Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Coran Vs Biblie
Coran Vs Biblie
Notă: Având în vedere cititorii vizaţi, această carte foloseşte un limbaj simplu. Pentru cititorii
musulmani, multe nume au fost traduse în limba arabă.
Introducere
Astăzi peste jumătate din populaţia lumii este sau musulmană sau creştină, având două cărţi de
învăţătură religioasă şi două credinţe separate, dar care învaţă că într-o zi toţi oamenii vor sta
înaintea lui Dumnezeu pentru a fi judecaţi. Fiecare din acestea pretind că ei şi doar ei au
adevăratul mesaj de la Dumnezeu. Musulmanii pretind că Biblia pe care o avem acum este o
versiune modificată faţă de original, în timp ce creştinii spun că Dumnezeu nu va permite
niciodată ca “Biblia,” Cuvântul Său, să fie alterată. Cu toate acestea, judecata lui Dumnezeu care
va decide destinul nostru etern – raiul sau iadul – depinde de acceptarea adevărului Său. Islamul
pretinde că drumul spre cer este a-l declara pe Allah ca unicul şi singurul Dumnezeu şi pe
Mohamed ca ultimul mesajer al său către omenire, mesagerul final. Creştinismul pretinde că doar
credinţa în răscumpărarea lui Hristos prin moartea pe cruce, ca ultim act venit de la Dumnezeu,
este calea spre cer. Concluzia este că una din aceste variante este corectă iar cealaltă trebuie să
fie greşită. Alegerea corectă ne conduce la eternitatea în cer, iar cealaltă la eternitatea în iad. Voi
împărtăşi cu voi de ce am ajuns eu să cred că alegerea creştină este singura cale spre cer.
Pentru a înţelege diferenţele ar trebui să petrecem mult timp cercetând argumentele fiecărei părţi.
După cum declară Coranul: “Arătaţi dovada că sunteţi cu adevărat credincioşi.” (Al-
Baqarah[2]:112). Biblia pe de altă parte spune: “Apăraţi-vă pricina, zice Domnul, arătaţi-vă
dovezile cele mai tari", zice Împăratul lui Iacov” (Isaia 41:21). Şi respectând ambele cereri şi în
conformitate cu ele, voi reflecta la aceste lucruri şi voi cântări fiecare pretenţie într-o balanţă
ştiinţifică.
Mi-am dedicat câţiva ani studiind fiecare subiect în parte, comparând Biblia cu Coranul, şi acum
împărtăşesc experienţa mea după ce m-am aplecat asupra Bibliei căutând să aflu presupusele
modificări de care este acuzată. Rezultatele acestei comparaţii sunt uimitoare. Cititorii îşi vor
îmbogăţi cunoştinţele prin evidenţele adunate de mine în materie de profeţie, istorie şi ştiinţă.
Materialele vor include o comparaţie între Biblie şi Coran în ce priveşte subiecte, evenimente şi
persoane, de exemplu: Pacea şi Războiul în Islam, Ştiinţa în Biblie şi Coran, Israel şi Naţiunile
musulmane în profeţii, Profeţiile în Coran, Dovezile istorice, manuscriptice, profetice şi
arheologice ale Bibliei.
Scopul meu este să scot în evidenţă problemele referitoare la modul în care văd musulmanii
credinţa creştină şi să pun la dispoziţie sute de adevăruri şi de evidenţe care să dovedească
musulmanilor că creştinismul este singura cale.
Trăind 18 ani în Ţara Sfântă, fiind crescut ca musulman, am trăit, am respirat şi am umblat pe
cărările islamului, studiind Coranul şi practicând credinţa. Nădăjduiesc că cititorul va avea o
minte şi o inimă deschisă în timp de citeşte aceste rânduri. Mă rog ca Dumnezeu să deschidă
inimile şi minţile să înţelegem mai bine adevărul Său. Fie ca Dumnezeu să fie cu fiecare din voi
în timp ce cugetaţi la aceste lucruri. Lui îi dăm slava, şi Lui ne supunem.
Acceptă Provocarea Bibliei
În urmă cu câţiva ani am trecut pe lângă un stand care avea o reclamă: “Acceptă Provocarea
Pepsi.” M-am gândit în mine însumi, “De ce nu, am băut Coke toată viaţa, să văd dacă îmi place
mai mult decât asta.” Erau două pahare cu suc pe masă, fără etichete, nu puteam şti care e care
una şi care alta, am gustat din fiecare şi am ales. A fost o simplă alegere, evident, şi probabil că
nu era mare lucru pentru viaţa mea dacă alegeam Pepsi sau Coke. Pe de altă parte, n-aş fi ştiut
niciodată pe care o prefer fără a gusta din amândouă.
Îmi dau seama că această comparaţie nu este nici pe departe cea mai bună, dar nu există un mod
mai bun de a şti dacă Biblia sau Coranul sunt mai bune, decât să gustăm cuvintele fiecăreia. Nu
trebuie să le înghiţim, trebuie doar să le gustăm şi să decidem dacă vrem să le înghiţim sau să le
respingem. Într-o zi, o mare dorinţă m-a făcut să deschid Biblia şi s-o compar cu Coranul, le-am
pus una lângă alta şi am început să le studiez. Studiul a durat multe luni şi Dumnezeu m-a
copleşit cu adevărul Său.
Am jurat să nu mă opresc până nu voi afla dacă ele sunt egale, cântărite în balanţa ştiinţifică. A
fost singura cale... am acceptat Provocarea Bibliei. Toată documentarea mea v-o pun la
dispoziţie. Vă provoc să acceptaţi Provocarea Bibliei.
Notă: Încercaţi să răspundeţi la întrebările prezentate, care se termină cu “?” îngroşat. Acestea vă
sunt adresate vouă. Dacă puteţi răspunde, atunci cu adevărat aveţi o credinţă care se bazează pe
adevăruri. Vă rog să-mi trimiteţi răspunsurile voastre. Aştept cu răbdare aceste răspunsuri.
Ce este Credinţa?
Indiferent în ce credem, fiecare din noi avem credinţă în cineva sau în ceva care dictează felul în
care trăim. În cazul de faţă, din moment ce atât musulmanii cât şi creştinii cred într-un destin
etern (rai sau iad), alegerea pe care o facem devine cea mai importantă luptă pentru adevăr şi
viaţă. Dacă-ţi este frică să citeşti aceste rânduri, aceasta este poate un indiciu că nu ai o
cunoştinţă puternică despre ceea ce crezi. N-ar trebui să te temi dacă ştii că ceea ce crezi este
adevărat.
