt din propriile lor domenii sau terenuri nedestelenite ori
confiscate sau rmase fr mostenitori.
Procesul de srcire si de nrobire a tranilor si corolarul lui, extinderea latifundiilor, nu iau ns
amploare dect la sfrsitul secolului al XVI-lea, n circumstante politice si economice care afecteaz
imperiul otoman. Din acel moment, procesul se va nrutti ntruna.
125
n secolele al XVII-lea si al XVIII-lea, asistm la acapararea progresiv a pmntului de ctre marii
boieri, n dauna tranilor liberi, al cror domeniu se micsoreaz dramatic. Acest asalt al marilor
proprietari mpotriva propriettii trnesti se accentueaz chiar, asa cum vom vedea, n epoca de care
ne ocupm, ntruct eliberarea negotului cu grne impus Turciei prin tratatele de pace, ncepnd cu cel
de la Kuciuk-Kainargi, a provocat o crestere spectaculoas a preturilor la produsele agricole,
ndemnndu-i pe marii proprietari s exploateze la maximum tot pmnrul arabil.
Se apreciaz c, la sfrsitul secolului al XVIII-lea, clasa boierilor stpneste ceva mai mult de jumtate
din pmnrul arabil al trii. Cte-va cifre: n Oltenia, n timpul ocupatiei austriece 1718-1739,
administratia imperial nregistreaz 741 de sate, dintre care 340 apartin tranilor liberi (mosneni), 240
boierilor, 104 mnstirilor; 38 fac parte din domeniul domnesc. Ne aflm ns n tinutul unde trnimea
liber s-a mentinut cel mai bine. In Moldova, un recensmnt din 1803 arat c, din 1711 sate si trguri:
23 apartin statului (domeniu domnesc), 215 mnstirilor, 546 tranilor liberi (rzesi), 927 boierilor. Iar
din aceste 927 de sate apartinnd boierilor, peste jumtate, 470, snt n mna unui numr de 28 de
familii. Cteva exemple: n primul ptrar al veacului al XVIII-lea, un Gheorghe Ursachi, fost mare
vistiernic, las la moartea lui 104 sate sau prti din sate. Tot cam pe atunci, Gheorghe (lordache)
Rosetti, si el tot un fost mare vistiernic, persoan de vaz, a crui carier, fcut numai din salturi,
umple cu isprvile sale paginile cronicarilor vremii, posed 82 de sate ntregi, 13 jumtti de sat, prti
din alte 71 de sate, 7 mori, 9 vii, un teren mare la Iasi fr a mai pune la socoteal 30 de sate date
mai nainte ca zestre fiicei sale. Un sfert de veac mai tr-ziu, urmasii lui directi posed 161 de sate n
Moldova.
Aceeasi situatie este si n Tara Romneasc, unde o mn de familii stpneste sute de mii de hectare.
Lagarde scrie n 1813: Am cinat asear la Brncoveanu Basarab, singurul urmas al acelui nefericit
domnitor ucis cu atta cruzime n castelul celor sapte turnuri ...Trece drept cel mai bogat boier din Tara
Romneasc; averea mostenit de la strmosi este evaluat, n mosii, la aproape patru milioane de
piastri"48. La mijlocul secolului al XlX-lea, un observator italian, G. Vegezzi Ruscala, afirm c trei
sferturi din mosiile boie126
resti snt mprtite ntre dou sute de familii, care, n felul acesta, au mare nrurire asupra vietii politice
si economice a celor dou tri" si, mai departe, c cincisprezece sau douzeci de familii ar stpni,
direct sau indirect, peste o treime din teritoriul Principatelor".
Dac marii boieri" nu numr dect vreo cteva zeci de familii, cti snt, n total, boierii de diferite
categorii, n cele dou provincii? Nici n aceast privint afirmatiile contemporanilor n legtur cu
enorma proliferare a boierilor cu titluri", la sfrsitul epocii fanariote, nu rezist la proba documentelor:
analiza unui recensmnt, cerut n 1829 de ctre comandamentul rusesc, d la iveal, n Muntenia, doar
766 de familii de boieri (cu micii boieri, sau boiernasi, cu tot), la o populatie de aproape 165 000 de
familii, adic o proportie de 4,64 la mie, ceea ce nseamn de trei ori mai putin dect proportia de nobili
din Franta sub Vechiul Regim, n ajunul Revolutiei49, n 1858, n momentul desfiintrii titlurilor
nobiliare, cifrele vor fi de peste dou ori mai mari, dar si populatia va fi crescut n proportii
considerabile.
Nu avem o analiza la fel de amnuntit pentru Moldova, ns printul Nicolae Sutu, fiul ultimului
domnitor fanariot din Tara Romneasc si fost ministru de finante al lui Mihai Sturdza, n Moldova, ne
d, pentru orasul Iasi, n ale sale Notiuni statistice despre Moldova (1849), numrul de 600 de boieri si
de fii de boieri (indivizi, nu familii) la o populatie de 18 512 familii. Desi este greu s se deduc din
primul numr cte familii nobile existau, este evident c avem de a face, si aici, cu acelasi ordin de
mrime ca si n Muntenia, dac nu cumva mai mic, de vreme ce este vorba de capital, unde se poate
presupune c privilegiatii se aflau n concentratie mai mare dect n restul provinciei, n 1805, medicul
german de la Sibiu An-dreas Wolf, care trise n Moldova nainte de 1797, ddea, pentru toate
provincia, 800 de familii de boieri.
n pofida comunittii de limb, de cultur, de traditii si de structur politico-social n cele dou tri,
formarea patronimelor, n clasa boiereasc, difer de la un tinut la altul. Sufixele -eseu si -eanu, indicnd obrsia, predominante n Muntenia, snt foarte rare n Moldova (Brescu, Miclescu,
Koglniceanu), unde cele mai multe din numele de boieri se trag de la un prenume (Bogdan, Costin,
Lostache
127
ultimele dou, diminutive de la Constantin), sau de la o porecl, cum era cognomen n latin: Arbore,
Movil, Purice, Ureche, Lupascu, Hurmuzachi (de la hurmuz, un fel de mrgea), Strcea (de la strc,
specie de pasre de balt), Srurdza (la nceput Sturzea, fr ndoial de la sturz, turdus pilaris n
limbajul ornitologilor); sau, n sfrsit, de la un nume indicnd o origine strin, real sau presupus:
Cal-msul (calmuc), Cerchez (cerchez) etc.
n Muntenia, dimpotriv, se poate spune c mai toate patronimele boieresti urmeaz dou modele: se
termin n sufixele -eseu sau -eanu. Ultimul indic doar locul de obrsie sau, mai exact, locul
domeniului principal"; este echivalentul particulei franceze de, de exemplu: Blceanu este stpnul
din Blci, Cmpineanu, stpnul din Cmpina, Greceanu, stpnul din Greci etc. Terminatia -eseu, n
schimb, este, mai nti, ambivalent: uneori este echivalentul lui -eanu, radicalul desemnnd locul de
origine sau domeniul, alteori arat descendenta dintr-un strmos, ntemeietorul puterii neamului; n
acest caz, sufixul nseamn fiul lui..., urmasul lui... . Se stie sigur, de pild, c Buzescu vine de la
Buzea (buzatul), Florescu, de la Flo-rea din veacul al XlV-lea, Bengescu, de la Stanciu Benga din
veacul al XV-lea etc. ns treptat aceast acceptie dispare, ca s lase locul acceptiei geografice: Golescu
este stpnul din Golesti, Dudescu este stpnul din Dudesti, Vcrescu, stpnul din Vcresti.
Echivalenta dintre sufixele - eanu, - eseu si particula de (din) este att de nemijlocit, nct, veacuri de-a
rndul, pe documente se va scrie, indiferent, de exemplu, Matei Brncoveanu sau Matei din Brncoveni,
Radu Kretzulescu sau Radu din Cretulesti, si, n plin secol al XlX-lea, marele logoft Constantin
(Dinicu) Golescu, fiul lui Radu Golescu, si semneaz notele de cltorie n Occident: Constantin Rado
viei din Golesti. De aceea, la nceputul secolului al XlX-lea, unii boieri, n relatiile lor cu apusenii, cad
n ispita de a-si transcrie numele cu particula frantuzeasc, iar strinii le spun si ei tot asa: Lagarde, la
primul ospt unde este poftit de un boier, n-tlneste, scrie el, pe Catinca de s***"; este vorba de
Catinca Sl-tineanu, o tnr vduv, nscut Filipescu, de care avea s se ndrgosteasc.
Rochechouart vorbeste si el despre Madame Costaki de Balche" (Bals) care-1 primeste la ea acas.
Mihail Koglniceanu, viitorul prim-ministru al domnitorului Cuza, un adevrat democrat,
128
nu numai cu vorba, ci si cu fapta, semneaz primele lui lucrri sau articole scrise n francez Michel de
Kogalnitchan facnd de altfel o greseal, deoarece ar fi trebuit s scrie: Michel de Kogalnic. Dar, cu
cteva exceptii, foarte putine de exemplu, printre bucovineni, baronul Eudoxiu de Hurmuzaki,
initiatorul marii colectii de documente a Academiei Romne , moda va trece foarte repede, spre
deosebire de ceea ce s-a petrecut, si se mai petrece, cu unele nume din aristocratia maghiar sau
polonez ce-i drept, din cele mai putin ilustre la care se adaug particula francez, cnd, de fapt,
echivalentul ei n limba trii intr, cel mai adesea, n sufix.
Tot ca n Occident, marile familii folosesc uneori mai multe nume, dup numele mosiilor sau al
mostenirilor pe linie femeiasc: unii fii ai unui mare boier nu vor purta acelasi nume ca tatl lor. La
nceputul secolului al XVIII-lea, strnepotii marelui vistiernic Bunea din Grdiste, sau Grdisteanu,
poart nu mai putin de cinci nume diferite. S mai spunem si c obiceiul de a-i desemna pe boieri doar
prin prenume, precedat de titlul pe care-1 aveau (ntocmai ca n Evul Mediu occidental, de exemplu le
comte Jean", Pierre le vidame" etc.), dinuie adesea pn n secolul al XVII-lea, si, cteodat, chiar
pn n al XVIII-lea, favorizat, de bun seam, de legturile strnse cu lumea otoman, unde numele de
familie, practic, nu existau, individul fiind desemnat cu ajutorul prenumelui si al dregtoriei, urmat
uneori de o porecl (Mehmed-pasa Kopriilu, Mustafa-pasa Bairactar etc.). De fapt, abia la nceputul
secolului al XlX-lea, patronimele familiilor boieresti par s se fi fixat o dat pentru totdeauna.
Si tot atunci, prima acceptie a sufixului -eseu (urmasul lui ...) va fi, n mod artificial, reluat cnd va fi
vorba s fie creat, pe de-a-ntre-gul, o nou stare civil pentru burghezia ce-si fcea aparitia; copiilor ce
mergeau la scoal, si care nu aveau nume de familie, li se va atribui din oficiu numele tatlui urmat de
sufixul -eseu. Asa au proliferat brusc familiile lonescu (fiul lui Ion), Petrescu (fiul lui Petre), Vasi-lescu
(fiul lui Vasile), ntocmai cum s-au petrecut lucrurile n Scan-dinavia cu familiile Ericson, Gustavson
sau Svenson etc.; n afar de cazul c sufixul este lipit la numele meseriei tatlui sau a vreunui strmos:
Popescu (fiul popii), Ceausescu (fiul unui ceaus) etc.
129
Boierimea din Muntenia si Moldova, de-a lungul veacurilor, primise multi strini n rndurile ei, mai
ales atunci cnd turcii au distrus ultimele state crestine din Balcani. Mai multi membri ai familiei
ultimilor despoti din Serbia, familia Brancovici, se refugiaz n tinut romnesc. Aveau s dea Munteniei
un mitropolit si celor dou tri dou domnite.
Infiltratia greceasc a venit ceva mai trziu, dar, asa cum am vzut, a fost mai puternic. Unele familii
urc, chiar de la prima generatie, pn la cele mai nalte dregtorii si se asimileaz, nentrziat, prin
cstoria cu fete de boieri pmnteni. Cei mai multi si pstreaz numele grecesc, asa cum au fcut
familiile Cantacuzino, Catargi, Pallady, Rosetti, ns, n vremea fanariotilor, urmasii lor vor fi totusi
socotiti pmnteni. n Muntenia, naturalizarea este nc si mai complet, datorit tendintei de a adopta
un nume romnesc: numele sotiei sau, pur si simplu, numele mosiei". Asa s-a ntmplat cu unele
familii ca Alexianu, Brtsanu, Prscoveanu, care vor juca un rol important n secolele al XVII-lea si al
XVIII-lea si la care nimic nu mai aminteste vechiul patronim grecesc. Originea lor strin este cu totul
uitat, nct, de pild, o ramur a Cantacuzinilor sau a familiei Chrisoscoleos cu greu vor putea dovedi,
n secolul al XlX-lea, care a fost adevratul lor patronim...
Despre strinul naturalizat se spune c este mpmntenit. n treact fie zis, nu este oare simptomatic
faptul c, la poporul acesta la care nvlirile barbare au sters orice urm din cetatea antic, termenul
generic pentru a desemna pmnrul deriv de la pavimentum, pavajul orasului? si c mormntul, chiar
cnd nu este dect o simpl cruce de lemn nfipt n pmnt, deriv de la monumentum, n timp ce cetate
(civitatem) nu mai desemneaz dect un castel ntrit?
Si, fiindc vorbim despre Cantacuzini si despre familiile grecesti n general, iat ce scrie despre ele
generalul Langeron tot el! Nu numai c (boierii) au cu totii pretentia c ar cobor cel putin din fostii
domnitori ai trii, dar chiar, ndeobste, spun c se trag din mpratii greci, iar unii, pe drept sau pe
nedrept, poart nume care amintesc numele acelor mprati de la Constantinopol, slabi si nefericiti,
dintre care aproape nici unul, de-a lungul a sapte sau opt veacuri, n-a domnit cu mretie si nici n-a
murit de moarte bun. Ciudat si nesbuit pretentia aceasta, trufie de barbari, s spun c snt urmasii
unor nelegiuiti, necunoscuti sau uzurpatori, ucigasi sau
130
ucisi! Cci ce altceva erau acei Comneni, Angheli, Lascaris, Andro-nici, Cantacuzini?" ... Iat imaginea
pe care si-o fcea, la sfrsitul secolului al XVIII-lea, despre mpratii Bizantului un mrunt nobil
francez, al crui titlu de conte data doar de 150 de ani, acordat fiind unui strmos, favorit al lui Gaston
d'Orleans...
S fim totusi drepti: Langeron nu se nsela totdeauna. Poti spune vrute si nevrute dac nu are cine
dovedi c lucrurile nu stau asa! Pretentiile unor familii fanariote erau mai putin ntemeiate...
Printre familiile cu vaz la Fanar, era una cu numele Guliano. Un Constantin Guliano este mare logoft
al Patriarhiei din 1668 pn n 1672. Fiul su primeste numele Paleolog, dar nu detinem nici o mrturie
c lucrul acesta ar fi fost legat de vreo pretentie la o obrsie mprteasc. Asemenea attor altii,
Paleolog Guliano s-a stabilit n Muntenia si a urcat n boierie". Familia se nrudeste cu Mavrocor-datii,
cu Cantacuzinii si cu mai multe neamuri mari. Treptat, numele Guliano dispare; la a treia generatie, nu
mai avem dect un Radu Paleologu. Acesta si mrit fata, Zoe, cu Barbu Vcrescu, cel care avea s fie
ultimul mare ban al Craiovei (f 1832). Din cstoria aceasta, se naste, printre alti copii, o fat,
Elisabeta, care avea s fie mritat cu Matei Ghica, nepotul viitorilor domnitori Grigore si Alexandru
Ghica. Nefericit n cstorie, Elisabeta divorteaz n 1810 si se ntoarce la printi. Grdina marelui
ban Vcrescu se nvecineaz cu biserica Tbcari" si casa parohial. Iar n casa parohial se afl
tnrul Alexandru, feciorul popii Dumitru, o frumusete de biat, cu o educatie ngrijit datorit drniciei
marelui boier Alexandru Filipescu, nasul si protectorul lui. Elisabeta Vcrescu se ndrgosteste de el.
Dar la cstorie nici nu se putea gndi! O Vcreasc si un biat de pop! Elisabeta face totusi trei
bieti cu el, crora, orict de mare era scandalul, trebuia s li se gseasc un nume. V-crestii ns nici
nu vor s aud de asa ceva. Dup moartea Elisa-betei si a tatlui ei, btrnul ban Vcrescu, vduva
acestuia, b-neasa" Zoe Vcrescu, semneaz un act de nfiere a nepotilor, pe numele ei de fat,
Paleologu. Decretul de ncuviintare, dat de Alexandru Vod Ghica, apare n Buletinul Oficial din
Muntenia la 17 februarie 1835.
Dintre cei doi Paleologu ajunsi la vrst adult, al doilea, Alexandru, se va face cunoscut: tnr patriot
cu idei naintate, nflcrat de pilda Revolutiei de la Paris din 1848, trage asupra domnitorului
131
Gheorghe Bibescu un foc de revolver, care doar l atinge pe acesta smulgndu-i epoletul de la
uniform...
Abdicarea lui Bibescu, putin dup aceea, l scap pe tnrul Pa-leologu de ocn. Dup nfrngerea
revolutiei din Muntenia din 1848 el se va refugia la Paris si va fi tatl lui Maurice Paleologue
ambasador al Frantei si academician, una din gloriile diplomatiei franceze sub a Treia Republic50.
nfierea era ceva obisnuit. Sntem prost informati asupra modului n care era fcut n veacurile mai
ndeprtate. Este posibil ca transmiterea numelui de ctre femei s se fi fcut uneori potrivit cutumei,
fr s mai fie nevoie de vreun hrisov domnesc. Oricum, felul acesta de a transmite numele apare foarte
des de-a lungul secolelor. Din secolul al XV-lea pn n al XlX-lea, de pild, n mai putin de patru sute
de ani, numele Brncoveanu este transmis de patru ori prin femei, iar Golescu, de cinci ori! Dac la
nceput actul pare s fi avut ca prim motivare dorinta de a duce mai departe un nume ilustru, mai
trziu, n perioada de care ne ocupm, mostenirea pare s fi fost principalul mobil. In felul acesta, se
ajunge la niste schimbri uluitoare: Stirbeii din secolul al XlX-lea se trag din Bibesti, n timp ce vechea
familie Stirbei devine Golescu.
Dac, asa cum s-a vzut, folosirea particulei cnd se transcriu numele n francez sau german nu se
rspndeste, n schimb chestiunea titlurilor strine nelinisteste ntr-o oarecare msur nobilimea moldo
valah la acel nceput de veac. ntruct, n Principate, titlurile ierarhiei nobiliare feudale nu existau,
cteva familii, foarte putine, din Muntenia sau din Moldova, obtinuser, cu prilejul vreunei misiuni
diplomatice sau al vreunui exil politic, titluri strine, de la Sfn-tul Imperiu sau de la coroana Ungariei
sau a Poloniei aceasta din urm acordnd, de altminteri, cu mult zgrcenie, cel mult o diplom de
nobil polonez" (de vreme ce nici Polonia nu cunostea titlurile de tip occidental nainte de a se fi nceput
ciuntirea ei de ctre vecinii cei mari, care s-au apucat s dea titluri ca s cstige nobilimea polonez de
partea lor).
Familiile domnitoare, adic acele familii care au dat domnitori Principatelor romne, nu au nici ele un
statut bine definit, n termeni de nobilime occidental. Un mic numr dintre ele au un titlu de principe
ereditar de la Sfntul Imperiu Romano-German" (familia Ghica si familia Brncoveanu n veacul al
XVlI-lea) sau de la tarul Rusiei
132
(unele ramuri ale Cantacuzinilor si ale Sturdzestilor, n al XVIII-lea si al XlX-lea). ns diplomatii
strini ne informeaz c, n vremea fanariotilor, s-a stabilit uzajul s se dea apelativul de principe nu
numai domnitorului aflat pe tron (sau care a fost pe tron), ci si fiilor lui asa cum fac turcii, care le
dau titlul de beyzade (fiu de bei), n limba romn: beizadea, ns la a treia generatie, urmasii trebuie s
intre n rnd". Nu o fac, sau o fac din ce n ce mai putin, n relatiile cu strintatea; drept care, titlurile
acestea de complezent s-au perpetuat pn n zilele noastre.
Tot astfel, folosirea titlului de conte al Sfintului Imperiu, sau de baron, nu are curs n interior. Unui
Dudescu, de exemplu, i place s se prevaleze de titlul de conte al Sfintului Imperiu, dar n-o face de-ct
n fata strinilor. Nu s-ar fi cuvenit s-o fac n fata semenilor si: aici, alte criterii prevaleaz, mai
subtile si, de altfel, schimbtoare.
Totusi, datorit ocuprii Olteniei de ctre Austria (ntre 1718 si 1739) apoi a Bucovinei (ncepnd cu
anul 1775), n sfrsit, dup anexarea Basarabiei de ctre rusi (1812), un numr tot mai mare de familii
din Muntenia sau Moldova capt titluri nobiliare strine. Si, ntruct criteriile de colaborare" snt mai
importante dect vechimea sau nsemntatea familiei, faptul este un prilej de nemultumire pentru
familiile care se socotesc a fi cele mai suspuse sau apartinnd stocului" cel mai vechi ceea ce are ca
urmare neasteptat aparitia pe blazonul mai multor asemenea familii, ca s nu fie mai prejos de micii
baroni fabricati la Viena sau la Petersburg, a unei coroane de conte, la care, potrivit regulilor heraldicii
occidentale, nu au dreptul.
Adoptnd obiceiurile occidentale, fie si numai superficial, nobilimea moldovalah nu dobndeste n
acelasi timp darul de a cruta banii si de a se gndi la ziua de mine, dar caracteristic burgheziei france/e
si germane. Nici vorb de asa ceva! Dimpotriv: cerintele modei, echipajele strlucitoare, petrecerile,
jocurile, cltoriile n strintate apas greu asupra veniturilor obtinute aproape exclusiv din
proprietatea funciar, exploatat dup metode traditionale si chiar rudimentare.
nc de la sfrsitul secolului al XVIII-lea, observatorii strini notau si deplngeau scurgerea aceasta a
banilor pentru cumprturi de mare
133
lux din strintate. Raicevich enumera: blnuri din Rusia (jder, hermin, zibelin, rs si altele), stofe si
museline din India si Alep, testurile cu fir de aur din Scio". De la Viena si Lipsea, unde caravanele de
negustori se duceau de dou ori pe an, erau aduse, cu crutele, postavuri fine de ln, stofe, pnz
imprimat, obiecte de fier din Stiria, hrtie de la Venetia, medicamente, zahr rafinat din Fiume, cafea
din America, plumb, cositor si obiecte de metal de la Niirnberg, de la Viena, din Franta, din Anglia o
multime de giuvaieruri, mrgele, ceasuri si alte lucruri din aur si din argint"... Este, cum spun
economistii, consumul ostentativ, plaga dintotdeauna a trilor srace.
Cu deschiderea trii ctre Occident, aceste cheltuieli pentru lux sporesc si mai mult, devin nebunesti.
Dac marii mosieri se descurc, de bine de ru, intensificnd exploatarea domeniilor lor si a
tranilor! , boierii cei mici din provincie, adesea, si grbesc ruina, mai ales cei din zonele mai nalte,
unde extinderea culturii griului de export n-a putut duce la mbogtire, asa cum s-a ntmplat n
regiunile de cmpie.
Micii boieri din vile Olteniei, de exemplu, care tin la vechile lor privilegii, ncearc s copieze ntru
totul capitala: acelasi mobilier, aceleasi trsuri, aceiasi preceptori strini; mai mult nc: din Oltenia se
merge direct la Viena sau la Paris, sau snt trimisi acolo, la pension, copiii (poate singurul cstig
adevrat)... Atunci se fac datorii, sistematic. Cnd ajunge cutitul la os snt de ajuns ctiva ani cu
recolt proast , se apuc s vnd o bucat de mosie, apoi nc una. n dou sau trei generatii, o
ntreag ptur social srceste sau de destram. Cei mai multi pleac la oras, unde au o situatie
mediocr, cutnd slujbe n administratie sau n profesiuni care le dau sentimentul c nu se njosesc
prea mult. Altii, care nu se pot hotr s plece de pe mosia strmoseasc, redus la proportii de mizerie,
se ntorc la o viat aproape trneasc.
Cci, atunci cnd din avere n-a mai rmas cine stie ce mare lucru, viata mazililor, adic a urmasilor
unor boieri de vit veche, nu se prea deosebeste de cea a tranilor liberi, mosneni (rzesi n Moldova).
Conacele" se drpn; n jurul lor, nu vor mai fi, curnd, dect ogrzi cu psri si livezi. Caii de la
trsur vor fi nhmati si la plug. Ca s se mbrace, se ntorc la postavul cel gros si la cojoc, n curnd,
numai vechile pergamente, nglbenite de vreme, nchise cu grij n vreun sipet ferecat, vor mai aminti
gloria trecut51.
134
S nu se deduc ns c n-a existat dect o miscare de sus n jos. Chiar dac multe familii decad si se
declaseaz, altele, dimpotriv, urc. Si nu este vorba numai de grecii veniti cu bagajele" domnitorilor
fanarioti.
Fenomen ciudat, sau mai curnd revelator: rareori se ajunge la boieria" cea mare prin afacerile
bancare, ntlnim cteva cazuri: aproape toti snt strini (deoarece, chiar cnd snt macedoromni,'la
nceput nu snt priviti ca pmnteni"). O alt particularitate: caut s urce, mai nti, sau n acelasi
timp, cu ajutorul unor titluri strine, ca familiile Bellu sau Meitani, care au fost baroni austrieci; sau au
pretentii de noblete mai veche, ca macedoneanul Hagi-Moscu sau marsiliezul de Linche sau Linchou.
Pentru romnul din Principate, calea normal de a slta n scara social rmne pmntul, mosia, literal:
proprietatea unui strbun sau mos. Termen din vechiul fond autohton, mosie desemna la nceput
pmntul n indiviziune al unui grup de mosneni, trani liberi, ca yeomen n Anglia, ns, pn la urm,
a desemnat orice proprietate asupra pmntului, ndeosebi cea a marelui proprietar.
Iat de ce, a avea propria mosie, a ti se spune mosier, nsemna pentru financiar, pentru negustor, pentru
slujbas, pentru orice burghez echivalentul tacit al accesului la clasa boierilor (si fenomenul a continuat
pn n plin secol al XX-lea, favorizat de devalorizarea progresiv a termenului boier, dat de tran
tuturor marilor proprietari de pmnt, oricare le-ar fi fost obrsia). Dac cineva ajungea, n cele din
urm, la statutul de boier, pe lng satisfacerea amoralui-pro-priu, pe lng promovarea social, care era
departe de a fi nensemnat, mai avea nc un avantaj esential: scutirea de dri. Si, cu ct crestea
numrul celor scutiti, povara impozitelor apsa si mai greu asupra celor sraci.
Mrirea mosiei, apoi obtinerea unei dregtorii, ca, astfel, s ajung la boierie", este si visul multor
mosneni. Uneori, o ntreag familie de mosneni oscileaz ntre statutul ei si cel al micilor boieri. Unii
din membrii si, vreme de generatii, lupt mpotriva nclcrii pmntului lor de ctre marii proprietari
sau de ctre mnstiri, n timp ce alti membri ai familiei intr n rndul boierimii si ajung chiar s
ptrund n cercul restrns al marilor boieri. lorga a studiat cazul unei astfel de familii de rzesi
moldoveni, familia Agarici, care, prin
135
forte proprii, urc pn la boierie", n Muntenia, cunoastem un Po-roineanu, fiu de mic boier, care
moare ca ofiter rus n rzboiul din 1828-1829; se nsurase cu descendenta unei vechi familii, Bujoreanu, care dduse un ban Craiovei, iar fiica lui se cstoreste n marea boierime, cu un Grdisteanu
n vreme ce unii din membrii familiei sale, rmasi mosneni, se lupt din greu, prin procese, cu un mare
proprietar vecin. S amintim, de asemenea, c, n trecut, dou familii domnitoare, si nu dintre cele mai
mici, Cantemir si Calli-machi, se trgeau din rzesi.
Armata, asa redus cum era, si mai ales preotia, snt, n perioada studiat de noi, etapele cele mai
frecvente ctre boierie".
Una din cele mai frumoase figuri ale revolutiei din 1848, n Tara Romneasc, Nicolae Blcescu,
prezint un caz tipic: doi din strbunicii lui snt preoti; bunicul dinspre tat, cpitan de lefegii; bunicul
dinspre mam, polcovnic (colonel, n ruseste), grad care aduce dup sine nnobilarea si, prin cstorie,
se nrudeste cu o veche familie boiereasc, Bbeanu; la sfirsit, tatl intr n rndul micii no-bilimi, fapt
care-i va ngdui fiului su s fie admis printre cadetii armatei regulate, renfiintat n 1830. Aceeasi
ascensiune treptat, pornind din mosneni, a cunoscut generalul Magheru, alt figur de seam a
revolutiei din 1848. n sfirsit, vom vedea c nsusi Tudor Vladimirescu, eroul rscoalei trnesti din
1821, ajunsese pe primele trepte ale boieriei", cu titlul de sluger, venind din trnimea liber din
Oltenia. Si el are preoti printre naintasi si printre rudele apropiate.
ns noii boieri snt recrutati ndeosebi din temuta categorie a arendasilor. Absenteismul boierilor si
rentabilitatea crescut a pmntu-lui dup liberalizarea comertului cu Occidentul le-au sporit numrul.
Neavnd, de cele mai multe ori, nici o legtur cu tranii din partea locului, grbiti s fac avere din
pricina precarittii contractului pe care-1 ncheiau, ei l storc pe tran mult mai ru dect o face boierul.
Snt de toate neamurile. Pmnteni, binenteles, dar si multi greci si alti balcanici, chiar si evrei, n
Moldova dar care nu pot ajunge la boierie dect dac se convertesc, ceea ce rar se ntmpl.
ntr-o lucrare recent, istoricul Constantin C. Giurescu52 arat care este numrul de arendasi strini
(suditi) din Moldova, la nceputul
136
secolului: 135 austrieci, 53 britanici, 20 rusi, 18 francezi, l prusac si 36 de alte natii. Nu toti,
binenteles, snt originari din trile a cror protectie au obtinut-o si multi dintre ei snt romni. Printre
pmnteni, autorul nu gseste dect 173 care pltesc dri, ca negustori; ceilalti au scpat de plat
cptnd vreun titlu de boier de clasa a treia, fie datorit marelui boier de la care iau n arend mosia
sau mosiile, fie, pur si simplu, prin cumprarea titlului. De altminteri, ctiva mari boieri, mai lacomi, nu
se dau n lturi s fac ei nsisi arendsie, mai ales pe mosiile mnstiresti. Astfel, vornicul Teodor Bals
apare, la 23 aprilie 1806, ca arendas, pe sase ani, a patru sate de munte ce apartin mnstirii Slatina. Se
ntmpl ns ca boierii s ia n arend mosiile altui boier: paharnicul Ion Tutu ia n arend, pe trei ani,
(a 31 martie 1810, pentru suma de 6 000 de lei, o mosie a paharnicului Teodor Ciurea; si acelasi Teodor
Ciurea este citat n 1819 ca datornd marelui logoft Constantin Bals suma de 21 787 de lei.
Din aceeasi categorie social cu arendasii provin, adesea, cei ce adun drile, precum si alti slujbasi ai
isprvniciilor si ai plaselor, cumplitii zapcii. Poporul a gsit un nume pentru acesti oameni proaspt
mbogtiti, pentru acesti hrpreti: ciocoi, de la numele unui soi de corb mare, pasre rpitoare cu
ciocul mare. Treptat, termenul s-a extins, n ochii poporului, la toti cei care, pentru el, erau asupritori, n
primul rnd proaspetii mbogtiti, apoi, curnd, toti ceilalti, inclusiv boierii.
Totusi, ctva timp nc, lumea va face deosebirea ntre vechiul, adevratul boier, si ciocoi, deosebire ce
se va reflecta n literatura vremii, si nu doar n scrierile reprezentantilor boierimii, ca Dinicu Golescu,
de exemplu, care, n carnetele lui de cltorie", tun si fulger mpotriva tuturor acelor rrntrosi si cu
picioarele goale, sau strini sau pmnteni, cari far' de avere de o sut de lei au ajuns n putini ani
milionisti cu palaturi si cu mosii ntocmai ca familiile ce le agonisesc n vreme de dou, trei sute de ani,
si nu ajut nici patria, nici trebuintele orasului, cu nici un mijloc, mcar s dea din averea lui dintr-o
mie una; ci strng numai din averea norodului far' de a se folosi si norodul de la ei..." (Se gndea oare
Golescu la viitorul baron Meitani?)
Un roman de la mijlocul secolului a rmas celebru: Ciocoii vechi si noi. Autorul, Nicolae Filimon, care
nu face parte din boierime, nu
137
loveste nicidecum n boierii pmnteni, n aceast vast fresc istoric din timpul fanariotilor. Eroii lui
snt extrem de stilizati, cei buni de-o parte, cei ri de alta; printre cei ri se afl, binenteles, marele
postelnic, grecul de curnd sosit n tar, si ocrotitorul lui, domnitorul fanariot; dar si tnrul ciocoi,
romn de la tar, care nu precupeteste nimic dac e s-ajung-n frunte, clcnd pe urmele dregtorului
fanariot; printre cei buni", se afl fiul de tran cinstit si muncitor, dar si marele boier care nu se
nvoieste s-si dea fata dup ministrul fanariot, orice ar zice domnitorul. Snt fapte destul de revelatoare
pentru mentalitatea care domin n generatia imediat urmtoare regimului fanariot.
Astfel, sub aparenta uniformitate descris de observatorii grbiti n Moldova, nu snt dect dou
clase, boierii si tranii" ochiul mai exersat percepe tot felul de curente care, uneori, se opun unele
altora, alteori se ncruciseaz, interfereaz sau converg: boierii pmnteni mpotriva nou-venitilor greci
si mpotriva asupritorului otoman; boierii mici, mazilii si tranii liberi mpotriva boierilor mari, a
clerului nalt si a mnstirilor; o aparitie mai recent, marii negustori, bancherii si arendasii se nghesuie
la portile cettii privilegiatilor pe care, curnd, o vor cuceri; n orase, un numr tot mai mare de
meseriasi si mici negustori, mai mult sau mai putin rupti de trnime (de altfel, multi dintre ei snt
strini), dar care nu prea au cum ajunge la clasa privilegiat vor alctui principala mas de manevr
a revolutionarilor de la 1848 si a viitorului partid liberal; n sfrsit, masa tranilor clcasi, rzvrtit
mpotriva tuturor celor ce o exploateaz: autoritti, arendasi, boieri mari si mici, cler...
CAPITOLUL AL PATRULEA
Biserica
Clerul nalt si popii de tar. Latifundiile episcopiilor si ale mnstirilor;
mnstirile nchinate" si celelalte. Unde vedem o fat bisericeasc uneltind
ca s pun mna pe o mostenire.
Religia poporului: credint si superstitii.
Un fapt divers: abjurarea nereusit a tinerei Zenaida.
Amintirea martiriului lui Constantin Brncoveanu.
n Dacia, crestinismul ptrunsese, fr ndoial, chiar de la nceputul colonizrii romane, adus de
legionari, mai ales din rsritul imperiului. O dovedesc numeroase vestigii arheologice, precum si
limba, unde toate cuvintele despre ceea ce se poate numi crestinismul de baz" snt latinesti:
Dumnezeu (de la Dominus Deus), duminic, cruce, crestin, biseric, lege (lege sacr, religie),
cuminecare, rugciune, altar, Scripturi, snt (sfnt, mai ales n cuvinte compuse ca Snta Mria, Sn
Petru, Sn Nicoar, deoarece, n limbajul curent, a fost nlocuit cu sfnt, prin contaminare cu slavonul
sventu). Cu toate acestea, organizarea ecleziastic , instalarea unei ierarhii bisericesti au asteptat
sfrsitul marilor nvliri barbare si coincid, probabil, cu perioada de glorie a primului tarat bulgar. Iat
de ce romnii au pstrat slavona veche drept limb bisericeasc pn la sfrsitul secolului al XVII-lea,
ns tot timpul au fost supusi, de departe, patriarhatului Constantinopolului. Urmarea este c cei mai
multi termeni privitori la organizarea ecleziastic, precum si la teologie sau la literatura religioas snt
de origine slavo-greac.
n perioada de care ne ocupm, Biserica ortodox romn, att din Principate ct si din imperiul
austriac, tine tot de patriarhul din Constantinopol. ns legtura este foarte slab, mitropolitii din
Moldova si Muntenia bucurndu-se de o autonomie aproape complet. Patriarhul de la Constantinopol
scrie Wilkinson , desi este recunoscut drept capul ierarhiei, nu are nici un control asupra bisericii
din cele dou Principate, iar, la naltii prelati, are prea putin trecere."
Mitropolitul (adic arhiepiscopul metropolitan) din Muntenia si avea resedinta la Bucuresti. Dioceza
lui acoperea sapte judete din
141
centrul si sud-estul trii. Existau apoi trei episcopi, cel de Rmnic pentru Oltenia, cel de Arges pentru
dou judete la est de Olt, si cel de Buzu pentru cele trei judete de la nord-est, nspre Moldova. Cea mai
mare parte a timpului, cei trei episcopi o petreceau la Bucuresti unde alctuiau, mpreun cu
mitropolitul, Sfatul Bisericesc. Dintre ei, domnitorul si boierii alegeau mitropolitul, cnd scaunul era
liber, nainte de a cere confirmarea patriarhului.
n Moldova, dup pierderea Bucovinei si a Basarabiei, nu mai rmn, n afar de scaunul mitropolitului
de la Iasi, dect episcopatele de la Roman si de la Husi. Episcopul de Roman era de obicei ales de ctre
domnitor si de ctre boieri, s-i urmeze mitropolitului.
Fiecare sat, ne spune Wilkinson, si avea mica lui biseric. Bisericile acestea de tar erau destul de
srccioase, fiind uneori construite din lemn. n schimb, cele mai multe din bisericile din orase,
precum si cele din mnstiri, erau fcute din crmid sau din piatr, iar interiorul era, cel mai adesea,
bogat mpodobit. Numrul bisericilor si al mnstirilor ce se afl nluntru si n afara oraselor este
necrezut de mare", scria Raicevich, n 1788. Vreo zece ani mai trziu, Wilkinson numra saptezeci de
biserici la Iasi, iar la Bucuresti nu mai putin de trei sute saizeci de biserici si douzeci de mnstiri.
Aceleasi cifre, sau cam aceleasi, si la Lagarde: trei sute saizeci si sase de biserici si douzeci de
mnstiri dar nu cumva avuseser aceeasi surs de informatie? Cifrele acestea ni se par exagerate.
Tot pe vremea aceea, Dionisie Fotino, ale crui informatii par vrednice de crezare, numr la Bucuresti:
9 mnstiri domnesti (printre care intr si mitropolia), 8 mari mnstiri, 10 mnstiri de rangul doi, 72 de
biserici, 17 capele si 24 de biserici de lemn n mahalale. Chiar dac am aduga vreo cteva capele mai
mici, din incinta mnstirilor, a scolilor si a spitalelor, si cteva capele private pe lng locuintele
marilor boieri, sntem departe de cifrele lui Wilkinson si Lagarde.
Numrul preotilor era destul de mare. Wilkinson spune c erau vreo cincisprezece mii. Tot pe vremea
aceea (anii 1810), Dionisie Fotino d cifra, care pare mai exact, de 10 278. Statisticile oficiale nu dau
totusi dect 5 650 de preoti n Moldova, n 1838, si 6 904 n Muntenia, n 1839. Cum, ntre timp,
populatia din cele dou provincii crescuse mult, trebuie s deducem fie c, n timpul acestui sfert de
secol, care cunoscuse schimbri att de profunde, numrul membrilor clerului sczuse foarte mult, fie
c Wilkinson si Fotino
142
se nselaser. D'Hauterive, n 1785, gsise si el c numrul preotilor era prea mare, si pusese aceast
nmultire pe seama interesului pe care l aveau episcopii s-si sporeasc numrul subordonatilor, de
vreme ce, de la fiecare, aveau un venit. Popa tria din banii de pe slujbe (pltiti, cel mai adesea, de
tran, n natur), ns, la rndul su, trebuia s dea o sum de bani episcopului sau mitropolitului.
Popii, ca si clugrii, se recrutau aproape toti dintre trani. De aici, nftisarea lor necioplit si
nvinuirea c nu stiu de nici unele, adus de cei mai multi dintre observatorii strini.
De Giers, la nceputul anilor 1840, va prelua cele ce se spuneau despre purtarea depravat a clugrilor
si despre desele scandaluri strnite de vecintatea mnstirilor de clugrite. Iar Wilkinson ne
ncredinteaz c doctrinele cele mai precise ale religiei crestine snt pervertite aici de necunoasterea
lucrurilor sau de interesele preotilor grosolani si nestiutori care necinstesc sfntul nume de crestin". La
fel de necruttor, Lauren9on sustine c este greu s afli n Europa un cler mai nestiutor, mai
superstitios si mai aplecat ctre ticlosie dect cel din Tara Romneasc. Dup ce fac slujba la biseric,
popii snt ntlniti, ndeobste, la circium si n locurile deocheate".
Mai ngduitor, Recordon noteaz, tot pe vremea aceea: n general, pastorii cunosc dogmele religiei la
fel de putin ca si oamenii din popor al cror suflet le este dat n grij; snt ns plini de nflcrare si
cred mult n actele ce nconjoar cultul." naintea lui, d'Hauterive voia, si el, s-i absolve pe preoti de
nvinuirea c ar rs-pndi superstitiile; acestea se transmit din tat n fiu, iar popii snt la fel de ignoranti
ca si cei din popor. Le gseste, n schimb, niste mari nsusiri: Dup ce ajung preoti, se ntorc n clasa
enoriasilor lor, crora le snt pild de rbdare si de iscusint. Snt cei mai buni printi, cei mai buni soti,
cei mai buni steni de prin partea locului; rareori se ntmpl s-i supere pe ispravnici cu pretentiile sau
cu nemultumirile lor. Nu-i vezi niciodat n crciumi sau n locurile unde se vinde butur. Pesemne c
pildele care se vd pot ndrepta purtarea oamenilor mai curnd dect cele spuse din gur, pe care nimeni
nu le ascult si nici nu le ntelege." Pe cine trebuie s credem? Optica se schimb dup timp si loc si,
fr doar si poate, dup caracterul, dispozitia si prejudectile observatorului.
Realitatea este c marea majoritate a clerului secular se recruteaz din rndul trnimii. Tot asa,
clugrii, exceptiile fiind foarte
143
rare. Din cnd n cnd, cineva de neam mare se poate clugri; ns de cele mai multe ori, este vorba de
cineva care se retrage la mns-tire la btrnete sau cnd rmne vduv. Wilkinson afirm: ntru-ct
toate fetele bisericesti snt de obrsie modest, sau se trag din popor, ca oameni snt dispretuiti de
boieri; doar puterea spiritual le este respectat." Si de data aceasta Wilkinson este prea categoric-n
secolul al XlX-lea, Moldova va avea doi mitropoliti ce se trgeau din marea boierime: Veniamin
Costache si Calinic Miclescu. Pe de alt parte, vizitnd, pe la nceputul anilor 1840, mnstirea de maici
de la Vratec, de Giers scrie: Pretutindeni am vzut simplitate, bunstare si o curtenie desvrsit. Mam mirat de nobletea chipului si de purtrile alese ale multor micute. Unele dintre ele vorbeau
frantuzeste cu mare usurint. Am aflat c fac parte din cele mai bune familii boieresti. Stareta nssi era
o Sturdza."
Viata preotului de tar era ntru totul asemntoare aceleia a tranilor n mijlocul crora slujea; un pic
mai bun totusi, datorit milosteniei enoriasilor si acelui dram de respect pe care i-1 artau
reprezentantii autorittii, att de temut de muritorii de rnd. n schimb, naltele fete bisericesti, care
primeau o sum fix de la clerul secular din subordinea lor, triau n belsug. Raicevich si Wilkinson
apreciaz, c mitropoliile din Bucuresti si Iasi aveau un venit anual de 400 000 de piastri fiecare: o
parte provenea de la o tax de 15 piastri asupra tuturor preotilor din subordinea lor. Cci mitropolia si
episcopiile aveau domenii foarte ntinse. Un obicei strvechi cerea ca domnitorii, boierii, negustorii
bogati si, n cele din urm, orice om cu oarecare dare de mn s lase, pentru iertarea pcatelor, sau din
cucernicie, ori ca act de cint, ceva mostenire bisericii parohiale sau vreunei mnstiri. Aproape toate
mnstirile din cele dou Principate erau ctitorii domnesti sau ctitoriile vreunui mare boier, pe care
urmasii tineau cu tot dinadinsul sa le ntretin, s le nfrumuseteze, s le nzestreze cu noi mosii, nct,
la nceputul secolului al XlX-lea, s-a putut stabili c propriettile bisericesti reprezentau un sfert sau
poate chiar o treime din totalitatea pmnrului arabil al trii. Mai mult nc, drnicia domnitorilor si a
boierilor se ntindea mult peste fruntariile trii, la ntreaga ortodoxie sud-orien-tal, pn la Locurile
Sfinte si pn n Egipt. Se stie oare c, de pild, cea dinti Biblie tiprit cu litere arabe pentru crestinii
din Siria a fost scoas, n 1711, datorit generozittii lui Brncoveanu? Veacuri de-a rndul, dup
cderea Bizantului si a despoiatelor sau a regatelor din Moreea, Bulgaria si Serbia, si nainte ca
ndeprtat;
144
jyfoscov s se fi interesat mai ndeaproape din motive care nu tineau doar de cele duhovnicesti
de crestinii din Balcani si din Orient, domnitorii Moldovei si ai Trii Romnesti snt, pentru patriarhii
din Orient si pentru arhimandritii din mnstirile de la Athos, de la Locurile Sfinte si de la Sinai,
ocrotitorii firesti ai crestinilor din imperiul otoman53.
Patriarhii din Orient, n cutare de sprijin, vin unul dup altul la Bucuresti si la Iasi, si uneori rmn
acolo ani de-a rndul.
Atunci, pe lng danii si bani, s-a ajuns foarte repede la o alt form de sprijin, care, treptat, se
institutionalizeaz: este vorba de acele mmstiri nchinate", adic mnstirile din tinutul romnesc
hrzite de ctitorii lor domnitori sau boieri unei mnstiri de la Muntele Athos, Locurile Sfinte
sau Sinai ori patriarhilor din An-tiohia, Ierusalim sau Alexandria.
La nceput, actele de donatie specificau faptul c din veniturile mnstirilor nchinate" se acopereau,
nti, cheltuielile de ntretinere a mnstirii, precum si cele cerute de operele de binefacere n spitale
si n scoli, de pild , apoi drile ctre domnitor; numai ce rmnea mergea la institutia strin creia i
era nchinat mns-tirea. Cu timpul, mnstirile grecesti prind curaj: capt, la nceput, dreptul de a
inspecta, dup aceea dreptul de a trimite un egumen, care avea s devin staretul mnstirii; si, curnd,
n afar de impozit (care, de altfel, n mare parte, ia si el calea strinttii), mai toate veniturile vor fi
scoase din tar pentru a ntretine niste comunitti religioase, undeva departe, n Grecia sau Orient.
Domnitorii se arat nemultumiti nc din secolul al XVII-lea si iau msuri ca lucrurile s fie ca mai
nainte, ns, n epoca fanariot, nu mai este cu putint s tin piept puterii clerului grecesc, care, pe
viitor, va pretinde c mosiile mnstirilor nchinate snt, de drept, proprietatea mnstirii beneficiare.
Mnstirea Sfmta Ecaterina, de la Sinai, invocnd o strveche donatie fcut de boierii Golesti, ceruse,
pur si simplu, s intre n posesia dealului pe care se afl mitropolia din Bucuresti. A fost proces, si
mitropolia a fost silit s cad la nvoial si s cedeze mnstirii de la Sinai terenuri si prvlii n jurul
bisericii Sfintul Gheorghe, fostul sediu al mitropoliei nainte de mijlocul secolului al XVII-lea.
Dup socotelile fcute, la nceputul secolului al XlX-lea, jumtate din mnstirile din Principate erau
nchinate" si posedau 1/7 din pmntul arabil al trii!
145
D'Haufenve se arat nemultumit nu numai de exploatarea mns-tirilor moldovenesti de ctre clerul
grecesc, dar si de ngmfarea si de abuzul de putere al acestuia, care nu se ddea n laturi s se amestece
n treburile interne ale trii: Strinii acestia, care au adus n mnstiri o trufie necunoscut de
pmnteni, capt totodat, datorit religiei, o autoritate pe care fetele bisericesti din Moldova n-au
gndit vreodat s-o impun poporului."
Un fapt divers" de la nceputul secolului ilustreaz cum nu se poate mai bine ndrzneala clugrilor
greci:
Unul din fiii marelui vornic Gavril Conachi se clugreste, la vrsta de 26 de ani, sub numele de
loanichie. Btrnul vornic Conachi, care este nesfrsit de bogat, dar cruia vrsta i ntunecase putin
mintea, cade n capcana unui clugr grec, Daniel pe nume, care, ani de-a rndul, stoarce de la el mari
sume de bani ca preceptor al celorlalti fii ai lui, dou fiinte bolnvicioase, pe care-i trste pe la Viena si
prin alte prti din Europa, chipurile ca s consulte cei mai buni medici; apoi ncepe o adevrat goan
dup mostenire. La moartea tatlui su, n 1809, fratele loanichie, ducndu-se, de la m'is-tirea
Neamtu, unde era clugr, la Iasi, la cptiul surorii sale, si ea pe moarte, este rpit dintr-o biseric si
dus n lanturi la mnsti-rea Floresti, unde este tinut nchis ntr-o chilie, pzit de niste tigani. Acolo,
dup ce au trecut cteva zile, afl c tatl lui, n testamentul pe care-1 lsase, ...l druise, cu partea lui
de mostenire cu tot, m-nstirii din Floresti, mnstire nchinat" unei mnstiri de la Muntele Athos!
Unul din paznicii tigani se milostiveste de el si trimite vorb cumnatului, Alexandru Callimachi care
va alerga o lun ntreag, pe la cele mai nalte instante civile si religioase pentru ca nefericitului
loanichie s i se dea drumul si s i se ngduie s se ntoarc la draga lui mnstire Neamtu, de unde
avea s intenteze un proces pentru anularea testamentului, ns puterea clugrilor greci din Moldova
era att de mare, nct, desi a cstigat n fata Divanului si desi n 1812 nsusi vrul cumnatului su,
Scarlat Callimachi, a fost pus pe tronul Moldovei, nici peste opt ani nenorocitul Conachi nu este ferit
de uneltirile egumenului grec de la Floresti. Iat o scrisoare de la fratele loanichie Conachi ctre
mitropolit: Aud c printele Luca, ce esti la mnstire Floresti, nu m-ar fi ui-tndu, cu toate c sntu
tras aice ntr-acestu sfntu lcas, ci prin judecti cu jalobe ctr Mrie Sa Vod m-ar fi cerndu s fiu
acolo sztoriu la ace mnstire, trgndu-lu si parte de mostenire: negre146
situ c aciasta l faci mai mult s m cei, iar nu c i-ar fi mil de mine. [...] M rog daru Preaosfintiei
Voastr cu lacrmi, milosti-vesti-te asupra me, unui pctos, si m scoate din robiia aciasta, n cari
umbl s m bage printi greci [...]. Cci nici o pravil politi-ciasc sau bisericiasc (socotescu) nu
poati s m siliasc, sau s m ndatoreasc a mergi de la patriia me la locuri deprtati, cu primejdie
vietii mele, ca s mntuescu sufletulu mieu, cnd potu s m mntuescu si ntr-aciast sfnt mnstire,
unde am si statornicia me si pre duhovnicii mei de o limb cu mine" (N. IORGA, Documente privitoare
la familia Callimachi, pp. 5556).
Episcopiile sau mnstirile pmntene nu se dau nici ele ndrt n fata unor combinatii" ca s pun
mna pe pmnt. Astfel, n timpul rzboaielor dintre Turcia si Austria, de la nceputul secolului al
XVIII-lea, si a ocuprii Olteniei (1718-1739), Nicolae Mavrocor-dat confiscase bunurile boierului
Serban Grdisteanu pentru colaborare cu austriecii; si, n pofida amnistiei si a prevederilor din tratate,
mostenitorii lui nu putuser s le ia napoi. Dup demersuri nesfrsite si datorit interventiei
patriarhului de la Constantinopol, ajung, n sfirsit, la urmtorul compromis: mprtirea pmntului
redobndit ntre mostenitori si Mitropolia din Bucuresti... n schimbul dreptului perpetuu pentru
membrii familiei Grdisteanu de a fi nmormntati n cripta catedralei...54
Afacerea cu mnstirile nchinate" avea s devin, n secolul al XlX-lea, o problem international;
profitnd de reactia otoman mpotriva Eterici, n 1821, domnitorii Grigore Ghica si Ion Sandu Sturdza
i alung pe egumenii greci si opresc scurgerea banilor n strintate. Dar, sub presiunea Rusiei,
sultanul, prin firman imperial, i pune la loc. Va trebui asteptat ngenuncherea trectoare a
Rusiei, dup rzboiul Crimeii si unirea Principatelor, pentru ca, n 1863, domnitorul Alexandru loan
Cuza s poat face secularizarea averilor mnstiresti", adic s le nationalizeze.
Bogtiile acestea adunate de mnstiri si de episcopii aveau asupra moralittii naltelor fete bisericesti
urmri jalnice. Fr a merge pn acolo nct s afirmm, asa cum face Wilkinson, c Sfatul (superior
al Bisericii) este tribunalul cel mai corupt din toat tara" si c faptele si hotrrile lui [...] par s fie
puse la cale numai pentru
147
a ndemna lumea la depravare si la alte rele", trebuie totusi s mrturisim c legtura episcopilor si a
staretilor cu bunurile lumesti nu era fcut s-i aseze, asa cum s-ar fi cuvenit, de partea aprtorilor
vduvei si a orfanilor. Proprietari ai unor imense latifundii, aidoma marilor boieri, snt tot timpul n
procese cu tranii de pe mosiile lor sau cu tranii liberi din vecintate. Au pe mosii elestee, mori,
cazane de tuic si crciumi pe care le exploateaz ca si boierii, sau, si mai ru, ca arendasii.
Dac preocuprile acestea, foarte lumesti, si puteau, la urma urmei, gsi o justificare economic,
existau alte practici, prea putin ortodoxe, de care, dac este s ne lum dup gura lumii, vinovate se
fceau naltele personalitti ecleziastice; se spunea c era destul s dai o sum de bani cui trebuie ca s
capeti numaidect divortul sau anularea cstoriei ori s cstigi un proces sau, si mai grav, s fii
dezlegat de jurmnt. Iar cu jurmintele, nsotite de amenintri si de blesteme, nu prea era de glumit.
n 1798, cnd Constantin Hangerli vrea s pun din nou taxa pe bovine, vcritul, desfiintat printr-o
lege dat de Constantin Racovit n 1763, mitropolitul si boierii se mpotrivesc, nu att, de bun seam,
din mil pentru tran, ct de team de cumplitele blesteme, cuprinse n textul legii, care aveau s-1
ajung pe cel ce se va ncumeta s restabileasc vcritul. Am vzut mai nainte c patriarhul din
Constantinopol, mai neajutorat si crezndu-se pesemne mai aproape de Atotputernicul, se dovedise mai
usor de clintit cnd a fost vorba s-1 dezlege pe domnitor de legmnt dup ce a primit de la acesta
un plocon de cincizeci de pungi cu aur. n clipa fatal, adic atunci cnd, peste cteva luni, Hangerli a
murit sugrumat, si-o fi amintit oare de blestemul cuprins n legea din 1763?
O alt mrturie despre ceea ce nsemnau, pentru domnitor si pentru boieri, ca si pentru popor,
binecuvntrile sau blestemele Bisericii, ne este adus de un document din 1815: la cererea
domnitorului Scarlat Callimachi, patriarhul, n Sfatul su, d iertarea pcatelor tatlui acestuia,
domnitorul Alexandru Callimachi (mort n 1799); deoarece mrise taxele pe vin (vinarii), apoi, cinduse, a retras decretul cu pricina, banii adunati fiind folositi pentru ridicarea unui spital... si a unor
locuinte pentru consulii strini. Faptele acestea
148
se pare ns c nu erau de ajuns ca s-1 spele de pcat: trebuia s fie izbvit, chiar mort fiind, de ctre
nsusi patriarhul ecumenic!
Strinii arat, care mai de care, importanta dat, n toate pturile sociale ale populatiei, recomandrilor
si interdictiilor Bisericii, de care trebuia s se tin seam cu mare grij, n privinta posturilor foarte
aspre , Wilkinson spune c romnii mai curnd ar muri, de-ct s se ating, si bolnavi de-ar fi, de
bucatele de pe lista fr de sfrsit a lucrurilor oprite". Ct despre srbtorile bisericesti, tot el afirm c
snt vreo 210 zile de srbtoare pe an, iar locuitorii le tin cu sfintenie, cel putin n ce priveste ncetarea
lucrului"...
Lumea crede n diavol si n darul pe care-1 are agheasm de a-1 alunga din cas; n deochi, n blesteme
si n tot soiul de farmece mpotriva crora se lupt cu descntece, de vreme ce este vorba de farmec,
unde este pharmacum latin, incantatie, vrjitorie.
Ca s se mrite, apoi ca s aib copii, n sfirsit ca s-si apere copiii de primejdiile care-i pndesc,
femeile recurg adesea la practici magice care se adaug unor practici religioase exceptionale, cum snt
posturile prelungite, hagialcul, rugciunile la icoane fctoare de minuni". La nmormntri, sicriul
este nsotit de jelitul bocitoarelor (de la un cuvnt dialectal boace, pentru voace, lat. vocem, cf. vocero,
n corsican). Lumea crede n strigoi (de la striga, cf. alb. shtriga si latinescul strix, un fel de bufnit,
dar si vrjitoare) si, la tar, n jurul mormintelor, uneori, se petrec lucruri ciudate, menite s mpiedice
sufletele mortilor s vin s tulbure linistea celor vii... (nsusi faptul c toate aceste cuvinte snt de
origine latin ar putea fi o dovad c aceste credinte veneau din vremuri de demult, poate chiar de la
popoarele mediteraneene preindoeuropene.)
Lumea mai credea nc, chiar si pe vremea domniilor fanariote, n virtutile taumaturgice ale
domnitorului aidoma regelui Frantei, care putea s vindece de glci. Corolarul unei astfel de
credinte: calamittile naturale din vremea unui domnitor snt numaidect legate de numele lui, ca si cum
el ar fi fost vinovat de ele asa au rmas poreclele Stefan Lcust" si Papur Vod". Ciuma din
1813 nu este ciuma din vremea lui Caragea", ci ciuma lui Caragea". n felul acesta, nenorocirea pare
nedesprtit de domnie, organic legat de ea.
149
Wilkinson se indigneaz: Absurdittile si superstitia, care alctuiesc o parte att de mare din principiile
fundamentale ale religiei grecesti, asa cum este ea practicat n prezent, au mare putere att n Moldova,
ct si n Muntenia (iar traductorul lui, un catolic, de bun seam, noteaz n josul paginii: Cititorul si
va da lesne seama, citind acest fragment si nc vreo cteva altele, c cel ce vorbeste este protestant"!).
Dovezile de cucernicie constau n a face semnul crucii, a face mtnii n fata icoanelor, a le sruta si a
aprinde o luminare n fata vreunui sfnt favorit."
Exist, ntr-adevr, o multime de semne exterioare ale pioseniei: lumea se nchin cnd trag clopotele
sau cnd trece prin fata unei biserici ori a unei troite; se fac procesiuni cu sfintele moaste; parastasele
snt multe si nu este scpat nici unul. In biserici, se intr la orice or din zi, ca s te rogi, ca s aprinzi o
lumnare, ca s te legi n fata lui Dumnezeu...
In vesnicul pomelnic al cltorilor apuseni despre ignoranta si superstitia ortodocsilor, trebuie s vedem
si nentelegerea traditional a occidentalilor fat de formele caracteristice religiozittii orientale, axat,
n mult mai mare msur dect la catolici si, cu att mai mult, la protestanti , pe manifestrile
exterioare ale cucerniciei, care conditioneaz strile sufletesti: nchinarea la sfintele icoane, mtaniile,
multimea de lumnri, mirosul de tmie, repetarea pn la obsesie a rugciunilor.
Cine ar putea deosebi, fr s se nsele, credinta de superstitie? Unde sfrsesc gesturile cuvioase,
dovezile exterioare de umilint, de cint, rugciunea cucernic, si unde ncep practicile superstitioase?
S fi fost romnii mai superstitiosi dect alte popoare? Pesemne c Wilkinson nu cltorise niciodat n
Sicilia sau n Creta. Si nici n Scotia!
ns acelasi Wilkinson este de prere c numai lipsa desvrsit a fanatismului poate explica de ce,
aici, clerul are mult mai putina trecere dect n alte tri unde se practic religia greceasc".
Iat care este paradoxul: socotind c romnul este, pe de o parte, prea legat de riturile religiei sale, si,
pe de alt parte, eminamente tolerant, multi strini l vor nvinui de oarecare rceal fat de credint,
nvinuire preluat, curnd, chiar de romni, cel putin de ctre cei ce se ntorceau din occidentul
rationalist si care, dintr-o dat, nu mai puteau suferi formele traditionale ale cucerniciei populare.
Primele fraze dintr-un opuscul, publicat la Paris, acum ceva mai bine
150
de un secol, de ctre un medic romn55, rezum foarte bine argumentul: Nu se cunosc multe natii la
care cucernicia s fie att de putin dezvoltat cum este la romni. [...] La ei, nu s-au pomenit vreodat
certuri, secte, erezii, nici nentelegeri pornite de la religie, si nici persecutii de vreun fel." Iar mai
departe, argumentul major, argumentul definitiv: romnii n-au dat sfinti!
Credinta romnilor era, ce-i drept, de un soi aparte: la ei, manifestrile nu erau zgomotoase; nu se
ntlneau mistici, exaltati, b-rrni credinciosi" fanatici; nici eretici, poate c nici sfinti, cel putin nu
dintr-aceia fcuti de oameni; credinta lor era potolit, statornic, lipsit att de ndoieli, ct si de
fanatism si intolerant. Viata de toate zilele era plin de smerenie. O smerenie naiv, simpl, desigur,
dar care ptrundea totul; omul si fcea rugciunea cnd se trezea si cnd se culca, se nchina nainte de
a rupe pinea sau nainte de a se apuca de-o treab, oricare ar fi fost ea. Si nu doar oamenii din popor
fceau asa. La fel se petreceau lucrurile n toate pturile societtii. Ca s-1 zugrveasc pe btrnul
boier Teodor Vcrescu zis Furtun, si ca s-i scuze caracterul aprins", Ion Ghica scrie: Dar apoi era
om cu frica lui Dumnezeu, nu-i lipsea nici duminec, nici srbtoare s nu mearg s asculte sfinta
liturghie; se nchina dimineata si seara dinaintea icoanelor, cte un ceas, fcnd la metanii; postea
vinerea si miercurea, iar n ajunul Bobotezii, la Vinerea Mare, la Tierea Capului Sfinrului loan, la Ziua
Crucii, nu punea nici undelemn n gur, si nu strica nici unul din cele patru posturi de peste an."
Acelasi Ion Ghica ne povesteste, despre Grigore Ghica, unchiul su mare, cel dinti domnitor al
Munteniei dup epoca fanariot, urmtoarea ntmplare, pe care o aflase de la un fost ciohodar din
politia domnitorului. Ciohodarul dormea n palat; deodat, este trezit n toiul noptii: l chema Vod la el
n odaie. Omul se mbrac la iuteal si intr temtor n iatacul domnitorului. Ion Ghica red povestirea
dup cum urmeaz: Cnd am intrat n iatac la vod, era sapte ceasuri, sau, cum s-ar zice astzi, o or
dup miezul noptii. Vod era cu ghicelic de noapte pe cap si cu o scurteic lung de pambriu verde,
mblnit cu pacea de samur; o fclie galben ardea ntr-un sfesnic mare de argint dinaintea icoanelor."
Domnitorul l chemase la acel ceas trziu din noapte ca s-i porunceasc s plece, pe loc si n mare
tain, undeva n provincie, s-1 ridice pe un prefect
151
necinstit. Ion Ghica, mai departe, comenteaz caracterul domnitorului Grigore: Capul nu-1 tia prea
mult, dar cnd avea cte o pricin grea, chema de se sftuia cu trei oameni: cu vornicul Costache Crnpineanu, cu clucerul Chiriac si cu basciohodaru Mciuc: dup ce-i auzea pe fiecare n parte, se culca,
dormea un somn bun si pe la miezul noptii se scula, aprindea la candel fclia din Vinerea Pastilor de la
epitaf, cdea n genunchi dinaintea iconostasului si se ruga lui Dumnezeu ca s-1 lumineze."
Aceeasi dovad de credint naiv si simpl n urmtoarea dedicatie scris pe spatele unei icoane cu
Sfntul Pantelimon, pe care marele logoft Pan Costescu o d finului su, n 1827, si pe care am
pstrat-o: Aceast sfint icoan i-am dat-o lui Pan Olnescu, nepotul meu, fiindc eu 1-am botezat,
si-i las aceast porunc: s-1 prznuiasc nu cu praznice si mncri, ci cu duhul, pe acest sfnt mucenic,
foarte sfnt, viteaz, tnr si frumos, ca s-i fie de ajutor la nevoie; s asculte toat slujba sfintului
mucenic si s se roage si pentru mine, cci n bratele mele s-a mbrcat ntru Isus Hristos; si i-am dat-o
ca s aib binecuvntarea mea. Pan Costescu 1827."
Sfintii snt invocati la tot pasul pentru a li se cere ajutorul (dar si n sudlmi!); cci toat lumea de
dincolo, desi nevzut, este foarte prezent, asa cum erau zeii Olimpului n spatele eroilor lui Homer. Si
tot ce se ntmpl pe pmnt este voia lui Dumnezeu: bucuriile ca rsplat sau mil cereasc, durerile ca
pedeaps pentru pcatele noastre sau ca s fim pusi la ncercare.
n atta nesigurant si nedreptate, de care se loveste pretutindeni si oricnd, romnul nu are dect o
scpare: Biserica, ngenuncheat n bisericuta ntunecoas, n fata iconostasului, unde flcrile a sute de
luminri fumeg sub chipurile ncremenite ale sfintilor, el se simte numai acolo acas; ocrotit,
izbvit, poate si iubit. Trsturile dominante ale religiei sale snt umilinta si acceptarea cu senintate a
vointei dumnezeiesti. Cartea lui Iov si parabola fariseului si cea a vamesului snt, cu sigurant, n Sfint
Scriptur, pasajele cele mai apropiate de inima lui. Mtniile, ngenuncherile, semnul crucii repetat la
nesfrsit, srutarea ptimas a icoanelor pe picioarele nsn-gerate ale lui Cristos, toate aceste gesturi nu
au nimic ostentativ; nici obligatie, nici fariseism, ci smerenie si cint sincer, rug la nemrginita mil
a lui Dumnezeu.
152
Atunci, postura, gestul repetat, rugciunea devenit obsesie modelau gndul o dat cu trupul, pentru a-1
ajuta s gseasc linistea sufletului.
Nu indiferenta religioas, ci doar lipsa fanatismului si a sectarismului a fcut s nu existe, n trile
romne, nici un fel de rezistent serioas din partea Bisericii n fata modernizrii, spre deosebire de
ceea ce s-a ntmplat n celelalte tri ortodoxe, mai ales n Grecia si n Rusia (ca s nu mai vorbim de
fenomenele de respingere" pe care le vedem astzi n cele mai multe tri musulmane).
Romnii snt, ntr-adevr, poporul cel mai tolerant din lumea crestin, dar tot ei snt visceral" legati de
religia lor, de legea lor.
Este interesant de vzut c lege a pierdut, n Evul Mediu, o mare parte din sensul de lege civil pe
care nu-1 va recpta dect n secolul al XlX-lea pentru a desemna, ndeosebi, legea divin, legea
prin excelent, religia; legea este ceea ce leag de o anumit ordine ce nu poate fi nclcat, iar ordinea
aceasta este, n mod esential, ordinea divin. De aceea, apartenenta la ortodoxism se va confunda, n
cele din urm, n subconstientul popular, cu sentimentul national; cu att mai mult cu ct propaganda,
presiunea catolic se fcuser, n Evul Mediu, prin mijlocirea suzeranului ungur si dusese, adesea, la
asimilarea nobilimii romne din Transilvania: dovad cazul lui lancu de Hunedoara si cel al fiului su
regele Matei Corvin, sau cazul centilor Drgfi, urmasi ai voievozilor romni din Maramures.
Asa se explic rezistenta multisecular, nu numai n fata islamismului, dar si n fata influentei catolice
sau protestante. Cnd, la sfirsitul secolului al XVII-lea si nceputul secolului al XVlII-lea, dup
ocuparea Transilvaniei de ctre austrieci, mitropolitul romn din Transilvania accept actul Unirii cu
Roma, el nu o face dect dup ce s-a trguit ndelung si dup ce va fi primit toate asigurrile c riturile
mostenite de la strbuni nu vor fi ntru nimic schimbate. Si n-o face dect n scop patriotic, n schimbul
fgduielilor c Biserica sa va fi, din punct de vedere politic, egal cu celelalte culte, catolic si
protestant, privilegiate pn arunci. Dup ctiva ani, cnd preotii si credinciosii vor fi cptat
convingerea c fgduiala nu era dect o capcan, peste jumtate din ei vor prsi noua Biseric Uniat.
Acest refuz de a abjura ortodoxismul credinta cea adevrat" explic, de asemenea, numrul
mic de cstorii mixte
153
ntre romni si austrieci; iar faptul de a fi fost ortodox a fost atuul major cel putin la nceput al
Rusiei Pravoslavnice", Rusia credintei celei drepte"56.
O ntmplare povestit de Radu Rosetti red foarte bine drama pe care o putea reprezenta pentru romn
actul de lepdare de credinta neamului.
n 1 823, fostul mare vornic al Moldovei Ptrascu Crivea se afla n pribegie, cu toat familia, la
Cernuti. Fugise din Iasi n 1821, din pricina evenimentelor legate de Eteric si a sngeroasei represiuni
otomane care a urmat; nu se mai ntorsese nici cnd a nceput s domneasc primul domn pmntean",
Ion Sandu Sturdza, pe care-1 ura si care spunea el era mnuit de crbunari" (carbonari).
Asemenea celor mai multi din cei de seama lui, si luase cu el n exil toat casa, n primul rnd
guvernanta frantuzoaic a celor cinci fiice pe care le avusese dintr-o prim cstorie. Era o femeie de o
mare distinctie, vduva unui viconte de Bois-Crecy, ghilotinat n timpul Revolutiei franceze; le
crescuse pe cele cinci fete ca pe propriii ei copii, si se legase mult de cea mai mic, frumoasa si
plpnda Ze-naida, singura ce nu se mritase nc.
n societatea aceea pestrit din Cernuti, se stabiliser relatii sociale ntre boierimea moldoveneasc,
local sau imigrat, pe de o parte, si administratia austriac, pe de alta. Se mai afla acolo si o
garnizoan, foarte important. Se naste o mare dragoste, mprtsit, ntre Zenaida si un tnr
locotenent austriac, Karl, baron de Frey-steg. Doamna de Bois-Crecy, numit, cu afectiune, Bonne
Amie", dndu-si seama de piedicile pe care avea s le ntmpine un plan de cstorie, ncearc s-i fac
pe tineri s renunte. De altfel, printii biatului se mpotrivesc din rsputeri: fiul lor s se nsoare cu
fata aceea dintr-o tar barbar si, pe deasupra, schismatic? Degeaba spune Karl von Freysteg c fata se
trage dintr-o excelent familie din tara ei, c a primit o educatie cum nu se poate mai aleas, nimic nu-i
poate convinge. Vznd dezndejdea trirului, un clugr btrn, neam cu el, dup ce se sftuieste cu
episcopul de Graz, i spune c ar fi o cale: fata sa se lepede de credinta ei si s treac la catolicism;
arunci, totul va fi cu putint. Si, pe deasupra, un suflet va fi scpat de chinurile iadului care l asteapt
pe orice schismatic! Atunci, este rndul vornicului Crivea s fie cuprins de o sfnt mnie aflnd de
neobrzata pretentie a acestor strini! Fata lui drag, mndria neamului su, s-si lepede pentru un biet
ofiteras credinta printeasc,
154
singura credint adevrat! Strmosii s-ar nvrti n mormnt! Karl, ncredintat c tatl fetei nu avea s
se nvoiasc vreodat, cere, cu inima zdrobit, s fie mutat la Lemberg. Zenaida este dezndjduit. Se
topeste de dor. Medicul familiei i spune tatlui s bage de seam: dac o va tine ntruna pe a lui, pentru
fat nu mai este scpare, ori nebunia, ori moartea. Tatl, descumpnit, cere sprijin de la o fat
bisericeasc, episcopul de Rduti, Dosoftei Herescu, mai ales c i este si prieten. Un curier clare
alearg de la Cernuti la Rduti si se ntoarce, peste o zi si-o noapte, cu rspunsul episcopului: Cinstit
al meu fiu duhovnicesc, biv vel vornic Ptrascu Crivea, arhiereasc binecuvntare.
