Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
PROIECT EDUCAŢIONAL
CU PARTICIPARE INTERNAŢIONALĂ
„TRADIŢII LOCALE”
2006 - 2007
COORDONATOR PROIECT:
Sibiu 2007
1
ARGUMENT
« Pe-un picior de plai, pe-o gură de rai » ne-am născut şi trăim, şi datoria noastră
este de a păstra şi a arăta atât semenilor noştri din acest spaţiu, cât şi altora, frumuseţile
fizice şi morale ale ţării noastre.
Tradiţiile româneşti constituie una dintre valorile inegalabile şi incontestabile ale
poporului nostru şi nu trebuie să lăsăm timpul şi evenimentele lumii moderne să ne facă
să le uităm.
Alături de literatură, care constituie un factor cu eficienţă deosebită în educaţie,
arta populară are şi ea o contribuţie de seamă. În primul rând, copiii încep să înţeleagă
specificul poporului din care fac parte, aspiraţiile lui, idealurile de ieri şi de azi, care sunt
oglindite în obiceiurile locurilor şi creaţiile meşteşugarilor; în al doilea rând, punându-i
pe copii, încă de la vârsta preşcolară, în contact direct cu unele meserii, pe care fie bunicii
lor, fie părinţii sau alte rude le practică, le insuflăm respectul şi dragostea pentru o
anumită meserie, pe care o pot aborda şi ei când vor creşte.
Copilul simte admiraţie faţă de creaţiile populare, încă de când îşi ascultă bunica
cum deapănă firul unui basm sau al unei legende, în care eroii sunt înzestraţi cu calităţile
ţăranului român, îl simte din cântecul duios de leagăn al mamei, din proverbe şi zicători,
din ghicitori, din doinele cântate îndelung de moşii şi strămoşii noştri.
Varietatea foclorului nostru dezvăluie copilului, în mod treptat, frumuseţile artei
populare, în al cărei conţinut sunt înmănunchiate sentimentele poporului nostru.
Numai educându-i de mici pe copiii noştri, prin diverse activităţi desfăşurate în
familie şi în unităţile de învăţământ, să îndrăgească limba pe care o vorbesc şi obiceiurile
ţării în care s-au născut, ne putem asigura că tradiţiile vor avea continuitate în generaţiile
următoare.
Beneficiari direcţi:
- copii preşcolari şi şcolari de la unităţile implicate în proiect, cadre didactice,
participanţi la activităţile din proiect.
Beneficiari indirecţi:
- familiile copiilor ;
- comunitatea.
2
Parteneri: Rolul
Inspectoratul Şcolar Judeţean Sibiu - diseminarea de informaţie despre
- Insp. Maria Turean proiect
- Insp. Stoicescu Delia - asigurarea de consultanţă în ce
priveşte proiectul
Casa Corpului Didactic Sibiu - diseminarea de informaţie despre
- Director Gheorghe Pupeză proiect;
- asigurarea spaţiului pentru activităţi din
cadrul proiectului;
- asigurarea de consultanţă în ce priveşte
proiectul;
- asigurarea logisticii pentru
manifestările din cadrul proiectului;
- multiplicarea unor materiale
Complexul Naţional Muzeal ASTRA - activităţi practice Etno Tehno Parc:
- Director Prof. Dr. Corneliu Bucur desen, puzzle, construcţie cuburi;
- Sociolog Raluca Andrei - activităţi de pedagogie muzeală;
- cabinetul de pedagogie muzeală;
- cunoştinţe de etnografie – tradiţii,
obiceiuri;
- vizite la Muzeul Civilizaţiei Populare
Tradiţionale ASTRA, Muzeul de
Etnografie şi Artă Populară Săsească
Emil Sigerus, Muzeul de Etnografie
Universală „Franz Binder”;
ghidaj muzeograf de specialitate.
Muzeul de Istorie Naturală Noaptea Muzeelor- Festival internaţional
- Sociolog Ghizela Vonica organizat la Muzeul de Istorie Naturală
- Sociolog Rodica Ciobanu din Sibiu in cadrul proiectului Sibiu-
Capitală Culturală Europeană
3
Ardealului
ECHIPA DE IMPLEMENTARE
OBIECTIVUL GENERAL
4
OBIECTIVE SPECIFICE
RESURSE
Resurse umane :
− cadre didactice;
− copiii preşcolari si scolari;
− părinţii copiilor;
− reprezentanţi ai autorităţilor locale;
− parteneri.
Resurse materiale :
5
− suport logistic asigurat de colaboratori sau parteneri: staţie audio cu microfoane,
computere, lap-top-uri, aparate foto digitale, camere video, imprimante, CD-uri,
DVD-uri.
Resurse fianciare :
Bugetare
− pentru formare si materiale de specialitate din dotarea grădiniţei şi a instituţiilor
partenere;
Extrabugetare
−donaţii de la părinţi, cadre didactice;
−sponsorizări instituţii partenere;
−alte surse (contribuţii, serbări)
Buget estimat - pentru activităţile desfăşurate până la ora actuală - 23.280 RON
Resurse informaţionale
Documentele proiectului
− proiectul scris;
− corespondenţă electronică şi colaborare directă referitoare la proiect;
− rapoarte;
− evidenţa participanţilor la evenimentele din cadrul proiectului;
− chestionare de evaluare .
Publicaţii tipărite
6
MODALITĂŢI DE DISEMINARE
Tipuri de activităţi
EVALUARE
7
IMPACTUL PROIECTULUI ASUPRA GRUPULUI ŢINTĂ
Modalităţi de continuare
8
PROGRAMUL ACTIVITĂŢILOR DESFĂŞURATE
ÎN CADRUL PROIECTULUI
DECEMBRIE 2006
IANUARIE 2007
FEBRUARIE 2007
MARTIE 2007
APRILIE 2007
MAI 2007
9
Sibiu – Capitală Culturală Europeană 2007 – Prezentarea unui program artistic : grup
vocal « La oglindă »
IUNIE 2007
1. Inaugurarea Etno Tehno Parcului pentru copii în Dumbrava Sibiului, la Muzeul Astra
la 1 Iunie 2007
2. Serbarea de sfârşit de an şcolar
3. Întâlnire cu colaboratorii străini ai proiectului (Chi Phung – Christchurch, New
Zeeland; Tomohiko Kogi – Tokzo , Japan; Jason Musso – New Zork , S.U.A; Daniel
Oltean – New Hampshire, S.U.A; Jason Herschel – San Francisco, S.U.A)
IULIE-AUGUST 2007
Vacanţa de vară
Diverse manifestări artistice în Capitala Culturală Europeană
SEPTEMBRIE 2007
OCTOMBRIE 2007
NOIEMBRIE 2007
10
2. Simpozion cu tema “Traditii locale” cu participarea a peste 400 de lucrări şi peste 900
de autori (din învăţământ şi alte domenii).
ALEMAN RODICA Gr. nr. 41, Sibiu, ANA MOCAN Şc. cu cls I-VIII, Loamneş -
ŞEZĂTOAREA LA ROMÂNI
11
MOISE ION, MESTERU OLGA, DEMIAN EUGEN - LORI TRADIŢIONALE DIN
ZONA SĂLIŞTEI” Şcoala cu clasele I-VIII Nr.13 Sibiu
TIROIU OTILIA Şcoala nr.9 PITEŞTI, ARGEŞ TIROIU MARIA Şcoala Speciala
ŞTEFĂNEŞTI, ARGEŞ - TRADIŢII SI OBICEIURI LOCALE PREZENTE ÎN
ACTIVITĂŢILE ELEVILOR
12
HANEA IOANA, OLARIU IRINA – TRADIŢII LOCALE, RELIGIOASE,
CULTURALE, GRADINITA NR 26 SIBIU
13
ALEXANDRESCU MIRELA, TOMA NICOLETA- EXCURSIA DIDACTICĂ-MIJLOC
EFICIENT DE CUNOAŞTERE A PATRIMONIULUI LOCAL, Şcoala cu Clasele I-VIII,
Nr.2 “ Spiru Haret”-Ţăndărei, jud. Ialomiţa
BADEA RODICA G.P. N. Oraş Minier, Berevoeşti, PANA MARIA Şcoala Gămăceşti,
Berevoeşti, jud. Argeş - FOLCLORUL, APROAPE DE SUFLETUL COPILULUI
14
BALESCU MARIANA- OBICEIURI TRADIŢIONALE DE MUNCĂ, Grădiniţa P.P.
