Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Criminali in Serie
Criminali in Serie
_____________________________________________________________________________
* vezi experienta psihologului criminalist in cabinetele Politiei Capitalei, 1984/2000 –
investigatiile psihologice ale autorului asupra criminalilor in serie Puia, Stroe, Pascu etc., iar in
extenso studiile de specialitate “Criminali in serie – psihologia crimei – serial killer, profiler
psihopatul sexual pe terenul criminalitatii” si “Psihanaliza crimei – Femeia asasin”.
* Lane B., Gregg W. – “Enciclopedia ucigasilor in serie”, RAO International Publishing
Company, 1996; Ressler Robert, Sihachtman Tom – “Vanator de ucigasi”, Edit. Press, Buc.
1993; Vernon Gerbert – Lieutenant Commander(Retd.), New York City Police Department –
“Practical Hommicide Investigation; tactics, procedure and forensic techniques”(Third Edition).
De aici importanta de exceptie a identificarii amprentei psihocomportamentale* in baza
careia se desprinde stiinta si arta in materie caci, din experiente proprii confirmate integral de
scoala anglo-saxona, o mare parte a efortului trebuie canalizat spre intelegerea motivatiei
criminalului pentru ca, “cei care nu ucid pentru bani se deosebesc fundamental de ceilalti asasini.
Ucigasii si violatorii nu cauta profitul, ei cauta dimpotriva, un fel de placere perversa fara doar si
poate, dar pe care am putea sa o intelegem…”(op. cit. pag. 45).
c) Un serial killer este permanent motivat(se afla sub presiune tensionala orientata
sexual) de frustratie repetitiva, el ramane mereu in deficit catharsic insuficient pentru ca, de
fiecare data, crima cea mai recent finalizata nu reuseste sa-I satisfaca in intregime
fantasmele(acest “deficit hedonic” retensioneaza relatia individului in sfera sexual motivationala,
in sensul ca, din acel moment acesta proiecteaza o noua fapta, jocul fantasmelor fiind orientat
catre obtinerea, de aceasta data – in proiectia sa – a catharsisului deplin). Exemplu: “La naiba,
am omorat-o prea repede. Nici nu am avut timp sa profit. Trebuia sa o torturez mai mult, altfel ar
fi trebuit sa fac, trebuia sa o sodomizez…etc.” Cultivat de asemenea ganduri, ucigasul isi
anticipeaza deja urmatoarea victima, care de aceasta data va fi perfecta, (si asa mai departe…op.
cit. pag. 41) nimic altceva, ca si fapt constatat de noi, decat perpetua si mereu iluzoria proiectie a
faptuitorului serial killer, de a-si apropia realitatea criminala de propriile-i fantasme.
*
* *
- capabil de a-si perfectiona crimele in timp conform propriilor fantasme(trusa premeditarii
mai totdeauna prezenta – plasturi, sfori, legaturi, catuse, cagula, basma de acoperit fata,
arma, cutit, etc.);
- campul faptei exprima o logica, un mod de operare structurat, organizat, repetabil, gandit,
premeditate, menit a asigura succes, satisfactie;
____________________________________________________________________________
* vezi Dr. Criminalist Nicolae Zamfirescu – cercul de psihocriminalistica”Gral. Dumitru
Ceacanica” – Ramnicu Valcea; si lucrarile sale in materie.
- in mod obisnuit, o data violul consumat, victima, daca este lasata in viata, va purta groaza
in suflet, iar amenintarile cu moartea ii va paraliza de regula, orice initiativa a denuntarii;
- in violul urmat de moartea victimei, urmele sunt sterse, cadavrul este deplasat de la locul
faptei si ascuns, sau distrus(combustie, macerare, etc.);
- isi aduce arma proprie si nu o lasa la locul faptei dupa o crima;
- sterge urmele in campul faptei(amprente, sangele de pe haine sau podele, urmele de pasi,
dezbraca victima, isi ascunde sau distruge hainele, o depersonalizeaza, ascunde cadavrul,
etc.);
- urmareste in mass-media efectele crimei (lasa uneori bilete la locul faptei, modifica locul
faptei – locul unde a fost gasit cadavrul nefiind intotdeauna si locul unde a fost comis
omorul – activeaza raspunsurile provocarii sinelui si fantasmelor – catharsis-ul
vanatorului);
- stras legat de fetisuri – bijuteriile, obiectele cosmetice – sant oferite anturajului feminin
apropiat – amante, prietene, sora, mama, etc.;
- violeaza si tortureaza victimele inainte de a le ucide (in crimele cu mobil sexual),
motivatia fiind ca psihopatul sexual (de regula semiimpotent) cand isi loveste,
sranguleaza, inteapa, martirizeaza victima, traieste sentimentul depasirii impotentei,
nemaintrand frustratia incapacitatii de a o poseda;
- in mixtura cu sadismul, gemetele, tipetele, implorarile acesteia, pe fondul neputintei de a
riposta, ii exacerbeaza instinctul dominator de manipulare si depersonalizare a victimei;
- deseori crima apare si pe fondul unor traume personale exacerbate: concedieri,
abandonare de catre iubita, etc.;
- de regula semiimpotent, cu disfunctii de erectie, se manifesta violent in relatia sexuala,
atunci cand comite violul, participand la actul sexual cu victima inainte de suprimarea
vietii acesteia sau cu aceasta agonizanda;
- suprimarea vietii vicimelor se face lent, ….apare tortura cu suculente manevre de tip
pervers sexual(sex oral, anal. etc.);
- impotrivirea victimei declanseaza raptusul brusc afectiv-violent cu lovituri mortale.