La ntrebarea ce-mi pui prin scrisoarea dumitale rspund: ca episcop nu-mi este iertat s ncuviintez
trecerea la alt lege a unei fiinti crescut n sfnta noastr credint; prin urmare nu ncuviintez trecerea
fiicei dumitale la legea papistas. Dac ns asi fi eu tat si mi s-ar da alegerea ntre moartea sau
nnebunirea copilei mele si lepdarea ei de credinta noastr, asi ruga pe Dumnezeu s m lumineze si
asi lua hotrrea ctr care m-ar ndemna inima mea n urma facerii acelei rugciuni. Dumnezeu s te
lumineze.
Al dumitale printe n Hristos si prieten adevrat.
tDosofteiu, episcop al Rdutilor."
Vorbele acestea ntelepte au adus un pic de liniste n inima vornicului Crivea. Nu, nu avea s fie osndit
dac, de dragul fetei, avea s-i fac pe plac. Nefiind ns n stare s sufere ocara si umilinta acestei
lepdri de lege, a spus c el se duce cu niste treburi la Odessa; cstoria fetei avea s se fac n lipsa
lui. Zenaida fusese lsat n grija doamnei de Bois-Crecy. Un preot polonez, care vorbea bine
frantuzeste, avea datoria s-o nvete religia papistas", ntr-o institutie de fete catolice. Acolo, avea s
se ntmple ceva neasteptat: btrna mam a intendentului lui Crivea, o grecoaic din Constanti-nopol,
care trise demult n familie, unde i se spunea mama Anghe-lina, se strecoar ntr-o zi la Zenaida si, un
ceas ntreg, o dojeneste att de aspru pentru crima de nespus pe care o svrsea, artndu-i totodat ce
pedepse o asteapt pe lumea cealalt, nct Bonne Amie", cnd se ntoarce acas, o gseste pe Zenaida
ntr-o stare de adnc disperare, i vor trebui cteva zile ca s-o linisteasc, spunndu-i c ceea ce i se cere
s fac nu este cine stie ce mare lucru.
Soseste ziua mult temut. Zenaida se afl n catedral, n genunchi; n jurul ei, snt numai catolici veniti
s asiste la ceremonie,
155
la eveniment. Rspunde la ntrebrile rituale fr s se gndeasc ce spune. Clipa cea mare se apropie:
va fi silit s rosteasc formula sacramental prin care se leapd de vechea ei credint, credinta
printelui si a ntregului ei neam. n piept, inima i bate s se rup ntoarce capul ndjduind sa
gseasc sprijin n privirea logodnicului, a omului pentru care se nvoise la aceast mare jertfa, ns
dup un stlp, zreste o umbr, si privirea i se ncruciseaz cu o alt privire, cea a mamei Anghelina:
ochi de jratec, nimicitori.
Atunci, Zenaida scoate un tipt ascutit si fuge din biseric... Nu pot! Nu pot!" spunea ea ntruna,
printre sughituri. Cnd logodnicul si Bonne Amie" o vor lua cu binisorul, cutnd s-o linisteasc, fata
va izbucni ntr-un rs nspimnttor, smintit. A trit multi ani dup aceea, la mnstirea Agapia, cu
mintea ntunecat. Era blnd; privea, pierdut, n deprtare, acolo, de unde, ntr-o zi, avea s vin s-o
ia frumosul ofiter austriac, iubitul ei57.
Dac trecerea la catolicism putea s provoace asemenea drame de constiint, ne nchipuim ct de greu
putea fi acceptat convertirea voit sau nevoit Ia islamism.
Realitatea este c, dintre toate popoarele crestine supuse stpnirii otomane, romnii snt singurii care,
n ntregime, nu s-au lsat isla-mizati. Este drept c, de cnd fuseser siliti s se nchine sultanului
otoman, voievozii trilor romne primiser fgduiala c religia mahomedan nu va fi practicat n
tar, unde nici o moschee nu avea s fie deschis. Iar turcii s-au tinut de cuvnt, chiar si n momentele
cele mai cumplite ale dominatiei lor, cnd nici o rezistent armat n-ar mai fi fost cu putint. S-si fi dat
oare seama c romnii snt impermeabili" la islamizare? n Balcani, existaser si alte popoare
rzboinice: bulgarii, srbii, albanezii... Cnd plpndele lor state fuseser nimicite, zidul crestinismului
fusese si el zdruncinat: prti ntregi din el se drmaser: jumtate din tinutul bosniac, aproape dou
treimi din Albania, o parte din Rodopii bulgresti trecuser la islamism. Si cti altii, fr s-si renege
credinta, nu vor deveni slujitori ai noului suzeran! Doar la ctiva ani dup Kossovo, la Ancira (Ankara),
ultimul grup combatant de oameni credinciosi sultanului Baia-zid, nfrnt de Timur Lenk, va fi format
de un batalion de srbi. Ce s mai zicem de conversiunile individuale, cu miile, mai ales printre greci, si
care s-au vzut pn n plin secol al XVII-lea? O multime de ingineri, de arhitecti, de ministri, de
amirali, de mari militari ai imperiului otoman, care snt de fapt renegati greci, bulgari,
156
r
srbi, albanezi sau italieni. Marele vizir Ibrahim, de la nceputul secolului al XVIII-lea, este un renegat
ungur. Renegatii din trile romne? Pot fi numrati pe degete, mai toti fiind pretendenti la tron, niste
rtciti, n afar de un beglerbey si de unul sau doi pasi din neamul Basarabilor, nu se va gsi nici un
romn n galeria de nalti slujbasi ai imperiului otoman. Putem spune, n jargonul nostru contemporan,
c, vreme de patru secole de stpnire otoman, romnul a ndurat multe, dar n-a colaborat". Este o
trstur de caracter la care se cuvine s meditm.
n lumina aceasta, tragedia lui Constantin Brncoveanu, din 1714, _, capt valoare de simbol. Domnise
douzeci si cinci de ani n Tara * Romneasc, pn cnd nvinuirea c s-ar fi dat de partea imperialilor
1-a pierdut n ochii sultanului. Pentru a rmne att de mult timp pe tron, n vremurile acelea, i va fi
trebuit mult dibcie, se va fi nvoit la multe compromisuri. La judecata lui Dumnezeu ns multe i vor
fi iertate; cci, n fata mortii, nici o amenintare, nici o fg-duial, nici o cazn nu 1-au fcut s-si
lepede credinta. La 15 august 1714, ziua Adormirii Maicii Domnului, de fat fiind sultanul si o multime
de viziri, pasi si ambasadori, va vedea, nainte de a muri, cznd rnd pe rnd capetele celor trei fii mai
mari, dup cei al sfetnicului su lanache Vcrescu. Cnd a venit rndul mezinului, Matei, un copil de
doisprezece ani, care este si el n fata cumplitei dileme: s mbrtiseze religia profetului sau s moar,
istoria spune c biatul ar fi cerut ndurare, rugndu-1 pe sultan s nu-i ia viata, c se va face
musulman! Arunci, printele l dojeneste: mai bine s mori de o mie de ori dect s te lepezi de
credint! Copilul si revine, spune c va muri crestin si capul lui tnr se rostogoleste n tarin.
Martiriul lui Brncoveanu va dinui n amintirea poporului criteriu suprem , iar bardul popular va
cnta pentru veacuri: Brncoveanu Constantin/boier vechi si domn crestin...58
Si nc ceva de netgduit: n acele vremuri tulburi, vremuri de rzboi si, prin unele locuri, de o
nspimnttoare mizerie, n mijlocul srciei spirituale caracteristice epocii, Biserica, n pofida
pcatelor si a cusururilor ei, rmne, ca n Evul Mediu occidental, singurul refugiu al culturii. La tar, si
adesea si la oras, popa este cel care joac rolul de nvttor pentru ctiva copii de trani, luati la
ntmplare, sau fiindc asa fusese vointa boierului. Cele mai frumoase opere de art religioas snt
adunate n biserici si n mnstiri. Acestea din urm detin cea mai mare parte a bibliotecilor, unde snt
pstrate
157
manuscrise si crti de mare pret; aflm cu mirare c, n catalogul unei mnstiri din Iasi, se afl, pe
lng lucrri religioase, un fond deloc neglijabil de lucrri stiintifice (matematic, fizica, geografie) si
de numerosi autori greci si latini, ca Homer, Eschil, Euripide, Aris-tofan, Demostene, Vergiliu, Ovidiu,
Cicero, n Muntenia, la mns-tirea Horezu, ctitorie a lui Constantin Brncoveanu, gsim, n afar de
crti bisericesti si de clasicii Antichittii, Pandectele lui lustinian si seria aproape complet a
cronicarilor bizantini.
Tot n mnstiri functioneaz cele mai multe tiparnite, chiar pn n secolul al XlX-lea (abia n 1817
este instalat la Bucuresti prima tiparnit particular), si exist dovezi c, spre deosebire de ceea ce s-a
crezut, sub fanarioti, peste 80% din lucrrile care ies din tipografii snt scrise n limba romn.
Literatura religioas ocup, desigur, primul loc, ns literatura laic ptrunde tot mai mult, inclusiv
traduceri din autori occidentali.
Unii episcopi sau stareti de mnstiri snt ei nsisi distinsi oameni de cultur, cum a fost, de pild, losif,
episcop de Arges din 1793 pn n 1820, autor, traductorul unui mare numr de opere religioase, pe
care le-a si tiprit. Urmasul su, Ilarion, a fost tot un om de seam, cu o cultur general foarte
temeinic; a jucat un rol de prim mn n timpul revolutiei din 1821, fiind dintre oamenii apropiati lui
Tudor Vladimirescu. Dosoftei Filitti, mitropolit al Trii Romnesti din 1793 pn n 1810, desi s-a
nscut n Epir ca fiu al unui fost preot militar al Ecaterinei II, este un adevrat patriot romn, care avea
s prseasc scaunul de mitropolit la presiunile Rusiei. A fcut mult pentru dezvoltarea nvtmntului
religios si a culturii n general si a lsat o mostenire mare, menit s asigure burse unor studenti sraci.
Unele mnstiri snt adevrate mici cetti autonome, care triesc din veniturile de pe mosiile proprii,
dup formula economiei nchise: au tot ce le trebuie: turme, ogrzi cu psri, hambare cu grunte, mori,
elestee si toti mestesugarii necesari modului de viat patriarhal, n vremuri grele, sate ntregi din
mprejurimi, oameni si animale laolalt, se adpostesc dup zidurile de aprare, n timp de pace, acolo
se afl scoala, spitalul; adesea, mnstirile slujesc de azil pentru btrni sau pentru nebuni, si, uneori,
chiar drept nchisoare. Au ntotdeauna odi de oaspeti pentru cltori. Unele tin adevrate hanuri. De
Giers, n timpul cltoriei de la Iasi la Bucuresti, mpreun cu Kotzebue, consulul su, n decembrie
1841, pe o vreme
158
cumplit, se mir de ceea ce gseste la Buzu, oras vestit pentru minunata cldire a episcopiei. De
obicei, cltorii poposesc aici, unde gsesc mult ospitalitate, ba chiar lux si belsug. Cldirea a fost
nltat de ctre episcopie anume n acest scop, din porunca stp-nirii, si este ntretinut din fondurile
Bisericii, care, n Principate, snt foarte mari".
n sfrsit, n Biseric si pentru Biseric se construieste si se picteaz necontenit. Este drept c stilul
devine, pe vreme ce trece, tot mai searbd: ncetul cu ncetul'arta bizantin moare, iar prima influent a
artei baroce sau a celei neoclasice occidentale asupra arhitecturii si a picturii este nefericit.
ns, la adpostul bisericilor sau n chiliile mnstirilor, clugri si pictori laici necunoscuti duc mai
departe vechea traditie a picturii bisericesti.
Cu umilint si patim, cu pensula lui nendemnatic, pe scndur sau pe tencuiala proaspt de pe
peretii afumati ai bisericilor, pictorul de icoane povestea, dup canoane, istoria sfnt. Bucuria lumina
rareori chipul sfintilor, cci viata este suferint. Imaginea nu se dorea frumoas: nu voia s fie dect
nvttur pioas, rugciune mut, mrturie limpede a Adevrului. Dar, cteodat, din mila Cerului,
icoana era druit, pe deasupra, si cu frumusete.
3C10m la rse-itro-laua nn-i de s de fure ti si
elor Jlui rut.
asii cu zut are -st-i o
ca de s nii
tt
e-sn
a
CAPITOLUL AL CINCILEA
Orasul
Bucurestii: palate, dughene si cocioabe. Piete si hanuri.
Petreceri.
Iasii si orasele din Moldova.
Poporul de rnd, meseriasii si negustorii: aparitia burgheziei. Strini si alogeni armeni, evrei,
aromni...
Consulii: trufia protejatilor lor.
Breslele inclusiv cea a cersetorilor;
primele manufacturi, primele agitatii sociale.
Administratia municipal si pstrarea ordinii.
Amestecul puterilor publice n viata privat ajungnd s
declare nentemeiate plmgerile mamelor cu copii din flori...
Sntatea si lucrrile edilitare; epidemiile; medici si vraci.
Educatia: popi romni, didascaloi greci si preceptori francezi.
Academiile domnesti de la Bucuresti si Iasi.
ocio-au la erse-[itro-laua mn- de e de fure iti si
elor ului irul
asii cu zut are rst- o ;i, ca de s nii
tt
re-.sn
i, ia
La nceputul secolului al XlX-lea, pe toata aria locuit de romnii nord-danubieni, nu exist orase
autohtone de tip occidental, orase de traditie mediteranean antic sau care s se trag din burgul
medieval, nchis ntr-o centur ntrit, casele fiind construite pe vertical, cu ziduri desprtitoare, cu
strzi nguste, mai mult sau mai putin drepte, cu caldarm de piatr. Singurele orase de acest tip snt
cele ale coloniilor germane implantate n Transilvania, n Evul Mediu, de regii Ungariei, si care au dat
Transilvaniei numele ei german: Siebenbiirgen, cele Sapte Cetti.
Cettile antice fuseser distruse sau prsite n perioada nvlirilor barbare: numai asezri rurale de tip
strvechi vor fi supravietuit poate; aglomeratiile care se formeaz, ncepnd din Evul Mediu, n jurul
ncrucisrilor de ci comerciale sau al punctelor fortificate, vor fi mai nti niste trguri mari, sate
ntinse cu casele rare, risipite prin grdini chiar si cnd vor atinge dimensiunile unui oras, chiar ale
unui oras mare pentru vremea aceea, asa cum erau Bucurestii, capitala Munteniei. Etimologia se
potriveste cu istoria: sat este de origine latin (fossatum, rom. med.fsat); trg este de origine slav
(trugii); oras, de origine maghiar (vros).
Bucuresti. S ncercm s ne nchipuim aceast capital cu nftisare pe jumtate asiatic, asa cum
trebuie s fi aprut ea cltorilor occidentali, la nceputul secolului. Impresiile snt att de diverse, n-ct
uneori ne ntrebm dac este vorba de acelasi oras: aceste impresii se schimb dup anotimp sau dup
caracterul si dispozitia cltorului; se schimb mai ales dup cum acesta soseste direct din Europa"
sau vine din Turcia sau din sudul Rusiei.
163
'OC1Otau la :erse-litro-ilaua mn-l de ;e de fure iti si
relor lului arul.
iasii i cu izut tare rst-: o ?i, ca de s nii
itt /e-is-or, ea n
ti, ia
n aceast privint, Charles de Peyssonnel este un caz tipic: ne mprtseste impresiile sale despre
Bucuresti (n al su Trite sur le commerce de la Mer Noire, aprut n 1787), dup ce a fcut nconjurul
Mrii Negre, lac turcesc, la care rusii nu au deschidere dect de vreo zece ani:
Bucuresti este capitala Valahiei si resedinta Voievodului. Este un oras mare si frumos, foarte populat;
snt peste o sut douzeci de mii de locuitori; exist cldiri publice foarte frumoase si mai ales niste
hanuri minunate, un fel de hoteluri, tinute de negustori din cei mai bogati, la care se gsesc tot felul de
mrfuri din toate trile lumii unde se face negot"...
Sosind din Turcia, pe la Clrasi, pe Dunre, n ianuarie 1813, contele de Lagarde este si el plcut
surprins:
Capitala Valahiei i scrie el prietenului su Griffith mi se pare cu mult deasupra a ceea ce
crezusem eu."
Descoperind Bucurestii, n mai 1815, Recordon face o descriere idilic:
De mai bine de un ceas, zream, acolo unde se sfirsea cmpia, cteva clopotnite mici si cldiri risipite,
ca s zic asa, ntr-o pdure ce-mi prea c se afl pe un loc destul de ntins: aflnd c este orasul
Bucuresti, mi-am fcut o anumit prere despre el, prere ce, dup cteva zile, avea s se schimbe cu
totul; cci, dup ce am ajuns pe un dmb si am ocolit un deal ce-mi astupase privirea mai nainte, am
descoperit un tablou mult mai ncnttor dect mi-as fi putut nchipui. Un oras imens, presrat cu pomi
n floare, mi s-a nftisat ochilor; cldirile, multimea clopotnitelor si mai ales biserica Mitropoliei, care
alctuia una din principalele perspective ale tabloului, mai c m-au fcut s cred c am n fat o feerie.
Mirarea nu mi-a fost mai mic atunci cnd am ajuns n oras: strzile erau pardosite cu brne groase,
legate zdravn ntre ele asa cum snt cele de la podeaua unui hambar, si umbrite de numerosi salcmi ce
nmiresmau aerul cu florile lor; echipajele luxoase care le strbteau, mpreun cu diversitatea portului
pe care am gsit-o aici, totul m-a uluit, cci era cu totul altceva dect celelalte orase din Turcia, care mi
s-au prut att de pustii si att de triste. Orasul acesta minunat se afl pe
164
Dmbovita, ntr-o vale de cteva leghe de jur mprejur, si care, pe
alocuri, este destul de mlstinoas."
.n^;^
Ot*lO
;au la Treizeci de ani mai trziu, Stanislas Bellanger este si mai ditiram-
'erse-
jjtr
ilaua
i mm_
de
ie <je
fure
jtj sj
capul: ctiva vulturi negri zburau majestuos deasupra noastr. Cu ajutorul unui ochean [...], am cuprins
cu privirea valea aceea ntins, pe fundul creia orasul s-a risipit dup bunul plac al fiecruia.
[...]
-elor
In sfrsit, n mijlocul acestui cadru vrednic de titani, Bucurestii se
u]uj
irut.
s savan de grdini!
Era la ceasul cnd soarele alunec, n toat strlucirea lui, ctre asfintit, revrsnd valuri de aur si de
argint peste turlele sclipitoare ale celor trei sute saizeci si cinci de clopotnite de la cele
nouzeci
-11
si patru de biserici din oras. Ai fi crezut c este o mare de rubine!
' cu
Niciodat, dar niciodat nu mai vzusem ceva mai mret! Ni s-a prut c Bucurestii snt unul din acele
orase fantastice cum numai dalta poetic a lui Martynn poate s o fureasc.
La acest ceas al zilei, lumea se mbulzeste pe strzi, trsurile trec n sus si n jos, boierii si arat luxul.
Oamenii par ca niste pitici,
''
trsurile ca niste crucioare de copii, iar orasul, luat cu totul, o n-
ltjt
,e_
is_
Prusiei, Neigebaur:
Jr
e^
;i5
tortocheate, cu cocioabe alturi de palate si curti mari, printre care esti n primejdie fie s te nbusi cu
praf, fie s te afunzi n noroi"59.
ntr-adevr, cltorii, de cele mai multe ori, cnd ptrund n oras, snt dezamgiti. Wilkinson recunoaste
c de la o anumit distant, si de pe o nltime, orasul Bucuresti se nftiseaz ntr-un fel ce place
privirii; amestecul de case si de arbori i d o frumusete putin obisnuit, dar adaug el orasul
seamn cu un foarte frumos decor de teatru, care ncnt ochiul atunci cnd este vzut de departe, ns,
vzut de aproape, nu mai arat dect ca o mzgleal grosolan".
Raoul Perrin, n anii 1830, este si mai sever: Orasul n general este departe de a fi frumos, strzile,
1500 la numr, snt lungi, destul de late, ns prost pavate, sau chiar nepavate. Cele oarecum mai
ngrijite snt podite cu brne puse de-a curmezisul, ca s formeze un soi de pod, pe sub care se scurg
murdriile din oras, ceea ce, vara, de n-ar fi aerul proaspt, ar putea prilejui boli statornice si
primejdioase. Casele nu au dect unul sau dou caturi, din pricina cutremurelor de pmnt, care snt
destul de dese ca s duc la accidente grave dac edificiile ar fi mai nalte. Arhitectura, sau mai curnd
zidria acestor case este grosolan si nengrijit.
Bucurestii snt att de mari datorit grdinilor ntinse si terenurilor necultivate aflate nuntrul orasului,
si care nconjoar cldirile izo-lndu-le totodat. Cea mai nsemnat parte a orasului este cuprins ntre
sapte mahalale, unde strzile snt mrginite de garduri vii sau de mprejmuiri din scnduri prost
potrivite, n dosul crora se zresc niste csute mici, unde triesc o multime de suflete. Bucurestii au o
ntindere pe care ar putea lesne tri 500 000 de locuitori, dar pe care nu triesc dect 130 000. [...] Pe
scurt, orasul nu se nftiseaz privirii dect ca o aglomeratie neregulat de case fr stil, fr gust,
murdare, cu strzi strmbe, triste, pustii si pe care, iama, nu este dect noroi negru si gros, iar vara, un
praf alb si ncins."
Ceea ce deosebeste Bucurestii si Iasii scrie la rndul su Saint-Marc Girardin tot cam pe atunci ,
ceea ce face ca aceste orase s nu semene cu orasele noastre europene pe care caut s le imite, ceea ce1 izbeste pe strin de la prima privire este neobisnuita deosebire dintre cldiri, nchipuiti-v cteva din
ctunele noastre cele mai srace si, printre aceste ctune, palate elegante si nici un fel de constructie
care s fac trecerea dintre palat si casele acoperite cu stuf; arat cnd ca un sat, cnd ca o capital; iat
cum se nftiseaz
166
Iasii si Bucurestii. Dughenele cele mai drpnate se proptesc de casele cele mai frumoase: iesi dintr-o
cas ce aminteste palatele din Paris si din Viena, ca s dai peste o cocioab din lemn, s mergi pe strzi
podite ca vai de capul lor cu brne, iar noroiul sau praful ti ajung pn deasupra gleznei.
Cnd spun c praful sau noroiul ajung pn deasupra gleznei, m gndesc la cei ce merg pe jos. La
Bucuresti si la Iasi, nu se merge pe jos, se merge numai cu trsura, picioarele fiind un lux: trsurile,
dimpotriv, fac parte din ceea ce este necesar. Fr glum: trsura este singurul mijloc de a iesi din
ngrozitoarele grmezi de noroi, iarna, si din praful adunat vara; pe deasupra, trsura e semn c esti un
om de treab"...
S fim drepti: mai era si un alt motiv pentru nmultirea trsurilor si a vehiculelor de tot felul: ntinderea
nemsurat a orasului, n afar de cteva strzi din centru, rareori casele erau apropiate si, n general, nu
aveau etaj: apoi, palatele sau csutele erau mai totdeauna nconjurate de grdini mai mari sau mai mici.
Constructiile erau de tot felul. Palatele", n stilul acelor hotels particuliers" din Occident, care se
nmultesc ncepnd cu sfrsitul secolului al XVIII-lea, dau adesea spre strzile principale ale orasului.
Vechile case boieresti, precum cele descrise de Ion Ghica, snt uneori retrase n fundul unei grdini, n
centru, ncepe construirea caselor de raport", cu etaje si ziduri desprtitoare comune, ns nspre
mahala, si uneori chiar n inima orasului, predomin casa mic n stil trnesc, fcut din crmid sau
din vltuci, acoperit cel mai adesea cu sit si ntotdeauna spoit cu var, cel putin o dat pe an, la
Pasti.
nuntru, mobila n stil european a ptruns, la bogtasi, o dat cu veacul, ns, cu exceptia salonului, ea
va coabita mult vreme cu mobila turceasc, msute joase din lemn sculptat, de culori nchise, divanuri acoperite cu covoare usoare, o multime de covoare pe jos si pe pereti. Casele cele mici se
aseamn destul de bine cu cele ale tranilor nstriti, pe care le vom ntlni mai ncolo, iar mobila,
chiar dac este ceva mai scump dect cea din casele de la tar, tot trneasc rmne, cteodat chiar
rudimentar; singurul lux erau scoartele de pe pereti. Buctria este aproape totdeauna afar, n sfrsit,
acolo unde este o grdin, snt si cteva psri si, cteodat, un purcel.
Pe strzile negustoresti, varietatea este si mai mare. Raoul Perrin ne-a lsat o descriere unde, cutnd
pitorescul cu orice pret, poate c mai pune un pic si de la el:
167
:ocio-lau la :erse-litro-rtaua imn-l de se de fure iti si
relor lului rut.
iasii i cu izut mre rst-; o ?i, . ca
de
s inii
itt
/e-is-or, ea n
ti, ia
Multimea pestrit care, la anumite ore si n anumite zile, circul pe strzile noroioase ale Bucurestilor
se nftiseaz, la prima vedere, ca un mozaic uman, uneori interesant, alteori dezgusttor din pricina
srciei si a murdriei. Snt de toate neamurile: valahi, moldoveni, turci, rumelieni, bulgari, srbi,
bosniaci, greci, armeni, rusi, oameni veniti din Crimeea, Basarabia, Transilvania, unguri, italieni, nemti
si, mai ales, evrei, rasa aceasta ntlnit pretutindeni si care, n Orient, se cunoaste dup dezordinea si
murdria ei cum nu se poate mai nerusinate si mai revolttoare. [...]
n nepsarea si srcia lui, muncitorul valah ia un turban de la turc, un calpac de la grec, o opinc de la
armean, un bru de la bulgar sau de la cel venit din Crimeea, un pantalon de la albanez, nct amestecul
acesta ciudat este, pentru un european, un spectacol mult mai atrgtor dect bietele noastre
carnavaluri."
Caracterul acesta cosmopolit al populatiei bucurestene data din secolul precedent. Principal loc de
ncrucisare a cilor comerciale dintre Turcia si Europa central, centru al unei administratii pletorice,
Bucurestii preau, ntr-o tar de bun seam rodnic, dar partial prsit, ca un cap enorm pe un trup
plpnd. O sut de mii de locuitori (dup socotelile cele mai corecte) era, pe vremea aceea si pentru o
provincie de aproape un milion de locuitori, un oras mare. (S ne gndim c Budapesta, care, la sfirsitul
secolului, avea s devin unul din cele mai mari orase din Europa, nu numra, n 1825, dect vreo
douzeci de mii de locuitori la Buda si vreo treizeci si cinci de mii la Pesta, cu garnizoana austriac de
12 000 de oameni cu tot.)
Pe lng faptul c era un loc de popas pe drumul comercial (si de schimb monetar) ntre Turcia si
Europa central si un nod important de negot local ndeosebi de lux , Bucurestii prezentau si
atractia unui centru plin de viat, loc de destindere si de plceri, deose-bindu-se astfel de mohoreala
celorlalte orase din imperiul otoman inclusiv de cea din capital. De fapt, pentru popoarele
balcanice de sub stpnirea turceasc, tinutul romnesc era locul unde fug cinii cu covrigi n coad.
La Bucuresti exista, ca s aib unde trage negustorii strini ce soseau cu ncrctura lor, o multime de
hanuri, un soi de hoteluri pe care abatele Boskovic ni le-a descris cnd ne-a povestit cltoria lui
168
de la Constantinopol la Iasi. Mult vreme, hanurile acestea, adevrate caravanseraiuri, se aflaser n
curtile mnstirilor sau mprejurul acestora, nu numai pe drumurile cele mari, dar si n oras. n
Bucuresti, la sfrsitul secolului al XVIII-lea, cele mai importante, trei la numr, erau chiar n centrul
orasului, aproape de Curtea Veche" si de Podul Mogosoaiei". Erau hanurile mnstirilor Sfntu
Gheor-ghe, a lui Constantin Vod si a lui Serban Vod. Acesta din urm, cu deosebire, ridicat pe vremea
lui Serban Cantacuzino (1678-1688), i uluia pe strini prin mrimea lui. n jurul unei biserici, se vedea
un ansamblu dreptunghiular din care, de afar, nu se vedea dect un zid nalt, cu creneluri, cu un turn de
pnd deasupra portii de la intrare poart din lemn de stejar, cu drugi de fier , nchis cu grij de
cum se ntuneca, n curte, de jur mprejurul cldirii, erau galerii boltite, iar sub bolti se deschiseser, cu
timpul, prvlii n care negustorii ce treceau pe acolo si nsirau marfa. Crutele erau puse n curte; ntro arip a cldirii, se aflau grajdurile. Pivnite mari boltite slujeau ca depozite, n vreme ce, la etaj,
mpodobit de obicei cu un pridvor cu stlpi si la care se ajungea pe una sau dou scri exterioare, erau
camerele pentru oaspeti. Del Chiaro, secretarul florentin al lui Constantin Brncoveanu, ne spune c
aceste cldiri erau inspirate de arhitectura marilor mnstiri italienesti, al cror stil se rspndise
pretutindeni unde se implantaser reprezentantele comerciale genoveze sau venetiene, pe malurile
Mediteranei de rsrit si ale Mrii Negre.
Cu timpul, nftisarea de fortreat a acestor hanuri s-a mai sters. Ca s cstige mai bine, clugrii au
spart peretii exteriori, n asa fel nct unele prvlii s aib o fatada ctre strad. Apoi, boierii de rangul
nti, care stpneau cea mai mare parte a terenurilor din oras, nlesniser deschiderea, pe propriettile
lor, a unor hanuri tinute de hangii. Aflm astfel c, la sfrsitul secolului al XVIII-lea si nceputul celui
de-al XlX-lea, cel mai cunoscut din aceste hanuri se afla pe un teren cedat de familia Grdisteanu, ntre
spatele Curtii Vechi" si malurile Dmbovitei, si c era tinut de un hangiu cruia bucu-restenii i
dduser o porecl ciudat: Url-n sus. A fost detronat de celebrul han al lui Manuc, construit n 1808
de un negustor armean bogat, Manuc, a crui viat aventuroas, ceva ntre istorie si legend, ar putea
inspira un romancier60.
169
OC10mu la -erse-litro-ilaua imn-l de e de fure itisi
relor lului rut.
iasii i cu zut lare rst-; o si, . ca de s
itt /e-is-or, ea n
ti, ia
n apropiere de aceste hanuri mari erau trei piete, care, n cele din urm, au alctuit un fel de imens
bazar cel mai vechi dintre ele, atestat din veacul al XVI-lea, purta de altfel numele de pazar". Erau
alctuite dintr-o sumedenie de dughene mititele, cel mai adesea fcute din vltuci, cteodat chiar
numai niste maghernite de lemn, n care micii negustori sau meseriasi si ngrmdeau cum puteau
marfa, n timp ce, n spatiul ngust lsat n strad ca s treac lumea, ei ncercau, strignd din rsputeri
si dnd din mini, s atrag musteriii, n partea cea mai bine rnduit din acest trg permanent, ulitele, n
care negustorii erau adunati dup meserii, erau acoperite cu ramuri de brad, de unde numele de trg
nvelit" pe care-1 purta cartierul. Cteva strzi din Bucurestii de astzi pstreaz amintirea acestui trecut
negustoresc (Lipscani, Gabroveni, Blnari, Sepcari etc.).
Lipscanii erau acei mari negustori care se duceau de dou ori pe an la trgul de la Leipzig Lipsea, n
romneste , unde se punea la cale cea mai mare parte a comertului de import si de export al trii, n
afar de cel care lua calea maritim prin portul Galati; importanta comertului fcut de lipscani era att
de mare, nu numai pentru trile romne, dar chiar si pentru trgul de la Leipzig, nct, n 1737, s-a
zvonit c s-ar putea s nu se tin trgul fiindc ciuma bn-tuia la Bucuresti si mpiedica plecarea
negustorilor valahi si greci.
nftisarea general a acestor piete de la Bucuresti trebuie s fi fost destul de apropiat de cea a asanumitelor suk din lumea arab mediteranean. Este de prisos s mai spunem c, avnd n vedere natura
materialelor de constructie si nghesuiala cldirilor, cnd izbucnea un incendiu focul se ntindea cu o
rapiditate groaznic. Toate msurile recomandate periodic de crmuire vor rmne liter moart, pn ce
cumplitul incendiu din 1847, care a mistuit o ntreag parte a orasului, a adus solutia definitiv.
n afara orasului, pe niste maidane mari, erau nc dou iarmaroace de vite, de unde capitala se
aproviziona, de dou ori pe spt-mn, nu numai cu carne, ci cu tot felul de produse de la tar. Cel mai
important din ele se numea Trgul Mosilor, deoarece acolo se tinea cel mai mare trg din tot anul, trg ce
ncepea, prin traditie, de Ziua Mortilor (Mosii).
La Bucuresti, forfota orasului nu se oprea la marginea trgurilor si nici la ora cnd acestea se nchideau
pentru noapte. Alturi de
170
cafenelele europene ne spune Recordon , destul de numeroase
la Bucuresti, se mai gsesc si cteva turcesti." De fapt, numrul
;ocio-
au la
:erse-
litro-
ilaua
mn-
trece prin Bucuresti n 1825, scrie indignat: Orasul este plin de cr-
de
;e de
fure
este
att de mare la Bucuresti, nct ultimul aga, adic seful politiei, i-a
"elor
ului
un nou venit de cteva sute de mii de piastri. De mirare este c sfampotrivire n-a putut ntmpina."
jasjj
l 'cu
izut
tare
Iarna, boierii din Bucuresti petrec ducndu-se mai ales prin clu-
-K^
burile publice, fcute dup planul Redutelor din Viena. De trei sau
o patru ori pe sptmn,
se dau aici baluri mascate care atrag mult
,jj lume. Exist apoi cluburi pentru diferitele clase
ale societtii. Cel mai
ca de seam, la care merg cei de la curte si boierii, se numeste
clubde nobil. Vine aici o multime de lume, mai ales naintea posturilor, si
s cu
toate c, dup nume, s-ar zice c nu este vorba de amestectur,
un n dosul mstii ptrund
toate clasele. Cei din lumea bun nu danseaz dect dac poart masc, se asaz ns la o masa de
faraon sau
itft de altfel de jocuri, cci clubul nu duce lips de asa ceva.
/eDin cnd n cnd, se dau baluri mai actrii; ns, de obicei, seara
is-
or,
ea
n
Serile de var snt petrecute, ndeobste, ntr-un loc numit He-lesteu. Este un lac la vreo mil deprtare
de oras: grupurile se plimb sau se asaz doutrei ceasuri pe mal. Acolo unde vine mai
mult
ti,
ia 171
lume, este o cafenea de la care se pot cumpra nghetate si alte rcoritoare. Duminica, numrul
trsurilor ce vin la Helesteu se ridic uneori pn la sase-sapte sute: numrul mare de persoane la mod,
doamnele care-si arat giuvaierurile si toaletele alctuiesc un spectacol vesel si strlucitpr. Locurile de
plimbare nu snt mrginite de copaci, ca s fie umbr, singura plcere fiind aceea de a putea vedea
cmpia ct cuprinzi cu ochii.
La o mil de Helesteu, se afl o pdurice ncnttoare, numit Bneasa, unde se duce o parte din lumea
bun. Apartine unui boier, Vcrescu, si formeaz un fel de parc pentru casa lui de la tar, situat ceva
mai n spate. Nu numai c l tine deschis publicului, dar face, pe cheltuiala lui, tot felul de
nfrumusetri, ca s fie si mai plcut celor ce vin s-1 viziteze, mpreun cu sotia sa, si primesc
prietenii cum nu se poate mai ndatoritor.
Cei ce vin s se plimbe aici pleac, pentru a se ntoarce n oras, cu totii deodat; sirul de clesti, pn
departe, strneste un nor de praf, spre marea suferint a doamnelor care-si stric toaletele; unii si petrec
restul serii plimbndu-se clare sau pe jos pe strzile principale ale orasului, altii se adun pe la cte
unul acas ca s joace crti.
Iarna, plimbrile de dup-mas se fac numai pe strzile orasului, sniile fiind n numr la fel de mare si
litro-
ilaua
mn-
l de
;e de
fure
Totusi, caracterul religios al srbtorilor nu era uitat, lumea se
ti Si
tinea cu grij de datini si se ducea, la biserica din parohie, s asculte lunga slujb ortodox. Ion Ghica
si va aminti, la btrnete, ntr-o scrisoare ctre Vasile Alecsandri, ce mare bucurie i fcea, pe cnd
or
era copil, dangtul asurzitor al miilor de clopote din Bucuresti:
_u U1
Cnd, dup Dealul Mitropoliei, ntr-o sear de denie, n linistea melancolic a apusului ncepea toaca
la o sut de biserici, cu milioanele de sunete, pe toate tonurile, care se vrsau n aer din miile de clopote
mari si mici ale orasului, note care alergau din toate turIa?u
lele ca s se confunde ntr-un huiet general si se suiau mpreun la
cu
cer, ltindu-si nencetat vibratiunile, aruncndu-se n cadent ca niste talazuri mpinse unele peste altele
ctre malul nevzut, atmosfera ntreag prea transformat ntr-un vrtej de armonie, si sufletul,
coprins de o senzatiune plin de pietate, se simtea atras ctre rug."
x;
-,dl,
L ca Iasii, capitala Moldovei, situati ntr-o regiune mai accidentat
dect capitala Munteniei, nu atinseser dimensiunile si importanta co-
de
s
mercial ale Bucurestilor; populatia era estimat, la nceputul seco000 de locuitori (ea va depsi ns 90 000 n 1848).
tt
^e~
IS~
or>
din Bucuresti. Dar si aici era un mare contrast ntre locuintele bol ieresti si maghernitele
de vltuci care alctuiau masa locuintelor si a prvliilor. Ca dovad c activitatea comercial era mai
redus,
cltorii notau c, la Iasi, nu exist hanuri: dar puteau fi bine gazduiti pe la negustori, mai ales la evrei.
^
^
173
Spectacolul strzii era destul de asemntor cu cel de la Bucuresti: strzi principale podite cu brne de
stejar; palate ce se nvecineaz cu dughene lsate pe o parte si prvlii murdare; clesti luxoase, minate
de arnuti cu turban pe cap, trecnd pe lng micile crute minate de trani, sau pe lng cele ncrcate
cu marfa apartinnd negustorilor evrei; iar pe jos, toate neamurile din Orient si Occident, n vesmintele
cele mai pestrite. Eram uluit de varietatea costumelor", avea s scrie de Giers n memoriile sale.
Vara, pe la ceasurile dou dup prnz, dintr-o dat forfota nceta, tot orasul parc adormea. Strada era
pustie; lumea mnca si se odihnea. Spre sear, bcanii deschideau obloanele si stropeau prin fata
prvliei, strada se nsufletea din nou si, n vreme ce negustorii si oamenii de rnd se apucau de treab,
muncind pn noaptea trzhi, domnisorii, clare, si doamnele din lumea bun, n trsuri, se duceau s se
rcoreasc n pdurea de la Copou.
Celelalte orase din Moldova nu erau dect niste trguri mari, n afar de Galati care, pe Dunre, jucau
rolul unui adevrat port la mare n lunile cnd fluviul nu era nghetat, nainte ca raiaua Brilei s fi fost
dat Munteniei n 1829, Galatii serveau, n parte, si aceast provincie. Mai mult dect atta, aici se fcea
un important comert de tranzit ntre Turcia, Polonia si trile germane. Datorit apropierii pdurilor din
Moldova, pentru turci, Galatii erau si un nsemnat arsenal. Abatele Boskovic vzuse acolo o corabie
foarte mare, de felul acelora crora turcii le spun caravele, care se afla pe santier, gata s fie lansat la
ap. Fusese comandat de Isaac-aga, vamesul cel mare al Constantinopolului". Boskovic adaug, mai
departe, c vasul era foarte mare: 70 de pasi pe 17, mult mai mare dect corabia venetian cu care
fusese el la Tenedos si care era ncrcat cu optzeci si patru de tunuri de bronz". Dar dac dragul
nostru abate s-a minunat de numrul si de mrimea corbiilor din port, el se va minuna si mai tare de
numrul de prostituate pe care le vede acolo...
Ceva mai trziu, Wilkinson gseste si el c orasul este foarte nfloritor", cci are hambare publice
pentru gnu si un mare numr de prvlii cu felurite mrfuri ce apartin negustorilor particulari". De
Giers, la rndul su, se va mira de multimea morilor de vnt ce se nalt pe dealurile din jurul orasului.
Wilkinson afirm c la Galati
174
locuiesc mai cu seam negustori care, n ciuda oprelistilor, izbutesc
adesea s exporte o cantitate oarecare de gru si alte articole de contraband; ns negotul lor de baz este importul de marfa".
Dcioau la
itro-
laua
nn-
l de
e de
fure
Dac, n ciuda strii proaste n care se aflau Principatele, o aseti si menea activitate era de
asteptat ntr-un mare port unde ancorau sute de corbii pe an, sntem cu adevrat surprinsi asa cum
erau si
cltorii strini din vremea aceea gsind nsufletire si chiar un
elor
ului
a?n
cu
zut
are
;st"
;al'
ca
de
sa
domneasc si impuntoarea biseric a mnstirii, minunea Orienlegenda Mesterului Manole, snt singurele urme
nu tului", slvit de
^
e~
s~
)r>
;a
'n putin de 3 000 de
i>
a 175
Face o impresie destul de bun, prin anii 1830, asupra lui Thouvenel, viitorul ministru de externe al lui
Napoleon III. Bunstarea este general; pe strada principal se afl o multime de prvlii care, de fapt,
snt niste dughene bine construite: seamn cu un bazar foarte ntins. Casele, risipite fr nici o
rnduial, snt ncptoare, si, mai toate, nconjurate de grdini. Un soi de pod fcut din brne de stejar,
care este greu de ntretinut si care este si scump, tine loc, pe strzi, de caldarm..."
Din toat tara, Oltenia era provincia unde omul prea s fie mai putin strivit dect n alt parte de
fatalitatea Istoriei, cci aici proportia mosnenilor era mai mare ca n restul trii, iar boierii nu lipseau cu
totii de la mosie. Oltenii erau gata s considere centrul lor administrativ ca o adevrat capital. Avea
peste 20 000 de locuitori, scoli secundare si, dup cum aflm de la Dionisie Fotino, un foarte frumos
spital, construit n 1811, sub cimcmia vornicului Emanoil Lahovari, de fericit amintire"61.
Ar fi oare cu putint s ne facem o idee despre compozitia populatiei urbane?
Statistica prezentat pentru Iasi, n 1848, de printul Nicolae Sutu, fost ministru de finante al lui Mihai
Sturdza (aceast statistic d 18 512 familii, reprezentnd, la o medie de cinci insi de fiecare familie, un
total de aproximativ 92 000 de locuitori), este pretioas, n primul rnd, pentru categoriile pe care le
stabileste.
Populatia se mparte, mai nti, n dou mari clase: cea a privilegiatilor, cei scutiti de dri (reprezint
mai mult de jumtate din populatie) si cea a categoriilor care pltesc dri.
De la nceput, surprinde proportia enorm a celor pe care, global, i putem numi servitorimea: sase mii
de familii, la care trebuie s adugm cele 400 de familii de tigani robi; se ajunge astfel la peste o
treime din populatia orasului!
Pentru observatorii strini, fenomenul era izbitor. Iat, de pild, ce scrie Saint-Marc Girardin, care
vizitase tara cu vreo zece ani mai nainte: V dati seama c, ntr-o tar n care oamenii folosesc trsu176
rile n loc s-si foloseasc picioarele, aceiasi oameni folosesc slugile n loc s-si foloseasc bratele.
Nimeni nu are mai putin de sase-sapte
ocioslugi, brbati si femei, si aceasta doar n casele foarte modeste. La
au *a
erse-
l ro"
caracteristic a societtilor aristocratice, n acest fel de crmuire, aristocratia este silit s-i ajute s
triasc, sub form de servitori,
.. ,
pe toti cei pe care i-a desfiintat ca cetteni."
Fat de aceast situatie, procentul de cersetori si oameni sraci
este relativ mic: 414 familii, adic mai putin de 2,25% din totalul
,
^
-
dat de Sutu. Tranii, adic oamenii care au activitti agricole chiar n perimetrul urban, snt nc
numerosi: peste o mie de familii, n rest, clasificarea lui Sutu nu ne permite s ne facem o idee
limpede
.
despre repartizarea populatiei dup meserii si nici dup originea etnic. Rubrica Evrei", destul de bogat, 3 675 de familii reprezen-
j
5 .
tnd peste 12 000 de persoane, i cuprindea oare pe toti evreii? Stim din alte surse c multi dintre ei snt
strini sau protejati ai unui consulat strin: nu cumva snt cuprinsi n rubrica strini" din clasa
privilegiatilor? Pe de alt parte, ntruct evreii snt, cu precdere,
'asii
negustori sau mestesugari, nu trebuie oare s adugm o parte
l cu
poate chiar cea mai mare din cele 3 675 de familii la cele l 789
izut
lare
;rst:a
gi,
Oricum va fi fost, se pare c n afar de minoritatea restrns a
l ca boierilor si a functionarilor,
precum si a acelora pe care-i putem
de numi intelectuali (preoti, profesori, medici), si ei putini
la numr,
l sa grosul populatiei urbane este constituit, pe de o parte, de o servitolmi
rime pletoric, iar, pe de alta, de masa negustorilor, a mestesugarilor si a muncitorilor, care reprezint
elementul cel mai activ al oraatlt sului si asupra cruia apas aproape toate impozitele. S nu
se cread
ve~ ns c masa aceasta alctuieste un ansamblu omogen. Eticheta ne;1S"
gustori si mestesugari" acoper o varietate nesfrsit de situatii: este
or' o lume ntreag ntre,
pe de o parte, opincar (cel care face opinci),
^a care trieste ca un tran si-si produce marfa
ajutat de familie sau
m de un ucenic, ngrijindu-se, totodat, cel mai adesea, si de vnzarea ei,
si, pe de alt parte, marele negustor, care nvrteste afaceri la
Viena si la Constantinopol, se duce o dat sau de dou ori pe an la
lt!>
na
177
Lipsea si transport convoaie de mrfuri din Germania pn n Turcia, prin Bucuresti sau prin Galati.
Dintre acesti mari negustori si bancheri (cele dou activitti merg uneori mn n mn), snt unii care,
asa cum am vzut, ajung s urce pn la boierie, mai ales cnd snt de origine strin; si, dintot-deauna,
o mare parte a comertului este n mn strinilor, n trile romne ca si n tot estul european. Moldova si
Tara Romneasc nu fac exceptie, atta doar c predominante snt elementele orientale (greci, armeni,
evrei).
S-ar prea c primii veniti au fost armenii. Guillebert de Lannoy, n timpul marii cltorii pe care o face
n Orient ca trimis al lui Henric V al Angliei, constat, n 1421, la Cetatea Alb, c populatia era
alctuit din genovezi la nceput fusese aici o colonie comercial genovez , din romni si din
armeni: Am ajuns ntr-un oras nchis, care este port la asa-zisa Mare Major si cruia i se zice Mancastru sau Blgrad, unde locuiesc genovezi, valahi si armeni...". Acestia din urm veniser n valuri
succesive, nc din veacul al Xl-lea, alungati din tara lor de nenorocirile care, periodic, se abteau
asupra ei: jafurile bizantine, cucerirea persan, nvlirea turceasc. Un ultim mare val ar fi sosit,
potrivit spuselor lui Raicevich, n veacul al XVII-lea, pe vremea regelui persan Abbas-sah. Alctuiau
colonii mari, ocupatia lor fiind ndeobste negotul pe scar mare (n mai multe orase, exista o Ulit
Armeneasc"). Unii dintre ei, care triau n apropiere de granita polono-moldoveneasc, erau
specializati n cresterea boilor, arendnd, totodat, mari herghelii pentru cresterea si exportarea cailor.
Apartenenta la familia cea mare a crestinilor le asigura un oarecare avantaj asupra evreilor, n mai
multe centre, si aveau biserica lor, iar arta armeneasc a avut uneori o vdit nrurire asupra
arhitecturii religioase, mai ales n Moldova. Dup cedarea Bucovinei ctre Austria, cteva din cele mai
sus-puse familii armenesti din acest tinut vor cpta, de la Viena, titluri de noblete si vor duce o viat
pe picior mare, asemenea boierilor moldoveni (cstoriile cu acestia snt totusi rare nainte de epoca
contemporan). Un fapt caracteristic este acela c, adesea, si prsesc patronimul armenesc pentru a
adopta o porecl romneasc (Ciun-tul, Pruncul etc.).
n Evul Mediu, existaser n orasele de pe coasta Carpatilor, n Moldova si n Tara Romneasc, colonii
maghiare att de mari, n-ct, n unele orase, grupul etnic maghiar avea dreptul s-si aleag,
178
alternativ cu romnii, magistratii. Coloniile acestea par ns n ntregime asimilate chiar din secolul al
XVII-lea.
n schimb, colonia german, desi mai putin nsemnat, se nnoieste ntruna, n epoca de care ne
ocupm, ea d pe lng vreo ctiva profesori si medici cadrele din mica industrie si mestesugarii
specializati: Clausewitz, care viziteaz Bucurestii n 1824, o evalueaz la 4 000 de suflete, ceea ce,
pentru un oras de 100 000 de locuitori, pare mult. Germanii (adic toti germanofonii") triesc destul
de grupati: si au bisericile lor, scolile confesionale, asociatiile sportive. Vor avea si un jurnal, n 1845,
Bukarester Deutsche Zeitung. Ei snt cei care au introdus n tar obiceiul de a bea bere si tot ei vor
construi prima mare fabric de bere. Le mergea vestea c beau zdravn. De unde expresia a luat
luleaua neamtului".
Evreii snt mentionati nc din Evul Mediu: n 1330, la Cetatea Alb; n secolul al XVI-lea, la
Bucuresti, n vremea aceea, cei mai multi cel putin n Tara Romneasc snt sefarzi, veniti din
trile din jurul Mediteranei. Fotino, n 1810, i evalua la 10 000 pentru toat Tara Romneasc. Tot pe
vremea aceea, Recordon scria: Evreii, care snt n numr de cinci-sase mii n Tara Romneasc, se
bucur, din partea crmuirii, de o mare libertate pentru exercitarea cultului lor, ns, ca pretutindeni, snt
batjocoriti de oamenii de jos. Aproape toti snt adunati la Bucuresti, la Craiova si la Ploiesti..."
Clausewitz, n 1824, d cifra de sase mii, numai la Bucuresti. Aveau aici o sinagog mare, iar situatia
lor economic era destul de nfloritoare. De Giers noteaz n mod semnificativ: Exista, la Bucuresti, o
mic populatie evreiasc. Era alctuit, n primul rnd, din ceea ce numim evrei spanioli, care snt
foarte rspnditi n rsrit si care, n toate privintele, au o situatie incomparabil mai bun dect evreii
polonezi. Printre ei, se afl persoane vrednice de tot respectul, cei mai multi fiind bancheri." Tot de
Giers afirm c imigrarea lor, n Muntenia, pe vremea aceea, nu era liber: Se vd pe ici pe colo (la
Bucuresti) niste maghernite, dar mult mai artoase si mai curate dect cele de la Iasi, deoarece, aici, nu
snt evrei, stabilirea lor n Valahia fiind, pe atunci, aproape nengduit. Acest element este nlocuit, la
Bucuresti, cu bulgari, srbi, unguri, greci, armeni, albanezi".
Nu la fel stau lucrurile n Moldova, unde mai ales dup pacea de la Adrianopol (1829), care
introduce trile romne n circuitul marelui comert international afluxul de evrei din Rusia si din
Galitia austriac ia curnd dimensiunile unei adevrate migratii. Din
179
:ocio-lau la :erse-Aitro-alaua imn-i de se de i fure ati si
relor lului >rut.
iasii u cu zut nare rst-t o gi, i ca :de i s inii
att ve-;is-!or, ica n
iti, lia
cele cteva date statistice despre Moldova pe care le detinem, reiese c erau 12 000 n 1803, 18 000 n
1820, 31 000 n 1831, 80 000 n 183862. Si miscarea continu, n 1837, agentul francez Duclos afirm:
Evreii [...] se mbulzesc s vin n Moldova, unde domneste o mare libertate individual. Numrul
celor sositi de sase luni ncoace este de 10 000. Peste jumtate din populatia lasilor este israe-lit."
Ultima informatie pare exagerat: n orice caz, este contrazis de cifrele lui Nicolae Sutu, pe care le-am
dat mai sus, chiar dac trebuie adugat la rubrica evrei" si o parte din negustorii si protejatii strini.
Imigratia era ncurajat de consulii strini, care vedeau n aceasta un prilej de a spori numrul
protejatilor lor, de la care primeau si ei ceva. nsusi de Giers mrturiseste c asa stau lucrurile,
preciznd ns c, de pild, consulul rus n-o fcea, ci doar cel austriac, cel prusac, englezul si
francezul...
Pe atunci, Moldova era, pentru oamenii acestia ntreprinztori, raiul pe pmnt: lipsa unei clase mijlocii
bine structurate, n stare s se apere, pasivitatea tranilor, complicitatea boierilor pe care-i serveau cu
mult dibcie, ca oameni buni la toate, ca zarafi si, mai ales, ca stpni de crciumi la sate. Mai ru nc:
drile provenind de la evrei erau arendate de ctre stat boierilor constituiti n societti anume fcute
pentru aceasta!
Exista, pesemne, si complicitatea autorittilor de la granit; cel putin asa umbla vorba n timpul
domniei lui Mihai Vod Sturdza: cum c administratia ar fi corupt.
Totusi, sub domnia lui, au fost luate multe msuri pentru a lupta mpotriva abuzurilor; o lege din 8
martie 1835 limiteaz numrul cr-ciumilor, n satele libere, la una singur. A fost ns mai greu s se
aplice msura la satele de pe mosiile boierilor. O hotrre din 6 septembrie 1830 (n timpul ocupatiei
rusesti) interzice evreilor s ia pmnt n arend. Cu toate acestea, de mult vreme, li se ngduia s-o
fac, de vreme ce cunoastem un proces ce se judec n ianuarie 1813, n fata Divanului Moldovei, ntre
comunitatea evreiasc din Herta si vornicul Grigore Ghica; acesta vrea s sporeasc arenda unei mosii
pe care numita comunitate o ia n arend de pe vremea lui Mihai Vod Racovit (care a domnit n
Moldova, de trei ori, ntre 1703 si 1726, ceea ce arat c arendarea dura cam de un secol). Ordinul
comandamentului rusesc a rmas, de bun seam, liter moart, deoarece Mihai Sturdza porunceste
judectorilor, la 14 mai 1835, s anuleze toate contractele arendasilor evrei. Printr-un proiect
180
de lege din aprilie 1844, se caut s li se interzic evreilor vnzarea
buturilor n sate si orase, dar si pe drumurile cele mari, si specula
jcio-
iu la
rse-
itrolaua
i "e
e "e
-1 ^
unui comert francez n Moldova: n tara aceasta, mai exist si alt clas de indivizi, cea a evreilor, al
cror numr este mare, dar care
,
snt mai dispretuiti dect alti supusi: uneori snt totusi ocrotiti de crmuire, care ia multi bani de la ei. Ca pretutindeni, oamenii de acest
,.
; .
soi, bine distinct, alctuiesc un grup al lor si se ocup cu lucruri de pe urma crora se cstig mult, si, n
general, cu tot ce este pe potriva zgrceniei lor. In Moldova, mai ales, trebuie s se spun despre evrei
ceea ce a spus, n Polonia, un autor francez: c ucid negotul
a?n
si c-i descurajeaz pe putinii negustori cinstiti care ar vrea s-1 fac
cu
s nfloreasc.
ntr-adevr, evreii stiu s-si procure, oriunde, cu mult srguint,
are
[s '
did, nct, oricnd, pot s le dea sub pretul curent. Este un lucru foarte important, de care trebuie s tin
seama negustorii ce au de
''
gnd s pun pe picioare, n provinciile acestea, un comert ceva mai
temeinic."
n-
tohtone se rspndeste tot mai mult. Iat ce-i spune lui Saint-Marc Girardin, n 1836, un tnr boier
moldovean: n Principate, nu exis^
ta clas de mijloc, n Valahia, ea nu exist deocamdat; dar se poate
,e_
js_
loc pentru ea. Locul a fost luat de evrei, si vedeti c se tot nmul-
3r,
ea
negot, ns felul n care o fac si ocara ce li se trage de aici i vor mpiedica s devin o a treia stare.
Tineti seama, apoi, c ei nu se amestec n neamul nostru si c stau tot timpul la o parte. Pe
lng
ti,
ia 181
toate acestea, nu dau voie clasei mijlocii s se formeze: cci pe tran l duc la srcie, mpingndu-1 la
viciu, iar pe boier l nvat s dispretuiasc industria si comertul: iat cum nefericita lor activitate face,
ca s zic asa, un gol n mijlocul societtii, mrind distanta dintre tran si boier, n loc s-o micsoreze, asa
cum ar face o burghezie ce s-ar ocupa cu industria si comertul."
Alecu Russo (autorul Cntrii Romniei"), n descrierea pitoreasc pe care o face lasilor n 1840, ne d
o imagine mult mai simpatic despre comunitatea evreiasc.
Numrul mare de evrei veniti din Galitia si reflexul de aprare pe care, treptat, aveau s-1 provoace,
vor agrava izolarea comunittii evreiesti, unit prin legtura cu religia ei. Convertirile au fost, se pare,
mai frecvente n secolele precedente, cnd pot fi citate familii de evrei botezati intrate n rndul
boierilor: desi, dup aceea, se sileau s-si ascund obrsia. Cazul cel mai celebru si cel mai
controversat este cel al lui Vasile Alecsandri, al crui bunic dinspre tat, la sfrsitul veacului al
XVIII-lea, a fost un evreu botezat63.
Cu toat aceast relativ izolare a comunittii evreiesti, am vzut c, datorit puterii lor financiare,
unele familii evreiesti au urcat pn la cel mai nalt nivel social. Acestea tin bncile cele mai puternice;
au simtul economiei, al prudentei, al solidarittii, ntretin legturi strnse cu centrele financiare din
Occident. Snt citati ndeosebi bancherul Mihai Daniel din Iasi si fiul su Israel; la Bucuresti, bancherii
Solomon Halfon si Manoah Hillel: acesta se are bine cu domnitorul Alexandru Ghica si-si las averea
Universittii, pentru burse si premii.
Rivalii evreilor, n activittile bancare si de comert, snt grecii si macedoromnii. Despre cei dinti am
vorbit att de mult n capitolele despre domnitor si boieri, nct parc n-ar mai fi nevoie s struim
asupra lor. Trebuie ns s spunem nc o dat c, dintre toti strinii (n afar de evrei, a cror sosire n
fort este totusi tardiv), ei snt cei mai numerosi, cei mai activi, cei mai ambitiosi. Alctuiesc o
majoritate relativ n snul lumii negotului, mai ales n porturile eliberate dup pacea de la Adrianopol,
ca Brila, de pild. Cu toate acestea, se asimileaz repede si, astzi, nu este deloc usor de detectat, dup
onomastic, eventuala origine greceasc a familiilor burgheze romnesti: cci cunoastem multe cazuri
cnd, n epoca fana182
riot, negustori romni si luau nume grecesti ca s aib acces la
confreriile de negustori greci din Europa Central: ajung astfel s
se numeasc Gheorghiade sau Demetriade de la Gheorghe sau Dumitru. Un caz celebru, din afara lumii comertului: Ion (H)eliadeRdulescu este poreclit Heliade de ctre nvttorul su grec, deoarece este fiul lui Ilie, sau Elie. Dimpotriv, n perioada urmtoare,
cnd s-a instituit sistematic starea civil, cti fii de bcani greci oarecare, Demetrios sau Petros, nu vor fi devenit din oficiu Dumitrescu
sau Petrescu?
iciou la
;rseitro"
laua
lim"
* "C
e de
fure
O mentiune special trebuie fcut despre macedoromni sau
t1 S1 aromni. Aceste rmsite
ale romanittii din sudul Dunrii (destul de impropriu numiti macedoromni, deoarece ei populau nu
att
Macedonia, ct Epirul si Tesalia) erau adesea confundati, n straice, desi ntre ei vorbeau un dialect romam
tral64.
Trei urmasi ai acestor familii macedoromne vor fi, n orice caz,
la nceputul secolului, printre cei dinti capitalisti" din tar, care fac
are
rstao
;i,
ca
de
Bellu si baronul Meitani. Cariera acestuia din urm este cea mai spectaculoas, dar si cea mai scurt: n 1833, banca Meitani sufer un
s
nii crah" rsuntor,
itt
'e-
is-
vremea aceea, are si el necazuri mari: n 1835, trebuie s cedeze mosii, case, magazine, n valoare de aproape dou milioane de lei, lui
ir,
ea
ti,
ia 183
l
Marele comert, ca si cel cu amnuntul, pare deci s fie, la nceputul veacului, n cea mai mare msur,
n minilealogenilor". Totusi, din niste cercetri recente65, reiese c, dac bstinasilor li se adaug
negustorii de origine macedoromn, echilibrul numeric se restabileste, chiar cu un excedent n
favoarea romnilor, cel putin n Muntenia.
n Transilvania, la Sibiu, Hagi Constantin Pop (tot de origine aromn), punnd mna pe o mare parte a
comertului fcut de Principate cu Europa Central, ajunsese un negustor cu adevrat european. La
Bucuresti, era un negustor cu ridicata, Hagi Tudorache, Tudor Tudorache pe adevratul su nume, un
tran din Arges, care nu stia nici s citeasc, nici s scrie, dar care la afaceri se pricepea. Crutele lui se
duceau de dou ori pe an la Lipsea si-i intrase n cap s aib, n afar de magazinele din Bucuresti, un
numr de negustori ambulanti, ale cror crute, ncrcate cu tot felul de mrfuri, treceau, ntr-o anumit
zi, prin trgurile si satele Munteniei, si luase pe lng el un nepot, Nicolae Voicu, si fiindc pustiului i
plcea cartea, l trimisese la Viena ca s nvete meseria de bancher. Tnrul nostru Voicu o va nvta att
de bine nct, peste ctiva ani, avea s tin una din cele mai mari bnci din Viena si, ajungnd cettean
de onoare al orasului si nnobilat fiind sub numele de von Woikowitz, va uita foarte repede satul din
Muntenia unde si petrecuse copilria66.
Prezenta masiv a strinilor n lumea comertului si a mestesugarilor este agravat de stabilirea la
Bucuresti si la Iasi, la sfrsitul secolului al XVIII-lea, a unor consuli strini, cu largi atributii, unul
dintre ei, cel rusesc, devenind, cum vom vedea, n epoca regulamentar", un adevrat proconsul.
Cu prilejul ncheierii pcii de la Kuciuk-Kainargi, n 1774, Rusia reuseste, pentru prima oar, s
impun Turciei nfiintarea unor consulate rusesti n Principate. Constient ns de gravitatea acestei
concesii, care avea tendinta s instaureze n trile romne un regim asemntor regimului Capitulatiilor
obtinut de puterile crestine n Orientul Apropiat, Poarta trgneaz lucrurile cu riscul unui nou
conflict pn n 1782, cnd se instaleaz la Bucuresti primul consul trimis de Rusia, Serghei
Lazarovici Laskarov. Prin bresa de-chis de Rusia, intr numaidect si Austria (1783), cu att mai usor
cu ct, teoretic, ea cptase acest drept nc din 1718, prin tratatul de la Passarowitz. Este urmat de
Prusia, n 1785. Franta se arat
184
mai putin grbit; comertul ei n aceste provincii este, deocamdat, embrionar, iar n ceea ce priveste
politica, de zeci de ani are aici spioni oficiali: secretarii domnitorilor.
Sub Republic ns, lucrurile se schimb: interesului economic si politic i se va aduga prozelitismul
revolutionar. Directoratul ncepe totusi cu o miscare gresit: numeste consul la Bucuresti un grec din
Constantinopol, Constantin Stamati, naturalizat francez si republican nfocat. Turcia refuz acreditarea
unei raiale" a imperiului, ns Franta, aflat n rzboi, avea neaprat nevoie de un observator la
granitele Austriei si ale Rusiei, si, de cnd Polonia fusese stears de pe harta Europei, Muntenia si
Moldova erau singurele puncte de observatie disponibile". Puncte de observatie sau chiar baze pentru
a atta tulburri n Austria si Rusia, mai ales cu ajutorul numerosilor refugiati polonezi aflati n
Principate. Instructiunile trimise de Directorat, la 15 februarie 1796, consulului desemnat erau fr
echivoc: Cetteanul Stamate trebuie s se considere un adevrat agent politic; titlul de consul nu
trebuie s-i slujeasc dect ca s ascund adevrata lui menire n fata unor oameni crora nu are de ce
s le spun adevrul."
n octombrie 1796, Directoratul reuseste s trimit n misiune special n Principate pe generalul Carra
Saint-Cyr, n calitate de nsrcinat cu afaceri", n sfrsit, n 1798, dup pacea de la Campio-Formio,
impus Austriei dup victoriile lui Bonaparte n Italia, Franta republican, n plin glorie, poate instala
consul la Bucuresti pe cetteanul Charles Flury. Acesta, cu mult ndrzneal, i cere domnitorului s
fie primit n audient solemn ntr-un mod vrednic de marea natiune pe care o reprezint" si, cu toate
sovielile domnitorului, stabileste el nsusi cu ce pomp avea s fie primit; pomp ce avea s fie
protocolul obisnuit pentru ceremoniile de prezentare a scrisorilor de acreditare de ctre consuli (am
vzut, mai sus, descrierea plin de haz a acestui protocol, n corespondenta lui Lagarde).
Iat cortegiul lui Flury descris ntr-un document de epoc67:
La 24 Floreal (20 mai 1798), drapelul national a fost nltat pe casa consulului, unde s-au adunat toti
cettenii francezi sau protejati de Republica Francez. La ora zece, un ofiter de la Curte a venit s-1
anunte pe Consul c Domnitorul este gata s-1 primeasc si, nu-maidect dup aceea, alaiul s-a alctuit
dup cum urmeaz: polcov185
nicul orasului, cu 90 de cazaci; cpitanul de darabani cu 90 de darabani si ofiterii acestora, toti n
mare tinut: doi mici postelnici, de fiecare parte cte unul: un al doilea pitan>; al doilea comis si al
treilea postelnic; seful usierilor (al ceausilor, fr ndoial n.n.)', marele usier nsotit de toti
micii usieri."
n caleasca domneasc, la care erau nhmati sase cai si care era precedat de cetteni francezi clare,
se asezase consulul, nsotit de secretarul su si de ofiterul domnitorului. Secretarul tinea la vedere doi
sculeti de mtase n care se aflau scrisorile de acreditare si be-rat-ul Portii. Venea apoi trsura
consulului, goal; si o a doua trsur a domnitorului, iar alaiul era ncheiat de sase trsuri cu protejati
de-ai Frantei...
Mai important dect toate aceste semne exterioare de pretuire care trebuie s fi strnit totusi
nemultumirea si invidia consulului Rusiei si a celui al Austriei era faptul c, asemenea
ambasadorului Frantei pe lng Poart, consulul Frantei la Bucuresti dobndea ntietate asupra tuturor
colegilor si. Din pcate, nu pentru mult vreme. Nemultumiti de interventia francez n Egipt, turcii i
aresteaz pe Flury si pe Parrant, si, dup o scurt sovial, i nchid n nchisoarea celor Sapte Turnuri
din Constantinopol.
Anglia profit de nentelegere ca s-si instaleze si ea un consul, n 1803.
Cnd Franta reintr n gratiile Portii, mai ales pe vremea ambasadei generalului Sebastiani, consulii
Frantei si reiau locurile la Bucuresti si Iasi, dar nu fr peripetii; n decembrie 1806, cnd rusii ocup
din nou Moldova, consulul Charles Reinhard e luat n captivitate si tinut toat iarn n sudul Rusiei (v.
nota 20).
Lipsa reprezentantei diplomatice n Principate, precum si pozitia strategic a acestora la granitele a trei
imperii fac din consulii marilor puteri la Bucuresti si la Iasi adevrati ambasadori. Lsnd la o parte
rolul de informatori ai guvernelor lor si de agenti politici, am vrea s struim aici asupra influentei
considerabile pe care au avut-o cu totii, prin simpla lor prezent, asupra procesului de occiden-talizare
a trii. Uneori, au actionat ndeosebi reprezentantul rus, n virtutea prevederilor tratatului de la
Kuciuk-Kainargi pentru a supraveghea atitudinea Turciei, mai ales n ce priveste taxele si
monopolul asupra comertului; ei nlesnesc legturile cu Apusul si cltoriile n afara trii, procur unui
cerc, fr ndoial restrns, dar cu mare trecere, crti, si, n primul rnd, cu regularitate, gazete. In
186
aceast privint, consulul Frantei este deosebit de activ, dar nici cel al Austriei nu se las mai prejos,
Viena fiind att de aproape. Si cum gazete n limba francez apar nu numai la Viena si n Germania, dar
chiar si la Sankt-Petersburg, iar, pe de alt parte, franceza este limba comun a acestei mici lumi a
diplomatiei (baronul Kreuchely, consul al Prusiei la Bucuresti pn prin anii 1830, corespondeaz cu
ministrul su la Berlin n frantuzeste), corpul consular n ntregime este nolens volens un agent de
influent francez n Principate.
Exist ns si reversul medaliei: dreptul consulilor de a face naturalizri n tar, chiar si printre
autohtoni, atrage urmrile cele mai suprtoare. Practica aceasta se transform, la unii dintre ei, n
adevrate operatiuni de racolare". Nu numai c are efecte negative asupra finantelor starului, dar ea
ajunge s scoat de sub jurisdictiile nationale o ntreag parte a burgheziei oraselor. Insistenta si
uneori aroganta cu care intervin consulii tot timpul pe lng domnitor n favoarea protejatilor lor l
pune pe acesta mereu n ncurctur. Consulul Austriei si cel al Rusiei la Iasi protesteaz de pild pe
lng domnitor deoarece sporul la drile pe hornuri, fumritul, a fost trecut, de unii proprietari de case
sau de prvlii, asupra chiriasilor, supusi strini! Degeaba le rspunde vod c el nu i-a pus direct la
dri pe supusii strini, dar c are dreptul s-i pun la dri, asa cum crede el, pe toti proprietarii
contribuabili din tara lui, fr s tin seama de nationalitatea eventualilor chiriasi: consulii nu se las si
cer mai departe scutiri.
