Sunteți pe pagina 1din 18

1

ORGANIZAREA SI FUNCTIONAREA BANCILOR CENTRALE


1. Organizarea si functionarea Bancilor Centrale
1.1. Repere istorice
Analiza sistemelor bancare contemporane evidentiaza ca acestea sunt structurate pe doua nivele,
respectiv banca centrala si bancile de rang secundar, denumite si banci de sistem.
Aparitia si dezvoltarea sistemului bancar (n secolele XIV si XV) au precedat aparitia bancilor
centrale.
Aparitia tuturor bancilor centrale (sec XVII-XVIII) s-a bazat pe bancile comerciale
existente si carora li s-a ncredintat, de catre guvernele tarilor respective, rolul de
bancher al statului, cum a fost cazul Olandei si al tarilor scandinave.
n alte tari, bancile centrale s-au infiintat pentru a emite moneda necesara razboaielor sau
pentru a urmari stabilitatea monetara dupa cheltuielile generate de razboaie, prin emisiunea
de titluri guvernamentale.
Analiza cronologica a bancilor centrale, evidentiaza ca acestea s-au constituit prin
transformarea unor banci comerciale, prin dobndirea graduala a unor drepturi de monopol
asupra emisiunii de moneda si prin acceptarea responsabilitatii de mprumutator de ultim
resort.
La nceputul formarii sistemului bancar, nu exista o delimitare ntre operatiunile realizate de
bancile comerciale si cele centrale. Aceleasi banci efectuau atat operatii de mobilizare a
disponibilitatilor banesti si de acordare de credite, cat si operatii de emisiune a bancnotelor.

Drept rezultat, emisiunea era realizata concomitent de un mare numar de banci. Astfel n
perioada convertibilitatii monetare, activitatea de emisiune nu constituia un privilegiu al
bancii centrale, treptat nsa, prin concentrarea emisiunii de moneda la nivelul unei singure
banci are loc si o delimitare ntre cele doua tipuri de autoritati bancare.

Acest proces poate fi situat n timp, la momente diferite, n functie de gradul de evolutie
economica si sociala a tarilor.
Banca suedeza Riksbank, fondata n 1668, este considerata prima banca centrala, desi istoricii
sustin ca prima banca centrala, n acceptiunea de astazi, a fost Banca Angliei, nfiintata n
anul 1694 sub forma de societate privata pe actiuni, ea a fost creata initial pentru a se strnge
banii necesari razboiului contra Frantei
In 1863 au aparut bancile nationale din SUA. n alte tari, crearea bancilor centrale a evoluat
mai lent. Banca Frantei a fost fondata n anul 1800. n Germania si Italia, banca centrala a
aparut dupa unificarea statelor si principatelor independente, n ultima parte a secolului al
XIX-lea.

2
Banca Nationala a Romniei a fost fondata n 1880, cnd doar o treime din capital
apartinea statului, iar n 1929 doar 10% din capital mai apartinea statului romn. Dupa
cel de-al doilea razboi mondial, Banca Nationala a Romniei a fostpreluata de stat si a
facut parte din sistemul bancar al unei economii centralizate. Aceastasituatie a
continuat sa existe pna la restructurarea sistemului bancar, dupa 1989, cnd a fost
reorganizata ca banca centrala.
Bancile centrale, diferite de la o tara la alta ca forma si dimensiune, si-au dezvoltat
propria lor politica, n contextul economic si cultural respectiv, nsa, de-a lungul
secolelor si-au ndeplinit obiectivul lor principal, de mentinere a valorii interne si
externe a monedei.
Referitor la dimensiunea bancilor de emisiune,retinem ca acestea
pot avea proportii insemnate,precum in cazurile Bancii Populare a
Chinei, (150.000 angajati) si Rusiei (82.000), sau pot fi de mica
dimensiune,precum in cazul unor tari ca Brunei(28 angajati)si San
Marino(43 angajati).
De asemenea,bilantul bancilor

are o valoare ,care raportata

la

PIB ,se situeaza intre 12-13% si 20-33%.


Crearea bancilor centrale a impus nsa nenumarate probleme legate de:

1.forma de proprietate asupra capitalului bancii;


2.gradul de independenta vis-a-vis de autoritatile politice.

Daca avem n vedere forma de proprietate, la prima vedere se poate spune ca orice banca
centrala trebuie sa fie proprietatea statului. Cu toate acestea exista si exceptii de la regula,
n prezent existnd numeroase banci centrale care se afla n proprietate mixta (a statului si
a sectorului privat) sau n proportie de 100% n proprietate privata.
Exemple de banci centrale n functie de forma de proprietate asupra capitalului:
banci cu capital mixt:
Banca Austriei (statul detine 50% din capitalul bancii);
Banca Greciei (statul detine 10% din capital);
Banca Turciei (statul detine 25% din capital);
banci cu capital privat:
Banca Italiei (care conform statutului acesteia, este inclusa n cadrul
companiilor publice si trebuie detinuta numai de astfel de companii);
Banca Elvetiei (63% proprietatea mixta a cantoanelor, restul proprietate
privata);
FED (proprietatea bancilor din sistemul bancar american);

banci cu capital de stat: majoritatea bancilor centrale sunt banci cu capital de stat.