„Traian”, Rm. Vâlcea
BICA SIMION- ,,Tradiţii locale din sud-estul României’’, Grădiniţa cu program normal
nr.3 ,,Scufiţa Roşie’’, Călăraşi
BOB ELENA Sc. Gen. Simeria, CUCAILA IOANA Scoala “ Regina Maria Deva -
TRADITII SI OBICEIURI IN SATUL BANPOTOC,
15
- ŞANSE EGALE PENTRU TOŢI COPIII PRIN EDUCAŢIA INTERCULTURALA,
16
CALISTRU CRISTINA- CULTURA LA PREŞCOLARI, Grăd. P. P: “Căsuţa cu
poveşti” str. Zimbrului nr 9, Bistriţa, Jud. Bistriţa - Năsăud
17
TRADIŢIILOR LOCALE, GR. CU P.P. NR.8, Strada Berzei nr 1, DOROHOI,
JUD.BOTOŞANI
CONEA ILEANA Şcoala generală Nr. 5 “Lucian Blaga” Bistriţa, DREPTATE LUCIA
Şcoala Generală Nr.1 Bv. Independentei nr.46, Bistriţa, jud Bistrita Nasaud -
SĂRBĂTORILE DE IARNA PE MELEAGURI BISTRIŢENE,
18
CRAIOVEANU SIMONA Scoala nr.80 Calea Dudesti 191, Sector 3, Bucuresti,
ACHIM MARIA Scoala nr.80 Bucuresti sector 3- OBICEIURI LEGATE DE
MUNCILE VERII SI PRIMAVERII,
CURCA IULIA- Satul vrancean – izvor nesecat de traditii, Scoala de Arte si Meserii
Homocea, Judetul Vrancea
19
DAN ANA, MIHAIU ANTONETA- DANSURILE POPULARE ŞI ŞEZĂTOAREA
- MODALITĂŢI DE VALORIFICARE A TRADIŢIILOR LOCALE, G.P.P. Nr. 3
Sebeş, jud Alba
DANCIU ANA- Biserica Ortodoxă şi naţiunea română azi, C.N. “Ştefan Velovan”
Craiova, Adresa: Str. Traian Gheorghiu, nr. 9, Bl. 117 B, sc. 2, ap. 10, Cartier
Craioviţa Nouă, Craiova
DASCALU LUMINITA Şcoala Nr. 7 Str. Horia,Cloşca şi Crişan, Nr.7, Piteşti, Piteşti.
Jud. Argeş, BONCOI DANIELA Şcoala Nr.3,,Nanu Muscel”, Câmpulung-
Muscel,jud.Argeş -
Descoperirea locului natal Câmpulung-Muscel, vatră de istorie, cultură şi civilizaţie -
Activitatea transdisciplinară -
DEMIAN REGINA Tg. Lapus, 435600, MM, P-ta Eroilor, 3/5- PORTUL POPULAR ŞI
OBICEIURI DIN ,,ŢARA LĂPUŞULUI”, Grupul Şcolar, Tg. Lăpuş, Jud. Maramureş
20
DINCA VALENTINA- Valenţele formative ale cunoaşterii elementelor de istorie locală,
Şcoala nr. 16 Strada Brestei 240, Craiova, jud. Dolj
21
DRAGOMIR VALERICA- TRADITIILE POPULARE – MODALITATE DE
SOCIALIZARE A COPIILOR, Gradinita cu Program Normal nr.4 Strada Constantin
Dobrescu Arges, Nr. 4 , PITESTI
DUMITRU ANASTASIA Liceul Teoretic ,,L. Blaga”, Constanţa, Bdul 1 Mai nr. 101,
GABRIELA BARBU coordonatorul cerculului de Cultura şi Civilizaţie românescă din
cadrul Clubului elevilor, Constanţa - SIMPOZIONUL INTERNAŢIONAL „TRADIŢII
LOCALE”
22
DUTU GABRIELA, MIUTA EMALUELA- Serbările preşcolarilor, prilej de reamintire
a tradiţiilor si obiceiurilor populare, G.P.P. Nord 2 Râmnicu Vâlcea , Strada Constantin
Brancusi nr. 1
FACILA ADRIANA-MIRELA Str. Dornei, nr.1A, ap.8, Focsani, judet Vrancea, cod
620162- VRANCEA, VATRĂ DE LEGENDĂ, Grădiniţa Garoafa, judeţ Vrancea
FIRCAK C-TA Şcoala Generală „Octavian Goga” Deva Cartierul Bejan 8, RANTA
MARIANA MONICA Şcoala Generală cu clasele I – VIII Călan - TRADIŢII ŞI
OBICEIURI DE PE VALEA STREIULUI ŞI DIN ŢARA HAŢEGULUI
GAGIU ALINA Şcoala cu clasele I-VIII „ George Poboran”, Slatina, PIRVU IOANA
Colegiul Naţional „Ion Minulescu” Strada Basarabilor, Nr. 33, Slatina - VARIETATEA
23
ZONALĂ ÎN UNITATEA MORFOLOGICĂ SPECIFICĂ COSTUMULUI POPULAR
ROMÂNESC DIN ZONA OLTULUI,
24
HINOVEANU CALINA Colegiul Naţional Fraţii Buzeşti,Craiova strada Stirbei Voda
nr. 5, cod 200352, Craiova, Dolj, HINOVEANU IULIANA Şcoala cu clasele I-VIII nr.
16,Craiova - CREDINŢE ŞI PRACTICI
LA ÎNCEPUTUL NOULUI AN AGRAR ÎN OLTENIA,
25
IONITA-NICULESCU MIHAELA, COICA ILEANA- Comuna Polovragi - studiu
monografic, COLEGIUL COMERCIAL “VIRGIL MADGEARU” Strada Tudor
Vladimirescu 124, Targu Jiu, 210234 TIRGU JIU, Gorj
KISS ANA Grădiniţa Nr. 15 Bistriţa, PUI ANAMARIA Şcoala cu clasele: I –VIII Nr. 1
Sibiu - LITERATURA POPULARA – SPRIJIN IN FORMAREA PERSONALITATII
COPIILOR,
26
LEACH RAMONA, MICU LUMINITA - TRADIŢII ŞI OBICEIURI
LEGATE DE SĂRBĂTORILE CREŞTINE DE PESTE AN DIN ŢARA
ZARANDULUI, Grădiniţa ,,Floare de Colţ”-Brad Strada Horea, nr.25/27.
cod:335200, BRAD, jud. Hunedoara
LEUCIAN DIANA FELICIA- Portul popular, obiceiuri şi tradiţii din satul Ţebea,
Şcoala Primară Ţebea jud. Hunedoara
27
LORINT FLORICA, MOCANU MARICELA- PĂSTRAREA TRADIŢIILOR ŞI
OBICEIURILOR STRĂBUNE, Grădiniţa P.P. 5 Lugoj STR CEAHLAU 21
28
MATEI LAVINIA- NUNTA TARANEASCA, Gradinita cu program prelungit
Lechinta,jud.Bistrita-Nasaud
MITRULESCU VERONICA Adresa domiciliu: Str. Nicolae Iorga nr. 112, Bl. A63, p.
27 , Craiova cod 200008, Judetul Dolj, - Mărturii ale tradiţiei populare româneşti,
Grădiniţa “Pinocchio” Craiova
29
MOLNAR LENUTA - PREŞCOLARII ÎN LUMEA TEZAURULUI CULTURAL,
GRĂD. P. N. nr. 15 Strada Zimbrului nr 19, BISTRIŢA, JUD. BISTRIŢA – NĂSĂUD
30
OBOROCEANU C-TIN, NECHITA GHE-RADU- PORTUL POPULAR, DATINI ŞI
OBICEIURI DE IARNĂ DIN MINIZONA ETNOFOLCLORICĂ – CORNI
JUD. BOTOŞANI, Şcoala cu clasele I – VIII "Octav Băncilă"
Com. Corni, Jud. Botoşani
PASCA EUGENIA- Tradiţiile folclorice ale copiilor, Univ. De Arte „G. Enescu” – Iaşi
Director DPPD
PATRU MARIANA- Portul Calafat – Legenda, istorie, adevar, Scoala Smârdan- Dolj
PAUNESCU EMILIA G.P.P. Nord II, Rm.Vâlcea, OHII MARIA G.P.N. Goranu, Rm.
Vîlcea - VALORIFICAREA TRADIŢIILOR ŞI OBICEIURILOR LOCALE ÎN
ACTIVITATEA DIDACTICĂ,
31
PEPU FLORICA- DATINI SI OBICEIURI DIN SEZATORILE DE IARNA, SC .cu
cls. I-VIII Nr 24, Timisoara
PIRVU FLORICA- ŞEZĂTOARE ÎN ŢARA LOVIŞTEI, G.P.P Nord II, Rm. Vâlcea,
32
POP MARIANA- FOLCLORUL PE PLAIURI HUNEDORENE , GRÃDINIŢA:
“FLOAREA SOARELUI” HUNEDOARA
PURCAR NORETA Şc. Gen. Nr. 4 BISTRIŢA, BOB LENUTA Şc. Gen. Nr. 4
BISTRIŢA - OBICEI AGRAR DE PRIMĂVARĂ - „ÎNSTRUŢATUL SAU
ÎMPĂNATUL BOULUI”, Adresa: str. Andrei Mureşanu, bl. 9 sc. A. apart. 10, tel. 0740
825278 Bistriţa, jud. Bistriţa – Năsăud, e-mail : purcarnoreta@yhoo.com
33
RADU SILVIA- SĂ PROMOVĂM TRADIŢIILE LOCALE, Educatoare Grădiniţa
nr.1Videle Judeţul Teleorman
SAS IOAN Şcoala Generală nr. 4, Bistriţa, jud. Bistriţa – Năsăud , SAS MARIA Şcoala
Generală „Ştefan cel Mare”- VALORIFICAREA ELEMENTELOR DE ISTORIE
LOCALĂ ÎN PROCESUL INSTRUCTIV – EDUCATIV LA CLASELE PRIMARE,
34
SETU SANDA Grădiniţa cu Program Prelungit Nr.24, Timişoara, COSEI OANA
Grădiniţa cu Program Prelungit Nr. 26, Timişoara - CUNOAŞTEREA OBİCEİURİLOR
Şİ A TRADİŢİİLOR POPULARE LOCALE,
SOMOIAG LUCIA- Traditii si obiceiuri populare buzoiene, Gradinita cu Program Normal nr.
18 Buzau
35
PIŢĂRĂII, Şcoala Generală „SPIRU HARET” Petroşani / Hunedoara
TANTA CIOBANU Strada Cobadin , nr.5, bl.P14, sc. 1, etaj 8, ap. 25, sector 5,
Bucuresti, ION CORNELIA Strada Bârca, nr.6, bl.M190, sc.1, etaj 4, ap. 23, sector 5,
Bucuresti- SĂ PROMOVĂM TRADIŢIILE LOCALE,
36
TUCAN NICOLITA- OBICEIURI DI TRADITII LA ROMANI, Gr. P.N. Nr 14- Rm.
Valcea
37
VASILICA GAZDAC- MEŞTEŞUGURI TRADIŢIONALE SPECIFICE SALVEI,
GRĂDINIŢA SALVA, JUDEŢUL BISTRIŢA – NĂSĂUD, STR.G. COSBUC, NR.408,
SALVA COD 427255, BISTRITA - NASAUD
38
DOBRINOIU ELENA - COMPLEXUL MUZEAL MALDARESTI
39
BALUTA MIHAELA - „SĂ PROMOVĂM TRADIŢIILE LOCALE”, Grădiniţa PP
Nord III Rm. Vâlcea
40
CIAUSU ELENA inspector de specialiatate Inspectoratul Scolar Municipiul Bucureşti,
SPINEANU ELENA director Gradiniţa Nr. 64 “Floare de Colţ” Bucureşti, MARIN
ELENA educatoare Gradiniţa Nr. 64 “Floare de Colţ” Bucureşti - “OBICEIURI SI
TRADITII ROMANESTI”,
41
DANES MARIANA- TRADIŢIILE LOCALE – POARTĂ DESCHISĂ SPRE
EUROPA, GRĂDINIŢA TRAIAN, RM. VÂLCEA
42
INSP. EDUCATIV - PROIECT EDUCATIONAL « TRADITII
UITATE »PARTENERIAT INTRE SCOALA GENERALA « TIBERIU MORARU » SI
MUZEUL VITICULTURII SI POMICULTURII GOLESTI
43
NEAMT ZLATINCA- PERENITATEA CULTURII POPULARE BĂNĂŢENE – DE
LA „IERI” LA „AZI” ŞCOALA CU CLASELE I-VIII GHIRODA / TIMIŞ
ONOGEA IOAN Şcoala cu cls. I-VIII Nr.13 Rm. Vâlcea , ONOGEA MIOARA Şcoala
cu cls. I-VIII Goranu- Rm Vâlcea - SATUL – VATRA STABUNA DE CULTURA,
PISTOL MADALINA- Sunt român şi-mi pare bine!, Grădiniţa nr.168 Sector 5
Bucureşti
44
SINESCU ELENA - TRADIŢII ŞI OBICEIURI STRĂMOŞEŞTI , ŞCOALA CU
CLASELE I-VIII NR.7, SECTOR 1, BUCUREŞTI
SPORIS MARIA- Ţara loviştei – Colţ de rai, Grădiniţa nr. 4 Rm. Vâlcea
UJOC MARIA Şcoala cu clasele I-VIII Roşia, BOGDAN FLORINA Şcoala cu clasele
I-IV, Sălişte de Beiuş, com. Budureasa, SABAU-IRIMIE ALINA MARIOARA GPP
„Nicolae Bolcaş”, Beiuş “SĂ PROMOVĂM TRADIŢIILE LOCALE!
45
BABUS CARMEN : Mărturii. Mărturisiri; Şc. Generală nr.56
BICA ANDRA (Scoala cu clasele I-IV Nr. 12, Rm. Valcea), BARBA CAMELIA
(Scoala cu clasele I-VIII Nr. 8 Rm. Valcea) : TRADITII SI OBICEIURI POPULARE IN
SERBARILE SCOLARILOR
46
BUTNARU MIHAELA: TRADIŢIILE ROMÂNEŞTI-BOGAŢIE A CULTURII ŞI
SPIRITUALITAŢII POPORULUI ROMÂN;
LICEUL TEORETIC NEGRU-VODA; JUDETUL CONSTANTA
CAZACU FLORICA (Şcoala cu clasele I-VIII „Mihai David ” Negreşti , Jud. Vaslui ),
DUDAU ELENA (Şcoala cu clasele I-IV , Negreşti, Jud. Vaslui): VALORIFICAREA
ELEMENTELOR DE FOLCLOR LOCAL DIN PERSPECTIVĂ
TRANSDISCIPLINARĂ
47
COSTIN TAVIFTA (Gradinita cu Program Normal nr. 2 – Nasaud), GAVRILAS
LIVIA (Gradinita cu Program Prelungit nr. 1 - Nasaud): „IMPORTANŢA
ACTIVITĂŢILOR EXTRACURRICULARE DIN GRĂDINIŢĂ”
48
GHIBAN ION (Şcoala cu clasele I-VIII Pietrosu, com. Tătăruşi) GHIBAN LUCICA
(Şcoala de arte şi meseriiTătăruşi, com. Tătăruşi): MUZEUL ŞCOLAR-O FEREASTRĂ
SPRE LUMEA TRECUTĂ
49
MANOLACHE ALEXANDRA : ,,TRADIŢII ŞI OBICEIURI LOCALE-
ŞEZĂTOARE” ; Şc. Nr. 1 Gura Humorului
50
NAGY TEODORA, CHERAN VALERIA: PROMOVAREA VALORILOR
TRADIŢIONALE PRIN ACTIVITĂŢILE GRAFICE BAZATE PE ARTA POPULARĂ
Grădiniţa Nr. 7; Roşiorii de Vede , Teleorman
51
POP ELENA: DATINA DE PE BÂRGAU , Şcoala Generală nr. 4 Bistriţa
52
SERBAN PANSICA- CUNOAŞTEREA OBICEIURILOR ŞI A TRADIŢIILOR
POPULARE LOCALE DE CĂTRE COPIII PREŞCOLARI, GRĂDINIŢA DE COPII
Nr.4 ROŞIORII DE VEDE JUD. TELEORMAN
SUCIU MARIA LIDIA Grădiniţa cu P.N. Nr.3 Câmpia Turzii , COSBUC ANA
Grădiniţa cu P.N. Nr.1 Sângeorz-Băi - IMAGINEA GRĂDINIŢEI PRIN
COLABORAREA CU MASS – MEDIA ŞI COMUNITATEA LOCALĂ
TIPA ELENA- DE PASTI INIMA REVINE ACASA, Gradinita Ion Creanga Iasi
TUNS VALERIA Grupul Şcolar Tg. Lăpuş, BOZGA REBECA Şcoala Răzoare, POP
MARIANA Grupul Şcolar Tg. Lăpuş, MURESAN VALENTINA Gupul Şcolar Tg.