Neobrzarea acestor suditi (strini, din it. suditto") va creste pe msur ce si vor da seama de
slbiciunea domnitorilor si de atotputernicia consulilor.
n schimb, aceiasi suditi snt mai n msur s tin piept abuzurilor functionarilor sau chiar celor ale
puterii centrale. Astfel, n 1809, negustorii si meseriasii din Ploiesti, bizuindu-se pe niste scutiri
strvechi, refuzaser s execute prestatiile n natur si clcile cerute de la ei de beizadeaua Constantin
Caragea, proprietar pe o parte din terenul orasului, datorit unei recente donatii fcute de domnitor; cu
acest prilej, Divanul Munteniei trimite un raport guvernatorului rus, generalul-maior Engelhart, ca s se
plng de purtarea unui anume Tnase Simigiul, supus francez, un rzvrtit si pricin a tuturor
rzmeritelor puse la cale aici de supusii francezi".
187
Dintr-un recensmnt din 1810, aflm c, numai n Bucuresti, snt 3 238 de negustori si meseriasi
acestia din urm fiind mai mult dect jumtate. Erau organizati n corporatii, pe meserii, breslele.
Corporatiile erau, pentru ei, o legtur de solidaritate si, totodat, un mijloc de aprare, iar pentru
putere, un mijloc de control si de presiune fiscal. La sfrsitul epocii fanariote, asistm la o profund
reorganizare a breslelor.
Meseriile nvecinate snt uneori adunate mpreun, alteori desprtite, dup cum o cereau interesele sau
toanele puterii. La nceputul secolului, erau ciubotarii si cizmarii, testorii si boiangiii, blnrii si
pielrii, precum si islicarii, cei ce fceau cciuli de blan pentru boieri etc., peste cincizeci de bresle cu
totul. Reglementrile domnesti intr ntr-o sumedenie de amnunte: durata zilei de lucru, numrul de
ucenici, calitatea mrfii, controlul preturilor (care ddeau prilejul la tot soiul de sicane si de abuzuri), n
schimb, autoritatea vegheaz la gestionarea cutiei milelor", adevrat cas de asigurare social ce
functiona n cadrul fiecrei corporatii.
Breslele plteau o tax domnitorului, pe lng cele puse la vn-zarea mrfii, iar meseriasii nu scpau
niciodat de comenzile venite de la Curte, care trebuiau onorate naintea celorlalte si sub pretul mediu,
corvoad domneasc ce se numea beylic. n schimb, ctorva dintre mesterii cei mai priceputi, ciubotari
si cizmari n primul rnd, li se dusese vestea pn departe, n strintate, asa c primeau comenzi de la
Constantinopol, Brasov, Sibiu si chiar si de la Viena. Tbcarii erau att de multi nct, la Bucuresti,
exista un cartier al tbcarilor. Jeremy Bentham, vizitnd Bucurestii n 1785, laud calitatea
exceptional a pieilor si metodele de tbcire si vopsire. Peste cteva zeci de ani, n 1841, Blanqui vede
la trgul de la Uzunova, n Bulgaria, un negustor valah de blnuri a crui marfa se ridic la l 500 000
de franci si ntrece n frumusete pe cea din prvliile din Londra si din Paris".
Fiecare breasl avea n fruntea ei un staroste, ajutat de patru-cinci epitropi sau adjuncti, alesi dintre
mesterii cei mai vechi si cei mai buni: acestia aveau asupra membrilor corporatiei puteri administrative
si judiciare ntinse si, cu toat distanta dintre burghezi si boieri, starostele se bucura n oras de o cert
consideratie; n mod excep188
tional, domnitorul putea chiar s-1 rsplteasc pe cte unul din ei autorizndu-1 s poarte caftan!
Pe treapta cea mai de jos, ucenicul, asa cum se ntmpla de altfel si n Occident, o ducea greu de tot.
ncredintat mesterului de ctre printi sau de ctre tutore, pentru multi ani, nu primea n schimbul
muncii lui dect casa si masa: si, pe lng deprinderea meseriei n prvlie, din zori si pn noaptea, era
silit, foarte adesea, n familia patronului, s fac tot soiul de treburi gospodresti.
Dac, o vreme, sistemul corporativ a rspuns unor nevoie reale, mai trziu, el se va dovedi (prin
limitarea numrului lucrtorilor si tot felul de alte oprelisti) o frn n calea dezvoltrii unei industrii
moderne si, n general, a unei economii de tip capitalist. De aceea, dup 1830, sub asa-zisul regim al
Regulamentului Organic, desi, teoretic, snt mentinute, corporatiile si vd monopolul amenintat de
privilegiile acordate unor manufacturi.
Prirna manufactur de postav fusese nfiintat n Tara Romneasc la sfrsitul secolului al XVII-lea, cu
specialisti germani, pe mosiile Cantacuzinilor; fusese ns prsit n ajunul rzboiului ruso-turc din
1768. n Moldova, prima manufactur de postav a fost nfiintat de Grigore III Ghica n 1764, dar, dup
doi ani, si nchide portile. O parte din postvarii strini de acolo vin n Tara Romneasc, la boierul
Radu Slatineanu, care, la rndul su, n 1766, si ncearc norocul, pe mosia lui de la Pociovaliste, lng
Bucuresti. Un alt boier, Dumitru Racovit, ntemeiaz, n 1765, o fabric de hrtie; paharnicul Mihai
Brbtescu, o fabric de sticl, n 1769; logoftul Scarlat Greceanu, dou mori mecanice, ntre 1791 si
1793 etc. Dup cum se vede, clasa boierilor nu este cu totul lipsit de simtul afacerilor de altfel, ea
poate, mai bine ca altii, smulge puterii privilegiile fr de care initiativa nu poate izbndi: prioritate la
cumprarea materiilor prime, scutire de taxe vamale si de interdictii, obtinerea unor scutelnici, adic
muncitori scutiti de impozite etc. Totusi, multe asemenea initiative dau gres, iar progresele, n general,
se fac ncet.
Principala piedic n calea dezvoltrii unei industrii n Principate este reprezentat de tratatele de
comert dintre imperiul otoman si puterile europene; ele impun un plafon drepturilor vamale, variind
^*ra
189
3 si 5%, facnd astfel imposibil politica protectionist, necesar, n general, unei industrii la
nceputurile ei. Cu toate acestea, nc de la sfrsitul secolului al XVIII-lea, exist patru fabrici de hrtie,
o fabric de sticl si trei manufacturi de postav n mprejurimile Bucurestilor. Cea de la Pociovaliste, pe
care o cunoastem mai bine din documente, se mentine, desi se loveste de mari greutti, n 1794,
domnitorul Alexandru Moruzi, prin privilegii si scutiri fiscale, ncurajeaz reconstructia si
reorganizarea ei sub un nou administrator (epistaf). Aflm, cu acest prilej, c manufactura foloseste 243
de muncitori postvari si 40 de crutasi tigani si c are voie s angajeze pn la 50 de specialisti din
strintate (cel mai adesea, sasi din Transilvania, pe care autorittile austriece se sileau de altfel s-i
mpiedice prin toate mijloacele s plece, pretinznd c prin plecarea lor se lovea n comertul austriac:
vor merge pn acolo nct l vor aresta pe tnrul Sltineanu, venit s caute muncitori ca s-i angajeze).
Relatiile dintre epistat si muncitori snt ns proaste. Trebuie s spunem c si conditiile de lucru erau
destul de ciudate: muncitorii postvari nu lucrau dect o sptmna din dou, dar nu erau pltiti pentru
sptmna lucrat la manufactur; erau datori s-o munceasc n schimbul scutirii de impozite si de taxe!
Fabrica pltea ns, la pretul pietii, firul lucrat de muncitori la ei acas si ngduia lipsa de la lucru n
caz de boal sau n perioada muncilor cmpului (semnatul, seceratul, prsitul, culesul porumbului
etc.).
Un sistem ca acesta va strni curnd nemultumirea si revolta care, la nceput, se traduc prin absenteism.
Epistatul se plnge c muncitorii si trimit prea des copiii n locul lor, iar munca acestora, dup cum
spune el, nu face doi bani; muncitorii cer, si obtin, o usurare a normei de lucru. Doresc ns mai mult:
vor dou sptmni libere pentru una lucrat. Epistatul nu se nvoieste, si lucrurile ajung n fata
Divanului, care, la 17 septembrie 1799, nainteaz domnitorului un raport unde, pn la urm,
muncitorilor nu li se d dreptate. La 27 septembrie 1799, Alexandru Moruzi este de aceeasi prere: nu
poate ngdui s se dea dou sptmni libere pentru una singur de lucru, cci asa ceva nu se
pomeneste n nici o alt corporatie si ar putea fi o pild proast; pe de alt parte, manufactura trebuie s
mearg, orice ar fi, deoarece a fost nfiintat din porunca mpratului (sultanul). Argument hotrtor:
guvernul otoman se intereseaz de aceast productie autohton, i acord privilegii, ba chiar se
aprovizioneaz cu postav din Tara Romneasc pentru uniformele soldatilor si68.
190
Nemultumirile muncitorilor nu nceteaz ns si nici nu se mrginesc la mica minoritate a celor din
manufacturi; motive de nemultumire au toti oamenii de rnd si chiar si burghezia n general. Fiscul
este pretutindeni, hrtuielile administrative nzecite (de oamenii puterii, mari si mici), iar, n caz de
mare lips, pinea si alimentele de prim necesitate se scumpesc. Mai este si ceva nou: la sfrsitul epocii
fanariote, obiceiul de a dona mosii devine tot mai frecvent: domnitorii, prevalndu-se de dreptul
domniei asupra terenurilor din orase si trguri, l doneaz, cu acte n regul, rudelor sau creditorilor. De
unde si conflictul nencetat cu locuitorii trgurilor si ai mahalalelor, care, bizuindu-se pe niste scutiri de
taxe obtinute cnd-va, se mpotrivesc, uneori cu forta (cum s-a ntmplat la Ploiesti), strngerii drilor si
taxelor feudale pe care vor s le ncaseze noii proprietari". De aici se trag procese nesfrsite, n care
trgovetii pierd cel mai adesea, fr a se da ns btuti, ndrznind chiar s-i alunge sau s-i snopeasc
n btaie pe cei ce vor s strng drile n numele noului stpn.
Cazul cel mai cunoscut este cel al cettenilor din Trgoviste, fosta capital a Trii Romnesti. Desi se
bucurau de scutiri dobndite cu cteva veacuri n urm, ntr-o bun dimineat a anului 1820, ei afl c
domnitorul cel nou, Alexandru Sutu (va fi ultimul domn fanariot din Tara Romneasc), si-a nsusit
orasul, care, chipurile, nu avea proprietar", si c a trimis la Trgoviste slujbasi de la cadastru ca s
arate pn unde se ntinde orasul. Se trag clopotele, multimea alearg, trimisii domnitorului snt btuti
cu pietre si alungati din oras. Dup care, o delegatie de 300 de trgoveti se duce la Bucuresti ca s
protesteze mpotriva nclcrii drepturilor lor strmosesti. Pierd procesul, dar, peste cteva luni,
profitnd de schimbrile ce au urmat dup revolutia lui Tudor Vladimirescu, obtin de la Divan
revizuirea procesului n favoarea lor.
n 1819, la Iasi, revolta izbucneste din alte motive. Luna iunie ncepuse prost: la 4 iunie, o furtun
npraznic se abtuse asupra orasului, trsnetul ucisese oameni, provocase incendii; apoi, btuse o
grindin mare ct oul de porumbel", dup cum aflm din raportul unui consul, pricinuind mari pagube
n oras si n mprejurimi, mai ales la podgorii. Peste opt zile, vine un cutremur, de intensitate mijlocie.
Lumea se alege doar cu spaim. Si, pretextnd c la aceste
191
dou calamitti se adugase a treia si mai si, ciuma, autorittile nchid practic orasul, provocnd
totodat cresterea preturilor la alimentele de prim necesitate, n oras, se rspndeste ns zvonul c nu
este dect un pretext, scornit de ag si de oamenii lui, ca s stoarc bacsisuri de la cei sraci, n
schimbul nvoirii de a intra n oras si de a iesi. Pe zi ce trece, nelinistea creste, n pofida sfaturilor date
de autorittile bisericesti. La 26 iunie, poporul se ndreapt, n gloat, ctre palat, cernd crmuirii s
ridice carantina. Arnutii din garda domneasc se sperie si trag asupra multimii. Raporturile consulare
spun c au fost 48 de morti si sute de rniti. Rzmerita este gata. Domnitorul si boierii cei mai de seam
se baricadeaz n palat, mpreun cu garda.
A fost nevoie, ca s se potoleasc lucrurile, de interventia consulilor strini si a mitropolitului Veniamin
Costache n persoan, nu fr mari emotii pentru Prea Sfintitul si de fgduiala c msurile de
carantin vor fi usurate.
Unde erau, n acest timp, reprezentantii orsenilor? n Evul Mediu, si pn la sfirsitul secolului al
XVIII-lea, orasele aveau o administratie municipal relativ democratic, inspirat de institutiile din
orasele ssesti din Transilvania.
Municipalitatea era condus de un judet (lat. iudicium), un fel de primar ales, cu puteri juridice si
administrative destul de mari. Era ajutat de ctiva prgari (din germ. Biirger, printr-un intermediar
maghiar, polgr), alesi si ei dintre notabili, ns, n vremea fanariotilor, crmuirea stirbeste tot mai mult
atributiile celor alesi. La nceputul secolului al XlX-lea, judetul siprgarii dispar, iar atributiile lor snt
ncredintate unui ag (ajutat de sptar, la Bucuresti, de hatman, la Iasi), pe cnd n orasele mai putin
importante acesti reprezentanti ai crmuirii au cele mai diverse titluri, ca epistat, polcovnic (colonel, n
ruseste), vornic sau cpitan de trg". Pentru problemele de re-censmnt si de fisc, fusese creat la
Bucuresti (n 1794) si, mai tr-ziu, la Iasi (1813), un vornic de politie (din gr. polis, oras) cuvnt iesit din
uz dup adoptarea cuvntului francez police, sub forma politie.
Ca s mentin ordinea, aceste autoritti aveau la dispozitie cteva sute de arnuti si de slujitori de prin
partea locului. Noaptea, la Bucuresti, cteva patrule de strjeri, care se numeau caraule (turc.
192
karavul), strbteau principalele strzi ale orasului. Se povesteste c atunci cnd caraulele zreau, n
deprtare, o umbr suspect, bteau cu ciomegele n caldarmul de lemn si strigau: Te vd, te vd! dar
pn acolo nu se prea duceau.
Totusi iar n aceast privint, toate mrturiile concord , criminalitatea este putin rspndit; ba
chiar, unii observatori strini afirm, sprijinindu-se pe cifre, c procentul de criminalitate n Principate
este cel mai sczut din Europa.
Generalul de Bawr remarca, nc din 1774, c rareori auzi vor-bindu-se n Valahia de omoruri, de
furturi, de asasinate sau de alte crime ngrozitoare", iar Emile Gaudin, tribunul, care fusese consul
interimar n Principate sub Directorat, scria si el, n 1822: Activitatea tribunalelor n privinta
persoanelor si a bunurilor este aproape inexistent, prea putin n privinta delictelor si rar n cea a
crimelor." Laurenton, n 1822, rezum aceste impresii. Valahii snt n general un popor blnd si prea
putin aplecat spre ru." Corolarul: pedeapsa cu moartea era foarte rar aplicat, iar n anii 1830, lund-o
naintea celorlalte tri ale Europei, Principatele o vor aboli n mod oficial. Thouvenel constat cu
mirare acest lucru, n 1840, el scrie: Moartea a disprut din codul penal. Pedeapsa cu moartea, cea cu
tierea minii, schingiuirea si luarea averii snt abolite ca potrivnice legilor strbune si moravurilor trii:
asa sun textual articolul din noul regulament care proclam aceast msur." Deplnge totusi
mentinerea pedepsei cu munc silnic n saline. La Bucuresti, viziteaz nchisoarea central:
nchisoarea ar putea fi mai bine ngrijit; totusi, trebuie s mrturisim, cu umilint si tristete, ea nu
arat att de ru ca ale noastre." Si se mir, mai departe, constatnd c inspectorul nchisorilor, un
Florescu, cugetase la frumoasa carte a domnilor de Tocqueville si de Beaumont".
Pedepsele ce se aplicau cel mai des erau pedepsele corporale, ndeosebi vestita falang. Erau
administrate n piata public. Femeile adultere erau plimbate pe strzi, legate clare pe un mgar, cu
fata spre coada animalului, si erau silite s strige ct le tinea gura: Cine-o face ca mine ca mine s
pteasc!"69
Executiile prin spnzurare, pe vremea cnd pedeapsa cu moartea mai era nc aplicat, se fceau de
asemenea n public, de preferint n zilele de trg. Exista ns un obicei vechi (care, dup cum se spune,
ar fi fost ntlnit si n unele regiuni din Statele Unite n secolul
193
trecut), potrivit cruia un condamnat la moarte putea fi salvat, dac o femeie liber l cerea de brbat.
Se povesteste c, demult, la Bucuresti, un tnr chipes, osndit pentru omor, era dus la spnzurtoare
acolo unde se tinea trgul. n timp ce cruta mergea scrtind, n mijlocul multimii de gur-casc ce-1
nsotea pe prizonierul cu minile legate la spate, un murmur creste si, dintr-o dat, se aude: Opriti!
Opriti! l cere o femeie!" O biat femeiusc, pe care cerul n-o rs-ftase la nastere, si croia drum prin
multime strignd ctre arnutii din escort: Dati-mi-1 mie, vreu s-1 iau de brbat!" Crutasul mortii
opreste caii, osnditul ntoarce capul, se uit o clip la artarea aceea slut, apoi, fr s spun o vorb,
face semn crutasului s-si vad de drum.
Cnd rsfoim documentele judiciare din epoc, sntem surprinsi vznd ct de mult se amestec
domnitorul si Divanul n viata privat a cettenilor.
O mam vitreg se plnge de apucturile cele rele ale fiului ei vitreg, care-i risipitor si desfrnat? Mihai
Sutu, dup cercetarea dus de marele sptar, porunceste, la 28 ianuarie 1802: Ornduim pe sluga
Domniei mele [...] zapciu sptresc, ca ridicnd pe numitul Constantin (Stere), s-1 duc la mnstirea
Mrgineni, unde poruncim Domnia mea Cuviosiei tale Egumene al numitei mnstiri, s-1 aibi n
luntrul mnstirei, pzit spre ndreptarea si pocinta lui, purtndu-i mnstirea grij de cele
trebuincioase din pereusia printeasc, dup cum se cuprinde mai jos. 1802 Ghenarie 28." La 10 martie
1812, un Alexandru Racovit, orfan care bate drumurile ca un derbedeu", este trimis de ctre Divan la
mnstirea Snagov pn ce avea s se ia o hotrre n privinta lui.
,70
Si hotrri de felul acesta se vd pn trziu, prin anii 1840
n grija ei de a apra bunele moravuri, puterea, dup ct se vede, lucreaz mn n mn cu Biserica. De
altminteri, aceasta poate avea chiar initiativa: iat-1, de pild, pe administratorul Mitropoliei din
Bucuresti adresndu-se, la 31 octombrie 1831, marelui logoft al justitiei si cerndu-i ca o anume Anica
din cartierul Olari, femeie adulter, a crei purtare scandalizase cartierul, s fie silit s stea ntr-o
mnstire.
Rsfoind, la arhive, colectiile de judecti ale Divanului, poti da peste ntmplri si mai nstrusnice, cum
ar fi cea dintr-un raport trimis
194
de aga Constantin Caragea si paharnicul Ion Cretianu domnitorului, la 7 octombrie 1801, ca s-i
semnaleze cazul unei femei, care, dndu-se drept brbat, se cstorise, cu acte n regul, cu alt femeie!
Drept care, cei doi boieri i propun domnitorului ca vinovata (numita Mria, schimbat n Marin) s fie
btut cu vergile, ca si nasa ei, care se nvoise la o asemenea comedie (nu se spune ns nimic despre
mireas"!) Domnitorul porunceste, la 20 octombrie 1801, ca att Mria, ct mai vrtos pe nasi-sa Nita,
s le pedepsiti cu strasnic btaie, si apoi, cu aceast a nostr domnesc volnicie, s trimiti pe Mria cu
sluga Domniei mele [...] la schitul Viforta, ot sud Dmbovita".
In alt parte, vedem cum o doamn ceva mai coapt, dorind s se mrite cu un brbat mai tnr dect ea,
este nevoit s cear dezlegare de la Divan. Acesta, dup cercetri pe lng autoritatea bisericeasc, la
18 decembrie 1800, se nvoieste ca doamna Lucsandra Caramanli, sora strarului Rducanu, s se
mrite cu polcovnicul lordache, Constantinopolitanul, care este mult mai tnr dect ea, si s-1 lase
mostenitor".
Puterea nu se multumeste ns s se amestece doar n cazurile izolate, arunci cnd i se cere ajutorul sau
cnd i snt semnalate; ea se amestec si cnd este vorba de purtarea oamenilor n anumite circumstante.
De pild, la 24 august 1805, Constantin Ipsilanti trimite o circular ctre ispravnici la cererea
Mitropolitului Trii Romnesti ca s le spun s nu mai primeasc plngeri de la fetele prsite de
logodnic sau de brbatul cruia i se druiser ntruct li se fgduise c vor fi luate n cstorie.
Urmeaz, spune circulara, procese nesfrsite, n care brbatii, din lasitate, snt mpinsi s fac jurminte
mincinoase ca s scape de nvinuirile fetelor, si asa r-mn amndou prtile ntr-o cire nedreapt,
brbatul adic cu pierderea sufletului si fata cu pierderea curteniei fecioriei ei, rmind
Un alt domeniu n care puterea colaboreaz cu Biserica: ndreptarea copiilor delincventi.
La 18 august 1801, marele aga Ion Kretzulescu adreseaz un raport domnitorului Alexandru Moruzi cu
privire la o ncierare ntre niste copii dintr-o mahala a Bucurestilor, pe malul grlei, n timpul creia
unul din ei, lonit, biatul lui Constantin Cojocaru, n vrst de doisprezece ani, l rneste pe altul
lovindu-1 de cteva ori cu
195
cutitul. Din fericire, rnitul nu moare cci, dac murea, nu i-ar fi fost usor agi s propun pedeapsa
pe msura faptei: cercetnd tratatul lui Armenopulos71, paragraful 244", a gsit c, dac rnitul moare
de pe urma loviturilor primite, agresorul este pasibil de pedeapsa cu moartea, n afar de cazul c este
vorba de un infans, adic un copil... mai mic de sapte ani. Dar, de vreme ce tatl copilului a venit el
nsusi s-i explice agi cu ochii n lacrimi c nepricopsitul de fecioru-su nu era la prima isprav, c i
se cuvenea o pedeaps aspr si c trebuia nchis ntr-o mnstire, vod pune, la 14 august 1801,
urmtoarea hotrre: Poruncim dumnealui (biv vel banul Ca-ragea, epistatul agiei ..) ca s i se
fac pedeapsa btii la agie, si ce cheltuial va fi pricinuit celui junghiat pn a se vindeca s plteasc
tatl lui lonit, si apoi fiindc si tat-su cere surghiunlucul lui, poruncim s se trimit la monastirea
Mrgineni."
Multe asemenea ntmplri trebuie s fi vzut malurile Dmbovitei. Pe malul drept al rului, acolo unde
aveau s fie casa si grdinile lui Dudescu, era demult o mahala care, mpreun cu mahalaua vecin, cea
a tiganilor, era cea mai srac din oras: acolo se adunaser, n cocioabe respingtoare, de-a lungul unor
poteci acoperite cu praf gros sau, dimpotriv, necate n noroi, toti cersetorii din oras. Toate crrile din
aceast jalnic mahala ddeau n drumul cel mare ce ducea la Trgoviste si, fiindc, la intrarea n oras,
acest drum era podit cu brne, fusese numit Podul Calicilor, (cci calici li se spunea n vechime
cersetorilor). Pe acolo, zi de zi, ntr-un sir lung, milogii, orbii si schilozii se trau ca vai de ei ctre
locurile unde se tineau trguri, n fata bisericilor sau la marile rspntii din capital. Sa nu se cread ns
cumva c armata aceasta de cersetori era lsat de capul ei, fr nici o rnduial: si avea legile,
ierarhia, cpeteniile ei, n frunte aflndu-se starostele calicilor.
Numele unora dintre aceste cpetenii ni s-au pstrat: Atinia Surda, Simion Ciungul, Grigore Fulgeratul,
Radu Orbul, Lisandru Ologul, Nichita Gusatul, Tudor Gur-stricat, Gavril Gur-putintea, Grigore ce
are ceea nevoie"...72
Neobisnuita breasl era pus sub directa oblduire a Sfintiei sale mitropolitul Ungro-Vlahiei, si nu doar
asa, de form: un regulament al Mitropoliei stabilea normele morale ale cersetoriei; astfel, cersetorilor
nu le era ngduit s ntind mna de dou ori, cci asta ar nsemna hotie", ci, dup ce primea pomana,
milogul trebuia s plece
196
din fata bisericii ca s lase locul altuia. Nu aveau voie s-si scocio-rasc rnile, cci asta este
nselciune"; n sfrsit, cei ce se luau la ceart n fata bisericilor erau stersi de pe lista adevratilor
cersetori", tinut la zi de ctre staroste, pentru cutia milelor de la Mitropolie. Autoritatea starostelui era
foarte mare si astfel n mahalaua calicilor se pstra ordinea. Era si acolo un fel de obicei al pmntului" care tinea seama de cel mai mrunt amnunt, de pild de soarta bunurilor" calicului decedat:
cocioaba, zdrentele rmase de la el. Si vai de acel membru al breslei care s-ar fi ncumetat s fure de la
un coleg"! Era btut cu vergile n fata ntregii comunitti si alungat pentru totdeauna.
La nceputul secolului al XlX-lea, din pricina extinderii cartierelor mai bogate, calicii fuseser mpinsi
mai departe, n spatele dealului Mitropoliei si al mnstirii lui Mihai Vod, ns corporatia n-a disprut.
Grija Bisericii si a autorittilor nu se ndrepta doar ctre nevoiasii organizati". Ca pretutindeni, erau
oameni sraci care nu se fleau cu acest lucru. Cnd era vorba de persoane cu oarecare pozitie, am
vzut la capitolul despre boierime c exista o cutie a milelor (si un mare dregtor care o gospodrea)
din care vduvele sau persoanele vrst-nice, ajunse la greu, primeau cte ceva. ntr-un alt domeniu,
exist o circular din 23 aprilie 1811, adresat de Divanul din Bucuresti agi, sptarului si vornicului de
politie, n care li se spune s aib grij ca oamenii srmani care mor pe strad s fie ngropati
numaidect de ctre preotul parohiei; cei trei oficiali numiti mai sus erau obligati s asigure cheltuielile
imediate, Divanul avnd datoria s le dea banii napoi pe temeiul unor acte doveditoare.
n aceast privint, se constat c, n aceast societate, aparent att de putin sau att de prost
organizat, si n care diferenta de avere si de situatie este att de mare, exist un adevrat sistem de
asistent social, nu numai datorit actiunii parohiilor si a mnstirilor, sau, cum s-a vzut, a
corporatiilor de meserii, ci chiar prin actiunea statului. Snt o multime de documente care arat c, cel
putin n orase, ngrijirea din spitale era gratuit pentru bolnavii nevoiasi.
ntr-un ordin din 20 noiembrie 1780, dat de Alexandru Ipsilanti, adresat medicului-sef (arhiiatros) al
orasului, i se porunceste acestuia
197
a
li s s
s-i adune pe toti medicii si s le spun c el, domnitorul, voieste ca orice bolnav s fie consultat si
ngrijit cum se cuvine; de la cei sraci, medicul s nu cear bani, ci s se multumeasc cu leafa ce i se
plteste n fiece lun. Cltorul britanic Thornton ne confirm acest lucru n 1812: La Bucuresti, exist
medici, pltiti din fondurile publice, la care orice cettean se poate duce ca s le cear sfaturi si
ngrijire."
Detinem, de altfel, un document, din 25 februarie 1810, cu lefurile vrsate medicilor de ctre
vistierie73:
Dr Silvestru Filitti
250 lei
Dr Constantin Darvari
250 lei
Dr Constantin Caracas
250 lei
Dr Ion Marcu
250 lei
Dr Gheorghe Skina
150 lei
chirurgul orasului
120 Iei
moasa orasului
inspector
30 lei
100 lei
Cele mai multe spitale erau, ca si mnstirile, ctitorii ale domnitorilor sau ale vreunui mare boier. Dou
familii au fcut deosebit de mult n acest domeniu: Ghica si Cantacuzino.
La nceputul secolului al XlX-lea, cel mai vechi spital din Bucuresti era Coltea, construit de marele
sptar Mihai Cantacuzino ntre 1701 si 1703. Spitalul ocupa un teren mare, chiar n centrul orasului, si
avea mai multe pavilioane cu cte 12 pn la 30 de paturi fiecare, n aceeasi incint, se mai aflau o
mnstire, trei paraclise, o scoal si locuintele medicilor si ale profesorilor. La intrarea principal se afla
acel turn monumental de paz, numit Turnul Coltei, despre care am mai vorbit si care fusese construit
cu ajutorul unor mesteri zidari din armata lui Carol XII al Suediei care asteptau s fie repatriati, n
vreme ce nvinsul de la Poltava se ncptna s astepte la Bender (Tighina) reluarea ofensivei
mpotriva lui Petru cel Mare.
Al doilea spital din Bucuresti, cel de la mnstirea Sfntul Pante-limon, fusese ridicat datorit initiativei
lui Grigore II Ghica n 1733 si terminat n timpul celei de-a doua domnii a acestuia, n 1750.
198
Avea 400 de hectare de pmnt chiar la marginea orasului, veniturile fiind folosite pentru ntretinerea
spitalului, a pavilioanelor si a scolilor lui; se afla acolo o scoal pentru surdo-muti si, ceva mai la o
parte, un pavilion pentru bolnavii contagiosi. Un hrisov din 1752 punea averea acestui spital sub
autoritatea unui triumvirat (epitropie) alctuit din mitropolit, marele vistiernic si marele logoft.
Molima de cium din 1795 artase c instalatiile de la Pantelimon nu puteau fi de ajuns, drept care
Alexandru Moruzi pusese s se ridice un spital anume pentru ciumati, mai departe, n satul Dudesti, cu
dou mari pavilioane separate si mprejmuite cu ziduri, ntretinerea avea s fie asigurat de trei dintre
cele mai mari mnstiri din tar: Cozia, Tismana si Cmpulung.
Dup ocupatia ruseasc din 1806-1812, este construit n oras nc un spital cu 70 de paturi, care va
cpta numele de Filantropia.
n 1830, o comisie desemnat de guvern va hotr contopirea epi-tropiilor celor trei mari spitale din
Bucuresti: acest nou organism va fi embrionul Eforiei* Spitalelor Civile, organizatie unic n felul ei n
ntreaga Europ de rsrit si care avea n proprietate mosii nsu-mnd sute de mii de hectare. Eforia va
administra sistemul spitalicesc al trii pn aproape de vremurile noastre.
S spunem, de asemenea, c tot n anii 1830 vduva ultimului Brncoveanu nfiintase la Bucuresti un
spital cu 150 de paturi, care si astzi mai poart numele familiei, si care, cu un venit anual, enorm
pentru epoca aceea, de 400 000 de lei, introducea pentru prima dat putin lux n asezmintele
spitalicesti: parchete lustruite, covoare, cearsafuri mai alese...
S mentionm, n sfirsit, nfiintarea la Bucuresti, n acel nceput de veac, a dou spitale specializate: o
maternitate, care avea o scoal de moase si un pavilion pentru nasterile anonime (nu se cerea numele
mamei, iar copilul era crescut ntr-un orfelinat), si un azil pentru alienati. Pn atunci, bolnavii mintali
erau trimisi n mnstiri; este lesne de nchipuit ce btaie de cap ddeau clugrilor acesti bieti bolnavi.
* De la un cuvnt din greaca modern, ephoreia, derivat de la un substantiv ephoros, observator, paznic,
administrator.
199
n provincie, existau spitale la Craiova, Slatina, Trgoviste si Buzu, n Moldova, n afar de lasi, mai
erau la Roman si Trgu-Ocna.
Problema cea mai important pentru spitale era cea a medicilor. Vreme de veacuri, nu existaser n
toat tara dect vreo ctiva medici, adusi cu mare cheltuial de domnitori, pentru ei nsisi si pentru cei
din preajma lor. Unii au rmas pe lng spitalele care existau atunci. Cei mai multi erau sasi din
Transilvania, dar fuseser si ctiva italieni, ba chiar si francezi (care slujeau uneori, ca cinstiti
corespondenti", ambasadorului Frantei la Constantinopol). Printre orientali, au fost greci care
studiaser n Italia, la Bologna, Sienna, Florenta, dar mai ales la Padova.
Se pare ns c, n secolul al XVIII-lea, nivelul studiilor medicale de la Universitatea din Padova
sczuse. Se obtinea titlul de doctor n medicin si filozofie", sau iatrofilozof', doar cu niste simple
notiuni teoretice de medicin. Ca s capete dreptul de a exercita, doctorul" trebuia s practice doi sau
trei ani medicina pe lng un medic practician. Cei mai multi studenti greci nu aveau rbdarea si, fr
ndoial, nici dorinta de a-si desvrsi n felul acesta nvttura medical. Se grbeau s gseasc, dup
pilda binecunoscut a lui Alexandru Mavrocordat Exaporitul, vreun post mai avantajos la Patriarhia de
la Constantinopol, ca profesor sau tlmaci, sau, n trile romne, ca dascli ai fiilor domnitorului sau ai
vreunui boier. Trebuie, de altfel, s spunem c se murea mai rar de cium ca profesor dect ca medic...
nainte de secolul al XlX-lea, nu a existat nici un medic romn. Negustorii cei bogati preferau s-si
vad fiii fcnd negot, de pe urma cruia se cstiga mult mai mult; ct despre fiii de boieri, acestora le
erau practic interzise cltoriile n Occident presupunnd c ar fi avut de gnd s fac aceast
meserie, ntlnim ns n secolul al XVIII-lea mai multi medici proveniti din acele familii de negustori
si de bancheri macedoromni al cror rol n aparitia capitalismului n Principate am mai avut prilejul
s-1 subliniem.
Cel mai cunoscut fusese, la nceputul secolului al XVIII-lea, un anume Dumitru Procopie, zis Pamperi
sau Pamberi, originar din Moscopoli, trimis de Nicolae Mavrocordat la nvttur la Padova,
200
n anii 1720, si care avea s devin medicul su particular. Fratele lui, Ion, era tot medic, la spitalul
Coltea. Pe la sfrsitul secolului, un alt macedoromn, Dumitru Nicolae Luca, poreclit Caracas, nume
turcesc ce i s-a dat din pricina sprncenelor lui negre si stufoase, se stabileste la Bucuresti. Fiul su
Constantin i va urma, n 1801, si, la nceputul secolului al XlX-lea, va fi unul din medicii oficiali ai
capitalei, mpreun cu doctorul Constantin Darvari, alt macedoromn, a crui familie avea o banc Ia
Viena si care studiase n Germania, la Halle.
Primii moldovalahi" care se ntorc din Apus cu diplom de doctor n medicin snt, pe la 1800, mai
nti un Stefan Manega, zis Epis-copescu; ncepuse prin a nvta meseria de farmacist la locul de
munc", la Craiova, dup aceea studiase medicina la Viena. Apoi,-loan Serafim, care sustinuse, la Paris,
la 27 iulie 1815 (la cinci spt-mni dup Waterloo!), o tez intitulat Disertatie despre febrele bi-lioase
n general, considerate n starea lor simpl n care se nftiseaz n mod obisnuit... Nu se cunoaste
originea lui Episcopescu; stim, n schimb, c Serafim era fiul unui negustor armean!
Chiar cnd se va putea cltori lesne n Occident, boierii moldovalahi nu se grbesc s fac din feciorii
lor oameni de meserie". S ne mirm de acest lucru? n Franta, de pild, va trebui asteptat secolul al
XX-lea pentru ca familiile aristocratice s catadicseasc s nu mai cread c vlstarele lor se abat de la
ndatoririle rangului dac se apuc de studii medicale. Este adevrat c, n 1800, partea stiintific a
profesiunii de medic nu constituie, deocamdat, aspectul dominant n imaginea pe care lumea si-o face
despre doctor (doftor", cum se spunea). La urma urmei, ce este practicianul care vine pe la casele
bolnavilor cu o geant mic n mn si, din cnd n cnd, face cte un clistir? Din pricina aceasta,
mult vreme, statutul medicului nu este prea limpede. Medicul este cutat si respectat, ns rareori un
boier i da fata de nevast.
Totusi, pe vremea fanariotilor, fuseser cteva exceptii, explicabile ns prin originea familiei: astfel
Anton Calliarchi, care studiase medicina la Padova, ajunsese, la mijlocul secolului al XVIII-lea, s fac
parte din marea boierime", ridicndu-se pn la rangul de mare ban al Craiovei, ns el era fiul unui alt
medic de seam, un grec din Chios, care ajunsese primul medic al lui Brncoveanu; el
201
nsusi se cstorise cu o Floreasc, iar fiii lui aveau s preia si s duc mai departe numele acestei
familii vestite. Mai fusese si un Chrisoscoleos (romnizat Hrisoscoleu), ns acesta era rud cu
domnitorii Mavrocordati si, ndat ce ajunsese n boierie", s-a grbit s prseasc practica medical,
cci i se va fi prut mai rentabil meseria" de boier ceea ce va face ca, n 1716, s fie ucis de hoti,
care-1 vor prda de tot aurul pe care-1 avea. Tot pe vremea aceea, mai fusese un doctor, Dumitru
Notar, care se nsurase cu o Grdis-teanc (iar fratele lui cu o Dudeasc), ns ei erau nepotii a doi
ilustri Patriarhi din Orient, despre care s-a stabilit c se trgeau dintr-o fiic a mpratului loan VI
Cantacuzino.
n vremea de care ne ocupm, doar doi doctori, Darvari si Filitti, au izbutit s ptrund n cercul restrns
al familiilor romnesti de vit veche. Toti ceilalti medici au rmas, se pare, ntr-o conditie social mai
modest, chiar si atunci cnd capt cte un titlu nensemnat de boier.
Iat de ce, cnd, n 1839, primul fiu de mari boieri, Nicolae Kretzu-lescu, se ntoarce n tar cu un
doctorat n medicin de la Paris unde urmase studiile alturi de un alt student medicinist care avea so apuce pe ahe ci, Gustave Flaubert , n societatea" bucures-tean se produce o mic revolutie,
aproape un scandal, ns gheata fusese spart; de acum ncolo, studiile medicale aveau s atrag tineri
din toate pturile sociale: peste dou generatii, creatorul Institutului Pasteur din Bucuresti va fi un
Cantacuzino. Kretzulescu, dup ce va fi tradus n romneste Tratatul de anatomie al lui Cruveilhier,
avea totusi s prseasc medicina, pentru a se lansa n politic (va fi de trei ori prim-ministru, n anii
1860).
Chirurgii vor fi, ctva vreme nc, socotiti drept practicieni de m-na a doua. Epoca brbierilor-chirurgi
nu era, ce-i drept, prea departe.
La sfrsitul secolului al XVIII-lea si nceputul secolului al XlX-lea, snt destul de multi chirurgi,
probabil ca urmare a ocupatiei austriece din 1789-1791. De altfel, aproape toti snt nemti". Este
semnalat totusi si un francez, care se afl la Bucuresti n timpul epidemiei de cium din 1828: Constant
Alphonse Marsilie, nscut la Guerrieux, n tinutul Somme, n 1800; va avea ns, n cteva rnduri,
necazuri cu comisia medical de control", ntruct niciodat n-a putut arta diploma de doctor n
medicin. Ceea ce nu-1 va mpiedica s practice medicina pn n 1853 si s adune o avere destul de
frumusic.
202
Dar, ca si n Occident, chirurgia si capt, n prima jumtate a secolului, titlurile de noblete, iar
progresele snt att de mari, nct cea dinti operatie sub anestezie are loc, la Iasi, doar dup trei luni de
la operatia lui Morton la Boston, din octombrie 1846.
Mijloacele de care dispunea acest corp medical, destul de mic n orase, iar la sate inexistent, erau, n
caz de epidemie, de o tragic insuficient. Cea mai ucigtoare si, se pare, cea mai frecvent dintre
bolile molipsitoare era ciuma, care, periodic, se abtea asupra Principatelor, venind pe drumul de la
Constantinopol. Cnd izbucnea n capital, gurile rele spuneau c doctorii fugeau, asa cum fceau si cei
mai multi boieri si oameni cu stare, lsndu-i pe ciumati doar n grija cioclilor. Avem totusi o mrturie
care arat c, n timpul molimei celei mari din 1828 douzeci si unu din cei douzeci si sase de medici
din Bucuresti au murit de cium. Asadar, nu dezertau cu totii, sau n-o fceau ntotdeauna.
De altfel stiinta medical, pe vremea aceea, nu putea mare lucru mpotriva unor flageluri ca acesta, iar
msurile profilactice erau mai mult de resortul autorittilor. Cu timpul, ele vor fi tot mai severe si
relativ eficace: nchiderea orasului, izolarea bolnavilor, fumigatii, ngroparea mortilor sub straturi de
var nestins si arderea hainelor etc. Cu toate acestea, molima era de temut si lumea se temea, ntr-adevr, foarte tare.
O alt boal, mai putin spectaculoas, dar endemic, ca n toat Europa, era vrsatul de vnt. Avem nc
o dat prilejul s ne mirm de iuteala cu care o descoperire medical occidental este aplicat n
Principate: vaccinarea este introdus n Muntenia n 1800, la numai doi ani de la publicarea descoperirii
lui Jenner. Trebuie s se stie ns c vaccinarea mai putin perfectionat dect cea a lui Jenner era
de mult cunoscut n Orient: diplomati occidentali n functie la Constantinopol vorbesc despre acest
lucru n corespondenta sau n memoriile lor. n orice caz, unul din medicii lui Constantin Brnco-veanu,
lacob Polaryno, originar din Cephalonia, publicase la Venetia, n 1715, un tratat despre vaccinare (care,
binenteles, nu avea nc acest nume) cu titlul: Nova et tuta variolas excitandiper trans-plantationem
methodus (Metod nou si sigur de a provoca vrsatul prin transferare).
n 1815, vaccinul devine obligatoriu n Muntenia: un ordin al Divanului i d n grij doctorului Darvari
s altoiasc copiii de vrsat". Totusi, fiindc lipseste personalul sanitar, mai ales la sate,
203
douzeci de ani mai trziu, pentru a generaliza vaccinarea, se va recurge la o solutie original: este
ncredintat preotilor; nici un seminarist nu putea fi hirotonisit dac nu nvta mai nti cum s
vaccineze.
Ca medici specialisti, primii oftalmologi apar pe la sfrsitul secolului al XVIII-lea (putem cita cazul
doctorului Tullia, tot un macedoromn, care studiase la Florenta si care fusese chemat n tar de
Alexandru Mavrocordat). Dentistii, nemti cu totii, nu snt semnalati dect ncepnd cu 1832; nainte, era
o treab de brbier... dac nu cumva de potcovar tigan.
Cei dinti spiteri mentionati de documente n Bucuresti snt, n 1625, un anume Karaian, probabil grec
sau macedoromn (s ne amintim c familia lui Herbert von Karajan este de ndeprtat obr-sie
balcanic) si, n 1637, un Giorgio, italian pesemne.
Despre munca farmacistilor la nceputul secolului al XlX-lea avem o mrturie de mare pret, cea a
chimistului francez Pierre Bechamp care, n tinerete, petrecuse unsprezece ani n Muntenia, din 1824
pn n 1835, pe lng un unchi de-al su. si fcuse studiile secundare la Colegiul Simtul Sava si, nc
foarte tnr fiind, ncepuse meseria de chimist ca preparator la un farmacist neamt din Bucuresti, Herr
Muszel. Farmacistul nu-si petrecea tot timpul n prvlie sau n laborator pregtind retetele date de
medici. O bun parte din timp si-o petrecea la domiciliul clientilor, facnd pansamente ori mici
interventii chirurgicale sau chiar splaturi. La oamenii de rnd, si trimitea asistentul, ns la cei mari si
ddea osteneala de a se duce el nsusi. Bechamp si amintea c-1 vzuse de mai multe ori pe Muszel
gtindu-se si mbrcndu-se cu fracul ca s se duc la Grigore Vod Ghica s-i fac o clism Mriei
sale.
Se ntelege de la sine c preparatele farmacistului nu erau pentru toate pungile, asa c un intens trafic
de tot felul de leacuri se fcea pe la bcani si pe la dughengiii cei mrunti din piat, sau chiar prin
mijlocirea negustorilor ambulanti. Drept care, n 1835, Comisia medical l convocase pe starostele
bcanilor din Bucuresti, mpreun cu vreo ctiva colegi, ca s stabileasc de comun acord lista
produselor socotite primejdioase si interzise la vnzare sau la folosirea n alimentatie, cum ar fi
opiumul, arsenicul, stricnina, cantarida etc.;
204
ceea ce nu va mpiedica vnzarea pe sub mn a medicamentelor miraculoase pregtite de tot soiul de
sarlatani.
De altminteri, chiar si la oras, lumea nu se codea s se duc la vraci, ba chiar si la vrjitor sau la babe,
care, cu unsorile si descn-tecele lor, te puneau pe picioare sau te trimiteau pe lumea cealalt. Unele
descntece datau din Antichitate, de pild unul descoperit de filologul Candrea-Hecht, aidoma unuia pe
latineste.
Totusi, din cnd n cnd, autorittile i pedepseau sever pe vracii care ddeau prea des gres.
S nu fim ns din cale afar de sceptici. In trile noastre, ca si prin alte prti, exista o adevrat
farmacopee traditional, pe baz de rdcini, de ierburi, de flori, de seminte, se fceau fierturi si alifii, a
cror eficacitate, n anumite cazuri, nu putea fi tgduit. La tar, aceast farmacopee era aproape
singura cunoscut.
Cu toate acestea, n caz de epidemie, crmuirea trimitea uneori medici anchetatori n judete. Dup o
astfel de anchet, Divanul adreseaz, la 28 aprilie 1808, prefectilor din Teleorman instructiuni ca s le
comunice msurile profilactice pe care, n urma vizitei doctorului Panaiot Nicolaide, o comisie de cinci
medici le-a recomandat pentru a curma epidemia de scorbut, cu instructiuni precise de a aplica ntocmai
amintitele msuri. Temndu-se ns, de bun seam, ca nu cumva locuitorii s n-aib ncredere n
eficacitatea acestor recomandri, si, pe de alt parte, s le intre n cap c trecerea de care se bucurau
popii lor pe lng Atotputernicul n-ar fi de ajuns, Divanul se grbeste s adauge: Pentru care iat se
trimite de aici si un Arhiereu mpreun cu un cliric, si cu moastele sfntului Mihail al Sinadei, ca s se
nconjoare prin toate satele judetului unde ptimesc locuitorii; s se fac sfestanii, litanii si rugciuni
ctre milostivul Dumnezeu, pentru contenirea acestii cumplite boale, si pentru mntuirea celor
bolnavi"74.
Existau ns retete de familie, transmise din generatie n generatie, ceva mai savante totusi dect
leacurile bbesti. S-a dovedit c unele din aceste retete veneau de la Bizant, n toate familiile nstrite
si, binenteles, n mnstiri, exista ntotdeauna o cutie cu medicamente, uneori frumos lucrat, n care
erau pstrate cu mare grij retetele, precum si tot felul de ceaiuri, licori, prafuri, unsori si alte leacuri.
Oamenii aveau grij de curtenia trupului lor. Dac muritorii de rnd se duceau vara s se spele la ru
(chiar si femeile, dup cum
205
mrturisesc schitele unor pictori strini), unele case boieresti, raporteaz Recordon, aveau instalatii de
baie de aburi. Si, mai nti de toate, la Bucuresti, pentru elit, erau trei sau patru bi turcesti a cror
calitate este ludat de toti strinii. Cltorul britanic L.-Ed. Alexander, care viziteaz Bucurestii n
1825, va spune despre cel mai important dintre aceste asezminte, cel de la Curtea Veche", c elte mai
ceva dect cele cunoscute de el la Paris. Doisprezece ani mai trziu, printul Demidov, care strbate
principatele nsotit de pictorul Raffet de la care, din fericire, s-au pstrat albume ntregi cu schite
l va sftui pe cltorul obosit, ajuns n Bucuresti, s fac cel dinti drum la minunatele bi turcesti
aflate n apropierea Dmbovitei.
ns, chiar de prin 1825, ncep s se deschid bi europenesti", care, n anii 1830, se nmultesc, n
1833, un regulament oficial oblig toate spitalele s aib bi cu aburi.
Grija pentru curtenia corpului pare destul de rspndita. Nu acelasi lucru s-ar putea spune despre
curtenia oraselor. Am vzut c, la Bucuresti, strinii se plng cu totii de praf, de noroi, de miasmele ce
se ridic uneori din gunoaiele ce zac sub poduri", sau de pe malurile Dmbovitei unde, zilnic, erau
aruncate murdriile orasului. Mai ru dect att, de-a lungul acestor maluri, se instalaser abatoarele si,
mai ncolo, tbcarii, de la care duhorile cele grele se rspn-deau n toate mahalalele dimprejur. Fat
de plngerile repetate ale locuitorilor din vecintate, autorittile luau din cnd n cnd msuri pentru a
alunga ct mai departe aceste meserii stnjenitoare dar folositoare si de pe urma crora triau att de
multi cetteni. Apoi, mai erau si revrsrile sezoniere ale Dmbovitei. Revrsrile acestea erau agravate
de existenta unui mare numr de mori de ap cu ecluzele lor; periodic, se hotra s fie desfiintate, ns,
chiar si la mijlocul secolului, ele tot acolo se aflau; digurile de lemn, ridicate din loc n loc, nu
mpiedicau apa, n momente de mare crestere, s nece cartiere ntregi de pe malul rului. De altfel, o
mare parte a orasului era construit pe teren mlstinos.
Ca s prentmpine aceste neajunsuri, un comitet de boieri i propune domnitorului Caragea, la 27 iulie
1815, s construiasc o drag mecanic pentru albia Dmbovitei, asa cum se vzuse la Constanti-nopol
(nu stim dac raportul acesta a avut vreo urmare)75.
206
De unde vine ns apa potabil? Ei bine, din aceeasi Dmbovita, unde crutasii se duc s-o ia n fiecare
dimineat cu niste butoaie mari pe roate, sacalele. Merg s-o ia din vad, n amonte de oras, apoi o vnd
cu ulciorul, cu gleata, n oras, exist vreo duzin de fntni publice, ns nu ajung s acopere nevoile
celor din cartier. Domnitorul Nicolae Mavrogheni (cel al crui alai fusese admirat, la Constantino-pol,
de Lady Craven, si care, cu tot devotamentul lui fat de turci, va fi decapitat n 1790) pusese s se
construiasc, n 1786, un mare apeduct, din olane, care aducea la Bucuresti apa dintr-un izvor, aflat
departe de oras, Ia o distant de cinci ore si jumtate de mers", ns, din pricina rzboaielor si a
instabilittii aproape permanente care a urmat, apeductul se stricase. Cnd si cnd, apar planuri
ambitioase de mbunttire a sistemului de aprovizionare cu ap a capitalei (n 1842, de pild, exist un
prim proiect al unui inginer romn cu studii n Occident, Alexandru Popovici), dar abia n 1845, sub
domnia lui Bibescu Vod, va ncepe, condus de inginerul francez J.-B. Marsillon, construirea primei
statii de filtrare a apei la Bucuresti. Inaugurarea are loc la 21 septembrie 1847.
n ce priveste strngerea gunoaielor, se pare c cea mai mare parte era lsat pe seama ...haitelor de cini
vagabonzi, care strbteau orasul, si care, de altfel, erau multi si la tar. Strinii o constat uneori cu
spaim. Langeron scria: Cinii moldovenilor si ai valahilor, de soiul celor ciobnesti din Franta si
Brabant, snt cei mai primej-diosi si cei mai ri din Europa. Fiecare tran are cte trei-patru. Snt
adevrati cerberi care nu las pe nimeni s se apropie de casa stp-nului. Cine cltoreste n cele dou
provincii, atunci cnd se apropie de un sat, ar face bine s nu se dea jos din trsur si nici de pe cal;
altfel, poate s fie mncat de animalele acestea fioroase, pe care nimic nu le sperie si nu le face s dea
napoi." Dup prerea lui Stanislas Bellanger, care scrie peste cteva zeci de ani, nici la oras nu erai mai
n sigurant: Cinii, lsati de mult vreme slobozi, au umplut tara si o distrug. Orasele mari, Bucuresti
n primul rnd, au fost npdite de ei. Pe vremea cnd m aflam eu acolo, se plimbau fr team pe
strzi si, flmnzi cum erau, se repezeau la trectori. O situatie statistic d numrul de 30 000 [...].
Edilii au izbutit, pn la urm, s fac ceva [...]. Tiganii, trgnd ndejdea s cstige ceva parale, dau
politiei o mn de ajutor, n fiecare dimineat, de la cinci pn la prnz, se duc pe strzi, prin mahalale,
pe la rspntii, alergnd dup toti crinii pe care-i gsesc fr botnit: i nghesuie pe la colturile caselor,
207
i nfig ntr-o tepus fixat de o prjin, i pun, ca pe niste trofee, ntr-o crut care vine n urma lor, si
se duc s-i jupoaie la marginea orasului, ca s foloseasc, dac se poate, pielea animalului."
S nu prsim orasul nainte de a fi spus ceva despre educatie, cci partea cea mai nsemnat a
clugri sau popi romni pentru limba trii si pentru educatia religioas: didascaloi greci pentru greaca
veche si pentru cea modern; n sfrsit, din ce n ce mai des, de la sfrsitul secolului al XVIII-lea,
preceptori francezi, sau, uneori, nemti. Acestia din urm veneau de la Viena sau din Transilvania,
pentru Muntenia, si, cel mai adesea, din Bucovina, pentru Moldova. Lejeune, care 1-a tradus pe Raicevich, ne confirm acest lucru, n 1822: Educatia bietilor este ncredintat, acum, n casele mari, unor
profesori francezi sau germani, iar cea a domnisoarelor unor nvttoare, aduse anume de la
209*
in
Viena sau Frankfurt, si care snt pltite destul de bine; dasclul grec nu mai pred dect religia si limba
greac literar."
Francezii, pe care, la nceput, i ntlnim doar n preajma domnitorilor uneori ca secretari ai acestora
si, totodat, preceptori ai copiilor , devin dintr-o dat mai numerosi n timpul Revolutiei si dup
aceasta, o dat cu valurile succesive de emigrri: regalisti, iacobini, bonapartisti... L-am ntlnit pn
acum pe marsiliezul Fran-tois-Thomas Linchou, ai crui urmasi s-au pretins descendenti din contii de
Linche de la Marsilia79. Amestecndu-se n politic, Fran-cois-Thomas va fi decapitat la
Constantinopol, n 1760, n prezenta sultanului si n pofida demersurilor neobosite ale ambasadorului
Frantei; ns fratele lui, Jean-Baptiste, va prinde rdcini n aceast tar, si fiul su, Philippe, ajuns
mare vistiernic, avea s fie unul din marii capitalisti ai trii la nceputul secolului al XlX-lea. L-am avut
si pe Jean-Louis Carra, secretar al lui Grigore III Ghica; certndu-se cu acesta, Moldova s-a ales cu un
pamflet destul de rutcios; viitor conventional si regicid, va pieri pe esafod, la 31 octombrie 1793, o
dat cu girondinii, la dou sptmni dup ce votase moartea Ma-riei-Antoaneta.
Alte personaje pitoresti: un aventurier, emigrantul Gaspari-Luce, asa-zis conte de Belleval, care, sub
domnia lui Constantin Ipsilanti, n timpul rzboiului ruso-turc din 1806-1812, si zice Secretar al
Afacerilor Strine ale Moldovei si Trii Romnesti"; tot cam pe acea vreme, ca preceptor al copiilor lui
Ipsilanti, un fost sef de stat-major al armatei emigratilor francezi la Koblenz, marchizul de Beaupoil de
Sainte-Aulaire, care a lsat o frumoas amintire. De partea cealalt, un anume Fleury, care-si zice
regicid", dar care este probabil un mitoman, deoarece istoricii nu gsesc printre membrii Conventiei
dect un Honore Fleury, deputat de Cotes du Nord, un moderat care a votat mpotriva mortii regelui,
mai apoi, n epoca napoleonian, deputat n Consiliul celor Cinci Sute si care, n 1815, a trecut de
partea Bourbonilor, dar n a crui biografie nu este nici urm de vreo sedere n Moldo-Valahia. n ciuda
acestui iacobinism ostentativ, Fleury, care este un om plcut si foarte nvtat, este bine primit de boierii
moldoveni; la Iasi, locuieste Ia marele logoft Nicolae Rosetti-Rosnovanu si d lectii, n oras, unui
mare numr de tineri80.
n arhivele Rosetti-Rosnovanu, aflate la Academia Romn, se gsesc date foarte interesante privitoare
la conditiile create acestor
210
perceptori: n 1818, un oarecare M. Paris cerea, ca s vin n Moldova ca preceptor al fratelui
logoftului, 416 ducati olandezi pe trimestru, l 000 de franci pentru cheltuielile de drum, n afar de
cinstea de a fi primit la masa dumneavoastr", locuint si ntretinere, n sfrsit, 80 de ducati olandezi
pentru cheltuielile de ntoarcere. Se angaja s stea la Iasi cinci ani81.
Iat alti ctiva monarhisti: Dopagne, pe lng fiii logoftului Scarlat Sturdza; pe lng copiii lui Scarlat
Callimachi, Lejeune, care avea s fie traductorul lui Raicevich. De altfel, nu snt toti francezi: de
pild, pe lng fiul domnitorului Scarlat Callimachi, era baronul Kreuchely-Schwertberg, prusac, fost
ofiter englez, preceptor de francez, pictor amator, si care, mai trziu, avea s fie consul al Prusiei la
Bucuresti!
Apoi, vor veni oameni ceva mai profesionisti: abatele Lhomme, n casa tatlui viitorului domnitor
Mihai Sturdza; Felix Colson, la familia Vcrescu, apoi, Cuenim, care deschide la Iasi, n 1812, un
pensionat n care avea s fie format o ntreag generatie de tineri moldoveni, cea care va determina
schimbarea moravurilor, a mentalittilor si a institutiilor adic cea mai profund transformare pe
care a trit-o tara n toat istoria ei. Acelasi lucru l va face, ntr-un mod si mai revolutionar, Jean
Vaillant, n Muntenia. Ion Ghica si aminteste: Pe la 1830, Vaillant deschisese scoal lng Stavropoleos, si toti feciorii de boieri Filipesti, Grdisteni, Blceni, Ghici, Rosetti, Budisteni, Golesti
prseau dasclii greci si alergau la scoala frantuzeasc"82. Nu se va vorbi niciodat ndeajuns despre
influent enorm, hotrtoare pe care au avut-o acesti ctiva profesori francezi asupra pregtirii noii
Romnii.
nainte ns ca aceast influent francez s devin predominant de fapt, aproape exclusiv ,
vreme de generatii dominatia grecilor asupra nvtmntului superior din Muntenia si Moldova fusese
deplin.
Influenta culturii grecesti precedase cu mult instaurarea regimului fanariot. Chiar din a doua treime a
secolului al XVII-lea, Vasile Lupu, n Moldova, Matei Basarab, Serban Gantacuzino si Constantin
Brncoveanu, n Tara Romneasc, ncurajaser, cu totii, instalarea n tar a unor nalti prelati si eruditi
greci, deschiderea de scoli grecesti, tiprirea de crti grecesti (astzi, se stie c din tiparnitele celor
dou Principate, n secolul al XVII-lea, au iesit mai multe
211
lucrri grecesti dect romnesti 92, fat de 53 , n vreme ce, n secolul al XVIII-lea, adic tocmai
n epoca fanariot, situatia se inverseaz: 231 de crti publicate n romneste, fat de 37 n greceste83.
Acest interes pentru studierea limbii grecesti fcea parte dintr-o renastere a elenismului n toat lumea
greac si tinea de o serie de factori religiosi, politici si chiar economici: eforturile bisericii ortodoxe de
a contracara propaganda catolic si protestant, care se intensificase, venind prin Polonia si
Transilvania; constiinta domnitorilor romni de a fi devenit, dup cderea Bizantului, aprtorii firesti
ai ortodoxismului (se spune c Serban Cantacuzino visa o coalitie crestin care 1-ar fi readus la
Constantinopol pe tronul strmosilor si); n sfirsit, o dat cu ptrunderea grecilor n toate mecanismele
economice si administrative ale imperiului otoman, limba greac devenise lingua franca a sud-estului
european, indispensabil mai ales celor ce voiau s fac negustorie pe scar mare.
Serban Cantacuzino a fost primul care a ntemeiat, la Bucuresti, n anii 1680, o Academie domneasc"
de limb greac; foarte curnd, ea avea s atrag studenti din tot Rsritul ortodox. Antioh Cantemir
(fratele mai mare al lui Dimitrie) deschide, la rndul su, o Academie domneasc" la Iasi, n 1707. n
ambele cazuri, inspiratorul programelor va fi patriarhul Ierusalimului, Chrisante Notar care nu numai
c era un mare erudit n materie religioas si n cultura clasic, dar era si un bun cunosctor al
Occidentului (cltorise n Europa" si fusese, la Paris, oaspetele lui Jean-Dominique Cassini, primul
din ilustra dinastie de astronomi si geografi). Fapt remarcabil: nvtmntul este aproape n ntregime
laic. In 1776, sub Alexandru Ipsilanti, erau nou profesori: doi de gramatic, doi de matematic (acestia
predau aritmetica^ geometria, astronomia dar si istoria), unul de fizic (preda si greaca), trei pentru
latin, italian si francez, n sfrsit unul singur pentru teologie. Cele mai multe cursuri erau predate n
greceste, ns s-au vzut cazuri cnd profesorii care studiaser n Occident predau, chiar si stiintele, n
latin, francez sau italian.
La Bucuresti, scoala numr n acea vreme 75 de bursieri si un numr oarecare de auditori liberi, ns,
n 1812, stim c erau 400 de elevi cu totul si 12 profesori. Lucrri recente arat c majoritatea acestor
elevi nu erau fii de mari boieri. Se pare chiar c acestia ar
212
fi fost nemultumiti de academii", si unii dintre ei chiar o si spun: un memoriu, fcut de un grup de
boieri din Muntenia, deplnge, n 1746, faptul c boierii nu-si mai trimit copiii s nvete si s se bucure
de nvttura greceasc [...], nct ajung s fie mai nestiutori dect cei din clasele mici". Btndu-le n
strun, unii domnitori (Grigore Ghica n 1775, Alexandru Mavrocordat n 1785) amenint c nu-si vor
mai alege slujitorii dintre fiii de mari boieri, ci din toate strile, dup ct vor fi de nvtati". Bursierii
(fii de boieri mai putin nstriti, de mazili sau de negustori si meseriasi si care veneau adesea din
cele mai ndeprtate tinuturi ale imperiului otoman) erau primiti prin concurs, toat ntretinerea fiind
asigurat din banii Academiei. Desi profesorii erau pltiti relativ prost (cunoastem cifrele fixate n
Moldova de Grigore III Ghica, n 1766: l 500 de lei pe an pentru director, 600 de lei pentru ajutorul
su), marea problem este totusi cea a finantrii acestor scoli. La nceput, Constantin Brncoveanu
depusese la o banc din Venetia 30 000 de taleri, ale cror dobnzi aveau s subventioneze Academia
din Bucuresti. Nu stim ce s-a ntmplat cu acesti bani, deoarece, peste trei sferturi de veac, sub
Alexandru Ipsilanti, bugetul scolii nu pomeneste de ei; bugetul acesta, de 15 250 de lei, provine din
cotizatiile mnstirilor nchinate" (4 000 de lei), de la celelalte mnstiri (6 000 de lei), contributiile
preotilor (5 250 de lei), care, n schimb, snt scutiti de unele impozite. In Moldova, sub Grigore III
Ghica, marii boieri si negustorii snt obligati s asigure subsidiile necesare ntretinerii Academiei. Cunoscnd tot felul de peripetii si de avataruri, Academiile vor functiona pn la sfrsitul epocii fanariote.
La 10 decembrie 1817, Cara-gea aprob un regulament avea s fie ultimul , ntocmit de o comisie
de opt boieri mari si doi episcopi, prezidat de mitropolit: ne surprinde prin modernitatea lui n privinta
regulilor de recrutare a profesorilor si a supraveghetorilor, privind disciplina elevilor si a auditorilor,
organizarea examenelor.
Scoala ncepea la vrsta de sapte ani si cuprindea cinci cicluri de cte trei ani, acoperind asadar studiile
pe care astzi le numim primare, secundare si universitare, n primul ciclu, se nvtau gramatica
greceasc si elemente de latin; n al doilea, era aprofundat studiul celor dou limbi si se ncepea
comentariul autorilor clasici; n al treilea, se studiau Retorica, Poetica si Etica lui Aristotel si se ncepea
studierea limbilor francez si italian; al patrulea era consacrat
213
aritmeticii, geometriei, istoriei si geografiei: n sfrsit, al cincilea, astronomiei si filozofiei (aceasta
avnd uneori ca tem comentarea unor filozofi moderni; de pild, manualul de logic folosit n cele
dou Academii era Logica" lui Eugen Voulgaris, publicat n greceste, la Leipzig, n 1766, care-i cita pe
Leibniz, Newton si Chris-tian Wolff; acelasi Voulgaris l tradusese pe Locke n greceste, n sfrsit, n
ultimul ciclu, au fost, ntmpltor, cursuri de chimie si chiar de medicin, n 1816, Caragea nfiinteaz o
catedr de Drept, ncredintat unui romn, Nestor, dar elevii n-au artat interes pentru ea; va fi
desfiintat, iar dreptul va fi din nou laolalt cu latina.
Departe, dup cum vedem, de a practica un nvtmnt sclerozat si retrograd, asa cum, cam pripit, s-a
crezut mult vreme, Academiile se mentin la un nivel universitar mai mult dect onorabil. Toate
manualele dup care snt predate stiintele snt traduse dup lucrri occidentale renumite: matematicile
se nvat dup lucrrile germanului Wolff sau ale francezului Bezout, este tradus manualul de planimetrie al inginerului regal" britanic George Ogray, aprut n 1798. Profesorii snt adesea ei nsisi
mari nvtati, ca Lambro Fotiadi, si, cu totii, au studiat n Apus, ca Dumitru Darvari, la Viena, sau cretanul Constantin Vardalah, doctor n stiinte fizico-matematice si n medicin din universitti italiene.
Un alt matematician, fizician si astronom, Veniamin din Lesbos, si petrece zece ani, din 1790 pn n
1800, n Italia, Franta si Anglia. Chiar si n afara corpului profesoral, unii oameni cultivati snt nruriti
de ideile filozofilor" francezi si stiu ncotro se ndreapt pedagogia: un raport despre nvtmnt,
ntocmit ntre 1792 si 1795 de ctre mitropolitul Moldovei mpreun cu trei boieri, pomeneste de tezele
lui Jean-Jacques Rousseau si Pestalozzi si l citeaz pe Montesquieu.
De unde atunci lipsa de interes, de entuziasm a romnilor fat de nvtmntul din epoca fanariot?
Motivul nu trebuie cutat n materiile predate, ci, de bun seam, n faptul c era perceput ca un
nvtmnt strin, sau, n termeni hegelieni, ca un instrument de alienare". Lipsea, asadar, tragerea de
inim, ndat ce nvtmntul grecesc va fi fost nlocuit cu o scoal romneasc, sau chiar cu o scoal
francez, amndou slujind emanciparea national si marile idei de libertate si de egalitate, lumea s-a
trezit dintr-o dat, s-a luminat. Vedem, asadar, c ceea ce numim cultur" nu este doar o acumulare
rece, neutr a unor cunostinte, ci si o dorint, o sete de
214
nvttur, entuziasmul fat de un ideal socotit, deodat, ca un element esential al propriei personalitti.
Iat de ce, n 1818, cnd, la struintele boierilor, Caragea se n-voieste s deschid la Bucuresti o scoal
romneasc, la cursurile tnrului profesor transilvnean Gheorghe Lazr lumea se mbulzeste s-1
asculte. Elevii prsesc scoala greceasc sau urmeaz ambele scoli. Cu Gheorghe Lazr, scoala
romneasc avusese, ce-i drept, noroc, deoarece profesorul este plin de flacr si nutreste o dragoste
aproape mistic pentru limba si istoria neamului, iar entuziasmul su este comunicativ84.
Apostolatul lui va fi de scurt durat, ns nvtmntul introdus de el va fi reluat de fosti elevi ai
Academiilor domnesti, impresionati de credinta acestui naintas: smnta aruncat, ntocmai ca n
parabola din Evanghelie, avea s rodeasc nsutit.
La Iasi, nvtmntul superior n limba romn ncepuse cu ctiva ani mai devreme dect la Bucuresti,
dar era vorba de un nvtmnt specializat: moldoveanul Gheorghe Asachi, spirit enciclopedic, care
petrecuse mult vreme n Italia, deschisese la Iasi, n 1814, o scoal de ingineri topografi85.
Academiile domnesti snt nchise dup evenimentele legate de Eterie, ntruct Poarta socoteste c
scolile acestea snt focare de nationalism" grecesc.
n momentul cnd Gheorghe Lazr era mputernicit s nceap nvtmntul n limba romn, s-a adunat
un mare sfat, n frunte cu nsusi domnitorul Ion Gheorghe Caragea, cu directorul Academiei, cu
profesorii si boierii din comisia pentru nvtmnt. Tema de dezbatere: poate fi predat filozofia n
romneste? La toate argumentele aduse cu disperare de Lazr, opozantul lui grec, zmbind dispretuitor,
rspundea netulburat: Cu neputint... Cu neputint...
Caragea i-a dat dreptate: nu era cu putint ca filozofia s fie predat n romneste.
CAPITOLUL AL SASELEA
Tranii
Felurite preri despre starea jalnic a tranilor. Cei de la cmpie si cei din tinuturile de sus: mosneni" si
rzesi".
Transhumanta; pdurea: codru-i frate cu romnul.
Satul si familia: habitatul, portul, hrana; datini si obiceiuri.
Tranca: tnra gazd a lui d'Hauterive.
Riturile de cstorie. Preri despre caracterul tranului.
Regimul funciar: tranii proprietari de pmnt si tranii dijmasi,
la fel de asupriti de fisc; cnd se sprgea" satul.
Rezistenta mai mult sau mai putin pasiv;
moartea unui ciocoi.
La nceputul veacului al XlX-lea, cltorul ce ajungea n cmpia romneasc avea n fata lui un fel de
pustiu, ntinderi nesfirsite de ses de-ai fi zis c snt nelocuite: nici o clopotnit, nici un sat pe multe
leghe mprejur. Unde s-or fi ascuns oamenii de cumva vor fi existnd se ntreba el. Existau, dar
am mai spus-o se ascundeau, se fereau de drumul mare si, acolo unde se adunau, triau, cel mai
adesea, n bordeie ngropate pe trei sferturi n pmnt. Satele de cmpie scrie consulul Raicevich
snt locuite de oameni srmani; le ntelegi srcia si te cuprinde jalea. Casele, mai curnd niste vizuine,
snt spate n pmht si se numesc bordeie. De departe, nu se zreste dect fumul ce iese din hornuri, iar,
de aproape, se vede acoperisul, ca un dmb mic pe pmnt; este fcut din prjini de lemn acoperite cu
pmnt, nct, pe deasupra, creste iarb; locuitorii ocolesc drumul mare si caut s umble prin santuri
sau prin locurile mai joase, ca s nu fie zriti de cltori, ferindu-se astfel de jafuri si de alte necazuri;
iat n ce hal ajung oamenii sub asuprire si tiranie!"... La 4 august 1817, consulul Frantei, Formond, i
scrie ducelui de Ri-chelieu: Nu s-a vzut ceva mai trist dect viata acestui popor valah, prad tuturor
umilintelor sclaviei, ajuns s fie bucuros cnd nu mai are nimic de dat, asteptndu-si mntuirea doar de
la nemsurata lui srcie."
