Gh. Al.

Niculescu: Antropologie culturală (2005-2006) 1

Curs 2. Marvin Harris şi Clifford Geertz:

materialismul cultural şi antropologia
interpretativă
Materialismul cultural
I. strategie de cercetare eficientă în încercarea de a explica
cauzele diferenţelor şi asemănărilor dintre societăţi şi culturi;
viaţa socială înţeleasă ca răspuns la problemele practice ale
vieţii; studiul constrîngerilor materiale la care este supusă
existenţa umană.

Materialismul cultural şi marxismul

I. materialismul cultural recunoaşte influenţa determinantă a
producţiei şi a altor procese materiale; respinge ideea că
evoluţia culturală rezultă din contradicţii dialectice
II. materialismul cultural se opune materialismelor biologice
reducţioniste (explicaţii resiale, sociobiologice şi etologice ale
diferenţelor şi asemănărilor dintre culturi).

Strategie ştiinţifică de cercetare

I. Materialismul cultural este sau cel puţin aspiră să fie o
strategie ştiinţifică de cercetare → capacitate de a oferi criterii
generale pentru a deosebi ştiinţa de alte moduri de a
cunoaşte, de a distinge diferite strategii de cercetare.

Distincţii fundamentale:
I. mental/comportamental: gînduri şi sentimente/mişcări şi efectele
produse asupra mediului de mişcări.
II. emic/etic:
A. abordarea emică: observatorii utilizează concepte şi
distincţii care au sens pentru participanţi; indigenul este
judecătorul suprem al adecvării descrierilor şi analizelor
observatorului; testul de adecvare a analizelor emice
constă în capacitatea lor de a genera afirmaţii pe care
indigenul să le accepte ca reale, cu sens sau potrivite.
B. abordarea etică: punctul de vedere al observatorului este
determinant în alegerea categoriilor şi conceptelor
utilizate în analize; testul de adecvare al imaginilor etice
este abilitatea lor de a genera teorii productive din punct
de vedere ştiinţific cu privire la cauzele diferenţelor şi
asemănărilor socioculturale → implică studierea şi
juxtapunerea unor activităţi pe care indigenii le-ar putea
găsi fără sens sau nepotrivite
C. ambele perspective pot duce la o cunoaştere reală, non-
imaginară a faptelor mentale şî comportamentale, chiar
dacă imaginile la care ele ajung pot fi divergente.
 Gh. Al. Niculescu: Antropologie culturală (2005-2006) 2

D. atît punctul de vedere al observatorului, cît şi cel al

participantului pot fi prezentate obiectiv sau subiectiv, în
funcţie de adecvarea operaţiilor empirice utilizate de
observator; obiectivitatea constă în adoptarea criteriilor
epistemologice prin care ştiinţa se deosebeşte de alte
moduri de cunoaştere.

Exemplu de aplicare a conceptelor emic/etic: vacile din India

I. 1. emic/comportamental: “Viţeii nu sînt ucişi prin înfometare”;
2. etic/comportamental: “Viţeii sînt ucişi prin înfometare”; 3.
emic/mental: “Toţi viţeii au dreptul la viaţă”; 4. etic/mental:
“Viţeii trebuie să fie lăsaţi să moară de foame atunci cînd
harna este puţină.

Este posibilă o abordare etică a limbajului?

Antropologia interpretativă
Clifford Geertz:
“someone anxious to navigate past the wrecks of a dozen
sunken philosophies”

Delimitări de alte curente

I. respinge atît antropologia cognitivă, căreia îi este uneori
asociat, care vede un cultură o realitate supraorganică cît şi
comportamentalismul.

From the actor’s point of view

I. abordarea lui Geertz: semiotică, al cărei sens este să ne ajute
să obţinem accesul în lumea conceptuală în care trăiesc cei
pe care-i studiem, pentru a putea astfel dialoga cu ei.

Thick description
I. etnografia: definită ca “thick description” (descriere densă)
II. obiectul etnografiei: accesul la o ierarhie stratificată de
structuri de sens, în care gesturile, imitarea gesturilor,
parodierea lor, imitarea parodierii lor sînt produse,
percepute şi interpretate.
A. faptele sînt construcţiile noastre din materia constituită de
constructele unor oameni în legătură cu ceea ce ei fac sau
au de gînd să facă. Prin urmare, de la început, sîntem
obligaţi să explicăm, să explicăm explicaţii.

Analiza antropologică este microscopică

Obiectul etnografiei ca text

Doing ethnography is like trying to read (in the sense of
“construct a reading of”) a manuscript - foreign, faded, full of
 Gh. Al. Niculescu: Antropologie culturală (2005-2006) 3

elipses, incoherencies, suspicious emendations, and

tendentious commentaries, but written not in conventionalized
graphs of sound, but in transient examples of shaped
behavior.

Analiza simbolică nu este o analiză a ideilor ci una a

comportamentului
I. formele culturale îşi găsesc articularea în desfăşurarea
comportamentului, a acţiunii sociale; putem avea acces la
sistemele simbolice studiind evenimentele, ceeea ce se
întîmplă, nu prin aranjarea unor entităţi abstracte în
configuraţii unificate.

Critica formalismului în analiza sistemelor de simboluri

Nothing has done more, I think, to discredit cultural analysis
than the construction of impeccable depictions of formal
order in whose actual existence nobody can quite believe.
Understanding a people’s culture exposes to their normalness
without reducing their particularity. …It renders them
accessible: setting them in the frame of their own banalities,
it dissolves their opacity.

Analiza culturală este incompletă