Lăpuş - Caiet auxiliar – Activităţi cu elevii în sensul redescoperii şi pomovării valorilor
tradiţionale- Să ne cunoaştem Ţara Lăpuşului
53
TURCU EUGENIA- Bâlciul de la Melineşti, GSI Electroputere, Craiova
VARZARU CAMELIA Şcoala generală nr. 25, Braşov B - dul Valea Cetăţii, nr.24,
Braşov E-mail personal : m7kmi@yahoo.com Telefon : 0744 366 634 Adresa personală :
Str. Zizinului, nr.65, bl. S22, sc. D, ap. 9, Braşov- PE URMELE STRĂMOŞILOR MEI -
cunoaşterea tradiţiilor şi obiceiurilor braşovene-, BOBES MIHAELA Şcoala generală
nr. 25, Braşov B- dul Valea Cetăţii, nr.24, Braşov E-mail personal :
mihaela_bobes@yahoo.com, Telefon : 0726 349 748, Adresa personală : Str. Alexandru
Sahia, nr. 3, bl. 19, sc. D, ap. 8, Braşov
- PE URMELE STRĂMOŞILOR MEI - cunoaşterea tradiţiilor şi obiceiurilor braşovene-,
VIZITIU MARIANA Grădiniţa nr.178 Flori de tei, sector 5, str. Iancu Jianu 26,
MIJACHE CAMELIA Grădiniţa nr. 55Floarea soarelui, sector 5, str. Mărgeanului
ELENA DRAGOMIRESCU Grădiniţa nr. 270, sector 5, str. Amurgului nr.2
- TRADIŢII LOCALE LA BUCUREŞTENI,
54
BALINT LUCICA , MALITA VIORICA- Gradinita cu program prelungit Beius , str.
Romana nr.4, Bihor “Sa promovam traditiile locale”
TUDUCE ELENA, DURLA ELENA- comuna Campani, sat Campani, jud. Bihor, cod
415600, OP Stei- “Traditii si obiceiuri romanesti din Bihor- Sezatoare ca la Stei”
Si mai sus BADEA RODICA G.P. N. Oraş Minier, Berevoeşti, PANA MARIA Şcoala
Gămăceşti, Berevoeşti, jud. Argeş - FOLCLORUL, APROAPE DE SUFLETUL
COPILULUI
55
Str. Negru Voda, nr 66 Campulung, Judetul Arges 115100 - ZONA MUSCEL-PORT SI
OBICEIURI LOCALE
IONITA LUCIAN, IONITA ELENA- com Adancata, jud Suceava cod. 727005
56
înţelese. W.Dilthey a demonstrat că mintea noastră se comportă cu totul altfel atunci când
are a face
cu fapte de viaţă, cu manifestări spirituale, decât atunci când se ocupă de fenomene
fizice. Pe cele
dintâi le trăim, le înţelegem, le retrăim, iar pe cele din urmă le putem doar explica.
„Trăirea are loc
în timp, ea este o curgere în timp, şi anume o curgere în care fiecare stare, înainte de a
deveni un
obiect clar, se schimbă, deoarece clipa următoare se ridică pe cea anterioară, şi în care
fiece moment
– nesesizat încă – devine trecut. Apoi ea (starea) apare ca amintire, care acum are
libertatea să se
extindă” [4, p. 231]
Or, pe trăire se sprijină în cele din urmă toate judecăţile pe care le facem asupra celor
trăite.
Din trăire scoatem elementele pentru cunoaşterea oricărui fapt spiritual.
H.Bergson [2] vorbeşte despre intuiţie - mijloc de cunoaştere - ca fiind în stare să ne
conducă
în „interiorul însuşi al vieţii”. Oamenii sunt capabili de un efort cognitiv care să sesizeze
lucrurile
8
din interiorul lor. Ca argument poate servi facultatea estetică a omului: artistul depăşeşte
percepţia
normală, pentru a prinde ceea ce acesteia îi scapă, reuşind să facă acest lucru printr-un fel
de
„simpatie, coborând printr-un efort de intuiţie, bariera pe care spaţiul o întrerupe între el
şi model”.
În analogie cu facultatea estetică se poate concepe o cercetare orientată în acelaşi sens cu
arta, adică
urmărind să prindă viaţa nu în exteriorizările ei mecanice, ci în ceea ce are ea viu şi
organic. În
acelaşi spirit, „punctul de plecare este situat în adâncurile conştiinţei noastre şi îl putem
descoperi
numai dacă ne adâncim în noi înşine”. Această „adâncire” cere de la noi anumite eforturi,
voinţă.
H.Bergson le numeşte sentiment al duratei. „Intuiţia este ceea ce atinge spiritul, durata,
schimbarea
pură”. „Această viziune directă a spiritului de către spirit este funcţia principală a
intuiţiei”. Chiar
când se îndreaptă asupra lucrurilor materiale, ea vrea să sesizeze la ele nu materialitatea
lor ci
participarea lor la spiritualitate. „Principiile cunoaşterii lucrurilor nu se află în lucruri, ci
în noi; ele
nu rezidă în lumea externă, ci în cea internă” [Ibidem, p.45] (subl.n.- M.M.). Cu alte
cuvinte, reuşita
57
procesului de cunoaştere depinde de facultăţile subiectului antrenat în acţiunea de
cunoaştere,
precum şi de specificul obiectului de cunoaştere.
În viziunea lui D.Goleman [69, p.58], modelul cognitiv este o privire sărăcită a minţii;
„emoţiile îmbogăţesc, dau savoare intelectului”; „raţionalitatea este ghidată – şi poate fi
biruită – de
sentimente”. Astfel, versiunea ştiinţifică unilaterală, conform căreia ar exista o viaţă
mintală fără
influenţe emoţionale, se schimbă pe măsură ce psihologia a începe să recunoască rolul,
puterea şi
virtuţile emoţiilor la nivelul vieţii mintale [Ibidem, p.58]
După Ch.Scherrington şi L.Vîgotsky [211, p.182] sistemul nervos al omului poate fi
comparat
cu o pâlnie întoarsă cu orificiul mare către lume, iar cu orificiul mic spre acţiune. Lumea
acţionează
asupra omului prin „orificiul mare”, prin intermediul nenumăratelor chemări, porniri,
pasiuni,
iritări, excitaţii – din ele fiind împlinite pe calea orificiului mic o cantitate infimă. Acest
principiu,
numit principiul pâlniei – sensul opus al procesului de cunoaştere – pune în lumină
raportul dintre
multitudinea obiectelor de cunoaştere şi posibilităţile nevalorificate ale psihicului uman
privind
modalităţile de cunoaştere.
Actualmente, în practica activităţii de cunoaştere s-au conturat două moduri simetrice de
cunoaştere, care armonizează cunoaşterea analitică, indirectă şi conceptuală, deci
ştiinţifică, şi o
cunoaştere sintetică, directă şi intuitivă-artistică. Arta este într-adevăr mai puţin exactă
decât ştiinţa,
cunoaşterea pe care o oferă este uneori vagă, ea sugerează doar. Însă „arta, asemeni
filozofiei, poate
fi superioară ştiinţei în ce priveşte gradul de generalitate al adevărurilor ei. Insuficient
articulată,
cunoaşterea artistică se dovedeşte uneori mai cuprinzătoare decât cunoaşterea ştiinţifică”
[177,
p.24]. O contribuţie de referinţă în acest sens este constatarea că una din ideile importante
ale teoriei
lui S.Freud fusese exprimată sintetic în două versuri ale unui sonet chakespearean.
Stăpânind în
9
mod desăvârşit forţa de cunoaştere şi expresie a imaginii artistice, W.Shakespeare a
determinat cu
precizie momentul când se cristalizează cugetul, descriind modalităţile de formare şi
conţinuturile
sale. Acelaşi fapt este cu mult mai târziu descris în teoria lui S.Freud, în urma experienţei
clinice şi
58
cunoaşterii ştiinţifice. Intuiţia artistului de geniu prin darul său a pătruns în sufletul uman,
dezvăluind taine pe care peste decenii sau secole le redescoperă psihologia. „Arta
anticipează
ştiinţa, iar ştiinţa, ca discurs conceptual, oferă mai multă claritate şi precizie atunci când
regăseşte
adevărurile prinse în imaginea artistică” [150, p.22]
Definind trăsăturile specifice ale cunoaşterii artistice savantul slovac T.Straus [156, p.55-
90]
constată faptul că această cunoaştere nu repetă calea cunoaşterii raţionale ci are procedee
proprii de
realizare. C.Bîrzea delimitează trăsăturile celor două moduri de cunoaştere:
Cunoaşterea ştiinţifică:
1. Cunoaştere pozitivă; căutare a adevărului.
2. Instrumentul cunoaşterii este conceptul; este o cunoaştere raţională.
3. Analitică, pentru că insistă asupra relaţiilor dintre elemente.
4. Indirectă, fără prezenţa obligatorie a obiectului.
5. Cunoaştere tranzitivă, impersonală; exprimă o realitate obiectivă.
6. Limbajul ştiinţific este precis şi bine circumscris; el are un caracter închis, perfect şi
definitiv; se limitează strict la informaţiile comunicate.
Cunoaşterea artistică:
1. Cunoaştere sensibilă; percepţie a frumosului.
2. Utilizează în deosebi imagini; este o cunoaştere intuitivă.
3. Sintetică, pentru că implică o relaţie afectivă globală.
4. Directă, simultană cu perceperea obiectului.
5. Cunoaştere reflexivă, care exprimă personalitatea subiectului; comportă o trăire
subiectivă
Limbajul artistic este metaforic; el este reînnoit continuu prin transferuri semantice, prin
asocieri şi interpretări care transcend sensul imediat; are un caracter deschis, inepuizabil,
ambiguu.
6. Limbajul artistic este metaforic; el este reînnoit continuu prin transferuri semantice,
prin
asocieri şi interpretări care transcend sensul imediat; are un caracter deschis, inepuizabil,
ambiguu. [8, p.26-27]
Conform lui C.Bîrzea, ştiinţa este alter ego-ul artei. Or, cunoaşterea artistică presupune o
sinteză a individualului şi generalului prin imaginea artistică. Iată de ce preocuparea
noastră pentru
a surprinde funcţiile emoţionalului şi raţionalul în cunoaşterea muzical-artistică este
dominantă.
10
Procesul de cunoaştere artistică presupune în primul rând receptarea operei de artă.
Pentru
aceasta este nevoie ca subiectul să stăpânească arta ascultării, deoarece, aşa cum afirmă
G.Bălan,
există o artă a ascultării, după cum există una a lecturii. Activarea de către sunete a
centrului nostru
59
existenţial, a emoţionalităţii, ca premisă a marilor revelaţii, necesită o ucenicie a
pătrunderii în
tainele muzicii, asimilarea particularităţilor ei stilistice şi de structură, care sunt de natură
a întregi
şi adânci înclinarea afectivă spre „arta cea mai intim învecinată înaltei cunoaşteri
ezoterice” [12,
p.230]. Muzica ne deşteaptă emoţii puternice, ea invită şi predispune la meditaţie şi la
surprinderea
directă a înţelesului. Emoţiile provocate de creaţia artistică pot servi drept unul din
indicele de
cunoaştere a fenomenului artistic. Însă din acestea nu rezultă că scopul artei se reduce la
o simplă
excitaţie emoţională. Muzica nu este doar „un prilej de desfătare, ci un obiect de
investigaţie” [4,
p.128]. Muzicologul şi filosoful G.Bălan consemnează şapte trepte în procesul de
cunoaştere a
unei creaţii muzicale:
I - Reacţia pur emoţională
II - Percepţia imaginativă, alcătuită din reprezentări mintale
III - Efectul muzicii asupra gândirii: meditaţii inspirate de stările sufleteşti
IV - Gândirea pur muzicală: contemplarea muzicii în realitatea ei obiectivă
V - Filozofia inerentă muzicii, eliberată de gânduri subiective
VI - Percepţia muzicii ca lume în sine
VII - Treapta existenţială: ascultarea muzicii ca necesitate vitală. [11, p.130].
Încercând să decupăm şi să re-aranjăm elementele mai importante din tezele de mai sus,
apreciem că doar la treapta a patra ascultarea muzicii devine act veritabil de cunoaştere,
când
muzica este percepută ca fiind desprinsă de impactul ei emoţional şi intelectual.[Ibidem,
p.130 ].
Astfel, principalul mijloc de investigaţie trebuie să fie ascultarea analitică. Arta muzicală
este un
complex proces de conştiinţă ce adună emoţii, impresii, sentimente, idei. Accesul la
esenţa muzicii
este înlesnit prin convergenţa trăirii şi înţelegerii, sensibilului şi mentalului, desfătării şi
cugetului.
„Prin capacitatea fără de egal de a impresiona, afirmă C.Cozma, procurând continua
uimire şi
atracţie, clătinând cugetul şi voinţa, îndemnând la tăcere semnificativă premergătoare
meditaţiei
celei mai pure, muzica se constituie ca un bun prilej de filozofare, de pătrundere spre
miezul
lucrurilor, de intuire a ceea ce merită cu adevărat, de identificare şi apropiere a valorilor –
principii
de orientare către şi aşezare întru ideal” [35, p.11].
I.Kant aprecia muzica doar ca joc de senzaţii, însă remarca puterea ei extraordinară de
60
atragere şi emoţionare a sufletului; „deşi ea vorbeşte doar prin simple senzaţii, fără
concepte, (...)
totuşi ea atinge mai multe coarde ale sufletului şi, deşi în mod trecător, totuşi mai
profund” [Apud:
35, p.17]. Astfel, de la datele simţurilor porneşte analiza muzicii, după trăirea emoţională
are loc o
11
raţionalizare prin depăşirea simţurilor elementare. „Simţurile, consemnează
M.Montaigne, sunt cei
dintâi şi curaţi juzi ai noştri”. Dar „nici imaginaţia noastră şi nici simţurile noastre nu ne-
ar putea
asigura vre-o dată de ceva, dacă nu ar interveni intelectul”, subliniază R.Descartes.
În concluzie: emoţia reprezintă punctul de plecare al cunoaşterii artistice, care accede
spre
experienţa mintală, pune în vibraţie raţiunea pentru a reveni iarăşi la imaginea artistică
prin retrăirea
mult mai colorată şi nuanţată. Absenţa conceptelor în limbajul artistic nu înseamnă
absenţa
gândirii, respectiv a unei gândiri muzicale ce-şi are conceptele specifice.
Aşa cum subliniază J.Combarieu, care vorbeşte despre inteligenţa muzicală, „excluderea
conceptelor (...) poate să favorizeze chiar actele unui intelectualism mai liber, mai puţin
superficial”; „e drept să se spună că muzica e un act superior al inteligenţei şi că iese din
adâncurile
sentimentului. În fapt, emoţia şi gândirea nu sunt net distincte” [Apud: 35, p.19].
După V.Pavelcu, valoarea unei creaţii artistice este trăită, dar cunoscută numai prin
inteligenţă; „cu cât cunoaşterea este mai intens trăită, cu atât mai mult elimină din
conştiinţă orice
altă conduită” [118, p.84].
Conform lui S.Rubinştein, chiar şi emoţiile omului prezintă o unitate dintre emoţional şi
intelectual, aidoma unităţii emoţionalului şi raţionalului în cadrul procesului de
cunoaştere. În
cunoaşterea artistică se produc stări de natură diferită, care încearcă să armonizeze într-o
nouă
sinteză [202, p.141].
T.Vianu menţionează despre dublul sentiment al identităţii şi eterogeniei, menţionând că
arta
este obiectul unei unificări afective şi al unei distanţări cognitive [170, p.117].
Cunoaşterea artistică este imagistică, conţinutul căreia este cucerit de natura dublă a
omului
– emoţionalul şi raţionalul. Arta îşi îndeplineşte rostul prin judecata explicativă a
mişcărilor
emoţional-afective. Cunoaşterea muzicii, ne spune C.Cozma, „necesită un exerciţiu
armonios al
funcţiilor senzoriale, al acestora cu întreaga trăire afectiv-emoţională şi cu gândirea în
stare a
conduce procesul de înţelegere şi interpretare a ceea ce a fost auzit/audiat” [35, p.18].
61
Ideea este foarte importantă în plan educativ deoarece valenţele educative ale artei pot fi
potenţate în cazul cunoaşterii artistice, care pune în valoare actul de trăire şi gândire,
care se
întrepătrund, colaborează, se completează. Potrivit lui R.Descartes şi G.Leibniz, demersul
reflexiv
conduce de la conştiinţa obscură, prin conştiinţa clară dar confuză, la conştiinţa clară şi
distinctă.
„Locul unde apare adevărul muzicii e locul unde ea întâlneşte omul, şi unde omul o
întâlneşte – şi
acest loc este conştiinţa”. [87, p. 160].
Or, raţiunea împlineşte cunoaşterea artistică, facilitează înţelegerea lumii sensibile, însă
intervenţia raţiunii este necesară numai după trăirea fenomenului artistic, pentru ca
emoţia iniţială şi
interiorizarea nedeterminată a muzicii să devină o trăire conştientă.
12
1. 2. Trăirea muzicii ca esenţă a educaţiei muzicale
În cadrul educaţiei muzicale putem delimita două niveluri: informativ-teoretic şi
formativaplicativ.
La nivelul informativ-teoretic se realizează acumularea de cunoştinţe, formarea
priceperilor şi deprinderilor reproductiv-informative. Din ansamblul de cunoştinţe
necesare putem
menţiona: cunoştinţe privitoare la curente şi stiluri, cunoştinţe de istoria artei, cunoştinţe
despre
viaţa şi opera marilor creatori în domeniul artei, cunoştinţe despre limbajul artistic al
muzicii, etc.
Funcţia principală a acestor cunoştinţe este cea explicativă; ele facilită contemplarea şi
înţelegerea
valorilor de artă. În timpul contactului cu opera muzicală, precum şi prin exerciţii se
formează
reprezentări, judecăţi, capacităţi de interpretare artistică; se discern criterii de apreciere
valorică, se
formează cultura teoretică, capacitatea de a utiliza limbajul specific şi a decoda mesajul
artistic.