Peste vreo douzeci de ani, acelasi spectacol jalnic i se nftiseaz lui Saint-Marc Girardin (el strbate
Brganul Brilei", o step imens, care, pn n 1829, alctuise teritoriul, aproape pustiu, al raialei"
turcesti Brila)... Cnd spun cmpii, s nu v nchipuiti cm-pii de opt sau zece leghe; v rog s v
nchipuiti niste cmpii de optzeci de leghe, fr urm de munte, de deal sau de copac; nimic nu se ridic
deasupra pmntului, neted ca marea, cu orizonturi joase
219
si monotone ca ale ei. [...] Mcar de-ai ntlni vreun sat care s mai nveseleasc si s mai dea putin
viat cmpiilor acestea ntinse! De la Galati la Bucuresti, pe un drum de saptezeci sau optzeci de leghe,
am vzut cinci sate si trei pomi, mi aduc bine aminte. M aflam, ce-i drept, pe drumul cel mare, iar aici
lucrurile se petrec pe dos de-ct n alte tri. Prin alte prti, o dat cu drumurile, apar si satele; aici, satele
dispar de pe drumuri: deoarece, pe drumurile cele mari, turcii jefuiau si fceau cele mai multe
frdelegi. De aceea, satele se ascund nuntrul acestor cmpii, departe de drumuri. Spunnd sat, aici,
trebuie s te gndesti la niste gropi spate n pmnt; o leas prpdit lipit cu chirpici de paie si de lut
drept pereti, si, pe deasupra, un acoperis de strujeni de porumb: aceasta-i casa."
Descrierea lui Wilkinson este doar ceva mai putin sinistr, n msura n care satele ntlnite de el au
case ce ies totusi din pmnt. Satele snt alctuite din niste colibe, toate de o mrime. Snt toate
construite n acelasi fel: zidurile snt din lut, acoperisurile din stuf, dar nici zidurile, nici acoperisurile
nu-i apr pe oameni de ploi si de zpezi. Att ct le ngduie vremea frumoas, locuiesc n cas [...]
ns, cnd vine iarna, pe frigul cel mare, se retrag n niste gropi spate sub fiecare colib, unde se
nclzesc mai usor, cu un mic foc de gunoi si de vreascuri, la care, pe deasupra, si fierb si hrana, at-ta
ct e. Brbatii, femeile si copiii din fiecare familie, orict ar fi de multi, se culc claie peste grmad
ntr-una din aceste locuinte subterane; patul fiecrui ins este o bucat de postav gros, care slujeste si de
saltea, si de plapum."
Langeron nu pomeneste nimic despre o locuint sub pmnt. Poate fiindc ne aflm n Moldova, mai
departe de cmpia Dunrii. Satele nu snt dect niste ctune izolate, alctuite din case nsirate de-a
lungul unui drum lung. Aceste case, nconjurate de grdini, snt toate la fel; au sase sau sapte picioare
lungime si tot attea ltime si nltime. Snt construite dintr-o paiant cenusie (un pic de pmnt subtiat
cu ap amestecat cu chirpici), apoi spoit cu var. Acoperisul de paie are stresini late, sprijinite pe stlpi
de lemn. El face, n jurul casei, o prisp acoperit, unde se pune o lavit. Casele nu au dect o fereastr
mic, si lumina, ca s ptrund n odaie, trebuie s treac prin niste bsici groase de bou, care tin loc de
geamuri, nuntru, soba foarte nalt, asezat pe dou cuptoare mici, este ct jumtate din ncpere.
Dup soba aceasta, deasupra si chiar n ea, cnd nu este foc, tranul moldovean si valah, cu ntreaga
familie, orict ar fi de
220
mare, se culc, fr pat, chiar si fr rogojin, dup munca de peste zi si o mas nendestultoare,
alctuit din lapte si mmlig coapt sau ars.
Descrierea acestor case se potriveste si celor din Ungaria, Banat si dintr-o mare parte a Poloniei si a
Ucrainei."
Iat, n sfrsit, descrierea fcut de marele boier Dinicu Golescu. Dup ce a amintit de caznele la care
snt supusi uneori nefericitii datornici ca s dea tot ce au, scrie: Aceste nedrepte urmri, si nepomenite
peste tot pmntul, i-au adus pe ticlosii lcuitori ntru asa stare, nct, intrnd cineva ntr-acele locuri
unde s numesc sate, nu va vedea nici biseric, nici cas, nici gard mprejurul casii, nici car, nici bou,
nici vac, nici oaie, nici pasre, nici patul cu smnrurile omului, pentru hrana familiei lui, si, n scurt,
nimica; ci numai niste odi n pmnt, ce le zic bordeie, unde intrnd cinevas nu are a vedea alt, dect o
gaur numai n pmnt, nct poate ncpea cu nevasta si cu copiii mprejurul vetrii, si un cos de nuiele
scos afar din fata pmntului si lipit cu balig. Si dup sob, nc o alt gaur, prin care trebuie el s
scape fugind, cnd va simti c a venit cinevas la us-i; cci stie c nu poate fi alt, dect un trimis spre
mplinire de bani. Si el neavnd s de, ori o s-1 bat, ori o s-1 lege si o s-1 duc s-1 vnz, pentru
un an, doi, si mai multi, sau la un boiernas, sau la un arendas, sau la oricine s va gsi, ca el s-i
slujeasc acei ani, si banii ce s dau pentru slujba acelor ani, s ia parte pentru birul lui."
Golescu nu scorneste nimic: o scrisoare a domnitorului Constantin Ipsilanti ctre marele vistier, cu data
de 13 aprilie 1804, porunceste s se fac cercetri, ntruct aflase cu mare nemultumire c mai multi
locuitori din judetul Vlcea fuseser vnduti de creditori unor boiernasi sau unor negustori, si cere s le
faci dumneata cercetri n ce chip si cum s-au cutezat la o fapt ca aceasta, ce este mpotriv de legi si
omenirii a supune om slobod la robie..."86 Golescu scrie mai departe:
Si apoi intrnd cinevas ntru acele bordeie ale lor, peste putint era de a gsi pe trupurile lor si n cas
lucru de zece lei; cci si cldarea cu care o s-si fac mmlig nu o are fiescine, ci snt 5, 6 tovarsi pe
una. Si cnd acestia din nenorocire prindea de veste cnd vinea n satul lor zapciu, polcovnic, cpitan,
mumbasir isprvnicesc, mumbasir domnesc, fugea att ei, ct si muierile lor, si copiii care
.221
putea fugi, prin pduri si pe munti, ntocmai ca dobitoacele cele slbatice, cnd le gonesc vntorii cu
cinii"...
Ce-i prea mult nu-i bun, spune o vorb din popor. Viziunea aceasta de groaz, tabloul acesta n culori
ntunecate, nu cumva este fcut cu vreun scop anume? Golescu, patriot generos si sincer, se ntorcea
din Apus, dintr-o cltorie lung prin trile care, pe vremea aceea, erau din cele mai bogate, din cele
mai prospere din Europa: Austria, Elvetia, sudul Germaniei, nordul Italiei. Spectacolul dureros ce i se
nftisa privirii n tara sa i umplea inima de amrciune si revolt. Insistnd dramatic, n ale sale note
de cltorie, asupra unor cazuri-li-mit, poate a vrut s scuture inertia, nepsarea, chiar inconstienta
celor multi din semenii si, boierii. Credem ca tabloul cumplit zugrvit de Dinicu Golescu nu trebuie
generalizat, nici n timp, nici n spatiu.
Peste vreo zece ani, Thouvenel, care strbate Muntenia dinspre apus spre rsrit, gseste o prima
explicatie a acestei stri de lucruri:
De pe malurile Oltului pn n Bucuresti, tinutul este gol: o cm-pie de treizeci de leghe, pustiit de
rzboi si care, din vremea aceea, a fost lsat nearat, nesemnat, de parc, n mintea valahilor, ea ar
trebui s slujeasc din nou de cmp de btlie; pdurile au fost tiate si arse, n-au mai rmas dect
lstari plpnzi, dar nici un sat, nici un ogor: natura slbatic a pus din nou stpnire pe toate; doar din
loc n loc, la mare deprtare unele de altele, dou-trei colibe de-abia si ridic de la pmnt acoperisurile
de paie. n bordeiele acestea subterane zac niste fiinte att de roase de mizerie, nct nici nu mai aduc a
oameni. Din fericire, ndobitocirea de care vorbim rareori se vede; locuitorii din cmpie au fost mpinsi
ctre munti, si, n vile Carpatilor, lumea trieste n ndestulare, mai ales nspre Trgoviste"...
Dar chiar si n cmpia Munteniei, n mprejurimile Bucurestilor, satele nu au nftisarea degradant
zugrvit de Dinicu Golescu. Elvetianul Recordon contemporanul lui ne d, despre aceleasi sate
din Muntenia, o cu totul alt imagine:
Ce tablou mai fermector ne-am putea oare nchipui dect, de pild, cel de la mnstirea Mrcuta, cu
lacul ei micut, dealul si pdu222
ricea ce tin de ea. Este unul din acele locuri unde omul ce simte si viseaz si poate petrece toat
viata fericit: niciodat nu va fi singur n acest lcas de tihn; o ciobnit ce-si duce turma pe costisa
dealului, pescarii de pe malul lacului, un tran de isprav mnn-du-si caii si cruta n ctunul vecin, sau
n sfrsit ctiva locuitori ai mnstirii vor fi singurele fpturi omenesti pe care le va ntlni; v-znd
numai fiinte simple si fericite, el nsusi se va bucura de o multumire pe care zadarnic o cutm n lumea
cea nvolburat. Mns-tirea Cotroceni, tot n apropiere de Bucuresti, ns de partea cealalt, este si ea
un loc de ncntare"...
Trebuie, desigur, s tinem seama de romantismul tnrului compatriot al lui Jean-Jacques Rousseau,
dar, dac nu ar fi vzut dect niste vizuini spate n pmnt si oameni n zdrente, se poate bnui c
lirismul lui, orict de naiv, ar fi gsit mai putine subiecte de inspiratie. Iat, de altfel, cum descrie el
casele tranilor:
...Desi snt foarte curate, nu prea arat bunstare, cci snt foarte mici si adesea spate n pmnt, mai
ales n sudul tinutului, unde lemnul este destul de rar; n regiunile de munte, snt construite din ramuri
subtiri mpletite n asa fel nct, nainte de a fi isprvite, casele seamn cu niste custi mari; ns valahii
[...] lipesc peretii pe dinuntru si pe din afar cu lut, ca s ntreasc aceste colibe, pe care, de obicei, le
acoper cu paie sau cu stuf. Cel mai mare neajuns al acestor locuinte este c snt prea joase si c au
niste ferestre mici de tot, astupate cu petice de bsic de bou, si pe care nici mcar nu le poti deschide.
Grajdurile snt construite cu si mai putin grij, si snt att de strimte, c vitele de-abia au loc."
Pe de alt parte, comparnd povestirea cltorilor din prima treime a secolului al XlX-lea cu cea a
cltorilor de la sfrsitul secolului al XVIII-lea, avem impresia c ntre cltoria abatelui Boskovic si a
contelui d'Hauterive, de pild, si cea a lui Thouvenel sau a lui Saint-Marc Girardin, situatia se
degradase simtitor, ntre timp, avusese loc rzboiul austro-ruso-turc din 1788-1792, incursiunile lui
Pasvan-toglu ntre 1796 si 1806, rzboiul ruso-turc din 1806-1812 si hotia generalizat care a decurs de
aici, Eteria din 1821 si rscoala lui Tudor Vladimirescu, urmate de o ocupatie turceasc n 1821-1822,
cnd au avut loc jafuri nspimnttoare. Rzboiul avea s izbuc223
neasc din nou, n 1828, ntre Turcia si Rusia, dup care avea s vin o lung ocupatie a Principatelor
de ctre aceasta din urm. Ce tar ar fi putut supravietui unui asemenea sir de nenorociri?
Ceea ce vzuse d'Hauterive n 1785 era totusi mai putin jalnic. Povestind cum strbtuse Muntenia,
spune c, ajungnd n cel dinti sat, a vzut niste csute, destul de asemntoare cu stupii de albine;
satele preau s fie aproape la fel de srccioase precum cele din tinuturile noastre Beauce sau
Sologne"... Si, mai departe, c srcia nu este dect pe pereti", cci vzuse pretutindeni gini, gste,
ctiva cai si boi, oi si capre"... Interiorul casei este descris astfel: Hornurile valahe snt n interiorul
casei. Trunchiurile de copaci, ct snt de lungi, snt puse n sob, cu un capt care iese deasupra
acoperisului si cu cellalt n vatr, unde arde un foc ndrcit, n josul vetrei, se afl un soi de cuptor n
care este aruncat jarul pe msur ce se face, iar acest cuptor este dus ntr-o odaie destul de curat unde,
cu un burlan gros pe deasupra, se alctuieste un fel de sob care nclzeste casa ca un adevrat cuptor;
acolo, n acea odaie, se gsesc rogojini, velinte, saltele"... Acelasi cltor, mai departe, mrturiseste
aproape surprinztor: n tara aceasta, dup ct se pare att de nefericit, chiar si cei mai sraci dau
fetelor lor o zestre: o vac sau dou, o rochie de ln groas s-o poarte n fiecare zi, o hain de
srbtoare, lucrat cu un pic de mtase, patru cmsi, o lad de cincisprezece parale ca s pstreze
comorile acestea, si o oglind. Lsnd oglinda la o parte, pe care patriarhii nu stiau s-o fac, Rebecca,
Lia si Ra-sela erau la fel de bogate ca fetele de patriarhi din Valahia si Moldova. Brbatul adaug o
batist si o pereche de pantofi; socrul d cai, un plug, un butoi. Rudele, n dou zile si dou nopti,
cldesc casa proaspetilor cstoriti, iar legile trii le las dou treimi din tinut s le munceasc, dac
doresc s-o fac." n alt parte, vorbind despre mosiile boierilor moldoveni, pomeneste de satele ngrijite
si de ogoarele bine lucrate. La urma urmei, mizeria s-a ntlnit, din cnd n cnd, la sate n toat Europa.
Iat de pild ce vede Thouvenel n Ungaria, mergnd cu vaporul pe Dunre, dup ce a trecut de
Bratislava (Pozsony, pe ungureste) n inima imperiului austriac, n inima Europei:
Pe mal, satele snt rare. Ici-colo, ntlnesti niste colibe nghesuite una lng alta, mici, joase, cu usi
proaste, cu acoperisuri si mai proaste, din stuf pe jumtate putred, avnd toate o nftisare att de
224
jalnic, nct, dac n-ar fi fost nsemnele religiei crestine, ale crei mngieri snt oricnd gata s aline
suferinta, ne-am putea ntreba dac vizuinele acestea snt locuite de oameni."
Exist, de bun seam, deosebiri n timp, dar ele exist, cu sigurant, si n spatiu.
De fapt, n provinciile romnesti, si mai ales n Muntenia, erau dou tinuturi: pe de o parte, cel de ses,
imensa cmpie care prelungeste ctre sud-vest stepa ucrainean, trecnd prin sudul Basarabiei si prin tot
sud-estul Munteniei; este drumul tuturor nvlirilor, cmpul de lupt al tuturor rzboaielor austro-rusoturce, dar si zona latifundiilor; este tinutul pe care-1 strbat si descriu cei mai multi din cltorii care se
duc la Bucuresti sau la Iasi; apoi, n contrast absolut cu aceast mohort cmpie", exist, pe msur ce
urci ctre arcul Carpatilor, tinutul de deal si de munte, cu podgoriile, psunile, pdurile, vile lui, n
care se cuibresc sate frumoase, case cu lemnrie cioplit cu grij, cu flori n jurul caselor. Un alt
peisaj, o alt lume aproape un alt popor. Jos, ctre valea Dunrii, veacuri de robie, de necazuri si de
jaf au corcit trupurile si au ticlosit sufletele. Sus, nspre munte, tranul, aprndu-se pas cu pas, si-a
putut pstra peticul de pmnt, libertatea si demnitatea.
Dac strinul se ncumet s se abat de la drumul mare ca s ptrund n regiunea prealpin", nu se
va ci. Raicevich, dup descrierea satelor de la cmpie pe care am citat-o la nceputul acestui capitol,
nota contrastul: Satele de la munte snt mai frumoase; casele, nalte si destul de bune, au grajduri si
hambare pentru pstrat provizii." Am vzut si ce gndea Thouvenel despre mprejurimile Tr-govistei.
Iat gndurile reverendului Walsh (din care am citat cteva impresii despre Bucuresti) cnd, prin Pitesti,
intr n vile ce aveau s-1 duc n Transilvania: Orasul Pitesti este alctuit din vreo mie de case,
dintre care, unele, proprietti ale boierilor, se ridic n mijlocul unor curti mprejmuite cu garduri, si par
elegante si mari. Pitesti se afl la intrarea ntr-un tinut a crui nftisare se schimb din-tr-o dat.
Ajunseserm la poalele muntilor Carpati. Cmpiile pustii se schimbaser n dealuri ce se nltau
pretutindeni si care erau mpdurite pn pe culmi; ici-colo, se vedeau castele cu foisoarele lor,
mnstiri si biserici cu clopotnite si turle. Tranii artau si ei altfel, aveau alt nftisare si alt port,
semnau cu europenii care triesc bine si care nu snt la mna nimnui."
225
>l
Wilkinson este si el mirat de contrastul dintre cmpia Munteniei si regiunea Carpatilor: ntinderea
nesfrsit de pmnt lsat n telin si obiceiul ntlnit pretutindeni de a nu lucra pmntul din apropierea
drumurilor celor mari dau trii, n multe locuri, o nftisare trist, ce-1 poate nsela pe cltor: judecind
dup ce vede, este gata s se cread ntr-un pustiu; ntlneste putine case n dramul su: n afar de
popasul postei, cu greu mai zreste vreo alt urm de locuitori.
Din toate senzatiile plcute produse de frumusetile naturii, nici una n-o ntrece pe cea trezit de
nftisarea locurilor dinuntrul trii. Dealuri si vlcele romantice, priase, ape repezi, cmpii mpodobite
cu verdeat si flori ofer privirilor, n anotimpul cald, tot felul de frumuseti, mai ales la douzecitreizeci de mile n apropiere de muntii Carpati, ntre Prut si Dunre, pn ia Orsova, n munti, un
spectacol din cele mai minunate, iar de pe piscuri, pn departe, privelistile cele mai mrete. Cei ce au
vzut prtile romantice ale Alpilor nu se pot mpiedica s nu si le aminteasc aici, n clipele acelea;
impresiile lor snt att de puternice, nct le este cu neputint s spun care snt mai presus de care..." n
Carpatii moldovenesti, care, prin nftisarea lor, 1-au fermecat ca si pe Wilkinson, de Giers, n timpul
unei excursii pe mosiile Cantacuzinilor, va vedea zeci de trani care vin s vneze mpreun cu ei,
clare si narmati; snt semeti si bine mbrcati.
S vedem acum descrierea satului natal fcut de un fiu de tran, Ion Creang, minunatul nostru
povestitor. S-a nscut n 1837 la numai zece ani dup ce Dinicu Golescu si scrisese nsemnrile de
cltorie" si, chiar dac socotim c adultul nfrumuseteaz, transfigureaz, mbogteste" amintirile
din copilrie, cum s nu recunoastem, la Creang, sinceritatea n nduiostoarea evocare a satului
copilriei sale? Stau cteodat si-mi aduc aminte ce vremi si ce oameni mai erau n prtile noastre, pe
cnd ncepusem si eu, dr-glit-Doamne, a m ridica bietas la casa printilor mei, satul Hu-mulesti,
din trg drept peste apa Neamtului; sat mare si vesel, mprtit n trei prti, care se tin tot de una: Vatra
Satului, Delenii si Bejenii. S-apoi Humulestii si pe vremea aceea nu erau numai asa un sat de oameni
fr cpti, ci sat vechi rzsesc, ntemeiat n toat puterea cuvntului: cu gospodari tot unul si unul, cu
flci voinici si fete mndre, care stiau a nvrti si hora, dar si suveica de vuia satul de vtale n toate
prtile; cu biserica frumoas si niste preoti si ; dascli si poporani ca aceia, de fceau mare cinste
satului lor"... ;
226
Nu poate fi vorba, desigur, de un sat srac. Si dac ne gndim la satele de bordeie din lunca Dunrii,
aici ne aflm n alt tar.
Creang pomeneste de rzesi fr pmnt". Pesemne c tranii acestia liberi din Humulesti nu erau cu
totul lipsiti de pmnt", dar se poate ca pmnful lor, mosiile lor, s fi fost cu timpul cioprtite sau
mpinse ctre munte, si relativa bunstare descris de Creang s fi fost asigurat, dup aceea, n primul
rnd de activittile mestesugarilor si ale negustorilor, pornind de la cresterea animalelor mici n
cazul de fat, dup ct se pare, mai ales de producerea postavului gros din ln de oaie.
Chiar n primele documente din Evul Mediu, locuitorii satelor din trile romne apar mprtiti n trei
mari categorii: nobilimea sau boierii; tranii liberi, proprietari de pmnt, care aveau n fruntea
comunittilor lor un jude sau cneaz acesti trani liberi poart numele generic de mosneni n
Muntenia (de la mos, strbun, cuvnt din fondul strvechi care a dat si cuvntul mosie, pmnt ereditar)
sau de rzesi n Moldova (cuvnt a crui etimologie este deocamdat controversat, dar care ar putea
apartine tot fondului autohton)87; n sfirsit, serbii, numiti, n Moldova, vecini (din lat. vicinus, care n-a
mai pstrat de-ct sensul modern de vecin"), iar n Tara Romneasc, rumni.
Ultimul termen a strnit, asa cum se poate bnui, discutii aprige printre istorici si filologi. Dup
descoperirea mai multor documente (chiar din veacurile al XV-lea si al XVI-lea, n care rumn, n
sensul de serb legat de glie, este nlocuit cu vlah, adic valah, nu ne mai este ngduit s ne ndoim:
avem de a face cu o reminiscent din Evul Mediu, cnd bstinasul (romnul sau valahul) ajunsese serb
la un st-pn strin, slav sau cuman. Termenul rumn si derivatul lui rumnie snt folositi pn la
mijlocul secolului al XVIII-lea, cnd serbia este desfiintat prin reformele lui Constantin Mavrocordat,
si, n limbajul familiar, chiar pn n secolul al XlX-lea, cu sensul de tran.
n mprejurrile istorice pe care le-am evocat mai sus serbia se extinde ncepnd cu secolul al XVIlea, marea proprietate mus-cnd" nencetat din propriettile trnesti, nct un numr tot mai mare de
mosneni si de rzesi ajung n situatia de trani clcasi. Cnd vedem n documente, mai ales n cele din
secolul al XVH-lea, sirul nesfirsit de cedri de pmnt, de ctre trani ctre boieri, deducem
227
c tranii liberi reprezentau, n vremuri ndeprtate, marea majoritate a trnimii. La nceputul secolului
al XlX-lea, situatia s-a inversat, satele de mosneni si de rzesi fiind n mod vdit minoritare. Dac, n
judetele din nordul Olteniei, peste 60% din sate snt nc sate de mosneni (exist chiar plase, cum ar fi
plasa Closani care va fi administrat de Tudor Vladimirescu, n care nu se afl nici o mosie boiereasc),
n schimb, n cele cinci judete din estul si sud-estul Munteniei, proportia nu depseste 10%. In ceea ce
priveste ntinderea mosiilor proprietti ale boierilor si ale Bisericii, pe de o parte, proprietti ale
tranilor, pe de alta , proportia acestora din urm a sczut la 25,2% din total, pentru toat Tara
Romneasc (1830), si la 23,2% pentru Moldova (1840), unde aceast proportie mai era nc de 32% la
sfrsitul secolului al XVIII-lea.
Lsnd pentru ceva mai ncolo cele cteva cuvinte pe care vrem s le spunem despre reformele lui
Constantin Mavrocordat si urmrile lor asupra situatiei fostilor serbi, liberi acum, dar siliti mai departe
la clci, s ne oprim o clip n satele acelea de mosneni unde formele de viat ancestral a trnimii
romnesti s-au pstrat mai bine.
n timp ce noile sate de la cmpie, mai ales pe mosiile boieresti, si cu deosebire n regiunile de pe
malurile Dunrii, recolonizate dup retragerea turcilor n 1829, se ntind n general de-a lungul unui
drum, parcelele individuale dnd, toate, ctre drumul mare, casele fiind ctre drum cu o latur, nu cu
fatada, n zonele deluroase terenul impune satelor asezri mult mai variate. Pe costise, casele snt
dispuse neregulat si, uneori, destul de izolat unele de altele.
Pe scurt, la romnii din aria geografic nord-danubian, se ntl-nesc trei tipuri de sate88:
1 satul de cmpie de-a lungul unui drum sau al unei vi largi, unde agricultura predomin, dar unde,
accesoriu, este practicat si cresterea animalelor;
2 satul pe jumtate adunat, pe jumtate risipit, situat ntre 200 si 600 m altitudine, alctuit dintr-un
centru grupat si din case sau colibe mprstiate pe dealuri; activittile lui snt pe jumtate agricole, pe
jumtate pastorale;
3 satul de deal si de munte, ntre 400 si l 300 m altitudine, situat n depresiunile formate de muntii
nalti si regiunea de dealuri; casele snt risipite si lumea se ocup numai cu cresterea animalelor.
Pornind de la aceste sate de nltime, mai ntlnim dou tipuri de
228
asezri, dincolo de linia unde pdurile se sfrsesc: colibe izolate si, sus de tot, la poalele muntelui
stncos, stnele propriu-zise, unde ciobanii, putini la numr, triesc singuri timp de cteva luni pe an. De
fapt, nu snt singuri: turme ntregi sosesc din Transilvania vecin. Generalul de Bawr semnala acest
lucru:
Psunile din Valahia snt att de bune si att de vestite, nct chiar si vecinii trec pe acolo, n fiecare an,
cteva mii de cai si de turme mari de boi si de oi care se ngras n locurile acestea."
Era mica transhumant; ea era dublat de alta, cu mult mai ampl: n fiecare an, mii de ciobani, cu sute
de mii de oi, coboar din arcul Carpatilor si din Transilvania nspre valea Dunrii, si, mai departe, ctre
mlastinile srate de la malul Mrii Negre. Aceast transhumant mare este unul din fenomenele cele
mai caracteristice ale vietii economice a poporului romn nc din Evul Mediu timpuriu. Ciobanii
transhumanti petreceau lunile de var n stne la mare nltime. De cele mai multe ori, aveau o familie
ntr-un sat din vale. Dup Snt Mria, porneau la drum, pe jos, cu turmele, pn la douzeci de turme
adunate laolalt, din care unele veneau din Transilvania, cteodat din zone foarte ndeprtate. Un
document din 1767 ne spune c au trecut, din Transilvania n Muntenia, ntr-un singur an, 255 247 de
oi, 5 636 de cai si 3 477 de bovine. Dac tinem seama de fraude (cifrele acestea provin din declaratiile
ciobanilor, iar unele turme, lund-o pe niste poteci mai greu de strbtut, nu mai ajungeau s fie
nregistrate), trebuie probabil s dublm cifrele, n orice caz, n 1900, geograful francez Emmanuel de
Martonne evalua transhumanta din Transilvania n Muntenia la peste un milion de capete de animal pe
an.
n general, erau cinci ciobani la o mie de oi. Plecau fr neveste, si nu luau cu ei dect cte ceva pentru
drum, de o extrem frugalitate: un singur vesmnt, cel de pe ei, iar pe mgar, o desag, sacul cu mlai,
plosca cu ap, burduful cu brnz, cteva bucti de slnin. Mergeau de-a lungul vilor, ns pe coast.
Drumurile erau multe; cele mai btute erau cele de pe valea Oltului, de pe cea a Argesului, a Prahovei,
a Buzului, care coboar dinspre nord spre sud, sau dinspre nord-vest spre sud-est. Pe drum, turmele
erau lsate s pasc pe miriste, n schimbul unei mici sume de bani dat proprietarului. Ins
documentele nregistreaz uneori ciocniri violente cu tranii, asa cum se ntmpl ntotdeauna cnd, pe
acelasi teritoriu, se produce o interferent ntre pstori si agricultorii sedentari.
229
Tir
Ca s ajung la Dunre, era nevoie de trei sptmni; apoi o apucau de-a lungul Dunrii, nspre rsrit,
pn la mlastinile cele mari, de o parte si de alta a fluviului, pe portiunea unde acesta curge de la sud
ctre nord, desprtind Muntenia de Dobrogea. Unele turme treceau fluviul, pe plute, fie spre est, ctre
Marea Neagr si mlastinile ei srate, fie, spre sud, n Bulgaria (oamenii spuneau c se duc n tara
turceasc"). Cu totul, erau vreo sase sptmni de mers pn ce ddeau de psuni ca s poat ierna,
pltind proprietarilor o sfntuic de fiecare oaie, adic o jumtate de zwanziger austriac, sau zece critari (kreuzer). Dac iarna era prea aspr, trebuiau cumprate paie la fata locului, sau, dac nu se
gseau, erau desfrunziti copacii de pe malul fluviului (un pstor btrn, n timpul unei anchete
sociologice fcute n 1900, foloseste ciudata expresie: drmam salcie, n care a drima si-a pstrat
sensul primitiv din latin, de-ramare, a tia ramuri).
Pe la Sfintii Constantin si Elena, porneau napoi, drumul fiind nc si mai greu dect la venire, nu numai
din pricina oboselii, dar si din pricina riscurilor mari de a se ncaier cu stenii, deoarece, prin unele
locuri, tarina era nsmntat cu gnu.
S ne ntoarcem ns la sat.
Cnd se vorbeste de un sat de mosneni, cuvntul sat desemneaz locul lui geografic, vatra satului, si,
totodat, populatia, propriettile lui colective, mosia lui89.
Pmntul acesta, mosia satului, avea, de cele mai multe ori, n partea arabil, o form geometric ce
ngduia o mprtire n fsii paralele, de cteva sute de metri uneori chiar kilometri n lungime, si
doar ctiva metri n ltime.
Cnd terenul, vlurit fiind, nu putea fi mprtit astfel, puteau fi n-tlnite forme aproape circulare: atunci
se vorbea de mosie rotund. Pe lng terenurile cultivate, mai erau, negresit, pdurea si izlazul comunal,
uneori chiar si poieni, un elesteu, o moar, podgorii, mai rar grdini de zarzavat deoarece, lucru
ciudat, tranul romn, n general, nu se ndeletnicea cu grdinritul, cel putin cel pe scar mare,
lsndu-1 pe seama imigrantilor srbi sau bulgari, care-1 fceau la marginea oraselor.
Pdurea a fost un element esential n viata poporului romn. Pentru a o desemna, existau dou cuvinte:
primul, codru, de origine probabil autohton (exist si n albanez si nseamn munte, iar n dialect
aromn, munte mpdurit), desemna, la nceput, pdurea cea mare de la poalele muntilor, dar cu vremea
a desemnat si o pdure
230
adnc si deas n regiunea de cmpie; al doilea, pdure (lat. palu-derri), desemna orice fel de pdure,
inclusiv o pdurice oarecare la marginea unui sat.
La nceputul secolului al XIX-lea90, pduri mari de stejar si fag mai acopereau nc suprafete ntinse
din cmpia Munteniei si a Moldovei, ns strinii nu le prea vedeau, deoarece, ori de cte ori era cu
putint, drumurile le ocoleau, din pricina haiducilor sau a hotilor care bntuiau tinutul. Totusi, multe
sate se asezaser n apropiere de acesti codri, tocmai fiindc ei puteau oferi un adpost, fie si
provizoriu, att pentru individ, ct si pentru sat n ntregimea lui, n caz de primejdie.
Istoria poporului romn este strns legat de pdure, iar vechea zical Codru-i frate cu romnul nu este
o simpl figur retoric, n fata oricrei primejdii, dac veneau turcii sau ttarii, n caz de rzboi, sau
doar pentru a scpa de rechizitii si de drile abuzive, romnul caut adpost n codrul des, unde stie s
supravietuiasc, sau chiar s triasc: ambasadorul Porter si abatele Boskovic, cu toti cei care-i
nsoteau, descoper cu uimire, undeva n Moldova, un sat ntreg n inima unui codru des. Oamenii au la
ndemn lemnul de constructie si lemnul de foc, taie copacii cu securea ca s fac luminisuri, fac
defrisri pe petice mici de pmnt ca s cultive ceva grne, culeg fructe slbatice (fragi, zmeur, mere,
pere), cresc, n pdure, gste si porci, care, cteodat, snt corciti cu mistreti. Izbutesc, desi lupii snt o
primejdie, s creasc chiar si cai si bovine. La cel mai mic semn, tot satul dispare n pdure, n
regiunile de munte, se n-tmpl ca tranii s caute adpost de partea cealalt a granitei, sau s
poposeasc, zile si sptmni de-a rndul, pe poteci de munte, pzite de oameni ce stau si pndesc. n
regiunile acestea, crutele au dou oisti, una n fat, cealalt n spate: ndat ce primejdia a trecut, cnd
tranii se hotrsc s vin acas, cruta nu mai trebuie ntoars pe poteca aceea ngust de munte: snt
adusi doar boii, sau caii, la oistea din spate.
Vacile, n satele de cmpie, erau, dup anotimpuri, fie tinute n grajd sau n curte, fie ncredintate, peste
zi, vcarului, care le ducea s pasc pe izlazul comunal, sau, toamna, pe miriste. Oile, asa cum am
vzut, erau ncredintate, din primvar pn toamna, unui cioban care le ducea departe h munte si nu le
aducea acas dect cnd se apropia iama.
231
rai
Septelul era destul de mare pentru o tar relativ putin populat si pustiit periodic de rzboaie. O
statistic din 1831 (sntern imediat dup rzboiul ruso-turc din 1828-1829, cnd se rechizitionaser si
pieriser o multime de animale) d, numai pentru Muntenia, peste 200 000 de cai, aproape 650 000 de
bovine, un milion si jumtate de ovine si 345 000 de porci. Dup sapte ani de pace, statistica din 1838
semnaleaz o crestere ce merge pn la 33% la porci si 50% la bovine91.
Agricultura propriu-zis rmsese primitiv. Aratul se fcea cu boi nhmati la jug, iar plugurile erau
deseori din lemn (chiar si dup 1850, statisticile arat c peste un sfert din plugurile tranilor erau de
lemn). Cnd se fceau defrisri, tranii se asociau ca s poat pune la jug doua sau mai multe perechi de
boi. Nu se foloseau ngrsminte: bligarul era folosit cel mult pentru grdina de lng cas, pentru
lipitul caselor, iar iarna, uscat, drept combustibil suplimentar. Drept care, lsatul n telina era practicat
curent, pentru ca, n al treilea an, pmntul s se odihneasc. Abia pe la mijlocul secolului trecut, cnd
autorittile centrale, prin mijlocirea unui trimis al ei. Tot ea desemna un delegat unic pentru negot,
negustorul Vrancei", iar salinele nu erau monopol de stat. Organizarea intern cuprindea trei niveluri
de adunri: o adunare pe sat (obstea de sat), o obste pe fiecare vale (obstea de vale) si o adunare pentru
toat Vrancea (Vrancea toata). Aceast republic" a fost singura de felul ei care a rezistat pn n
secolul al XlX-lea, ns, un secol mai devreme, Cantemir mai cita nc dou: n judetul Cmpulung (n
viitoarea Bucovin), mult mai ntins, deoarece cuprindea 50 de sate, si, n sud-estul trii, la Tigheci, la
granita cu Bugeacul, un fel de marc" mpotriva ttarilor nogai, care ocupau sudul Basarabiei. Este
asadar foarte probabil ca republica" din Vrancea s fi reprezentat ultimul vestigiu dintr-un model
odinioar mai rspndit.
Sistemul de mprtire a pmntului arabil putea comporta variante. Cnd exista o oarecare
suprapopulatie, iar mprejurimile nu ngduiau extinderea pmntului arabil prin defrisri, se putea
ajunge la mprtirea unui lot mare n parcele individuale, distribuirea fcndu-se prin tragere la sorti;
buctile de pmnt se numeau soarte si deveneau ereditare n cadrul familiei dar, chiar si atunci,
parcelele redeve-neau comunitare, dup recolt, pentru psune.
Tot ereditare erau, pretutindeni, casa individual si terenul din jur, mpreun cu ograda de psri si cu
livada. Copiii prseau casa printeasc pe msur ce se cstoreau; fetele intrau n familia sotului, iar
bietii si fceau cas n alt loc, uneori chiar foarte departe, atunci cnd satul, saturat, trebuia s se
extind. Pn la o epoc foarte recent, n satul romnesc era de nenchipuit ca un biat s se nsoare
nainte de a avea casa lui cu exceptia ultimului nscut. El era dator s rmn n casa printilor care
mbtrneau; el si nevasta lui preluau gospodria btrnilor", i tineau pe acestia pe lng ei, pn la
moarte, si se ngrijeau s fac cele cuvenite pentru nmor-mntare, precum si toate pomenirile care, la
crestinii ortodocsi, au att de mare nsemntate. Dac ntr-o familie nu erau bieti fapt socotit ca o
pedeaps dumnezeiasc , sau dac muriser cu totii nainte s fi putut creste mostenitori brbati, una
din fete avea dato234
ria s se instaleze la btrnii si printi, mpreun cu brbatul ei, care, de altfel, intra n familia sotiei si
si lua, cel mai adesea, numele patronimic al socrului, dac avea socru, sau preciza, dup propriul su
nume, c este din satul socrului; n felul acesta, brbatul si schimba nu numai locuinta, dar si neamul
din care se trgea. Cnd nici fat nu era, se nfia un copil, de preferint dintre rudele cele mai apropiate.
Iar printre acestea, trebuie s socotim si finii, deoarece nsia crea o adevrat rudenie ntre nas si fin;
interdictiile de cstorie ntre ei, si chiar si ntre urmasii lor, erau la fel de severe ca si ntre rudele de
snge.
Practica nsiei capt o mare nsemntate n societatea trneasc: nasii de la botez, dar si nasii de la
cstorie adesea erau aceiasi, nasii de la cstoria printilor devenind apoi nasi ai copiilor celor
cununati, dar putea exista si reciprocitate, nct se ajungea la un fel de nsie reciproc, ntre familii, nu
doar ntre indivizi.
Totusi, n general, asa cum scrie d'Hauterive, fetele prseau casa printeasc doar cu lada de zestre",
haine, licere, velinte, stergare si alte obiecte necesare la ntemeierea unei gospodrii. Se spunea:
fetele si iau zestrea cu carul".
S amintim c acest obicei ancestral nu se pstrase n clasa boiereasc, unde evolutia se fcuse,
dimpotriv, n sensul unei nzestrri a fetelor, din ce n ce mai ostentativ, n detrimentul mostenitorilor
brbati.
Familia trneasc romneasc se frmiteaz, asadar, la fiecare generatie, n cele mai mici unitti ale
sale spre deosebire de ceea ce se vede n trile slave vecine. Cuvntul cas desemneaz att locuinta
care adposteste o unitate, ct si grupul social ca atare, cel alctuit din cuplu si copiii ce triesc sub
acelasi acoperis, n jurul aceleiasi vetre si al aceluiasi ceaun, si lucreaz pmntul mpreun; ns, n
acest al doilea sens, termenul are un sinonim de origine slav, gospodrie.
Construirea casei noului cuplu este o oper colectiv. Tnrul logodnic o ridic mpreun cu neamurile
lui, cu fratii si surorile, uneori cu vecinii, mai rar cu ajutorul unui dulgher din sat. Cci fiecare brbat
are datoria s se priceap ct de ct la dulgherie. Si cum con235
stractia este foarte simpl sarpant de lemn, ziduri de vltuci fcuti din lut frmntat cu balig de
vac, tencuial spoit cu var, acoperis de stuf sau de strujeni de porumb , ct ai bate din palme casa
este gata.
Constructia cea mai simpl putea s nu aib dect o ncpere. De obicei, avea mcar dou, chiar dac,
iarna, toat familia se ngrmdea ntr-o singur odaie, n jurul sobei. A doua ncpere, tinda, este de
fapt un loc de trecere si un soi de magazie, dar dac exist si o a treia ncpere, aceasta este cmara,
locul unde se pstreaz hrana. In sfirsit, cu timpul, va aprea o a patra ncpere, unde snt adunate
lucrurile cele mai frumoase: saltele, perne, covoare de perete, velinte si stergare cu custuri, icoane
este odaia de oaspeti, care nu se deschide dect pentru strinul n trecere, si unde este pus la vedere
zestrea fetelor.
In odaia comun, mobilierul de lemn nu nseamn dect un pat adesea o simpl lavit ct tine
peretele , o mas scund, rotund, cu trei sau patru picioare, n jurul creia familia mnnc stnd pe
scunele; niste bnci de-a lungul peretilor, un cufr, uneori cteva polite sau vreun coltar; sau o culme,
adic o prjin orizontal fixat de grinzi, folosit pentru a agta de ea tot felul de obiecte, scule, cosuri
si chiar provizii (fructe uscate, funii de usturoi sau de ceap), cnd casa nu are pod unde aceste provizii
s fie atrnate, mpreun cu slnina, sunca afumat si brnza uscat. Paturi cu saltele nu se vd dect la
tranii nstriti, si nici mcar la ei ntotdeauna: snt pstrate pentru odaia de oaspeti.
Treptat, se rspndeste obiceiul de a construi, n fata odilor, o prisp ngust, sub streasin lat a
acoperisului Langeron ne semnaleaz acest lucru n Moldova. In regiunile de munte, ct tine arcul
carpatic, dar mai ales n Oltenia, predomin un alt tip de habitat: casa cu etaj; n partea de sus,
construit din lemn, se afl ncperile de locuit, cu un foisor n fat; n partea de jos, construit din
crmid sau din piatr, este cmara. Acoperisul, nalt si povrnit deoarece prin prtile acelea ninge
mult, este nvelit n general cu sindril. Modelul acesta aminteste, la proportii reduse, cula boiereasc,
inclusiv caracterul ei de cas fortificat: ziduri de piatr, locuri de tras cu pusca. La origine, este un
vechi model balcano-bizantin. Lemnria foisorului este, cel mai adesea, frumos lucrat,
236
cum este si poarta cea mare de la intrarea n curte: n sculpturi se recunosc, stilizate ct se poate de
mult, motive de magie strveche (pentru a feri casa de diavol)93.
Animalele nu snt niciodat tinute sub acelasi acoperis cu oamenii, asa cum se face n Bulgaria vecin,
sau n unele regiuni din Franta, fie sub cas, fie alturi de aceasta, n acelasi corp de cldire. Staulul
este n fata casei sau n unghi drept cu aceasta, ns totdeauna separat, desi tranii s-ar fi putut nclzi la
cldura animalelor si n-ar mai fi iesit din cas n timpul iernilor geroase. Se ntmpl chiar ca un gard
de mrcini sau o mprejmuire de lemn s despart casa de ograda cu psri si de tarcul animalelor.
Exist, desigur, trani sraci care nu au putut s-si construiasc un hambar si un grajd, n cazul acesta,
se ridic un soi de mprejmuire aplecat, din lemn, crengi, stuf sau strujeni de porumb, care s apere ct
de ct animalele de vnt si de viscol.
n privinta hranei, tranul se multumea cu foarte putin. La oras, n toate mediile, se impusese buctria
turco-bizantin, binenteles cu variante care deveniser adevrate bucate nationale", sarmalele, de
pild. La tar ns, lucrurile se opriser ...la antichitatea greco-roman: Herodot spunea despre geti c
erau galactofagi. Baza alimentatiei tranului romn era, ntr-adevr, mmliga, nsotit de produse
lactate, lapte, lapte btut, lapte prins, brnz.
nainte de a fi fost introdus porumbul (sfirsitul secolului al XVII-lea, sub Serban Cantacuzino),
mmliga se fcea din fin de mei, mlai, nume ce va fi dat, mai trziu, finii de porumb. Fiertura de
cereale sau de fin, sau plcintele necoapte la cuptor fuseser alimente foarte rspndite n lumea
antic asa cum este si astzi nc n regiuni ntinse din Asia si din Africa nainte de a se fi impus
obiceiul pinii coapte (noi nsine am vzut un text din perioada imperial trzie, unde era evocat
fiertura de mei a legionarului roman).
Lsnd la o parte preferintele alimentare ce tin de obiceiuri strvechi, alegerea meiului ca cereal
alimentar de baz ni se pare a fi avut la romni o explicatie istoric foarte precis insuficient
subliniat : dintre toate cerealele, meiul este cel care se maturizeaz cel mai repede. Este semnat n
urma tuturor celorlalte, pe la l mai, si se coace naintea lor, pe la 15 iunie, ntr-o tar n care
237
nvlirile strine reprezentau o primejdie permanent si o obsesie milenara, asigurarea doar n sase
sptmni a pinii pe tot anul era un aspect ce nu putea fi nesocotit; dup recoltare, oricnd, dac era
cazul, sacii erau ncrcati n crut si tranul fugea n munti sau se nfunda n adncul codrilor cu
proviziile pe un an ntreg. Totusi, cnd, n vremuri ceva mai linistite, oamenii au cunoscut porumbul,
treptat, avantajele acestuia s-au impus. Randamentul la hectar era superior, gruntele mcinate aveau un
gust foarte apropiat de cel al finii de mei, dar mai plcut, si, mai ales, porumbul era n msur s
satisfac aproape toate nevoile casei, oameni si animale, si, pe deasupra, strujenii, chiar si uscati,
constituiau o hran bun pentru vite. In sfrsit, cocenii serveau la aprins focul.
Dup prerea noastr, Raicevich greseste cnd spune c lenea l face pe romn s prefere mmliga
urmare a unei mpilri de veacuri: mprejurrile i-au fcut lenesi, iar aceast nepsare se vede pn si
n modul n care triesc. Prefer fina de porumb, deoarece se ostenesc mult mai putin pregtind din ea,
n fiecare zi, un terci gros, care foloseste si ca pine, si ca sup pentru toat familia, dect dac ar
frmnta si ar coace n cuptor pinea de gru"... n realitate, pregtirea mmligii zilnice era, pentru
femeie, o munc grea si ndelungat de unde si expresia popular: a pus-o de mmlig, pentru a
spune despre cineva c mai are mult pn s-si isprveasc treaba.
Brutari nu se vedeau dect prin trguri si orase si, fapt semnificativ, numele lor deriv de la cuvntul
german Brot (poate printr-un intermediar slav), desi pine este latinesc.
Pentru cei mai sraci, mmliga putea fi,'ntr-o mare parte a anului, singurul fel de mncare, mbunttit
doar cu o ceap sau cu un pic de brnz. Dac, printre porumb, a putut semna fasole, tranul poate
conta pe o provizie de fasole uscat, care, cu o buctic de slnin si cu boia de ardei, este felul de
mncare ntlnit cel mai des pe masa sracului. Carne? Rar de tot; mcelarul, care si-a pstrat numele
latinesc, nu este ntlnit dect n orase si trguri. La tar, cele cteva psri din ograda tranului snt
tiate de srbtori sau cu prilejul ceremoniilor de familie: cstorie, botez; dar si mmormntri, cnd se
pregteste si mncarea mortului, coliva, reminiscent a riturilor funerare antice, care este mprtit
rudelor si prietenilor, dar si oamenilor sraci, ca s fie de sufletul mortului.
*
238
Cnd tranul era silit s taie o vac sau un bou, n urma vreunui accident sau a mbolnvirii animalului,
pielea si coarnele erau vn-dute; din ce rmnea, se lua seul pentru spun; carnea, se spunea, nu era
bun de mncat. Din cnd n cnd, la tranii cu oarecare dare de mn, se gsea carne afumat si srat,
pastrama, dar carnea aceasta era, ndeobste, pregtit la oras. Negustorii ambulanti strbteau tara
aducnd peste srat de la Dunre, care se conserva bine si care, dup cum se spune, a fost destul de mult
crciumarul, arendas al boierului sau al mnstirii, le d de but pe datorie iar tranul are att de
multe motive s se duc s-si uite necazul si srcia. Hanuri, unde s poti dormi si mnca", erau doar
ici-colo cte unul, si numai pe drumurile mari. Se vedeau
240
de departe, datorit unei prjini lungi nfipte n pmnt, n vrful creia spnzura un mnunchi de fn si o
sticl cu ap vopsit cu rosu. Ung crciumi, duminica si srbtorile, se tine hora, unde fete si bieti, n
frumoasele lor costume, joac dup muzica unui taraf 'de tjgani de obicei, trei: lutarul, la vioar,
cobzarul, la cobz, instrument care tine hangul, si fluierasul.
n ochii strinului, finetea si frumusetea costumului trnesc mai ales cel al femeilor contrasteaz
n mod ciudat cu srcia locuintei.
Iat cum descrie elvetianul Recordon tranca romnc: mbrcmintea trncilor valahe const, n
primul rnd, dintr-o cmas care, n partea de sus si pe mneci, este bogat cusut cu arnici albastru sau
rosu; peste aceast cmas, nu poart nici rochie, nici fust, ci dou sorturi dintr-o stofa destul de
groas, cu vrste albastre, rosii si albe, sau galbene, pe care si le leag unul n fat, cellalt n spate, n
asa fel nct cmasa cea frumoas, de care trncile snt destul de fudule, s se poat vedea; n sfrsit, se
poate spune c femeile valahe de la tar nu snt lipsite de o oarecare elegant n gtelile lor, mai ales
cnd se leag la cap cu o bsmlut, care d la iveal si mai bine drglsenia trsturilor, desi, uneori,
snt cam arse de soare. [...] De altfel, nu podoabele sau gtelile fac frumusetea acestor femei, ci, mai
curnd, dragostea pe care o poart brbatilor lor, duiosia artat copiilor, hrnicia si priceperea cu caresi tin gospodria: tot timpul le vezi cu fusul sau cu suveica n mn, deoarece din testurile fcute de ele
se cos hainele ntregii familii. Aceste bune gospodine i tin pe toti ai casei att de curat, nct ai crede c
mai tot timpul snt mbrcati de srbtoare." Strinii descriu mai rar portul brbtesc, mai putin artos.
Observ ns c unele piese de mbrcminte snt aceleasi la brbati si la femei: n picioare, opinci; n
opinci, n loc de ciorapi, o simpl bucat de pnz, obiala, nfsurat pe picior si legat cu nojitele
opincilor (cei trei termeni snt slavi). Femeia poart si ea bru, n general mai ngust dect cel al
brbatilor, dar brodat. Peste cmas, cojocul, brodat si el, uneori scurt pn n talie si fr mneci
(scurteica, la femei), alteori, iarna, cu mneci si lung pn-n pmnt. Acest cojoc mare putea fi cu blana
nuntru sau n afar, dup cum era timpul (cnd ploua, blana era pe dinafar, apa se prelingea pe lna
nedegresat fr s ptrund n piele, iar broderiile nu-si pierdeau frumusetea).
Pe cap, femeile si puneau o basma mare de pnz vopsit, ndoit n triunghi, legat, la cele mai n
vrst, sub brbie, la cele mai tinere,
241
la spate, sub coc iar fetele se duceau la hor, n zilele de srbtoare, cu capul gol. Brbatii purtau,
aproape tot timpul, cciula un cu-vnt probabil de origine autohton de vreme ce exist si n
albanez. Cltorii strini au semnalat adesea asemnarea dintre costumul tranului romn si costumul
rzboinicilor daci asa cum este el nftisat pe basoreliefurile de pe columna lui Traian. n orice caz, nu
se poate pune la ndoial faptul c ceea ce este esential n costumul tranului romn, ca si cea mai mare
parte din motivele ornamentale, care amintesc motivele ceramicii strvechi, si au originea n
Antichitatea timpurie, si c, probabil, acest model a servit drept fond comun costumelor traditionale ale
celorlalte popoare, stabilite, mai trziu, n centrul si sud-estul Europei, n unele amnunte de pe coloana
lui Traian sau de pe trofeul de la Adamclisi, putem, recunoaste pn si croiala cmsii femeiesti.
Costumul romnesc este caracterizat, n primul rnd, de broderia de pe cmsi, mai bogat n costumul
femeiesc dect n cel brbtesc, ns, n ambele cazuri, de o mare delicatete si de o desv'sit
sobrietate; nu vezi niciodat mase compacte si multicolore, ci, dimpotriv, multe prti albe (pnza, din
orice ar fi ea, cnep, in, bumbac sau mtase, este ntotdeauna alb), ntretiate pe piept, pe mneci si la
mansete, de dungi fine de broderie, de obicei n una sau dou culori (rosu si negru, mai totdeauna).
Strinii snt, de asemenea, surprinsi, asa cum am vzut la Recordon, de curtenia tranilor. Sraci, dar
curati", spune, n dou rnduri, abatele Boskovic. Karacsay afirm c rareori vezi o cmas murdar,
chiar si la tranca cea mai srac, si c pn si cersetorii poart cmsi brodate! Una din marile lui
calitti scrie, la rndul su, consulul Prusiei, Neigebaur, vorbind despre tran este curtenia pe
care o ntlnesti chiar si n coliba cea mai srac."
S-1 citm nc o dat pe d'Hauterive, fie si numai pentru farmecul scriiturii, cnd ne-o zugrveste pe
tnra lui gazd din trgul Vaslui:
Dac aici toate femeile seamn cu aceast ncnttoare copil, Vasluiul este un sat binecuvntat! Are
optsprezece ani; statura, ochii, forma fetei si tinuta snt aidoma cu cele ale Genovevei lui Baleschow, nam mai vzut asemnare mai mare dect aceasta! Nu toarce, dar tot timpul are pe genunchi un gherghef:
ducesele noastre nu bro242
deaz cu o mn mai fin, cu un brat mai frumos si cu o mai nobil iscusint. Casa este, de data aceasta,
vrednic si de ea, si de noi, de cumva este ngduit s punem mofturile noastre alturi de drepturile
frumusetii. Simpl si curat, cum este si costumul gazdei mele, coliba aceasta are peretii albi, tavanul
rosu deschis, pardoseala mturat des, o sob, si chiar si o mas; poti s te asezi, s te culci, s ninnci.
Ar mai fi ele si alte dorinte, dar la vrsta aceasta, sub acoperisul de paie, cu atta neprihnire, virtutea
are puterea de a se face respectat mcar o zi: iar noi plecm mine [...]. Rmas bun, fermectoare
custoreas; moldoveanul pe care-1 vei face fericit, cu adevrat fericit va fi, de te va gsi la fel de
frumoas cum te gsesc eu... La plecare, i dau un ban; l ia, pleac ochii, mi srut mna; eu, ca s
dovedesc cumintenia, att a mea ct si a ei, ce pot spune mai mult dect c m uit la ea ca la o madon
de Correggio."
Frumusetea trncilor romnce a fost mult admirat, ns strinii nu le admir doar frumusetea, ei le
laud mai ales calittile de bune gospodine, supunerea fat de brbat, hrnicia. De fapt, n afar de
anumite munci rezervate brbatilor, cum ar fi transportul pe distante mari si tiatul copacilor din
pdure, femeile fac, n general, aceleasi munci ca si brbatii, att la cmp, ct si acas, dar mai snt si
alte treburi, o sumedenie, pe care numai eie Ie fac: gtitul, splatul rufelor, ngrijitul copiilor; si tot ele
torc, tes, cos, vopsesc pnza.
n unele regiuni, fata de mritat trebuie s fie n stare s fac, ntr-o singur noapte, tot ce este nevoie
pentru o cmas brbteasc, de la firul de cnep, pn la cusutul mnecilor, trecnd deci prin
operatiunile de tors, tesut, croit. Cmasa ginerelui... Are ns dreptul s-si ia ajutoare!
Cmsile femeiesti snt brodate cu multe grij; pentru zilele de lucru, snt fcute din cnep, iar pentru
cele de srbtoare, din in (mai trziu, in si bumbac); aceeasi grij pentru rufaria menit ngrijirii
corpului, ndeosebi pentru stergarele acelea nguste si lungi, brodate la capete, care folosesc att ca
podoabe n cas, ct si pentru Stersul minilor; pe alocuri, ele capt o valoare simbolic: arat ct de
bogat este zestrea, iar nasii si cavalerii de onoare, n ziua nuntii, le poart pe umeri sau la bru.
Pe cmp, femeia lucreaz cot la cot cu brbatul. Cteodat, n serile de var, cnd, dup o zi de trud, se
ntorc n sat, cu cruta n243
carcat cu paie sau cu fn, brbatul st cocotat sau culcat n vrful crutei, n timp ce femeia merge, pe
jos, pe lng boi. Ea nu se odihneste niciodat. I se ntmpl s nasc pe cmp, neajutat de nimeni, si s
se ntoarc n sat cu pruncul n brate.
D'Hauterive enumera cteva munci rezervate brbatilor: Brbatii fac postavul, pnza, mobila, zdrobesc
grul ntre dou pietre mici de moar, cea de sus nvrtindu-se deasupra celeilalte cu ajutorul unui bt
care, trecnd prin mijlocul pietrei superioare, este nfipt n podea; femeile fac restul si, dac n-ar fi
noroaiele acelea vesnice, ca s fie nevoie de ghete si de ciubotari, cred c, n toat Moldova, nu ar fi
nevoie nici mcar de un singur mestesugar."
Pietrele acestea mici de moar se vor folosi din ce n ce mai putin, mai ales n regiunile cu mari mosii
boieresti sau mnstiresti, unde proprietarul are interes s instaleze mori de pe urma crora s aib
cstiguri mari. Cea mai rspndit este moara cu ap, cu palete sau cu elice orizontal, care misc un ax
vertical. Femeile vin aici, ca si brbatii, cu sacii n crut. Plata se face mai curnd n natur (uium)
dect cu bani: attea msuri de fiecare sac.
Btutul griului sau al celorlalte cereale se fcea, n general, pe o arie comun, n sat, cu ajutorul cailor
care trgeau o piatra lung cilindric n jurul unui stlp nalt. Putea fi fcut si individual, n curtea
tranului, pe bttura din fata casei.
n povestirea lui Creang, am vzut c sate ntregi se puteau specializa ntr-o mic industrie cea
textil, n cazul satului Humulesti. n satele de munte, ntlnim, destul de des, familii specializate ntr-o
anumit ramur mestesugreasc: cojocari, lemnari, olari.
Arta olarilor are un interes deosebit pentru istoric, deoarece descoperirile arheologice au dovedit o
surprinztoare continuitate n acest spatiu geografic, nu numai n tehnici si n forme, ci si n motivele
decorative, din epoca dacic (necropola de la Pocnesti, Moldova, secolul al IV-lea nainte de Cristos, de
pild, pentru ceramica neagr, a crei culoare se obtine ntr-un cuptor cu ardere nbusit) si chiar din
neolitic (ceramica de Cucuteni, mileniul al III-lea nainte de Cristos).
La sfrsitul verii sau toamna, cnd muncile cmpului se isprvesc, brbatii devin negustori ambulanti,
coboar nspre cmpie cu cruta
244
lor cu coviltir din rogojini, ca s vnd sau s schimbe pe grunte ori alte produse de aici propria lor
marfa: piei, butoaie, donite, strchini, linguri, oale de lut. Tot la munte, se gsesc sate specializate n
cruci de mormnt, cruci votive, icoane. Mesterii iconari coboar si ei la cmpie, la oras, ca s-si vnd
marfa". Icoana va sta mai n-ti ntr-o biseric, pentru a fi sfintit.
n mai mare msur dect la oras, viata la tar tine seama de srbtorile din calendar, care rnduiesc
toate muncile tranului, att cele agricole, ct si cele familiale; plecarea si ntoarcerea turmelor, aratul,
semnatul, seceratul, strnsul finului, culesul viilor se fac dup ce a trecut cutare sau cutare srbtoare
religioas. Cstoriile snt interzise n anumite perioade ale anului, recomandate n altele.
Marele eveniment din viata tranului era cstoria, care cuprindea, pe lng ceremoniile religioase, un
ntreg ritual strvechi, pstrat asa cum am vzut chiar si n clasele superioare, ncepea cu cererea
n cstorie, fcut printilor fetei de ctre prietenii pretendentului, petitorii. Apoi venea logodna, care,
n unele regiuni, se numea si tocmeal, adic trguiaia sau ntelegerea94.
n timpul urmtoarelor patru-cinci sptmni, se fceau pregtirile, n primul rnd alegerea nasilor si a
flcilor si fetelor. Alegerea nasilor, ndeosebi, capt o mare nsemntate, avnd n vedere c n-situl
ddea nastere unor legturi de rudenie ntre cele dou familii. Strigrile se fceau n trei duminici la
rnd la biseric, sau la cele dou biserici, dac fata nu tinea de aceeasi parohie, n unele locuri, era
obiceiul ca familiile s-si fac daruri, inclusiv familia nasilor, n ajunul cstoriei, printii logodnicei
artau zestrea fetei, la ei acas, n sfirsit, n duminica nuntii, toat lumea venea gtit de srbtoare, iar
petrecerile de dup ceremonia religioas erau nsotite de datini, variabile de la o regiune la alta, ns
toate legate de riturile arhaice ale fertilittii, ca de pild ruperea unui cozonac sau a unui colac deasupra
capului mirilor si semnarea lor cu boabe de gru. Apoi, dac familia avea o oarecare stare, petrecerea
si jocul, nsufletite de lutarii tigani, puteau tine cteva zile-n sir.
Ceremoniile de nmormntare lsnd la o parte slujba pentru morti urmau si ele un ritual magic de
origine vdit pgn. Mortul era expus trei zile ntr-un sicriu deschis, plns de cei apropiati si de
bocitoare de meserie, ndeobste trei btrne, care puteau lua pe lng ele o femeie mai tnr, ca s
nvete meseria", n timp ce rudele si prietenii improvizeaz, bocitoarele recitau niste bocete cu
caracter
245
incantatoriu, menite s nlesneasc trecerea sufletului pe cellalt mal". Noaptea era organizat o
veghe, sau priveghi, si, dac era vorba de o moarte normal", adic de un btrn, veghea putea fi prilej
de ospete si de chefuri, nsotite de glume mai mult sau mai putin macabre; n unele sate din Bucovina,
de pild, doi tineri se deghizeaz, unul ca Moarte, cellalt ca Diavol, iar acesta din urm i arat Mortii,
printre cei de fat, urmtoarele ei victime95.
Unele bocete snt deosebit de interesante prin faptul c ele evoc o ntreag mitologie precrestin, ba
chiar preistoric: aparitia, n pdurea ntunecat pe care trebuie s-o strbat mortul, a trei animale
psihopompe, lupul, vulpea si vidra, puse s-1 cluzeasc pn la rpa mortii", unde un brad urias, la
rugmintea acestor animale, si va pleca ramurile ca s ajute sufletul mortului s treac pe cellalt mal.
(Teme asemntoare se gsesc n toat aria influentat de samanism si pn si la unele triburi indiene
din America de Nord, n timp ce bradul se regseste, n alte ipostaze, dar tot cu valoare magic, n
foarte multe manifestri din folclorul romnesc.)
Pe lng obiceiurile legate de marile momente ale vietii: nastere, cstorie, moarte, mai snt si toate
celelalte legate de calendarul crestin si care, si ele, n pofida celor cteva elemente aduse de religie, cum
ar fi, n ajunul Crciunului, scenetele cu Irozii, sau Steaua (ciobanilor si a Regilor Magi) cu care merg
copiii, si au rdcinile n Antichitatea precrestin. Principalele dou grupe snt cel al solstitiului de
var si cel al solstitiului de iarn. Vara, srbtoarea Drgaicii coincide cu cea a Sfintului Ion si ar fi
mai potrivit s spunem c Sfntul Ion coincide cu srbtorile primitive ale solstitiului de var! Prima
atestare documentar a acestor datini o avem n Descriptia Moldaviae a lui Cantemir, iar descrierea ce
ni se d arat clar reminiscente dintr-un antic cult cerealier.
nc si mai bogat era folclorul de iarn, ale crui manifestri se desfsoar din ajunul Crciunului pn
la Boboteaz. Cele mai caracteristice erau colindele (lat. calendae, si. kolende) cntece rimate, cu
semnificatie magic, n general urme ale unui cult animalier de vntoare. Una din aceste teme se
recunostea si n riturile de cstorie.
Iat ce scrie acelasi Dimitrie Cantemir cnd red discursul pe care cpetenia petitorilor l tine printilor
fetei pe care au venit s-o cear
246
n cstorie pentru un prieten: ...Preamritul stpn cutare, umblnd dup vnat pe cmpii, n pduri si-n
munti, a dat peste o ciut sau cprioar, care, sfioas si cuminte, nu i-a ngduit nici mcar s-o
priveasc, ci a luat-o la fug si s-a ascuns n culcusul ei. Noi, tinn-du-ne pe urmele ei si dusi de ele, am
ajuns la aceast cas; de aceea, trebuie fie s ne predati vnatul pe care cu ostenelile si sudorile noastre
1-am gsit prin pustietti, fie s ne artati pe unde a luat-o.[...] La acestea, vorbitorul adaug de la sine
orice alte alegorii si metafore nscoceste mintea lui. La nceput, printii le spun c un astfel de vnat n-a
intrat n casa lor, c i-or fi rtcit urmele, c poate cprioara o fi ascuns prin vecini. Petitorilor,
struind s ii se arate nu-maidect vnatul, li se aduce o slujnic btrn, urt, mbrcat n zdrente, si
snt ntrebati dac aceasta este cprioara pe care o urmresc. Petitorii zic c nu este, nici vorb nu este,
c vnatul lor avea prul ca aurul, ochii ca de soim, dintii asezati ca niste mrgele, buzele mai rosii dect
ciresele, mijlocul de leoaic, pieptul de gsc, gtul de lebd, degetele mai fine dect ceara, iar fata mai
strlucitoare ca soarele si luna. Fiindc printii spun din nou c un astfel de vnat nu s-a vzut vreodat
pe ta ei, petitorii rspund c ei au cini foarte buni, care niciodat nu i-au nselat si c le-au dat cele mai
sigure semne c ciuta urmrit se ascunde aici. In sfrsit, petitorii amenintnd cu forta si cu armele,
printii scot fata, mpodobit pe ct le ngduie puterile, si la vederea ei petitorii spun pe dat c aceasta
este ciuta cutat" (Descriptia Moldaviae, cap. XVIII).
O tem nvecinat a dat Moldovei mitul ei fondator: legenda lui Dragos, care, urmrind, din Carpati
pn n cmpiile Moldovei, un zimbru sau bour, se hotrste s se stabileasc acolo unde animalul
fusese ncoltit si unde se necase cteaua Molda96.
Ins cea mai mare parte a comorilor folclorice ale neamului nostru, cel putin n ceea ce priveste poezia:
doinele, baladele sau cntecele btrnesti, au drept cadru viata pastoral; aceasta ntreste prerea
filologilor si a etnologilor care consider c elementul pastoral, prin vechimea si prin ntinderea ariei
sale de expansiune, este nsusi nucleul culturii poporului romn si izvorul adnc al viziunii lui despre
lume.
O ntreag scoal de gndire, al crei cel mai nseninat reprezentant a fost poetul si filozoful Lucian
Blaga, s-a constituit n jurul ideii c universul mental al romnului, conceptia lui despre lume, erau
247
cele al unui om de la munte, chiar si n regiunile de cmpie. Pornind de la primele dou versuri ale
baladei pastorale Miorita, n versiunea lui Alecsandri, care, cu o formul lapidar, situeaz cadrul
dramei ce avea s se desfsoare.
Pe-un picior de plai Pe-o gur de rai,
Blaga a creat expresia care a avut att de mare succes: spatiul mioritic"97.
n 1 850, Vasile Alecsandri publica pentru prima oar, ntr-o culegere de poezii populare, o versiune a
acestei balade, culeas de el si de Alecu Russo, ntre 1842 si 1849, de la ciobanii din munti, n diferite
puncte ale Carpatilor moldovenesti. Alecsandri i-a dat numele Miorita. Usor retusat, de bun seam,
de ctre Alecsandri, si poate c si ndulcit un pic, balada a cunoscut numaidect un imens succes.
Tradus n francez de nsusi Alecsandri, a fost cunoscut de Michelet, care o comenteaz n ale sale
Legendes democratiques du nord. Alecsandri si contemporanii si n-au vzut n aceast balad dect
frumusetea plastic, mreata alegorie cosmic, n sfrsit senintatea n fata mortii. Aceast trstur l
impresiona cel mai mult pe Michelet care socotea c poemul este ceva sfnt si att de nduiostor,
c-ti rupe inima", si deplngea usurinta cu care oamenii se resemnau". Din pcate adaug el ,
aceasta este trstura national. Omul nu se ceart cu moartea; nu se uit urt la ea: o ntmpin, se
nsoar cu regina aceasta, logodnica lumii, si consum cstoria fr s crcneasc. Abia iesit din
natur, se pare c-i place c se rentoarce att de repede n snul ei."
Unii etnologi contemporani socotesc c interpretarea aceasta se bizuie pe o desvrsit nentelegere. Ei
arat, n primul rnd, c tema mortii-cstorie" vine din preistorie si c se ntlneste si n alte arii de
civilizatie; poemul transpune asadar rituri funerare antice care, initial, aveau un dublu scop: unul,
caritabil, s nlesneasc trecerea sufletului pe cellalt mal", al doilea scop fiind, dimpotriv, un reflex
de aprare al celor vii fat de o posibil ntoarcere, malefic, a defunctului. Este teza sustinut, ntre
altii, de marele muzicolog Constantin Briloiu, care spune c locutiunile poetice din Miorita alctuiau,
fr ndoial, cndva, elementul verbal dintr-un descntec. Ele nu exprim scrie el nici
voluptatea renuntrii, nici betia neantului, nici
248
adoratia mortii, ci exact contrariul lor, de vreme ce aici se perpetueaz amintirea gesturilor originare de
ocrotire a vietii"98.
Aceast interpretare stiintific, n pofida adevrului pe care l comport, este, poate, prea lipsit de
poezie, iar pn pe piscurile mioritice" este loc pentru interpretri mai nuantate. Trebuie s se stie, mai
nti, c, de la descoperirea" lui Alecsandri, peste 950 de variante ale aceleiasi balade au fost culese n
aria locuit de romni si c au fost chiar si unele ptrunderi Ia popoarele vecine, nssi aceast
extindere este un fenomen ce merit atentia filologului si a istoricului. Apoi, studierea unor versiuni
dovedeste c resemnarea ciobanului n fata sortii nu este elementul esential al temei, cci, cteodat, el
lipseste; n unele variante, dup destinuirile fcute de mioara fermecat, ciobanul amenintat de
complot se pregteste de lupt. Alte detalii ale povestirii dau la iveal indicii ale unei epoci ndeprtate
de rudenie matriliniar: ntr-o versiune, ciobanii snt nou veri, fii a trei surori, n alta, snt evidente
asemnrile cu miturile altor popoare indo-europene, de pild mitul de origine al scitilor redat de
Herodot sau legenda iranian a celor trei fii ai regelui Feri-dun, reminiscente, toate, antice, transpuse
ntr-o societate cu dominant pastoral. A trecut un secol de cnd un tnr arheolog a atras atentia c
exist dovezi arheologice despre o practic a cultului ca-birilor n Dacia, cult probabil traco-frigian, n
care are loc sacrificarea unui tnr de ctre cei doi frati ai lui, dup un ritual ale crui elemente ie
regsim n scenariul" Mioritei".
Exist, n sfrsit, incontestabila dimensiune poetic a operei, n-tr-un mare numr de variante. Putem
crede, asemenea lui Mircea Eliade (care a creat expresia crestinism cosmic" pentru a califica viziunea
religioas a tranului romn), c s-a petrecut transfigurarea unui rit funerar arhaic ntr-o oper poetic,
ncrcat cu multe alte semnificatii: n primul rnd, pentru istoric, geneza poemului si exegeza lui nu
epuizeaz subiectul; la urma urmei, ele au mai putin important dect sensul pe care opera 1-a putut
cpta cu timpul, pe plan afectiv, la un ntreg popor, chiar dac lucrul acesta se datoreaz unei
nentelegeri.