2.Indiferent de modul de organizare si structurare a Bancilor Centrale, raportul acestora


cu puterea legislativa si executiva este diferit de la o tara la alta.
Independenta bancii centrale, respectiv izolarea acesteia de influentele politice n
procesul de aplicare a politicii monetare, asigura axarea politicii monetare pe stabilitatea
preturilor si, prin urmare faciliteaza ancorarea inflatiei si a anticipatiilor inflationiste la
niveluri scazute ;

Importanta independentei Bancii Centrale este relevanta pentru nivelul unor indicatori
precum: rata inflatiei, nivelul PIB, gradul de ocupare al fortei de munca.
n acest sens studiile econometrice evidentiaza corelatia inversa dintre gradul de
independenta si nivelul inflatiei, cu ct Banca este mai independenta, cu att rata
inflatiei si variabilitatea acesteia fiind mai scazute.

contributie importanta este aceea a lui Milton Friedman la independenta Bancii


Centrale (1977) consta n evidentierea variabilitatii ratei inflatiei. In analizele sale, autorul
argumenteaza ca, desi guvernul poate urmari obiectivele politicii monetare, nivelul veniturilor si
gradul de ocupare a fortei de munca, o banca centrala independenta se poate opune emisiunii de
bani usori pentru acoperirea deficitelor bugetare.
n cele ce urmeaza sunt prezentate criteriile legale utilizate n modelele folosite pentru
cuantificarea gradului de independenta al Bancii Centrale.
Astfel, modelul Bade si Parkin (1988) analizeaza gradul de independenta n functie de
urmatoarele criterii:
. daca Banca Centrala este autoritatea monetara finala;
. daca mai mult de jumatate din membrii Consiliului de Administratie sunt
independenti de Guvern;
. daca exista membri oficiali ai Guvernului n structura Consiliului de Administratie.
Cuantificarile acestor criterii indica un punctaj de 4 puncte obtinut de Cehia, Polonia si
Romnia. Autorii modelului stabilesc o diferenta ntre indicele independentei politice si cel al
independentei economice, procednd la examinarea prevederilor legale din 12 tari n perioada
1972-1986.
Un alt model care dezvolta indicii legali ai independentei, permitnd extinderea
detaliilor, este construit de Grili, Masciandaro si Tabellini GMT (n anul 1991), autorii
facnd distinctie ntre independenta politica si cea economica a bancii.
Criteriile independentei politice, conform modelului GMT, sunt urmatoarele:

4
. numirea guvernatorului de catre Guvern sau Parlament;
. perioada mandatului egala sau mai mare de 5 ani;
. numirea membrilor CA de catre Guvern sau Parlament;
. durata mandatului CA este de 5 ani;
. nu exista membri ai Guvernului n CA;
politica de credit si de schimb valutar este, n exclusivitate, de competenta Bancii
Centrale;
. Banca Centrala urmareste stabilitatea preturilor, acesta fiind un obiectiv prevazut n
statut;
. existenta unor prevederi legale care sa sustina pozitia bancii n caz de conflict cu
guvernul.
Pentru cuantificarea independentei economice autorii modelului GMT utilizeaza
urmatoarele criterii:
. facilitati directe de credit acordate neautomat;
. practicarea ratei de piata a dobnzii la facilitatile de credit;
. acordarea cu caracter temporar a creditelor;
. participarea Bancii Centrale pe piata primara pentru acoperirea datoriei publice;
. limitarea sumei acordate sub forma de credit guvernamental;
. stabilirea ratei de refinantare de catre Banca Centrala;
. supravegherea activitatii bancare numai de catre Banca Centrala sau si de alte
institutii;
Studiile efectuate evidentiaza pentru independenta politica, un punctaj de 7 puncte n cazul
Romniei (1998) si de 8 puncte pentru Polonia (n anii 1998 si 1999), comparativ
cu 5 puncte ale ambelor tari, n anul 1997.
O alta modalitate de masurare a gradului de independenta al Bancii Centrale o
reprezinta determinarea frecventei de schimbare a guvernatorilor. In acest sens a fost
dezvoltat modelul Cukierman, Webb si Neyapti (1992), pe baza observatiilor efectuate n
perioada 1950-1989, pe un numar de 21 de tari industriale. Indicatorul care se determina pe
baza acestui model este rata de schimbare, calculata ca medie a schimbarilor de guvernatori
la nivelul unui an. ntruct durata unui ciclu electoral este cuprinsa ntre 4 si 5 ani, n
majoritatea tarilor, rezulta ca nivelul ratei se situeaza ntre 0,2 si 0,25. Pentru perioada
studiata de autori, nivelul maxim s-a nregistrat n Japonia si Spania cu o valoare de 0,2, iar
pentru grupul tarilor aflate n curs de dezvoltare, valoarea maxima s-a determinat pentru
Argentina, cu 0,93. Acest rezultat i-a condus pe autori la concluzia conform careia modelul nare grad mare de relevanta pentru tarile n curs de dezvoltare.
n anul 1995, autorii Cukierman si Webb au dezvoltat un indicator al vulnerabilitatii
politicii Bancii Centrale, prin studierea unui numar de 67 de tari (dintre care 24
industrializate si 43 n curs de dezvoltare), de-a lungul perioadei 1950-1989. Autorii au
diferentiat astfel, 4 tipuri de politica tranzitorie a Bancii Centrale, n functie de urmatoarele
situatii: a) schimbari ale regimului politic; b) schimbari ale unei autoritati guvernamentale; c)
schimbari ale unui partid; d) schimbari ale structurii guvernului.
Rezultatele modelului indica un coeficient al vulnerabilitatii (calculat pentru
schimbarile din cadrul unei perioade de 6 luni) cuprins ntre 0,35 si 0,1 pentru tarile
dezvoltate. Pentru tarile n curs de dezvoltare coeficientul are valoarea 0,61.

