The 13th International RAIS Conference on Social Sciences & Humanities,

Johns Hopkins University, Montgomery County Campus, Rockville, MD, USA, 2019,
Research Association for Interdisciplinary Studies, Beltsville, Maryland, 20705, USA,
pagini 321-325
SSRN Electronic Journal (2019)
https://ssrn.com/abstract=3434134 or http://dx.doi.org/10.2139/ssrn.3434134
ISSN 2578-8574, ISBN DOI: 10.5281/zenodo.3267916
indexată în IDEAS/RePEc, Econpapers, SSRN, Google Scholar, CEEOL, CNKI,
WorldCat
Criminological Analysis of the
Antisocial Personality of the Terrorist
Gabriel Tănăsescu

Analiza criminologică privind personalitatea

antisocială a teroristului
Tănăsescu Gabriel
University of Craiova, Craiova, Romania, gabrieltanasescu@gmail.com

ABSTRACT: În acest articol este descrisă legătura de cauzalitate dintre personalitatea antisocială
a teroristului şi comportamentul suicidar care precede trecerea la actul criminal. Persoanele cu
tulburare de personalitate antisocială sunt caracterizate ca fiind agresive, iresponsabile, cinice,
impulsive şi lipsite de empatie ; au un comportament infracţional şi cunosc experienţa eşecului
profesional. Din punct de vedere psihanalitic teroristul are un Superego devalorizat, Eul este
influenţat de pulsiunea de distrugere şi nu mai poate cenzura cerinţele morbide ale Se-ului.
Anticiparea sancţiunii şi evaluarea consecinţelor actului criminal conduc la inhibarea
personalităţii agresive, trecerea la act fiind oprită de bariera morală, de cenzura Supraeului în
cazul unei fiinţe sociale. Conceptul de radicalizare este prezentat în comparaţie cu eşecul
programelor de integrare socială. Radicalizarea este precedată de existenţa comportamentului
suicidar.
KEYWORDS: tulburarea de personalitate antisocială, comportament suicidar, radicalizare,
Superego, trecerea la act
Introducere
Radicalizarea este un proces de transformare comportamentală prin care individul
descoperă motivaţia agresională de a trece la act, mobilul de a tulbura prin teroare ordinea
socială, un proces prin care individul găseşte forţa interioară pentru folosirea unor
mijloace violente împotriva victimelor care nu fac parte din gruparea teroristă, care nu au
aceleaşi obiective politice, culturale şi religioase; violenţa poate fi îndreptată şi împotriva
unor obiective simbolice ( Bertjan Doosje, Fathali M Moghaddam, Arie W Kruglanski,
Arjan de Wolf, Liesbeth Mann and Allard R Feddes, 2016 ). Scopul radicalizării este de
a produce argumente şi justificări pentru săvârşirea faptelor antisociale care cauzează
teroare membrilor unor societăţi care nu împărtăşesc ideile radicale ale grupului terorist.
Atentatul terorist devine un succes pentru grupările criminale dacă produce cât mai multe
victime, precum şi pagube materiale însemnate, tensiuni sociale şi declin economic în
segmentele societăţii. Prin radicalizare sunt exprimate cu intensitate idei de natură
religioasă sau o ideologie prin care se face apologia unui regim totalitar, anarhist,
nedemocratic, netolerant cu adversarii. Mai mult de 95% dintre atentatele teroriste au fost
organizate, coordonate şi executate în grup, în mod colectiv de o grupare teroristă. În
cadrul grupului este mai uşor să pregăteşti atacul, şi în acelaşi timp în cadrul grupului
organizat îţi dezvolţi şi îţi păstrezi energia motivaţională pentru a comite atacul, care
uneori poate fi un atentat sinucigaş ( Bertjan Doosje, Fathali M Moghaddam, Arie W
Kruglanski, Arjan de Wolf, Liesbeth Mann and Allard R Feddes, 2016 ). Individul care
se radicalizează trebuie să păstreze permanent la nivel intelectiv şi emoţional ideile
radicale care i-au cauzat schimbarea comportamentală, precum şi puterea de a acţiona în
mod necondiţionat, conform deciziilor grupului. Membrii grupărilor teroriste sunt
încurajaţi să reziste tuturor provocărilor existenţiale care i-ar putea îndepărta de scopul
general, fanatismul religios al liderilor are o influenţă semnificativă în multe situaţii.