Pe de altă parte, din acelaşi motiv cineva ar putea să ignore complet acest subiect, gândindu-se că
nu contează ce crede cineva, fiindcă oricum va afla la final ce a fost adevărat. Este alegerea ta, şi
nimeni – chiar Dumnezeu – nu te va forţa, dar dacă greşeşti şi ajungi în chinul veşnic să nu mă
acuzi pe mine. Eu mi-am făcut partea, ţi-am pus în faţă provocarea.
Provocarea Coranului către credinţa Iudeo-creştină: În Islam, Coranul spune clar: “Ei spun:
‘Nimeni nu va intra în paradis dacă nu este evreu sau creştin.’ Acestea sunt poftele lor. Spuneţi:
“Arătaţi dovada că sunteţi cu adevărat credincioşi.” (Al-Baqarah[2]:112).
Provocarea Bibliei: "Apăraţi-vă pricina, zice Domnul, arătaţi-vă dovezile cele mai tari", zice
Împăratul lui Iacov. "Să le arate, şi să ne spună ce are să se întâmple, care sunt proorociile pe
care le-aţi făcut vreodată? Spuneţi, ca să luăm seama la ele şi să le vedem împlinirea; sau,
vestiţi-ne viitorul. Spuneţi-ne ce se va întâmpla mai tîrziu, ca să ştim că sunteţi dumnezei, faceţi
măcar ceva bun sau rău, ca să vedem şi să privim cu toţii. Iată că nu sunteţi nimic şi lucrarea
voastră este nimic, o scârbă este cine vă alege pe voi.” (Isaia 41:21-24).
Deci, pentru provocarea din ambele cărţi, şi din moment ce amândouă ne încurajează să aducem
“dovezi” sau evidenţe la fiecare pretenţie, voi răspunde la fiecare provocare în parte. Trebuind să
fie ascultători de Dumnezeu, creştinii trebuie să răspundă, să împlinească însărcinarea, să apere
credinţa, să lupte lupta credinţei, adevărata luptă pentru suflete, nu prin sabie, ci prin Cuvânt.
Ni se porunceşte de Dumnezeu să aducem dovezi şi să mărturisim celor pierduţi în întuneric,
lumii pe care căutăm s-o aducem la Hristos. După cum spune Biblia: “Ci sfinţiţi în inimile
voastre pe Hristos ca Domn. Fiţi totdeauna gata să răspundeţi oricui vă cere socoteală de
nădejdea care este în voi” (1 Petru 3:15).
În Vechiul Testament, Dumnezeu încurajează dezbaterea şi face provocarea: “Veniţi, totuşi, să
ne judecăm [să discutăm unul cu altul], zice Domnul” (Isaia 1:18a).
Amândouă aceste provocări ne arată că nu este nevoie să luăm pietre şi să ne batem, nu este
nevoie să ne aprindem de mânie sau să ne înfuriem. Doar să judecăm împreună, să aducem
dovezi fiecare în favoarea părerii sale.
Biblia afirmă că adevărata credinţă creştină este singura cale spre Dumnezeu, în timp ce Coranul
islamului spune cu totul altceva. Am văzut multe dezbateri pe această temă şi problema cu aceste
dezbateri era că nici una din părţi nu-şi putea exprima în întregime opinia. Timpul era
întotdeauna un factor cheie şi discuţiile aprinse îi întărâtau tot timpul pe musulmanii prea grăbiţi
să arunce cu sloganul “Allahu Akbar” (Dumnezeu este cel mai mare). Dar trebuie să vedem cum
este Dumnezeu mare şi nu doar să strigăm asta. Avem nevoie de răbdare, lăsând la o parte
judecăţile pripite.
Concluzia este că una din cele louă părţi (musulmanii sau creştinii) se înşeală, şi că pentru a
înţelege înşelăciunea trebuie să înţelegem natura lui Satan. Biblia ne dă cea mai bună explicaţie
despre el, arătând că el a fost cea mai inteligentă, capabilă şi frumoasă creatură a lui Dumnezeu.
El a înşelat 1/3 din îngeri. El i-a înşelat pe Adam şi Eva. El îi poate înşela şi pe cei aleşi. Nu poţi
avea nici o şansă în faţa şiretlicurilor lui dacă nu-L ai pe Dumnezeu şi Duhul Său în tine. Satan
este cel mai bun scamator. El apare ca un “înger de lumină.” El a creat toată teologia falsă,
pretinzând că e Dumnezeu. Biblia îl descrie ca fiind falsul dumnezeu al acestei lumi, cel ce vrea
să stăpânească lumea.
Pe de altă parte Coranul ne dă nişte descrieri diferite ale lui Satan. Coranul îl numeşte “Iblees”
care este creatura de foc “jin,” cuvânt din care trage cuvântul englezesc “genie” sau spiriduş.
Musulmanii neagă afirmaţia Bibliei că diavolul ar fi un înger, dar nu se poate ignora versetul din
Coran: “Şi spunând îngerilor să se plece în faţa lui Adam, toţi s-au plecat cu excepţia lui Iblees
(Satan) care a refuzat. El era unul dintre jini” (Al-Kahf [18][18]:50). Am putea întreba: De ce
Dumnezeu, după ce a poruncit doar îngerilor să se plece, să aştepte să facă acelaşi lucru şi Satan,
care – după cum declară Coranul – era un “jin” ? Este o referinţă logică la “jini” ca îngeri căzuţi,
nu un alt fel de creaturi de foc, cum spune Coranul în alte versete.