Autorii modelului considera ca vulnerabilitatea politicii Bancii Centrale constituie un


indicator al independentei, care poate fi folosit pentru analize n tarile dezvoltate. Calitatea
indicatorului este mai buna pentru tarile cu numeroase schimbari politice produse n decursul
unei perioade.
n comparatie cu numarul mare de studii dedicat acestui aspect, n literatura au fost
consacrate spatii importante interdependentei dintre Banca Centrala si economia reala. n
acest sens, studiile s-au orientat catre urmatoarele directii: n ce masura exista o legatura ntre
independenta Bancii Centrale si cresterea economica pe de o parte, si care este legatura dintre gradul de
independenta si costurile dezinflatiei.
n ultimii ani s-au adus nenumarate argumente potrivit carora exista o puternica
legatura ntre gradul de independenta al bancilor centrale si nivelul redus al ratei
inflatiei. Argumentele aduse se bazeaza pe mai multe aspecte teoretice si practice.
Argumentele pro si contra independentei bancilor centrale sunt redate mai jos.
Argumente pentru
- sistemele politice democratice sunt inflationiste, deoarece nu tin cont, n totalitate,
de costurile pe termen lung ale politicilor expansioniste adoptate, toate acestea
deoarece:
- politicienii au n vedere maximizarea voturilor;
- electoratul considera ca politicile expansioniste conduc la reducerea somajului;
- pe termen lung, legatura inflatie somaj nu mai este validata;
- existenta unei conduceri independente a bancilor centrale conduce la o crestere a
credibilitatii acestora, permitnd, astfel, o reducere a ratei inflatiei;
- rezultatele empirice ale analizelor realizate la nivel international vin sa evidentieze
legatura ce se stabileste ntre gradul de independenta al bancii centrale si o rata
scazuta a inflatiei.
Argumente mpotriva
-aparenta relatie empirica existenta intre independenta bancii centrale si nivelul
inflatiei poate fi contestata, gradul de independenta fiind influentat si de un ridicat
grad de subiectivism;
-existenta unei relatii statistice intre cele doua nu poate explica cauzalitatea acestei
relatii, deoarece exista alti factori care influenteaza mult mai puternic;
-bancile centrale nu pot controla efectiv oferta de moneda care este endogena, motiv
pentru care bancile centrale independente, cu greu pot valida politicile deflationiste.
Independenta Bancilor Centrale:
FED este o institutie independenta n a-si alege instrumentele si obiectivele de
politica monetara nca de la crearea sa (1913);
- Banca Canadei a preluat puterea monetara totala de la Guvernul Canadei din 1967,
Ministerul de Finante pastrndu-si dreptul de a emite directive asupra politicii
monetare (drept care nu a fost exercitat pna n acest moment);
-Banca Angliei a fost una dintre cele mai putin independente banci pna n anul 1997,

6
cnd a preluat puterea monetara si dreptul de a stabili dobnzile. Executivul se poate
implica n deciziile Bancii Angliei doar n situatii extreme si doar pentru o perioada
limitata de timp;
-Banca Japoniei a devenit independenta total din 1998, stabilindu-si ca obiectiv
central stabilitatea preturilor;
- Banca Centrala Europeana este similara ca structura FED-ului si este considerata
n prezent cea mai independenta banca centrala din lume.
Toate aceste elemente conduc la conturarea a cteva principii care ar trebui sa reliefeze
relatiile ce trebuie sa se stabileasca ntre banca centrala si mediul economic n care actioneaza aceasta:
- definirea clara a mandatului bancii centrale, cu ct mai putine obiective;
-autonomie n utilizarea ratei dobnzii si a altor instrumente monetare pentru a se
realiza obiectivele propuse;
-corelarea politicii cursului de schimb cu cea a ratei dobnzii;
-renuntarea la finantarea deficitului bugetar de catre banca centrala;
-ealizarea unei politici monetare transparente.
2. Functiile Bancilor Centrale
Bancile Centrale exercita functii generale si, uneori, ocazionale, prin care se
evidentiaza rolul n cadrul sistemelor bancare si al economiilor contemporane.
Astfel, pot fi enumerate urmatoarele functii:
. functia de emisiune;
. functia de banca a statului, a administratiei si a serviciilor publice;
. functia de banca a bancilor;
. functia de centru valutar si de gestionare a rezervei valutare;
. functia prudentiala si de supraveghere;
. functii economice ocazionale;
. functia de stabilitate financiara.
1.Functia de emisiune
Monopolul asupra emisiunii monetare provine din vechiul drept de batere a monedei,
care a fost atribuit, de-a lungul timpului, suveranilor, n detrimentul celorlalti demnitari ai
regatelor sau imperiilor.
Obtinerea acestui monopol a reprezentat unul din momentele
esentiale ale constructiei statelor moderne. n secolul al XVII-lea, datorita unei insuficiente a
cantitatii de metale pretioase fata de cresterea dimensiunilor productiei, anumite banci au
procedat la emisiunea de bilete de banca, sub forma certificatelor de depozit sau a unor nscrisuri
care atestau existenta de cantitati de metal monetar n depozitele bancare. Acestea au dobndit
ulterior putere liberatorie legala.
Prima aparitie a bancnotelor s-a realizat n Suedia n anul 1656, cnd Banca Centrala a
eliberat deponentilor bilete de banca, la purtator, fara dobnda, care puteau circula ca
instrumente de plata. Datorita emisiunii n exces a acestora, banca a nregistrat faliment n anul
1776, dar rolul sau a ramas considerabil, prin realizarea unei inovatii n domeniul
platilor.