Instruirea muzicală şi iniţierea în tainele muzicii, oricât de bine s-ar realiza, nu pot
substitui
contemplarea propriu-zisă o creaţiilor muzicale. Se cere de aceea ca de la acest nivel
profesorul şi
elevii să avanseze la nivelul formativ-aplicativ, care se realizează prin contactul
nemijlocit cu opera
de artă, asigurându-se astfel condiţiile necesare pentru receptarea mesajului sonor. În
acest fel se
stabileşte o comuniune psihică dintre receptor şi opera de artă, dintre structurile
conştiente şi cele
inconştiente ale personalităţii elevului şi mesajul artistic muzical. Scopul fundamental al
acestui
62
dialog este îmbogăţirea experienţei receptorului şi sensibilizarea acestuia prin declanşarea
emoţiei şi
trăirii. Obiectivele educaţiei muzicale sunt multiple, toate însă converg spre o finalitate
integratoare: „de a ne face apţi să trăim în faţa operei de artă o autentică emoţie estetică,
să resimţim
bucuria, satisfacţia plenară, în lipsa căreia restul nu e decât vorbărie goală, pedanterie
sofisticată a
unui orb despre pictură sau a unui surd despre muzică” [Apud: 108, p.70].
Emoţia trebuie să devină trezire spirituală – fiinţare în „orizontul misterului şi al
revelării”,
cum ar spune L.Blaga, stare-de-a-fi-în-lume a omului. C.Cozma caracterizează muzica ca
având
„limbajul cel mai nuanţat al omului cu subtile trăiri sufleteşti şi reacţiile sale, de la stările
liricopsihologice
profunde, delicate, până la izbucnirile cele mai vehemente, până la cutezanţa de gândire
şi de acţiune” [35, p.11]. Prin urmare, muzica exprimă şi, totodată, determină cea mai
vastă gamă a
trăirii umane. Nu pot fi educate capacităţile de a medita despre muzică fără a o audia; nu
poate fi
emisă o apreciere valorică unei creaţii fără activitatea de receptare a ei; nu putem percepe
frumosul
în opera de artă fără altoirea sensibilităţii, capacităţii de a trăi emoţional mesajul sonor.
Teza este
confirmată şi de concepţia disciplinei şcolare Educaţia muzicală: „Atât prin specificul şi
conţinutul
său, cât şi prin posibilităţile sale formative, muzica, de rând cu alte arte, trebuie să solicite
nu numai
fondul intelectual al elevului ci, mai ales, cel afectiv ...” [30, p.6]. „Muzica este o artă, şi
calea de
înaintare spre ea trebuie să fie la fel „artistică”, consemnează I.Gagim [62, p.10].
13
Calea didactică de însuşire a muzicii trebuie să poarte amprenta specificului artei
muzicale.
Experienţa educaţiei muzicale demonstrează că elevii pot studia ani în şir muzica, dar
rămân până la
urmă insensibili faţă de ea [Ibidem, p.10]. Cauza acestui fenomen este realizarea
demersului
didactic doar la nivelul informativ-teoretic, lipsa experienţei de receptare a creaţiilor
artistice,
absenţa necesităţii sufleteşti de a contacta cu muzica. Învăţămintele desprinse din această
situaţie
didactică certifică doua aspecte demne de menţionat:
1. Cele două niveluri de realizare a educaţiei artistice - informativ-teoretic şi
formativaplicativ,
se află într-un raport de reciprocitate, completându-se unul pe altul în sensul că instruirea
63
nu poate înlocui, ci doar asigură o mai bună receptare a muzicii, în timp ce contemplarea
propriuzisă
valorifică virtuţile instruirii şi asigură realizarea scopului fundamental al educaţiei.
2. Trăirea emoţiei, exigenţa unei educaţii muzicale, a unei educaţii în receptarea /
interpretarea muzicii, este prezentă în toate momentele actului muzicii: audiţie –
interpretare –
creaţie.
„Dacă toate faptele, care-şi trag originea din sufletul omului ar fi putut fi comunicate prin
cuvinte, menţionează A.Serov, n-ar fi existat muzica în univers” [205]. La întrebarea de
ce compune
muzică, L.Beethoven a răspuns: „Ceea ce mi se zbate în inimă trebuie să-şi găsească
ieşirea. Muzica
trebuie să aprindă focul din inimile oamenilor. Ea este o revelaţie mai înaltă decât
înţelepciunea şi
filozofia” [141, p.81]. Dirijorul E.Ansermet identifică muzica cu emoţia: ea lasă
amprenta mişcării
sale în linia melodică, ritm, armonie, astfel atribuind muzicii o semnificaţie [183, p.37].
Limbajul
muzical, după autorul amintit, îşi dobândeşte dreptul la existenţă prin emoţii, în timpul
trăirii cărora
gândirea poate să lipsească. Anume de aici rezultă aparenţa dezacordului dintre gândirea
care
operează cu modelele teoretice raţionalizate mai înainte şi starea emoţională apărută în
actul de
contemplare a muzicii.
Printre definiţiile date muzicii este una care, cu mici variaţii, revine în mod constatat:
„Muzica este arta de a exprima sentimentele şi pasiunile cu ajutorul sunetelor”. Formula
de mai sus
figurează în trei sferturi din cele treizeci de formule adunate de muzicograful T.Ribot. Or,
tocmai
aici se conţine momentul aflat în discuţie: prezenţa trăirii în actul muzical. În această
privinţă avem
două opinii absolut contrare: una neagă, cealaltă afirmă prezenţa trăirii în actul muzical
[138,
p.132].
Prima teză a fost susţinută de savanţi, filozofi, esteticieni (H.Helmholtz, I.Kant,
J.Herbart,
H.Lotzer, F.Vische etc.) şi chiar de unii muzicieni (J.-J. Rousseau).
Cu o înaltă pricepere în modul cel mai remarcabil a dezvoltat această teză E.Hanslick
[214].
Partea esenţială a tezei se rezumă la faptul că singurul conţinut al muzicii este sunetul; ea
nu
dispune de o materie în sensul subiectului de tratat. „În muzică nu vorbesc decât
sunetele”; ea nu
14
64
cuprinde nimic altceva decât forme sonore în mişcare; este un arabesc care se animă
printr-o
autogenie continuă. În formele sonore şi precise rezidă sensul spiritual al compoziţiei şi
nu în vaga
expresie de ansamblu a unui sentiment abstract. „Forma pură, în opoziţie cu sentimentul,
este
adevăratul subiect, adevăratul fond al muzicii; ea este muzica însăşi”. Potrivit lui E.
Hanslick,
muzica nu este decât o arhitectură de sunete; combinaţii sonore, ritmuri originale,
modulaţii
savante, abilitate în desfăşurare. Singura concesie la care consimte E.Hanslick este că
„muzica nu
poate exprima conţinutul sentimentelor, ci numai latura lor dinamică” [Ibidem].
O teză contrară a fost susţinută de mai mulţi autori: F.Schelling, G.Hegel,
A.Schopenhauer,
L.Vîgotsky, S.Rubinştein, B.Asafiev etc., şi de majoritatea muzicienilor. În opinia lor,
muzica
stârneşte o agitaţie interioară, trezeşte în auditor stări emoţionale variate, uneori intense.
H.Berlioz
îi scotea din rândul muzicienilor pe „cei care nu simt, care stăpâni pe teorie, compun o
aparenţă de
muzică”. R.Wagner compara imperiul sunetelor cu un imens ocean care se întinde la
infinit, fără
limite precise, fără contururi nete şi a cărui lege este armonia, adică ştiinţa abstractă a
combinării
sunetelor între ele. Mesajul sonor cu nenumăratele-i nuanţe ale înălţimii, timbrului sau
intensităţii
este expresia adecvată şi naturală a nenumăratelor nuanţe pe care le poate îmbrăca emoţia
pură,
sentimentul însuşi, independent de cauzele care îl explică, de circumstanţele particulare
care îl
caracterizează [195]. F.Chopin spunea: „Nu cunosc nimic mai detestabil în lumea aceasta
decât
muzica lipsită de subtextul ideilor” [Apud:183, p133], iar Ch.Gounod declara că are „o
aversiune
implacabilă faţă de formulă, faţă de învelişul gol şi consideraţie pentru forma direct ieşită
din
emoţie, care îi este substanţa şi raţiunea” [Ibidem].
Mărturiile acestor compozitori tratează „stările interioare, nu sub aspectul lor intelectual,
ca
idei sau ca imagini, ci în aşa fel încât să fie vii în sfera sentimentului şi înveşmântate în
forma sa”
[183, p.134]. Susţinând postulatele tratate în teza a doua, le aşezăm drept bază pentru
studiul care
urmează.
65
Deşi au fost elaborate numeroase lucrări la acest subiect, natura, modul de acţiune şi
funcţia
emoţiei rămân nedezvăluite până la capăt.