În Coran găsim că diavolii fac muncile lui Solomon la porunca lui Allah. De asemenea găsim că
Allah îi protejează, aşa după cum scrie în Coran: “Şi diverşi diavoli se scufundau pentru el şi
făceau alte munci pe lângă asta: şi Noi îi păzeam” (Alanbya [21]:82). Aceşti diavoli găsim în
Coran că erau mesagerii lui Solomon: “El a spus (Solomon): ‘Voi căpeteniilor! care din voi îmi
poate aduce tronul ei [al împărătesei din Seba] înainte ca ei să ajungă aici cu supunere? Un
ifrit al jinilor [diavolilor] a răspuns: “Eu îl voi aduce înaintea ta înainte ca să se sfârşească
sfatul: cu adevărat eu am putere deplină pentru această slujbă şi sunt vrednic de încredere” (Al-
Naml [27]:38-39). Astfel de pretenţii sunt respinse de creştinătate, în nici un loc din Biblie
diavolii nu sunt folosiţi să presteze vreo muncă fizică, mai ales să construiască templul lui
Dumnezeu, la care Dumnezeu i-a folosit pe Solomon şi pe poporul său (poporul ales al lui
Dumnezeu). Cea mai interesantă parte a descrierii pe care Coranul o face diavolilor este în Surah
Saba [34]:14, unde Allah declară: “Apoi am decretat moartea lui Solomon, nimic nu le-a arătat
(diavolilor) că este mort până când termitele au ros toiagul pe care se sprijinea corpul său. Şi
când a căzut, diavolii şi-au dat seama că dacă ar fi ştiut...” Interpreţii musulmani spun că
Solomon a murit brusc în timp ce se sprijinea pe toiag. A trecut un an întreg, timp în care trupul
lui încă se sprijinea pe toiag. În final, termitele au ros o parte din toiag, acesta s-a rupt şi
Solomon a căzut la pământ. Doar atunci au realizat diavolii că Solomon era mort. Şi noi
întrebăm: Ce au făcut slujitorii lui Solomon, soţiile lui şi armata în timp ce el era mort sprijinit pe
toiagul său timp de un an? Învăţaţii musulmani au concluzionat că demonii sunt fiinţe nătângi a
căror principală lucrare este de a şopti la urechile oamenilor îndemnuri de a păcătui, o descriere
diferită de a Bibliei, care ne avertizează că demonii sunt îngeri căzuţi, în stare să amestece un
ciorchine de adevăruri cu o mână de minciuni, destul cât să provoace moarte.
Jamal Badawi, un binecunoscut apologet musulman în dezbaterile cu creştinii acuză întotdeauna
că conceptul Trinităţii din creştinism se trage din credinţele păgâne antice, de exemplu
mithraismul [1]. Ceea ce dl.Badawi ignoră să spună este că ideea trinităţilor păgâne nu se trage
de la Persani, Romani sau alt imperiu antic, ci tocmai de la relatarea căderii omului în grădina
Edenului. Satan l-a sfidat pe Dumnezeu şi i-a înşelat pe Adam şi Eva. El a luat forma unei false
trinităţi – Satan, viitorul Antihrist (Al-Maseeh Al-Dajal), şi Proorocul mincinos. Cea dintâi
profeţie din Biblie s-a referit chiar la acest subiect. În Geneza 3:15 a fost arătată judecata lui
Dumnezeu: “Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi
va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcâiul.” În această profeţie găsim promisiunea naşterii din
fecioară a lui Hristos (sămânţa ei). Femeia era Eva şi sămânţa ei era Hristos din moment ce
Hristos nu este sămânţa lui Adam, El neavând un tată uman. Aceasta este prima profeţie din
Biblie referitoare la venirea lui Hristos. Ea prevedea răstignirea lui Hristos când Satan avea “să-i
zdrobească călcâiul” prin străpungerea mâinilor şi picioarelor (călcâielor) Sale. Profeţia îl
prezintă de asemenea pe Antihrist ca sămânţa lui Satan. După cum Hristos, fiul Mariei, era în
mod unic “sămânţa femeii,” într-un fel tainic Antihrist va fi “sămânţa” lui Satan. Hristos va
zdrobi până la urmă capul lui Satan manifestat în chip trupesc în Antihrist. Antihristul va fi
sămânţa lui Satan.
Trinităţile false şi dumnezeii falşi au fost introduşi prin veacuri de către Satan într-un efort de a
ascunde adevărul. El este înşelătorul viclean care îl va prezenta la urmă pe fiul său, pe Antihrist,
acela care se va angaja în cea mai mare misiune de înşelare – de a-l face pe om să se închine lui
Satan şi de a se declara pe sine Dumnezeu al omului.
În timp ce toate religiile false cred că diavolii sunt simple fiinţe care încurajează păcatul şi
discordia, Biblia le dezvăluie ca fiinţe inteligente care nu încetează să promoveze scopurile lui
Satan în bătălia reală dintre Satan şi Dumnezeu, o bătălie despre care nici nu se aminteşte în
multe religii false. Deşi noi nu conştientizăm această bătălie, Dumnezeu în Biblie ne avertizează:
“Noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sîngelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva
domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care
sunt în locurile cereşti” (Efes.6:12). Biblia îl descrie pe Satan ca “stăpânitorul întunericului,”
“tatăl minciunii,” şi “stăpânitorul lumii acesteia.” El îl imită pe adevăratul Dumnezeu. La urmă
el se va manifesta în trupul lui Antihrist pentru a conduce pământul pentru un timp. El va fi
reprezentat de proorocul mincinos. Trinitatea falsă (Satan, Antihrist, Proorocul mincinos) este o
înscenare amăgitoare pusă la cale de Satan pentru a imita pe adevăratul Dumnezeu şi a-l atrage
pe om să se închine Satanei, gândind că-L urmează pe Dumnezeu.
Această imitare este de la începuturi, când Satan s-a înălţat să fie mai mare decât Dumnezeu:
“Mă voi sui pe vîrful norilor, voi fi ca Cel Preaînalt" (Isaia 14:14). Biblia arată în mod clar că
Satan este o imitaţie, un impostor, el pretinde că este Dumnezeul cel Preaînalt. Dacă el face acest
lucru azi, prin ce sistem religios lucrează oare, şi pe cine credeţi că minte?