Blndetea moravurilor, n trile romne, este semnalat, ntr-ade-vr, de toti observatorii. Laurenson
afirm c valahii snt n general un popor blnd si prea putin aplecat spre ru". Cred scrie la rndul su Recordon c un fizionomist ar recunoaste si semnele unei nri lenese, deoarece este pcatul
de care pot fi nvinuiti cel mai mult;
249
dar li se iart lesne vznd adunate n ei o multime de calitti rar n-tlnite la celelalte popoare, cum ar fi
buna-credint, cinstea, legtura fat de religie si de ndatoririle impuse de ea, precum si supunerea si
respectul pe care-1 au fat de stpni, desi, adesea, snt foarte hrtuiti, n numele acestora, de zapcii de
tot felul, trimisi la sate ca s adune drepturile boierilor, si care, lundu-le tot ce au, i mping pe bietii
trani la dezndejde." Refuzul instinctiv al violentei este o trstur de caracter a acestui neam; rareori
si pierde cumptul, cnd nu mai poate ndura nedreptatea, dar atunci poate fi necruttor.
D'Hauterive ntelesese foarte bine aceast politete fireasc atunci cnd scria: Nu se afl nici un popor
mai primitor. Romnii snt ndatoritori si este interesant s-i vezi cum, ntre ei, respect o politete legat
de formele limbii, si care, prin urmare, va dinui pururi. Nu folosesc nici illustrissime, ca n Italia,
nici formulele umflate n-tlnite n limbile din sud, dar este destul s fii om ca s ti se dea titlul de
Domnia ta. Si nici mcar nu au cum le spune altcumva tovarsilor si stpnilor lor; dar nici acestia nu
pot sta de vorb cu ei fr s le dea acest titlu" (dumneata, dumnealui). La ei, Suveranul este numit
Mria ta [...]: doar lui i se spune astfel, nu cum fac nemtii, care numesc Mria ta pe toat lumea."
Influenta francez avea s introduc termenul maiestate.
Linistea n fata mortii nu era doar o simpl imagine poetic, ea era chiar n firea tranului; si cum ar fv
putut s nu fie ntr-o societate unde, chiar fr s socotim calamittile accidentale dar, din pcate,
endemice , mortalitatea era att de mare la orice vrst? La apropierea mortii, omul se resemna: Asa
i-a fost scris"; iar despre o fiint drag, moart prea devreme, se spunea: N-a avut zile, zilele date de
soart se isprviser. O pagin din amintirile unui medic german, J.-H. Zucker, care petrecuse multi ani
n Basarabia, la nceputul secolului trecut, red pe scurt aceast atitudine: Odat intrai n odaia unei
neveste tinere n clipa cnd si simtea ceasul mortii. Ca si cnd s-ar fi gndit s se nftiseze cuviincios
naintea lui Dumnezeu, ea se uit la minile ei si ceru s i se taie unghiile, apoi mai ceru s i se dea un
tulpan nou. O btrn, dintre rude, care tinea la dnsa si-i avea grija, spuse: Acum nu, maic, nti o s
mori; pe urm te-om spla si ti-om pune pe cap si tulpanul cel frumos. Bolnava ascult linistit si
rspunse: Nu, mai bine acuma. Dup
250
teva clipe, ea dori s srute minile celor de fat, le ceru iertare si zjse- Eu m duc de-acuma. ndat
dup aceasta muri"100.
Strinii snt mirati de curajul fizic al tranilor din aceast tar unde, de generatii ba chiar de secole
, ei nu mai snt soldati. Laearde observ: Ne dm lesne seama c neamul valahilor este rzboinic si
c-i place instructia militar; ce pcat c un popor curajos, ncovoiat sub jugul ce-I apas, nici mcar nu
se gndeste s sfarme cndva aceste lanturi." Von Struve, un german n slujba Rusiei, afirm c dac ar
sta cu piciorul n scara seii unui cal bun, moldoveanul ar fi n stare s se rzboiasc pn si cu cel mai
cumplit mprat din lume"; iar compatriotul su, si el lefegiu" al Rusiei, generalul de Bawr, scrie:
Valahii snt rzboinici buni si ndrzneti, mai tuturor le place vntoarea, mai ales celor de la munte,
care snt niste ochitori fr pereche; iar ocupatia aceasta i pregteste cum nu se poate mai bine pentru
rzboi." Consulul Austriei, Raicevich, face, n ale sale Osservazzioni..., cteva constatri interesante:
neamul, dup prerea lui, ar fi vlguit, iar, la sate, longevitatea este redus din pricina srciei, a caselor
nesntoase, a bolilor venerice: Vdit lucru scrie el c, hrnindu-se cum se hrneste si umblnd
cu femeile, fr nici o cumptare, chiar din copilrie, tranul si sleieste puterile, si trupul se
moleseste." Dar, numaidect, adaug: La munte, se vd brbati chipesi, cu pielea frumoas, mai ales
printre boierii de tar, care, pesemne, se trag din slavi (Raicevich era de origine dal-mat!) si care nu
snt lipsiti nici de curaj, nici de puterea trupului. Le place vntoarea, se pricep s atace ursii cei mai
slbatici din muntii Carpati si, n general, triesc mult."
Vntoarea de ursi cu arm alb este povestit de multi alti strini, ca Salaberry, de pild:
Valahilor le place vntoarea si se pricep s atace ursii cei mai slbatici din muntii Carpati"; sau de
Giers, care se exprim aproape n aceiasi termeni. Isprvile de felul acestora erau svrsite ns nu
numai de dragul vntorii, ci, pentru pstorii de la munte, din nevoia de a-si apra turmele mpotriva lupilor si a ursilor care atacau tot timpul.
Laurencon deplnge faptul c virtutile acestea nu pot sluji la aprarea trii: Fiind obisnuiti cu oboseala,
cldura si frigul, s-ar putea scoate din ei niste soldati foarte buni; dovad snt cele sase regimente de
infanterie, alctuite din brbati din natia aceasta, pe care le are Austria, si care, cu sigurant, nu snt mai
prejos dect altele
251
n privinta vitejiei si a disciplinei." Si din nou Raicevich: Locuitorilor din banatul Craiovei li s-a dus
vestea de viteji ce snt; n toate rzboaiele dintre turci, rusi si austrieci, s-au distins ca voluntari valahi."
Aici era drama: virtutile rzboinice nu mai puteau fi dovedite dect prin faptele svrsite de o mn de
disperati, care se duceau s lupte sub steagul suveranilor strini. Fuseser foarte multi valahi" n
armatele lui Carol XII; snt citati n regimentele strine ale maresalului de Saxa; au fost mii de
voluntari, ndeosebi n armatele rusesti (cel putin n primele rzboaie ruso-turce, deoarece, mai trziu,
se vor fi schimbat lucrurile). Spiritul de mpotrivire se manifest si prin revolta individual: oamenii se
ascundeau n pdure, ca sa ngroase rndurile haiducilor ce bntuiau codrii Munteniei si ai Moldovei.
Cu toate acestea, poporul poart adnc n suflet sentimentul c dreptatea, n cele din urm, trebuie s
biruie. Vedem familii sau comunitti de trani care, ca s-si apere drepturile, se judec ani de zile, chiar
generatii ntregi! Dac au credinta c snt victime ale unei judecti nedrepte sau c judecata nu s-a
fcut, o vor lua de la capt, neobositi. Este citat un proces ntre rzesii din Vsiesti si familia GhicaComnesti din Moldova, pentru stpnirea unei suprafete de pmnt de 32 000 de flci (cam 45 000 de
ha), care a durat trei generatii, aproape o sut de ani!
Se ntmpl totusi, cteodat, s cstige tranii, mai ales (fireste!) cnd se judec cu mnstirile.
Tranul romn nu este pornit sistematic mpotriva puterii sau mpotriva boierilor. Zucker observ:
Fiind obisnuit s fie nselat de cei mai multi dintre cei aflati deasupra lui, se arat nencreztor fat de
tot ce vine de la ei si fat de tot ce el nu poate pricepe pe loc [...]. ns am vzut cu ochii mei c este de
ajuns ca stpnul s se poarte cu dreptate si s-1 apere de hrtuielile din afar, ca tranul s capete
ncredere si chiar s se bucure, cum spune el, c are un boier; arunci, va urma sfaturile si se va
supune poruncilor mai ceva dect nsusi tranul german." Despre felul cum tranul stie s se apere n
fata judectii, acelasi Zucker scrie: Cei mai multi vorbesc rspicat si cu hotrre, ceea ce nu se prea
ntlneste la tranul german, n timp
252
judectorul german, dup ce pune mpricinatilor o sumedenie de ntrebri, abia de si poate face o vag
idee despre cauza judecat, cu tranul moldovean trebuie, adesea, s bagi bine de seam ca nu cumva
s te lasi prins n capcan de o prezentare limpede, dar pe ocolite, a lucrurilor, n asa fel nct legea s
fie de partea lui. Expunerea este bine legat, uneori chiar convingtoare si cu att mai plcut la auz cu
ct aici tranul nu vorbeste o limb a lui, ci o limb la fel de curat cu cea a boierului. Cnd este vorba
de treburile ntregii obsti, tranii se nteleg ntre ei asupra a ceea ce trebuie spus si l aleg, ca s
vorbeasc n numele lor, pe cel de care se stie c o poate face mai bine ca oricare altul."
Chiar nainte de Zucker, d'Hauterive fusese surprins de aceast trstur de caracter: Nu se plng c
dau o parte din munca lor si din roadele ei asa cum cere legea; ns, la orice cerere neasteptat, se
rzvrtesc. Snt oricnd gata s se plng de mosier n fata ispravnicului si de ispravnic n fata
domnitorului. Nu se dau ndrt s bat drumul toat tara ca s vin la Curte si s-si spun singuri, cu
mult cutezant, care le este psul. Snt cu att mai convingtori cu ct vorba lor are o simplitate
fireasc, desi arta nu-i este nici ea strin. Nu se poate vedea o purtare mai modest dect a lor.
Asteapt, cu ochii nfipti n pmnt, s li se porunceasc, de cteva ori, s vorbeasc, de-ai crede c nici
nu stiu cum s spun, nici nu se ncumet s spun ce gndesc; ns stnjeneala aceasta prefcut este
numai-dect urmat de un suvoi de vorbe, rostite, uneori, cu o repeziciune uluitoare, alteori sustinute cu
nsufletire si, ntotdeauna, nsotite de un gest care spune multe, n timp ce pe chip li se citeste hotrrea.
Mrturisesc c traditia aceasta de veche libertate roman este lucrul la care m asteptam cel mai putin
si c mi-a fcut tare bine s-o n-tlnesc aici, Ia patru sute de leghe deprtare de Roma si optsprezece
veacuri dup Cicero."
D'Hauterive scrie mai departe, despre altceva, ntlnindu-se n prerile lui cu multi observatori strini:
Tranii moldoveni snt nvinuiti c snt lenesi si necinstiti. Nu voi lua niciodat n seam spusele celor
ce vorbesc mpotriva unui neam obidit. Dintre toate clasele societtii, poporul este clasa n care, ca n
nici o alta, oamenii si nesocotesc interesele proprii, punnd mai presus de orice interesele clasei, o
clas care, la urma urmei, are dreptul, mai mult ca orice alt clas, la iertarea pcatelor, cci nevoia l
mpinge pe tran s le
253
svrseasc. n Elvetia, poporul nu este necinstit, cci acolo nici un nobil nu se ncumet s se slujeasc
de rangul lui ca s hrtuiasc sau mcar s dispretuiasc poporul. Nu este delstor, fiindc, acolo, tot
rodul muncii sale este numai al lui, fr s aib a-1 mprti cu cineva. Dar cnd un popor munceste un
pmnt care nu este al su si cnd, cu ct munceste mai mult, i se cere mai mult, este mare minune c nu
munceste dect att ct i trebuie ca s triasc!
n Polonia, unii se plng c poporul este lenes. Pmntul, roadele lui, munca tranului, fiinta acestuia
snt proprietatea nobililor. Drept care, trebuie s stea clii la spatele lor ca s-i sileasc s lucreze. Iar
cnd stpnul vede c ogoarele lui nu snt prea bine lucrate, n timp ce palma de pmnt pe care o d cu
mprumut serbilor ca s nu-i hrneasc d roade ce las s se nteleag c este mai bine ngrijit, tip c
tranii snt niste ticlosi care nu muncesc dect dac stai cu bta lng ei.
Tranul romn are mare noroc de srcia lui. Dac ar uda pmn-tul cu sudoarea sa, ar fi mai nstrit;
ns starea aceasta i-ar linisti pe stpnii si; n loc de asta, tranul si pune n gnd, si trece si la fapt,
s plece ct mai iute n alt parte, iar mosierul, care prin emigrri pierde mai mult dect cstig prin
mpilri, vede c are interesul s fie mai curnd drept dect lacom."
Argumentul acesta se ntlneste si la alti contemporani, la Parrant, la Wilkinson; sau la Langeron, de
exemplu: Tranul valah [...] este istet din fire si ar fi si muncitor dac nu s-ar teme c aceasta 1-ar
duce la o bunstare ce i-ar fi numaidect luat de stpn."
Avem de a face aici cu o chestiune complex, mult timp controversat: care era de fapt regimul funciar
n Principate, dup desfiintarea serbiei sub domnia lui Constantin Mavrocordat? Care erau relatiile
dintre stpnii pmntului si cei ce-1 munceau? Acestia din urm aveau totusi niste drepturi asupra
pmntului si asupra psunilor, pdurilor, elesteelor, rurilor ce tineau de pmmtul pe care-1 munceau?
Vom vedea c statutul tranilor care munceau pmntul a variat, de-a lungul timpului, dup regiuni si
dup calitatea proprietarului: statul, Biserica, boierii, si chiar si dup calitatea celui ce lua pmntul s-1
munceasc: urmas al unor serbi, urmas al unor trani liberi sau urmas al unor fugari veniti de peste
munti.
nainte de abolirea serbiei, decretat de Mavrocordat (n ntelegere cu boierii si dup consultarea
strilor"), la 5 august 1746 n
254
Tara Romneasc si la 6 august 1749 n Moldova, cei ce munceau nmntul puteau fi mprtiti, grosso
modo, n trei categorii: tranii liberi, stpni pe un lot individual sau pe o proprietate mare indiviz,
adunati n sate de mosneni sau de rzesi; tranii liberi, dar care nu erau proprietari, care lucrau n dijm
o bucat de pmnt din mosia marelui proprietar, dnd n schimb o parte din recolt si facnd c-teva zile
de clac pe an (erau, adesea, fosti rzesi, siliti s-si vnd pmntul); n sfrsit, serbii legati de glie
(rumni sau vecini), trani clcasi. Soarta acestora se nruttise n cursul secolului al XVIII-lea, nct
documentele oficiale citeaz cazuri cnd proprietarul vnduse sau schimbase un serb, desprinzndu-1 de
pmntul de care era legat si, uneori, chiar si de familie! Dezndjduiti, tranii se plng domnitorului c
nu mai snt serbi, ci sclavi. Multi fug de pe o mosie pe alta, destul de departe ca s li se piard urma; si,
cum noul stpn are nevoie de brate de munc, nchide ochii asupra provenientei ilegale" a nouvenitului. Boierii protesteaz din cnd n cnd mpotriva acestei concurente neloiale", ns nici o
msur legal n-o poate curma. Imediat dup rzboiul austro-ruso-turc din 1736-1739, situatia general
s-a degradat att de tare, nct sate ntregi se golesc, regiuni ntregi se depopuleaz (cnd se golea un sat
ntreg si tranii si duceau n alt parte putinul pe care-I aveau, se spunea c se sparge satul, expresie ce
se aude si astzi, n care verbul a sparge pstra nc sensul primitiv, a mprstia", a rzleti"). Oamenii
se afund n adncul pdurii, n munti, cteodat trec dincolo de acestia, n Transilvania, ns acolo
situatia este adesea si mai rea: pmntul este mai putin roditor, clcile si mai multe.
La rndul lor, proprietarii al cror pmnt rmne nelucrat snt gata s ngduie orice: unii boieri, mai
liberali sau, pur si simplu, mai inteligenti, si slobozesc serbii, n schimbul unei rscumprri, destul de
mici, si i tin pe mosie ca dijmasi; sau se trimite vorb pretutindeni c fugarii care se ntorc vor primi
atta pmnt ct pot ei munci si nu vor fi siliti, prin contract, dect la un mic numr de zile de clac pe
an, asemenea ungurenilor (adic imigrantii din Transilvania). Se ajunge, astfel, la situatia paradoxal a
unor fugari, altdat serbi, ce se afl, o dat ntorsi n tar ca imigranti, sub un regim mai bun dect
acela al tranilor liberi din partea locului.
Vznd aceast mare miscare de rezistent, Constantin Mavro-cordat a luat hotrrea de a desfiinta
serbia, uniformiznd, ntr-o
255
oarecare msur, starea tuturor tranilor n raporturile lor cu stpnii pmntului si favoriznd, totodat,
strngerea normal a drilor, ns oricare vor fi fost, n hotrrea de reform din 1746, socotelile
domnitorului, ale mitropolitului Neofit al Munteniei si ale boierilor, fapt este c, n timp ce serbia se
consolida n cele mai multe din trile vecine, Tara Romneasc a fost primul stat din estul si sud-estul
Europei unde serbia a fost desfiintat. Si, n ciuda unei ncercri nereusite a boierilor de a se ntoarce la
vechea stare de lucruri, cu prilejul rzboiului ruso-turc din 1768-1774, cteva decrete domnesti
precizeaz, n a doua jumtate a secolului al XVIII-lea, regimul relatiilor dintre stpnii pmntului si
cei ce-1 muncesc. S vedem, pe scurt, care era acest regim la nceputul secolului al XlX-lea.
Proprietarul trebuia s-i dea tranului atta pmnt ct putea el s munceasc, mpreun cu familia, pn
la dou treimi din mosie -de unde, fr ndoial, expresia lui d'Hauterive c legile trii le las dou
treimi din provincie ca s le cultive"... Tot el precizeaz, n alt parte:
Orice bucat de pmnt nedestelenit apartine primului venit; nu c nu ar avea proprietari, ns, dac nu
este lucrat si nu este mprejmuit, cel dintii care vrea s sape, s planteze sau s zideasc ceva pune mna
pe el, plteste dijm dac nu cldeste nimic, si ceva pe deasupra, dac zideste, n ultimul caz, pmntul
este al lui; chiar si un prpdit de gard de mrcini este semnul propriettii inviolabile; vinde, d si
transmite copiilor si acest bun att de lesne dobndit, fr mcar s-1 ntrebe pe primul proprietar, care,
pe lng el, este mai putin dect un stpn." Podgoriile plantate pe pmntul altcuiva erau garantate n
mod special, prin cutum, mpotriva unor eventuale deposedri a pod-goreanulur. proprietarul
pmntului (boier, mnstire, episcopie) TIU putea da o vie altcuiva dect dac cel ce o plantase nu o
lucrase trei ani la rnd; si, chiar si asa, era nevoie de o hrtie de la ispravnic si de o hotrre a
domnitorului. Dup care, mai era si dreptul rudelor, apoi al vecinilor, de a cere via cu pricina naintea
altora.
Aceast stare de lucruri l fcea pe tran s considere c are un adevrat drept de proprietate asupra
acestui pmnt, pe care-1 poate lsa mostenire sau vinde si de unde stpnul nu are dreptul s-1 alunge.
Iar specialistii actuali n istoria dreptului nu snt departe de a mprtsi aceast opinie, socotind c, dac
ne gndim bine, dreptul de proprietate n Principate, pe vremea aceea, era mult mai putin abso256
l t dect cel din dreptul roman sau din codul Napoleon; ca, practic, era mprtit n drepturile si
obligatiile proprietarului nominal si drepturile si obligatiile tranului care munceste pmntul; fr a
mai pune la socoteal dreptul, mai presus de oricare altul, al domnitorului de a confisca, n orice
moment, pmntul unui proprietar, pentru trdare { hainie"), n vreme ce, dup ct se pare, nu avea
dreptul s-1 alunge pe tran si, de altminteri, nici nu avea interes s-o fac.
Sistemul din Principate n ciuda vesnicei nesigurante era de natur s atrag tranii din
Transilvania, mai asupriti acas la ei Am vzut, n mai multe rnduri, si mai ales cnd a fost vorba de
transhumant, ct de permeabil era imensa frontier tot lantul Carpatilor! Chiar dac tranii din
zonele de granit din Muntenia si Moldova cutau adesea adpost peste munti, alungati de rzboi sau
de cei pusi pe urmele lor, sau care, pur si simplu, fugeau cnd nu mai puteau ndura asuprirea fiscal, se
pare c rareori s-au stabilit acolo. Pmntul arabil era mai putin si mai srac, iar regimul serbiei si mai
l
uneori arenda mosia unui mare proprietar sau a unei mnstiri, si c n acest scop, comunitatea se
bucura, pn n 1815, cnd dreptul acesta a fost suprimat, chiar si de un drept de prioritate.
n ce priveste claca numit, n alte regiuni sau n alte epoci ori dup genul de prestatie, boieresc ,
reformele din 1746-1749 o fixaser la 24 de zile pe an n Moldova si la doar 12 zile n Muntenia,
deoarece aici rumnii se rscumpraser pltind treptat, n timp ce n Moldova, vecinii fuseser
eliberati fr s dea nimic n schimb. Trebuie stiut ns c, nainte de reforme, tranii liberi din
Muntenia nu datorau proprietarului dect trei zile pe an (la strnsul finului, la seceris si la arat), iar cei
din Moldova sase zile n afar de tranii care lucrau pe mosiile mnstiresti si care datorau 12 zile.
Asadar, dac noul regim reprezenta pentru fostul serb clcas o mbunttire simtitoare a situatiei, mai
nti prin limitarea clcii, apoi prin libertatea total pe care o avea de acum nainte s se mute unde-i
place, el dubla, n schimb, numrul zilelor de clac al fostilor trani liberi. De aceea, msura a trezit
mari nemultumiri la aceast categoria social, de fapt destul de numeroas. Rezistenta a fost att de
puternic si att de generalizat, nct domnitorii au fost siliti s limiteze treptat claca, fixnd-o, peste
tot, la 12 zile pe an (doar sase n satele de granit) si tranul putea scpa de toat claca pltind unul
sau doi lei pe an, dup regiuni, ceea ce nsemna salariul lunar al unui muncitor agricol (cci exista si
asa ceva, mai ales n viticultur si apicultur)103.
Dac am compara obligatiile tranilor romni cu cele ale tranilor din trile vecine, am constata c, la
aceeasi epoc, claca era, n Boemia, de 756 de zile pe an, n Transilvania de 2, 3 sau chiar 4 zile pe
sptmn; n sfrsit, n Rusia, era de cel putin trei zile pe spt-mn, tot anul, si putea ajunge, n lunile
de var, pn la sase zile pe sptmn, tranului nermnndu-i dect duminica!
ntelegem atunci mirarea cltorului ungur Vincentiu Batthyny cnd constat, n 1805, c tranul
moldovean este nzestrat de st-pnul su cu mari ntinderi de pmnt, iar el d n schimb doar a zecea
parte din recolt si 12 zile de clac"104.
Cltorii apuseni nu snt nici ei mai putin mirati vznd att de mult pmnt si libertatea de miscare a
tranului. De aceea, unii dintre
259
ei au despre viata tranului romn o viziune mai putin sumbr dect cea a cltorilor impresionati doar
de locuinta lui subred si srac. Am vzut reactia lui d'Hauterive. lat-o pe aceea a unui tnr englez,
Wyburn, care viziteaz Muntenia n 1812:
Dup ce d o multime de exemple despre nemaipomenita rodnicie a pmntului si despre pretul de
nimic cu care poti cumpra orice de vreme ce exportul, cu exceptia celui ctre Constantinopol, este
interzis Wyburn scrie mai departe:
Belsugul acesta are urmri nefericite asupra caracterului oamenilor din clasele inferioare: lcomie,
betie, delsare si pofte trupesti nestpnite. ns tot el le d sntate, putere, curaj, minte ascutit si (n
vremurile cnd nu au de a face cu zapciii) mndrie, si-i face deosebit de ndatoritori. Un tran valah
(chiar si cel mai srac) m-nnc de patru ori pe zi si nu se afl vreun print n lumea crestin care s-o
duc mai bine ca el. Poate socoti c toat tara este a lui: seamn si coseste finul oriunde are chef s-o
fac, lsnd doar o zecime din recolt proprietarului, oricare ar fi el, amnunt de care nu-si d
ntotdeauna osteneala s se sinchiseasc. Nevasta i face mbrcmintea, si el nu are alt grij (prin
urmare, nici alt ndemn de a munci) dect cererile necontenite ale zapciilor (cel ce strnge drile,
slujbasul unui ispravnic sau guvernator de provincie). Acest agent este ntotdeauna nsotit de albanezi
narmati cu pistoale, pusti, sbii, pumnale si mai ales cu niste bice nfricostoare. Adevratul valah nu
plteste aproape niciodat nici o para mai nainte de a fi fost btut att ct i duce spinarea. Cnd este
vorba s plteasc impozitele, l cuprinde o ur la fel de mare ca si cea care-i cuprinde pe englezi,
scotieni sau irlandezi, dar, ntruct nu se poate aduna mpreun cu semenii si, nu are cui se plnge si
nici nu se poate rscula, s-ar prea c a ascultat si urmat sfatul dat de Dl Benjamin Constant francezilor,
doctrina rezistentei pasive, ns, negresit, asa cum trebuie s-o fi fcut si francezii, pn la urm plteste
nu numai ceea ce i s-a cerut mai nti, dar si simbria albanezilor care 1-au btut, si pe cea a zapciilor
care au grij ca pedeapsa s fie bine aplicat!"105.
Wyburn nu spune ns, dar poate nu stie, c se ntmpl ca tranul s nu aib ntr-adevr cu ce plti...
Atunci, trebuie s te adresezi unui cmtar, adesea un zaraf turc, tagm ce se nmultise ntr-atta, nct
zarafi se gseau chiar si la tar; de obicei, ddeau bani cu mprumut cernd o dobnd de 10% pe lun,
iar mprumutul era garantat cu re260
colta viitoare; dac recolta era proast, plata datoriei era amnat
cellalt an. n cele din urm, fapt des ntlnit (cum reiese dintr-un document citat mai sus), ca s-si
plteasc datoria, omului nu-i mai rmneau dect bratele si ajungea cu adevrat sclav la cmtar.
Se vede deci foarte limpede, din toate aceste exemple, c nenorocirea tranului romn nu se trage
numai de la un regim funciar nedrept __dimpotriv, acest regim era, de foarte departe, cel mai liberal
din toat Europa central si de rsrit , ci de la cererile nesbuite ale fiscului, de la rechizitionrile
necontenite si arbitrare ale puterii si de la metodele inumane de strngere a drilor, toate aceste rele
fiind urmarea direct a stpnirii otomane si a sistemului de guvernmnt impus de ea n aceste
provincii, teoretic vasale, dar, n realitate, cu totul aservite.
S spunem totusi un cuvnt, ca s fim drepti, si despre un al treilea aspect al relatiilor dintre stpni si
arendasi: monopolurile feudale", cci aici se afla o surs de abuzuri si deci o cauz permanent de
nentelegeri. Veniturile de pe urma dijmei fiind relativ mici, mai ales dac tinem seama si de pretul
sczut al cerealelor (ntruct exportarea lor era interzis), proprietarii erau mpinsi binenteles s
exploateze ct mai mult sursele anexe de cstig, de pild taxele pe morrit sau pe buturi. Mosierii
obtinuser, treptat, n secolul al XVIII-lea, monopolul crciumilor de la sate (cu exceptia satelor de
mosneni sau rzesi) si chiar si interdictia, pentru trani, de a-si vinde propria productie de vin sau de
rachiu. Rezistenta fusese puternic, ns, n general, prea putin eficace.
Tot astfel, o dat cu modernizarea morilor si extinderea nencetat a marii proprietti, mosierii si
asiguraser un semimonopol pe marile mori de ap, important surs de venituri.
In privinta pdurilor, din timpuri imemoriale, tierea copacilor pentru folosirea lor n gospodrie (lemn
de foc si lemn de constructie) era liber; oricum, eventualul proprietar nu putea cstiga cine stie ce de
pe urma ei, de vreme ce exportarea lemnului era monopolul exclusiv al puterii suzerane. Cnd ns
monopolul acesta avea s nceteze, dup rzboaiele ruso-turce, mosierii vor obtine dreptul exclusiv de
proprietate si, corolarul su, dijma n natur. Iat deci c mbunttirea situatiei politice si economice a
Principatelor, dup victoriile Austriei si; apoi, ale Rusiei asupra Turciei, aveau drept urmare paradoxal
atitarea poftei de cstig la mosieri si agravarea, din multe puncte de vedere, a tensiunilor dintre ei si
tranii care le munceau pmntul.
261
Atunci au loc nenumrate procese ntre trani si proprietari, ndeosebi nentelegerile dintre mnstiri si
tranii dijmasi snt foarte frecvente, cu att mai mult cu ct, printre trani, se face simtit o miscare de
revendicare a pmntului pe care strbunii lor fuseser siliti s-1 vnd boierilor si pe care acestia, mai
trziu, l lsaser mnsti-rilor. Cnd procesul era pierdut, se recurgea la rezistenta pasiv, la refuzul
ndrjit de a ndeplini cele cerute de lege. Dac, n cele din urm, nu mai aveau ncotro, tranii munceau
fr nici o tragere de inim, o munc de mntuial; de unde si expresia rmas n limb: lucru de clac,
nu cumva tiganii s-si vn-d ei nsisi copiii altor stpni. Tot atunci, de vreme ce erau adunate la un loc
attea familii, se fceau cele cuvenite pentru cununia perechilor tinere. Dac tiganul se nsura cu o fat
care apartinea altui stpn, stpnul fetei, de regul, o ddea stpnului biatului n schimbul unei fete; si
dac asa ceva nu era cu putint, noul stpn i fgduia celui vechi s-i dea un fiu al perechii de tigani,
cnd acel fiu va avea vrsta potrivit108.
Cu prilejul adunrii anuale, se proceda si la alegerea sefilor, bulibasii (din cuvntul turcesc bulukbasa,
cpitan de companie"), iar
268
, g satra era prea mare, se alegea si un sef suprem, basbullbasa.
Aceast mare adunare, acest trist iarmaroc, putea degenera uneori n - cierri. Radu Rosetti povesteste,
n Amintirile sale (bizuindu-se 1 e, cele povestite de unul din unchii si), c, ntr-o zi, pe o mosie a
bunicului su, hatmanul Rducanu Rosetti, tiganii liesi, nemultu-iti de alegerea noului basbulibasa, se
rzvrtiser si mpresuraser conacul. Cei dinuntru trseser zvoarele, puseser pe ziduri oameni
narmati cu pusti si trimiseser, pe ascuns, pe cineva dup hatman, care era dus de acas. Se dduse de
veste si n satele dimprejur nct tranii veniser si ncercuiser satra de tigani. A doua zi, la sosirea
boierului, s-a fcut ce se fcea de obicei, cei care au at-tat la rzmerit au primit o sut de lovituri la
tlpi, falanga", si lucrurile au reintrat n matca lor...
Robii domnesti erau aproape toti liesi, adic nomazi, si orice tigan fr stpn sau care era venit din
strintate devenea din oficiu tigan domnesc; totusi, dintre ei se recruta aristocratia" tiganilor: aurarii,
culegtorii de aur. Numai ei aveau dreptul s adune firele de aur din nisipul nurilor din Carpati, n
schimbul unei dri anuale care mergea n vistieria Doamnei.
La cellalt capt al scrii sociale a tiganilor, se aflau sracii sracilor grupuri mici de nesupusi,
ascunsi n adncul pdurilor. Unii dintre ei coborau poate din micile grupuri care izbutiser, nc din
Evul Mediu, s nu cad n robie. Este greu de spus. Se ntorseser cu adevrat la starea slbatic,
ferindu-se de orice ntlnire cu alte fpturi omenesti, trind din vntoare, din culesul fructelor de
pdure si, din cnd n cnd, din hotii, nftisarea lor era, pentru ceilalti oameni, att de ciudat, cnd, din
ntmplare, i zreau, nct li se spunea netoti, cu mintea ne-toat. Dup 1830, aveau s fie cutati
sistematic pentru a-i sili s devin tigani domnesti".
Evaluarea numrului tiganilor variaz dup autori.
Wilkinson, n anii 1810, d, pentru ambele principate, cifra global de 150 000 de suflete. Tot atunci,
Fotino i evalueaz la 23 300 de familii, doar pentru Muntenia, adic aproape 120 000 de suflete. In
sfirsit, n 1839, Koglniceanu d urmtoarele cifre: tigani boie-reSti si mnstiresti, n ambele
Principate: 35 000 de familii, cam '65 000 de suflete; tigani domnesti, 3 000 n Moldova, 33 000 n
Muntenia ceea ce face un total de ceva mai mult de 200 000 e 'livizi. Avnd n vedere c, ntre
primele dou evaluri si cea
269
de-a treia, a trecut un sfert de veac, cifrele snt aceleasi: 150 000 pn la 200 000, adic aproape o
zecime din populatie.
Numai c acestei zecimi din populatie legea nu-i ddea aproape nici un drept. Tiganii erau ceva ce
apartinea stpnilor, care-i puteau folosi si rsfolosi tar fric. Erau vnduti, schimbati, puteau fi pe.
depsiti cu btaia, practic, fr msur. Cu ei, nu se face un negot dup toate regulile afirm
Wilkinson ; nu exist obiceiul s fie pusi la vnzare. Snt vnduti si cumprati pe ascuns, pretul
obisnuit al unui rob, de orice sex, fiind de cinci sau sase sute de piastri." S precizm c acesta era
pretul unui rob vtras, servitor la conac; nomazii, liesii, erau cu jumtate mai ieftini, ntr-un document
din 1832, ntlnim un schimb neobisnuit: n foaia de zestre, Anica Mnu, fiica marelui vornic Mihai
Mnu si a Smarandei Vcrescu, care se mrit cu printul Teodor Grigorievici Kociubei, colonel n
armata rus, primeste o caleasca nou de la Viena", n valoare de 160 de ducati de aur, dnd n schimb
treizeci de tigani liesi, care i-au fost lsati mostenire, la 9 decembrie 1824, de rposatul vornic
Dimitrie Bi-bescu"109. O trsur pentru 30 de tigani!
Tiganii figureaz, de asemenea, n toate testamentele boierilor: snt lsate mostenire, pe lng mosii,
(attea) suflete de tigani, (attia) brbati, (attea) femei". O slug, dintre cele mai vrednice, poate fi
slobozit prin testament. Datoriile pot fi si ele pltite cu tigani. La 10 ianuarie 1799, marele vornic
Emanoil Grdisteanu plteste onorariile doctorului Constantin Darvari, dndu-i doi tigani tineri.
Sau alt caz: la 10 iulie 1799, fostul mare logoft Matei Flcoianu i las mostenire, dup moartea sa si a
sotiei sale, aceluiasi doctor Darvari, un tigan, Nicolae, fiul lui Neacsu brutarul, care trieste cu o
tiganc tnr, tot a lui, Anastasia, fata lui Dumitru", si fiindc n-au gsit cum s-o schimbe pe Anastasia
cu alt tiganc tnr, cad la nvoial ca Matei Flcoianu s-si pstreze tiganul, pe Nicolae, si totodat si
pe Anastasia doctorului Darvari, precum si copiii acestei perechi, de se va ntmpla s-i aib, ns toat
familia tigneasc avea s fie a doctorului Darvari dup moartea sotilor Flcoianu!110
Ca stpn pe mii de tigani, Biserica particip din plin la aceste tranzactii, dup cte s-ar prea fr s se
ciasc.
S nu uitm s spunem c Biserica putea s intervin n favoarea tiganilor si pentru respectarea legilor.
Iat-1, de pild, pe mitropolitul Dosoftei trimitnd o jalb domnitorului, la 3 iunie 1803, ca s-i
270
r s porunceasc oamenilor armasului s n-o mai hrtuiasc pe oarecare Dobrita, spunnd c este
tiganc domneasc", cci, de fant ea este slobod, fiind fata unei tignci slobozite, si c, pe deasu-ra
'el nsusi o cununase, n timpul domniei lui Alexandru Moruzi, *u un lutar romn pe care, n treact
fie spus, mitropolitul a trebuit s-1 sileasc un pic s-o ia, cci, dup ce-i fcuse fetei un copil, lutarul
voia s scape de ea, numai fiindc era tiganc111.
Legturile mixte erau rare. Am vzut cum tranii moldoveni l ajut pe hatmanul Rosetti s-i potoleasc
pe tiganii rsculati. Tranul avea o nencredere fireasc fat de acesti nomazi, despre care se spunea c
snt hoti si ale cror obiceiuri se deosebeau att de mult de ale sale; s-ar putea vorbi chiar de o anumit
rezerv astzi, am spune rasist" fat de acesti alogeni cu pielea armie, ns, fiindc asa este
firea omului, se fceau totusi cstorii ntre trani sj tigani. Regula era ca femeia slobod care se mrita
cu un rob s devin si ea roab, mpreun cu toti urmasii si.
Iat actul pe care l semneaz o pereche de imigranti unguri la 7 februarie 1798 ca s-i dea voie fiicei
lor s se mrite cu un tigan: Adec eu Odor Frentu, ungur, si mpreun cu femeia me Calar, adeverim
cu acestu zapis al nostru ntru cinstit mana dumneaei cu-conii Anici Roset Bnesi, precum s s stii
c, avnd noi o fat, anume Catrina, si ia avnd mare dorire ca s s botez (adic s se converteasc la
ortodoxie, fiind poate catolic, sau, si mai probabil, calvin din secuime n.n.) si s marg dup un
Ion Bogos, robu a dumneii cuconii Anici [...] si-au cerut voi de la noi ca dup botez si dup mritis iai
s nu aib o vrea suprare de la noi, si au cerut acest zapis. Pe carele eu dau acestu zapis ca s fii drept
roab cu-conei Anici, att cat si cti copii va faci fata me cu Ion Bogos si copiii lor de copii iar tot robi
ai dumnei s fii, si i tot neamul dumnealor..."112. Te cutremuri!
Curnd ns, cstoriile mixte snt pur si simplu interzise, cel putin n Muntenia. Astfel, ntr-o hotrre a
lui Constantin Ipsilanti, din 16 iulie 1804, vedem c un tigan este silit s-si prseasc nevasta Si copm,
ntruct femeia nu era nici tiganc, nici roab, si ni se citeaz litera legii: Orice tigan va ndrzni de
acum nainte s se cunune cu muiere slobod, adic nu tiganc, s se despart negresit si s se
pedepseasc foarte greu, si copiii ce se vor face cu dnsa s fie slo-021 Si de se va dovedi c stpnul
doctorii din Iasi, nici cei de la Viena, nici apele de la Karlsbad nu-1 putuser lecui. A murit, dup o
suferint de peste un an de zile, lsndu-si toat averea nepotului su Vasilic Hortopan. Satul era
nelinistit; doar Grigore se bucura: Anica va fi a lui.
Tnrul Vasilic, student la Paris de vreo ctiva ani, aflnd vestea c mostenise o avere att de mare, se
grbise s se ntoarc n tar si s pun mna pe Hortopeni. Btrna Anastasia avusese grij, chiar din
prima zi, s-o scoat pe Anica n fat. Un an de ngrijire, de viat mai usoar, de hran bun: fata era
strlucitoare. Dragoste la prima vedere si dintr-o parte si de cealalt.
Vasilic a rmas la Hortopeni. Anica era tot timpul cu el. Avea odaia ei n iatacul stpnilor, o slujnic
tiganc numai pentru ea. Stpnul chemase chiar si o croitoreas de la Iasi ca s-o mbrace europeneste.
Iar el i povestea tot felul de minuni despre Paris, despre lumea ntreag! Au fost cteva luni de dragoste
nebun.
Grigore, vizitiul, s-a luat din nou de but. Se pricepea la ngriji-tul animalelor, stia cum s ia snge de la
boi si de la cai; cstiga bani
273
n sat si, sear de sear, se ntorcea beat si nu-si fcea cum trebuie treaba de la grajd. Vtaful, desi noul
lui stpn i interzisese cu strsnicie acest lucru, l btea, dar ce folos?
Toamna, tnrul stpn a plecat s petreac iarna la Iasi. Cum nu mai putea tri fr Anica, peste cteva
zile, a adus-o si pe ea. ns la oras nu era ca la tar. Vasilic lipsea mult timp de acas si se ntorcea
seara tot mai trziu. Anica l simtea c se ndeprteaz. Cu putin nainte de Pasti, Vasilic a trimis-o
napoi la conac, spunndu-i c avea s vin si el numaidect. Ea s-a dus la tar, cu durerea n suflet.
Grigore ncepuse iar s trag ndejde.
Apoi, vestea s-a rspndit printre slugi: Domnul s-a logodit! Domnul soseste mine cu viitoarea
noastr stpn!
Vznd-o pe Anica, la rnd cu celelalte slugi, srutnd mna logodnicei sale, vzndu-i chipul palid,
privirea, Vasilic a nteles si el ct de netrmurit-i era suferinta. Cum s se rscumpere? ntorcn-du-se
la Iasi, a semnat o scrisoare de slobozire si a ncredintat-o vtafului ca s i-o dea Anici arunci cnd se
vor duce cu totii la Hor-topeni, dup nunt.
Cnd trsura cu tinerii cstoriti, tras de opt cai, se apropie de Hortopeni, se nnoptase de-a binelea; tot
satul si toti tiganii se afl la poarta cea mare, cu fclii n mn. Slugile asteapt, la rnd, lng treptele
conacului. Vtaful a trimis-o pe Anica s aprind luminrile n cas. Ea a intrat si n iatacul mirilor, a
aruncat o ultim privire asupra locului iubirii ei pierdute. Ce de lumnri, ce de flori... Apoi, dintr-o
dat, adun flori de prin glastre, face la iuteal dou buchete, pune un buchet de trandafiri albi pe o
pern, un buchet de trandafiri rosii pe cealalt. Se aude ns zgomotul copitelor, scrtitul rotilor. Hoo!...
Au sosit stpnii. Anica sare pe fereastr, fuge n parc, la vale, ctre ru.
A doua zi, trupul i-a fost gsit, n josul apei, n scocul morii.
Grigore s-a apucat iar de but, cu furie. Iar a fost btut mr, de fat cu toti tiganii de la curte", iar a
fgduit s se ndrepte.
De opt zile n-a mai but. Vtaful l alege pe el s mne trsura tinerilor stpni, care se vor duce ia niste
vecini, ntr-un sat pe cellalt mal al Siretului, ns, acolo, lumea stie ce poate Grigore; tranii i aduc
vitele s le ia snge, pltindu-1 bine; iar el le-a dat de but, si a but si el, vrtos.
Cnd tinerii stpni cer s li se aduc trsura, se nsera. De cum au iesit din sat, Grigore d bice cailor.
Trsura, usoar, cnd caii o pornesc la galop, ai zice c zboar. Hortopan se sperie, i porunceste
274
Iui Grigore s mearg mai domol, se ridic, l zgltie, strig, se agat de el. Degeaba, omul, ca scos din
minti, d mai departe bice cailor.
Pe cellalt mal, oamenii ce trgeau la podul plutitor au vzut, ngroziti, pe nserate, cum caii aceia
bezmetici coboar povrnisul si se arunc n valuri, acolo unde Siretul este mai adnc, unde apele lui
snt mai nvolburate. Cnd, vslind din rsputeri, au ajuns acolo, nu se mai vedea nimic, nici trsur,
nici cai, nici stpn, nici vizitiu.
Asa a rzbunat Grigore, vizitiul tigan din Hortopeni, moartea Ani-ci, marea lui dragoste114.
Drame ca aceasta, pe de o parte, si, pe de alta, ntoarcerea din Apus a multor studenti cuceriti de
idealurile democratice, progresul general al ideilor liberale au provocat un puternic curent de opinie n
favoarea emanciprii tiganilor. Cu toate acestea, Regulamentul Organic din 1831, adoptat sub ocupatia
ruseasc de ctre un grup de boieri conservatori, proprietari ai unui mare numr de tigani, consacra
principiul robiei, reglementnd, totodat, conditiile ei.
ns miscarea ndreptat mpotriva robiei lua amploare: boieri liberali, ca Ion Cmpineanu si fratii
Golescu, n Muntenia, si slobo-zeau toti tiganii, n 1836, Alexandru Ghica, n Muntenia, elibereaz 4
000 de familii de tigani domnesti si-i mparte unor mosieri, ca muncitori eu contract, n alt parte, statul
cumpr tigani de la particulari ca s-i slobozeasc. n februarie 844, n Moldova, la ndemnul
mitropolitului, Biserica si domnitorul Mihai Sturdza slobozesc, n acelasi timp, toti tiganii pe care-i
aveau, n 1847, vine rndul, n Muntenia, tiganilor mnstiresti si al celor din asezmintele publice.
Mai rmseser cteva mii de robi boieresti, n fiecare din cele dou Principate: cam 5 000, n Moldova,
n Muntenia, revolutia de la 1848 proclam solemn desfiintarea robiei. Regulamentul Organic este ars
n piata public. Din nenorocire, peste cteva sptmni, rusii, mpreun cu turcii, vor ocupa
Principatele. Regulamentul Organic este restabilit. Poate c tiganii nici n-au apucat s afle c snt
liberi!...
Grigore V Ghica, urcat pe tronul Moldovei n 1849, era om de treab, avea cele mai bune gnduri, dar
nu avea energia necesar pentru a zdrobi o dat pentru totdeauna rezistenta unui mic grup de bo-len
conservatori. Si tot un fapt divers" avea s provoace emanciparea tiganilor robi de pe mosii115.
275
La nceputul anilor 1830, fostul mare logoft al Moldovei Dimi-trie Cantacuzino-Pascanu tria la una
din mosiile lui, mpreun cu sotia sa, Profira, mai n vrst dect el, de la care nu avusese copii.
Cucoana Profira116 era o gospodin desvrsit, care tinea la rn-duiala si la curtenia casei; o fost
doic a brbatului ei, baba Anghe-lina, conducea cu o min de fier grupul de tigncuse care se nvrteau
prin cas. Stpna, o estet n felul ei, dorea s fie tot timpul nconjurat de subrete, alese dintre cele
mai frumoase tigncuse de la mosie. Cel mai mult o pretuia pe Mria, o tnr care se pricepea ca
nimeni alta s-o pieptene, s-o mbrace si, mai ales, s-o frece pe picioare nainte de a se culca. Att o
ludase pentru aceasta, nct brbatul ei s-a artat dornic s se bucure si el de darurile fetei. Curnd ns,
dup cum se poate bnui, darurile nu s-au artat numai la frecatul pe picioare. Si, de acum ncolo, n
fiecare sear, cnd coana Profira adormea, dup ce-i frecase picioarele, Mria se ducea la boier, n
iatacul acestuia.
Peste cteva luni, la Iasi, doamna Profira s-a mirat vznd c Mriei i se ngroas mijlocul, ba chiar c
se ngrsase putin. A chemat-o pe Anghelina: ce nsemna asta? Cu cine se ntlnea fata? De ce nu
bgase de seam? Anghelina s-a jurat pe toti sfintii c fata nu se ntlnea cu nimeni, c se culca n odaie
cu ea... Atunci cine s fie? Sfntul Duh?... Dup ce s-a codit mult, cutnd s vorbeasc pe ocolite,
Anghelina a mrturisit. Mria nu se vedea dect cu un brbat: cu conasu.
Coana Profira era femeie desteapt si, pe deasupra, hotrt. Fr a da ceva de nteles, peste cteva zile,
spunnd c are treab la tar si c trebuie musai s fie acolo, le-a urcat n crut pe btrn si pe fat,
mpreun cu ea, brbatul rmnnd la Iasi cu treburile Divanului. La tar, cu ajutorul vtafului, a gsit,
printre tigani, un vizitiu, Mihai, trecut de 60 de ani, rmas vduv n dou rnduri; a trimis vorb
preotului din sat c, duminica viitoare, avea s fac o slujb de cununie pentru niste tigani; Mria,
cobont n rndul spltoreselor, a plecat plngnd de la conac n coliba brbatului ei. Mos Mihai a avut
buntatea s se duc s doarm, pe viitor, n grajd, pe paie iar, anul urmtor, nc si mai marea
buntate de a-si da, degrab, sufletul.
Dup nasterea pruncului Constantin, mngiat cu numele de Dinc, situatia Mriei s-a mbunttit.
Stpna a chemat-o din nou la conac, i-a dat n grij testoarele si custoresele si, pn la urm, a fcuto prima ei camerist; pe de alt parte, vzndu-1 zi de zi pe micutul Dinc, 1-a ndrgit, 1-a rsftat, i-a
cerut popii s-1 nvete s citeasc
l
276
l
' s scrie si, la doisprezece ani, 1-a luat pe lng ea s-o slujeasc.
T a saisprezece ani, era un tnr frumos, cu purtri alese, mndru n
IVreaua lui cum snt cele frantuzesti. Tocmai atunci, logoftul CancUZino-Pascanu moare subit, ns, mai nainte, i dduse Mriei
scrisoarea de slobozire.
Dup moartea brbatului, Profira Cantacuzino, lsnd mosiile n grija vtafilor, s-a hotrt s plece la
Paris. L-a luat si pe tnrul Din-c' acesta a nvtat repede frantuzeste si, fiindc se dovedea a fi
nzestrat pentru pregtirea bucatelor, a fost dat pe mna unui vestit maestru narizian ca s fac din el un
mare buctar. Printesa Cantacuzino", instalat ntr-un mic palat din cartierul Saint-Germain, ddea
petreceri strlucitoare si si fcuse legturi n societatea sus-pus, mprietenin-du-se ndeosebi cu o
anumit contes de Montijo, care avea s fie soacra lui Napoleon III. Numai c, pentru o viat ca
aceasta, veniturile de pe mosiile din Moldova, curnd, n-au mai fost de ajuns. Cnd datoriile si ipotecile
au crescut ngrijitor de mult, omul ei de ncredere de la Iasi a rugat-o s vin acas. Ceea ce, nteleapt,
a si fcut, desi cu prere de ru. l aducea si pe Dinc, precum si pe Clementine, o tnr camerist
frantuzoaic, foarte ndrgostit de biat.
Cnd caleasca cea mare s-a oprit n curtea palatului Cantacuzino din Iasi, iar cei dinuntru s-au dat jos
din ea, o tiganc btrn, descult, s-a aruncat de gtul lui Dinc, srutndu-1 cu drag. Cine este
femeia aceasta? a ntrebat-o Clementine pe stpna ei. Mama lui, fosta noastr roab tiganc!
Aflnd c logodnicul ei se nscuse rob, Clementine a lesinat. Dus n odaia pregtit pentru ea, s-a
ncuiat nuntru si a plns cu sughituri zile si nopti n sir. Toate visele i se spulberaser; aveau de gnd s
se cstoreasc, s deschid un restaurant frantuzesc la Iasi... De ce oare Dinc i ascunsese acest lucru
ngrozitor? S nu-1 mai vad n ochi; voia s fug, s se ntoarc nentrziat la Paris.
Dinc era dezndjduit. Toate rugmintile lui de a fi slobozit au
fost zadarnice. Cuta peste tot pe cineva care s-1 poat ajuta, punnd
o vorb la cei de sus. Asa a ajuns s-si spun psul tnrului boier
liberal Gheorghe Sion, la care intrase mama lui ca slujnic dup ce
fusese slobozit. Sion s-a gndit s-i vorbeasc nsusi domnitorului,
Din nefericire, rutatea oamenilor punea tara la ncercri si mai grele dect aceste calamitti naturale.
Am fcut cunostint, n primele pagini ale acestei crti, cu aventurierul bosniac Pasvan-Oglu sau
Pasvantoglu, care, la cumpna dintre cele dou veacuri, reusise s-si croiasc, la granita dintre tara
srbeasc si cea bulgreasc, un fel de principat autonom. Poarta nu fusese n stare s-1 linisteasc.
Aceasta a fost marea nfrngere a lui Cpitan-pasa, cel care, indirect, provocase uciderea domnitorului
Constantin Hangerli, n 1799. ntruct nu-1 putuse astmpra cu forta, guvernul otoman a crezut c,
dac l va numi pas de Vidin, Pasvantoglu se va domoli, ns, acum, si mai sigur c nu va fi pedepsit,
el si trimitea cetele de cr-jalii, care jefuiau si mai abitir trile vecine, mai ales Muntenia. Urmasul lui
Hangerli, Alexandru Moruzi, care domnea pentru a doua oar n Muntenia, neavnd cum pune capt
acestor jafuri, roag Poarta s fac ceva mpotriva acestui rzvrtit. Guvernul de la Constan-tinopol
porunceste, n cele din urm, comandantului de la Rusciuc s mpresoare Vidinul. nstiintat de oamenii
si, Pasvantoglu o ia mai nainte, trimite un detasament mare de clreti, care jefuieste toat Oltenia,
ocup capitala Craiova, lipsit de aprare, si d foc orasului, fcndu-1 scrum.
Adnc descurajat, dup doar doi ani si jumtate de domnie, se pare c Moruzi a dat cteva pungi cu aur
la Constantinopol, numai s fie nlocuit. Era prima oar cnd un domnitor fanariot pltea ca s fie dat
jos de pe tron!
Urmasul su, btrnul Mihail Sutu, n-a fost nici el mai norocos.
La 31 ianuarie 1802, la Bucuresti, se rspndeste vestea c oamenii lui Pasvantoglu, Pasvangiii", cum
li se spunea, au trecut din nou Dunrea, ndreptndu-se de data aceasta spre Bucuresti. Orasul este
cuprins de panic, nsusi domnitorul, asediat n palatul su de lefegii" care-i cer simbria, ncredinteaz
aprarea orasului fostului comandant al arnutilor, Bimbasa Sava, si fuge cu familia ctre Transilvania.
Boierii, negustorii, toti cei care au cu ce, ngrmdesc n trsuri, crute mici, crute mari, ceea ce au ei
mai de pret si,
282
noaptea, n miezul iernii, ntr-o nvlmseal de nedescris, fug ctre munti. A doua zi, Bimbasa Sava,
negsind suma fgduit ca sold, asa cum fusese ntelegerea, la o anumit mnstire, si vznd c
domnitorul l trsese pe sfoar, prseste si el capitala, mpreun cu o companie de arnuti, si porneste
n goana mare pe urmele domnitorului fugar, nainte de a ajunge la granit, prinde captul din urm al
coloanei, cu cele dou fete ale lui Vod. Le ia cutia cu giuvaieruri si le d drumul.
ntre timp, capitala rmsese fr stpn. Bietii oameni care nu plecaser se zvoresc n case, n vreme
ce, de pretutindeni, ca niste sobolani pe o corabie n deriv, toat drojdia orasului, toate haimanalele,
craii de la Curtea Veche", mpnzesc strzile, alctuiesc cete, jefuiesc, distrug, sparg butoaiele n
pivnite si n hanuri, ncep dezmtul calicilor. O ceat din acestea, vznd palatul fr straj, intr
nuntru, d peste nsemnele puterii: stindardele, buzduganul, cuca domneasc, tulurile sau cozile de
cal alb, nsemnele domnitorilor... si, curnd, se vede, strbtnd strzile orasului, alaiul cel mai uluitor:
n frunte, clare pe un mgar, un nebun, cu cuca pe cap, nvelit n-tr-un caftan scump, cu buzduganul n
mn, si, legate de coada mgarului, tuiurile ce se trau prin noroi, n urm, o gloat care urla si se
schimonosea dnd din mini... n ziua aceea bezmetic, gloata ticlosilor", a calicilor si arta, n
parada ei groteasc, n acel carnaval al derderii, adevratele simtminte fat de puterea stabilit.
Aflnd de batjocura aceasta, un besli-aga, ce se afla cu spahiii si n apropierea unei mnstiri de la
portile orasului, si-a fcut a doua zi intrarea n Bucuresti, a pus mna pe ctiva calici, prea beti ca s mai
poat fugi, si a poruncit s fie spnzurati la cele patru colturi ale orasului, domnitorul" de o zi avnd
dreptul la o spnzurtoare mai nalt, n fata portii celei mari a Palatului.
Umilitoarea neputint a stpmirii n fata nencetatelor jafuri ale cetelor lui Pasvantoglu a umplut de
rusine si amrciune inima patriotilor.
Dup toate aceste ntmplri, Sutu este destituit. Urmasul su, Constantin Ipsilanti, se dovedeste mai
energic. El nfiinteaz o militie de orseni si un corp de panduri'18 si, pentru prima oar de aproape un
veac, ncearc s reconstituie o mic armat regulat, echipat europeneste, pe care o pune sub
comanda unui grec, Nicolae Pangal, maior n armata rus.
Ipsilanti este ns mai ambitios: trecnd, pe ascuns, de partea Ru-S1ei, viseaz s domneasc, ajutat de
rusi, asupra celor dou tri, ba chiar s ajung regele Daciei".
283
n cele din urm, la Constantinopol, se afl de simtmintele lui filoruse. Noul ambasador al lui
Napoleon, clocotitorul general Se-bastiani, izbuteste s conving Poarta s-1 destituie la 12 august
1806 pe Alexandru Moruzi din Moldova si, totodat, pe Constantin Ipsi-lanti din Muntenia, nclcind
astfel angajamentele fat de Petersburg, luate prin hatiseriful din 1802119. La 16 august dimineata,
nstiintat, n secret, printr-un mesaj al ambasadorului rus la Constantinopol, Ipsilanti cheam boierii la
Palat, le ncredinteaz treburile trii spu-nnd c el trebuie s plece o vreme din Bucuresti, si urc toat
familia n calestile domnesti si fuge, n goana cailor, spre nord-est, nsotit de 700 de arnuti cu sbiile
scoase din teac.
Ca s invadeze din nou Principatele, Rusia a folosit drept pretext nesocotirea acordului din 1802, si,
desi Turcia anulase hotrrea din 12 august 1806, ea se va instala n aceste tinuturi, mpingndu-i pe
turci s nceap rzboiul. Acesta, cu izbnzi cnd de o parte, cnd de alta, avea s dureze sase ani,
ntrerupt din timp n timp de o pace vremelnic, de tratative, de rupturi ca un contrapunct la
campaniile lui Napoleon si la vicisitudinile relatiilor lui cu tarul Alexandru .
Sase ani n care pmntul Principatelor avea s slujeasc din nou de cmp de btaie. Si dac, n
saloanele din Bucuresti si din Iasi, doamnele vor nvta valsul, iar brbatii vistul si faraonul, la tar
mizeria, jaful si hotiile vor atinge un nivel nemaicunoscut pn arunci.
Vznd c rusii nu au de gnd s plece din Moldova, sultanul se hotrste s porunceasc pasei din
Rusciuc, Mustafa Bairactar viitor mare vizir s treac Dunrea si s ocupe Bucurestii, n timp ce
300 de arnuti (sau croati?) din fosta gard a lui Ipsilanti s-au nchis n Mnstirea Radu-Vod,
garnizoana turceasc se pregtea s dea foc orasului de cumva rusii aveau s atace, iar populatia fugea
sau se ascundea, un detasament rusesc, sub comanda generalului Miloradovici, se apropie de capital,
n mars fortat. Locuitorii unei mahalale zresc, n deprtare, primele grupuri de cazaci. Vestea se
rspndeste cu iuteala fulgerului, toate clopotele din oras snt trase anuntnd primejdia. Turcii, speriati,
fug care ncotro. Alungati de populatie si de arnutii care iesiser din mnstire, putini au scpat
nemcelriti. Cnd, la patru ceasuri dup-mas, Miloradovici intr n oras, n fruntea husarilor, n-a mai
rmas nici un turc viu n Bucuresti. S-1 lsm ns pe generalul Langeron s ne povesteasc: Sea284
roatii i-au fcut o mic plcere, din cele de-ale lor... De cum
ra> flat c generalul rus avea s fie gzduit n conacul printului GriaU a Ghica, au adunat toate capetele de turci pe care le tiaser si
gr<u P"8 Pe ^ou rncluri deasupra portii, pe scar si n pridvor.
le" fata fiecrui cap, au pus cte o luminare. Miloradovici, care,
"na atunci, se ngrijise de gzduirea trupelor si de cele ce avea de
r ut n oras, ntorcndu-se acas foarte trziu, a fost nsotit n triumf
3 oati. Zrind de departe luminile, a fost ncntat. Dar cnd a intrat
vizir, iar negocierile de la Bucuresti, care se mpotmoleau, vor fi grbite, ca s se ncheie pacea
multumindu-se cu mai putin, asa cum constat Langeron cu prere de ru atunci cnd recunoaste c
mprejurrile n care s-a aflat Rusia n 1812 ne-au silit snii cerem dect Prutul, si nc am fost foarte
multumiti c am cptai aceast frontier". Rusia anexa Basarabia si, acum, si putea retragi armatele
din provinciile romnesti pentru a-si ntri aprarea mpo triva unui eventual atac din partea francezilor.
Era 28 mai 1812, doai cu trei sptmni nainte ca armatele napoleoniene s ptrund i Rusia.
Rmnem nc perplecsi, chiar si astzi, n fata enormittii fapt lui. nsusi Langeron recunoaste c nu
se astepta la asa ceva: N-ai> nteles niciodat ce-i mpinsese pe turci s ncheie pacea, pentru n01
indispensabil. Snt ncredintat c nici unul dintre reprezentantii tutfl n-a fost cumprat si nici cstigat
cu fgduieli. Galib (Reis Efefl* sau ministrul afacerilor externe), cel mai de seam dintre ei, era sar* si
srac a rmas. Dimitrie Moruzi nu avea nevoie de ocrotirea noas
288
ca s ajung domnitor, si nici n-a ajuns. Amnnd pacea cu sase l ni chiar si omul cel mai putin
priceput la stiintele militare si diploati'ce putea s vad limpede c am fi fost siliti s ne retragem sinuri la Nistru." Si ncheie dup ce a evocat nc o explicatie posi-h'l a atitudinii Turciei: teama
sultanului de necontenita nemultumire
ienicerilor: n sfrsit, trebuie s credem n Dumnezeul rusilor (rus/di a0g), cci, nu mai ncape nici o
ndoial, n rzboi si n diplomatie, ei dobndesc tot ce vor"...
Cnd, peste cteva sptmmi, sultanul avea s nteleag enormitatea greselii, l va destitui si exila pe
marele vizir, iar pe marele dragoman Moruzi l va decapita, o dat cu fratele sau Panait. Dar nu era
destul ca s ne lum noi ndrt Basarabia123.
n vreme ce uneltirile acestea, cu urmri incalculabile, se fceau si se desfceau ntre cei mari, cnd
sngele continua s curg pe cmpul de lupt, iar tranii din Muntenia munceau mai departe si pentru
stpni, si pentru ocupant, intendenta ruseasc venea s arate c, n materie de oprimare fiscal, nu avea
ce nvta de la administratia tur-co-fanariot. Langeron ne povesteste, de pild, cum generalul Zass,
nsrcinat la Craiova cu supravegherea comertului ntre Vidin si Ardeal, dublnd taxa pe fiecare balot de
marf, a izbutit s-si nsuseasc sume fabuloase si a fost gsit, la ntoarcere, la carantina de la Nicolaiev, cu 60 000 de ducati de aur, ascunsi n dou butoaie... La Bucuresti, generalii Engelhart si Isaiev
vindeau autorizatiile de tranzit ale mrfurilor, iar cazacii si colonelul Melentiev luau bacsisuri pentru
trecerea mrfurilor n contraband.
Avnd n vedere coruptia generalizat, att la ocupanti, ct si la ocupati", necinstea slujbasilor la toate
nivelurile, surprizele rzboiului, greutatea de a lua hotrri politice pentru cei care simteau c au datoria
s-o fac, nesiguranta tuturor n legtur cu viitorul trii cum s te mai miri c hotia atinge, n acesti
ani de rzboi si de ocu-Patie, proportii nemaipomenite? Se pare c nu se mai stie nici mcar ce e bine si
ce e ru.
Se mai putea oare face deosebirea ntre haiduc, hotul respec-ail", revoltatul mpotriva acestei societti
nedrepte si absurde, si
289
tlharul de drumul mare? Poate c istoria si legenda aveau s lmureasc aceste lucruri n imaginea pe
care aveau s-o lase si despre unii, si despre ceilalti.
n 1810, toamna, la Iasi, lumea ncremenise aflnd cine erau dou din cele mai temute cpetenii de hoti:
un Cantacuzino si un Catargi Aveau s fie decapitati, desi Divanul nu voia s verse snge de boier.
(Dup cte stiu, au disprut, de rusine, si din arborii genealogici ai celor dou familii!)
Radu Rosetti povesteste un alt caz, cnd, pe lng hotie, mai este vorba si de clcarea jurmntului124.
Un boier de origine greceasc, de neam nu chiar att de mare precum cei doi de mai sus, Gheorghe
Caravia, se nhitase cu niste tlhari, iar conacul lui de la Srbii, n judetul Neamt, servea de gazd de
hoti si, uneori, de ascunztoare. Astfel, n iarna 1808-1809, l adpostise pe un haiduc vestit, Stefan
Bujor, de felul lui din Transilvania, precum si pe un alt transilvnean, Gheorghe Ardeleanu. Acestia
erau prieteni ba chiar mai mult: deveniser frati de cruce.
Cei doi brbati se desprtiser dup aceea; hotrser s se n-tlneasc mai trziu, n acelasi sat, Srbii.
ns Ardeleanu fusese silit de mprejurri s se ntoarc mult mai repede; Caravia a trebuit s-1
gzduiasc n odile slugilor. Adusese cu el o tnr tranc din Vran-cea, Ecaterina, de o mare
frumusete, pe care Caravia a pus numai-dect ochii. Desi Ardeleanu nu se ncredea n nimeni, ntr-o zi,
Caravia a izbutit s-1 mbete si s-1 omoare miseleste, ajutat de trei tigani. Apoi a ascuns trupul n
mormntul unui mosneag ngropat cu putin timp n urm. Dup care, Caravia, cu ajutorul tigncilor din
cas, a siluit-o pe tnr tranc. Ecaterina si-a pierdut mintile.
Nelegiuirea aceasta cumplit nu avea s rmn nepedepsit. Peste cteva zile, tranii au vzut niste
cini care dezgropaser si mn-cau un hoit, ngropat de curnd, sub un strat subtire de pmnt, deasupra
unui cosciug, n cimitirul din sat. Cu toat frica lor de Caravia, oamenii ncepuser s vorbeasc si,
tocmai atunci, Bujor se ntoarce la Srbii, cu sase oameni, ca s-si ntlneasc fratele de cruce".
Caravia nu era acas, iar de Ardeleanu nici urm. Atunci Bujor a fcut ceva ce merit s fie povestit:
ajungndu-i la urechi macabra descoperire din cimitir, i-a luat, ajutat de oamenii si narmati, Pe toti
tiganii de la conac si i-a adunat, ca si pe tranii din sat, la han,
290
fl(je a zvorit toate usile. Dup o zi ntreag de ntrebri si dup ce
trei tigaru> ^a care Bujor gsise lucruri de-ale fratelui" su, au mnat o btaie sor cu moartea unul a murit de-a binelea n timp
era btut , limbile s-au dezlegat. Bujor a scris toate mrturiile, -a Pus sa iscleasc pe cei ce stiau s
scrie si a trimis documentul,
ci sigure, la vornicie la Iasi, adic la comandamentul suprem al nolitiei; Caravia a fost arestat, judecat,
osndit la moarte, la 11 decembrie 1809, si decapitat la Iasi, la 28 iunie 1810.
Timp de nc un an, Bujor a scpat de cercetri. S-a dus s-si vad neamurile n Transilvania, s-a ntlmt
cu mica lui ceat n Muntenia, a strbtut din nou cu ea Moldova n lung si-n lat, jefuindu-i pe
negustorii cei bogati, pe boieri, atacndu-i chiar si pe ofiterii rusi si dnd btlii n toat regula
mpotriva unittilor politiei moldovenesti si mpotriva dragonilor" armatei de ocupatie. Avea s fie
prins la 14 septembrie 1810, vndut fiind de cineva, osndit la moarte si executat la 20 ianuarie 1811.
si iubea ptimas nevasta, care tria la Iasi. Se spune c, arunci cnd aceasta a fost lsat s se duc s-1
vad la temnit, dup trei ani de desprtire, au lesinat amndoi de emotie. Desi osnda spunea c trupul
celui spnzurat trebuie s rmn cteva zile pe loc drept pild pentru altii , nevasta lui Bujor a
cptat dreptul s dea corpul jos din streang, chiar n aceeasi zi, ca s-1 ngroape crestineste".
Imaginea lui Bujor a rmas nestears n amintirea poporului; el este haiducul ce lupt mpotriva
nedrepttii, lund de la bogati, cru-tnd sau ajutndu-i pe cei srmani, viteazul vitejilor. Este slvit n
multe cntece populare. Unul din ele a fost cules de Vasile Alecsandri (apoi tradus si publicat de el n
limba francez): Foaie verde de ci-coar / A prut Bujor n tar... Dup ce-i cnt isprvile, se sfr-seste
cu o not de tnguire cnd eroul urc scrile spnzurtorii: Foaie verde de cicoar / Bujor urc pe scar...
Snt multi haiduci al cror nume a fost imortalizat de memoria poporului, ca acel Gherghelas, pe care
iubita l urmase n munti, unde fusese ucis; n locul unde a czut, ciobanii ngrijesc cu sfintenie
crucea fetei".
Dintre toti haiducii, unul singur poate sta alturi de Bujor, lancu Jianu, fiul unui boier din Oltenia; tot
timpul domniei lui Caragea, s-a vorbit despre el, a scpat de toate poterile, s-a alturat pandurilor lu'
Tudor Vladimirescu n 1821, si n-a fost prins dect n 1823.
291
1! i
Dup retragerea trupelor rusesti, n 1812, si nscunarea altor doi domnitori numiti de ctre Poart la
Bucuresti, Ion Gheorghe Ca-ragea, la Iasi, Scarlat Callimachi (care nu mai domnea dect pe jumtate
din tar) situatia nu este mai bun. Un raport al ministrului Saxoniei la Constantinopol, cu data de
10 septembrie 1812, red opinia curent a strii Principatelor: Domnitorii acestia, care vor cr-mui
cele dou Provincii de dincolo de Dunre, se vor putea mbogti numai dac vor rmne mult vreme n
scaun: toti cltorii care sosesc din tinuturile acelea spun c Principatele snt cu totul pustiite de
armatele care le ocup de sase ani si c va fi nevoie de mult munc si de mult grij ca s arate iar asa
cum au fost mai nainte"125.
Domnia lui Caragea ncepuse prost: i arsese palatul incendiu pe care ni-1 povesteste contele de
Lagarde ca ntr-un reportaj". Tot acesta povesteste, ntr-o alt scrisoare, un fapt pe care 1-a vzut cu
ochii lui. Rahmiz-pasa, fost mare amiral al flotei (cpitan-pasa), fugise n Rusia, dup o nentelegere cu
fostul mare vizir. Sultanul Mah-mud l pofteste s vin napoi la Constantinopol, fgduindu-i viziratul. Rahmiz strbate Principatele cu tot alaiul su. Este primit cu mare pomp la Iasi. Aceeasi primire
solemn i se pregteste la Bucuresti; garda albanez este trimis s-1 ntmpine la doua leghe nainte de
intrarea n Bucuresti. La portile orasului, nsusi domnitorul se afl acolo ca s-1 primeasc, mpreun
cu toti boierii din Divan, clare pe cai cu valtrapuri scumpe. Consulii snt si ei de fat, cum este si
Lagarde, invitat de onoare. Cnd soseste alaiul lui Rahmiz-pasa, dintr-o dat... Dar s-1 lsm pe
Lagarde s ne povesteasc:
Dintre noi, tsneste un capugiu-basi, cu pistolul n mn, si se npusteste asupra lui cpitan-pasa, l
tinteste n piept, dar nu-1 nimereste. Amiralul, nepotii lui si ofiterii care-1 nsoteau caut s se apere de
ceausii comandati de capugiu-basi: se ncinge lupta; saisprezece trupuri zceau la pmnt, cnd, cu o
singur lovitur de sabie, mai marele clilor zvrle ct colo capul amiralului si, desfcnd pe loc un
firman de la nltimea sa, a spus c, ntruct trdase, Rahmiz-pasa si luase pedeapsa pentru frdelegea
sa. nfsurnd capul plin de snge n salul turbanului victimei, se ntoarce n goan la Bucuresti, n mn
cu dovada supunerii sale fat de hotrrile stpnului. Iat, drag prietene, cum a luat sfrsit, sub ochii
mei, taina nedezlegat a vietii marelui amiral".