O a doua experienta a avut loc n Marea Britanie, unde n perioada 1640-1694 se


produce transformarea bancii publice din Turnul Londrei n Banca Angliei, cu drept de a
primi depozite, de a sconta efecte si de a emite bilete la purtator. n anul 1697, Banca Angliei
obtine monopolul de emisiune monetara asupra Londrei.
n domeniul emisiunii de moneda s-au manifestat doua principii, astfel:
principiul bancii, potrivit caruia emisiunea de moneda putea fi garantata cu
avansuri si mprumuturi, garantate la rndul lor cu activitatea economica reala de
productie si schimb;
principul ncasarii metalice, care avea la baza garantarea cu piese metalice a
emisiunii monetare.
2. Functia de banca a statului, a administratiei publice si a serviciilor publice
n toate tarile, Banca Centrala reprezinta banca statului, a administratiei si serviciilor
publice, semnificnd faptul ca detine si administreaza conturile acestora, ale caror solduri
figureaza n pasivul bilantului, si care, n principiu nu pot fi debitoare.
3. Functia de banca a bancilor
Aceasta functie reuneste trei activitati, strns corelate ntre ele, pe care le desfasoara
Banca Centrala:
- n primul rnd, fiecare banca de rang secundar (banca din sistemul bancar) are un
cont la Banca Centrala, care nu poate fi debitor, si pe baza caruia pot fi realizate
viramente si compensari interbancare.
-n a doilea rnd, daca n procesul compensarilor, anumite banci au nevoie de
refinantare, atunci Banca Centrala poate, n anumite conditii sa furnizeze resursele
necesare, alimentnd piata monetara. Se poate manifesta si situatia n care Banca
Centrala poate absorbi lichiditati de pe piata, daca se considera ca acestea sunt n
surplus.
- n al treilea rnd, Banca Centrala trebuie sa utilizeze interventiile pe piata monetara
pentru a mentine masa monetara si rata dobnzii n limitele fixate de catre autoritatea
monetara.
.4. Functia de centru valutar si gestionar al rezervelor valutare
Sub aceasta denumire este desemnata o tripla functie a Bancii Centrale:
- asigura, singura sau n concurenta cu bancile de rang secundar, schimbul de moneda
nationala n devize;
- pastreaza si gestioneaza rezervele valutare;
- supravegheaza rata de schimb a monedei nationale.

8
n acest scop, bancile apeleaza la propriile rezerve valutare, apeleaza la mprumuturi de la
alte Banci Centrale, iar n situatiile critice, procedeaza la ajustarea paritatilor, respectiv la
subevaluare si supraevaluarea anumitor monede.
Avnd calitatea de gestionar al rezervelor, majoritatea Bancilor Centrale detin, n
primul rnd o rezerva de aur, considerata drept o remanenta a epocii n care emisiunea era
garantata cu acest metal.
Alaturi de aur, Bancile Centrale detin moneda straina, pe care le obtin din operatiile de
schimb, efectuate n pozitia de monopol sau cea de concurenta. n gestionarea acestor
rezerve, Bancile Centrale urmaresc divizarea riscurilor, evitnd orice concentrare a rezervelor
ntr-o singura moneda.
n ceea ce priveste relatiile cu FMI, Bancile Centrale detin n activele lor,
mprumuturile initiale de la FMI, precum si alte forme de sprijin acordate n cadrul
mecanismului Drepturilor Speciale de Tragere. n anumite cazuri, n activ figureaza creantele
corespunzatoare unor forme de ajutor specifice, pe care statele le-au acordat FMI n cadrul unor
forme de cooperare financiara internationala.
Legata de functia de gestionare a rezervelor valutare apare subfunctia de
supraveghere a cursului de schimb. Astfel, Bancile Centrale, n concordanta cu puterea
politica din fiecare tara, pot avea misiunea de a mentine cursul de schimb al monedei
nationale n anumite limite, sau, de a-l lasa sa fluctueze liber. Bancile Centrale exercita,
tehnic, functia de supraveghere a cursului de schimb. Beneficiile sau pierderile din operatiile de
schimb valutar, pot fi conservate de catre Banca Centrala sau de catre stat care, fiind actionar al
Bancii Centrale, este si beneficiarul rezultatelor acesteia.
5. Functia disciplinara si prudentiala
Prin functia disciplinara este nteleasa exercitarea controlului asupra bancilor si
institutiilor de credit, n scopul asigurarii securitatii depozitelor si al prevenirii falimentelor
bancare.
Cmpul de aplicare al acestei functii este urmatorul:
- autorizarea exercitarii activitatii bancare, crearea si transformarea bancilor;
- concentrarea si divizarea riscurilor bancare;
- lichidarea si solvabilitatea bancara.
Referitor la controlul exercitat de Banca Centrala n domeniul nfiintarii bancilor,
criteriile n adoptarea deciziilor, sunt, aproximativ, aceleasi, n toate tarile si anume:
- forma juridica (n general societati comerciale);
- capitalul minim (variabil de la o tara la alta);
-importanta mijloacelor utilizate si pregatirea profesionala;
- planul de activitate;
- nevoile economice ale pietei financiare.

6. Functia economica a Bancii Centrale


Toate functiile precedente ale Bancii Centrale presupun si o implicare economica a
acesteia. Astfel, atunci cnd se realizeaza emisiune monetara, sau se supravegheaza cursul valutar
si rata de schimb, sau atunci cnd se intervine pe piata monetara, pentru a influenta ntr-un fel sau
altul rata dobnzii, Bancile Centrale ndeplinesc si o functie economica.