Biblia arată nişte nume opuse Dumnezeului adevărat, şi le atribuie lui Antihrist. Hristos este
numit “Adevărul,” în timp ce Antihristul este numit “Minciuna.” Hristos este numit “Cel
sfânt,” în timp ce Antihristul este numit “Cel nelegiuit.” Hristos este numit “Fiul lui
Dumnezeu,” în timp ce Antihristul este numit “fiul pierzării.” Hristos este numit “taina
evlaviei,” în timp ce Antihristul este numit “taina nelegiuirii.” Dumnezeu îi permite celui rău să
continue, deşi ar putea să-l distrugă. Biblia ne învaţă că în final Isus Hristos îl va nimici pe fiul
pierzării, fiul lui Satan – Antihristul, “şi-l va prăpădi cu arătarea venirii Sale.” Tactica principală
a lui Satan în nimicirea planului lui Dumnezeu este aceea de a falsifica profeţiile biblice
referitoare la venirea lui Hristos. În decursul veacurilor, Satan a încercat să distrugă planul lui
Dumnezeu prin arderea, interzicerea şi discreditarea Bibliei, cât şi prin prigonirea creştinilor şi a
evreilor. El a introdus doctrine false, cărţi false şi profeţi falşi. Ascunderea Adevărului lui
Dumnezeu sub minciuni a fost una din sarcinile principale ale lui şi ale demonilor săi. Până la
urmă, Satan a fost întotdeauna înfrânt în misiunea sa de a distruge şi a cuceri, fiindcă planul lui
Dumnezeu este indestructibil.
Dumnezeu ne avertizează de multe ori în Biblie în legătură cu Satan şi lucrările lui:
“Împăratul va face ce va voi; se va înălţa, se va slăvi mai presus de toţi dumnezeii, şi va spune
lucruri nemaiauzite împotriva Dumnezeului dumnezeilor; şi va propăşi până va trece mânia,
căci ce este hotărît se va împlini” (Daniel 11:36). Voia lui Antihrist este voia tatălui său (tatăl
minciunii sau diavolul), în timp ce voia lui Hristos este voia Tatălui Său (Dumnezeul
adevărului). Misterul naturii lui Dumnezeu este prezentat în Biblie. El este Un Dumnezeu în
Sfânta Trinitate: “Ascultă, Israele! Domnul, Dumnezeul nostru, este singurul Domn.”
Caracteristica de unitate a lui Dumnezeu este sprijinită atât de Vechiul cât şi de Noul Testament.
Când Ilie a fost faţă în faţă cu preoţii lui Baal, s-a ridicat în faţa poporului şi a strigat, “Până
cînd vreţi să şchiopătaţi de amîndouă picioarele? Dacă Domnul este Dumnezeu, mergeţi după
El; iar dacă este Baal, mergeţi după Baal!" (1 Împ.18:21). Ilie a câştigat bătălia pentru că era de
partea lui Dumnezeu. Profeţii falşi care sunt de partea lui Satan îşi pierd viaţa şi sufletul pentru
veci. Atunci Dumnezeu a trimis foc din cer care a mistuit jertfa de pe altar. Rugăciunea lui Ilie
am rostit-o şi eu: “O, Doamne, Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov.” Dumnezeu ne descoperă
adevărul, doar să-L întrebăm şi să spunem, “O, Doamne, Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov,
descoperă-mi te rog adevărul!” El este Dumnezeul cel drept şi credincios.
Un sumar al Religiilor lumii
Unde este adevărul?
În ciuda a ceea ce cred cei mai mulţi oameni din toate religiile lumii, chiar dacă cineva crede cu
întreaga lui inimă şi minte o minciună, aceasta nu face acea minciună să fie adevărul lui
Dumnezeu, ci în fapt Biblia declară aceste minciuni ca fiind satanice, planul celui rău pentru a
conduce lumea prin confuzie, folosind concepţii teologice false.
Pentru a sumariza presupusele minuni ale religiilor lumii de azi, vom da câteva exemple. Un
mormon are în inima sa un puternic sentiment că Joseph Smith este profetul lui Dumnezeu, acest
sentiment este primul răspuns pe care l-am primit de la toţi mormonii pe care i-am cunoscut. Un
hindus foloseşte meditaţia, concentrarea şi contemplarea, la fel cum un instructor New Age (o
versiune modernă a hinduismului) foloseşte meditaţia şi îşi focalizează atenţia asupra sinelui.
Ceea ce învaţă religia New Age nu este ceva nou ci are origini străvechi (în hinduism), ei îşi
atrag adepţii prin oferindu-le abilitatea de a comunica cu forţele cosmice, un fel de călătorie
dincolo de ceea ce poate omul vedea. Folosind o tehnică numită Yoga omul poate accesa puteri
incredibile de a-şi controla trupul, de a avea experienţe mistice şi iluminare spirituală.
Similară lui Yoga este o sectă musulmană numită Darweesh sau Dervish. Un membru al acestei
secte are abilitatea de a-şi controla trupul până la nivelul la care, dacă-şi străpunge pielea nu are
dureri nici nu sângerează.
În Vest, milioane de catolici cred în apariţia Mariei. Mii din ei se urcă pe un munte ca s-o vadă
pe fecioara Maria apărând pe cer, se roagă ei, aşteaptă instrucţiunile ei.
Un mulsulman poate demonstra că Coranul are un limbaj arab clasic fantastic şi poate susţine că
el conţine evidenţe ştiinţifice pe care profetul islamului nu avea de unde să le cunoască, el
meditează, se concentrează, contemplă în timp ce recită Coranul şi se roagă, e plin de bucuria
inexplicabilă “Khoshu`a” şi crede că Coranul este o minune de la Dumnezeu pentru om şi a fost
dat să schimbe lumea.
În ziua de azi mulţi oameni cred în profeţi ca Nostradamus, Jean Dickson, Edgar Cayce şi alţii
care au prezis lucruri ca moartea lui J.F. Kennedy, ridicarea şi căderea lui Adolf Hitler, etc...
Mulţi din vremea noastră cred că aceste previziuni au fost adevărate miracole. Vom da mai târziu
câteva răspunsuri acestor aşa-zişi profeţi moderni.
Pe de altă parte Biblia ne atenţionează să nu credem în aceste religii de origine omenească, ci să
urmăm cu grijă planul făcut de Dumnezeu de la început. Biblia ne atenţionează că chiar dacă
cineva ar face să se coboare foc din cer şi ar spune că este Hristosul, să nu-l credem. Noi trebuie
să urmăm Cuvântul neschimbat al lui Dumnezeu care ne-a fost dat deja. Biblia ne spune cum să
cunoaştem pe adevăratul Hristos când va reveni, cum să deosebim adevăraţii profeţi de cei falşi,
cum să deosebim lupii de miei.
Biblia este busola pentru o lume pierdută, o adevărată hartă, candelă şi îndrumare dată omului
pentru a şti ce cărare să urmeze în această lume de întuneric.