Emoţia, constată Dicţionarul Larouse, depinde nu numai de natura agentului emoţional
(în
cazul nostru – arta muzicală) ci mai ales de individ, de experienţele lui anterioare [86,
p.113].
Emoţia ca atare nu poate fi învăţată, specifică L.Gavriliu, în schimb anumite situaţii pot
constitui semnale pentru declanşarea emoţiei ca reacţie necondiţionată (instinctuală),
devenită în
felul acesta condiţionată [66, p.9].
J.-P.Sartre [146] caută să demonstreze că emoţia nu este un accident ci un „mod de
existenţă
al conştiinţei”, unul din modurile în care ea înţelege să fiinţeze în lume. Omul ori trăieşte
emoţional,
15
ori este un schelet ambulant. Omul este acela care îşi asumă emoţia şi, în consecinţă,
emoţia este o
formă organizată a existenţei umane, condiţia primordială a vieţii.
În sensul celor afirmate mai sus, D.Scurtulescu apreciază muzica drept „impuls, imbold,
semn al trezirii” prin care luăm cunoştinţă de existenţa Sinelui. La începutul acestei
cunoaşteri, în
actul trăirii emoţionale, se creează momentul fiinţării muzicii [149, p.106]. Înţelegerea
noastră
creşte în performanţă, când întrevedem trei trepte succesive ale acţiunii muzicii asupra
Figura 1. Dialectica actului de trăire muzicală (după Dan şi Felicia Scurtulescu)
conştiinţei propuse de Dan şi Felicia Scurtulescu – dialectica actului de trăire muzicală:
I. Apel la sentimente II. Act intenţional de conştiinţă III. Revelarea stării conştiinţei
Sinelui
[Ibidem, p.109]. Vezi şi Figura 1:
„Muzica se adresează mai întâi sentimentelor, în sensul că reacţia lor o conştientizăm în
primul rând, punând însă în mişcare intelectul care precizează intenţionalitatea conştiinţei
şi, în
sfârşit, permiţându-ne să întrevedem Sinele chiar dacă imprecis”. „Străfulgerarea unei căi
şi a unei
stări beatifice este ceea ce ne dă muzica în act” [Ibidem].
Din punctul de vedere al ascultătorului, dialectica actului de trăire muzicală va fi
surprinsă,
relativ exact, în următoarea succesiune: emoţionalitate - concentrare psihomentală -
simţire pură,
însă nu ca momente separate ci într-o condiţionare reciprocă ce respectă structura
circulară a
actului. Astfel, semnificaţia actului muzical dedusă de D.Scurtulescu, reprezintă expresia
unei stări
Act intenţional de conştiinţă
3 SIMŢIRE PURĂ
66
Revelarea stării
conştiinţei Sinelui
2 CONCENTRARE
PSIHOMENTALĂ
1
EMOŢIONALITATE
Apel la sentimente
16
Drept exemplu de evoluţie a învăţământului muzical general în Moldova serveşte
modificarea pe parcurs a denumirii disciplinei şcolare. Astfel
disciplina Cântul orienta şi limita activitatea profesorului la lecţie doar la cântul coral.
Noua
denumire, Muzica, preconiza noi deschideri în planul actului muzical: audiţie, creaţie,
meditaţie,
jocuri muzicale etc. În această perioadă s-au conturat două poziţii privind educaţia
muzicală:
potrivit unei poziţii, muzica era ca un scop în sine, care se realiza în mare măsură prin
cunoaşterea
citit-scrisului muzical, fiind mai aproape de educaţia pentru muzică; cea de-a doua
poziţie a devenit
mai adecvată noilor cerinţe, preconizând formarea şi dezvoltarea cunoştinţelor,
iscusinţelor şi
deprinderilor muzicale [180]. Actualmente, în contextul reformei învăţământului general,
educaţia
artistică parcurge etapele perioadei de tranziţie la noul concept educaţional. Se desfăşoară
implementarea şi dezvoltarea Curriculumului şcolar de educaţie muzicală. În
conformitate cu
prevederile acestuia, educaţia muzicală în clasele I - IX se realizează prin
predarea/însuşirea
muzicii ca artă, ca fenomen emoţional-artistic şi nu ca domeniu teoretic sau ştiinţific.
Accentul s-a
deplasat de la teorie şi cunoştinţe elementare de notaţie muzicală, de la deprinderi de
solfegiere şi
20
cântare spre cunoaşterea, înţelegerea, simţirea şi trăirea muzicii ca fenomen artistic,
emoţionalpsihologic
şi spiritual.
Procesul de constituire a culturii muzicale se bazează pe valorile culturii muzicale
naţionale şi
universale. Procesul de realizare a obiectivelor şi a conţinuturilor educaţiei muzicale în
învăţământul general secundar se efectuează prin valorificarea aspectelor informativ-
teoretic şi
formativ-aplicativ [Ibidem]. Dirijarea consecventă a procesului de educaţie este în funcţie
de
principiul tematic. În baza acestuia, pe parcursul mai multor ore de educaţie muzicală se
realizează
67
treptat conţinuturile educaţiei muzicale, reprezentate prin teme generale, care includ şi
legităţile
fundamentale ale artei muzicale. Comunicarea artistică la lecţie se realizează în cadrul
actului
muzical de interpretare, audiţie şi creaţie a muzicii. Repertoriul muzical fiind selectat
potrivit
principiilor valorii artistice, accesibilităţii (perceptive/interpretative), valorii pedagogice
[Ibidem].
Însuşirea legilor specifice artei muzicale necesită o ”muncă a sufletului, a cugetului, a
întregii fiinţe
umane. Prin intermediul formelor de iniţiere muzicală se realizează aprofundarea în
lumea muzicii;
noţiunile, categoriile, definiţiile teoretice fiind însuşite ca rezultat al actului muzical (de
audiţie/interpretare/creaţie a muzicii)”. Potrivit actualului cadru conceptual, „muzica
trebuie să
solicite nu numai intelectul elevului, ci mai ales afectivitatea, cu implicaţii directe în
declanşarea
unor stări în faţa marilor probleme ale vieţii”[53, p.6]. Acumulările artistice ale elevilor
în cadrul
lecţiilor necesită a fi transmise, comunicate. „Muzica este un limbaj de exprimare, adică
de
mărturisire şi comunicare, adică de dialogare. Rămânând închisă în sine, activitatea
muzicală are
puţin sens” [61, p.54].
O caracteristică definitorie a conceptului de educaţie muzicală este raportul „muzică –
educaţie spirituală”, care proiectează perspectiva educaţiei spirituale pentru şi prin
muzică.
Conform Concepţiei educaţiei muzicale în R.Moldova, trăirea muzicii este mai mult decât
o trăire
obişnuită a unor stări sufleteşti, ea este o adevărată trăire spirituală. Această caracteristică
se
încadrează într-un concept ierarhic superior – cel al educaţiei artistic-estetice, esenţa
căruia,
conform prof. Vl.Pâslaru, este formarea/dezvoltarea unui elev care simte şi înţelege opera
de artă ca
pe „un spaţiu spiritual în interiorul căruia are loc devenirea continuă a propriei fiinţe prin
reflexie şi
autoreflexie, activitate care însă este posibilă doar cu condiţia ca elevul să fie suficient
iniţiat în
specificul cunoaşterii artistice – al creaţiei şi receptării” [114, p.14].
Activitatea muzicală şcolară nu se mărgineşte la lecţia propriu-zisă ci se extinde şi în
domeniul extraşcolar. Evaluarea activităţii muzical-artistice a elevilor poate deveni un
stimulent
important pentru formarea lor culturală ulterioară.
În concluzie. Conceptualizarea şi realizarea Curriculumului de educaţie muzicală este în
68
funcţie de natura specifică a artei muzicale şi a receptării muzicii de către elevi.
Revizuirea
21
conţinutului educaţiei muzicale în şcoala generală din R.Moldova mai întâi, apoi şi
elaborarea
Concepţiei educaţiei muzicale şi a Curriculumului de educaţie muzicală au constituit
noua orientare
a disciplinei şcolare Educaţia muzicală. Scopul general al disciplinei fiind formarea
culturii
muzicale ca parte componentă a culturii spirituale, finalitatea principală a acesteia este
educarea
omului cult sub aspect muzical-artistic, şi nu a muzicianului.
1. 3. 1. Conceptul de cultură muzicală în context curricular
Natura omului se descoperă în trinitatea esenţei lui biologice, sociale şi culturale
(T.Parsons).