292
Asa si duceau existenta oamenii din care ntmplarea fcuse su-ousi ai nltimii sale sultanul turcilor
otomani.
ns domnia lui Caragea avea s fie nsemnat ndeosebi de cea mai ucigtoare molim de cium din
toate cele nscrise n analele
trii' Unii sustin c boala fusese adus chiar de cei din jurul lui Caragea,
n decembrie 1812. Faptul nu este dovedit. Sigur este ns c ciuma bntuia la Constantinopol. Chiar
din ianuarie 1813, Caragea pune s se nfiinteze lazarete n dou orase de pe Dunre, pe unde ajungeau
cltorii din Turcia. La 11 iunie, primii morti snt semnalati la Vcresti, la intrarea n Bucuresti. Snt
luate urgent msuri severe: interdictia de a iesi din oras; intrarea n oras nu era autorizat dect prin sase
bariere, pzite de armat. Populatia flotant este scoas din oras. Cersetorii snt nregistrati si 80 dintre
ei snt trimisi pe la mnstiri. Toti banii ce vin din judetele de la Dunre unde au fost semnalate cazuri
de cium trebuie splati cu otet nainte de a fi atinsi cu mna... Adunrile de orice fel snt interzise,
precum si butul la crciumi: oamenii nu au voie dect s ntind urciorul pe fereastr ca s fie umplut
cu vin sau cu tuic. Iarmaroacele snt nchise, negustorilor ambulanti nu li se mai ngduie s umble cu
marfa. Cum se face aprovizionarea? Oamenii fug din oras, desi nu au voie. n august, populatia este n
sfirsit lsat s prseasc orasul, cu conditia s poposeasc departe, pe cmp, ca s nu molipseasc
satele. Msur imposibil de aplicat: molima se ntinde n toat tara. Un regulament n zece puncte este
lipit n cele patru colturi ale orasului: ...oamenii, cnd se ntl-nesc, trebuie s stea la trei pasi unul de
altul; cine cumpr ceva nu trebuie s apuce lucrul acela cu mna, ci cu ceva de lemn, sau cu un cleste,
sau s-1 ia n ceva, dup caz" iar dac se dau bani, s fie pusi ntr-o strachin cu otet...
Cu toate aceste precautii, epidemia se raspndeste pretutindeni. Toti locuitorii snt cuprinsi de panic.
Consulii prsesc orasul. Domnitorul se retrage si el la mnstirea Cotroceni. Boierii cei care n-au
fugit zvorsc portile cele mari ale caselor, pzite, din foi-Sor, de arnuti narmati, n octombrie,
epidemia atinge paroxismul. Orasul ofer o viziune de cosmar. Ion Sn Dobre, trcovnic la biserica
Batiste, noteaz n caietele lui: ...Iar cnd fu la octombrie, sa ntri o groaznic moarte care nici s-au
pomenit s fie vreodat. Si se sparse orasul si se duser care ncotro le-au vzut ochii si rmase trgul
pustiu. Si ce era s vezi, ncotro ascultai, aceasta se auzea:
293
Pziti, la o parte, c vin cioclii cu mortii, cte opt, cte zece, unu] peste altul, morti si cei smreduiti...
Si-i cra de prin toate mahalalele pn cnd n-avea ce le mai face si sta pre ulite morti pn cnd venia
cioclii cu car de-i ridica. Si cti erau vii, ne socoteam morti si umblam ametiti. Apoi ncepur a se
ngropa unul cte unul prjn grdini pn se umplur... S pustiir mahalalele si tinu tot moarte groaznic
de la august pn la ghenarie... Se spunea c pn la ghe-narie numai rportuiti n catastihe morti mai
mult de 20 000, afar din cei din grdini, care se ngropau noaptea, ct si cei de prin sate... ns la spital
fcea grmezi de cte o sut de trupuri goale, flci, fete mari, copii, btrni, sraci, bogati... apoi fceau
santuri si-i aruncau acolo, unul peste altul, tigani, boieri, ovrei, armeni, nu se cuta la rnd si se
prpdir dou prti din lume si mai mult. Astfel de npraznic moarte s-au fcut n acest leat"126.
n atmosfera aceasta de groaz, apruse un alt subiect de neliniste: frica de tlhari. Fosti ciumati, mai
mult sau mai putin imunizati la boal, se adunaser n cete: intrau n case spunnd c snt ciocli, furau si
ucideau fr s fie prinsi. La 18 octombrie 1813, domnitorul porunceste s fie cutat si arestat unul din
calicii orasului, fost ciumat, polcovnic chipurile peste ciocli.:-, care-i fur si-i jefuieste, n fel si chip,
pe locuitorii orasului"... Se poate bnui c rv-na politailor, n cazurile acestea, nu era cine stie ce mare.
Pentru a-i deosebi de tlhari, autorittile hotrser ca adevratii slujbasi ai pompelor funebre s poarte
la gt, ca semn de recunoastere, o bucat de pnz rosie. Ion Ghica povesteste, n legtur cu aceasta,
cele auzite de el n copilrie:
Toti betivii, toti destrmatii si atrnau un servet rosu de gt, se urcau ntr-un car cu boi si porneau pe
hotie din cas n cas, din curte n curte. Ei se introduceau ziua si noaptea prin locuintele oamenilor si
puneau mna pe ce gseau, luau bani, argintrii, ceasornice, scule, saluri etc., fr ca nimeni s
ndrzneasc a li se mpotrivi. Fugea lumea de dnsii ca de moarte, cci ei luau pe bolnavi sau pe morti
n spinare, i trnteau n car, claie peste grmad, si porneau cu carul plin spre Dudesti sau spre Cioplea,
unde erau ordiile ciumatilor. Se ncretea carnea pe trup, auzindu-se grozviile si cruzimile fcute de
acesti tlhari asupra bietilor crestini czuti n ghearele lor.
Rareori bolnavul ajungea cu viat la cmpul ciumatilor. De multe ori, o mciuc peste cap fcea ntr-o
Grecia si la Constantinopol. Cea care avea s le adune pe toate laolalt si s porneasc miscarea
insurectional este Eteria din Odessa, care-si luase drept cpetenie, n 1820, pe fiul fostului domnitor al
Munteniei Constantin Ipsilanti; Alexandru Ipsilanti era general n armata rus si aghiotant al tarului.
Aceast calitate a sefului suprem al Eteriei avea s creeze un echivoc voit, de bun seam , ale
crui urmri vor fi dezastruoase pentru miscare.
Propaganda eteristilor fusese foarte puternic n toate coloniile grecesti din Europa si mai ales n trile
romne, unde prezenta administratiei fanariote nlesnea implantarea lor. Aveau multi partizani printre
negustorii de origine balcanic, boierii fanarioti erau aproape toti de partea lor, si chiar si ctiva nalti
slujbasi din Muntenia si Moldova. Domnitorul Moldovei, Mihai Sutu, fusese si el cstigat.
La 22 februarie 1821, stil vechi, Alexandru Ipsilanti, mpreun cu printul Gheorghe Cantacuzino,
colonel n armata rus, si cu vreo douzeci de nsotitori, trecea Prutul si, chiar n aceeasi sear, se ntlnea cu Mihai Sutu la Iasi. A doua zi, lansa o proclamatie ctre toti supusii crestini ai imperiului
otoman, chemndu-i la revolt si lsnd s se nteleag c, dac turcii se vor misca, o putere
nemaipomenit" se va ridica mpotriva lor.
Nici c se putea un moment mai nepotrivit. Chiar dac tarul Alexandru ncurajase miscarea n secret, cu
ndejdea de a provoca rzmerit n imperiul otoman si de a-i face chiar pe turci, sau, n orice caz, pe
fratii" din Sfnta Aliant, s-i cear Iui s restabileasc ordi296
nu putea n nici un caz s sustin n mod deschis miscarea in-11 rectional a grecilor n acelasi moment
n care suveranii din Sfinta Aliant, adunati la Laibach (Ljubljana), i cereau mpratului Austriei s-i
potoleasc pe revolutionarii din Italia. Gheorghe Cantacu-ino, trimis degrab la Laibach, nici mcar nu
va fi primit de tar, ar o dezmintire sfichiuitoare a declaratiilor lui Ipsilanti i va face ne eteristi s nu
mai priceap nimic.
Chemarea lui Ipsilanti nu avusese, de altminteri, nici un rsunet n rndul poporului din Moldova, ura
fat de greci fiind prea mare ca s se poat astepta Ia vreo manifestare de solidaritate.
Eteristii nu au adunat, n Moldova, dect vreo cteva mii de aventurieri, greci sau strini, cete
nedisciplinate, care, dup ce au mcelrit cteva sute de turci, luati prin surprindere la Iasi si la Galati,
s-au apucat de jafuri n toat tara. Cei mai mari boieri moldoveni, nrevznd dezastrul, au fugit n
strintate, chiar de cum a nceput aventura, lundu-i cu ei pe toti ai casei128.
n Muntenia, era alt situatie. Numaidect dup moartea lui Alexandru Sutu, cei trei mari boieri care
asigurau cimcnia, Grigore Ghica, Grigore Brncoveanu si Barbu Vcrescu, toti trei afiliati la Eterie,
ncheiaser o ntelegere tacit cu slugerul Tudor Vladimi-rescu, fost comandant de panduri si vtaf de
plai (subprefect al unui judet de munte); era, de asemenea, locotenent al armatei ruse si dup
istoricii greci si el afiliat la Eterie, ca s ridice poporul si s alctuiasc o armat. Chiar de cum a
sosit n Oltenia, Tudor lanseaz o proclamatie cuprinznd revendicri cu caracter att social, ct si
national. La nceputul lui martie, pornea n mars spre Bucuresti, n fruntea a 8 000 de panduri. Divanul
din Bucuresti s-a speriat si 1-a trimis naintea lui pe boierul Nicolae Vcrescu, care, ca s-1 opreasc
din drum, a fcut apel la patriotismul" lui. Mnia lui Tudor a izbucnit n rspunsul pe care i 1-a dat:
...ci pre semne Dumneata pre norodu, cu al cruia snge s-a hrnit si s-a poleit tot neamul boieresc, l
socotesti de nimic; si numai pre jefuitori i numesti patria; mcar c eu nici asupra acestei tagme nu snt
voitor de ru, ci nc mai vrtos le voiesc ntregimea si ntrirea privilegiilor [...]. Dar cum nu socotiti
Dumneavoastr c patria se chiam norodul, iar nu Tagma jefuitorilor? si cer ca s-mi arti Dumneata
ce mprotivire art eu mprotiva norodului? C eu alta nu snt dect numai un om, luat de ctre tot
norodul al trei, cel arnrt si dosdit din pricina jefuitorilor, ca s le fiu chivernisitor n
297
treaba cererii drepttilor; iar tagma jefuitorilor, cci nu le place una ca aceasta, a ridicat arme de moarte
asupra patriei si a ticlosului norod"129.
La 21 martie 1821, si fcea intrarea n Bucuresti, de unde cei mai multi boieri fugiser.
Armata lui Ipsilanti a venit si ea s poposeasc la portile Bucurestilor. Cele dou tabere se observau,
fr s se contopeasc; nentelegerea fundamental a aliantei era tot mai vdita: Ipsilanti l considera pe
Tudor eterist, credea c pentru Eteric adunase toat armata aceea pe care, fr nici o conditie, o va pune
sub ordinele sale; Vla-dimirescu socotea c este cpetenia aleas de popor, ca s lupte alturi de
celelalte popoare crestine din Balcani, ns numai n interesul neamului su. Urmrise cu atentie lupta
srbilor, avusese legturi cu Karageorge; exemplul srbesc era, dup ct se pare, mai aproape de
conceptiile sale dect scopurile cetoase ale fanariotului, pe care nu avea de ce s-1 aib la inim.
Cei doi brbati s-au ntlnit la 6 aprilie 1821, amndoi fiind nsotiti de oameni narmati; ntre ei, domnea
nencrederea. La ntrebarea cea mai important: rusii vor interveni? Ipsilanti rspunde n doi peri. Pn
una alta, se iau cteva msuri, ns doar n linii mari: si mpart administratia trii, la Ipsilanti cad
judetele din nordul Munteniei, la Tudor, sudul Munteniei si toat Oltenia; pe deasupra, acesta tine, la
Bucuresti, ostatici mai curnd dect colaboratori, pe cei ctiva boieri din Divan care nu fugiser.
Cnd se afl vestea c tarul se dezice de miscare si c suveranii crestini au dat Portii dezlegarea de a
nbusi revolutia, ambele tabere ncremenesc, n fata amenintrii turcesti, cele dou armate se misc,
paralel, nspre nord-vest, ctre munti si ctre mnstirile ntrite din Oltenia.
Constient c fusese nselat si trgnd ndejdea s mpiedice interventia turcilor n Muntenia, Tudor
trimite soli la pasii de pe Dunre, spunndu-le c poporul din Muntenia nu cere dect restabilirea
vechilor libertti si dreptul de a-si alege singur dregtorii. Turcii rspund c, mai nti, trebuie sa
depun armele, ncurcat treab!
Demersurile lui, cunoscute de Ipsilanti, sporesc nencrederea de ambele prti, n timp ce locotenentii lui
Tudor snt cuprinsi de neliniste. Pe lng toate acestea, nenduplecat cnd era vorba de disciplin, n tot
timpul marsului, Tudor fusese de o asprime vecin cu
298
niziniea. ntr-o sear, patru din cpitanii si nu au rspuns la che-C area lui; a doua zi, unul dintre ei,
Urdreanu, unul din putinii fii , k0{er din armata sa, un tnr frumos ca un arhanghel si foarte ndrgit
de panduri, este executat fr judecat. A doua zi, cnd sosesc rincipalii locotenenti n delegatie cu
trimisii lui Ipsilanti la conacul rolestilor, unde se afla tabra lui Vladimirescu, trupul tnrului c-, oitan
spnzur de creanga unei slcii. Oamenii lui Ipsilanti l vor putea aresta pe Tudor fr ca cineva din
tabra lui s miste un deget. La cartierul general al lui Ipsilanti, avea s fie dat pe mna a doi ofiteri
greci, care, dup ce 1-au schingiuit, 1-au cioprtit cu sabia si i-au aruncat cadavrul ntr-un put, lng
mnstirea Trgoviste.
Acesta a fost jalnicul sfrsit al cpeteniei revolutionare a celor din Muntenia.
Ar fi putut, ca un Karagheorghe sau ca un Obrenovic, s-si elibereze neamul si s creeze o dinastie. A
avut soarta lui Masaniello.
Tip aspru de mosnean din muntii Olteniei, a urcat primele trepte ale ierarhiei boieresti si a asigurat, ani
de-a rndul, administratia unei plsi; a comandat pandurii sub ordinele naltului comandament rusesc,
dovedind un simt ascutit de organizare si disciplin. Era nvtat si, cu sigurant, avea darul scrisului:
proclamatiile, ca si scrisorile sale, au o fort de expresie, o violent stpnit si nlttoare, care, chiar si
astzi, mai pstreaz parfumul locului si mirosul de praf de pusc. Curajul lui era legendar, Ion Ghica
povesteste, ntr-una din scrisorile ctre Alecsandri, spusele btrnului/w/covwj'c lonit Cegan, care
slujise sub ordinele lui Vladimirescu n timpul rzboiului din 1806-1812:
Stii dumneata, domnule, ce om era cpitanul nostru Tudor? El, care nu rdea niciodat, cnd auzea c
vin turcii asupra noastr, c se npustea pgnii ca vijelia, cnd cu gndul nu gndeai, el de bucurie
ncepea s cnte si s joace ca un copil. Intra n foc, domnule, parc-ar fi mers la nunt."
De ce oare n-a izbutit? Poate c, de la nceput, unele lucruri n-au fost prea limpezi. Lupta lui era o lupt
national si totodat social. Pe plan national, ar fi vrut s scape tara att de greci, ct si de turci,
oizuindu-se pe sprijinul rusilor, dar, n mprejurrile date, lipsit de sprijinul rusilor, s-a trezit c toti i
snt dusmani, si a pierdut. Pe plan social, dorinta lui de reforme era vdit, iar ura de ciocoi si de bo-!eri
izbucnea la fiece vorb.
299
Si totusi, s-a nvoit s intre n joc: a cutat s se mbogteasc din negot si, ntructva, a reusit; si-a
construit o cul ca ale boierilor, iar n biserica pe care a ridicat-o n sat a pus s fie zugrvit pe fresc
asemenea tuturor ctitorilor, mbrcat n haine boieresti, n cele ctev luni de revolutie biruitoare, cnd
detine puterea la Bucuresti, nbus cu asprime orice ncercare de rscoal trneasc, de jaf sau de
rzbunare mpotriva boierilor; mai mult dect att, negociaz cu boierii din Divan si cad la nvoial,
ntruct socotea c nu se va putea lipsi de ei la crmuirea trii. Astzi, pare lucru sigur c se gndea s
pstreze puterea si, cum singura form de putere suprem, pe atunci, era cea a domnitorului, a tras fr
ndoial ndejde s fie el nsusi ales domnitor. Doar poart pe cap islicul alb, culoarea domnitorilor! Sii las pe cei din jur s-i zic Domnul Tudor"! Mai este ceva care ni se pare c trdeaz ambitiile
sociale ale Vladimirescului: n vreme ce toat lumea i d prenumele popular Tudor, el semneaz
ntotdeauna Teodor, form pretioas, bisericeasc sau strin.
Aceste contradictii 1-au dus pe Tudor Vladimirescu la pieire. Poate c nu sosise nc timpul pentru ceea
ce voia el s fac. A dat nastere unei mari sperante, ns, n afar de ctev mii de panduri, nu a reusit s
ridice masa tranilor de la sate, la care mesajul lui nu a ajuns att ct trebuie. Alt semn de slbiciune:
snt prea multi strini n armata lui; aproape toate corpurile de cavalerie snt alctuite din arnuti si din
srbi. In afar de ctiva cpitani de panduri, principalii si locotenenti care fac legtura cu Eteria si cu
boierii snt strini: fratii Macedonschi si Hagi Prodan snt srbi, Farmachi, lordache Olimpiotul si
Diamandi Giuvara snt aromni. Iar cnd avea s fie silit s aleag, ei nu vor fi alturi de el.
Clasa pe care s-ar fi putut sprijini dar creia nu-i apartinea , cea a negustorilor si mestesugarilor,
burghezia care abia se nstea, n momentul acela nu era ndeajuns de structurat ca s reprezinte o fort
politic. Situatia va fi cu totul alta peste un sfert de veac, atunci cnd capii revolutiei de la 1848 de
altminteri, toti fii de boieri sau intelectuali se vor bizui, la orase, pe o mas de manevr alctuit din
ntreaga burghezie, mic sau mare, iar, la sate, pe o trnime trezit Ia noile idei si care stie care-i snt
drepturile.
Poate c aici se va simti adevratul rol al lui Tudor Vladimirescu: n legenda care s-a creat, legend ce
va creste pn la dimensiunile unui mit, n imaginatia popular si n literatur, si din care se vor nutri
furitorii Romniei moderne.
300
Dup disparitia lui, pandurii vor fi foarte descumpniti. Unii dinei se vor altura trupelor lui Ipsilanti,
un alt grup, condus de fra-ie lui Tudor, va fi nimicit de turci n muntii Olteniei; cei mai multi 'veau s
apuce care ncotro... Ct despre armata lui Ipsilanti, ea va f zdrobit de turci, la 19 iunie 1821, n lupta
de la Drgsani, cnd Mavroforii" din batalionul sfnt" se vor lsa ucisi pn la unul. Iar "eful lor se va
retrage, lipsit de glorie, n Transilvania, unde va fi nchis de austrieci.
Lupta va continua, cu ceva mai mult noroc, chiar n Grecia, fiind tot mai sustinut de curentul liberal
din Europa apusean, pn ce interventia Frantei, a Angliei si a Rusiei, care s-au unit n acest scop,
impune Turciei crearea primului embrion al unui regat grec independent.
n Principate, turcii aveau s nceap o represiune din cele mai sngeroase mpotriva tuturor celor
bnuiti de a fi participat, direct sau indirect, la revolt. Un trdtor al Eterici, fostul comandant-sef al
ar-nutilor din Muntenia, Bimbasa Sava, l va sprijini pe Kara Ahmed Efendi, chehaia-bey al pasei din
Silistra, ca s pun mna, prin trdare, pe fostii si tovarsi, si, astfel, s lichideze ultimele cuiburi de
rezistent. La mnstirea Cozia, unde s-a nchis cu 70 de arnuti, serdarul Diamandi Giuvara se las
ademenit de fgduielile lui Bimbasa Sava si se pred mpreun cu oamenii si. Snt capturati si trimisi
n lanturi la Constantinopol, unde snt decapitati, la 14 august 1821. n Moldova, lordache Olimpiotul si
Farmachi s-au retras cu 500 de oameni la mnstirea Secu. Rezist 13 zile, pn ce toat cldirea este
cuprins de flcri. lordache este aruncat n aer cu un butoi de pulbere, Farmachi este prins si va fi
decapitat la Constantinopol.
ns Bimbasa Sava avea s-si primeasc pedeapsa cea dreapt pentru trdare. Chemat la Bucuresti, la 6
august, ca s fie rspltit, de ctre chehaia-bey, n casele marelui logoft Stefan Bellu (care nu snt
altele dect fosta resedint a lui lenchit Vcrescu, descris de episcopul de Arges), este nchis acolo
si mcelrit mpreun cu toti nsotitorii lui. Dup care, n oras, se porneste o adevrat vntoare de
oameni: beiul a fgduit oamenilor si cte o mahmudea de fiecare cap de arnut. O piramid de capete
se adun n curtea logoftului Bellu. Si cine ar fi putut spune c erau numai capete de arnut!
Mcelul nu va nceta dect n urma demersurilor repetate, pe lng V' fcute de consulul Austriei, care
amenint c va cere interventia
301
armatei austriece, deoarece, printre victime, fuseser si supusi austrieci...
Peste tot pe unde trecuser trupele de ocupatie, nu se vzuser dect jafuri, omoruri, violuri, incendii.
Boierii, mari si mici, toti cej care putuser fugi, se refugiaser n strintate: cei din Bucuresti, ^
Transilvania, cei din Iasi, n Bucovina. Boierii care fuseser surprinsi n casele lor de la mosie nu se
puteau bucura de oarecare siguranta dect gzduind (si pltind) un soldat turc ce le slujea de chezas.
Ocupatia avea s dureze un an ntreg.
Si iat c, n mijlocul acestor drame, al acestei terori mocnite putea s apar si o ntmplare neobisnuit;
printre mrcini, o floare mititic. Este cazul nemaipomenitei ntmplri scrise de Radu Rosetti, n ale
sale Povesti moldovenesti, dup o scrisoare gsit, n mod neasteptat, ntr-un teanc de hrtoage vechi
cumprate de la un anticar din Iasi...
Sntem n 1820. Frumoasa Mrioara A. autorul, care fcuse legmnt s nu-i spun numele, voia
poate s sugereze c fata se trgea din vechea familie Arbore, stins ntre timp fusese mritat,
mpotriva vointei sale, cu un grec mult mai n vrst dect ea. Divortase cu primul prilej si, de atunci,
schimba tot timpul ibovnicii. Unul dintre ei a prins-o ns n mreje: era un grec tnr, sosit de curnd de
la Constantinopol, o dat cu suita domnitorului Mihai Sutu, Ni-colae Nerulos. Se spunea c snt gata
logoditi cnd, lovitur de teatru, lumea bun din Iasi afl c Nerulos este logodit cu o foarte tnr
grecoaic, Zoe, fiica unui bancher bogat, Anton Soter Drcos. Mrioara, desi ndurerat iubea pentru
prima oar , se retrage cu demnitate.
n primvara anului 1821, nainte s se fac nunta, izbucneste revolutia greceasc. Nicolae este un
eterist nflcrat, ba chiar, uneori, slujeste de curier ntre domnitorul Mihai Sutu, legat, pe ascuns, de
Eterie, si beizadeaua Alexandru Ipsilanti, aflat de partea cealalt a Prutului, n Basarabia, n timpul unei
astfel de cltorii, trsura lui Nerulos se izbeste, n goana cailor, de cea a unui besliaga turc si i sfrm
o roat. Accident de circulatie", chiar de pe vremea aceea! Se iau la ceart si btrnul besliaga, mnios
nevoie mare, ia biciul din mna surugiului su si-1 plesneste peste fat pe tnrul grec. Acestuia i se
urc sngele la cap: scoate pumnalul de la bru si-1 nfige n trupul turcului, care cade mort. Pentru o
raia a mprtiei uciderea unui musulman, care, pe deasupra, este un nalt slujbas, nsenina
302
gn la moarte. Dar ce ne mai pas, revolutia se apropie, grecii VOT fi liberi! Nicolae Nerulos sare n
trsur si porunceste surugiilor s dea bice cailor.
i c Istoria avea s hotrasc altfel. Stim care a fost jalnicul sfrsit al aventurii lui Ipsilanti n Principate,
pe care acum turcii le ocup n mare grab. Tnrul aga Ibrahim l caut cu nfrigurare pe un anumit
Nicolae Nerulos, ucigasul tatlui su. A aflat c, n ultima vreme fusese prefect de Neamt nu putea
lupta, deoarece se lovise cznd de pe cal. Turcii pun ieniceri si beslii n toate satele; la conacul din
Drmnesti, ai crui stpni, prieteni de-ai lui Nerulos, au fugit n Transilvania, snt cinci. Nicolae
Nerulos, logodnica Iui, printii acesteia si doi servitori tigani triesc, ca si ziditi, ntr-un apartament mic
de tot, nestiut de nimeni, ntre zidul exterior al casei si un perete fals: n aceast parte a casei, comunic
trei caturi, pe scri si prin chepenguri, de la primul cat pn n pivnit, de unde vtaful aduce, n fiecare
noapte, ap si hran celor ziditi acolo. La parter, ascunztoarea este n dreptul sobei din buctrie. Aici,
vom asista la o dram: toamn trzie, frigul a venit prea devreme; strjerii turci umplu vatra cu
trunchiuri de copaci si aprind focul. Dup cteva ceasuri, se aud niste bti nfundate, repetate, n
perete. Merg de jur mprejurul conacului nici urm de om sau de animal. Loviturile se nmultesc.
Deodat, turcii pricep ce se ntmpl; cu securea si cu trncopul dau jos peretele. Cei sase snt acolo,
mai mult morti dect vii. Printr-o nefericit ntmplare, greu de nchipuit, cele dou chepenguri, cel de
sus si cel de jos, se ntepeniser, nct nenorocitii fuseser nghesuiti n locul acela strimt, de la nivelul
parterului, n spatele sobei. Fuseser ct pe-aci s moar nbusiti, doamna cea btrn lesinase, cnd
unul din tigani ncepuse s strige si s bat cu pumnii n peretele interior. . .
Chemat n grab din oras, Ibrahim-aga 1-a recunoscut numaidect pe ucigasul tatlui su, care nu a
tgduit nimic. Verdictul a fost dat pe loc: Nerulos si socrii lui aveau s fie executati a doua zi, iar
tiganii btuti crunt cu biciul; Zoe, grecoaica cea mic, cu ochi negri, ya mtra n haremul lui Ibrahim.
In cruta care-1 ducea, legat n lanturi, la Piatra Neamt, Nerulos se chinuia s gseasc ceva ca s apere
cinstea logodnicei sale: alt gwd n-avea. Dar ce s fac? Ajuns n curtea nchisorii, la Piatra, a avut o
licrire de sperant: printre cei din gard, recunoscuse un ''iar turc cruia i salvase viata cu cteva luni
mai nainte, cnd vo303
luntarii lui Ipsilanti voiser s-1 ucid. Dar si mai aducea oare amin, te de el? Si-a adus. Putin dup
aceea, tnrul se va strecura n temnit si i se va arunca la picioare: ce putea face ca s-i arate recunos.
tinta ce-i purta? Nerulos i-a cerut s-i aduc o pan si hrtie si S duc o scrisoare n oras; avea s-i
scrie Mrioarei A., stiind c se refugiase n orasul acela de provincie, unde fratele ei fusese numit
ispravnic. A scris scrisoarea, punnd tot sufletul: o ruga pe Mrioara s-1 ierte pentru purtarea lui
josnic si s fac tot ce-i va sta n py. tint ca s salveze, nu viata lui, ci onoarea logodnicei. Trebuia s
fac ceva ct mai repede, n cteva ceasuri. (Descoperind, din ntrn-plare, scrisoarea, n 1887, Rosetti a
putut reconstitui aceast nemaiauzit poveste.)
Mrioara n-a stat la gnduri. S-a sftuit cu fratele ei; si-au dat seama c singura cale posibil era s
ncerce s rscumpere fata. Mrioara avea la ea 3 000 de piastri, fratele i-a mai dat nc 2 000. La
nevoie, se vor ndatora, de cumva pretentiile turcului vor fi mai mari. Trebuia s caute s-1 vad
nentrziat, ceea ce a si fcut, dup ce s-a gtit cum a putut mai frumos. Era, s nu uitm s-o spunem, o
femeie de o frumusete strlucitoare, cu pielea alb-trandafirie, ochii albastri, prul lung, blai. Mrioara
a nteles numaidect c turcul, vznd-o, n-a rmas nesimtitor. Si-a folosit toti nurii ca s-1 nduplece;
apoi i-a spus c Zoe este verisoara si foarte draga ei prieten; c este gata s fac orice ca s-o
rscumpere. I-a oferit turcului 3 000 de piastri. Acesta a rmas neclintit. 4 000... 5 000 de piastri...
Mrioara ncepuse s se ndoiasc de izbnda ncercrii sale. Arunci, ct? Nu avea nevoie de aurul
ei. Pe ea o voia: o noapte n patul lui si-i va da fata.
Se ncheie trgul, turcul si tine fgduiala. Iar a doua zi, tnrul aga era att de ndrgostit, nct
Mrioara, pentru nc o noapte, a scpat si viata fostului ei iubit. Ct de greu i venea lui Ibrahim, unui
Credincios ca el, s ncalce legile cele sfinte care cer rzbunarea cu vrsarea sngelui pentru moartea
unui printe! Noptile ce au urmat, Mrioara a cptat viata si libertatea si pentru ceilalti prinsi.
Gurile rele spuneau, mai trziu, c, dup retragerea trupelor turcesti din Principate, tnra doamn s-ar fi
dus la Constantinopol si c unora li se pruse a zri, privind din palatele Fanarului, silueta ei, seara,
pe caicul lui Ibrahim-pasa, alunecnd lenes pe apele linistite ale Cornului de Aur130.
304
CAPITOLUL AL NOULEA
Renastere sub domnii pmnteni
La orase, se trieste ca la Paris;
bonjuristi" si farmazoni".
Revolutie n arte si n literatur:
influent german, influent francez.
Alfabetul de tranzitie". Noua ocupatie rus si Regulamentul Organic, 1828-1834.
Soarta tranilor sub noul regim. 1848: poeti si revolutionari; zorile vremurilor noi.
Revolutia greceasc, pe de o parte, caracterul antigrecesc al miscrii lui Vladimirescu, pe de alta, au
avut un prim rezultat pozitiv: sfirsitul regimului fanariot n trile romne. O not comun a puterilor
europene, din 14 martie 1822, punea turcilor n vedere s evacueze cele dou provincii; totodat,
delegatii ale marilor boieri din Moldova si Muntenia prezentau Portii revendicrile lor privitoare la
vechile libertti ale trii. Cel putin una din ele a fost satisfcut: repunerea pe tron a domnitorilor
pmnteni. La 13 iulie 1822, Poarta i numea, simultan, pe Grigore Dimitrie Ghica n Muntenia si pe
Ion Sandu Sturdza n Moldova. Aveau s domneasc mai putin de sase ani, pn la izbucnirea noului
rzboi rusoturc.
Amndoi fceau parte din grupul de mari boieri crora li se poate spune nationalisti". Grigore Ghica
era fiul marelui ban Dimitrie Ghica, seful partidei nationale" din Muntenia la sfirsitul secolului al
XVIII-lea, si al unei Vcresti. Ion Sturdza, a crui alegere fusese oarecum neasteptat, era un boier
btrn cu idei surprinztor de avansate" pentru vremea sa. Lui i va fi mai greu dect celuilalt s se
impun clanului marilor boieri, multi dintre acestia refuznd chiar s se ntoarc din exilul lor
bucovinean atta timp ct va fi el pe tron. Sturdza va crmui cu ajutorul unor boieri de a doua si a treia
clas, cu exceptia lui lordache Catargi, cel care avusese o misiune secret la Paris, n 1810, si fusese
arestat de rusi la ntoarcere (ntruct s-ar fi gsit la el dovezi cum c ar fi fost afiliat la francmasonerie).
De aceea, se spune despre Sturdza c este nconjurat de crvunari (carbonari).
Caracteristica principal a domniei primilor domnitori pmnteni va fi accelerarea procesului de
occidentalizare. Un numr tot mai mare de tineri, boieri sau burghezi, vor studia n strintate, n Italia,
Germania si, mai cu seam, n Franta. Influenta francez, nu numai
307
asupra ideilor politice, asupra dreptului, asupra literaturii si chiar si asupra limbii, este preponderent
de fapt, cvasiexclusiv. Francezul de astzi nu mai are dect o idee foarte vag despre ceea ce a
reprezentat influenta francez n Europa n secolul al XVIII-lea si n prima jumtate a secolului al XlXlea. De la Lisabona la Petersburg, de la Stockholm la Atena, moravurile, institutiile, gndirea, limba au
suferit, pretutindeni, mari transformri provocate de ptrunderea modelului francez, ns nicieri n
Europa influenta francez nu va fi fost mai adnc si mai durabil dect n trile romne. Se poate spune
fr exagerare c, vreme de peste un veac, de la nceputul secolului al XlX-lea si pn dup primul
rzboi mondial, romnii au fost literalmente colonizati" de francezi fr prezenta colonizatorului.
Avem probabil de a face cu cea mai frumoas reusit a influentei prin cultur nregistrat de istoria
modern.
Admiratia romnilor pentru Franta, n secolul al XlX-lea, nu se poate compara dect cu aceea a
romanilor pentru Grecia n primele secole ale imperiului, sau cu aceea a japonezilor din secolele al Vlllea-al VUI-lea pentru China. Asa cum scria Elena Vcrescu, n Memorial sur le mode mineur, legtura
romnilor cu Franta a fost un caz pasional". Aidoma omului care-i gata s se nbuse ntr-o ncpere
fr aer, romnul, dup veacuri de izolare, era ca nucit, ca ametit de aerul proaspt, cnd ferestrele s-au
deschis pentru el ctre Occident.
Deosebirea esential dintre aculturatia" romnilor si cea a rusilor, cu un secol mai devreme, sub Petru
cel Mare, const n aceea c romnii au fcut-o spontan si aproape cu pasiune, pe cnd n Rusia ea se
fcuse din porunc de sus si sub amenintarea cnutului.
Si cum rusii, ca toti ceilalti europeni, adoptaser franceza ca limb de comunicare international, si
chiar ca limb de salon n lumea aristocrat, s-a produs un fenomen paradoxal: chiar n momentul n
care Rusia devenise principalul obstacol n fata preponderentei franceze n Europa, tot Rusia, n
perioadele cnd a ocupat Principatele, era unul din catalizatorii" culturii franceze n trile romne.
Cu toate c, n Germania, se afla un mare numr de studenti romni, faptul acesta n-a frnat n nici un
fel si nici mcar nu a concurat ptrunderea francezei ca limb de salon", nici influenta Frantei n
domeniul ideilor politice, al structurilor administrative si al dreptului, n schimb, literatura si gndirea
german au avut o influent foarte profund asupra poetilor si a filozofilor.
308
Urmrile acestea se fac ns simtite mai trziu, adic atunci cnd
ocesul de integrare n cultura apusean avea s fie mai naintat. De f nt formarea dup modele germane
putuse fi vzut la intelectualii
mni de peste Carpati, n Transilvania aflat sub stpnire habsbur-ic Acolo, scoala austriac
contribuise la mplinirea celor dinti vo-atii dg istorici si de gramatici moderni" (asa cum se ntmplase
si cu croatii, slovenii si srbii din Voivodina), precednd cu o jumtate de veac aparitia studiilor de nivel
asemntor n Muntenia si n Moldova. Mai trziu, n a doua jumtate a secolului al XlX-lea, ntr-un
moment de mare efervescent, aproape de maturitate a inteligentei" romnesti moderne, putem spune
fr s exagerm c influenta scolilor de gndire din Germania romantic a fost preponderent n tot
tinutul romnesc (nu s-a ntmplat oare acelasi lucru n ntreaga Europ?). Va fi destul s constatm c
cei trei brbati care domin literatura romn de la sfrsitul secolului al XlX-lea: Eminescu, Ca-ragiale
si Maiorescu au toti trei o formatie fundamental german.
Studentii primii snt semnalati la Paris n jurul anului 1800, si numrul lor va spori ntruna, mai ales
dup 1830 nu snt singurii care aduc lumina si moda din Apus. Gazetele snt cutate cu nfrigurare,
cu precdere cele frantuzesti jurnalele de mod ne-fiind nici ele uitate! Se constituie adevrate retele
de cititori, deoarece abonamentul este scump. Abonamentele se fac la Viena, chiar si pentru jurnalele
frantuzesti, cci posta austriac aplic tariful ntreg periodicelor care nu snt cumprate n Austria. Asa
se face c un abonament la Journal des Debats sau la Le Constitutionnel sau la La Presse cost, la Iasi,
120 de franci pe an, dac abonamentul este fcut la Viena, fat de 180 de franci, dac este fcut direct
la Paris. Se deschid cabinete de lectur, la Iasi si la Bucuresti, si, cu-rnd, ncepnd cu 1829, va exista o
pres national: Curierul Romanesc (1829), Albina romneasc (1829), Gazeta Teatrului National
(1835) etc. Toate acestea snt redactate n romn si n francez Si, ncepnd cu 1849, la Bucuresti
vom avea o gazet scris numai n frantuzeste: Le Journal de Bucarest.
Dup jurnale, vine rndul literaturii. Asistm, mai nti, binenteles, la o adevrat frenezie a
traducerilor fr ca alegerea s fie totdeauna bine fcut. Unele din traducerile acestea circulau n
manuscris, si aproape toate erau fcute de boierii cultivati. Cel mai harnic dintre ei se pare c a fost
marele vornic din Moldova Alexandru Beldiman (autorul Jalnicei Tragodii, oper mediocr, scris n
309
romneste, despre evenimentele din 1821); tradusese, ntre altele Oreste de Voltaire, o Istorie a lui
Numa Pompilie, dup Florian, sj chiar si Istoria Cavaleriului de Grie si a iubitei sale Manon Lesco
(unde numele proprii transcrise fonetic n romneste fac astzi yn efect destul de caraghios e vorba
binenteles de celebrul roman al abatelui Prevost, Manon Lescauf).
Cnd se poate, lumea citeste, de asemenea, direct n frantuzeste-unii ncep s-si alctuiasc biblioteci,
cea mai vestit fiind cea a Iul Nicolae Rosetti-Rosnovanu, de la Stnca, n care se gsesc operele tuturor
filozofilor" din Secolul Luminilor": Voltaire, Rousseau Helvetius, Fontenelle, Montesquieu, Diderot,
d'Alembert, Condillac', Mably, Puffendorf etc.
Snt nfiintate biblioteci publice, cel mai adesea la librarii care nv prumut crtile acas, n anii 1830,
din cele patru librrii din Iasi, trei nu vnd dect crti frantuzesti.
S citm nc un autor din secolul al XVIII-lea astzi, cu totul uitat de istoriile literare contele de
Oxenstiern: Pensees, refle-xions et maximes morales a fost o carte de cpti pentru boierii
moldovalahi131.
Timpul trece, gusturile se schimb, snt preferati romanticii. La Bucuresti, n catalogul librriei lui
Frederic Walbaum, n 1838, apoi n librria deschis n 1846 (ce scandal!) de fiul boierului Constantin
Rosetti, se gsesc romane de Paul de Kock, Eugene Sue, Doamna Cottin, Doamna Ancelot, Frederic
Soulie, Roger de Beauvoir; dar si de Alexandre Dumas, George Sand, Chateaubriand, Lamartine,
Victor Hugo, Vigny, Musset, Balzac. Se mai gsesc si colectii de piese de teatru si repertorii pe genuri
de piese: vodeviluri, comedii, drame si tragedii, melodrame, opere si chiar si Le thetre franqais au
Moyen ge de Monmerque si Michel! , nct cele mai multe piese jucate la teatru se aflau, foarte
curnd, la ndemna cititorilor...
Adevrul este c, att la Iasi, ct si la Bucuresti, teatrul francez cunostea un succes neobisnuit si
putem considera c el a avut o mare nrurire asupra ideilor si moravurilor societtii moldovalahe.
Se ncepuse, modest, cu trupe de amatori. Am vzut c domnita Ralu Caragea si crease un mic teatru la
Bucuresti, n 1818, dar piesele nc mai erau jucate n greceste, n schimb, la Iasi, elevii Academiei
Domnesti dduser de cteva ori, n 1814, n greceste si
310
frantuzeste, spectacole cu Moartea lui Cezar de Voltaire. Pilda lor a fost urmat de elevii scolii
particulare a francezului Lincourt. n 1816, "n palatul hatmanului Constantin Ghica, se d, n francez,
Alzira de Voltaire, si, n acelasi an, o mic pies, n romneste, de Gheorghe A sachi, Mirtil ti Hloe,
adaptat dup o pastoral de Gessner si Florian; iar faptul c trei tineri boieri (doi Ghiculesti si un
Srurdza) jucau ntr-o pies n romneste trebuie s fi prut att de nemaipomenit, ;nct mitropolitul
Veniamin Costache a tinut s fie si el de fat.
Vom vedea, dup aceea, trupe strine de teatru perindndu-se n cele dou capitale. Nu toate snt
frantuzesti. Snt si italienesti, nemtesti si chiar si poloneze... ns marele eveniment avea s fie
nfiintarea la Iasi, de ctre fratii Baptiste si Joseph Foureaux, a unui teatru frantuzesc permanent, ntr-o
fost cas boiereasc. Este mare ct Teatrul de Varietti din Paris, al crui nume l si poart: parter, benoar, trei rinduri de loji si o galerie. Consulul Frantei, Duclos, scrie c asa ceva n-ar strica n orasele
noastre de provincie", iar Raoul Perrin: Moldovenii au un teatru francez unde snt prezentate cele mai
bune vodeviluri de la noi. Teatrul acesta este permanent si foarte cutat. Actorii snt destul de buni si
multe din orasele noastre de provincie nu au asa ceva."
S mai spunem si c reprezentatiile nu erau doar vodeviluri, n repertoriul teatrului de la Iasi, gsim
melodrame ca Treizeci de ani din viata unui juctor de crti de Ducange si Dinaux, opere comice cum
ar fi Cabana de la munte de Scribe si Melesville, pe muzic de Adolphe Adam, Fra Diavolo de Scribe si
Auber, Doamna n alb de Scribe si Boi'eldieu, Domnisoara de Belle-Isle de Alexandre Dumas si, de
acelasi autor, Tereza, n vreme ce, tot atunci, la Bucuresti, se d Angelo, tiranul Padovei, dram n trei
zile" de Victor Hugo; mai fuseser vzute, ns traduse n romneste, Avarul lui Moliere si Britannicus
al lui Racine.
S-ar putea s par surprinztor c Iasii, mult mai mic si mai putin populat dect Bucurestii, au putut tine
atta vreme vreo douzeci de ani un teatru francez permanent, n timp ce capitala Munteniei nu
avea asa ceva. Faptul trebuie pus, probabil, pe seama sprijinului sustinut dat de Mihai Sturdza prin
subventiile lui, precum si a abonamentelor, foarte scumpe, pe care nu soviau s le plteasc membrii
311
naltei societti moldovenesti, mult mai frantuzit dect cea de la Bucuresti observatie fcut de
multi cltori francezi. Saint-Marc Girardin, de pild, gsea n Moldova mai mult aristocratie" dect
n Muntenia, iar Iasii treceau naintea Bucurestilor prin purtrile alese si distinctia persoanelor din
saloanele sale.
Orice va fi fost, n cele dou capitale, prin saloane si la Curte, curnd, nu se mai vorbeste dect
frantuzeste. La Iasi, ca si la Bucuresti scrie Raoul Perrin , se vorbeste frantuzeste n toate
familiile ct de ct alese. Moldovalahii au chiar o oarecare pretentie n aceast privint, iar domnitorii
vor ca la curtea lor s fie folosita n primul rnd limba francez." Iar Thouvenel, ctiva ani mai trziu,
scrie: La Bucuresti, un francez este srbtorit ca un prieten, ca un compatriot, si, adesea, ntr-un salon
unde lumea st de vorb n limba noastr, unde se vorbeste despre noi, despre literatura noastr, despre
Paris, acest mare focar de lumin ce se rspndeste n Europa, te ntrebi dac Valahia este ntr-adevr
desprtit de el de attea tri v|
unde obiceiurile si ideile franceze au mai putin nrurire."
Billecocq, consulul Frantei, descriind un bal la domnitorul Alexandru Ghica, este ncntat de chipurile
cu trsturi frumoase, de eleganta si farmecul purtrilor, de strlucirea spuselor acelor doamne valahe,
ntr-o limb curat si subtil! Snt vorbite toate limbile din Europa, produse din toat lumea contribuie
la bogtia podoabelor lor, fr a le uita pe cele de la Paris, dintre care, cele mai noi, cele mai frumoase,
cele mai proaspete, se gsesc tot timpul n prvliile frantuzesti din Bucuresti; nicieri n Europa nu se
vede un spectacol att de mret ca la curtea domnitorilor valahi si moldoveni, ntr-o zi de srbtoare.
Toti strinii mi s-au prut la fel de mirati si de ncn-tati ca si mine."
Din fericire, imitarea Frantei nu se oprea la acest aspect superficial si frivol dar care avea rolul lui n
avntul influentei franceze.
Studentii, mai ales cei ce se ntorceau din Franta, aproape toti, oricare le-ar fi fost obrsia, erau cuceriti
de ideile democratice. Am vzut, apoi, c multi tineri din familii mai srace s-au putut bucura de
generozitatea vreunui protector ca s fac studii la fel ca si cele fcute de copiii de familie" si, adesea,
erau mult mai silitori dect acestia.
Mai exista si o alt cale de nsusire a culturii occidentale, aparent cu totul independent de influenta
francez, dar care tintea ctre acelasi scop: este vorba de scoala latinist din Transilvania.
Am pomenit ceva, n treact, despre unirea unei prti a bisericii ortodoxe din Transilvania cu biserica
de la Roma, n 1700. Motiva312
tiile fuseser, evident, pur politice de ambele prti: Habsburgii, care, nu demult, prin tratatul de la
Karlowitz, anexaser Transilvania, se aflau n prezenta unui mare numr de protestanti printre sasi,
unguri si secui. Credeau c vor putea restabili un oarecare echilibru, cu sprijinul puternic al papalittii,
legndu-i de Roma pe romnii ortodocsi, care alctuiau masa populatiei; la rndul lui, clerul romn
spera s obtin aceleasi drepturi ca si clerul catolic, iar, pentru credinciosi, sfrsitul strii de asuprire n
care erau mentinuti de veacuri de celelalte trei natiuni". Nu este locul aici s reamintim vicisitudinile,
uneori dramatice, ale acestei Uniri. Episodul cel mai important a fost exilarea la Roma, la care fusese
constrns n 1744, unul din episcopii uniati, Inochentie Micu-Klein, vinovat de a fi aprat cu prea mult
nversunare si statornicie dreptul poporului su la egalitate cu natiunile minoritare din Transilvania.
S amintim aici doar urmarea pozitiv, cea mai imediat a Unirii: contactul, ncepnd cu mijlocul
secolului al XVIII-lea, al ctorva tineri seminaristi si, mai trziu, al altor studenti, cu Roma si cu
Occidentul. Tinnd seama de situatia de inferioritate n care era tinut elementul romnesc din
Transilvania, reafirmarea originii latine a limbii si a neamului a fost fermentul unei adevrate renasteri
nationale si al unei treziri rapide la cultura apusean. Cercetrile lingvistice, gramaticile, primele
culegeri de documente istorice, ncercrile de sintez vin unele dup altele cu o repeziciune si cu un
entuziasm extraordinare. De aceea, scoala deschis la Blaj, cu autorizatia guvernului de la Viena, de
ctre urmasul lui Inochentie Micu, episcopul Petru Aron, va fi nu numai un mare colegiu religios, dar si
o adevrat pepinier de latinisti si de patrioti nflcrati132.
Sub aceast influent, si ca o emulatie, jumtate din biserica transilvnean, ntoars la ortodoxism, va
contribui, la rndul ei, la miscarea general (ntruct, mai presus de rivalitatea dintre cele dou biserici,
fusese ntotdeauna spiritul de solidaritate national). Un brbat ca Gheorghe Lazr, pe care 1-am vzut,
n Muntenia, ca apostol al nvtmntului romnesc, se trgea din clerul ortodox.
Mai mult dect att, pilda este urmat n Principate: mitropolitii din Moldova si Muntenia, Veniamin
Costache si Dosoftei Filitti, Wmit bursieri la Viena, si chiar si la Roma, pe urmele studentilor
transilvneni, n sfrsit, noile scoli secundare nfiintate mai pretutindeni n Principate dup epoca
fanariot fac aproape toate apel la profesori transilvneni, care transmit moldovenilor si muntenilor
entu313
ziasmul lor tineresc si credinta nflcrat n destinele neamului mprtit si totusi att de adnc unit.
Efervescenta intelectual a romnilor din Transilvania, care precedase deci cu mai bine de jumtate de
veac desteptarea unei culturi nationale moderne n Principate, a cunoscut punctul culminant . punctul
ei slab, totodat n ceea ce s-a numit scoala latinist". Obsedati de grija de a dovedi ungurilor si
nemtilor originea latina a limbii romne, intelectualii transilvneni nu numai c adoptaser o ortografie
etimologic (ca n limba francez), care slutea si desfigura cuvintele, dar introduseser si o multime de
neologisme, prost adaptate, care fceau ca limba lor s devin de nenteles. Poetul moldovean Alecu
Russo, care particip ca spectator la marea adunare de revendicri din mai 1848, de pe cmpia de la
Blaj, unde veniser peste 40 000 de romni din Transilvania, constat cu mhnire c, n acea zi
nlttoare, un singur lucru lipsea de la Blaj: graiul! Limba schimonosit si mbcsit de latinisme a
reprezentantilor Inteligentei trecea pe deasupra capului srmanilor trani care de-acolo asteptau
mntuirea..."
Din fericire, excesele scolii latiniste n-au avut urmri n Principate (cu exceptia, poate, unei scurte
perioade din cariera literara a lui Eliade-Rdulescu, influentat de Italia). Literatura romn modern nu
a cunoscut niciodat zbaterea dramatic si uneori paralizant pe care a cunoscut-o literatura greac
modern, sfisiat ntre adeptii limbii populare si cei ai unei limbi literare savante, arhaizante, ancorat
ntr-un trecut idealizat. Condus de un instinct sigur, ea a absorbit, treptat, un mare numr de
neologisme, cu att mai usor de adaptat la caracterul limbii cu ct ele veneau, aproape ntotdeauna, din
dou alte limbi neolatine, franceza si italiana. Paralel, pe msur ce ne ndeprtm de epoca fanariot,
pe msur ce sistemul administrativ se occidentalizeaz, iar moravurile se schimb, limba scap, n
mod firesc, ca de o zgur nefolositoare, de aproape toti termenii de origine turco-fanariot, de care
fusese ntesat vreme de peste un veac, si nu mai pstreaz dect foarte putini, care, fapt semnificativ
pentru un anumit subconstient colectiv, au alunecat, cu totii, ctre un sens peiorativ sau ironic. Chiar si
astzi este destul s-i lipesti unei persoane (sau unui lucru) un epitet scos din vocabularul epocii
fanariote ca s stmesti rsul, sau si mai ru zm-betul133.
314
De aceea, vedem dezvoltndu-se, chiar din anii 1820, o literatur modern, la nceput cu oarecare
nendemnare, cazul unor poeti cum erau Costache Conachi, lancu Vcrescu (nepotul de fiu al lui lenchit) si rnai ales Eliade-Rdulescu, socotit, curnd, ca un scriitor aproape clasic, mpreun cu Grigore
Alexandrescu si Vasile Alecsan-fai. Proza se rezum, mai nti, la scrieri istorice si politice, ns, n anii
1840, genul d, chiar de pe atunci, modele remarcabile pentru limba literar clasic" de la sfrsitul
secolului al XlX-lea, datorit unui Koglniceanu sau unui Blcescu, apoi cu nuvela istoric a lui
Costantin Negruzzi Alexandru Lpusneanu, prima capodoper pro-priu-zis literar n proz.
Natura nonfacit saltus, fr ndoial, ns ea face, cteodat, pasi de urias, ntre romneasca lui Dionisie
Eclesiarhul, care scrie pe la 1815, si cea a lui Negruzzi, care scrie pe la 1840, este o deosebire la fel de
mare ca aceea dintre franceza lui Commynes si cea a lui Merimee. Limba se modernizeaz, se
transform, putem spune c se transfigureaz si c absoarbe cu o nemaipomenit repeziciune mii de
neologisme mprumutate de la Occident mai ales de la cel latin, nrudirea cu acesta cerndu-se
afirmat, cci, dintr-o dat, faptul devenise important; n acelasi timp, n cercurile progresiste", se
pune tot mai struitor chestiunea de a prsi alfabetul chirilic, folosit n trile romne nc din Evul
Mediu, sub influenta bisericii bulgare. Lucrul acesta nu se va face de la o zi la alta. n ciuda
entuziasmului celor mai tineri pentru latinitate", rezistenta celor mai vrstnici va fi destul de puternic
pentru a mpiedica orice msur radical vreme de vreo douzeci de ani. De altfel, era firesc s fie asa:
cititorul n vrst, care nu cunostea dect scrierea chirilic, strmba din nas la gndul de a nvta un alt
alfabet, care, de altminteri zicea el -, nu se potrivea cu sunetele limbii noastre... Dac o gazet se
hotrste, n anii 1840, s anunte c va fi tiprit cu litere latine, strneste atta nemultumire printre
abonatii btrni, nct va fi nevoit s dea napoi. Atunci, n mod ciudat, noul alfabet se strecoar pe
furis n acte, chiar si n cele oficiale, unde caracterele latine, uneori rnduri ntregi, snt amestecate cu
cele chirilice ca de exemplu numele domnitorului n diplomele date de Gheorghe Bibescu. Prin
urmare, abia mult mai trziu, pe la nceputul anilor 60, alfabetul latin va fi adoptat definitiv; pn atunci,
va exista un soi de alfabet hibrid, un alfabet de tranzitie134.
315
O schimbare att de mare n institutii, mentalitti si obiceiuri sj ptrunderea brusc n limb a unui
numr nemaipomenit de mare de neologisme nu se puteau face n mod perfect. Semidoctii, pedantii, o
mare parte din mahalagii, o categorie ntreag din marginea burgheziei si din populatia de rnd a
oraselor aveau s creeze, fr voia lor, cuvinte stlcite, termeni aproximativi, expresii gresite, un limbaj
caraghios care, nc de pe la mijlocul secolului, va fi persiflat de un Alecsandri, iar, la sfrsit, va oferi
vervei ucigtoare a lui Caragiale psreasca personajelor de comedie, devenite, ntre timp, legendare.
Un alt domeniu n care asistm la o mutatie brusc: artele plastice. Pictura de sevalet lipseste, practic,
n trile noastre, pn n secolul al XlX-lea, ca de altfel n toate trile din sud-estul european de traditie
bizantin. La sfrsitul secolului al XVIII-lea si nceputul celui de al XlX-lea, sub influenta unui realism
de origine occidental, portretele ctitorilor de pe frescele bisericilor pierd din rigiditatea lor traditional.
Se va face un nou pas ar trebui s spunem un salt atunci cnd boierii se hotrsc s-si mobileze
dup moda occidental noile lor mici palate: portretele de familie nu pot lipsi. Drept care, n timp ce se
aduce de la Viena, cu mare cheltuial, mobila Biedermeier, la Bucuresti sau la Iasi snt invitati pictori
din Austria, Germania, Polonia, Rusia si chiar din Italia. Unii nu vor fi de-ct n trecere, ca Popp de
Szathmry (romn din Transilvania, a crui familie fusese nnobilat sub Habsburgi), altii se vor stabili
pentru mai mult vreme, ca de pild Karl Wallenstein sau Anton Chladek. Cazul cel mai emotionant va
fi, fr ndoial, Constantin-Daniel Ro-senthal, cel care, n 1848, a pictat alegoria Romnia rupnd
lanturile pe Cmpia Liberttii", si care, mbrtisnd cauza revolutionarilor din Muntenia, si va da viata
pentru ea135.
Primii autohtoni care studiaz pictura n strintate nu apar dect la nceputul anilor 1840, ca Ion
Negulici sau Barbu Iscovescu (evreu sefard din Craiova). La nceput, pictorii se duc mai degrab la
Mun-chen dect la Paris. Marea vog a picturii franceze nu vine dect dup mijlocul secolului, cu un
Theodor Aman, un Tattarescu si, nc si mai trziu, Grigorescu136.
Influenta Occidentului nu s-a vzut doar n limb, n arte, n exprimarea gndirii: ea s-a simtit, mai nti
si ndeosebi, n evolutia ideilor politice. Literatura politic din Veacul Luminilor ajunsese pn la unii
domnitori fanarioti, Constantin Mavrocordat, de pild, si la
316
Y va boieri mai progresisti. Dar a mai fost nc o cale pe care au
Cl-'truns ideile democratice, mai greu de recunoscut si de urmrit, dat
T'n secretul de care era nconjurat: calea masonic.
Nu se stie, deocamdat, cu precizie care au fost primii francmani romni farmazonii", n limbajul stlcit al epocii, nici care
S fost initiatorii lor. S-a spus c Jean-Louis Carra ar fi fost francason. Este foarte posibil, dar pare ndoielnic ca, n timpul scurtei
ale sederi n Moldova si tinnd seama de legturile prea putin prietenesti cu cei din jur, s fi putut face
adepti si nc si mai ndoielnic este s fi putut fonda o loj. n schimb, unele surse (majoritatea strine)
pomenesc de existenta unei loji la Iasi, chiar din 1740, si snt indicii c, n 1778, conjuratia boiereasc
n urma creia Constantin Vod Moruzi i condamn la moarte pe boierii Manolache Bogdan si lonit
Cuza ar fi fost de inspiratie masonic. O propagand masonic mai intens apare, n orice caz, n
ultimii ani ai secolului al XVIII-lea, o dat cu valurile succesive de imigranti francezi, cu preceptorii
francezi sau germani, si mai ales cu refugiatii polonezi, foarte numerosi si foarte activi dup a doua si a
treia mprtire a Poloniei (1793-1795). Polonezii erau n contact cu ctiva iacobini francezi din
Bucuresti sau din Iasi, negustorii Hortolan si Pellet, de pild, care jucau rolul de adevrati agenti
diplomatici ai ambasadorului Re-, publicii la Constantinopol, sub Directorat, nainte de instalarea
consulilor francezi n Principate. Oricum, este probabil asa cum am vzut ca boierul moldovean
lordache Catargi s fi fost francmason. Societatea Filarmonic" pe care Dinicu Golescu si ctiva boieri
din Muntenia o creeaz mai nti, n exilul lor la Brasov n anii 1820 pare s fi fost de inspiratie
masonic, desi nu avem nici o dovad c Golescu si prietenii lui ar fi fost ei nsisi initiati. Certitudinea
ncepe cu studentii romni de la Paris, mai ales dup 1830. Multi se afl n loja L'Athenee des
Etrangers". Astzi, se poate afirma c aproape toti cei care aveau s nfptuiasc revolutia de la 1848 Si
s pun temeliile statului romn modern au fost afiliati la masonerie: Ion Cmpineanu, EliadeRdulescu, fratii Golescu (fiii lui Dinicu), Ion Ghica, Alecsandri, Grigore Alexandrescu, Nicolae Blcescu, Costache Negri, Christian Teii, generalul Magheru, Constantin Rosetti, fratii Brtianu ca s
nu-i citm dect pe cei mai cunoscuti. Unii autori moderni au afirmat c alegerea surprinztoare a lui
Alexandru loan Cuza, boier de clasa a doua, la tronul Moldovei, apoi al Munteniei s-ar fi datorat
faptului c ar fi fost Marele Maestru
317
al recent createi loji masonice de la Galati. Cercettorii care n uiti, mii ani au putut consulta arhivele,
acum deschise, ale Marelui Orient (Mihail D. Sturdza, Dan Berindei, Mihai Sorin Rdulescu) mi-ail
declarat c nu au gsit urme ale unei apartenente a lui Cuza la lojiie cunoscute. Dac totusi a fost
mason, va trebui cercetat la loji fran. ceze mai putin cunoscute, unde ar fi putut fi initiat n anii de
studentie la Paris. Istoriografia romneasc cea prezent, ca si cea din trecut trece prea usor peste
aceste fapte. Reiese ns limpede din simpla enumerare a numelor citate mai nainte, c francmasoneria
a jucat, n nasterea statului romn modern, un rol cel putin egal cu cel pe care l jucase n Franta, n faza
de dinaintea Revolutiei din 1789.
La nceputul secolului, farmazonul", cnd era bnuit de afiliere la masonerie, era privit ca un animal
ciudat; iar tinerilor descreierati care se adunau ca s cnte La Carmagnole... Vive le son, vive le son du
canon...", din care nu erau retinute dect primele silabe: fifle-son, fifleson", poporul le-a dat numele de
filfizoni, cuvnt intrat si rmas n limb, pentru a-i desemna, cum se stie, pe tinerii de o elegant prea
cutat si cu purtri cam trsnite...
Orice va fi fost, farmazonii" si filfizonii", precum si cititorii lui Voltaire si ai lui Montesquieu, sau,
pur si simplu, ai gazetelor liberale din Apus, introduseser, n cercuri din ce n ce mai largi, idei de-a
dreptul revolutionare pentru epoca si locul unde acestea se manifestau. Curnd, se vor vedea aprnd nu
doar pamflete si scrieri politice mai mult sau mai putin clandestine, ci adevrate proiecte de reform
sau de constitutie, scrisori colective adresate domnitorilor si memorii ctre puterile strine, ncep s se
schiteze doctrinele politice, axate, binenteles, mai curnd pe aspectul national al problemelor ce se
puneau n fata trii (independent sau autonomie, unirea tuturor romnilor etc.), dect pe aspectul
social, n 1822, sub Ion Sandu Sturdza, un grup de boieri mici si mijlocii dintre aceia ce erau
calificati drept crvunari" prezentase un proiect de constitutie foarte amnuntit, ntocmit probabil
de Ion Turu, descendentul unei vechi si vestite familii, deczut n rndul boierilor mrunti: erau
proclamate principii moderne, de pild libertatea individual (habetf corpus), respectarea propriettii
(exproprierea nefiind ngduit deci' pentru caz de utilitate public), libertatea comertului si a industria
egalitatea n fata legii etc. Acest proiect apra totusi, chiar mai apflS
318
, tt 0 fceau unele proiecte ale boierilor cei mari, privilegiile boieniii. Dar, ntruct scopul lui era s nlocuiasc o crmuire aproape Iclusiv alctuit din boierii cei mari
cu cea a boierilor de rangul
i doilea si al treilea, proiectul a fost viu combtut de boierii cei mari, mai ales de tnrul si energicul
Mihalache Sturdza, viitorul domn,
are desi fusese crescut ca n Apus, trecuse n fruntea a ceea ce, chiar He pe atunci, se putea numi
partidul conservator (se pare, de altfel, c el a fost cel care a folosit pentru prima oar termenul n limba
romn). Guvernul de la Petersburg s-a nelinistit, asa c veleittile lui Ion Sandu Sturdza au fost
stvilite de interventia hotrt a consulului Rusiei, care preciza c orice propunere de nnoire sau de
schimbare n vechile institutii ale trii a fost ntotdeauna dezaprobat de mprat, si c actele guvernului
moldovenesc se mpotrivesc tratatelor existente"137. Proiectul a fost ngropat.
Cu toate acestea, chiar de la sfirsitul secolului al XVIII-lea, se vzuser documente scrise de marii bani
Mihai Cantacuzino si lenchit Vcrescu, ceva mai liberale, si, la nceputul veacului al XlX-lea, un
Plan sau o form de oblduire republiceasc aristo-democrati-ceasc, elaborat de sptarul muntean loan
Cantacuzino n 1786, dar cunoscut abia n 1816, ntr-o copie datorat moldoveanului Dimitrie Sturdza
(care a trecut drept autorul proiectului pn de curnd). Planul... prevedea trei divanuri": cel mare,
alctuit din boierii veliti", al doilea cu boieri fr specificare de rang, si cel de jos" cu 48 de membri
alesi de toti gospodarii" trii, dar fr atributii legislative, ci numai de control. Un alt boier, Vasile
Mlinescu, ntr-o scrisoare trimis mitropolitului Veniamin Costache, lansase ideea nstrusnic, dar
care avea s ptrund, de a-1 face pe tran proprietarul buctii de pmnt pe care o lua de la boier ca s-o
munceasc.
Comentnd toat aceast miscare de idei, un istoric actual socoteste c diferitele memorii adresate, rnd
pe rnd, marilor puteri de ctre boieri au avut o influent real asupra politicii acestor tri si c este fapt
sigur c cele mai multe clauze, favorabile romnilor, din tratatele semnate cu Poarta sau din
hatiserifurile sultanului au fost rezultatul petitiilor si al propunerilor pornite din Principate. Acelasi
istoric constat c cele mai multe scrieri politice din Principate snt opera parilor boieri, n timp ce
reprezentantii boierimii mici si mijlocii, 'ndeobste calificat drept liberal Tutu, de pild , au
avut idei
319
mult mai putin ndrznete, au influentat ntr-o msur incomparabil mai redus procesul de formare a
constiintei nationale, lupta pentru unitate si independent a tuturor romnilor. Ct priveste pe repre,
zentantii burgheziei sau a ceea ce am numit, din neputinta delimitrii precise a categoriei sociale,
masele populare, rolul lor n definirea unei conceptii romnesti asupra politicii externe este practic
nul"'3s
La 7 octombrie 1826, Turcia, dornic s menajeze Rusia si sg evite interventia acesteia n rzboiul dus
de turci mpotriva grecilor semna cu ea Conventia de la Akkerman (Cetatea Alb), prin care erau
recunoscute ca ndrepttite cteva revendicri moldovalahe, n, deosebi alegerea pe sapte ani, de ctre
Divanurile celor dou Principate, a unor domnitori pmnteni cu dubla nvoire a sultanului si a
tarului , precum si libertatea comertului, cu conditia ca Turcia s fie aprovizionat cu gru.
Concesiile acestea nu vor mpiedica totusi izbucnirea rzboiului. La 26 aprilie 1828, Rusia declar
rzboi Turciei si, n cinci zile, armatele generalului Wittgenstein ajungeau la Dunre, n vreme ce mica
garnizoan turceasc de la Bucuresti se retrgea n grab, potrivit ordinelor primite, ctre fortul
Giurgiu, n oras, s-a vzut din nou nebunia, mbulzeala boierilor si a negustorilor de a cuta s se
adposteasc peste munti. Ion Ghica, n vrst de 12 ani la acea vreme, a evocat, mai trziu, n scrisorile
ctre Alecsandri, cu darul lui nentrecut de povestitor, fuga familiei sale ctre Transilvania.
Era aceeasi scen, care se repeta la fiecare generatie sau poate chiar mai des.
De data aceasta, soarta armatelor rusesti fusese mai norocoas, nc de la nceputul rzboiului, n
primele zile ale lui iunie, czuse Brila, urmat de alte fortrete de pe Dunre, si armatele rusesti
ptrunseser n Bulgaria. Le-a trebuit ns nc un an nainte de a cuceri Adrianopolul, n Balcani, si
Erzerumul, n Caucaz, iar Turcia s cear pacea, care a fost semnat la 2 septembrie 1829, la Adrianopol. Rusia obtinea teritorii foarte ntinse n Asia, dar, de teama unei interventii a Austriei si a
puterilor apusene, n revendicrile ei n Europa, se arat moderat. Turcia ceda Rusiei gurile Dunrii si
restituia Munteniei cele trei raiale", Turnu, Giurgiu si Brila, enclavele sale de la nordul fluviului.
Principatele si vedeau confirmat dreptul de a-si alege domnitorii pe viat, interventia puterii
suzerane" avnd s fie, de acum ncolo, limitat la perceperea unui tribut n bani si la un oarecare drept
de supraveghere, n ntelegere cu Rusia.
320
uterea protectoare". Aceasta si mentinea totusi trupele de ocupa-F;e pn la achitarea integral a
despgubirilor de rzboi, fixate la l 500000 de ducati.
Aveau ntr-adevr s rmn nc cinci ani. Si, o dat cu rzboiul sj ocupatia, au venit si rechizitionrile,
jafurile si umilintele.
potrivit spuselor consulului Angliei, chiar din momentul intrrii trupelor rusesti, tezaurul Munteniei
fusese nevoit s contracteze un mprumut de zece milioane de piastri, sum foarte mare pentru vremea
aceea, ca s fac fat cheltuielilor de ntretinere a armatelor rusesti.
Saint-Marc Girardin raporteaz si el (dar nu mai este o mrturie de prim mn):
Las anume de o parte suferintei. Munteniei si ale Moldovei n timpul rzboiului din 1828 si 1829.
Aceste suferinte nu pot fi descrise. Nu s-a pomenit niciodat o nimicire mai nspimnttoare a unor
fpturi nsufletite; niciodat dezordinea si nepsarea nu au adus at-tea nenorociri; dar, de fapt, n toate
aceste rele, trebuie s vedem mai curnd urmrile rzboiului dect vointa guvernului rus. La nceput,
acesta chiar fcuse torul ca s crute Principatele; pusese guvernator acolo pe contele Pahlen, om cinstit
si drept; numai c, putin dup aceea, vrtejul rzboiului, vechea brutalitate moscovit, care dispare n
saloane, dar reapare n tabra militar, au trecut mai presus de vointa binefctoare a mpratului. Era
nevoie ca armata rus de dincolo de Dunre s poat tri, iar lucrul acesta a fost singura sarcin a
guvernatorilor ce 1-au nlocuit pe contele Pahlen. Si-au ndeplinit-o cu asprime, folosind si
constrngerea, si batjocura. Cnd li s-a spus generalilor rusi c boierii nu mai au boi ca s fac
transporturile, ei au rspuns: Si ce dac? S fie nhmati boierii! Nu stiu dac, n locul boilor, au fost
nhmati boierii, dar tranii au fost nhmati, ceea ce tot batjocorirea fiintei omenesti se cheam. Lipsa
boilor arat pn unde ajunseser lucrurile ntr-o tar vestit pentru numrul ei mare de vite si care avea
cu ce hrni armate de zece ori mai mari dect armata ruseasc, ns haosul consum mai mult dect
douzeci de armate. Turme imense, adunate prin jaf, istovite de oboseal si lipsite de nutret, cdeau
moarte pe drumurile pe care nu se mai putea umbla din pricina hoiturilor si a duhorii ce iesea din ele.
Cti boi mai aveti din cei 36 000 pe care i-ati luat de curnd din Principate? l ntreba, pe la
mijlocului rzboiului, marele duce Mihail pe generalul care avea conducerea acestui serviciu. Nici
mcar de 0 friptur pentru nltimea Voastr, rspunde generalul. Furniturile
321
au fost rennoite n ntregime si risipite cu aceeasi nepsare. As pu tea cita nu stiu cte fapte ca
aceasta..."
Dup ncheierea pcii, armatele au adus, dintr-o dat, o alt nenorocire: holera, care, n tinuturile
acestea, aprea pentru prima oar n cteva sptmni avea s fac ravagii nfricostoare.
Epidemia a fost att de brusc si de ucigtoare, nct a lsat urrne si n poezia popular. Alecu Russo a
cules un cntec de jale de o zgu. duitoare frumusete:
Sus, pe malul Oltului,
La casele Vlcului,
Vlcu bea si veseleste,
La holer nici gndeste...