Biblia clarifică lucrurile. Omul are în materie de destin etern doar două alternative. Poate să
meargă în doar două locuri: în focul veşnic cu Satan sau în paradisul veşnic cu Dumnezeu. Două
locuri sunt în faţa lui: cu Dumnezeu sau cu cel rău.
Unii consideră în mod fals că vor ajunge în paradis, pentru că s-au convins pe ei înşişi de asta.
Unii consideră că-L urmează pe Dumnezeul adevărat fiindcă profetul lor sau cartea lor le-a spus
aşa, neştiind că Satan se preface în înger de lumină. Cineva care este pe o clădire poate să se
apropie de margine şi să creadă 100% că dacă face un salt al credinţei şi sare va putea să zboare,
totuşi această credinţă nu-l va păzi pe sinucigaş şi nu-i va asigura “zborul.” Îţi este eternitatea în
joc dacă consideri că vei merge în cer doar pentru că aşa crezi sau aşa simţi. Mulţumesc lui
Dumnezeu că destinul meu etern nu depinde de ce simt, fiindcă în unele zile simt că mă cufund
spre iad iar în altele că mă ridic spre cer. Destinul meu etern depinde de “dovada” reală pe care
mi-o pune la dispoziţie teologia mea.
Iată adevărul!
Eu am înţeles islamul şi am crezut în învăţăturile Coranului, totuşi după examinarea acestor
evidenţe am descoperit că pus în balanţă Coranul este găsit uşor. Nu împlineşte cerinţele Bibliei
pentru dovada divinităţii. Coranul nu se compară cu Biblia în materie de evidenţe. Din moment
ce Dumnezeu este adevăr 100%, El susţine Biblia prin patru elemente pe care nu le are nici o
carte din lume. Aceste elemente de susţinere sunt: Evidenţa Manuscriselor, Evidenţa
Arheologiei, Evidenţa Profetică şi Evidenţa Ştiinţei în Biblie (prescurtat MAPS). Musulmanii
pretind că Coranul are şi el ultima din acestea (ştiinţa) lucru pe care îl voi discuta mai târziu.
Aş vrea acum să mă refer la evidenţa profetică, şi să cer cititorului să o examineze, după cum îl
încurajează şi islamul.
Biblia este singura carte religioasă care a îndrăznit să detalieze mii de profeţii. Aceste profeţii
sunt variate, din care unele se referă la ridicarea şi căderea unor imperii. Multe profeţii biblice s-
au împlinit deja.
În nici o altă piesă de literatură religioasă nu veţi găsi sute de preziceri care s-au împlinit cu
precizie şi exactitate. Nici un om n-a fost în stare să facă astfel de preziceri detaliate despre
evenimente viitoare. Acei ce arată spre Nostradamus, Jean Dickson sau alţi profeţi falşi care
ocazional au avut norocul să nimerească câte ceva, ignoră sutele de preziceri incorecte pe care
aceştia le-au făcut.
Henry C. Roberts, editorul lucrării Profeţiile Complete ale lui Nostradamus, (Jericho NY:
Nostradamus, Inc. 1976) şi unul din cei mai înfocaţi suporteri ai lui Nostradamus, a admis în
introducere că aceste scrieri profetice sunt “neinteligibile şi confuze pentru cei neiniţiaţi. Natura
ciudată, dezlânată şi deseori incoerentă a catrenelor, atât în limba franceză cât şi în limba
engleză, este o marcă a mediilor profetice.” Edgar Cayce, aşa-zisul profet somnoros american, a
făcut multe afirmaţii false privitoare la localizarea resurselor de petrol şi a depozitelor de
minerale.
Chiar şi azi prognozarea pieţelor pe termen apropiat este un joc imprevizibil. Toate prezicerile
umane şi încercările de a prezice viitorul au fost fără rezultat: se poate să obţii o prezicere mai
exactă cumpărând plăcinte cu “bileţelele destinului” în ele la restaurantul chinezesc.
Dumnezeu afirmă că abilitatea de a prezice şi de împlini profeţiile este un atribut unic al naturii
Sale, atunci când a zis: “Eu sunt Dumnezeu, şi nu este altul, Eu sunt Dumnezeu, şi nu este nici
unul ca Mine. Eu am vestit de la început ce are să se întâmple şi cu mult înainte ce nu este încă
împlinit. Eu zic: Hotărârile Mele vor rămîne în picioare şi Îmi voi aduce la îndeplinire toată
voia Mea” (Isaia 46:9-10).
În acest pasaj profetul Isaia declară că numai Dumnezeu ştie dinainte evenimentele viitoare, El le
hotărăşte şi apoi le aduce la îndeplinire. Dumnezeu a mai spus: “Căci adevărat vă spun, câtă
vreme nu vor trece cerul şi pămîntul, nu va trece o iotă sau o frântură de slovă din Lege, înainte
ca să se fi întâmplat toate lucrurile” (Matei 5:18).
Ideea profeţiei biblice este că Dumnezeu îşi face un plan înainte de executarea lui (de la început),
pentru a arăta atunci când acesta se îndeplineşte că El, Dumnezeu, este în control – într-adevăr o
dovadă reală.
Într-un alt loc din Biblie Dumnezeu ne provoacă: “"Apăraţi-vă pricina, zice Domnul, arătaţi-vă
dovezile cele mai tari", zice Împăratul lui Iacov. "Să le arate, şi să ne spună ce are să se
întâmple, care sunt proorociile pe care le-aţi făcut vreodată? Spuneţi, ca să luăm seama la ele şi
să le vedem împlinirea; sau, vestiţi-ne viitorul. Spuneţi-ne ce se va întâmpla mai târziu, ca să
ştim că sunteţi dumnezei, faceţi măcar ceva bun sau rău, ca să vedem şi să privim cu toţii. Iată
că nu sunteţi nimic şi lucrarea voastră este nimic, o scârbă este cine vă alege pe voi” (Isaia
41:21-24).
Astfel, Dumnezeul Bibliei te provoacă; vei accepta provocarea ? Şi El continuă în capitolul 42
versetul 9: “Iată că cele dintâi lucruri s-au împlinit, şi vă vestesc altele noi; vi le spun mai
înainte ca să se întâmple.” Dumnezeu vede toată istoria, trecut, prezent şi viitor. El nu ghiceşte
ce va fi în viitor, El ştie!