In anumite perioade aceasta a fost ndeplinita n mod explicit. Astfel, ntre cele doua
razboaie mondiale, Banca Angliei a participat la activitatea, de reconstructie si
modernizare a unor ramuri industriale prin crearea de filiale, dintre care Societatea
bancherilor pentru dezvoltare industriala, cu o contributie importanta la sustinerea
activitatii economice.

Tot n perioada reconstructiei de dupa razboi, s-a afirmat si rolul economic al Bancii
Frantei, care s-a angajat n refinantarea obligatorie a institutiilor de credit, printr-o serie
de montaje financiare pentru creditarea pe termen lung.

7.Functia Bancilor centrale de asigurarea a stabilitatii financiare


Indiferent de rolul pe care l joaca banca centrala, orice sistem financiar ar trebui sa aiba n
functiune un mecanism pentru a identifica vulnerabilitatile, pentru a preveni ca acestea sa
devina posibile crize si pentru a sti cum sa se comporte n caz de criza daca primele doua
caracteristici dau gres.
Pentru a proteja sistemul financiar n eventualitatea aparitiei unei crize, banca
centrala are un rol esential si dispune de o serie de masuri prin care poate interveni
pe piata si prin care asigura stabilitatea financiara.
Ce este stabilitatea financiara ? Este inversul/opusul instabilitataii?

instabilitatea financiara, ale carei trei principale trasaturi sunt: modificarea


considerabila a pretului activelor financiare sau reale, comparativ cu media perioadelor
trecute;
manifestarea unor importante distorsiuni pe piata interna si externa a creditului;

modificarea volumului ofertei agregate, datorita modificarii capacitatii de productie a


economiei.(Ferguson-2003).
In statutul de functionare al bancilor centrale,asigurarea stabilitatii

apare ca

obiectiv explicit al politicii monetare,dupa cum este cazul Bancii Centrale a Canadei; BCE,
bancii centrale a Noii Zeenlande sau a bancii Centrale a Japoniei .

10

Rezulta, astfel, ca bancile centrale:


au un rol foarte important n asigurarea stabilitii financiare ;
au nevoie ,n anumite circumstane, de informaii care vizeaz supravegherea pentru ai implini acest rol ;
i-au asumat diferite riscuri pentru a garanta stabilitatea financiar.
Modul in care bancile centrale au raspuns la actuala criza,constituie subiect al unor
ample dezbateri, la nivel institutional si teoretic.Asfel, nivelul BIS, Comitetul Sistemului
Financiar Global, s-au putut identifica urmatoarele ajustari ale operatiunilor bancilor
centrale :
mentinerea ratei de dobanda de politica monetara la un nivel care sa permita accesul
bancilor la fondurile overnight;
flexibilizarea operatiunilor de open-market si a reverse- repo,prin cresterea maturitatii
operatiunilor de refinantare,
extinderea gamei de titluri acceptate ca si colateral si contraparte in cadrul operatiunilor
de refinantare.
-bancile centrale au crescut eforturile de cooperare ,prin realizarea unei mai bune
comunicari si monitorizari colective a evolutiilor pietelor financiare si furnizarii de fonduri
pe termen lung
-Bancile centrale au devenit mai proactive, inovative si cooperante in managementul
lichiditatii. Ele si-au calibrat politica monetara astfel incat sa tina seama de orice impact
asupra pietei creditului, ratei inflatiei si economiei reale.
In cazul Romaniei, rata de dobanda de politica monetara a fost in mod sistematic
diminuata de BNR,incepand cu luna mai 2009,evolutia acesteia fiind urmatoarea:
August

2008-10,25%;Februarie

2009-10%;Mai

2009-9,50%;Iulie2009-9%;august2009-

8,50%;septembrie 2009-8%;ianuarie 2010-7,50%;februarie 2010-7%;Martie 2010-6,50%;mai


2010-6,25%,martie 2011-6,25%.In prezent rata de dob de politica monetara este 1,75%
(decembrie 2015).

10

11

2.Bilantul si operatiunile Bancilor Centrale

Bancile centrale nu isi propun obtinerea de profit intrucat 80%(pe cazul BNR) din acesta
se vireaza la bugetul statului sub forma de impozit

2.1. Operatiunile active si pasive


Utiliznd criteriul bilantier, operatiunile Bancii Centrale pot fi analizate ca operatiuni active si
operatiuni pasive.
A.Operatiunile active desfasurate de Bancile Centrale se concretizeaza n:

1 operatiuni de creditare;
2 decontari interbancare;
3operatiuni de vnzare-cumparare de aur si devize.

1.Ponderea cea mai mare o detin operatiunile de creditare, concretizate n acordarea de


credite, att statului, sub forma creditelor guvernamentale, ct si celorlalte banci din sistemul
bancar, prin operatiunile de reescontare si refinantare.
-n relatiile cu bancile comerciale, Banca Centrala realizeaza operatiuni de rescontare, respectiv
accepta titlurile de credit pe care bancile le detin n portofoliul lor si care provin din vnzarile pe
credit ale marfurilor.
- De asemenea, Banca Centrala poate acorda credite pe gaj
de efecte comerciale, situatie n care titlurile de credit ramn n proprietatea bancii comerciale,
servind bancii de emisiune doar ca garantie a rambursarii mprumutului.
-Un astfel de credit se practica atunci cnd operatiunile de reescontare nu sunt favorabile,
datorita dobnzilor sau atunci cnd perioada de timp este mai mica dect n cazul reescontului.
-Nivelul maxim care se poate acorda sub forma unui astfel de credit reprezinta mai putin de 100%
din valoarea portofoliului de titluri.
-O alta forma de creditare pe care o practica Bancile Centrale este creditul pe gaj de efecte
publice, numit si credit de lombardare. Titlurile care constituie garantia unui astfel de credit sunt
obligatiunile si bonurile de tezaur, cumparate de catre bancile comerciale, cu ocazia emisiunilor
lansate de stat pentru acoperirea deficitelor bugetare.
2.Operatiunile de decontare inter si intrabancare prezinta importanta, datorita locului pe care
l detine Banca Centrala printre participantii la compensarea multilaterala a platilor.
3.Prin operatiunile de vnzare-cumparare de aur si valute, Banca Centrala si consolideaza
rezerva valutara si influenteaza cursul valutar al monedei nationale fata de
valutele principale, n functie de obiectivele politicii monetare si valutare practicate n tara
respectiva.
B. Operatiunile de pasiv ale Bancii Centrale constau n urmatoarele:

11

12
1.formarea capitalului propriu;
2.depozitele sau sursele atrase;
3 emisiunea monetara.
1.Capitalul propriu al Bancii Centrale are o pondere redusa n totalul pasivului, comparativ cu
nivelul nregistrat la bancile comerciale. n structura capitalului propriu se includ: fondul
statutar, prevazut n Statutul de functionare al Bancii Centrale, fondul de rezerva si profitul
bancar.
2.Sursele atrase ale Bancii Centrale constau n depozitele celorlalte banci, n depunerile
ntreprinderilor cu capital de stat sau ale unor mari ntreprinderi si n Contul Trezoreriei
Statului (datorita rolului de casier al statului ndeplinit de Banca Centrala).
Printre sursele atrase figureaza si depozitele unor organisme internationale sau ale unor
banci straine, precum si mprumuturi de la bancile straine si cumparari de DST de la FMI.
3.Emisiunea monetara reprezinta cea mai importanta operatiune pasiva a Bancii Centrale,
Prin aceasta se are n vedere emisiunea monedei scripturale (bani de cont) si a cantitatii de
numerar, corespunzatoare structurii masei monetare.
Operatiunile de activ si de pasiv ale Bancii Centrale se regasesc n cadrul bilantului, structurate
dupa destinatia plasamentelor si originea resurselor.

Creatia monetara este un proces care implica bancile comerciale si banca centrala.
n procesul creatiei monetare sunt implicate bancile comerciale sau, n context mai larg,
institutiile de credit, pe de o parte si Banca Centrala, pe de alta parte.
Capacitatea bancilor de a crea moneda poate fi evidentiata prin analiza procesului de
multiplicare a monedei scripturale, prin acordarea de credite ;

Banca Centrala, detine monopolul n acest domeniu.


Moneda centrala, denumita si "moneda de prim rang" creata de Banca Centrala, cuprinde
suma bancnotelor aflate n circulatie si a activelor care apartin bancilor si Trezoreriei si care
se regasesc n pasivul Bancii Centrale.

, Pentru masurarea stocului de moneda centrala aflata n circulatie (bancnote si depozite


detinute de agentii bancari la Banca Centrala) se utilizeaza un agregat denumit baza
monetara.
n literatura de specialitate, baza monetara este definita ca o variabila exogena fata de bancile
comerciale, iar masa monetara, n sens larg, reprezinta un multiplu al bazei monetare emisa de
Banca Centrala.
Oferta de moneda si lichiditatea bancara
Creatia de moneda, prin acordarea de credite de catre o Banca Centrala, poate
antrena si efectul ca acel credit sa iasa din reteaua de atragere a depozitelor. La baza
unei asemenea situatii se pot afla urmatorii factori:

12

13

n conditiile n care o banca nu detine dect o parte din piata activelor monetare, prin
procesul de acordare a creditelor, aceasta si va reduce depozitele n favoarea
concurentilor.

Pentru a face fata unei asemenea pierderi, banca creditoare trebuie sa dispuna de rezerve
n moneda centrala, care constituie forma superioara a lichiditatii bancare.
Este posibil si afluxul de depozite rezultat din procesul de creatie monetara al bancilor
concurente, ceea ce antreneaza un efect favorabil asupra depozitelor bancare.
.la nivelul bancilor comerciale, n ansamblul lor, pot aparea pierderi determinate de
factorii de lichiditate bancara si care impun necesitatea de moneda centrala pentru
sistemul bancar.
Necesarul de moneda centrala poate fi explicat prin urmatoarele argumente:

cererile de conversie ale depozitelor la vedere ale publicului, n numerar, induc nevoia
de moneda centrala;
necesitatea constituirii rezervelor obligatorii;
existenta Trezoreriei publice, ale carei conturi se afla la Banca Centrala, antreneaza, n
momentul platii impozitelor de catre agentii economici, transformarea depozitelor la
vedere ale acestora n moneda centrala;
relatiile economice internationale ale unei tari antreneaza pierderi pentru banci, ca
urmare a transformarii monedelor nationale n valuta.
Dintre toti factorii analizati, rezervele minime obligatorii au un caracter
institutional, n sensul ca sunt create si gestionati de Banca Centrala pentru
asigurarea
controlului monetar.
Ceilalti factori de lichiditate bancara sunt denumiti autonomi, ntruct originile lor
se afla n afara sistemului bancar si deci, n afara controlului autoritatii monetare.
3. Rolul si functiile BNR
n concordanta cu prevederile statutului, BNR dispune n plan juridic de un grad sporit de
independenta, att n contextul noilor coditii ale sistemului bancar romnesc, ct si al
abordarii teoretice a rolului autoritatii monetare, care se manifesta n prezent n lume.
Independenta Bancii Centrale este asigurata prin delegarea de catre organismul
legislativ, a guvernatorului, pe o perioada de 6 ani, diferita de durata mandatelor
ministeriale.
Guvernatorul BNR raspunde n fata Parlamentului pentru reglementarile de
politica monetara si pentru supravegherea si monitorizarea activitatii bancare.
n concordanta cu statutul sau, BNR desfasoara urmatoarele operatiuni:
- emisiunea monetara: BNR este singura institutie autorizata sa emita bancnote si piese metalice
n ntreaga tara;
-administreaza stocul de bancnote si monede;