Sentimentul de injustiţie, experienţele sociale negative, discriminările şi insultele sunt
mereu reamintite de liderii grupărilor. Individul radicalizat care face parte dintr-o grupare
teroristă organizată militar se consideră soldat care luptă într-un război sfânt; nu are milă
de victimele colaterale pentru că războiul trebuie câştigat prin orice metode.
Aspecte psihanalitice
Supraeul este cenzura, Supraeul este inhibiţia, dar în acelaşi timp Supraeul se naşte, se
dezvoltă doar din relaţia Eului cu lumea, din libertatea sa de manifestare, dar şi din
contaminarea percepţiilor cu fiinţarea brută a realităţii. Fiind influenţat de poziţia
autentic-prezenţială a Supraeului, Eul-Se ( Ego-Id ) devine intermediarul Fiinţei Morale
( the Moral Being ), şi în acelaşi timp un mesager al valorilor interioare trimis să
investigheze legăturile fiinţei cu realitatea lumii, care se situează ca alteritate
provocatoare. Eul-Se este aruncat în existenţialitatea lumii corporale şi încearcă să
menţină un echilibru între cerinţele uneori excesive ale Se-ului, cerinţele lumii sociale
generate de raporturile intramundane, şi cerinţele Supraeului ( planurile fiinţei morale );
aceste cerinţe reprezintă uneori o tortură, îndeplinirea sau neîndeplinirea lor sufocă Eul,
dezvăluie slăbiciunile personalităţii şi împinge individul către angoasă şi epuizare.
Supraeul limitează libertatea şi inhibă cerinţele Eului-Se; în cazul personalităţii
antisociale, care se transformă în personalitate delincvenţială, uneori Supraeul este
încătuşat, este închis în stare de ascundere, inhibiţiile şi instanţa morală sunt adormite şi
împinse spre limita absenţei, spre marginea subterană a inconştientului. Pentru a se simţi
liber, pentru a scăpa de condiţii şi prejudecăţi, Eul-Se trebuie să elimine tensiunea
provocată de cenzura Supraeului; moralitatea ca exprimare a identităţii Supraeului este
ţinută în umbra inconştientului, nu este activată, astfel frica de reguli şi consecinţe dispare
în abisul minţii făptuitorului fără a deranja intimitatea Eului; starea de angoasă este
înlocuită cu o stare provizorie de bine, de prospeţime spirituală; anxietatea şi depresia
croiesc uneori un strat malign peste încăperile sufletului, închid fiinţa individului, iar
această pauză a Eului-Se care îşi revendică libertatea şi bucuria de a trăi reprezintă pentru
scurt timp soluţia salvatoare. Individul cu personalitate antisocială este instabil emoţional,
egocentric, agresiv, fără prea multă afecţiune faţă de semeni, dispoziţia sa sufletească
schimbându-se frecvent; starea de bine este de scurtă durată, este invariabilă şi se poate
degrada. Pulsiunea de distrugere desprinde Eul de realitate şi se produce astfel un clivaj
psihic, relaţia cu lumea exterioară fiind afectată de cerinţele incontrolabile ale Se-ului,
fiind posibil ca Eul să fie afectat de psihoze ( Freud, 2014). Supraeul individului care se
radicalizează, care devine adeptul ideologiei terorismului, este ucis de Eul criminal
pătruns de fanatism; instanţa morală nu mai deţine controlul personalităţii individului;
prin comportamentul agresiv Eul dezvăluie sclavia sa voluntară faţă pretenţiile şi
plăcerile Se-ului. Bucuria de a ucide, de a săvârşi un atentat terorist sinucigaş provocând
moartea unor oameni, indiferent de condiţia lor socială, vârstă, sex, religie, reprezintă
satisfacerea cerinţelor Se-ului vindicativ, pulsiunea de moarte acţionează pentru a scăpa
fiinţa de sentimentul îngrozitor de vinovăţie, un sentiment autodistructiv ( Teoristul din
New Zealand trage cu sânge rece în victimele nevinovate - femei, copii, bătrâni, bărbaţi
- fără remuşcare şi fără nicio inhibiţie; nu îi tremură mâna, foloseşte cu îndemânare
armele şi încărcătoarele; uneori trage haotic în victimele deja moarte; descărcat de
agresiune râde şi este surprins că a supravieţuit masacrului ). Analizând personalitatea
fiinţei umane se poate spune că evoluţia fiinţei este legată de evoluţia Supraeului; materia,
fiinţarea Se-ului este partea întunecată a individului care împinge persoana către moarte;
Se-ul vrea să-şi satisfacă instinctele imediate, uneori indiferent de consecinţe; pulsiunile
de distrugere împing interesele Eului doar în prezent, în inconştientul plăcerilor epuizate
de actele temporare; prin cenzura pulsiunilor Se-ului doar Supraeul poate oferi Eului
pozitivitatea proiectului existenţial şi drumul către o evoluţie spirituală; lipsa de inhibiţie
a Eului influenţat de pulsiunile de distrugere omoară Supraeul şi în acelaşi timp omoară
întreaga fiinţă. Victimele terorismului există pentru că ele apar în calitate de obiecte ale
atacului terorist, atac produs de Eul criminal al făptuitorului. Eul criminal al teroristului
îşi justifică comportamentul sinucigaş doar dacă reuşeşte să comită momentul de teroare
şi prin fapta sa ucide cu intenţie cât mai multe victime. Din punct de vedere psihanalitic
radicalizarea presupune o transformare radicală a Eului. Dacă până în momentul
radicalizării individul a respectat legea penală a societăţii şi nu a ucis, înseamnă că
procesul de radicalizare transformă în mod decisiv personalitatea, iar geneza
compartamentului agresiv devine şi geneza justificării actului terorist. Teroarea conduce
la haos, dezordine socială, crize economice, crime împotriva umanităţii, ceea ce înseamnă
că actul terorist va avea întotdeauna o natură non-umană. În „Eul şi Se-ul” ( 1923 ) Freud
îl citează pe G. Groddek ( Das Buch vom Es, Internationaler Psychoanalytischer Verlag,
1923 ) „ Eul nostru se comportă în viaţă într- o manieră esenţialmente pasivă, pentru că,
după expresia sa, noi suntem trăiţi de forţe necunoscute şi care nu pot fi stăpânite ”.
Prevenirea radicalizării
Pentru a preveni radicalizarea trebuie identificate persoanele vulnerabile la radicalizare;
este necesară intervenţia unor funcţionari competenţi cu experienţă, agenţii
guvernamentale care pregătesc cursuri şi explică pe larg complexitatea şi pericolul
radicalizării; elaborarea unor ghiduri de bune practici pentru prevenirea şi împiedicarea
radicalizării; promovând o ideologie a violenţei radicalizarea îi atrage pe adepţi şi se
petrece în acelaşi timp cu evenimentul declanşator care îl îndepărtează pe individ de
normalitatea socială; evenimentul declanşator este uneori influenţat de probleme de viaţă,
de factori sociali negativi, de factori familiali, probleme de sănătate fizică a individului
sau suferinţa membrilor familiei din care face parte; evenimentul declanşator transformă
în mod radical viaţa individului, are loc o schimbare comportamentală, apare
agresivitatea atitudinală şi primele elemente ale comportamentului suicidar; Supraeul ca
instanţă morală este ţinut în întuneric, personalitatea se schimbă, are loc o metamorfoză
negativă a Eului; factorul religios şi fundamentalismul devin importante şi au prioritate
faţă de rutina şi activităţile culturale obişnuite; apare plăcerea de a descoperi ideologiile
violenţei; apar ruminaţiile şi instabilitatea emoţională; lupta pentru o societatea ideală şi
ideile extremiste constituie preocupări obsesive în această perioadă; apare interesul de a
descoperi modul de operare al grupărilor teroriste şi primele încercări de a beneficia de
experienţa radicalizării; radicalizarea este un proces complex şi se desfăşoară în mai
multe etape, astfel intervenţia deradicalizării prin procedurile speciale este important să
se întâmple cât mai repede posibil; radicalizarea se petrece în spaţiul unei societăţi şi se
foloseşte de mijloacele contemporane de comunicare pentru a răspândi doctrina violenţei;
instituţiile statului naţional şi instituţiile internaţionale trebuie să ia măsuri pentru a
împiedica recrutarea tinerilor în organizaţii teroriste; accesul la radicalizare nu trebuie să
fie facil; consecinţele unei sancţiuni penale ( atât pentru autor cât şi pentru complicitatea
celor apropiaţi ) şi vigilenţa instituţiilor competente care luptă împotriva terorismului
trebuie să devină obstacole pentru cei care vor să pătrundă în procesul radicalizării; dacă
cei recrutaţi depun un efort foarte mare în procesul de radicalizare, atunci există şi
oportunitatea intervenţiei procesului deradicalizării pentru a determina adeptul să
respingă ideologiile extremiste şi să renunţe la integrarea în reţeaua teroristă; concomitent
trebuie să producă efecte pozitive politicile locale eficiente privind reintegrarea socială a
celor care acceptă deradicalizarea; prevenirea radicalizării este mult mai eficientă decât
procesul de deradicalizare a membrilor unor organizaţii teroriste şi a familiilor pe care le
susţin.
Adeptul radicalizării violente poate fi descris ca un individ nemulţumit de starea sa
existenţială, marginalizat şi exclus pe nedrept din strategiile sociale; relaţiile sale sunt
instabile şi de scurtă durată; este uşor influenţabil şi intră în conflict cu autorităţile;
dominat de pulsiunea de distrugere, de răzbunare şi uneori lăcomie; reacţionează
instinctiv şi are instabilitate afectivă, emoţională; se consideră victima sistemului social
actual; este agresiv, cuprins de fanatism religios, fără respect pentru normele sociale şi
fără teamă de consecinţele juridice; este obosit de incertitudinea privind rolul său în viaţa
socială; nu este în stare să se angajeze în realizarea unui proiect pozitiv social, familial,
economic; îşi pierde repede locul de muncă din cauza divergenţelor şi problemelor
religioase; exagerează cu importanţa factorului religios pentru insuccesul din viaţa
socială; găseşte mereu argumente religioase împotriva unui nou loc de muncă.
Aspecte teoretice privind personalitatea membrilor grupărilor teroriste
Atunci când indivizii acţionează în grup reacţiile lor comportamentale sunt relativ stabile,
atitudinile impuse de o serie de factori devin asemănătoare, forţa interioară motivaţională
fiind generată de ideologia extremă. Activitatea de organizare, conducere şi supraveghere
a grupării teroriste este realizată de un lider, care prin autoritate, putere şi prestigiu
reuşeşte să domine şi să-şi exercite influenţa asupra membrilor ( Tănăsescu, 2012 ). În
cadrul grupărilor teroriste există organisme prestabilite care instituţionalizează funcţia de
conducere a liderului; liderul este în acelaşi timp prin activităţile de conducere pe care le
desfăşoară şi preferatul membrilor. Pentru îndeplinirea scopului general liderul planifică
şi structurează activităţile membrilor, acţiunile sale se întemeiază pe un ideal agresional,
pe ideea înlăturării distribuţiei inegale a puterii atât între ţări, cât şi în interiorul acestora,
deoarece prin acest mod se va impune o nouă ordine justificată de o nouă religie. Voinţa
de a răsturna ierarhia forţelor sociale are un caracter mistic, religios, motivul acţional se
identifică cu un ideal de luptă, fanatismul membrilor grupării teroriste permite implicarea
acestora în atentate sinucigaşe. Violenţa acţională şi supunerea necondiţionată la regulile
comportamentale impuse de grupul din care fac parte exprimă solidaritatea membrilor şi
în acelaşi timp eficienţa în realizarea celor mai cumplite atentate teroriste. Personalitatea
teroristului este caracterizată de un comportament agresiv faţă de structurile sociale
dominante, faţă de aparatul administrativ şi guvernamental; teroristul se implică în acţiuni
antisociale, distructive, pentru a provoca starea de teroare, dezechilibru şi instabilitate
politică, socială, economică. Agresivitatea făptuitorului devine o armă şi o formă de
manifestare pentru realizarea idealurilor extremiste din interiorul grupărilor fanatice,
scopul trecerii la actele criminale fiind acela de a înspăimânta populaţia, de a realiza cât
mai multe victime colaterale, de a întrerupe activităţile sociale şi de a distruge percepţia
oamenilor obişnuiţi despre siguranţa pe care o oferă structurile statale.