*
* *
- poate proveni din familii de tip permisiv(traind sentimentul ca poate sa faca totul, orice ii
este permis - superficialitate);
- provin din randul banuitilor care comunica usor, dezinhibati, fara bariere, cu un bun
coeficient empatic, duplicitar si cameleonic(cu antecedente in infractiuni marunte);
- provin din randul banuitilor cu farmec personal, apti sa castige increderea victimelor;
- poate proveni din familii destramate, mama toleranta, tatal absent si incantonat in
exercitiul autoritatii, despartiti in fapt, concubini sau divortati, etc.;
Tipul dezorganizat – indici orientativi.
*
* *
- se cauta elementele caracteristice trusei de viol: legaturi, plasturi, cagule, catuse, spray-
uri paralizante, arme, etc.;
- se cauta si se cer explicatii justificative asupra unui obiect cu valoare simbolica(fetisuri),
bijuterii, vestimentatii, lenjerie, lenjerie, posete, cosmetice, peruci, etc.;
- se investigheaza cercul de prieteni, rude(mame, surori, amante, sotii), cerandu-se
explicatii ale provenientei unor bunuri primite cu titlu de cadou sau vandute(ceas,
bijuterii, cosmetice, etc.);
- se cauta caiete, jurnale, carti, articole sau fotografii de cuplu;
- se intra in memoria calculatoarelor, golindu-se informatia – auditiva, vizuala. etc.;
- se cauta scotocindu-se, sacosele, gentile de voiaj, geamantanele;
- se identifica obiecte de provenienta critica: ceas de dama, ruj, peruca, agende, bijuterii,
etc.;
- in experienta personala – Stroe, Puia, Pascu, etc., exploatand un lux de corpuri delicte
apartinand victimelor, toate fiind gasite similar explicatiilor la care ne referim;
- se identifica articole de imbracaminte uzuala: blugi, haine sport, fibre vegetale,
pete(sange, sperma, sputa, fecale, etc) si manjituri;
- se ridica bilete de tren, facturi de hotel, note telefonice, fotografii, casete, dischete, etc.;
BIBLIOGRAFIE:
1. Tudorel Butoi, Ioana Teodora Butoi – “Tratat universitar de psihologie judiciara-teorie si
practica” – Ed. Phobos, Buc. 2004;
2. Tudorel Badea Butoi, Ioana Teodora Butoi – “Psihologia interogatoriului judiciara” –
Ed. Enmar, Buc. 2002;
3. Tudorel Butoi si colaboratorii – “Victimologie – curs universitar” – Ed. Phobos, Buc.
2004;
4. Tudorel Butoi – “Psihanaliza crimei-femeia asasin” – Ed. Societ. Stiinta si Tehnica, Buc.
1996;
5. Tudorel Butoi – “Criminali in serie-psihologia crimei” – Ed. Phobos, Buc. 2003;
6. Hugo Stanb, Franz Alexander – “Le criminal et ses juges” – Edit. Gollimard, Paris 1934;
7. Michelle Foucault – “A supraveghea si pedepsi-nasterea inchisorii” – Humanitas, Buc.
1996;
8. Lane B.,Gregg W., - “Enciclopedia ucigasilor in serie” RAO International Publishing
Company, 1996;
9. Ressler Robert, Sihachtman Tom – “Vanator de ucigasi”, Edit. Press, Buc. 1993;
10. Vernon Gerbert – Lieutenant Commander(Retd.), New York City Police Department –
“Practical Hommicide Investigation; tactics, procedure and forensic techniques”(Third
Edition).
Referitor la valoarea probanta a testarii cu tehnica poligraf s-a scris mult atat in literatura
straina, cat si in literatura romaneasca. Opiniile exprimate vizeaza, in cea mai mare parte, numai
metodele tehnice de detectare a nesinceritatii, nu si mijloacele – total interzise – folosite in unele
tari pentru obtinerea recunoasterii, cum ar fi: hipnoza, electrosocul si narco-analiza.
Desi este acceptata idea ca mijloacele tehnice de depistare a tensiunii au o baza realmente
stiintifica, rezultatul testarii la tehnica nu este inclus – si nici acceptat – ca mijloc de proba in
procesul penal.
* Argumente contra:
1. Testarea sinceritatii cu ajutorul tehnicii poligraf nu face parte din mijloacele de proba,
nefiind enumerate in art. 64 C. proc. pen., mijloacele de proba fiind limitativ enuntate de lege.
2. Testarea cu tehnica de tip poligraf nu este o constatare tehnico-stiintifica intrucat,
potrivit art. 112 C. proc. pen., aceasta este dictata de necesitatea lamuririi urgente a unor fapte
sau imprejurari ale faptei, atunci cand exista pericolul disparitiei unor mijloace materiale de
proba sau de schimbare a unor situatii de fapt.