Dar iat holera c soseste, ca o bab cloant, zgribulit si n zdrente...
Am venit s-ti iau copilele...
Omul plnge, intr la tocmeal cu baba hrc. si d viata pentru viata fetelor.
Las copilele
C mi-s dragi ca soarele,
Si-mi ie zilele
Holera nu se ndur de lacrimile romnului, Vlcu trece la o trgu-ial obisnuit... i d carul... boii...
oile... totul, numai s-i lase copilele. Dar holera-i nenduplecat; la un semn, copilele blaie alearg
dup dnsa...
Sus, pe malul Oltului,
Pustie au rmas
Casele
Attea nenorociri adunate, din vina, direct sau indirect, a ocupantului, aveau s exacerbeze n tar
sentimentul antirusesc si, fapt nou, de acum nainte, avea s fie un sentiment aproape generalizat n
toate pturile populatiei, cu exceptia ctorva personaje sus-puse sau ctorva tineri ofiteri orbiti de luxul
si de strlucirea ofiterilor tarului (memoriile publicate abia n 1935 ale colonelului Lcusteanu,
tnr cadet n noua armat, n 1830, snt revelatoare n aceast privinta).
Cum ocupatia nu se mai sfrsea, toat lumea se temea ca, n pofida celor scrise n tratate, s nu cumva
s devin definitiv. Vorbind
322
jespre Rusia si despre simtmintele romnilor fat de ea, Saint-Marc fiirardin povestea, n 1836,
urmtoarea anecdot n legtur cu ple-area rusilor, n care tranii nu credeau nicidecum: Conasule, i
rs-minde un tran moldovean boierului su, i vd ducndu-se, venind "napoi si ntorcndu-si spatele
unii altora, ca la joc. Ca s plece, ar trebui s se ntoarne cu spatele ctre noi, toti, deodat!"
Ar fi totusi nedrept s nu spunem nimic despre aspectele pozitive ale tratatului de la Adrianopol si ale
ocupatiei rusesti din 1828-1834: tratatul punea capt sistemului de rechizitii practicat de crmuirea
otoman, Principatele nemaifiind obligate dect la un tribut n bani; comertul devenea liber pe Dunre
si pe Marea Neagr si, mai ales, Muntenia si lua napoi cele trei enclave, Turnu, Giurgiu si Brila,
unde, foarte curnd, aveau s se construiasc porturi fluviale prospere.
Domnii celor dou tri urmau s fie numiti pe viat.
Pe de alt parte, sub egida Rusiei, Principatele aveau, pentru prima oar, o constitutie modern:
Regulamentul Organic.
Redactarea unor astfel de Regulamente n Principate fusese prevzut n Conventia de la Akkerman, si
domnitorii Ion Sandu Sturdza si Grigore Ghica i numiser, fiecare, pe membrii comisiilor nsrcinate
cu aceasta; n momentul interventiei rusesti din 1828, aceste comisii se aflau n functiune, ns
comandamentul rusesc i schimb pe membrii comisiilor cu oameni devotati lui.
Cele dou comisii au lucrat, paralel, la Bucuresti, sub conducerea consulului general al Rusiei.
Proiectele au fost, dup aceea, supuse Consiliului tarului la Petersburg, nainte de a fi prezentate celor
dou Obstesti Adunri (muntenii, moldovenii si rusii s-au pus de acord pe o versiune francez, textul
fiind tradus apoi n romneste).
lancu Vcrescu, poetul, care se mpotrivise faptului ca un rus s prezideze discutarea proiectului n
fata Obstestii Adunri, fusese arestat pe loc si exilat.
Textele adoptate de Obsteasca Adunare a Trii Romnesti n mai 1831 si de Obsteasca Adunare a
Moldovei n luna octombrie a aceluiasi an, fiind aproape identice, se poate vorbi despre Regulamentul
Organic la singular.
Prevedea separarea puterilor: executivul apartinea domnitorului, ales pe viat de ctre un colegiu n
snul cruia boierii cei mari aveau Majoritatea; legislativul comporta o Adunare unic 42 de membri
n Muntenia, 35 n Moldova , unde boierii cei mari aveau de
323
asemenea majoritatea absolut; n sfrsit, exista o putere juridic in, dependent.
Finantele erau reformate prin suprimarea unei ntregi serii de im, pozite directe sau indirecte si prin
introducerea unui sistem fiscal mo-dern, ns, totodat, reforma hotra scutirea de impozite a tuturor
boierilor si a ntregului cler, sporind n aceeasi msur povara ce apsa asupra celor lipsiti de privilegii,
n sfrsit, Regulamentul Organic in, traducea n regimul funciar anumite modificri cu grave urmri
pen tru trnime.
n ansamblu totusi, nu se poate tgdui c adoptarea Regulamentului Organic reprezenta un pas nainte
n modernizarea trii. Pre-sedintele plenipotentiar" rus, Pavel Kiseleff care, n anii 1850, va fi
ambasadorul Rusiei la Paris , era un administrator integru, capabil si energic. Rolul lui personal n
introducerea noilor structuri a fost hotrtor. Romnii nu snt nerecunosctori: de peste un veac, si sub
toate regimurile, principala iesire din Bucuresti, nspre Nord, prin pdurea Bneasa, se numeste
Soseaua Kiseleff.
Kiseleff era totusi un credincios slujitor al tarului si un conservator; mult vremea dup plecarea din
Bucuresti, n corespondenta cu domnitorul Gheorghe Bibescu publicat de fiul acestuia, n Regne de
Bibesco, Paris, 1898 , avea s-i cear cu struint domnitorului s fie hotrt mpotriva elementelor
democrate, sftuindu-1 s foloseasc armata, unde multe cadre superioare mai erau nc tot consilierii
tehnici" rusi, si, la nevoie, s fac apel la interventia tarului; Bibescu spre cinstea lui nu va da
ascultare acestor sfaturi, preferind s abdice.
Mai trebuie subliniat si alt rezultat al tratatului de la Adrianopol, care a avut consecinte interne de-a
dreptul incalculabile: libertatea comertului pe Dunre si pe Marea Neagr, avantajos cu precdere
pentru comertul britanic cu grne, dar care, pe plan intern, a nsemnat adevratul nceput al unei noi
burghezii de tip capitalist, ridicat din rndurile micii boierimi, ale tagmei arendasilor, ale negustorilor,
bstinasi si strini, si care va da, mai trziu, masa de manevr" a partidului liberali40.
Pentru contemporani, oricum, efectele pozitive ale noii constitutii nu erau perceptibile imediat. Ei
vedeau, mai nainte de toate, un protectorat rus transformat ntr-o tutel ciclitoare si permanent. Se
mai temeau si de altceva: pur si simplu de o anexare. Chiar nainte de
324
interventia armatei, n 1828, amestecul constant al consulilor rusi n afacerile interne ale Principatelor
stnjenea mult actiunea domnitorului si-i exaspera pe boieri, n 1827, consulului Prusiei, Kreuchely,
care credea c-1 mguleste spunndu-i c, pesemne, el avea s fie viitorul domnitor ales al Munteniei,
marele ban Blceanu i rspunde c va avea grij s nu se ntmple asa ceva, cci ce cinste este s fii
domnitor cnd un simplu consul te poate dojeni si ti poate da porunci.
Situatia va fi si mai rea dup adoptarea Regulamentului Organic, n perioada numit epoca
regulamentar". Domnitorii nu mai ndrznesc s-si aleag colaboratorii n afara cercului de
personalitti pe placul consulatului Rusiei.
n contradictie cu cele scrise n tratatul de la Adrianopol, n 1834, primii doi domnitori regulamentari"
nu fuseser alesi, ci numiti, de comun acord, de ctre curtea suzeran" (Turcia) si curtea protectoare"
(Rusia): n Muntenia, Alexandru Ghica, fratele vitreg, mai tnr, al predecesorului su, iar n Moldova,
Mihai Srurdza, vr de departe al predecesorului su. Amndoi au avut domnii grele, hrtuiti ntre
pretentiile tot mai tiranice ale Rusiei si o opozitie intern multiform si tot mai cuteztoare; opozitiei
traditionale a unei factiuni boieresti oarecare i se aduga acum un adevrat front democratic, unde
exista o considerabil baz burghez" si chiar popular ns condus, si ea, de cele mai multe ori,
de tineri boieri cuceriti de idealurile democratice. Mihai Sturdza, mai bine pregtit pentru domnie, si,
totodat, mai abil si mai energic, dar, fr ndoial, si mai inteligent, a reusit s se mentin pe tron timp
de 15 ani, pn dup miscrile revolutionare din 1848, dejucnd, rnd pe rnd, toate comploturile si toate
intrigile urzite mpotriva sa. Alexandru Ghica ns avea s fie destituit n 1842, prin acordul celor dou
Curti, cea protectoare" si cea suzeran". Va fi nlocuit cu Gheorghe Bibescu, ales, pentru prima oar,
de ctre colegiul electoral prevzut de Regulamentul Organic, care asigura dominatia infimei minoritti
a marilor boieri n Muntenia, 30 de familii, numrnd 70 de insi!
Aici, se cade s deschidem o mic parantez: este interesant de notat c istoricii actuali, chiar si n
Romnia, folosesc, fr nici un fel de ironie, argumentul principal folosit de marea boierime ca s
justifice nversunarea cu care si-a aprat privilegiile la redactarea Regulamentului Organic (nct nsusi
Kiseleff fusese nevoit s inter325
vin uneori ntr-un sens mai liberal): trebuia evitat, cu orice pret, distrugerea bazei economice a
boierilor, ntruct ei erau cluzele firesti ale neamului si singura lui aprare mpotriva nclcrilor
strine si a ncercrilor de anexare sau de nstrinare. Familiile ce fceau parte din micul nucleu care
monopoliza puterea de dou sau trei sute de ani pstraser, din epopeea fulgurant a lui Mihai Viteazul
si a voinicilor lui, orgolioasa credint c numai ei stiu ce este bine pentru patrie. Astzi, nu mai este att
de important de stabilit partea de ipocrizie din aceast pretentie; important este s ne ntrebm dac nu
cumva ea continea totusi un smbure de adevr. Clasei boierilor i se pot pune n crc toate pcatele
acestei lumi. Ca orice aristocratie, ea a fost lacom, egoist si, adesea, usuratic, ns dou constatri se
impun n mod obiectiv: mai nti c, dintr-o minoritate activ", iesit din snul boierimii, s-au ivit toti
doctrinarii renasterii nationale, mai toti fruntasii revolutiei de la 1848 si reformatorii de dup Unire;
apoi, c inteligentei politice si struitoarei activitti diplomatice a unui mnunchi de mari boieri si
datoreaz probabil trile romne norocul, la mijlocul veacului trecut, de a nu fi fost prefcute n simple
gubernii ale mprtiei tarilor.
n timpul acesta, sub noul sistem agrar instaurat de Regulamentul Organic, conditia tranului se
nruttise. Teoretic, nu s-a dorit altceva dect unificarea si codificarea practicii existente, n realitate,
unele stipulri introduceau anumite modificri, toate defavorabile tranilor.
Dreptul exclusiv al proprietarului asupra unei treimi din pmntul lui, destinat pe viitor aproape n
ntregime culturii griului pentru export, era consacrat legal, precum si monopolurile feudale", cum ar
fi cel asupra vnzrii vinului; pe de alt parte, fixarea numrului de 12 zile de clac pe an era nsotit de
norme zilnice minime att de ridicate, nct, practic, numrul de zile se dubla; apoi, ntinderea psunilor
pe care proprietarul trebuia s le dea tranilor pentru vitele lor era mai mic dect n vechile cutume si
tinea seama de categoria n care era pus tranul: fruntas, mijlocas, codas. Fruntasii (care aveau patru
animale de munc si una sau mai multe vaci) primeau cam 4 ha si jumtate, mijlocasii (dou animale
de munc si o vac), jumtate din suprafata dat fruntasilor, codasii, care nu aveau dect
326
bratele lor, nu primeau nimic. Si cum aceste psuni nu erau, n general, de ajuns, mai ales dac tranul
avea mai multe animale dect acel minim prevzut n Regulament, eventualul supliment i era dat
contra unui anumit numr de zile de clac de hectar nct, pe aceast cale ocolit, proprietarul
ajungea s scoat de la tran ndoit, ntreit si chiar mptrit numrul de zile de clac prevzut de lege.
Se ajungea, astfel, la situatia din trile vecine, Rusia, Polonia, Austria.
n sfrsit, dijma nu mai era fixat de lege, ci varia dup cum erau contractele, asa-zis libere, ncheiate
ntre proprietari si trani; si, n-truct populatia trneasc sporise n acelasi timp cu sporirea
pretentiilor proprietarilor, care deveniser mari proprietari exportatori de cereale si de vite, raportul de
forte era, pe viitor, n mod vdit defavorabil tranului.
Rezultatul economic al noului regim agrar si al cresterii preturilor agricole, ca urmare a comertului
liber, a fost o sporire puternic a productiei cerealiere, mai ales a celei de gru pentru export, nct, la
mijlocul secolului, provinciile dunrene deveniser, cu un limbaj consacrat, unul din grnarele
Europei".
Exemplul urmtor, pe care ni-1 d Radu Rosetti n amintirile sale, ne ajut s ne facem o idee despre
dimensiunile schimbrii: pe mosia de la Bohotin, la nceputul secolului, bunicul su si fcea o sfint
datorie din a nsmnta 100 de flci (cam 150 ha) cu gru; un veac mai trziu, pe aceeasi mosie, erau
nsmntate, n fiecare an, 2 000 de ha cu gru. Asistm astfel, dup 1830, pentru marii proprietari, la o
enorm crestere a veniturilor (din care o parte pleac, fr ndoial, n strintate, dar care, oricum,
ncurajeaz dezvoltarea capitalismului, comertul local si constructia urban), n timp ce veniturile
tranilor rmn pe loc, iar prestatiile ce li se cer cresc ntruna141.
Trebuie totusi s recunoastem c sporirea productiei si a exporturilor, ntr-o lung perioad de pace
(1829-1854), va fi determinat prosperitatea general, care se face simtit si asupra lumii satelor, ntruct
aceasta recolta totusi o parte din cerealele exportate, produse, n general, prin darea pmntului n
arend. Exist unele semne exterioare de oarecare bunstare: populatia creste repede; satele ies
(literalmente) din pmnt si multi cltori semnaleaz sate noi, ce se ntind, cu micile lor csute albe, de
ambele prti ale unui drum
327
principal; surplusul populatiei din regiunile de munte coboar sau coboar din nou la cmpie, mai
ales ctre vechile enclave turcesti de la nordul Dunrii, practic pustii. Aceast imigratie intern va
continua tot secolul al XlX-lea. n sfrsit, unele lucrri recente142 aduc dovezi c, ntre 1830 si 1848,
numrul de blciuri si de trguri, n Muntenia, a crescut, prob c schimburile comerciale au crescut si
ele; la sfirsitul perioadei de care ne ocupm, exist, numai n Muntenia, 663 de locuri pentru blciuri
(fr a mai socoti trgurile sptm-nale), unde se tin l 450 de blciuri pe an este drept c ceva mai
mult de jumtate din locurile acestea apartin boierilor. Grosul negotului rmn vnzarea si cumprarea
de vite, ns comertul cu produse mestesugresti, cu postav, cu unelte de tot felul se dezvolt treptat si
el.
Cci trebuie s spunem c marile lucrri ncepute sub cele trei domnii din epoca regulamentar",
construirea de drumuri si poduri, lucrrile edilitare, amenajarea porturilor etc., foloseau ntregii
populatii, chiar si atunci cnd rechizitiile si clcile provocau cresterea nemultumirilor. O surs
contemporan ne spune, de pild, c, sub Mihai Sturdza, n zece ani, guvernul din Moldova construise
aproape 200 000 de stnjeni de drumuri si reparase de trei ori mai multe.
Cu toate acestea, noua ordine, impus de o mic minoritate conservatoare, sub o autoritate strin, si
care i reducea n aproape toate domeniile libertatea de miscare si avantajele dobndite, a fost primit de
trnime nu numai cu nencredere, ci adesea cu o vdit ostilitate. Se simtea nselat, frustrat, n
primvara lui 1831, n Moldova, nemultumirea luase proportiile unei adevrate rzmerite. Raporturile
consulare vorbesc de 60 000 de trani rsculati, n judetul Roman, Kiseleff trimisese trupe mpotriva
unei adunri de cteva mii de trani. Au fost 300 de morti. Pretextul rzmeritei fusese modul de a stabili
recrutarea, ns existau cauze mai generale si mai profunde.
S adugm, de asemenea, c noua constitutie, oricum defavorabil tranilor n litera ei, deschidea
calea abuzurilor de tot felul. Exploatarea nemsurat a tranilor de ctre proprietari, crora nimeni nu le
cerea socoteala cel mai adesea, era vorba de arendasi, ns, uneori, o fceau si proprietarii (printre
cei ce s-au distins n aceast trist practic, este semnalat si numele nepotilor marsiliezului JeanBaptiste de Linche sau Linchou) , a creat, cu timpul, o situatie exploziv. Trebuie s amintim meritul
lui Alexandru Ghica de a fi
328
ncercat, n mai multe rnduri, s pun capt abuzurilor prin msuri legislative; au dat aproape toate
gres, fie din pricina opozitiei tacite a proprietarilor, fie chiar prin interventia direct a puterii suzerane
la cererea puterii protectoare.
Nemultumirea se va manifesta tot mai mult prin actiuni de sabotaj, de pild, incendierea sirelor de paie
sau a hambarelor, dar, mai ales, printr-o deteriorare a ceea ce astzi numim climatul social".
Toti intelectualii din noua generatie, oricare le-ar fi fost obrsia, snt impresionati de nruttirea
situatiei tranilor. De acum nainte, lupta pentru independent national si lupta pentru o societate mai
democratic vor merge mn n mn.
n Muntenia, n snul Adunrii, se formeaz un grup nationalist care va da mare btaie de cap lui
Alexandru Ghica, mai ales n privinta legturilor cu Rusia, n frunte se afl Ion Cmpineanu,
reprezentantul uneia din cele mai de seam familii ale trii, cobortor, pe linie feminin, din
Cantemiresti si Cantacuzini. Cnd, cu prilejul formalittilor de aprobare a Regulamentul Organic de
ctre Turcia, Rusia pretinde s introduc, n aceast lege fundamental, un nou articol, potrivit cruia o
schimbare ulterioar nu se va putea face fr ncuviintarea puterilor suzerane si protectoare, Obsteasca
Adunare din Bucuresti, ndemnat de Cmpineanu, se mpotriveste cu ndr-jire, din 1834 pn n 1838.
Deputatii nu se vor pleca dect atunci cnd Ghica va primi un ordin expres de la sultan; ns membrii
grupului protestatar, majoritar n Adunare, vor spune n scris c n-au acceptat noua clauz dect fiindc
fuseser siliti.
Cmpineanu, care, mpreun cu un mic grup de deputati si cu sprijinul lui Felix Colson, fostul secretar
al consulatului Frantei, ntocmise un manifest n vederea unei noi Constitutii (care prevedea, n primul
rnd, sfrsitul protectoratului, unirea Principatelor, desfiintarea clcii si a robiei etc.), este nevoit s se
refugieze la Constantino-pol. De acolo, porneste ntr-un mare turneu prin Europa occidental. Datorit,
n parte, prieteniei cu printul Adam Czartoryski, stabileste legturi cu personalitti liberale, ca GarnierPages, Cormenin, Du-Pont de l'Eure, Berryer, lordul Dudley Stuart. Este primit de Thiers Si de
Palmerston. Metternich, n schimb, refuz s-1 primeasc, pune s fie arestat si-1 extrdeaz n
Muntenia, unde avea s fie nchis, 'ntr-o mnstire, pn n 1841. Va fi gnditorul ce-i va influenta pe
329
tinerii revolutionari care, acum cu sutele, desfsoar la Paris si n alte capitale, cu ajutorul ctorva minti
luminate, ca Edgar Quinet Michelet, Lamartine, o activitate a crei intensitate si eficacitate ne
impresioneaz si astzi, dac ne gndim c cercurile politice si intelectuale din Occident nu stiau mai
nimic despre starea de lucruri din trile romne. Printre acesti tineri patrioti, se regsesc toti pionierii
literaturii romne moderne.
Unii dintre ei mergeau mult mai departe dect Cmpineanu cu planurile lor de reforme democratice. Sau vzut chiar si fourieristj mptimiti. Figura cea mai impresionant este cea a lui Teodor Dia-mandi,
zis Teodor Diamant, inginer topograf, pe care Ion Ghica l cunoscuse n copilrie, n timpul refugiului
din 1828, si pe care ca tnr student la Paris l rentlnise ntr-o zi, pe strad, n mijlocul unui grup
de muncitori crora le explica binefacerile sistemului falansterian. Fusese discipolul lui Saint-Simon,
apoi al lui Fourier si Victor Considerant. ntors n tar, avea s-1 conving pe un tnr boier, Emanoil
Blceanu, s fac, pe proprietatea acestuia, la Sc-ieni, n 1835, un prim falanster. Nu avea s dureze
dect dou veri, interzis fiind de crmuire, nelinistit de experienta aceasta comunist" n Tara
Romneasc.
n 1840, politia descoper o adevrat conjuratie cu scopuri revolutionare, att pe plan social (abolirea
tuturor privilegiilor, mprtirea pmnturilor), ct si pe plan politic (independent, unirea Principatelor,
regim parlamentar). Printre conjurati, erau multi tineri burghezi, ns, n frunte, se afla tot un
reprezentant al marilor boieri, Mitic Filipescu, tnr doctor n drept, ntors de curnd de la Paris.
Alturi de el, cndva unul din cei mai apropiati colaboratori ai lui Tudor Vladimirescu, Macedonski, si
un tnr cadet n armat, care avea s joace un rol de prim-plan n 1848, Nicolae Blcescu. Conjuratii
sperau ntr-un nou conflict european care prea gata s izbucneasc n legtur cu cele ce se
petreceau n Egipt ca s declanseze o insurectie armat. Denuntati n octombrie 1840, aveau s fie
judecati si osnditi la pedepse grele. Filipescu va muri n temnit, Blcescu va petrece acolo aproape
trei ani, n conditii foarte grele, care-i vor macin sntatea, si asa destul de subred.
n 1843, abia iesit din nchisoare, Blcescu ntemeiaz, mpreun cu Ion Ghica si Christian Teii,
asociatia secret Frtia, cu caracter vdit masonic si care avea s fie nucleul miscrii revolutionare de la
1848. Revolutia va izbucni dintr-o dat, n iunie 1848, n urma
330
miscrilor revolutionare din Apus. Unii din fostii studenti din Franta, ca fratii Dimitrie si Ion Brtianu,
de pild, care, la Paris, n zilele revolutionare din februarie 1848, se pare c participaser activ, aveau
s dovedeasc, la Bucuresti, o mare miestrie n conducerea multimilor143. De aceast dat, strada"
se misca n spatele unor cpetenii cu program bine definit; satele se miscau si ele, cci Eliade-Rdulescu, n fruntea unui embrion de guvern revolutionar, lansa, la 21 iunie 1848, Proclamatia de la Izlaz,
care le arta tranilor scopurile revolutiei. La Bucuresti, sub presiunea strzii si a unei fractiuni a
armatei, Bibescu semna, peste dou zile, noua constitutie apoi va abdica si se va retrage n
strintate. Timp de trei luni, guvernul revolutionar se va strdui s aplice un program de reforme.
Printre altele, comitete mixte, alctuite din proprietari si din trani, aveau s pun la punct modalittile
de mprtire a pmntului. La una din sedinte, s-a asistat la o scen extraordinar. Iat cum o povesteste
Alexandru Xenopol... n sedinta a 4-a, unul din deputatii proprietarilor, Ceausescu, mprtsitor al
ideilor liberale [...], se scoal deodat si spune: Si eu v-am robit, fratilor, v-am btut, v-am dezbrcat;
de 36 de ani de cnd m blestemati. Iertati-m, m rog, fratilor steni, luati-v napoi ceea ce v-am
rpit! lat-m, v dau prticica de pmnt. Numerosul public ce umpluse sala, nct acum nu mai
ncpea, izbucni ntr-o detuntur de aplauze, de strigri de ura! iar deputatii steni n exaltatia lor, care
de care striga: Dumnezeu s te ierte, frate, s fim frati, s trim n pace! Ura! Vivat, s triasc
Constitutia!"144
Rusia ns veghea. Asa cum avea s dea ajutor armat Austriei ca s zdrobeasc revolutia ungar, ea
oblig Turcia s nfrng revolutia din Muntenia. La 25 septembrie 1848, armata turceasc trece
Dunrea; chiar din luna iulie, rusii intraser n Moldova (unde Mihai Sturdza nbusise n fas orice
nzuint de rzvrtire, arestndu-i la timp pe toti cei ce attau la revolutie).
Rusii si turcii si mprteau de data aceasta, n bun ntelegere ocuparea trii. Bucurestii erau
tiati n dou; n zona turceasc, nu au fost msuri de reprimare, n zona ruseasc ns, cpeteniile care
nu fugiser au fost ridicate si deportate n Rusia.
La sfaturile struitoare ale consulului Angliei, Colquhoun, generalul Magheru, cu inima strns, si-a
mprstiat mica lui armat de voluntari, prins ntre dou focuri.
331
Cei mai multi dintre capii revolutiei erau acum n exil: fratii Go-lescu, mpreun cu altii, se aflau sub
supraveghere n Turcia, la Brusa145; Ion Ghica, la Constantinopol; fratii Brtianu, Rosetti si cei mai
multi altii, la Paris. Ca n toate emigratiile, discordia ptrunsese printre ei. Se constituiser grupuri
armatei turcesti. Hangerli, aflnd toate acestea de la iscoadele lui, ncercase s i-o ia nainte, trimitnd
marelui vizir un raport n care se dezvinovtea pe sine si, implicit, arunca totul asupra lui Capudanpasa. n toate aceste intrigi, cel ce a izbndit a fost Capudan-pasa ajutat, dup cum spun unii, de
fanariotii care rvneau locul lui Hangerli , iar capul ce a czut a fost al acestuia din urm. Episodul
osptului dat n cinstea lui Capudan-pasa, n 1798, nu este, poate, dect o scorneal, ns ea spune foarte
multe n legtur cu prerea oamenilor de rind despre boieri.
4 Louis Alexandre Andrault, conte de Langeron, nscut la Paris n 1763, particip la expeditia din
America, n 1782. n 1788, ajunge colonel, n 1790, emigrat n timpul Revolutiei franceze, se angajeaz
n armata rus. A participat la toate rzboaiele duse de Rusia mpotriva Turciei n provinciile romnesti,
din 1790 pn n 1828 (n cele din urm, ca sef de armat), dar si la rzboaiele mpotriva Frantei (17931794 si 1812-1814). A refuzat s reintre n armata francez, n timpul Restauratiei, deoarece francezii
nu au acceptat s-i pstreze gradul pe care-1 avea n armata rus. n 1815, va fi guvernator al Crimeii,
dup ducele de Richelieu. Va muri de holer, n 1831. A lsat un voluminos Jurnal al tuturor luptelor la
care a luat parte; n Franta, nu au aprut dect prtile referitoare la campaniile mpotriva Frantei, dintre
1812 si 1814, sub titlul: Memoires de Langeron, general d'infanterie dans V armie russe, campagnes de
1812, 1813, 1814, Paris, 1902. Prtile referitoare la Principate au fost ns publicate, la Bucuresti, n
1887, n importanta colectie a Academiei Romne (Documente pentru a servi la istoria romnilor), asanumita colectie Hurmuzaki, dup numele celui ce a initiat-o, baronul Eudoxiu de
335
Hurmuzaki, supl. l, voi. III (peste 300 de pagini in folio). Langeron, om integru si militar cinstit, va
descrie n mod critic societatea din Principate, ntru-ct, n slujba Rusiei, ajunsese mai rus dect rusii, va
pune n spinarea boierilor romni toate pcatele iadului, cci, dup prerea lui, acestia se fcuser
vinovati de a fi pus tot timpul bete n roate Sfintei Rusii. Poate c nu se nsela ntru totul, cel putin n
aceast ultim privint.
5 Iat lista domnitorilor Munteniei si ai Moldovei, precum si cea a naltilor dregtori din Principate sau
Fanar, executati din porunca Portii n epoca fanariot (mai precis, ntre 1714 si 1812):
1714 Constantin Brncoveanu, domn al Munteniei, decapitat la Constantino-pol mpreun cu cei patru
fii ai si si cu sfetnicul lanache Vcrescu. 1716 Stefan Cantacuzino, domn al Munteniei, decapitat la
Constantinopol, o dat cu tatl su. marele stolnic Constantin Cntai,-iino, si cu unchiul su, marele
sptar Mihai Cantacuzino. S amintim, n legtur cu acestia di urm, c fratele lor, Serban
Cantacuzino (domn al Munteniei din 1678 pn n 1688), murise ntr-un fel cam suspect, poate otrvit;
c tatl lor, marele postelnic Constantin, fusese executat la porunca lui Grigore I Ghica, n 1663,
bunicul lor, Andronic, decapitat de ctre turci n 1660, iar strbunicul lor, Mihail Cantacuzino, poreclit
Seitanoglu, fusese spnzurat n 1578. 1716 Mitropolitul Munteniei, Antim, necat.
1737 Ion Ipsilanti, negustor bogat din Constantinopol, strmos al domnitorilor Ipsilanti, spnzurat.
1741 Alexandru Ghica, mare dragoman la Poart, decapitat la Constantinopol. 1759 Alexandru Sutu,
fratele domnitorului Mihai Sutu, decapitat la Constantinopol.
1765 lordache Stavrache, capuchehaia domnitorului Munteniei la Poart, spnzurat la Constantinopol.
1769 Grigore Callimachi, domnitor al Moldovei, si Nicolae Sutu, mare dragoman, decapitati la
Constantinopol.
1777 Grigore III Ghica, domn al Moldovei, sugrumat la Iasi. 1790 Nicolae Mavrogheni, domn al
Munteniei, decapitat. 1799 Constantin Hangerli, domn al Munteniei, sugrumat la Bucuresti. 1807
Alexandru Ipsilanti, fost domnitor al Munteniei, schingiuit si executat la Constantinopol.
1807 Alexandru Sutu, mare dragoman, decapitat la Constantinopol. 1812 Dimitrie Moruzi, mare
unui nou sistem de notare a muzicii orientale), bun cunosctor al literaturii clasice greac si latin,
precum si al culturii occidentale, la care ajunge datorit contactelor cu cercurile diplomatice de la
Constantinopol, se poate spune despre el c este cel dintii oriental care a sorbit din izvorul a patru
civilizatii; cea bizantin, creia i apartinea, antic, islamic si occidental (a se vedea, n aceast
privint, articolul nostru Demetrius Cantemir, philosophe de l'his-toire", in Revue des etudes
roumaines, XIIl-XW, pp. 65-90, Paris, 1974). Vorbea zece limbi... romna, slava veche, greaca
modern, greaca veche, latina, italiana, turca, araba si persana mai trziu, rusa. Se spune c avea si
notiuni de francez. Opera sa (scris n mare parte dup 1711, n tir.ipul exilului n Rusia, n romneste,
greceste, turceste, latineste si ruseste) este foarte bogat, ns doar dou opere 1-au fcut celebru:
Descriptia Moldaviae, scris n latin, la ndemnul Academiei din Berlin, unde fusese ales, si istoria
imperiului otoman, scris n latin si intitulat Incrementa atque decrementa Aulae Othomanicae,
publicat mai nti la Londra, n traducere englez, n 17341735, apoi la Paris, n traducere francez,
Histoire de l'empire othoman ou se voyent Ies causes de son agrandissement et de sa decadence (1743).
Aceast istorie a imperiului otoman, bazat, fr o critic suficient, pe cronici turcesti de valoare
foarte inegal, a fost viu criticat nc de la nceputul secolului al XlX-lea (mai ales de ctre Hammer),
ns ea este totusi pretioas datorit numeroaselor adnotri contemporane pe care le cuprinde; ea i-a
asigurat lui Cantemir o celebritate real, vreme de un secol (numele lui figureaz pe friza Bibliotecii
Sainte-Genevieve din Paris, din piata Pantheonului, alturi de numele celor mai mari eruditi ai istoriei
universale). Unul dintre fiii lui Dimitrie, Antioh Cantemir, a fost ambasadorul Rusiei la Londra si la
Paris si este considerat cel dintii dintre poetii rusi" moderni (cf. Marcelle EHRHARD, Le prince
Cantemir Paris, 1738-1744. Un ambassadeur de Russie la cour de Louis XV, Lyon, 1938.
11 Alexandre-Maurice Blanc de La Nautte, conte d'Hauterive (1754-1830), se trgea dintr-o veche
familie din Dauphine. Fiind srac, si ncepe cariera ca profesor la oratorieni. Dus la Constantinopol, n
1784, de contele Choiseul-Goufier, ambasadorul Frantei (n acelasi timp cu arheologul Lechevalier si
338
cu poetul Delille), este propus ca secretar francez al lui Alexandru Mavrocordat, care fusese numit de
curnd domn al Moldovei si care va fugi, anul urmtor, n Rusia, de unde porecla Firaris", n
greceste: frigrui, care i-a rmas; va fi ultimul domnitor din familia Mavrocordat. D'Hauterive va face
mai trziu o strlucit carier diplomatic sub Imperiu si Restauratie, ca specialist n problemele
Orientului. Va ajunge chiar si membru al Academiei. Notele sale despre Moldova nu au fost publicate
dect foarte trziu, prin grija floromnului A. Ubicini, sub titlul: Journal inedit d'un voyage de
Constanti-nople Jassi, capitale de la Moldovie, dans l'hiver Ar- 1785", de contele d'Hau-terive, Revue
de Geographie, 1877, t. II, pp. 120-131, 274-287, si La Moldavie en 1785, continund Jurnalul de
cltorie de la Constantinopol la Iasi", de contele d'Hauterive, Revue de Geographie, 1879, t. II, pp.
366-376; 1880, t. I, pp. 45-58.
n sfirsit, o a treia lucrare, tot inedit (manuscris dat regelui Carol I al Romniei de ctre un descendent
al contelui) va aprea la Bucuresti, n 1902, sub titlul: Memoire sur l'etat actuel et ancien de la
Moldavie, prezentat A.S.S. printul Ipsilanti, domnitorul trii, n 1787, de ctre contele d'Hauterive,
membru al Academiei Inscriptiilor si Literelor, Secretar al domnului Moldovei Alexandru Mavrocordat
(Firaris). D'Hauterive, desi n-a stat dect scurt timp n Moldova, va fi unul din observatorii strini
cei mai lucizi si mai obiectivi din vremea aceea.
12 Ruggiero Giuseppe Boskovic, iezuit dalmat (Ragusa 1711 Milano 1787), matematician-fizician
si astronom din scoala lui Newton; a lsat, pe lng mai multe lucrri de fizic (este inventatorul
diasporametrului si, o vreme, a fost directorul Opticii Marinei, la Paris), o povestire foarte interesant a
unei cltorii de la Constantinopol n Polonia, publicat la Lausanne n 1772 (v. Bibliografie).
13 I. Raicevich (slav italienizat, ca si abatele Boskovic,), care a fost primul consul al Austriei n
Principate, a lsat Memorii foarte pretioase, intitulate Osservazzioni storiche, naturali epolitiche intorno
la Valachia e Moldavia, Neapole, 1788, traduse n francez, n 1822, de J.-M. Lejeune, care, niruct el
nsusi a trit n Principate, ca preceptor, vreo douzeci de ani mai trziu, a adugat note interesante,
subliniind schimbrile intervenite ntre timp (v. Bibliografie).
14 Supravietuirea perenittii" bizantine n trile romnesti, dup cderea Constantinopolului, mergea
mult mai departe dect aceast reminiscent a ritualului imperial al ncoronrii. Nicolae lorga, n acest
domeniu ca n attea altele, a deschis calea unor noi cercetri si unor noi idei n lucrarea sa cu titlu
provocator: Byzance apres Byzance (v. Bibliografie). S citm printre lucrrile recente, din aceast
perspectiv, D. NSTASE, L'idee imperiale dans Ies Pays roumains..." (v. Bibliografie).
339
15 Lady Elisabeth Craven, fata contelui de Berkeley, divortat de contele W. Craven. n 1791, se va
cstori cu margravul de Anspach-Bayreuth. n 1786, a fcut o cltorie lung, a crui pitoreasc
relatare a fcut-o n 68 de scrisori adunate sub titlul Cltorie n Crimeea si la Constantinopol n 17g
Dou traduceri franceze au aprut, n 1789, la Londra si la Paris.
16 Titlul de internuntiu, rezervat astzi unui agent diplomatic al Simtului Scaun, de a doua clas, a fost
dat, din secolul al XVlI-lea pn n secolul al XlX-lea (dup Rzboiul Crimeii), trimisului austriac pe
lng Poart, mpratul cuta s evite astfel nemu^umiriL legate de dreptul Je ntl-tate ce ar fi putut s
apar cu ambasadorul Frantei, cruia Soliman Magnificul, prin-tr-un acord cu Francisc I, i conferise,
pentru totdeauna, ntietatea asupra tuturor trimisilor acreditati pe lng Poart.
17 A fost drmat, dup cum se stie, n anii 1980, fr s fi existat mcar pretextul unor mari lucrri
de urbanism, precum cele din centrul orasului, ca s se dea ct de ct o justificare acestui act de
vandalism oficial.
18 Termenul ceaus (cuvnt turcesc) desemna orice fel de usieri, portari sau curieri, n 1788, Raicevich
povesteste: Exist obiceiul de a avea la curte ceausi turci, un soi de portari, care merg naintea
domnitorului tinnd n mn un baston cu clopotei. Cel mai adesea, slujba aceasta o fac armenii, servind
totodat si de mscrici, ca s-1 nveseleasc pe nltimea sa cnd st la mas; joac si teatru, n
turceste, ceva necuviincios si ca actiune, si ca vorbe"...
19 Cuvntul crai, cu sensul de rege, este nvechit si a fost nlocuit, n limbajul curent, de rege; nu mai
este folosit dect n legende, basme...si n limbajul ghicitoarelor n crti, sau, cu ntelesul peiorativ
consfintit de romanul lui Mateiu Caragiale, Craii de Curtea-veche. S amintim, n treact, etimologia
lui: este cuvntul slav krali, deformatie a cuvntului german Karl (Carol cel Mare) (cf. evolutia paralel
Caesar -> Kaiser). Ungurii 1-au adoptat si ei, sub forma kirly.
20 Cariera lui Charles Reinhard este destul de tipic pentru rsturnrile pe care le cunoaste Europa n
timpul Revolutiei si al Imperiului. Nscut n Wurttemberg, n 1761, vine n Franta n 1787, se
nflcreaz pentru Revolutie si cere naturalizarea. Legat de grupul girondinilor, i este prezentat lui
Talleyrand, care l ia pe lng el si-1 va ajuta n ascensiunea social. Ministru al Frantei la Hamburg,
apoi n Toscana n timpul Directoratului, va fi chiar si ministru de externe cteva luni, nainte de 18
Brumar. Este din nou ministru plenipotentiar n Elvetia, apoi n Saxonia Inferioar, nainte de a fi numit
consul general n Moldova n primvara lui 1806. Aceast neasteptat numire se explic fr ndoial
prin importanta pe care o capt dintr-o dat Principatele dunrene n marea nfruntare dintre Napoleon
si Alexandru I. Numai c Reinhard a strmbat din nas: consul ntr-o provincie a imperiului otoman dup
ce ai fost ministru de externe! Este consolat dndu-i-se titlul de rezident ceea ce complic lucrurile
pentru Poart, preocupat s evite tot ce
340
ar putea da Principatelor chiar si numai o aparent de autonomie... Reinhard nu va rmne dect cteva
luni la Iasi, deoarece, fr s prind el de veste, ambasadorul Sebastiani, din ordinul lui Napoleon, a
uneltit pe lng Poart ca s-i detroneze pe domnii Munteniei si Moldovei, Alexandru Moruzi si
Constantin Ipsilanti, fapt ce-i va da Rusiei pretextul de a interveni din nou n Principate: avea s fie cel
de al cincilea rzboi ruso-turc, care nu va dura mai putin de sase ani si se va sfrsi, n ajunul intrrii lui
Napoleon n Rusia, cu pacea de la Bucuresti, prin care Rusia dobndeste jumtatea de rsrit a
jvtoidovei, botezat Basarabia. Reinhard, arestat claar n ziua intrrii .asilor n Iasi, este luat prizonier
mpreun cu familia sa, n pofida dreptului natiunilor, si petrece o iarn cumplit rtcind prin sudul
Rusiei... nainte de a i se da drumul cu scuze, si va continua cariera diplomatic, va sluji patru
regimuri, va fi fcut baron n timpul Imperiului, conte sub Restauratie si pair al Frantei sub Ludovic
Filip. Sotia sa, fiica unui burghez bogat din Ham-burg, a lsat o serie de scrisori adresate mamei sale
vreme de vreo cincisprezece ani, care au fost traduse n francez prin grija nepoatei sale si publicate la
Paris n 1900 (v. Bibliografie).
21 Ducea de la palatul domnesc pn la resedinta de la tar, pe care Constantin Brncoveanu o
construise pentru fiul lui mai mare, la Mogosoaia (cea pe care printesa Bibescu a restaurat-o admirabil
ntre cele dou rzboaie mondiale). Din acest motiv, i se spunea Podul Mogosoaiei". Avea s fie reboteaz Calea Victoriei" dup Rzboiul de independent din 1877 si, cel putin pn la sfirsitul celui de al
doilea rzboi mondial, va fi artera cea mai animat din Bucuresti, n ultimul rzboi, un diplomat din
vechea scoal a publicat o carte despre aceast cale", de fapt o povestire plin de farmec, scris cu
mult talent, despre trecutul ntregului oras... Gheorghe CRUTZESCU, Podul Mogosoaiei (v.
Bibliografie).
22 Termenul arnut" este o deformatie prin rotacism, prin intermediul limbilor greac si turc, a
cuvntului care-i desemna pe albanezi. Mult vreme, acestia au dat cel mai mare numr de mercenari
att la Constantinopol ct si n Principate, nct, n cele din urm, s-au numit arnuti toti cei din garda
clare, chiar cnd proveneau din alte neamuri balcanice, cum ar fi srbii si croatii; occidentalii i numesc
uneori Croates, Cravates sau Cravats (de unde vine si substantivul cravat).
23 Friedrich Wilhelm von Bawr (se ntlneste si grafia Bauer), general german care a servit n armata
Ecaterinei II n timpul rzboiului ruso-turc din 1768-1774; a lsat foarte interesante Memoires
historiques et geographiques sur la Valachie, aprute la Frankfurt si Leipzig n 1778 (v. Bibliografie).
24 Dionisie Fotino, grec ce 1-a slujit mult vreme, cu credint si cu cinste, pe marele boier Dinu
Filipescu; n 1818, a scris, n greceste, o lucrare voluminoas, ntesat de date si statistici, si care n-a
fost tradus n romneste dect n 1859, sub titlul Istoria general a Daciei... (v. Bibliografie).
341
25 Mai ales pn la lucrrile lui Gheorghe Brtianu despre Adunrile Strilor (v. Bibliografie).
26 Dup Felix Colson (v. Bibliografie), care fusese secretarul Consulatului Frantei si pare s fi avut
acces la statisticile oficiale. Se cuvine ns s semnalm c o lucrare recent, de I. Donat si G. Retegan,
folosind o surs inedit (v. Bibliografie), d o cifr cu mult inferioar.
27 Despre erodarea piastrului turcesc, iat o nou mrturie, cea a lui Le-jeune, traductorul lui
Raicevich, ntr-o not ne aflm n 1822, pe cnd Osservazzioni dateaz din 1788: De pild, ducatul
olandez, care, n aceste Principate, serveste ca baz pentru toate operatiunile financiare, fcea, n 1783,
patru piastri si 1/2; 19 ani mai trziu, adic n 1802, fcea 7 piastri si 1/4; n sfirsit, n ultima vreme, a
crescut att de mult nct, la nceputul lui 1821, fcea 15 piastri si 1/2 sau 3/4" (nota l, p. 111).
28 Constantin (Dinicu) Golescu, nsemnare a cltoriei mele, n anii 1824, 1825, 1826. Publicat de
Petre V. Hanes, Bucuresti, Ed. Minerva, 1915 (originalul fusese scris n greceste).
29 Toate trei documentele apud VI. DICULESCU, Viata cotidian a Trii Romnesti..., o culegere de
cteva sute de texte semnificative pentru diferite aspecte ale vietii din acea epoc, mai ales la oras (v.
Bibliografie).
30 Cel putin aceasta este prerea lui Nicoar Beldiceanu, specialist n chestiunile economice ale
imperiului otoman.
31 CONSTANTIN CARAGEA BANUL, Efemeride... (v. Bibliografie).
32 Histoire de la Moldavie et de la Valachie, Iasi, 1777 (v. Bibliografie).
33 Despre decapitarea lui Francois-Thomas Linchou, avem numeroase rapoarte; unul din cele mai
originale este fr ndoial ciorna unei scrisori a ministrului Saxoniei la Constantinopol, Briihl, care
scria, la 7 febpjarie 1760 (n francez): Disgratia nefericitului Linciow (sic) a fost parc anume pus la
cale. Poarta ar fi putut musamaliza totul sau 1-ar fi putut preda ambasadorului, de vreme ce acesta
cutase s se amestece; dar fiindc alianta dintre Austria, Rusia si Franta n-a fost deloc pe placul Portii,
acum vrea, pe orice cale, s-o loveasc, n mprejurrile date, singurul leac este musamalizarea" (apud
IORGA, Documente... Callimachi, op. cit., II, p. 248).
34 Citat de A. XENOPOL, Istoria partidelor politice n Romnia..., p. 35 (v. Bibliografie).
35 Vor exista totusi si fanarioti ntrziati", ca acel Alexandru Callimachi, fiu, nepot si strnepot de
domnitori fanarioti (de altfel, de origine romn) care, desi tatl lui fugise la Viena n timpul revolutiei
grecesti, iar unchiul su, marele dragoman al Portii, fusese executat la Constantinopol n cursul
acelorasi evenimente, avea s fac o carier strlucit n serviciul Turciei: va fi ambasador la Londra n
1848, apoi la Paris n 1849, bey de Samos n 1853, ambasador la Viena n 1855. si va sfirsi zilele n
Franta, ca proprietar al unui castel la Mennecy si al unui splendid palat la Paris, n piata Concorde, colt
cu strada Boissy d'Anglas (actuala ambasad a Statelor Unite?). Vor fi S1
342
cei din familia Vogoridi, bulgari grecizati, care, asa cum se ntmpl adesea cu neofitii, n cel de-al 25lea ceas, vor fi cei mai fanarioti dintre fanarioti... Stefanachi-bey va fi caimacam (locotenent domnesc)
n ambele Principate, n 1821, dar nu va izbuti s capete tronul nici uneia. Fiul su Nicolae, caimacam
n Moldova dup Rzboiul Crimeii si Congresul de la Paris, se va sili la rndul su s capete tronul
Moldovei, manipulnd alegerile din 19 iulie 1857, ca s aduc n Divanul de la Iasi o majoritate
potrivnic unirii cu Muntenia. Va fi nevoie de perseverenta lui Napoleon III ca s-o conving pe regina
Victoria, la ntrevederea de la Osborne (2-7 august 1857), pentru a determina Poarta s anuleze
alegerile trucate. Ca urmare a acestui fapt, majorittile unioniste din cele dou adunri, din Moldova si
din Muntenia, vor alege, n ianuarie 1859, un singur domnitor, n persoana lui Alexandru loan Cuza,
punnd astfel bazele Romniei moderne. O sor a lui Nicolae Vogoridi, Ana, s-a mritat cu cretanul
Musurus-pasa, si el slujitor credincios al Portii, care avea s fie ambasadorul Turciei la Londra si chiar
mare vizir. Fiica lor, Ralu, cstorit cu fiul mai mare al domnitorului Gheorghe Bibescu, adoptat
Brncoveanu, va fi mama poetei Ana Basarab-Brncoveanu, contes de Noailles.
36 Printul de Ligne (Charles-Joseph) nscut la Bruxelles n 1735, intrase de tnr n armata austriac,
asemeni tatlui si bunicul su, si se distinsese n cursul ultimelor btlii din timpul Rzboiului de Sapte
Ani. Pe ct de bun soldat, pe tot att de fermector curtean, va fi trimis de losif II pe lng armatele lui
Potemkin la asediul de la Ociakov. Mai trziu, se va insinua c s-ar fi bucurat, ca si altii, de favorurile
Ecaterinei II.
37 Radu Rosetti, descendentul unei familii din cele mai bogate si mai puternice ale aristocratiei
moldovenesti, nepot, prin mama sa, al ultimului domnitor al Moldovei, Grigore V Ghica, el nsusi
membru de seam al partidului conservator, a fost, la nceputul secolului nostru, unul dintre cei mai
nflcrati aprtori ai dreptului tranilor de a stpni pmnrul pe care-1 muncesc, drept pe care a
ncercat s-1 statorniceasc nu numai pe considerente umanitare, sociale sau economice, ci si pe
argumente juridice si istorice care au suscitat vii discutii. A lsat Amintiri, a cror prim parte (Ce am
aflat eu de la altii") este o adevrat min de informatii asupra vietii boierilor din Moldova pe vremea
bunicului su, hatmanul, apoi marele logoft Radu (R-ducanu) Rosetti (1762-1838) (v. Bibliografie).
38 Ion Ghica (18161897) fcea parte din ramura munteneasc a familiei Ghica. Strbunicul su,
marele ban Dimitrie Ghica, fusese, la sfrsitul veacului al XVIII-lea, cpetenia boierilor din partida
national", si doi din unchii si mari, Grigore si Alexandru Ghica, fuseser, unul dup altul, primii
domnitori pmnteni", dup era fanariot. Dup mam, se nrudea cu cteva mari familii de boieri
patrioti, Cmpinenii, Cantemirestii, Dudestii, Vcrestii, Grdistenii. Fost student al Scolii de Mine din
Paris, Ion Ghica avea s fie el nsusi unul din capii revolutiei din Muntenia de la 1848. Delegat la
Constan343
tinopol de ctre miscarea revolutionar, va rmne acolo dup esecul acesteia Bucurndu-se de
ncrederea guvernului turc, avea s fie n timpul Rzboiului Crimeii bey de Samos, cu titlul de
print, adugind astfel cea de-a unsprezecea coronit pe arborele genealogic al familiei Ghica, de vreme
ce nu putuse urca pe tronul Principatelor Unite, ambitie de care 1-au bnuit detractorii si. Dup Unirea
din 1859, va fi n mai multe rnduri prim-ministru de fiecare dat pentru scurt timp. Nefiind n stare s
se supun unui partid, si va sfrsi cariera politic la Londra, din 1881 pn n 1891. De acolo, la
btrnete, ntr-o serie de scrisori ctre prietenul su Vasile Alecsandri (publicate treptat n revista
Societtii literare Junimea"), va arta c este un prozator plin de verv si de talent, lsndu-ne, despre
epoca de tranzitie pe care a trit-o n tinerete, memorii care snt o surs de informatii foarte pretioase si
de anecdote mai mult sau mai putin autentice, ns ntotdeauna semnificative. Opera lui complet a fost
reeditat nu prea demult; ea cuprinde, n afar de amintirile din copilrie si de amintirile despre
revolutia de la 1848 si cele din exilul su, numeroase articole de economie politic, ce contin date
statistice de un real interes (v. Bibliografie).
39 Misiunea Dudescului la Paris, probabil din cauza caracterului ei secret, n-a lsat, se pare, nici o
urm n arhivele franceze. Realitatea ei nu poate fi ns tgduit. Ea este ntrit nu numai de
povestirea nepotului su Ion Ghica si de o ntreag legend care a circulat n tar, dar si de povestirea
lui Lagarde, pe care o citm n alt parte, precum si de un raport, fcut mai trziu de baronul Rreuchely,
consulul Prusiei la Bucuresti, ctre ministrul su Miltitz, datnd din 6 ianuarie 1822: O singur
cltorie la Paris, pe vremea cnd Bonaparte se afla nc acolo, 1-a costat pe logoftul Dudescu suma de
75 000 de ducati, asa cum el nsusi mi-a spus" (Documentele Hurmuzaki, X, p. 132). Singura ndoial
care struie este n privinta datei la care ar fi avut loc aceast cltorie. Ghica o situeaz n 1800;
Xenopol (Istoriapartidelor... op. cit) n 1803, fr s explice de ce; Radu Rosetti, n Amintiri, scrie c a
fost o dat cu cea a boierului moldovean Gheorghe (lordache) Catargi, n 1808 dar se nsal, ntruct
misiunea lui Catargi a avut loc n 1810-1811. Ultimul biograf al Dudescului, Al. Alexianu (Un
bucurestean de altdat..., v. Bibliografie), nclin pentru data propus de Ghica: vara lui 1800. Ion
Ghica a revenit asupra acestui episod ntr-un articol aprut n 1896, n Annales de l'Ecole Libre des
Sciences Politiques (v. Bibliografie), unde povesteste cteva din excentricittile prin care Dudescu si
nchipuise c avea s poat atrage atentia celor din preajma lui Bonaparte; de pild, pentru o petrecere
dat ntr-o sear n palatul su de pe lng Champs-Elysees, se pare c ar fi cumprat enorme cantitti
de zahr de la cofetarii din Paris, ca s-1 mprstie pe o alee ce ducea la resedinta lui si s le arate
musafirilor n miezul verii sanie tras de cai, asa cum era tras iama la Bucuresti... Un alt
exemplu de extravagant ne este dat de Lagarde, care l nsoteste n cltorie n 1813: la
344
n dineu dat n cinstea lui de printul Kohry, guvernatorul Pestei, Dudescu druieste celor dou vecine
ale sale dou saluri indiene, pe care doamnele le admiraser la el si care, dup prerea lui Lagarde,
fceau 500 de ludovici de aur (suma pare de-a dreptul fantastic si ar reprezenta astzi peste 50 de
jiiilioane de lei!) Ultimele rmsite din imensa avere a Dudescului vor fi scoase la mezat, n 1814. Va
muri pe la 1830, srac lipit pmntului, probabil la o mnstire, ctitorie a familiei sale.
40 Citat de E.D. Tappe n Some New English Travellers..." (v. Bibliografie).
41 In Alexandru ODOBESCU, Scrieri alese, ed. comentat de N. Mihiescu, Ed. Universul, Bucuresti,
1943; capit. Poetii Vcresti", p. 218, nota 1. len-chit Vcrescu (1740-1799) este, incontestabil,
figura cea mai emotionant dintre boierii romni din acea epoc. Nepot al celuilalt lanache Vcrescu,
cel care fusese decapitat mpreun cu Brncoveanu n 1714, este, ca si Dimi-trie Cantemir, un erudit si
un poliglot: nvtase slava veche, greaca veche si modern, turca, araba, persana, franceza, germana si
italiana. Dintre limbile occidentale, pe aceasta din urm o mnuieste cel mai bine. n aceast limb st
de vorb, n mai multe rnduri, cu losif II, n timpul unei misiuni ncredintate de Alexandru Ipsilanti, n
1782, ca s ncerce s-i aduc napoi fiii care fugiser la Viena Viena, unde Vcrescu uluieste
Curtea prin fastul si eruditia sa si unde se mprieteneste cu baronul de Breteuil, ambasadorul lui
Ludovic XVI. lenchit Vcrescu, autor de versuri si al unei prime gramatici romnesti, este socotit ca
marele precursor al renasterii romnesti din secolul al XlX-lea.
42 Ne putem ntreba dac acest precedent nu a inspirat cumva generatiei urmtoare protagonistii unui
alt divort, care a dat nastere, n anii 1870, unei cauze celebre", bine cunoscut specialistilor n drept
international privat: printesa de Bauffremont, nscut Valentine de Caraman-Chimay, dorind s
divorteze ca s se poat mrita cu Gheorghe Bibescu, fiul fostului domnitor al Munteniei, s-a dus s se
naturalizeze n ducatul de Saxa-Altenburg, unde divortul era admis, pe ct vreme n Franta era interzis;
a obtinut divortul si s-a cstorit cu Bibescu. Curtea de Casatie francez printr-o hotrre din 1878, care
a devenit jurisprudent, a socotit c divortul si recstorirea nu erau valabile n Franta, ntruct
naturalizarea fusese fcut cu intentii frauduloase, numai cu scopul de a ocoli legea francez.
43 Ne-am ocupat pe ndelete de chestiunea originii institutiei nobiliare si a rolului marilor boieri" n
articolul Les grands boars..." aprut ri voi. XLVI al Siidost-Forschungen, 1987 (v. Bibliografie).
44 Nu acesta e desigur cazul lui Mihai Viteazul, iesit totusi din rndurile marii boierimi, grupat n
jurul fratilor Buzescu, mndri cavaleri de tip medieri, cu toate calittile si pcatele lor. S-o ascultm pe
Sima, vduva lui Stroe Buzescu, rmas n amintirea poporului ca un erou de legend pentru faptele sale
mrete mpotriva ttarilor; povestind intrarea lui Mihai Viteazul ntr-un
345
oras, Sima scrie: Veni Vod cu Buzestii si boierii...", ca si cum fratii Bu-zescu ar fi alctuit o categorie
special ntre boieri si domnitor. Ne duce cu gndul la trufasa deviz a familiei de Rohan: Roy ne puis,
prince ne daigne (Nu pot fi rege, iar print nu voi s fiu.) n 1595, boierii trimisi de Mihai Viteazul ca s
negocieze un tratat de aliant cu principele Transilvaniei, Sigis-mund Bthory, si-au nselat stpnul
semnnd cu transilvneanul un adevrat pact de vasalitate potrivit cruia n Tara Romneasc puterea
revenea n realitate unui sfat de doisprezece boieri. Dac, datorit autorittii lui Mihai Viteazul, clauza
aceasta rmsese liter moart, dup disparitia lui aceast atotputernicie a oligarhiei, fr a avea nevoie
de o consfintire scris, este un fapt mplinit, n 1631, profitnd de o puternic miscare popular de
nemultumire, boierii i-au smuls domnitorului Leon Tomsa, n timpul unei Adunri a Strilor, o
adevrat cart a liberttilor", prin care obtineau privilegii importante: de pild, scutirea de unele
impozite si de anumite responsabilitti fiscale, precum si renuntarea la dreptul pe care l avea
domnitorul s osndeasc un boier la pedeapsa capital, fr judecata Sfatului Boierilor. Din acel
moment, domnitorii nu vor mai fi dect reprezentantii sau instrumentele unui partid al marilor boieri (n
Tara Romneasc, cel al Cantacuzinilor, al Blenilor sau al Golestilor, iar n Moldova, cel al
fost definitiv desfiintate n 1858. Recensmntul din 1829, completat n 1831 si 1832, chiar dac rmne
incomplet din pricina unor posibile erori si omisiuni, ne d totusi o ordine de mrime.
50 Cf. loan C. FILITTI, Arhiva G. Gr. Cantacuzino, p. 266 de acelasi autor: Originea romneasc a
ambasadorului francez Maurice Paleologue", n Adevrul din 29 septembrie 1935; de asemenea,
Constantin GANE, n revista Libertatea din 5 februarie 1935. Scriitorul Alexandru Paleologu
apartine altei familii, originar, n secolul al XVIII-lea, din Mitilena. S adugm c fiul popii
Dumitru, frumosul Alexandru, numit pe viitor Dumitrescu, apoi Demetrescu, avea s fie mai trziu
nnobilat; va ajunge secretar al guvernului
347
n 1856, si din el avea s se trag, n urma unei cstorii legitime, o distins familie ce va da trii
consilieri la Curte si pe diplomatul Camil Demetrescu nobil figur a rezistentei romne n fata
sovietizrii trii, care va plti c^ 16 ani de nchisoare atitudinea lui drz la procesele politice din
toamna luj 1947.
51 O crticic fermectoare, care evoc, cu umor si nostalgie, lenta agonie, n secolul trecut, a micilor
boieri din valea Motrului, valea cea mai dinspre apus a Carpatilor oltenesti, a aprut la Bucuresti
imediat dup al doilea rzboi mondial: Miza CRETZIANU, De pe valea Motrului ^1946).
52 Constantin C. GIURESCU, Contributiuni... (v. Bibliografie).
53 O lucrare recent face bilantul legturilor seculare, foarte strnse, care au existat ntre Principatele
romne si Muntele Athos, subliniind faptul c dac sprijinul material al domnitorilor si boierilor din
Muntenia si Moldova a fost vital pentru comunittile monastice de la Athos, mai ales nainte de
interventia tarilor de la Moscova, beneficiile pe plan spiritual si artistic au fost reciproce: P.S.
NSTUREL, Le Mont Athos... (v. Bibliografie).
54 Dup documentele Mitropoliei din Bucuresti (astzi Patriarhie) citate ntr-o lucrare cu difuzare
restrns: Nobiliarul familiei Grdisteanu, alctuit de Grigore C. Grdisteanu n 1883.
55 OBEDENARE (Doctorul M. G. Obedenaru, fost profesor la Facultatea de Medicin din Bucuresti),
La religiosite des Roumains..." (v. Bibliografie).
56 Cstoriile ruso-romne au fost foarte numeroase n prima jumtate a secolului al XlX-lea; ca s nu
lum dect familiile princiare ruse, ai cror membri s-au cstorit n aristocratia moldovalah, putem
cita familiile Bagration, Gagarin, Galitin, Gorciakov, Kociubei, Massalski, Obolenski, Trubetkoi etc.
57 Dup Radu ROSETTI, Lepdarea de lege", in Povesti moldovenesti... (v. Bibliografie), pp. 141172.
58 Executarea lui Brncoveanu a avut ecou si n scrierile occidentale ale vremii; indirect, a introdus
moda" Principatelor moldovalahe n domeniul romanesc (v. D.C. AMZR, Der walachische
Fremdenroman Johann Friedrich Mayers).
59 Tradus de Steinkiihler n La Roumanie vue par Ies voyageurs d'outre-Rhin ( v. Bibliografie).
60 Acest Manuc a fost un personaj mai putin obisnuit. Fiul unui armean din Turcia, Martyros Mrzaian,
care fcuse avere n portul dunrean Rusciuc (astzi Ruse, n Bulgaria), fusese trimis de tatl su la Iasi
ca s nvete, pe lng limbile strine, limba si obiceiurile trilor romne unde te puteai mbogti att
de repede... dac nu erai de prin prtile acelea. Mostenitor al unei mari averi, Manuc se apuc s fac
negot pe scar mare, nvrteste afaceri n toat Europa, din Turcia pn n Franta. Si fiindc demonul
politici1 l stpneste cum l stpneste si cel al afacerilor, ajunge curnd trezorierul
348
si sfetnicul apropiat al marelui vizir Mustafa Bairactar, care merge pn acolo nct i ofer Principatul
Moldovei! Nu va avea timp s intre n posesia lui, deoarece Mustafa Bairactar, care avea de gnd s
pun capt puterii anarhice a ienicerilor, a fost asasinat de acestia; ns domnitorul de o zi avea s
pstreze toat viata numele de Manuc-bey. Manuc a reusit s scape de la Con-stantinopol trind niste
aventuri vrednice de pana lui Alexandre Dumas, trece Qunrea pe la Rusciuc si se refugiaz la
Bucuresti, ocupat n acel moment de rusi, pe care-i slujise n tain. Sntem n 1808. Atunci si
construieste celebrul sau han, cel mai frumos si mai mare din Bucuresti, ns Manuc, nainte de
ntoarcerea turcilor, fuge n Transilvania, unde, ctva timp, i se pierde urma. Anul urmtor, marele
logoft Dudescu, spre mirarea sa, l ntlneste la Sibiu. Lucrul acesta ni-1 spune Lagarde: Contele
Dudescu a primit vizita lui Manuc-bey, pe care a avut surpriza si bucuria s-1 regseasc n viat" si
Lagarde preia un zvon care se rspndise n vremea aceea, povestit si de alte surse, si anume c, n timp
ce Mustafa Bairactar era prins si ucis de ieniceri, Manuc-bey ar fi fugit, deghizat fiind, lund totodat,
ntr-o crut, nu numai banii si, ci si tezaurul marelui vizir... Pe vremea cnd imperiul lui Napoleon se
prbusea, urma lui Manuc este semnalat la Paris, ntr-un palat" de pe strada Vemeuil, tot ca agent
secret al rusilor. Avea s moar n Basarabia, n 1817, cznd de pe cal.
61 Este un strmos, dup tat, al printesei Bibescu, romanciera.
62 Cifre culese de Marcel EMERIT, op. cit.
63 Despre problema originii evreiesti a bunicului dup tat a lui Vasile Alecsandri s-a scris mult; pcat
c, pn si n zilele noastre, consideratii care nu au nimic de a face cu obiectivitatea istoric i mpiedic
pe istorici s decid. Pentru noi, lucrurile snt limpezi: exist, mai nti, mrturia paharnicului
Constantin Sion, care afirm, n a sa Arhondologie a Moldovei, c bunicul poetului era evreu convertit
si c luase numele sotiei sale, care apartinea unei familii boieresti de origine greceasc ndeprtat
(figureaz n boierimea moldoveneasc nc din secolul al XVII-lea). Este drept c Arhondologia lui
Sion, scris n anii 1850, este mai mult un pamflet dect un dictionar al boierimii si c este plin de
greseli si de afirmatii rutcioase, greu de controlat. Dar, n cazul prezent, informatiile snt precise,
fiindc Sion era cuscrul lui Vasile Mihai Alecsandri, tatl poetului. Iat ce scrie: Au fost un Mihalachi
Bote-zatu, jidov din trgul boilor din lasi, frate cu Cerbu Ochincariu, care a trit pan pe vremea domniei
lui loan vod Sturdza; acel Mihalachi Botezatu au fost stolnic la Sf. Spiridon, s-au nsurat si-au luat o
sor a strarului Alexandri, Si au fcut mai multe fete si un fecior, pe Vasile Mihail, care au fost slug
n cas la logoftul lorgu Ghica; n urm, cnd Ghica au fost ispravnic la Bacu, Pe la 814 1-au fcut
logoft, si atunce s-au nsurat cu Elenca, fata pitarului Dumitrache Cozoni de la Ocn, si si-au luat
porecla de m-sa. [...] La 821,
349
n vremea enicerilor fiind lips de scriitori de vistierie, si eu fiind cu el cuscru 1-am chemat la Iasi, au
intrat n vistierie. Atunce dup mprteasca poronc lundu-se mosiile mnstirilor grecesti si ale
tuturor grecilor n socoteala vistieriei, pe Vasile Alecsandri 1-au rnduit sames veniturilor acelora, si au
tinut smesia pan la 827, cnd s-au dat mosiile iars napoi grecilor. Din smesiea aceea, si din
tovrsiile ce avea cu cei mai multi posesori, au fcut mare stare si-au cumprat mosiea Mircestii de la
postelnicul Andrei Milu [Milo]... etc." Mai trziu, va ajunge si mare vornic. O alt mrturie, recent:
Emanoil R. Bogdan, distins genealogist, mort de curnd la Paris, ne-a declarat c a vzut cu ochii lui, la
Arhivele Statului de la Iasi, n 1940 sau 1941, un document din anii 1820, echivalent cu un extras de
nastere, din anii 1790, al pruncului Vasile, fiul lui Mihalache Botezatu, evreu botezat, slujbas la
Mitropolia din Iasi, si al Mriei Alecsandri...". Este extrasul de nastere al tatlui poetului. Ne putem
evident ntreba de ce Vasile Alecsandri, nobil figur a renasterii nationale a romnilor n secolul al
XlX-lea, n-a vrut niciodat s recunoasc obrsia evreiasc a familiei lui dup tat. S ne amintim ns
c momentul cnd el atinge celebritatea national este acela al imigratiei masive a evreilor galitieni, fat
de care nici mcar vechii evrei din Principate nu se simteau prea legati, iar imigratia a produs o reactie
puternic n toat tara. ntr-un asemenea context, pentru un membru de seam al aristocratiei, uns, pe
deasupra, poet national, recunoasterea originii evreiesti ar fi nsemnat o adevrat sinucidere national
si politic. S ne amintim de pild c Alecsandri, mpins de unii prieteni, a figurat printre candidatii la
tronul Moldovei n 1859. Cazul lui Alecsandri nu este ns un caz izolat. Pot fi citate si altele. Noi
nsine am descoperit un caz interesant n Memoriile deocamdat inedite ale lui loan B-lceanu,
diplomat din secolul trecut. Cnd este trimis, n 1848, de guvernul revolutionar de la Bucuresti, ca
prefect la Cmpulung (avea douzeci de ani!), este ajutat s lupte mpotriva reactionarilor" de ctre
comisarul principal al politiei locale, un evreu convertit, Solomonescu (cf. articolul nostru Les souvenirs politiques et diplomatiques de Jean Blceanu. Une autre version de la decouverte de la
candidature Hohenzollern au trone de Roumanie en 1866", in Buletinul Bibliotecii Romne, voi. XIV
[XVIII], Freiburg-im-Breisgau, 1987/1988, pp. 171-199).
64 Problema romanittii sud-dunrene a suscitat o abundent literatur. Semnalm aici doar o scurt
lucrare de sintez istorico-sociologic, aprut recent la Paris, care, pe lng avantajul de a fi scris ntro limb de circulatie international, prezint si interesul de a fi nsotit de o cuprinztoare bibliografie:
Les Aroumains (lucrare colectiv): Cicerone POGHIRC, Romanisation culturelle et linguistique dans
Ies Balkans. Survivances et evolution"; P- NSTUREL, Les Valaques de l'espace byzantin et
bulgare jusqu' la conquete ottomane"; Matei CAZACU, Les Valaques dans Ies Balkans occidentaux
(Serbie, Croatie, Albanie, etc.). La pax ottomanica (XVC-XVIP siecles)"; Neagu
350
njuvARA, La diaspora aroumaine aux XVIIF et XIXe siecles"; Max-Demeter pgYFUSS, Les
Aroumains l'ere des nationalismes balkaniques"; Micaela BACOU, Entre acculturation et
assimilation: Ies Aroumains au XXe siecle", publications Langues'O, INALCO, Paris (2, rue de Lille,
7e), 1990, 189 p. Adugm c, dup aparitia acestei lucrri, am luat pozitie n chestiunea originii
aromnilor ntr-un sens diferit de cea a majorittii istoricilor romni, n articolul Sur un passage
controverse de Kekaumenos", in Revue Roumaine d'Histoire, voi. XXX, ianuarie-iunie 1991, pp. 2366.
65 C. C. GIURESCU, Contribufiuni..., op. cit. (v. Bibliografie).
66 Reluat de Al. PREDESCU n Dmbovita..., op. cit. (v. Bibliografie).
67 Apud Pompiliu ELIADE, De l'influence frngaise sur l"espritpublic... (v. Bibliografie).
68 Textul noului statut dat manufacturii de ctre domnitorul Alexandru Moruzi la 18 aprilie 1794,
precum si cel al raportului boierilor din 17 septembrie 1799 si al hotrrii domnitorului din 27
septembrie 1799 snt publicate in extenso n G. POTRA, Documente privitoare la istoria orasului
Bucuresti, voi. I (v. Bibliografie).
69 Redat de Al. PREDESCU, op. cit., p. 102.
70 Cele mai multe din citatele redate n acest paragraf snt luate din VI. DICULESCU, op. cit.
71 Constantin Harmenopoulos, jurist bizantin din secolul al XlV-lea, este autorul unui voluminos tratat
cunoscut sub numele de Hexabiblos (cele sase crti) sau Manual de legi, n care rezum vestitul Codex
de legi realizat n secolele al IX-lea si al X-lea de Vasile I Macedoneanul si Leon VI cel ntelept.
Manualul acesta pstrase o reputatie att de bun n trile de traditie bizantin, nct Alexandru Moruzi
pusese s fie tradus n romneste. Cu toate c acel Codex la care se referea el nu a cptat putere de
lege n Muntenia, manualul lui Harmenopoulos servea n mod curent ca o carte de referint pentru
judectorii din Divan, ca o culegere de jurisprudent.