Prin componenta cultură omul se afirmă în lumea existentă. În sensul cel mai general,
noţiunea de
cultură este opusă noţiunii natură. Cultura este natura re-creată de om (J.-M.Benoist),
fenomen
„asupra naturii” (P.Sorokin), expresia vieţii spirituale a oamenilor (N.Berdeaev),
„noosfera”
cugetului şi creativităţii omeneşti (V.Vernadski). Asupra conceptului de cultură s-au
efectuat
cercetări îndeosebi la hotarul secolelor XIX-XX (A.Weber, F.Spengler, W.Windelband
etc.). Omul
asimilează cultura în procesul socializării sale, prin intermediul activităţilor practice.
„Omul nu este
ci devine o fiinţă culturală”, scrie cercetătorul filozofiei culturii Al.Tănase [162, p.14].
Comportamentul, idealurile, gusturile, necesităţile, receptivitatea, interesele etc.
reprezintă diferite
aspecte ale culturii omului. Cultura este definită de prof. Vl.Pâslaru drept „axiomă a
educaţiei, căci
elevul (cel ce este educat) nu însuşeşte doar valori create de omenire, ci, însuşindu-le, îşi
creează
propriile cunoştinţe, competenţe, atitudini etc.”[111, p.6]. Or, activitatea educaţională
este
considerată o activitate de culturalizare.
În culturologie sunt cunoscute trei definiţii ale culturii:
I – Modalitate de activitate socioculturală a omului
II – Rezultatul activităţii socioculturale a omului
III – Gradul de dezvoltare a personalităţii omului.
Prin urmare, omul poate să se afirme concomitent în trei ipostaze: ca obiect al acţiunii de
culturalizare, ca subiect al creaţiei culturale, ca purtător/receptor şi popularizator al
tezaurului
cultural [193; 197; 212]. În aceiaşi manieră, cultura muzicală reprezintă ansamblul
valorilor
69
spirituale (ideal, obiective, necesităţi, interese etc.), provenite din multiplele forme de
cunoaştere şi
activitate muzicală: creaţie – interpretare – receptare. Educaţia muzical-artistică este
considerată
premisă importantă în formarea unei personalităţi culte [33, p. 5].
Finalitatea educaţiei reprezintă „anumite valori angajate în proiectarea sistemului şi
procesului de învăţământ” [Idem, p.144]. Atingerea finalităţii orientează spre acţiuni
strategice, care
„dau sensul, orientarea, direcţia, ordinea, perspectiva acţiunii educaţionale” [103, p.50].
Caracterul
prioritar al finalităţii educaţiei, după G.de Landsheere, este dat de faptul că „orice
modalitate sau
particularitate a unei acţiuni educaţionale nu are nici o valoare dacă nu ştim spre ce
merge ea”; „este
necesară o singură finalitate”, „ceva la care tot restul trebuie să fie subordonat”, în orice
situaţie
pedagogică „este important să începem cu finalitatea” [37, p.145].
Din perspectivă curriculară, finalitatea educaţiei muzicale constituie cultura muzicală,
ca
parte componentă a culturii spirituale [33, p.6]. Din acest unghi de vedere, cultura
muzicală trebuie
concepută ca fenomen şi posibilitate spirituală. Doar calea spirituală de cunoaştere şi
asimilare a
muzicii (ca antipod al căii intelectuale) poate forma cultura muzicală. Din toate artele,
muzica este
cea mai aproape de sufletul omului (G.Bălan, P.Bentoiu, G.Breazul, D.Kabalevski,
E.Nazaikinski,
Z.Kolály). De aceea formarea culturii muzicale a elevilor va începe de la cunoaşterea
muzicii ca
artă spre cunoaşterea muzicii ca ştiinţă. După L.Vîgotski, scopul muzicii rezidă în
descoperirea
esenţei spirituale a personalităţii omului [171]. Cultura muzicală a unui elev poate fi
estimată în
mod diferit: prin felul în care interpretează muzica; prin volumul de cunoştinţe
acumulate; prin
capacitatea de a deosebi o muzică bună de una mai puţin bună; prin felul cum vorbeşte
despre ea
etc.
Nivelul culturii muzicale a elevului poate fi apreciat prin gradul de asimilare a artei
muzicale
exprimat prin „necesitatea de muzică, dorinţa interioară de a contacta cu ea, lipsa de
rezistenţă în
faţa farmecului ei” [61, p.53]. Dacă elevul rămâne indiferent în faţa fenomenului muzical,
capacitatea de a cânta „corect”, cunoştinţele istorico-teoretice acumulate rămân „fapte
goale,
70
formale”. După D.Kabalevski, nivelul culturii muzicale nu este direct proporţional cu
gradul de
cunoaştere a notelor muzicale, deşi presupune cunoaşterea acestora [81, p.29]. Potrivit
concepţiei
sale, cultura muzicală indică capacitatea de a percepe arta muzicală ca pe o artă vie şi
plastică,
născută de viaţă şi legată indisolubil de viaţă, este un simţ al muzicii aparte, care ne
constrânge să
percepem muzica emoţional, discernând valoarea de non-valoare; este capacitatea de a
trăi mesajul
sonor, făcând distincţie între imaginea artistică şi mijloacele ei de realizare; capacitatea
de a
determina la auz autorul unei creaţii muzicale recunoscute, dacă această muzică este
caracteristică
autorului dat, dacă elevii cunosc de acum creaţia acestui compozitor [Idem, p.29].
În formarea culturii muzicale este necesară acumularea experienţei de receptare a
muzicii.
Muzica nu poate exista în afara percepţiei. Orice formă de comunicare cu muzica, orice
activitate
23
muzicală învaţă elevii să audă muzica. Prin perfecţionarea continuă a priceperii de a
asculta muzica
pătrundem în sensul ei [209, p.54]. Ca proces psihic-spiritual, percepţia muzicii (auzirea,
simţirea,
trăirea şi înţelegerea) este proprie tuturor activităţilor muzicale (N.Vetlughina,
D.Kabalevski,
O.Apraksina, A.Abdullin). În cadrul experienţei, prin exersare se dobândeşte şi se
dezvoltă simţul
muzical [157, p.108], care influenţează universul intim, sentimentele şi gândurile elevilor.
Percepţia
antrenează în acţiune întreaga fiinţă a ascultătorului, mobilizând alte procese psihice cu
care
conlucrează: memoria, gândirea, imaginaţia, atenţia, voinţa etc. [164]. Dacă la alte
discipline multe
lucruri pot fi învăţate în mod mecanic, pe de rost, nelăsând vre-o urmă nici în conştiinţa,
nici în
suflet, apoi „în muzică pot fi memorizate numai lucrurile care au fost înţelese şi trăite
emoţional”
[81, p.32]. Acestea se referă în egală măsura şi la muzică, şi la cuvântul rostit despre
muzică, şi la
interpretarea, şi la audierea ei (Figura 2):
Figura 2. Structura culturii muzicale ca finalitate a educaţiei
Experienţa elevului în perceperea adevărată, trăită şi conştientizată a muzicii, este temelia
tuturor formelor de familiarizare cu muzica. Fără această experienţă n-are rost învăţarea
abstractteoretică,
nu poate fi formată cultura muzicală [214, p.29]. În acest context, constituentele
71
cunoaşterii şi asimilării artei muzicale – cunoştinţele, capacităţile, atitudinile - rămân a fi
în linii
mari competenţe muzicale care-şi capătă dreptul la existenţă doar în raport cu experienţa
muzicală.
Interesul, gustul artistic, capacitatea de apreciere pot fi cultivate doar în cadrul practicilor
muzicale,
pornind de la sensibilizare şi ajungând la dragostea pentru arta muzicală.
Experienţa muzicală – perceperea activă şi emoţională - trebuie să contribuie la
creşterea
unui suflet frumos, armonios, cu o aleasă sensibilitate pentru valorile etice şi spirituale
[33, p.6]. În
CULTURA MUZICALĂ
Competenţa muzicală
Cunoştinţe:
- muzicale
- despre muzică
Aptitudini:
- de interpretare
- de audiţie
- de creaţie
- de judecată despre muzică
Experienţa muzicală
Trăirea afectivă:
- auzirea
- ascultarea
- percepţia
- reflecţia (meditaţia)
Atitudini:
- interese
- motive
- gustul artistic
- aprecieri
- trebuinţe estetice
24
sarcina profesorului stă crearea posibilităţilor de acumulare a unei experienţe muzicale
relevante, în
baza diverselor paliere muzicale:
- muzică monodică, polifonică, armonică;
- muzică religioasă, muzică laică, de concert;
- muzică populară, cultă/academică;
- muzică vocală, instrumentală, vocal-instrumentală, vocal-simfonică şi simfonică etc.
Dacă experienţa muzicala exprimă latura calitativă a culturii muzicale apoi competenţele
muzicale sunt de natură cantitativă. Reieşind din specificul cunoaşterii artistice (Vezi 1.1.
şi 1.2.) şi
sintetizând consideraţiile de mai sus, desprindem în structura cultirii muzicale două
componente:
72
experienţa muzicală şi competenţele musicale, dintre care prima este prioritară.
73