Dumnezeu a spus că singura cale de a cunoaşte adevăratul Său mesaj este profeţia predictivă, şi
dacă acest element lipseşte, atunci să NU îl credem pe acel profet. Aceste profeţii trebuiau să fie
unice, nu doar afirmaţii generale, cum vedeţi că fac toţi profeţii falşi. Pentru ca Dumnezeu să-şi
manifeste dragostea şi voia Sa faţă de oameni, El trebuia să se facă cunoscut în mod personal
într-un aşa fel încât omul limitat să realizeze fără nici o umbră de îndoială că Dumnezeul infinit
se revelează pe Sine Însuşi. Această verificare de netăgăduit este specifică doar Scripturii iudeo-
creştine. Nici un om onest nu poate rămâne necredincios după un studiu chiar sumar al profeţiei,
şi profeţia este elementul lipsă în TOATE celelate cărţi sfinte ale religiilor lumii. Deşi se pretinde
că există profeţie în Coran, o cercetare cinstită şi o comparaţie cu Biblia va dovedi afirmaţia
precedentă.
Nici Vedele hinduse, Bhagavad-Gita, cartea lui Mormon, proverbele lui Buddha sau scrierile lui
Mary Baker Eddy nu se pot pune alături Bibliei. Prin contrast, profeţia constituie 25% din Biblie
(8352 versete). Nici o altă carte religioasă nu are aşa ceva, sau, simplu spus, cine-i cel mai tare?
Rămânem uimiţi când examinăm doar următoarele 8 profeţii despre Isus Hristos.
Prima: (Se va naşte în Betleem)
_Profeţia Vechiului Testament: "Şi tu, Betleeme Efrata, măcar că eşti prea mic între cetăţile de
căpetenie ale lui Iuda, totuşi din tine Îmi va ieşi Cel ce va stăpâni peste Israel, şi a cărui obârşie
se suie până în vremuri străvechi, până în zilele veşniciei" (Micah 5:2).
_Împlinirea în Noul Testament: "După ce s-a născut Isus în Betleemul din Iudea, în zilele
împăratului Irod, iată că au venit nişte magi din Răsărit la Ierusalim" (Matei 2:1).
A doua: (Va fi precedat de un mesager)
_Profeţia Vechiului Testament: " Un glas strigă: "Pregătiţi în pustie calea Domnului, neteziţi în
locurile uscate un drum pentru Dumnezeul nostru!" (Isaia 40:3).
_Împlinirea în Noul Testament: "În vremea aceea, a venit Ioan Botezătorul, şi propovăduia în
pustia Iudeii. El zicea: "Pocăiţi-vă, căci Împărăţia cerurilor este aproape" (Matei 3:1-2).
A treia: (Va intra în Ierusalim călare pe un măgăruş)
_Profeţia Vechiului Testament: "Saltă de veselie, fiica Sionului, strigă de bucurie, fiica
Ierusalimului. Iată că Împăratul tău vine la tine; El este neprihănit şi biruitor, smerit şi călare
pe un măgar, pe un mânz, pe mânzul unei măgăriţe" (Zaharia 9:9).
_Împlinirea în Noul Testament: "Şi au adus măgăruşul la Isus. Apoi şi-au aruncat hainele pe el,
şi au aşezat pe Isus, călare deasupra. Pe când mergea Isus, oamenii îşi aşterneau hainele pe
dru." (Luca 19:35-36).
A patra: (Va fi trădat de un prieten)
_Profeţia Vechiului Testament: " Chiar şi acela cu care trăiam în pace, în care îmi puneam
încrederea şi care mânca din pâinea mea ridică şi el călcâiul împotriva mea. " (Psalm 41:9).
_Împlinirea în Noul Testament: "Pe când vorbea El încă, iată vine Iuda, unul din cei
doisprezece, cu o gloată mare, cu săbii şi cu ciomege, trimişi de preoţii cei mai de seamă şi de
bătrânii norodului." Vânzătorul le dăduse semnul acesta: "Pe care-l voi săruta eu acela este; să
puneţi mâna pe el!" (Matei 26:47,48).
A cincea: (Mâinile şi picioarele străpunse)
_Profeţia Vechiului Testament: "Căci nişte câini mă înconjoară; o ceată de nelegiuiţi dau
târcoale împrejurul meu, mi-au străpuns mâinile şi picioarele" (Psalm 22:16).
_Împlinirea în Noul Testament: "Când au ajuns la locul numit "Căpăţâna", L-au răstignit acolo,
pe El şi pe făcătorii de rele: unul la dreapta şi altul la stânga" (Luca 23:33).
A şasea: (Va fi rănit de duşmanii Săi)
_Profeţia Vechiului Testament: " Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru
fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem
tămăduiţi" (Isaia 53:5).
_Împlinirea în Noul Testament: "Atunci Pilat le-a slobozit pe Baraba; iar pe Isus, după ce a pus
să-L bată cu nuiele, L-a dat în mâinile lor, ca să fie răstignit." (Matei 27:26).
A şaptea: (Va fi vândut pentru 30 de arginţi)
_Profeţia Vechiului Testament: " Eu le-am zis: "Dacă găsiţi cu cale, daţi-Mi plata; dacă nu, nu
Mi-o daţi!" Şi Mi-au cântărit, ca plată, treizeci de arginţi." (Zaharia 11:12).
_Împlinirea în Noul Testament: "Ce vreţi să-mi daţi şi-L voi da în mâinile voastre?" Ei i-au
cântărit treizeci de arginţi." (Matei 26:15). Notă: Acest lucru a fost prezis cu 500 de ani înainte,
pe când argintul nici nu era folosit ca monedă, ci doar aurul.
A opta: (Va fi scuipat şi bătut)
_Profeţia Vechiului Testament: "Mi-am dat spatele înaintea celor ce Mă loveau, şi obrajii
înaintea celor ce-Mi smulgeau barba; nu Mi-am ascuns faţa de ocări şi de scuipări" (Isaia
50:6).
_Împlinirea în Noul Testament: "Atunci L-au scuipat în faţă, L-au bătut cu pumnii, şi L-au
pălmuit" (Matei 26:67).
Notă: Există în Biblie 456 profeţii împlinite care se referă doar la Isus.