72 Apud PREDESCU, op. cit., dup G. I. IONNESCU-GION, care, n Istoria Bucurestilor (1899) si n
alte cteva lucrri, a adunat un numr considerabil de documente si a consemnat o multime de anecdote
87 Am pomenit ceva despre aceast chestiune n articolul nostru LeS grands boiards..." in SudostForschungen, voi. XLVI, ndeosebi p. 6, nota 10 (v. Bibliografie).
352
r
ale
fra
88 Este clasificarea propus de marele etnolog romn Romulus Vuia, mai ales n Lucrrile Institutului
de Geografie, 1921-1922. A se vedea n francez lucrrile lui Emmanuel de Martonne, ale crui
observatii despre viata pastoral si transhumanta n Muntenia, de-a lungul mai multor ani, n-cepnd cu
1898, pot fi fr risc extrapolate asupra jumttii de veac de mai nainte, cu att mai mult c snt
coroborate cu texte vechi, n tot cazul, cu texte de ia mijlocul secolului al XVH-lea (v. Bibliografie).
89 Exist despre toate aceste chestiuni o expunere succint, dar excelent, n Henri H. STAHL si Paul
H. STAHL, Civilizatia vechilor sate romnesti, Bucuresti, 1968. Tot de Paul Henri STAHL (n francez,
dar despre un aspect particular), La maisnie (gospodria) du paysan roumain", in Buletinul Bibliotecii
Romne, Freiburg-im-Breisgau (v. Bibliografie).
90 Faptul este confirmat de harta foarte amnuntit publicat de rusi n 1835 (a se vedea comentariul
n C. C. GIURESCU, Principatele Romne... (v. Bibliografie). Este interesant de notat c, dintre cei opt
ofiteri rusi, autori ai hrtii, sase au nume germane.
91 Cf. DONAT si RETEGAN, La Valachie en 1838 (v. Bibliografie).
92 Apud H. si P. STAHL, op. cit., p. 27.
93 Despre arhitectura caselor trnesti din zona de munte, a se vedea ndeosebi Paul H. STAHL,
Locuintele trnesti..." (v. Bibliografie).
94 S-a scris mult despre folclorul romnesc, de mai bine de un secol ncoace, ncepnd cu lucrrile lui
B. P. Hasdeu, acest precursor genial; nu poate fi vorba s abordm aici un subiect att de vast si att de
special, nici mcar s propunem o bibliografie, fie ea foarte scurt. Printre lucrrile romnesti cu
autoritate astzi, s le citm totusi pe cele ale prof. Mihai POP (v. Bibliografie). S adugm, n sfirsit,
c Mircea Eliade a atins adesea n lucrrile lui temele principale ale folclorului romnesc n legturile
lor cu miturile si cu sacrul; a se vedea n special De la Zalmoxis la Genghis Han, Bucuresti, Ed.
Stiintific si Enciclopedic, 1980.
95 Cf. Mria CIOAR, Zona etnografic Rduti, Bucuresti, 1979, p. 128.
96 Despre legenda lui Dragos, ntemeietorul Moldovei, a se vedea, ntre altele, dou articole n
francez n Revue des Etudes Roumaines, XI-XII, 1969; sub aspect mitologic, Mircea ELIADE,
Dragos et la chasse rituelle", pp. 31-59; sub aspect filologic si istoric, E. LOZOVAN, Rurik et
Dragos", pp. 61-80. S adugm c astzi exist controverse n ceea ce priveste felul animalului
vnat de Dragos: se pare c bourul (bubalus? bos urus?), din primele povestiri si de pe pecetile
Moldovei medievale, nu este zimbrul, a crui imagine n-ar fi fost introdus dect n secolul al XlX-lea
(cf. Dan CERNOVO-DEANU, Stiinta ti arta heraldic n Romnia, Bucuresti, 1977), ci, potrivit
descrierii lui Cantemir, un animal cu craniul mai alungit, cu coarne nalte si cu picioarele fine.
97 Spatiul mioritic este chiar titlul eseului n care Blaga a expus aceast teorie (al doilea volum din
vasta trilogie intitulat Trilogia culturii (v. Bibliografie).
353
98 Constantin BRILOIU, Sur une ballade roumaine (La Mioritzd) (v. Bibliografie).
99 Teohari ANTONESCU, Cultul Cabirilor n Dacia. Studiu arheologic si metodologic asupra unor
monumente antice (tez de doctorat), Bucuresti, 1889 Acest studiu, uitat, a fost recent actualizat si
completat, n lumina lucrrilor de istorie comparat a religiilor, de Ion Ilie BRIE, ntr-o comunicare la
Centre Interuniversitaire de Recherches et d'Etudes Roumaines, Sorbonne Nouvelle Paris III. Este citat
si Jean AMSLER, L'me messagere" (v. Bibliografie).
100 Apud IORGA, Istoria romnilor prin cltori ( v. Bibliografie).
101 Apud IORGA, Documente Callimachi, op. cit., II, p. 517.
102 E vorba de nobili, cci si printre unguri se gseau iobagi.
103 Pentru Moldova, documentul cel mai complet si cel mai limpede ni se pare a fi hrisovul lui
Grigore Callimachi, din 28 mai 1767 (publicat in extenso n IORGA, Documente..., op. cit., I, pp. 580
sq.). Enumera, n 16 puncte, obligatiile celor dou prti: distribuirea celor 12 zile (n regiunile de
frontier, numai 6) de-a lungul anului; durata zilei de lucru; care din membrii familiei trnesti erau
obligati la clac; exceptiile; plata n bani generalizat pentru tranii fr pmnt, care lucreaz n
satele de rzesi", contributia aceasta fiind mprtit atunci ntre ei proportional cu partea lor n
comunitate; limitarea distantei la care tranul putea fi chemat; normele zilnice la arat; mrimea dijmei;
scutirea de dijm pentru grdina de zarzavat de lng cas etc.
104 Vincenz BATHIANY, Reise durch einen Theil Ungarns, Siebenburgens, der Moldau und Bukowna
im Jahre 1805, Pesta, 1811, apud A. XENOPOL, Istoria partidelor..., op. cit., voi. I.
105 Apud E. D. TAPPE, Rumania", in Contrasts in Emerging Societies (v. Bibliografie), care l
citeaz pe WYBURN, Memoir and Consideration on the Principalities ofWallachia and Moldavia, f.d.
(probabil 1820), publicat mai nti de lorga la Academia Romn, Memoriile Sectiei Istorice, seria III,
tomul XIV.
106 Grigore Dimitrie Ghica, domn al Munteniei din 1822 pn n 1828, primul domnitor pmntean
dup epoca fanariot. Pentru a deosebi omonimele, n trile romne s-a luat obiceiul, att pentru
domnitori, ct si pentru boieri, ca, dup prenumele persoanei, s se pun prenumele tatlui (practic ce
se va rspndi mai trziu si n rndurile burgheziei, prenumele tatlui fiind desemnat cel mai adesea doar
de initial, ca acel middle name la anglo-saxoni). Pentru domnitori, istoriografia modern prefer,
pentru a distinge omonimele, dubla numerotare, a prenumelui si a numelui de familie: Grigore Dimitrie
Ghica al Munteniei va fi Grigore IV Ghica VIII, pe cnd Grigore Alexandru Ghica, domnitorul
Moldovei din 1849 pn n 1856, va fi Grigore V Ghica X deoarece, ntre timp, fusese un Alexandru
II Ghica IX, domnitor al Munteniei din 1834 pn n 1842.
354
107 Termenul tigan este derivat dintr-un termen grec bizantin, atsingani, care nseamn de neatins"
(de la verbul athigganein, a nu atinge). Termenul fusese aplicat n secolele al VUI-lea-al IX-lea unei
secte crestine rspn-dite n Frigia, ai crei adepti socoteau ca o ntinare contactul cu anumite obiecte
sau chiar numai vederea lor; prin urmare, termenul avea s fie aplicat, peste cteva secole, tiganilor
printr-o adevrat rsturnare de sens.
108 Acest lucru reiese dintr-un document dat de Grigore Callimachi, n septembrie 1759 (in IOROA,
Documente..., op. cit., p. 185).
109 Apud DICULESCU, op. cit., p. 185.
110 Ambele documente, n POTRA, op. cit., pp. 620 si 623.
111 Apud DICULESCU, op. cit., p. 49.
112 Apud IORGA, Documente..., op. cit., I, p. 483.
era n stare cruzimea rusilor", povesteste crimele de care se fcuse vinovat generalul Kamenski n
timpul campaniei din iarna 1788, din Moldova: furios c o neasteptat vijelie i distrusese un sfert din
efective, pusese s fie decapitati prizonierii ttari care nu au stiut sau nu au vrut s rspund la
interogatoriul lui, poruncise s fie legat, despuiat, de un stlp un evreu care i se pruse suspect si ceruse
s fie stropit cu ap, pe un frig de minus zece grade, ca s moar nghetat; dduse foc unui sat ntreg,
alungndu-i pe locuitori, pe ger si pe zpad, lsndu-i s moar de frig si de foame. Ca s pun vrf,
adun toate animalele care nu pieriser n vijelie sau n incendiu si le trimite n Rusia, la mosiile sale.
Vrnd parc s mai atenueze impresia pe care o vor face cele scrise de el, Langeron si ncheie nota cu
aceast observatie: Trebuie s adaug c, n timpul rzboiului din 1806, soldatii rusi s-au artat mult
mai disciplinati si ofiterii mult mai putin cruzi", dar se contrazice pe aceeasi pagin cnd scrie: Arn
putut
356
judeca grozviile la care ofiterii nostri se dedau prea adesea n Moldova, si, chiar dac n-as fi fost
martor, as fi putut judeca si dup teama cumplit de care este cuprins, dintr-o dat, un tran moldovean
cnd vede c-i intr n cas o uniform ruseasc. Rmne mpietrit, si nu mai este n stare nici s zic,
nici s fac ceva. Degeaba i ceri, l rogi, i dai bani ca s-ti fac vreun serviciu oarecare, moldoveanul
nu mai e bun de nimic si rmne ca o stan de piatr. Nu mai este nimic altceva de fcut dect s-ti iei
singur cele ce-ti trebuie ceea ce se si face de obicei, si s lasi banii acolo ceea ce nu se face
ntotdeauna."
121 Aici, Langeron se nsal probabil: este vorba de tatl lui Constantin Varlam, postelnicul Dimitrie
Varlam, grec sau macedoromn originar din Corfu; el slujise sub rusi si se refugiase n Rusia dup
plecarea trupelor rusesti din Moldova, lundu-si si familia. Crescut n Rusia, Constantin Varlam avea s
fie principalul sfetnic al lui Constantin Ipsilanti si cpetenia partidului rusofil din Muntenia. Cstorit
cu o sor a viitorilor domnitori Grigore si Alexandru Ghica, va fi mare ban, n 1812.
122 Pasajul din Memoriile lui Langeron care relateaz cele dou ntlniri ale lui cu Ahmet-pasa la
Rusciuc (figureaz n culegerea de documente HUR-MUZAKI, III, l, pp. 365-370) este de un interes
pasionant, nu numai datorit pitorescului descrierilor, ci, chiar mai mult, prin continutul discutiilor.
Marele vizir i mrturisea lui Langeron simpatia lui pentru rusi, convingerea c marele dusman al
Europei era Napoleon si c toate marile puteri aveau datoria s se uneasc mpotriva lui. Langeron
comenteaz: mi ziceam n sinea mea: bunul-simt al acestui tlhar, pe legea mea, m nspimnt.
Generalul Essen, Pisani (tlmaciul) si cu mine nu ne mai reveneam vznd cum un fost marinar, un
pirat fr nvttur, care nu stia nici s scrie, nici s citeasc, vorbea despre cele mai mari chestiuni ale
politicii europene cu atta discernmnt si logic [...]. Spusele acestui vizir ar fi fcut cinste celor mai de
seam diplomati din Europa."
123 S-a vorbit mult despre posibila trdare" a lui Moruzi. ntr-un prim moment, asa cum am vzut,
Langeron nu o credea nicidecum probabil: ce interes putea avea un candidat la tronurile Principatelor
s vad cum unul din ele este njumttit? Peste cincisprezece ani, n 1827, pe temeiul unor destinuiri
fcute de niste fanarioti refugiati la Odessa, avea s expun teza potrivit creia pacea de la Bucuresti ar
fi fost rezultatul unui adevrat complot al fanariotilor: se temeau ca nu cumva, dup ce va fi nfrnt
Rusia, Napoleon s nu se ntoarc mpotriva Turciei; n acest caz, Principatele ar fi fost pierdute pentru
totdeauna. Se non e vero... Ceea ce pare, n schimb, nendoielnic este rspunderea Parisului pentru
acest dezastru diplomatic: n timp ce mentinerea acestui front de rzboi, pe flancul stng al imensei
frontiere pe care Rusia trebuia eventual s-o apere, ar fi trebuit s constituie un obiectiv major al
diplomatiei napoleoniene, postul de ambasador al Frantei la Constantinopol era, n acel
357
moment, vacant, iar ambasadorului desemnat, Andreossy, i-au trebuit cteva sptmni pn s ajung la
post, iar, cnd a ajuns, afacerea era ncheiat. Lan-geron remarc, pe bun dreptate, ntr-o not
(exprimndu-se ca un vrednic supus al tarului): Rusia i este ndatorat pe vecie domnului Andreossy.
Nu ncape nici o ndoial c, dac ar fi sosit la timp si o putea face lesne , ar fi mpiedicat
ncheierea pcii, ceea ce ar fi fost foarte ru pentru noi. Andreossy a cltorit ca un ambasador, cnd ar
fi trebuit s cltoreasc cu iuteala unui curier. S-a oprit, a petrecut peste tot pe unde s-a oprit si a gsit
pacea gata fcut." Alte surse insinueaz c, la Viena, ar fi avut o iubit care 1-ar fi oprit lng ea mai
mult dect se cuvenea. Iat cum a aprat chestiunea Basarabiei". De fapt, astzi, trebuie s
corectm afirmatiile lui Langeron. Publicarea recent a unor documente din arhiva otoman a scos la
lumin faptul c, cu cteva zile nainte de ncheierea pcii de la Bucuresti, nsrcinatul cu afaceri al
Frantei la Constantinopol, Latour-Maubourg (un nepot al vestitului general), a dezvluit guvernului
otoman intentia lui Napoleon de a ataca Rusia n viitorul imediat, insistnd pe lng sultan s nu ncheie
nc pacea. Vestea, discutat n Divan, nu i-a convins pe turci c o eventual izbnd a ambitiilor lui
Napoleon n Rusia ar fi fost n favoarea intereselor otomane. S nu uitm, de asemenea, eforturile
fcute, de mult vreme, de englezi pentru a-i convinge pe turci c Napoleon, atotputernic n Europa,
reprezenta pentru ei o primejdie si mai mare dect Rusia (Cf. Chantal LEMERCIER-QUELQUEJAY,
La Russie, La France et la Turquie la veille de la campagne de Russie, in Cahiers du Monde russe et
sovietique, nr. VI, 2, anul 1965.) Nu este totusi mai putin adevrat c prezenta la Constantinopol a unui
ambasador influent si activ, cum fusese generalul Sebastiani n 1806, i-ar fi putut eventual convinge pe
marele vizir sau pe nsusi sultanul s nu ncheie pacea n acel moment.
124 Haiduc si tlhar", in Povesti moldovenesti, op. cit., pp. 103-122.
125 Apud IORGA, Documente Callimachi, op. cit., I, cap. l, p. 7.
126 Apud Stefan IONESCU, Bucurestii n vremea... (v. Bibliografie).
127 Constantin Rhigas sau Rigas, zis si Velestinlis, deoarece era din Ve-lestin, sat din nordul Greciei
populat cu aromni. Familia sa (cf. Xenopol, Partidele politice..., op. cit., care l citeaz pe I. Caragiani,
Studii istorice asupra romnilor din Peninsula Balcanic) era originar dintr-un sat vecin, Biasa,
populat tot cu aromni, si avea porecla Trusin, care, n dialect macedoromn, nseamn funie de pr
de capr"; Constantin avea un frate care se numea Ibu Riga Trusin. Rhigas a fost totusi un mare
apostol al renasterii grecesti. mbibat de ideile Revolutiei franceze, visa la o confederatie, condus de
greci, a tuturor popoarelor din sud-estul european, legate prin apartenenta lor la ortodoxism, n 1797, a
redactat, la Viena, o proclamatie revolutionar pe care a tiprit-o la cei doi frati tipografi Markides
Puliu, din Viena, tot macedoromni. Trdati de un lucrtor de la tipografie, un vienez, au fost arestati de
autorittile austriece; n timp ce fratii Puliu, cetteni austrieci, erau deportati n Silezia,
358
Rhigas era predat turcilor, care 1-au ucis, la Belgrad, n aprilie 1798, mpreun cu opt dintre tovarsii
si.
128 Iat lista personalului" pe care bunicul memorialistului Radu Ro-setti, hatmanul Rducanu
Rosetti, l luase cu familia sa n exilul de la Cernuti: un preceptor francez, dl Remond; un preceptor
german, pastor protestant din Brasov; un profesor de muzic; iar ca servitori, pe lng tigani: un
majordom, un valet, un brbier, doi vizitii, o doic, o bon pentru copii, o jupneas, o camerist si trei
slujnice pentru sotia lui.
129 Apud C.D. ARICESCU, Acte justificative la Istoria Revolufiunii Romne de la 1821, Craiova,
1874.
130 Sntem n msur astzi, pe baza unor surse foarte bune, s dm n vileag adevrata identitate a
acestei tinere femei cu inim mare: ar fi vorba de Mria Ghica, fiica unui Dimitrie Ghica, zis Kefal (din
ramura moldoveneasc a Ghiculestilor), si a Ecaterinei Cantacuzino.
131 Pensees de M. le comte d'Oxenstirn sur divers sujets, avec Ies refle-xions morales du meme
auteur, editie nou, Haga, 1742, 2 voi. in-8 (scris n francez de contele Gabriel Thureson
Oxenstjerna, strnepot al cancelarului lui Gustav Adolf. Lucrarea a cunoscut 12 editii n secolul al
XVIII-lea si nc una n 1825).
132 Biserica Unit din Romnia a fost pur si simplu desfiintat printr-un decret al regimului comunist,
la l decembrie 1948, si a trecut, practic, n clandestinitate. Timp de peste patruzeci de ani, a fost o
biseric a tcerii", o biseric a catacombelor, n Europa secolului al XX-lea. Abrogarea decretului din l
decembrie 1948 a fost una din primele msuri luate de regimul de dup evenimentele din decembrie
1989, ns Biserica Unit din Romnia n-a intrat nc n toate drepturile ei anterioare.
133 Elementul slav din limb, att acela datorat slavonei bisericesti, ct si acela asimilat n Evul Mediu
timpuriu, nu a suferit aceast evolutie depreciativ, desi frecventa lui n limbajul curent a sczut
simtitor, ntre timp, el a dobndit un parfum poetic apreciat de scriitorii pretiosi sau arhaizanti, n mod
curios, influenta francez asupra limbii romne nu a slbit, n ciuda circumstantelor politice din ultima
jumtate de secol; ea continu, cu urmri duntoare, nu numai asupra vocabularului, dar si asupra
ntorsturilor de fraz si asupra sintaxei. Ne aflm n fata unui fenomen foarte asemntor cu influenta
latinei asupra limbii franceze la sfrsitul Renasterii, ns, n Franta, enfin Malherbe vint..." n
Romnia, Malherbe n-a sosit nc.
134 Este titlul unei crtulii recente, care, pornind de la acest cuvnt mai degrab hazliu, abordeaz, cu
inteligent si umor, toate celelalte aspecte de profund transformare pe care le-a trit atunci societatea
romneasc: Stefan CAZIMIR, Alfabetul de tranzitie (v. Bibliografie).
135 Evreu din Pesta, Rosenthal studiase pictura la Viena, si, n 1842, n vrst de numai 22 de ani, s-a
dus la Bucuresti, invitat ca portretist". A pictat
359
acolo nu mai putin de 40 de portrete n doi ani, apoi a plecat la Paris ca s-si continue studiile de
pictur. Acolo s-a ntlnit din nou cu grupul de studenti moldovalahi" liberali, si, mbrtisndu-le
cauza, i-a nsotit la Bucuresti n timpul revolutiei din iunie 1848; va fi naturalizat romn sub scurta
guvernare revolutionar". Refugiat la Paris dup esecul revolutiei, n 1850 va accepta o misiune de
propagand a revolutionarilor ctre Transilvania. Arestat pe drum de ctre politia austriac si
ntemnitat, va muri n urma torturilor suferite.
136 Despre lupta dintre influenta german si influenta francez n arta romneasc, prof. Ionel JIANU
a fcut o comunicare la primul congres al Institut fur Rumnienforschung", Miinchen, 6-7 iunie 1988,
care urma s apar n Caietul nr.l al Institutului: Der deutsche und der franzosische Einfluss im
Wettstreit um die Vorherrschaft in den rumnischen Kunst".
137 Apud XENOPOL, Istoria partidelor..., op. cit.
138 Vlad GEORGESCU, Ideile politice si iluminismul... pp. 178 (v. Bibliografie).
139 Dup Alecu Russo, Scrieri, ed. Petre V. Hanes, 1908, pp. 24 sqq., Holera".
140 Cf. n special Stefan ZELETIN, Burghezia romn... (v. Bibliografie); ncercare de interpretare
sociologic lucrare capital, dar prea dogmatic. O privire de istoric la C. C. GIURESCU,
Contributiuni la studiul originilor... (v. Bibliografie).
141 Avem de a face cu un fenomen foarte general n faza de tranzitie de la o societate patriarhal la o
societate capitalist, caracterizat astfel de economistul Celso Furtado: ...cresterea productivittii n
societtile periferice nu se traducea prin cresterea salariilor, ci provoca o crestere a cheltuielilor de
consum ale minorittii de proprietari si ale grupurilor profesionale si birocratice urbane, n felul acesta,
besli-aga (besleag): cpitan de beslii (corp de cavalerie usoar), nsrcinat cu ocrotirea cltorilor
musulmani.
bei (sau bey): guvernator al unei provincii (mai rar, al unui mare oras) n imperiul otoman; pentru turci,
domnii trilor romne erau bei.
beilic (sau beylic): han rezervat oaspetilor de seam turci la Bucuresti sau la popasurile de Ia
Constantinopol spre trile romne.
beizadea: fiu de domn.
binis: hain larg de postav, tivit cu samur.
cafegi-basa: boier de rang inferior, nsrcinat s vegheze la servirea cafelei domnitorului.
caftan: hain de onoare pe care sultanul o oferea domnilor Munteniei si Moldovei ca semn distinctiv al
rangului lor; la rndul lor, domnii i cftneau" pe boierii din divan.
* Glosarul acesta e necesar si cititorului romn, ntruct cei mai multi dintre termenii pe care-i contine
au iesit din uz.
363
caimacam: locotenent domnesc atunci cnd domnitorul lipsea sau tronul nu era ocupat; n Oltenia, spre
sfirsitul secolului al XVIII-lea, nlocuitorul permanent la Craiova al marelui ban, care, de atunci, st la
Bucuresti.
calpac: cciul mare sferic de fetru sau de blan, purtat de boieri.
cmras: boier care avea grija camerei lui vod, sambelan.
capudan-pasa: mare amiral al flotei otomane.
capugiu: strjer la serai; trimis cu o misiune special de ctre sultan.
capuchehaie: agent diplomatic al domnilor romni pe lng Poart.
ceacsiri: pantaloni turcesti bufanti.
ceaus: curier al Portii; la noi, grad militar inferior, cpetenie de aprozi.
cheltuia: intendent al unui pas sau vizir.
ciohodar: servitor la naltii demnitari turci; camerier al domnilor.
clucer: boier nsrcinat cu aprovizionarea Curtii; n secolul al XlX-lea, marele clucer este boier de
rangul II, ns cu participare la divan.
comis: boier din divan; la origine, mai mare peste grajdurile domnesti.
cuc: casc de ienicer acoperit cu catifea si mpodobit cu pene de strut; ca si tuiurile si steagul, era un
simbol al puterii, fiind druit de sultan domnilor Munteniei si Moldovei.
divan: (ncepnd din secolul al XVII-lea) sfatul domnesc adunat pentru a mprti dreptatea; ansamblul
boierilor din sfatul trii.
divan-efendi: secretar turc care-1 nsotea pe domnitor n tar.
dragoman: interpret, tlmaci oficial, marele dragoman (sau drogman) al Portii era cel mai nalt
demnitar crestin n imperiul otoman, un fel de secretar de stat la afacerile externe.
epistat: intendent; conductor al unui serviciu public.
destituirea lui de ctre Poart; 2. urmas al unor fosti dregtori, dar care el nsusi nu mai are nici o
dregtorie. La nceputul veacului al XlX-lea, mazilii alctuiau o categorie social intermediar ntre
boieri si mosneni sau rzesi.
menzilhane: serviciul postei la turci si n trile romne n epoca fanariot.
mesi: ncltminte de piele foarte fin, purtat peste ciorapi, dar cu papuci sau cizme.
meterhane: ansamblu de muzic militar turceasc.
mucarer: sum pltit Portii de domnitori ca s obtin confirmarea sau rennoirea domniei.
oca: msur de greutate (1,271 pn la 1,291 kg) sau de capacitate (1,288
sau 1,520 1). paharnic: mare dregtor care avea grija buturii la Curte si care avea datoria
de a gusta n prealabil butura domnului.
par: moned divizionar a piastrului si a leului (l leu = 40 de parale). pasalc: provincie a imperiului
otoman guvernat de un pas. peschergiu: copil de cas care-i ducea domnului servetul de sters pe
mini.
365
pesches: dar fcut naltilor demnitari otomani.
prclab: guvernatorul unei cetti n Evul Mediu; mai trziu, si al unui trg.
prgar: membru n sfatul administrativ al unui oras sau trg.
polcovnic: colonel din armata ruseasc; termen folosit si la romni n prima jumtate a secolul al XDClea.
postelnic: boier din sfatul domnesc avnd grija camerei domnitorului; n epoca fanariot, el este
nsrcinat cu relatiile externe si protocolul.
protosinghel: grad monahal, ndat dup arhimandrit.
raia: 1. supus crestin al sultanului; 2. provincie a imperiului otoman populat cu crestini (n tinuturile
romnesti, desemna enclavele turcesti de la nordul Dunrii).
scutelnici: trani sau slujbasi mrunti care, n schimbul anumitor munci n folosul domniei sau al
vreunui demnitar, erau scutiti de dri.
serdar: n Moldova, comandant de oaste; n Muntenia, marele serdar comand o unitate de cavalerie cu
atributii de jandarmerie; de la sfirsitul epocii fanariote, boier de rang mijlociu.
sptar: la origine, mare dregtor care purta spada domnului la ceremonii; mai trziu, n Muntenia
marele sptar are comanda ntregii ostiri, iar, la sfirsitul epocii fanariote, mai mult atributii de
mentinere a ordinii.
staroste: cpetenia unei bresle de negustori sau de meseriasi.
stolnic: boier care purta grija mesei domnitorului; la sfirsitul epocii fanariote, pe lng marele stolnic,
snt si stolnici printre boierii fr atributii.
sudit: locuitor din trile romne care se bucura de protectia unei puteri strine.
serbegi-basa: boier mrunt, nsrcinat, pe lng domnitor, s se ngrijeasc de dulceturi.
tui (tuiuri): semn distinctiv al unor nalti demnitari otomani, format din cozi albe de cal mpletite, legate
la captul unei lnci rosii; numrul cozilor varia dup rangul personajului: domnii romni aveau dreptul
367
1812-1819 Scarlat Callimachi n Moldova
1818-1821 Alexandru Sutu n Muntenia
1819-1821 Mihai Sutu n Moldova
1821 martie-aprilie Revolta grecilor din Principate si Peloponez: Eteria". Alexandru Ipsilanti vine din
Rusia n Moldova apoi n Muntenia
23 ianuarie 1821 Proclamatia lui Tudor Vladimirescu n
Muntenia 27 mai 1821 Executarea lui Tudor de
oamenii lui Ipsilanti mai 1821 - iunie 1822 Ocupatia tur-
ceasc n Principate
1822 Restabilirea domniilor pmntene
n cele dou Principate 1822-1828 Grigore IV Ghica n
Muntenia 1822-1828 Ion Sandu Sturdza n
Moldova
25 septembrie 1826 Conventia de la Akkerman (Cetatea Alb) dintre Rusia
si Turcia: Divanurile celor dou Principate au dreptul s-si aleag domnitorii pentru o durat de sapte
ani.
26 aprilie 1828 Rusia declar rzboi Turciei. Armata lui Wittgenstein ajunge
la Dunre n cinci zile. Al saselea rzboi ruso-turc (1828-29) 2/14 septembrie 1829 Tratatul de pace de
la Adrianopol: otomanii prsesc
cele trei raiale" de la nordul Dunrii, Turnu, Giurgiu si Brila;
libertatea de navigatie pe Dunre. Principatele au dreptul s-si
aleag domnitorii pe viat. 1829-1834 Administratie ruseasc n Principate. Proconsulatul" generalului
contele Pavel Kiseleff
1831 Adoptarea Regulamentului Organic" de ctre Obsteasca Adunare extraordinar: Muntenia (mai
1831), Moldova (octombrie 1831) 1834-1842 Alexandru Ghica n Muntenia 1834-1849 Mihai Sturdza
n Moldova 1842-1848 Gheorghe Bibescu n Muntenia
iunie-septembrie 1848 Guvern revolutionar provizoriu n Muntenia
iulie 1848 Rusii ocup Moldova 25-27 septembrie 1848 Turcii si rusii se nteleg s intre n Bucuresti
4 iulie 1830 Luarea Algerului de ctre
francezi 27-28-29 iulie 1830 Revolutia la Paris
(cele trei zile glorioase") 13 iulie 1841 Conventia de la Londra
ntre cele cinci mari puteri
privind Strmtorile (Bosfor
si Dardanele)
XENOPOL (Alexandre D.). Histoire des Roumains de la Dacie Trajane, depuis Ies origines jusqu'
1859, Paris, 1896.
II. MRTURII DE EPOC
a) Culegeri de documente
HURMUZAK.I (Eudoxiu de). Documente privitoare la istoria romnilor (primul volum, aprut n
1887).
IORGA (Nicolae). Documente privitoare la familia Callimachi, Bucuresti, 1903, 2 voi.
DICULESCU (VI.). Viata cotidian a Trii Romnesti n documente, 1800-1848, Cluj, 1970.
POTRA (Gheorghe). Documente privitoare la istoria orasului Bucuresti, 1961.
b) Autori
ALECSANDRI (Vasile). Ballades et chants populaires de la Roumanie (Prin-cipautes Danubiennes),
recueillis et traduits par V. Alexandri, avec une introduction par M.-A. Ubicini, Paris, 1855.
BACHEVILLE (Barthelemy). Voyages des freres Bacheville, Paris, 1822.
BLCESCU (Nicolas). Question economique des Principautes Danubiennes, Paris, 1850 (publicat
fr numele autorului).
370
BATHIANY (recte Batthyny, Vincenz), Reise durch einen Theil Ungarns, Siebenburgens, der Moldau
und Bukowina im Jahre 1805, Pesta, 1811.
BAWR (General Friedrich Wilhelm von). Memoires historiques et geo-graphiques sur la Valachie,
avec un Prospectus d'un Atlas geographique et militaire de la derniere guerre entre la Russie et la Porte
Ottomane, 1774, Frankfurt si Leipzig, 1778.
BELLANGER (Stanislas). Le keroutza, voyage en Moldo-Valachie, 2 voi., Paris, 1846.
BIBESCO (Georges). Roumanie; voi. I: D'Andrinople Balta-Liman (1829-1849), Paris, 1893; voi.
II: Regne de Bibesco. Lois et decrets 1843-1848. Insurrection de 1848, histoire et legende, Paris, 1894.
BILECOCQ. Album Moldo-valaque (numr din L 'Illustration nesemnat), 1848.
BOLLIAC (Cesar). Memoires pour servir l 'histoire de la Roumanie (Pro-vinces Danubiennes),
Premier Memoire, Paris, 1856.
BOSCOWITCH (R.P. Joseph). Journal d'un voyage de Constantinople en Pologne,fait la suite de
Son Exc. Mr. J. Porter, Ambassadeur d'Angle-terre, en 1762, par le R.P. Joseph B., de la Compagnie de
Jesus, Lausanne, 1772 (originalul italian a aprut la Bassano, 1784).
CARRA (Jean-Louis). Histoire de la Moldavie et de la Valachie, avec une dissertation sur l 'etat
actuel de ces deux Provinces, Iasi, 1777, aux de-pens de la Societe typographique des Deux-Ponts";
reeditat la Lausanne, 1781; contine o anex care constituie singurul interes al crtii unde se afl
aproape toat lucrarea generalului de Bawr. (J. -L. Carra, fostul secretar francez al lui Grigore III
Ghica, este totodat autorul unei plachete, scris n acelasi an 1777 si intitulat Essai particulier de
politique dans lequel on propose un partage de la Turquie europeenne, cf. T.-G. Djuvara, Cent projets
de partage de la Turquie, Paris, 1914, pp. 315-317.
COLSON (Felix). De l'etat present et de l'avenir des principautes de la Moldavie et de la Valachie,
Paris, 1839.
CONSTANTIN CARAGEA BANUL, n P. P. Panaitescu, Un manuscript al Efemeridelor lui
Constantin Caragea Banul", Extras din Buletinul Comisiei Istorice a Romniei, voi. III, 1924, pp. 115120.
CRAVEN (Elisabeth Berkeley, Lady). Voyage en Crimee et Constantinople en 1786 (dou
traduceri franceze n 1789, la Londra si la Paris).
DEPREZ (Hippolyte). La revolution dans l'Europe orientale" (La Revue des deux mondes), Paris,
1848.
DESFEUILLES (Paul) et LASSAIGNE (Jacques). Les Francais et la Roumanie. Texte alese, 1937.
DIONISIE ECLESIARHUL Chronografulu Tierei-Rumnesci de la 1764 pn la 1815, in A. PapiuIlarianu, Tesauru de Monumente Istorice, t. II, pp. 159-236.
371
FOTINO (Dionisiu). Istoria general a Daciei, sau a Transilvaniei, Terei Muntenesti si a Moldovei.
Traducere de George Sion, 3 voi., 1859 (editia greceasc a aprut la Viena, 1818-1819).
GAUDIN (Emile). Du soulevement des nations chretiennes de la Turquie d'Europe, Paris, 1822.
GIERS (Nicolas de, sau GIRS; Nikola Karlovich). The Education of a Russian Stateman. The
Memoirs of Nikolas Karlovich Giers. Edited by Charles & Barbara Jelavich. University of California
Press, Berkeley, Los Angeles, 1962.
GHICA (Ion). Opere, 3 voi. (reeditare). Bucuresti, 1967-1973.
GHIKA (Jean) sub pseudonimul G. Chainoi (anagrama lui Ion Ghica). Der-niere occupation des
principautes danubiennes par la Russie, Paris, 1853.
GHIKA (Jean D.). La France et Ies principautes danubiennes de 1789 1815", in Annales de l
'Ecole Libre des Sciences Politiques, 1896, 2 articole.
GOLESCO (A.G.). De l'abolition du servage dans Ies principautes danubiennes, Paris, 1856.
GRADISTEANO (Gregoire). Memoire relatif la solution de la question moldo-valaque dans
l'interet de l'equilibre europeen, Paris, 1855.
HACQUET (Balthasar). Hacquet's neuestephysikalisch-politische Reisen in den Jahren 1788 und
1789 durch die dacischen tind sarmatischen Kar-paten, Nurnberg, 1790-1791, 2 voi.
HAUTERIVE (Alexandre-Maurice Blanc de La Nautte, comte d'). Memoire sur l'etat ancien et
actuel de la Moldavie (en 1787), Bucuresti, 1902 (pentru celelalte dou povestiri aprute n Revue de
Geographie n 1877 si 1879, a se vedea nota 10).
HELIADE-RADULESCU (I.). Memoires sur l 'histoire de la regeneration rou-maine ou sur Ies
evenements de 1848 accomplis en Valachie, Paris, 1851.
KARACSAY (Fedor de). Beytrge zur europischen Lnderkunde, Die Mol-dait, Wallachey,
Bessarabien und Bukowina, Viena, f.d. (putin dup 1812).
KOGLNICEANU (M.). Histoire de la Valachie, de la Moldavie et des Vala-ques transdanubiens,
Berlin, 1837.
KOGALNITCHAN (Michel de) (Koglniceanu). Esquisse sur l'histoire, Ies moeurs et la langue des
Cigains (tigani), Berlin, 1837.
LAGARDE-CHAMBONAS (Auguste-Louis-Charles de Messence, comte de). Voyage de Moscou
Viennepar Kiow, Odessa, Constantinople, Bucharest et Hermannstadt, ou lettres adressees Jules
Griffith, Paris, 1824.
fils, Paris, 1889. ROSETTI (Radu). Amintiri, voi. I (Ce am aflat de la altii), lasi, f.d.; reeditat
(incomplet) in Radu Rosetti, Scrieri, Ed. Minerva, Bucuresti, 1980. SAINT-MARC IRARDIN.
Souvenirs de voyages et d'etudes, Paris, 1852. SALABERRY (comte de). Essais sur la Valachie et la
Moldavie, thetre de
la l'insurrection dite Ypsilanti, Paris, 1821.
373
SESTlNI (Domenico). Viaggio in Valachia e Moldavia con osservazzioni storiche, naturali e
politiche; Milano 1853 [sederea n tar dateaz din 1779].
SION (Paharnicul Constantin). Arhondologia Moldovei. Amintiri si note contimporane. Cu o prefat
analitic de Gh. Ghibnescu, lasi, 1892; reeditat Ed. Minerva, 1973, cu note de Stefan Gorovei.
SOUTZO (prince Nicolas). Memoires, partea nti, 1798-1854, Viena, 1899.
STEINK.OHLER La Roumanie vue par Ies voyageurs d'outre-Rhin, Paris, 1961 (roneotip).
STRUVE (Joseph-Christian von). Voyage en Krimee, suivi de la relation de l 'Ambassade envoyee
de Petersbourg Constantinople en 1793; Paris, 1802 (trad. din german).
STURMER (Ludwig von). (o descriere a Munteniei din 1816, in) Taschen-bibliothek der
wichtigsten Reisen, Hggb. von J. Jck, fasc. LXXII, Graz, 1830. Trad. francez n lorga, Scenes et
histoires dupasse roumain, Bucuresti, 1902.
SULTZER (Johann-Georg). Geschichte des transalpinischen Daziens, Viena, 1781, 3 voi.
TAPPE (E.-D.). Rumania", in Contrasts in Emerging Societies, Readings in the Social and
Economic History of South-Eastem Europe in the Nine-teenth Century [...] edited by Doreen Wardiner,
University of London, The Atthlone Press, 1965 (pentru textul lui WYBURN a se vedea si nota
100).
THORNTON (Thomas). The Present State ofTurkey, London, 1809, 2 voi. Trad. francez: Etat
actuel de la Turquie ou Description de la constitution politique, civile et religieuse de l'empire
ottoman... Auquel on a ajoute l 'etat geographique, civil et politique des principautes de la Moldavie et
de la Valachie, traduit par M. de S... (Sance), Paris, 1812.
THOUVENEL (Edouard). La Hongrie et la Valachie (Souvenirs de voyage et notes historiques),
Paris, 1840.
TOTT (Baron de). Memoires du baron de Tott sur Ies Turcs et Ies Tartares, Amsterdam, 1785, 2 voi.
UBICINI (A.) si CHOPIN. Provinces danubiennes et roumaines, Paris, 1856.
UBicrNi (A.). La question des Principautes devant l'Europe, editia a doua, Paris, 1858.
VAILLANT (Jean-Alexandre). La Romnie, ou histoire, langue, litterature, orographie, statistiques
des Peuples d'or, Ardialiens, Valaques et Moldaves, resumes sous le nom de Romans, Paris, 1844, 3
voi.
VAILLANT (Jean-Alexandre). Les Romes. Histoire vraie des vrais Bohe-miens, Paris, 1857.
WALSH (R.P. Robert). Narration of a Journey from Constantinople to England (1821-1825)",
traducere francez cu titlul: Voyage de Constantinople en Angleterre, par Ies Balkans, le Danube, la
Hongrie et T Allemagne
374
Montemont, Paris, 1855. WILKINSON (William). An Account ofthe Principalities of Wallachia and
Moldavia, including Various Politica! Observations, Londra, 1820, XI,
294 p. WILKINSON (W.). Tableau historique, geographique et politique de la
Moldavie et de la Valachie, par. W.-W., etc., traduit de l'anglais par M...
(J.-B.-M.-A. Dezos de la Roquette), Paris, 1821. WOLF (Andreas) Beitrge zu einer statistichhistorischen Beschreibung
des Fiirstenthums Moldau,'\, Sibiu, 1805. WYBURN. Memoir and Considerations on the
Principalities of Wallachia
and Moldavia (a se vedea mai sus TAPPE, E.-D.). ZALLONY (Marc-Philippe). Essai sur Ies
Fanariotes, Marseille, 1824. ZUCKER (J.-H.). Bessarabien. Bemerkungen und Gedanken bei
Gelegenheit
eines mehrjrigen Aufenthaltes im diesem Lande. Frankfurt a. Main, 1834.
III. LUCRRI SI ARTICOLE DE SPECIALITATE
ALEXIANU (AL). Un bitcurestean de altdat: risipitorul logoft Dudescu,
Ed. Ndrag, Roma, f. d. AMSLER (Jean). L'me messagere" (despre Miorita) in La Revue de la
France ancienne, 1973. AMZR (D.C.). Der walachische Fremdenroman Johann Friedrich Mayers,
Wiesbaden, 1961.
ANTONESCU (Theohari). Cultul Cabirilor n Dacia, Bucuresti, 1889. ARICESCU (Constantin D.).
Istoria revolutiunii romne de la 1821,1 voi.,
Craiova, 1874.
BARBU (G.). Arta vindecrii n Bucurestii de odinioar, Bucuresti, 1967. BERINDEI (Dan). L
'annee revolutionnaire 1821 dans Ies pays roumains,
Bucuresti, 1973.
BLAGA (Lucian). Trilogia culturii, II: Spatiul mioritic, Bucuresti, 1936. BRILOIU (Constantin).
Sur une ballade roumaine (La Mioritza), Kundig,
Geneva, 1946. BRATIANO (Georges L). Les Assemblees d'etats dans Ies Principautes
roumaines, Louvain, 1952 (extras). BRIE (Ilie Ion). Le culte des Cabires et la ballade roumaine
Mioritza",
in Cahiers d'Etudes Roumaines, nr. 4, 1986 (Sorbonne Nouvelle, Paris III). BOUHOCIU (Octavian).
Folclorul de iarn, ziorile si poezia pstoreasc,
Bucuresti, 1979. CAMARIANO-CIORAN (Ariadna). Academiile domnesti din Bucuresti si Iasi,
Bucuresti, 1971.
375
CAMARIANO-CIORAN (Ariadna). Les Academies princieres de Bucarest et
de lassy, Institute for Balkan Studies, Salonic, 1974.
CAMPBELL (John). French Influence and the Rise of Roumanian Nationalism, New York, 1971
(lucrare valoroas pentru statisticile privitoare la
studentii romni din Franta n anii 1830-1840). CAZIMIR (Stefan). Alfabetul de tranzitie, Bucuresti,
1986. CERNOVODEANU (Dan). Stiinta ti arta heraldic n Romnia, Bucuresti,
1977. CIORNESCU (Georges et ali). Aspects des relations russo-roumaines,
Minard, Paris, 1967. COLESCU (L.). Geschichte des rumnischen Steuerwesens in der Epoche
der Fanarioten, 1711-1821, Munchen, 1897. CONSTANTINIU (Florin). Constantin Mavrocordato
et Fabolition du servage en Valachie et en Moldavie", in SYMPOSIUM: L 'epoque phanariote,
Institute for Balkan Studies, Salonic, 1974. CORPUS (Ilie). nsemnri de demult, Bucuresti, 1975.
CRATIUNESCO. Lepeuple roumain d'apres ses chants nationaux, Paris, 1874. CRETZIANU
(Miza). De pe valea Motrului, Bucuresti, 1946. CRUTZESCU (Gheorghe). Podul Mogosoaiei,
Bucuresti, 1943; reeditat 1986. DJUVARA (Neagu). Les Grands Boars ont-ils constitue dans Ies
principautes roumaines une veritable oligarchie institutionnelle et hereditaire?",
in SMost-Forschungen, XLVI, Munchen, 1987, pp. 1-56. DJUVARA (T.-G.). Cent projets de partage
de la Turquie, Paris, 1914. DONAT (I.) si RETEGAN (G.). La Valachie en 1838 (d'apres une
source statistique inedite)", in Revue Roumaine d'Histoire, IV, 1965, nr. 5. DURANDIN (Catherine).
Revolution la fransaise ou la russe, P.U.F.,
Paris, 1989 (n special, pp. 89-152: Le bon disciple roumain: illusions et
desillusions"). ELIADE (Mircea). Dragos et la chasse rituelle", in Revue des Etudes
Roumaines, XI-XII, 1969.
ELIADE (Mircea). De Zalmoxis Gengis Khan, Paris, 1970. ELIADE (Pompiliu). De l'injluence
franc,aise sur l'esprit public en Roumanie, Paris, 1898. ELIADE (Pompiliu). Histoire de l 'esprit public en Roumanie au XIX" siecle,
Paris, 1905. EMERIT (Marcel). Les paysans roumains depuis le trite d'Andrinople
jusqu' la liberation des terres (1829-1864), Paris, 1937. FILITTI (Jean C.). Les principautes
roumaines sous l'occupation russe
(1828-1834). Le Reglement Organique, Paris, 1904. FILITTI (loan C.). Catagrafia oficial de toti
boierii Trii Romnesti n
1829, Bucuresti, 1929.
376
pLORESCU (Radu R.). The Striiggle against Russia in the Rumanian Princi-palities: A Problem in
Anglo-Turkish Diplomacy (1821-1854), Miin-chen-Roma, Societas Academia Dacoromna", 1962.
FOTINO (George). Din vremea Renasterii nationale: boierii Golesti, Bucuresti, 1939.
GANE (Constantin). Trecute vieti de Doamne si Domnite, ed. a 5-a, Bucuresti, 1943; reeditat voi. I,
Junimea, Iasi, 1971.
GANE (Constantin). (despre originea romn a ambasadorului francez Maurice Paleologue) n
Libertatea din 5 februarie 1935.
GEORGESCU (Vlad). Ideile politice si iluminismul n Principatele romne, 1750-1831, Bucuresti,
1972.
GEORGESCU (Vlad). Preoccupations intellectuelles chez Nicolas Rosetti-Rosnovanu (18181821)" in Revue des Etudes Sud-Est Europeennes, voi. VIII, 1970, nr. 1.
GEORGESCU (Vlad). Idees sociales et politiques dans la litterature histo-rique des Principautes
Roumaines pendant Ia seconde moitie du XVIIP siecle et au debut du XIXC siecle", in Revue des
Etudes Sud-Est Europeennes, 1967, V, 1-2.
GEORGESCU (Vlad). Memoires et projets de reforme dans Ies Principautes Roumaines, 17691830, Bucuresti, 1970.
GlURESCU (Constantin C.). Istoria Bucurestilor din cele mai vechi timpuri pn n zilele noastre,
Bucuresti, 1966.
GlURESCU (Constantin C.). Principatele romne la nceputul secolului al XlX-lea, Bucuresti, 1957
(pe temeiul hrtii ruse din 1835).
GlURESCU (Constantin C.). Contributiuni la studiul originilor si dezvoltrii burgheziei romane
pn la 1848, Bucuresti, 1972.
IONASCU (Ion). L'influence des Grecs des Principautes roumaines", in SYMPOSIUM: L 'epoque
phanariote, Institute for Balkan Studies, Salonic, 1974.
IONESCU (Stefan). Bucurestii n vremea Fanariotilor, Cluj, 1974.
lONNESCU-GiON (G. L). Istoria Bucurescilor, Bucuresti, 1899.
IORGA (Nicolas). Byzance apres Byzance, Bucuresti, 1935.
IORGA (Nicolas). Histoire des relations entre la France et Ies Roumains, Paris, 1918.
JELAVICH (Barbara). Russia and the Formation of the Romanian National State, 1821-1878,
Cambridge University Press, 1984.
LEBEL (Germaine). La France et Ies Principautes danubiennes (du XVF siecle la chute de
Napoleon ffr), PUF, Paris, 1955.
LOZOVAN (Eugen). Rurik et Dragos", in Revue des Etudes Roumaines, XI-XII, 1969.
MARINESCU (Florin). Etude genealogique sur la familie Mourouzi, Centre de Recherches Neohelleniques, Atena, 1987.
MARTONNE (Emmanuel de). La Valachie, Paris, 1902.
377
MARTONNE (Emmanuel de). La vie pastorale et la transhumance dans Ies Carpathes
meridionales", in Zu Friedrich Ratzel Gedchtnis, Leipzig, 1904.
MIHORDEA (V.). Matres du sol et paysans dans Ies principautes rou-maines au XVIII" siecle
(tradus din romn), Bucuresti, 1971.
MITRANY (David). The Land and the Peasant in Rumania. The War and Agrarian Reform (19171921), Londra, 1930, XXXIV + 672 p.
NSTASE (D.). L'idee imperiale dans Ies pays roumains et le cryptoempire chretien sous la
domination ottomane", in Centre de Recherches Byzan-tines, SUMMEIKTA, voi. IV, Atena, 1981.
NSTUREL (Petre S.). Le Mont Athos et Ies Roumains. Recherches sur leurs relations du milieu du
XIV siecle 1654, Orientalia Christiana Analecta, Roma, 227, 1986, 275 p.
347
Bibescu, Martha (printes): 341, 349 Billecocq, Adolphe (consul al Frantei la Bucuresti): 85, 86, 312
Blaga, Lucian (1895-1961, poet, dramaturg, filozof): 248, 353 Blanqui, Adolphe Jerome: 188 Bogdan
(familie de boieri din Moldova): 347
Bogdan III cel Orb (domn al Moldovei, 1504-1517): 43 Bogdan, Emanoil R.: 350 Bogdan, Manolache
(boier): 317 Boieldieu, Frantois -Adrien (1775-1834,
compozitor francez): 311 Bois-Crecy (vicontes de): 154, 155 Boskovic sau Boscovich, Ruggiero
Giuseppe:32, 33,45, 46, 51, 71, 77, 81, 169, 174, 175, 223, 231, 242, 339 Botezatu, Mihalachi, zis
Alexandri:
349, 350
Botezatu, Vasile: 350 Bourbon (dinastie): 210 Brancovici (Brankovic, despoti ai Serbiei, ramur a
neamului Ne-manja): 130
Brescu (familie de boieri din Moldova): 127
Briloiu, Constantin (1893-1958, folclorist, compozitor, muzicolog): 248, 354 Brtsanu (familie de
boieri din Tara
Romneasc): 130 Brtianu (familie): 317, 332, 361 Brtianu (fratii): 332 Brtianu, Dimitrie: 209, 331,
360 Brtianu, Dinc (stolnicul): 209 Brtianu, Gheorghe: 341 Brtianu, Ion C.: 209, 331, 360 Brtianu,
Ion I. C., zis Ionel: 361 Breteuil, Louis-Auguste Le Tonne-lier, baron de (1733-1807): 345
Brie, Ion Ilie: 354
Brissot, Jacques-Pierre (1754-1793, membru al Conventiei): 257
Brncoveanu (familie de boieri munteni care a dat Trii Romnesti doi domni: Matei Basarab si
Constantin Brncoveanu): 17, 60, 113, 124, 132, 199, 202, 286, 347
Brncoveanu Preda (mare sptar): 78
Brncoveanu, Basarab: 126
Brncoveanu, Constantin (domn al Trii Romnesti, 1688-1714): 26, 31, 48, 55, 76, 78, 89, 90, 144,
157, 158, 169, 201, 203, 211, 213, 336, 341, 345, 347, 348
Brncoveanu, Grigore (mare ban): 113, 126, 297, 347
Brncoveanu, Matei (fiu al lui Constantin Brncoveanu, decapitat de turci o dat cu tatl su): 128, 157
Briihl, Heinrich von (1700-1763, ministrul Saxoniei): 342
Brukenthal, Samuel (baron, guvernator al Transilvaniei, 1777-1787): 352
Budisteanu (familie de boieri din Tara Romneasc): 211
Bujor, Stefan (haiduc): 290, 291
Bujoreanu (familie): 136
Buzescu (familie de boieri din Tara Romneasc): 124, 128, 345, 346
Buzescu, Sima (stolniceasa): 345, 346
Buzescu, Stroe (stolnicul): 345
Byron, George Gordon, Lord (1788-1824, poet englez): 93
Calliarchi, Anton (mare ban): 201 Callimachi sau Callimaki (familie de rzesi din Moldova fanariotizati", care a dat Moldovei patru domnitori ntre 1758 si 1819): 91, 147, 296, 342, 358 Callimachi,
Alexandru (ambasador al Turciei la Londra, Paris si Vie-na): 342
383
Callimachi, Alexandru (cumnat al clugrului loanichie, fiu al marelui vornic Gavril Conachi): 146
Callimachi, Alexandru (domn al Moldovei, 1795-1799): 148 Callimachi, Grigore (domn al Moldovei,
1761-1764 si 1767-1769): 46, 91, 336, 354, 355 Callimachi, Scarlat (domn al Moldovei, 1812-1819):
146, 148, 211, 292, 293
Calms (familie): 91,128 Camariano Cioran, Ariadna: 352 Candrea, I. -Aurel (Hecht) (1872-1950,
lingvist si filolog romn): 205 Cantacuzino (familie de origine bizantin care a dat trilor romne trei
domnitori): 28, 91, 113, 130, 131, 132, 189, 198, 290, 329, 337, 338, 346, 347 Cantacuzino,
Andronic: 28, 336, 337 Cantacuzino, Constantin (7-1663,
mare postelnic): 28, 336 Cantacuzino, Constantin (c.1650-1716,
mare stolnic): 31, 336 Cantacuzino, Dimitrie: 337 Cantacuzino, Ecaterina: 359 Cantacuzino, Gheorghe
(print): 296,
297
Cantacuzino, loan (sptar): 319 Cantacuzino, loan VI (mprat al Bizantului, 1341-1355): 27, 202, 337
Cantacuzino, Mihai (mare ban): 319 Cantacuzino, Mihai (mare sptar,
11716): 31, 55, 198, 336 Cantacuzino, Mihai (voluntar n armata rus): 285
Cantacuzino, Mihail, zis Seitanoglu (t 1578, strmosul Cantacuzinilor din Romnia si Rusia): 28, 336,
337
Cantacuzino, Prvu (mare ban, voluntar n armata rus): 285
Cantacuzino, Serban (domn al Trii Romnesti, 1678-1688): 26, 169,
211, 212, 237, 336 Cantacuzino, Stefan (domn al Trii
Romnesti, 1714-1716): 31/336
Cantacuzino, Teodora: 337
Cantacuzino-Pascanu, Dimitrie: 276, 277, 355
Cantacuzino-Pascanu, Profira: 276, 277, 278, 355
Cantemir (familie de rzesi moldoveni care a dat Moldovei trei domni ntre 1685 si 1711): 329, 343
Cantemir, Antioh (domn al Moldovei, 1695-1700 si 1705-1707):
212, 338
Cantemir, Constantin (domn al Moldovei, 1685-1693): 338
Cantemir, Dimitrie (1673-1723, domn al Moldovei, martie-aprilie 1693, 1710-1711): 11, 28, 31, 32, 41,
42,90, 136,212,234,240,246, 338, 345, 353
Capodistria, Ion (1776-1831, conte): 209
Caracas, Constantin (1773-1828, doctor): 198, 201
Caragea (familie fanariot care a dat Trii Romnesti doi domni): 27
Cuenim: 211
Cuza, Alexandru loan (domn al Principatelor Unite ale Moldovei si Trii Romnesti, 1859-1866):
128,147,317,318,332,343,355
Cuza, lonit (boier): 317
Czartoryski, Adam Jerzy (1770-1861, om politic polon): 329
Daniel (clugr grec): 146
Daniel, Mihai (bancher din Iasi): 182
Daniel, Israel (fiul lui Mihai Daniel): 182
Darvari, Constantin (doctor): 198,201, 202, 203, 270
Darvari, Dumitru: 214
Del Chiaro, Antonio Mria (din 1709, secretar italian al lui Constantin Brncoveanu): 55, 76, 90, 169
Delille, Jacques (1738-1813, poet francez): 339
Demetrescu, Alexandru: 347
Demetrescu, Camil (diplomat): 348
Demidov (print): 206
Demostene (384-322 a.Chr., orator si om politic atenian): 158
Diamandi, Teodor, zis Teodor Diamant (1810-1841, socialist utopist): 330
Di Scarlatti (familie de mari negustori de la Constantinopol): 28
Di Scarlatti, Roxana: 29
Diculescu, VI.: 335, 342, 351, 352, 355
Diderot, Denis (1713-1784, filozof si scriitor francez): 310
Dinaux = pseudonim colectiv al autorilor Jacques-Felix Beudin (1796-1880, literator si om politic
francez) si Prosper-Parfait Goubaux (1795-1859, literator francez): 311
Dionisie Eclesiarhul (1759-C.1820, cronicar muntean): 19, 72, 88, 315, 335
Djuvara, Neagu: 350
Djuvara, Rzvan: 13
Donat, L: 342, 353
Dopagne: 211
Dosoftei (mitropolit): 270
Drcos, Anton Soter: 302
Drcos, Zoe: 302, 303, 304
Drgfi (familie de conti unguri, de origine romn): 153
Dragos (ntemeietor al voievodatului Moldovei, mijlocul veacului al XlV-lea): 245, 353
Ducange, Victor-Henri-Joseph Bra-hain- (1783-1833, romancier si autor dramatic francez): 311
Duca, Gheorghe (domn al Moldovei, 1665-1666,1668-1672,1678-1683; domn al Trii Romnesti,
1673-1678): 32
Duclos (consul al Frantei): 180, 311
Dudescu (familie de boieri din Tara Romneasc, conti ai Simtului Imperiu): 128, 133, 202, 343
Dudescu, Constantin (mare logoft): 107, 108, 286, 344, 345, 349
Dudescu, Niculae: 108
386
Dumas, Alexandre, zis Dumas-tatl (1802-1870, dramaturg si romancier francez): 310
Dupont de l'Eure, Jacques-Charles (1767-1855, om politic francez): 329
Dupront, Alphonse: 7, 8
Dutu, Alexandru: 7
Ecaterina II cea Mare (mprteas a Rusiei, 1762-1796): 158, 341, 343
Ehrhard, Marcelle: 338
Eliade, Mircea (1907-1986, filozof, scriitor): 249, 353
Eliade, Pompiliu: 7, 8, 351, 352
Eliade-Rdulescu, Ion (1802-1872, scriitor romn): 183,314,315,317,331
Emerit, Marcel: 119,268,349
Eminescu, Mihai (1850-1889): 309
Engelhart (general-maior rus): 187,289
Episcopescu, Stefan Manega, zis (doctor): 201
Eschil (c. 525-456 a.Chr., poet tragic): 158
Essen, Hans Henrik (1755-1824, ofiter si om de stat): 357
Eugeniu de Savoia (Francois-Eugene de Savoie-Carignan) (1663-1736, feldmaresal austriac): 30
Euripide (c.480-406 a.Chr., poet tragic): 158
Farmachi (eterist, tovars al lui Vladimirescu): 300, 301 Flcoianu, Matei (mare logoft): 270 Ferdinand I (de Hohenzollern-Sigmaringen, rege al Romniei, 1914-1927): 361
Feridun (rege legendar al Persiei): 249 Filimon, Nicolae (1819-1865, scriitor): 138
Filipescu (familie de boieri din Tara Romneasc): 17, 60, 113, 123, 211, 347
Filipescu, Alexandru: 131
Filipescu, Catinca: 128
Filipescu, Constantin (mare ban): 287, 288, 341
Filipescu, Dumitru 330
Filitti, Dosoftei (mitropolit al Trii Romnesti): 158, 270, 313
Filitti, loan C. (1879-1945, istoric si jurist romn): 347
Ghica, Gheorghe (domn al Moldovei, 1658-1659; domn al Trii Romnesti, 1659-1660): 32, 36
Ghica, Grigore (vornic): 180
Ghica, Grigore I (domn al Trii Romnesti, 1660-1664 si 1672-1673): 55, 336
Ghica, Grigore II (domn al Moldovei, 1726-1733, 1735-1739, 1739-1741, 1747-1748; domn al Trii
Romnesti, 1733-1735, 1748-1752): 51, 91, 198
Ghica, Grigore III (domn al Moldovei, 1764-1767,1774-1777; domn
al Trii Romnesti, 1768-1769, sugrumat din porunca sultanului n 1777, n urma cedrii Bucovinei):
81, 108, 189, 210, 213, 336
Ghica, Grigore IV (domn al Trii Romnesti, 1822-1828): 101, 131, 147, 151, 152, 204, 262, 307, 343,
354, 357
Ghica, Grigore V (domn al Moldovei, 1849-1856): 275, 277, 278, 343, 354, 355
Ghica, Ion (1816-1897, scriitor si om politic romn): 106, 107, 108, 113, 118, 124, 151, 152, 167, 173,
211, 294, 299, 317, 320, 330, 332, 343, 344, 352
Ghica, lorgu (logoft)-. 349
Ghica, Mria: 359
Ghica, Matei (nepot al domnilor Grigore IV si Alexandru II): 131
Ghica, Scarlat Dimitrie (mare ban): 108
Ghica, Vladimir (monseniorul): 356
Ghica-Comnesti (familie): 252
Ghika, Alexandru P.: 13
Giers, Nicolas de: 115, 116, 143, 144, 158, 165, 174, 175, 179, 180, 226, 251
Giorgio (spiter): 204
Giurescu, Constantin C.: 136, 348, 351, 353, 360
Giuvara, Diamandi: 300, 301
Glogoveanu (familie de boieri din Oltenia): 347
Golescu (familie de boieri din Tara Romneasc): 17, 113, 124, 128, 132,
145,211,275,317,332,347,361
Golescu, Alexandru Albu: 361
Golescu, Alexandru-Negru: 361
Golescu, Constantin sau Dinicu (mare logoft din Tara Romneasc): 73, 113, 137,209,221,222,226,
317, 342, 361
Golescu, Zinca: 361
388
Gorciakov (printi): 348
Grdisteanu (familie de boieri din Tara Romneasc): 136, 147, 169, 202, 211, 286,343, 347,348
Grdisteanu, Bunea (mare vistiernic din secolul al XVII-lea): 129
Hrisoscoleu sau Chrisoscoleos (familie fanariot nrudit cu Musa-tinii si cu Mavrocordatii): 27, 130,
202
Hrisoscoleu, Sultana: 32
Hugo, Victor-Marie (1802-1885, scriitor francez): 310, 311
Hurmuzachi sau Hurmuzaki (familie de boieri din Moldova): 128, 344
Hurmuzaki, Eudoxiu, baron de (1812-1874, istoric si om politic): 129, 335, 336, 344, 357
lancu de Hunedoara (voievod al Transilvaniei ntre 1441-1446, mpreun cu Nicolae de Ujla;
guvernator al Ungariei, 1446-1453): 153
Ibrahim-aga (mare vizir): 157, 303
389
Ibrahim-pasa: 304
Ilarion (episcop de Arges): 158
lonascu, Ion: 346
lonescu, Stefan: 358
lonnescu-Gion, Gheorghe (1857-1904, profesor de istorie): 351
lordache Constantinopolitanul (polcovnic): 195
lorga, Nicolae (1871-1940, istoric si om politic): 90, 135, 147, 233, 339, 342, 355, 358
losif (episcop de Arges): 158
losif II (mprat al Sfmtului Imperiu, 1765-1790; rege al Ungariei, 1780-1790): 97, 257, 343, 345
Ipsilanti (familie fanariot care a dat Trii Romnesti si Moldovei doi domni si un conductor al
insurectiei grecesti din 1821): 91, 297, 298, 301, 302, 303, 304, 336
Ipsilanti, Alexandru (domn al Trii Romnesti, 1774-1782 si 1796-1797; domn al Moldovei, 17861788): 34, 44, 49, 52, 60, 64, 65, 71, 83, 90, 91, 93, 197, 208, 209, 212, 213, 296, 301, 302, 303, 304,
336, 339, 345
Ipsilanti, Alexandru (fiul domnitorului Constantin, general rus, conductorul insurectiei grecesti din
Principate): 93, 296, 297, 298
Ipsilanti, Constantin (domn al Moldovei, 1799-1801; domn al Trii Romnesti, 1802-1806): 49,' 52, 73,
76, 93, 195, 208, 210, 221, 271, 281, 283, 284, 286, 287, 296, 341, 357
Ipsilanti, Ion (mare negustor din Con-stantinopol, spnzuratn 1737): 336
Isaiev (general): 289
Iscovescu, Barbu (1816-1854, pictor): 316
Isus Cristos: 56, 152, 155, 200
lustinian l (mprat bizantin, 527-565): 158
Jenner, Edward (1749-1823, medic
englez): 203
Jianu lancu (haiduc): 291, 360 Jianu, Ionel (profesor): 360 Jullien, Marc-Antoine, zis Jullien de
Melesville: 311
Merimee, Prosper (1803-1870, scriitor francez): 315
Metternich, Klemens Wenzel Nepo-muk Lothar von (1773-1859, om politic si diplomat austriac): 329
Michel, Francisque-Xavier (1809-1887, erudit francez): 310
Michelet, Jules (1798-1874, istoric): 249, 330
Michelson (general): 287
Miclescu (familie de boieri din Moldova): 127
Miclescu, Calinic (mitropolit al Moldovei): 144
Micu-Klein, Inochentie (episcop uniat al Transilvaniei): 313
392
Mihai Viteazul (domn al Trii Romnesti, 1593-1601): 11,25,28,49, 326, 338, 345, 346
Mihail (mare duce): 321
Mihiescu, N.: 345
Mihilescu, Virgil: 14
Miile, de: 82
Miloradovici (general): 284, 285, 287, 288
Miltitz (ministru prusian): 344
Milu sau Milo, Andrei (postelnic): 350
Mrzaian, Martyros: 348
Moliere, Jean-Baptiste Poquelin, zis (1622-1673, dramaturg francez): 311
Monmerque, Louis-Jean-Nicolas (1780-1860, literator francez): 310
Montesquieu, Charles-Louis de Secondat, baron de La Brede et de (1689-1755, literat si filozof
francez): 12, 214, 310, 318
Montijo (contes de): 277
Moore (colonel, atasat al ambasadei Angliei): 76
Moriolles, conte de: 52
Morton (doctor): 203
Moruzi (familie fanariot, care a dat Moldovei si Trii Romnesti doi domnitori): 91, 296
Moruzi, Alexandru (domn al Trii Romnesti, 1793-1796, 1799-1801; domn al Moldovei 1792,18011806): 52, 53, 190, 195, 199, 208, 258, 271, 282, 284, 289, 341, 351
Moruzi, Constantin (domn al Moldovei, 1777-1782): 81, 317
Moruzi, Dimitrie (mare dragoman): 288, 336, 357
Moruzi, Nicolae: 85
Moruzi, Panait: 289, 336, 357
Movil sau Moghil (familie de boieri din Moldova care a dat Moldovei si Trii Romnesti n secolele
Poroineanu: 136
Porter, James (ambasador al Angliei la Poart): 32, 46, 77, 81, 231
Porter, Robert Ker: 111
Potemkin, Grigori Aleksandrovici (1739-1791, cneaz): 52, 97, 99, 343
Potra, Gheorghe: 351, 355
Predescu, Alexandru: 351
Prevost d'Exiles, Antoine Francois (abatele) (1697-1763, scriitor francez): 310
Prozorowski (print): 102
Puffendorf, Samuel, baron de (1632-1694, publicist si istoric): 310
Puliu, Markides (tipograf): 358
394
Purice (familie de boieri din Moldova, strmosi probabili ai Movilesti-lor): 128
Quinet, Edgar (1803-1875, istoric, scriitor si filozof francez): 330
Racine, Jean (1639-1699, dramaturg): 311
Racovit (familie de boieri din Moldova, care a dat Moldovei si Trii Romnesti trei domni, ntre 1703
si 1765): 91, 347
Racovit, Alexandru: 194
Racovit, Constantin (domn al Moldovei, 1749-1753; domn al Trii Romnesti, 1753-1756 si 17631764): 72, 82, 91, 148
Racovit, Dumitru: 189
Racovit, Mihai (domn al Moldovei, 1703-1705, 1707-1709 si 1715-1726): 180
Radu Serban Basarab (domn al Trii Romnesti: 1602-1611): 28
Raffet, Denis - Auguste - Mrie (1804-1860, pictor si desenator francez): 206
Rahmiz-pasa: 292
Raicevich, Ignatiu (abate, nscut la Ragusa/Dubrovnik, preceptor al fiilor lui Alexandru Ipsilanti, apoi,
n 1782, primul dintre consulii Austriei n Principate): 36, 42, 45, 50, 52,57,65,75,77,79,82,98,110,
133,142,144,178,209,211,219, 225, 238, 252, 339, 340, 342
Ralli (familie aristocratic bizantin): 91
Rmi (Mahomed)-pasa, Reis Effendi (1699): 30
Ranke, Leopold von: 12
Rdulescu, Mihai Sorin: 318
Recordon, Francois: 100, 101, 106, 110,113,143, 164,171, 172,173, 179, 206, 208, 222, 241, 242, 249
Reinhard (doamna): 49, 53, 83, 84, 106, 267
Reinhard, Charles, conte: 186,340, 341
Remond (preceptor francez): 359
din Tara Romneasc): 132, 347 Sutu (familie fanariot care a dat, ntre
1783 si 1821, Moldovei si Trii
Romnesti trei domnitori): 296 Sutu, Alexandru (domn al Moldovei,
1801-1802; domn al Trii Ro396
mnesti, 1818-1821): 191, 287, 295, 296, 297
Sutu, Alexandru (mare dragoman, fratele domnitorului Mihai Sutu, decapitat n 1759 la Constanrinopol): 336
Sutu, Mihai I (domn a] Trii Romnesti: 1783-1786, 1791-1793 si 1801-1802): 194, 208, 282, 283
Sutu, Mihai II (domn al Moldovei, 1819-1821): 296, 302
Sutu, Nicolae (mare dragoman): 336
Sutu, Nicolae (ministrul de finante al lui Mihai Vod Sturdza): 70, 127, 176, 177, 180
Talleyrand-Perigord, Charles Maurice de (1754-1838, om politic francez): 35, 80, 114, 181, 340
Tappe, E. D.: 345, 354
Tattarescu, Gheorghe (1820-1894, pictor): 316
Tutu, Ion (boier moldovean): 137, 318, 319
Teii, Christian (1807-1884, general si om politic): 317, 330
Thiers, Marie-Joseph-Louis-Adolphe (1797-1877, om politic si istoric francez): 329
Thomton, Thomas: 56, 198
Thouvenel Edouard-Antoine (1818-1866, diplomat francez): 176, 193,222, 223, 224, 225, 313
Timur Lenk sau Tamerlan (13367-1405, conductor mongol): 156
Tocqueville, Charles-Alexis-Henri-Maurice Clerel de (1805-1859, istoric si om politic francez): 193
Tomsa, Leon (domn al Trii Romnesti, 1629-1632): 346
Tott, baron de (cltor francez de origine ungar): 77
Toynbee, Arnold Joseph (1889-1975,
istoric britanic): Trubetkoi (printi): 348 Trusin, Ibu Riga: 358 Tudorache, Tudor, zis Hagi Tudorache (negustor): 184 Tullia (doctor): 204
Ubicini, A.: 339 Urdreanu: 299 Ureche (familia): 128 Ursachi, Gheorghe (mare vistiernic): 126
Vaillant, Jean: 211
Vardalah, Constantin: 214
Varlam (boier, seful partidului rus):
286, 287, 356
Varlam, Dimitrie (postelnic): 357 Vasile I Macedoneanul (mprat bizantin, 867-886): 351 Vasile Lupu
(domn al Moldovei,
1634-1653; 1653): 26, 211 Vatamanu, N. (doctor): 351 Vcrescu (familie de boieri din Tara