13

14
-formuleaza programul de emisiune monetara, astfel nct sa satisfaca cererea de moneda
necesara circulatiei monetare.
Totalul stocului de bancnote si piese metalice este nscris n bilantul
BNR, n pasiv.
-Cantitatea de moneda emisa peste nivelul rezervelor internationale este acoperita prin
urmatoarele active:
.-avansuri acordate de BNR statului si mprumuturi acordate;
-- credite acordate societatilor bancare:
- titluri detinute n portofoliu: cecuri, titluri comerciale;
- alte instrumente rescontante de BNR.
- operatiuni cu societatile bancare si cu alte institutii de credit
n cadrul relatiilor BNR cu societati bancare, alaturi de scontarea si rescontarea
titlurilor comerciale sau acordarea creditelor, o importanta sporita o au operatiunile de
refinantare.
Prin refinantare, BNR ofera lichiditati societatilor bancare cu respectarea
conditiilor de politica monetara.
Refinantarea reprezinta o operatiune de acordare a creditelor pe termen scurt,
pentru maximum 90 de zile, iar formele pe care le mbraca aceasta pot fi
urmatoarele:
. creditul structural
. creditul de licitatie
. creditul special
. creditul lombard
n activitatea de creditare, BNR trebuie sa constituie provizionare pentru prevenirea si
limitarea riscului si, totodata, sa ofere servicii de colectare si difuzare, la cerere, a
informatiilor cu privire la incidentele de plati si riscul de credit n sistemul bancar.
-operatiuni n contul statului
BNR administreaza contul curent al Trezoreriei statului, deschis n numele Ministerului
de Finante.
Poate acoperi deficitele temporare ale Trezoreriei, prin acordarea de asistenta
financiara sub forma unor credite, n limitele acceptate de legislatie si cu scopul mentinerii
stabilitatii monedei nationale.
Operatiunile BNR n relatiile cu Ministerul de Finante constau n: plasarea titlurilor emise
de stat si a altor titluri de datorie ale statului; exercitarea functiilor de nregistrare,
depozitare si transfer ai titlurilor; plata dobnzilor si a principalului.
BNR poate acorda mprumuturi bugetului administratiei centrale, n vederea acoperirii
deficitelor temporare. Suma totala a acestor credite nu poate depasi echivalentul a 10%
din totalul bugetului aprobat si, de asemenea, nu poate depasi de doua ori nivelul
capitalului BNR si al fondului de rezerva.

14

15

Statutul BNR prevede ca asistenta financiara poate fi acordata


prin emisiunea de titluri negociabile, emise de Ministerul Finantelor exprimate n lei, cu o
maturitate de 180 de zile si cu rata de piata a dobnzii.
- operatiuni valutare si cu aur
BNR stabileste si conduce politica n domeniul valutar si al rezervelor de aur, cu scopul
mentinerii stabilitatii monedei nationale.
Responsabilitatile se manifesta si n urmatoarele domenii:
- stabileste balanta de plati externe;
- stabileste si publica ratele de schimb;
- stabileste limitele rezervelor de valuta si de aur care pot fi schimbate sau care pot fi
pastrate n depozite;
- mentine si administreaza rezervele internationale (aur, active externe, titluri
comerciale, cecuri exprimate n valuta, bilete de trezorerie si alte titluri emise de
guverne straine).
- supravegherea bancara
Statutul BNR prevede, n mod expres, supravegherea bancara, ca pe o operatiune
distincta. n aceasta directie, BNR are competenta exclusiva n supravegherea activitatii
sistemului bancar.
Pentru a asigura viabilitatea si functionarea acestuia, emite reglementari si
adopta masuri de sanctionare a bancilor care nu respecta normele prudentiale.
4.Sistemul European al Bancilor Centrale
Misiunea si obiectivele SEBC
Sistemul European al Bancilor Centrale este constituit din Banca Centrala Europeana si
Bancile Centrale ale statelor membre, avnd drept obiectiv principal mentinerea stabilitatii
preturilor.
Fara a prejudicia acest obiectiv, SEBC contribuie la sustinerea politicii economice
generale cu scopul de a fi realizate obiectivele Comunitatii.
Principiul n conformitate cu care actioneaza SEBC este acela al unei economii de piata
deschisa, unde concurenta este libera, favoriznd alocarea eficienta a resurselor.
\Misiunea SEBC consta n urmatoarele:
-definirea si punerea n aplicare a politicii monetare a Uniunii Europene;
-realizarea operatiunilor de schimb;
- detinerea si gestionarea rezervelor valutare oficiale ale statelor membre, fara a fi
prejudiciata gestionarea de catre guvernele statelor membre, a fondului de rulment n
devize;
-. promovarea unei bune functionari a sistemelor de plati.