Judecăţile morale ale unei comunităţi despre individul inadaptabil reflectă contradicţia
dintre idealul comportamental social şi realitatea socială concretă opusă realizării unui
angajament existenţial. Ordinea socială se caracterizează prin manifestări inegale, prin
antagonisme, prin facultatea speciei umane de a progresa ca urmare a păstrării ordinii
umane, de a acumula anumite virtuţi care se echilibrează cu aspectele degradante ale
unora dintre comportamente. Bunele moravuri stimulează actele individuale, deşi
civilizaţia prezintă profunde contradicţii ( Tănăsescu, 2012 ). Sinteza relaţiilor sociale
încurajează însuşirile individuale, anumite determinări psihologice, care impun
particularităţi comportamentale. Acest specific al comportamentului se constituie într-un
proces îndelungat, care presupune dezvoltarea capacităţilor de adaptare a individului la
condiţiile de mediu, ca urmare a învăţării şi însuşirii de către acesta a regulilor şi normelor
sociale. Influenţele multiple pe care factorii de mediu social, politic, cultural, religios le
au asupra individului dobândesc o natură dominant cauzală, cadrul social fiind mobil,
schimbător, necesitând un efort constant de adapatare a individului ( Tanasescu, 2012 ).
Concluzii
Extremismul de dreapta şi terorismul par a fi preocupări ale bărbaţilor, dar în ultima
perioadă descoperim şi exemple de femei implicate în fenomenul radicalizării violente.
Femeile care şi-au urmat bărbaţii în radicalizare şi terorism îşi radicalizează mai uşor
copiii, şi îi îndeamnă să accepte mesajul ideologiilor extremiste legate de terorism.
Procesul de deradicalizare trebuie să promoveze un discurs pozitiv, şi trebuie să intervină
cât mai repede în educaţia copiilor, pentru a descuraja orice formă de violenţă şi
implicare în acţiunile teroriste.
Din punct de vedere criminologic radicalizarea înseamnă deja începutul trecerii la act.
Atentatul terorist prin uciderea victimelor reprezintă momentul criminal al declanşării
terorii, dar ideaţia criminală s-a format în personalitatea teroristului din momentul
radicalizării. Radicalizarea se întâmplă şi se dezvoltă într-un spaţiu social, pe teritoriul
unei comunităţi. Radicalizarea este legată de actualitatea vieţii sociale, politice, culturale,
economice şi religioase, luptătorul terorist opunându-se în mod violent acestor realităţi.
Radicalizarea promovează o ideologie violentă, extremă, iar cei care o adoptă nu sunt de
acord cu sistemul social şi cu valorile comunităţilor în care trăiesc. Uneori procesul de
radicalizare are succes pentru că luptătorul terorist acceptă foarte uşor ideologia grupării
teroriste, iar comportamentul criminal propus se potriveşte cu personalitatea sa
antisocială.

References
Akhtar, Salman, 2018, Sources of Suffering: Fear, Greed, Guilt, Deception, Betrayal, and Revenge,
Bucharest: Three Publishing House.
Aniţei, Mihai, Mihaela Chraif, Vlad Burtaverde, and Teodor Mihăilă. 2016. Personality Psychology
Treaty. Bucharest: Three Publishing House.
Atkinson, Rita L., Atkinson Richard C., Smith, Edward E., Bem, Daryl J., 2002, Introduction to
Psychology, Bucharest, Technique S.A. Publishing House.
Bertjan Doosje, Fathali M Moghaddam, Arie W Kruglanski, Arjan de Wolf, Liesbeth Mann and Allard R
Feddes, 2016, Terrorism, radicalization and de-radicalization, Current Opinion in Psychology,
11:79-84, doi.org/10.1016/j.copsyc.2016.06.008
Costello, Stephen J., 2017, The Pale Criminal: Psychoanalytic Perspectives, Bucharest: Three Publishing
House.
Cusson, Maurice, 2016, For an antiterrorism defensive, focused and versatile, Notes & Syntheses, Institut
pour la Justice, N 35, april 2016.
DSM-IV-TR, 2003, Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders, edited by Aurel Romila, The
Free Psychiatric Association in Romania Publishing House.
Freud, Sigmund. 2014, About Psychoanalysis. Bucharest: Three Publishing House. German translation
Daniela Stefanescu.
Freud, Sigmund, 2017, Psychology of the Unconscious, Bucharest, Three Publishing House.
Sartre, Jean-Paul, 2004, Being and Nothingness, Piteşti, Paralela 45 Publishing House
Schaffer, Jack B., Rodolfa, Emil, 2019, ICD-10-CM: Casebook and Workbook for Students:
Psychological and Behavioral Conditions, Bucharest: Three Publishing House
Tănăsescu, Camil. 2012a. Criminology. Bucharest: Universul Juridic Publishing House.
Tănasescu, Camil. 2012b. Judicial Psychology. Bucharest: Universul Juridic Publishing House.
Tănăsescu, Camil 2012c. Agreso-victimogene typologies : Universul Juridic Publishing House.