Legea Probabilităţii
După examinarea a numai 8 profeţii diferite, din totalul de 456, profesorul emerit în Ştiinţă la
Colegiul Westmont, Peter Stoner, a calculat probabilitatea ca într-un singur om să se împlinească
profeţiile majore referitoare la Mesia. Estimările au fost calculate de către doisprezece clase
diferite totalizând 600 de studenţi. Aceştia au analizat cu grijă toţi factorii, au discutat în detaliu
fiecare profeţie şi au examinat diferite circumstanţe care ar fi putut indica o posibilă conspiraţie
sau înţelegere între anumiţi oameni pentru împlinirea unei profeţii specifice. Estimările au fost
suficient de rezervate astfel încât să întrunească aprobarea chiar şi a celor mai sceptici studenţi.
Apoi profesorul Stoner le-a luat şi le-a făcut şi mai rezervate. El a încurajat şi pe alţi sceptici şi
oameni de ştiinţă să facă propriile estimări şi să verifice dacă concluziile sale nu sunt mai mult
decât corecte.
În final, el a supus aceste calcule spre verificare unui Comitet al organizaţiei American Scientific
Affiliation. După examinare, ei au căzut de acord că aceste calcule erau demne de încredere şi
corecte conform cu materialul ştiinţific prezentat. De exemplu, în legătură cu Mica 5:2 unde se
afirmă că Mesia se va naşte în Betleem, Stoner şi studenţii săi au determinat populaţia medie a
Betleemului din timpul lui Mica până în prezent, apoi au împărţit această cifră la populaţia medie
a lumii în aceeaşi perioadă. Au concluzionat că şansa ca un om să se nască în Betleem era de unu
la 2,8 x 10 la puterea a cincea, sau rotunjit, de 1 la 300.000.
După examinarea a 8 profeţii diferite, au ajuns la concluzia că şansa ca într-un singur om să se
împlinească toate cele opt profeţii era de unu la 10 la puterea a 17-a. Pentru a ilustra cât de mare
este numărul 10 al puterea a 17-a (unu urmat de 17 zerouri), Stone a dat următoarea ilustraţie:
imaginaţi-vă că am acoperi întreaga suprafaţă a statului Texas cu un strat de monede din argint
gros de 2 picioare [aproximativ 60 cm.] Numărul total de monede de care am avea nevoie la
această grosime a stratului ar fi de 10 la puterea 17. Acum, am lua una din aceste monede, am
marca-o şi am arunca-o dintr-un avion, după care am amesteca cumva toţi banii de pe întreg
cuprinsul statului Texas, iar după ce am face asta am lua un om, l-am lega la ochi, i-am spune că
poate călători în voie în ce direcţie doreşte, dar undeva să se oprească, să caute cu mâna prin
stratul de monede şi să încerce să găsească banul marcat de noi. Deci, şansa ca omul nostru să
găsească exact banul dorit era şansa ca într-un om să fie împlinite toate cele opt profeţii.
În termeni financiari, există cineva care să nu dorească să investească într-o afacere la care şansa
de faliment ar fi doar de 1 la 10 la puterea 17? Acest tip de investiţie sigură ni-l oferă Dumnezeu
când ne cere să credem că Hristos este Mesia trimis de El. Profesorul Stoner concluzionează:
"Împlinirea a numai acestor opt profeţii ar fi o dovadă suficientă ca Dumnezeu a inspirat
scrierea acestora cu o acurateţe formidabilă, cu sanşa de doar 1 la 10 la puterea 17 de a fi altfel
decât absolute." Un alt fel de a spune acest lucru este că oricine minimizează sau ignoră
semnificaţia semnelor date în Biblie pentru identificarea lui Mesia este un nebun.
Dar, evident, există mult mai mult decât opt profeţii. Într-un alt calcul Stoner a folosit 48 de
profeţii (din totalul de 456) şi a ajuns la o estimare – foarte rezervată de altfel – că probabilitatea
ca 48 de profeţii să fie împlinte într-un singur om ar fi de 1 la 10 la puterea 157. Cât de mare este
numărul 10 la puterea 157? 10 la puterea 157 are 157 de zerouri! Să încercăm să ilustrăm acest
număr folosind imaginea unui electron. Electronii sunt entităţi foarte mici. Sunt mai mici decât
atomii. At trebui să pui alături 10 la puterea 15 din aceştia pentru a junge la un centimetru. Dacă
i-am număra câte patru pe secundă şi nu ne-am opri din numărat nici zi nici noapte, încă am avea
nevoie de vreo 8 milioane de ani pentru a număra un şir de doar 1 centimetru.
Dar câţi electroni ne-ar trebui dacă am vrea să avem 10 la puterea 157 ?
Imaginaţi-vă o sferă, o minge solidă de electroni care s-ar întinde de la pământ în toate direcţiile
pe o distanţă de vreo 6 miliarde de ani lumină. Distanţa în kilometri a unui singur an lumină este
de 10 trilioane de kilometri. Asta da minge! Dar tot n-ar fi de ajuns să cuprindă cei 10 la puterea
157 electroni. Ar trebui să multiplici acea minge uriaşă în toate direcţiile cu încă 6 x 10 la
puterea 28! Cât de mare este asta? Este lungimea spaţiului necesar cuprinderii a trilioane de
trilioane de trilioane de astfel de mingi uriaşe de electroni! De fapt spaţiul necesar să cuprindă
toate aceste mingi gigantice aproape că ar ajunge “să fie aproape" de numărul de electroni de
care ar fi nevoie când vorbim de 10 la puterea 157!
Dar pretinzând că ne putem imagina numărul despre care vorbim, să ne imaginăm că marcăm
doar unul din acei electroni, apoi îi amestecăm. După care să numim pe cineva care să
călătorească într-o rachetă cât timp doreşte, în orice direcţie, să-i spunem apoi când doreşte el să
culeagă un segment din spaţiu şi la un microscop super-sputernic să detecteze electronul marcat
de noi! Care credeţi că sunt şansele să-l găsească? Sunt de 1 la 10 la puterea 157. Notaţi că
aceasta este şansa ca 48 de profeţii să se împlinească toate într-un singur om.
Toate acestea ilustrează că este absolut imposibil ca un om, oricare om, să fi împlinit din
întâmplare toate profeţiile Mesianice. De fapt, o mare autoritate în teoria probabilităţilor, Emile
Borel, afirmă în cartea sa Probabilităţile şi Viaţa că odată ce trecem de şansa de 1 la 10 la puterea
50, probabilităţile sunt aşa de mici încât este imposibil să gândeşti măcar că se vor împlini
vreodată.