15

16
De asemenea, SEBC contribuie la nfaptuirea de catre autoritatile competente, a
politicii n domeniul controlului prudential al institutiilor de credit si al stabilitatii sistemului
financiar.
Banca Centrala Europeana ndeplineste functii consultative, colecteaza informatii
statistice si detine un rol important n cooperarea internationala.
Rolul consultativ se manifesta asupra oricarei actiuni comunitare si care intra n
domeniul competentei sale. Colectarea informatiilor statistice se realizeaza fie n mod direct, de la
autoritatile competente, fie direct, de la agentii economici. In acest scop, BCE coopereaza cu
institutiile si organismele din fiecare tara, precum si cu organismele
internationale.
ndeplinirea misiunii si a functiilor SEBC si a BCE se realizeaza prin respectarea
principiului independentei. Potrivit acestuia, nici BCE si nici o Banca Centrala Nationala,
nu poate solicita sau accepta instructiuni ale institutiilor sau organismelor comunitare, ori ale
guvernelor statelor membre. Acestora din urma le revine obligatia de a nu ncerca sa
influenteze membrii organelor de decizie ale BCE, n ndeplinirea misiunilor lor.
Banca Centrala Europeana este administrata de organele de decizie si anume: Consiliul
Guvernatorilor si Directoratul, n structura carora intra guvernatorii Bancilor Centrale
Nationale, precum si alti membri.
Functiile monetare si operationale realizate de SEBC
n vederea efectuarii operatiunilor lor, BCE si Bancile Centrale Nationale pot deschide
conturi institutiilor de credit, organismelor publice si altor participanti pe piata, acceptnd
titluri drept garantie.
n sinteza, principalele operatiuni realizate de BCE si Bancile Centrale Nationale sunt:
. operatiuni de open-market, prin interventia pe piata de capital, fie prin vnzari si
cumparari ferme de titluri, fie prin preluari n pensiune, sau prin mprumuturi de creante si titluri
negociabile;
. operatiuni de creditare realizate cu institutii de credit si alti participanti pe piata;
. rezervele obligatorii BCE este abilitata sa impuna institutiilor de credit din tarile
membre, constituirea de rezerve obligatorii la BCE si la Bancile Centrale Nationale.
Modalitatile de calcul si determinarea sumei cerute poate fi fixata de catre Consiliul
Guvernatorilor;
. operatiunile cu organisme publice.
Regimurile n acest domeniu interzic Bancilor Centrale nationale sa acorde credite institutiilor sau
organelor comunitatii, administratiilor centrale si locale, autoritatilor publice sau ntreprinderilor
publice din statele membre. De asemenea, este interzisaachizitionarea directa de catre BCE de la
aceste institutii a titlurilor
de natura obligatiunilor;
. BCE, ct si Bancile Centrale Nationale, pot actiona n calitate de agenti fiscali
pentru contul organismelor vizate;
. sisteme de compensare si de plati. BCE si Bancile Centrale Nationale pot acorda
facilitati n vederea asigurarii eficacitatii si soliditatii sistemelor de compensare si de plati;
. operatiuni externe

16

17
Att BCE ct si Bancile Centrale nationale pot:
- intra n reiatii cu Banci Centrale si institutii financiare ale tarilor terte, precum si
organisme internationale;
- cumpara sau vinde, la vedere sau la termen, orice tip de active din rezerva de
schimb si de metale pretioase;
-efectua toate tipurile de operatiuni bancare cu tari terte si organisme
internationale, precum si operatiuni de mprumut.
Din punct de vedere financiar, prezinta importanta urmatoarele aspecte:
-capitalul BCE,
-subscrierea la capitalul BCE, transferul devizelor de rezerva la BCE,
-repartizarea profiturilor si pierderilor nete la BCE.
Capitalul BCE reprezinta 5 miliarde EURO, putnd fi majorat prin decizii ale
Consiliului Guvernatorilor. Pentru ca Bancile Centrale sa subscrie la capitalul BCE, se
utilizeaza o cheie de repartitie, care ia n calcul produsul intern brut la preturile pietei si
populatia fiecarei tari. Aceste ponderi, atribuite Bancilor Centrale, sunt adaptate la fiecare 5 ani.
Veniturile degajate de Bancile Centrale Nationale n ndeplinirea misiunii de politica
monetara a SEBC sunt denumite "venituri monetare". Nivelul venitului monetar al
fiecarei Banci Centrale nationale este egal cu venitul anual pe care aceasta l obtine din
activele detinute n contrapartida bancnotelor n circulatie si a angajamentelor rezultate
din depozitele constituite de institutiile de credit.
Venitul monetar al fiecarei Banci Centrale Nationale este diminuat cu nivelul
dobnzilor platite de banci pentru depozitele constituite. Consiliul guvernatorilor poate decide
indemnizarea Bancilor Centrale nationale pentru cheltuielile ocazionate de emisiunea
bancnotelor, sau, n circumstante exceptionale pentru pierderile aferente operatiunilor de politica
monetara realizate pentru cazul SEBC.
Repartizarea veniturilor monetare catre Bancile Centrale Nationale se realizeaza
proportional cu participarea acestora la capitalul BCE.
Profiturile si pierderile nete ale BCE se repartizeaza dupa urmatoarele reguli:
.- 20% din profilul net este transferat la fondul de rezerve generale pna la limita a
100% din capitalul bancii;
-restul profitului net se repartizeaza participantilor la BCE, proportional cu partile
subscrise;
-daca BCE nregistreaza pierdere, aceasta este acoperita din fondurile de rezerva
generala de catre BCE si daca este necesar, din veniturile monetare ale exercitiului
financiar.

17

18

18