3. Testarea cu tehnica de tip poligraf nu este o constatare tehnico-stiintifica din
considerentul ca, potrivit art. 113 C. proc. pen., pentru efectuarea ei organul judiciar pune la
dispozitia specialistului “materialele” si “datele” necesare si deci, persoana asupra careia se face
testarea nu intra in categoria “materialelor” si nici in aceea a “datelor”.
4. Desi nu este strict interzisa de lege, testarea poligraf echivaleaza cu o incalcare a
principiului prezumtiei de nevinovatie, prevazut in Constitutie si art. 66 C. proc. pen., invinuitul
sau inculpatul fiind obligat sa probeze nevinovatia sa.
5. Testarea cu tehnica poligraf constituie o valoroasa metoda de investigare
extrajudiciara, care ofera indicii pretioase cu privire la elementele constitutive ale unei
infractiuni 2.
_____________________________________________________________________________
* Tudorel Butoi si colaboratorii – “Victimologie – curs universitar – perspective psihologiei
victimale asupra cuplului penal victima-agresor” – Ed. Phobos, Buc. 2004, pag. 81/86;
1
vezi dr.Vasile Berchesan – “ Unele consideratii privind valoarea probanta a testarii de tip
poligraf in activitatea organelor de urmarire penala”, revista Criminalistica, nr.3, pag. 14/15;
2
Emilian Stancu, op. cit. pag. 125.
* Argumente pro:
_____________________________________________________________________________
1
H.J. Eysenck – Sense and nonsense in Psyhology – Edit. Pelican, Londra 1996, pag.188;
2
Rene la Chat – La technique de l’enguette criminelle, tom.I, Edit. Moderna, Bruxelles 1959,
pag.170;
3
T. Bogdan, T. Butoi – Tratat practice de criminalistica, vol. II, Ministerul de Interne, 1978,
pag.355.
Argumentele vulnerabilitatii actuale ale tehnicii poligraf rezida in urmatoarele:
a) tehnica poligraf a fost popularizata excesiv in sensul satisfacerii libertatii de informatie a
publicului larg, expunandu-i-se detaliat o serie de “intimitati” – pierzand astfel aura de
infailibilitate si mister, psihologic necesara etapei de asteptare, incarcare – montaj, a
persoanelor incluse in cercurile de banuiti(vezi mass-media, TV, radio, publicatii);
b) Tehnica poligraf a fost desconspirata in punctele ei forte(vezi rolul intrebarii de control,
testul de stimulare, varf de tensiune, etc.);
c) Momentele operative ale utilizarii tehnicii poligraf sunt uneori pregatite superficial, iar
concluziile testarilor nu sunt intotdeauna sustinute prin actiuni apte coroborarii
profesioniste specifice probatiunilor calificate(mijloace speciale, filaj, investigatii,
interogatorii, perchezitii, etc.);
d) Diseminarea in sens larg a unor elemente de tactica si procedura a
examinarii(consimtamant, aviz medico-psihologic, reguli de respectat pe parcursul
examinarii, etc.) inspira din ce in ce mai mult(mai ales recidivistii)la o serie de masuri
orientate contracararii metodei(evaziune mentala, tentative de autocontrol, inducerea
unor elemente parazitare, invocarea unor suferinte psiho-medicale, autoadministrarea
medicatiei cu neuroleptice sau sedative, refuzul examinarii, etc.).
e) Tehnica s-a erodat permanent, fie intre absolutizarile unora(apti la un moment dat sa o
gireze cu forta mijloacelor de proba), fie intre renegarile si discreditarile altora(in stare sa
o repudieze total) si unii si altii avand insa grija ca dupa exploatarea indiciilor certe
oferite de poligraf, identificarea autorilor si solutionarea unor cauze complexe, s-o
marginalizeze temporar atat cat sa-si hiperbolizeze propriile contributii, ahtiati dupa
gratulatii efemere si nemeritate.
f) Intre “specialistii tehnicii” se strecoara nu o data tot felul de “hibrizi universitari”
sau(vezi in parte practica unor scoli din SUA) pur si simplu doar absolventi de liceu, care
scolarizati “intensiv” in mai putin de cateva saptamani, sunt declarati “experti” in
dispretul total fata de simtul clinic specific psihologului criminalist, existand asadar
pericolul si totodata scuza eventualelor erori prin transferal in totalitate a responsabilitatii
concluziilor pe seama prelucrarii pe calculator.
g) Tehnica poligraf capata din ce in ce mai des cu totul alte conotatii decat cele care au
consacrat-o pe terenul judiciar, abandonanad in parte exigentele redutabilei scoli clasice
in materie, este folosita “la greu” in management si resurse umane, selectii de personal,
recrutari ale fortei de munca, etc., subiectii fiind declarati “apti” pe banda rulanta(in parte
avand experiente personale in material unor firme din Israel specializate in recrutarea
fortei de munca).
Tehnica devine extreme de vulnerabila din perspective erodarii suportului stiintific pe care
se fundamenteaza metoda