Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Standardele de nursing comunitar sunt orientate mai mult spre activitatea practica si
cuprind etapele de analiza, planificare, implementare si evaluare pe baza planului de
nursing.
Fiecare asistenta comunitara dezvolta o filozofie de nursing bazata pe pregatirea,
activitatea ei profesionala si propria personalitate. La ea mai contribuie experienta de
lucru, colaborare complexa cu clientul, familial, comunitatea, cu ceilalti membri ai
echipei precum si studiul permanent. Filozofia nursingului comunitar este bazata pe
"valoarea si demnitatea individuala".
Ingrijirea in comunitate trebuie sa ofere confort si liniste, sa ajute persoanele cu
probleme de sanatate sa-si vindece corpul sau sa-i ajute sa traiasca demnitate cu propriile
infirmitati.
In urma analizei definitiilor de mai sus s-au desprins urmatoarele standarde pentru
practica de nursing comunitar:
1. Culegerea de date despre starea de sanatate a pacientului/clientului este continua si
sistematica.
2. diagnosticul de nursing deriva din datele culese.
3. Planul de nursing include scopuri ce rezulta din diagnosticul de nursing.
4. Planul de nursing stabileste prioritatile de ingrijire in functie de diagnosticele de
nursing.
5. interventia de nursing presupune si participarea pacientului la promovarea starii sale de
sanatate, a recuperarii si mentinerii sale.
6. Actiunile de nursing ajuta pacientul sa - si mareasca potentialul de sanatate.
7. Progresul pacientului in atingerea scopurilor propuse este realizat prin participarea
comuna a nursei si a sa.
8. actiunile de nursing implica evaluari repetate, stabilirea/reorientarea prioritatilor,
definirea noilor scopuri si revizuirea permanenta a planului de nursing.
Integrarea . una dintre dimensiunile asistentei comunitare o reprezinta integrarea sa cu
celelalte serviciile de sanatate mintala. Pentru realizarea ei a fost necesara introducerea
cunostintelor de psihologie comportamentala si de dezvoltare in pregatirea asistentelor si
recunoasterea de catre comunitate a responsabilitatilor ce le revin in raport cu
dereglarile/modificarile emotionale ale cetatenilor precum si a valorilor rezultate din
relatia asistenta - client si asistenta-familie.
promova, de a mentine sau de a reinstaura starea de sanatate sau pentru a mari gradul de
autonomie prin reducerea efectelor create de boala si handicap; se face referire inclusive
la fazele terminale. Serviciile corespunzatoare nevoilor individului si familiei sale sunt
planificate, coordonate si pot fi asigurate de catre furnizorii organizati de servicii de
sanatate, angajati prin aranjamente contractuale sau intelegeri intre doi parteneri, pentru a
oferi ingrijiri la domiciliu, folosind personal angajat si bine pregatit profesional.
O alta definitie descrie ingrijirile la domiciliu dupa cum urmeaza:
2. Pregatirea nursingului la domiciliu, a asistentei sociale, a terapiilor (ocupationale,
fizice, psihologice si de vorbire), a interventiilor de prim ajutor, a ingrijirilor de baza
realizate de ingrijitorul la domiciliu reprezinta o componenta de baza a ingrijirilor la
domiciliu.
Pregatirea acestor servicii, bazate pe nevoile pacientului aflat acasa, constituie o
extensie logica a responsabilitatilor terapeutice ale medicului. La recomandarea si sub
directa indrumare a medicului, personalul care efectueaza aceste servicii de ingrijire la
domiciliu, functioneaza intr-o echipa de evaluare si dezvoltare a planului de ingrijire.
Aceste definitii, ca si multe altele, integreaza componentele ingrijirilor la domiciliu:
client, familie, echipa multidisciplinara de profesionisti si scopurile urmarite in procesul
de asistare a clientului in vederea reintoarcerii sale la un nivel optim de sanatate si
independenta.
Rolul familiei. Un membru important in actiunea de ingrijire este familia, reprezentata
de orice persoana din grupul familial care ajuta direct la ingrijire sau care asista clientul
la domiciliu in rezolvarea de catre el insusi a nevoilor sale de autoservire si de ingrijire,
adica realizarea igienei personale corespunzatoare, prepararea mancarii si administrarea
medicatiei. Ele rezolva acest tip de nevoi pana la sau intre vizitele personalului de
specialitate.
Scopurile clientului sunt raportate la principiile ingrijirilor primare privind maximizarea
(cresterea) gradului de independenta. Asistentele care ofera ingrijiri la domiciliu pot
asista clientul pentru a functiona la cel mai bun nivel posibil, preintampinand astfel
dependenta. Acest timp de asistenta se poate exprima prin instruirea acestuia sau prin
crearea de legaturi intre client si alte institutii comunitare care efectueaza servicii ce-i pot
fi necesare pentru a ramane acasa, neinstitutionalizat.
In plus, se realizeaza prevenirea complicatiilor posibile la persoanele cu probleme cronice
ca si micsorarea riscurilor de recadere. Complicatiile ce pot apare in cazul suferintelor
indelungate pot fi preintampinate prin acordarea unor interventii adecvate la domiciliu.
Bolile terminale pot fi monitorizate la domiciliu mai bine decat spital, daca acest lucru
este acceptat de client si familia sa.
Planul de ingrijiri alcatuit initial poate sa intampine o serie de rezistente de ordin
psihic prin: