Sunteți pe pagina 1din 4

Conceptul de invariant = element de stabilitate si de permanenta ale oricarei

structuri sau definitii literare; poate pune bazele unei teorii a literaturii.
Corespunzand evolutiei gandirii comparatiste, literatura generala consta
in a degaja din istoria universala a literaturilor fie si un mic numar de
constante sau de invarianti
Literatura comparata, identificandu-se cu literatura generala, este destinata
sa devina tehnica sau metoda capabila sa distinga si sa defineasca, in
cadrul literaturii universale si plecand de la istoria sa, o teorie a literaturii
Invariantul impune definirea si ilustrarea permanentului, a esentialului si,
prin aceasta, a universalului literaturii; este elementul-cheie al
comparatismului teoretic
Invariantul devine modalitatea esentiala prin care literatura participa la
universalitate.
Invariantii sunt totdeauna ganditi sub specie universalitatis
Obiectivul este deci orientarea catre esenta (quidditas) literara.
Existenta caracterelor comune defineste structura si esenta unui gen,
calitatea sa principala si specificitatea literaturii insesi.
Etiemble va vorbi deci de invariantii genului romanesc
Tipologii
1) Invarianti de tip antropologic
Recupereaza si articuleaza datele primitive, primordial, persistente,
intalnite in cel mai profund dintre straturile ancestral, commune intregii
omeniri: lumea arhetipurilor si a prototipurilor originare, miturilor, legendelor,
simbolurilor si a acelor topoi sacri.
2) Invarianti teoretico-literari
Ofera teorii literare totale sau partiale, dj elaborate
3) Invarianti literari
Nu retin decat materialele si rudimentele unei astfel de abordari

Numeroase observatii, idei, principia, teorii literare, formule chiar, se


repeat, revin in literaturi foarte indepartate unele de altele.
Invariantii care definesc elementele commune ale ideii de literatura
configureaza o teorie invarianta a literaturii. Prin invariant se intelege
intotdeauna
elementul
rezidual
obtinut
dupa
eliminarea
tuturor
particularitatilor Daca comparatismul raporturilor sau al istoriei faptelor
individualizeaza, ingusteaza campul vizual, orientat spre diferenta si
particular, comparatismul invariantilor cauta unitatea identitatilor,
permanentele ascunse dincolo de variatii. El reduce distantele, tinde spre o
sinteza globala a tuturor elementelor si numitorilor comuni ce pot fi pusi in
evidenta.
Literatura comparata trebuie sa-si fixeze ca obiectiv sa contribuie putin
cate putin la elaborarea a ceea ce va putea deveni intr-o zi o estetica
universala.
In teoria literara mai ales, suntem confruntati in mod necesar cu un numar
limitat de pozitii dezbatute mereu si mereu in istorie: cu concepte esentiale
contestate, ce nu pot fi absolut noi

Sa descoperim care sunt constantele (the constants), invariantii (the


invariables) literaturii formele, modurile, tropii, procedeele care apar atunci
cand limbajul este intrebuintat in mod constient cu scopuri literare.
Corectitudinea logica si etica a limbajului este, in esenta gandita si formulata
in mod identic la arabi si la europeni.
In definitiv, la Cicero, Quintilianus si Han Fei Tzu problemele de baza sunt, in
fond, aceleasi.
Au fost stabilite si alte paralele teoretico-literare intre India si Europa. In
domeniul chinez descoperim: reactii omologe sau identice in fata naturii si o
poezie romantica a naturii; o atitudine comuna in fata romanului, cat si in
fata creatiei.
Cel mai important este de a ajunge la constiinta anumitor probleme si
obligatii esentiale: in orice teorie literara, luarea in considerare, in mod
obligatoriu, si a faptelor orientale; a ne intreba in ce msaura conceptele
occidentaale sunt aplicabile Orientului si care ar fi temeiul lor; cum sa se
aduca la o baza comuna studiul a doua culturi: araba si greco-latina

A detecta cel mai mare numar de invarianti teoretico-literari ce pot fi


identificati si a realiza sinteza lor, ca sa se ajunga, la o anume aesthetica
litteraria universalis et perennis.
Invariantii literari -> acopera ansamblul elementelor textuale din
intraga lume: totalitatea operelor orale si scrise avand o finalitate artistica
intentionala sau atribuita. Invariantii literari pun in evidenta fondul literar
comun, marea unitate structurala a literaturii. Ei ilustreaza jocul profund al
analogiilor si sincronismelor, al simultaneitatilor, coincidentelor, paralelelor si
similitudinilor literare
Utilitatea notiunii de invariant literar -> ne ajuta in primul rand sa dam o
descriere structurala operei literare.
Fiecare invariant este un fragment de universalitate, conotata, intr-un grad
oarecare, in acelasi timp de partile sale si de intregul sau (prin suma
tuturor invariantilor)
O clasificare a inv literari va pleca de la realitatile esentiale pe care le-am
luat pana acum in consideratie: opera literara (individuala), totalitatea
operelor literare (= literatura universala) si ansamblul relatiilor-tip ce se
stabilesc intre aceste domenii
1. Invarianti structurali: a) ai operei literare (individuale); b) ai literaturii
(universale)
2. Invarianti relationali: a) contacte intre opere (indiv.); b) contacte intre
literaturi (nat.)
Contacte intra-literare (intre literaturile nationale)
Contacte interliterare (intre opere)
Topoi reconfirma realitatea permanentei, a ubicuitatii, a poligenezei, ca si
natura comuna a umanitatii, a circumstantelor sale si a reactiilor sale in
numar limitat, in toate epocile.
Genurile literare apartin acelorasi invarianti literari.
De fiecare data cand analiza (structurala, arhetipologica, mitologica) distinge
elemente reparabile, formule, imagini, forme ce se repeta, care consaca
canoane sau clisee, avem de fapt de-a face cu invariantul literar
proprietati structurale constante de felul aceleia a proverbelor si
ghicitorilor europene, africane sau asiatice
Manierismul, de exemplu, devine o constanta a literaturii europene.

Exista un fond imens de teme comune o rezerva de arhetipuri poetice.