Iată o ultimă ilustraţie despre imensitatea numărului de 10 la puterea 157 şi de ce ştiinţa
probabilităţilor arată că avem de a face cu miracole.
Imaginaţi-vă pe cineva care călătoreşte la viteza de doar un centimetru la 6 miliarde de ani. Dacă
ar putea căra doar un atom în spate, câţi atomi ar putea muta în 10 la puterea 157 de ani ? Chiar
şi la această viteză inimaginabil de mică, în acest spaţiu de timp ar fi în stare să mute 600.000 de
triloane de triloane de triloane de triloane de universuri ca al nostru la o distanţă de 30 miliarde
de ani lumină! Încă odată, asta înseamnă că este imposibil ca 48 de profeţii să se împlinească
într-un singur om doar la întâmplare.
Iată deci o dovadă că există un Dumnezeu care a lucrat în mod supranatural. Să ne amintim că
acest calcul a fost făcut pentru doar 48 din 456 de profeţii Mesianice dintr-un total de 8000 de
versete de profeţii existente în Biblie, dintre care mii de versete s-au împlinit deja. Dumnezeu ne
provoacă!
Despre Restaurarea Israelului
Evreii şi Arabii
Am crescut sub guvernarea israeliană, dar programa şcolară era întocmită de către Iordania.
Istoria, ştiinţele politice şi studiile sociale n-au cuprins niciodată pe evrei: o greşeală majoră a
guvernului israelian în sistemul şcolar.
În ciuda afirmaţiilor palestiniene care acuzau Israelul de incorectitudine faţă de arabi, libertatea
de a studia religia şi istoria noastră era ceva garantat de lege. Toată istoria învăţată se referea
doar la naţiunile islamice, arabe şi europene. Atrocităţile mogulilor şi a cruciaţilor în Ierusalim
nu aminteau deloc pe evrei, ci doar pe musulmani. Studiul istoriei antice în şcolile arabe nu
menţionează pe evrei că ar fi locuit în ţară. Accentul principal era pe canaaniţi, din care pretind
palestinienii că se trag. Trăind în Palestina, toţi cunoscuţii mei îşi puteau urmări linia genealogică
şi locul de unde veniseră străbunicii lor. Toţi ştiau că originea lor nu este din canaaniţi, dar în
mod ironic aşa ceva ni se preda referitor la Orientul Mijlociu.
Scriitorii istoriei noastre în Orientul Mijlociu i-au omis intenţionat pe evrei. N-am cunoscut deloc
istoria evreilor până când n-am început să citesc Biblia. O singură privire asupra programei
şcolare în ţările arabe ar fi suficientă pentru a dovedi că autorii manualelor de istorie arabe nu
sunt cinstiţi şi integri. Rămâi uimit să vezi modul în care distorsionează şi deformează istoria
pentru a creşte ura faţă de evrei, o tendinţă comună astăzi multor ţări răsăritene şi europene.
De exemplu, holocaustul este negat, în ciuda tonelor de dovezi existente în Muzeul memorial al
holocaustului, Yad Vashem din Ierusalim. Anumiţi politicieni fac încercări similare de a
discredita orice pretenţie a evreilor referitoare la ţara lui Israel. Într-un interviu luat de Zola Levit
lui Mr. Husseni, mâna dreaptă a lui Yasser Arafat, într-un program TV al lui Zola Levit, Mr.
Husseni a pretins fără scrupule că palestinienii şi-au avut originea în Iebusiţi înainte ca Avraam
să se fi mutat în Israel, schimbând clar – în faţa unei audienţe de americani care nu ştiu prea
multe despre Istoria Răsăritului – faptul istoric că palestinienii de azi sunt imigranţi din naţiunile
înconjurătoare. Am crescut ştiind bine istoria palestinienilor şi faptul că originile lor sunt în
Yemen, Arabia Saudită, Maroc, creştini din Grecia, musulmani sherkas din Rusia, musulmani
din Bosnia şi iordanieni din ţara vecină. Binecunoscutele războaie civile şi tribale între Yemeniţi
(din Yemen) şi Kessiţi (din Banu Kais în Arabia Saudită) au fost ignorate de Mr. Husseni, un om
foarte renumit între palestinieni.
Bunicul meu, care a fost demnitar în Betleem, era să-şi piardă viaţa sub Abdul Qader Al-
Husseni, liderul revoluţiei palestiniene, după ce a fost acuzat că a vândut pământ evreilor. El ne
povestea că satul său Beit Sahur (Câmpul păstorilor) din zona Betleemului a fost un loc viran
înainte ca tatăl lui împreună cu alte şase familii să se stabilească în zonă. Acum localitatea a
ajuns la 30000 de locuitori.
Musulmanii şi arabii deopotrivă nu înţeleg istoria evreilor. Un simplu studiu fără prejudecăţi al
Istoriei evreilor ar reduce tensiunea dintre musulmani, arabi şi poporul evreu. Naţiunea ebraică,
ca entitate politică, a luat fiinţă la exodul Israelului din Egipt în jurul anului 1500 î.Hr. Ţara lui
Israel a fost pământul promis de Dumnezeu. Chiar şi Coranul admite acest fapt: "Şi după el
[adică după Moise], am spus copiilor lui Israel, Locuiţi în ţara promisă, şi când vine timpul
promis al zilelor din urmă vă voi scoate din mijlocul multor popoare" (Al-Isra[17]:104).
Sub conducerea lui David (Daud) şi a fiului său Solomon (Sulaiman), naţiunea ebraică a căpătat
o importanţă mondială. Împăratul Solomon a construit Templul magnific de la Ierusalim. Evreii
au fost primul popor care s-au închinat Dumnezeului unic şi adevărat, urmând tatălui lor Avraam
(Ibrahim). Pe măsura creşterii poporului Israel, naţiunile păgâne din nord au prins şi ele putere,
şi-au mărit capacităţile militare, în timp ce evreii s-au relaxat după succesul lor.
Profetul Ieremia i-a avertizat despre invazia care urma să vină, invazia babilonienilor lui
Nebucadneţar (Nabukhath Nassar) şi a haldeilor (Al-Caldanieen). În loc să asculte avertismentul
lui Dumnezeu, evreii l-au arestat pe profet şi i-au închis gura.
Daniel, un alt profet care a studiat profeţiile lui Ieremia despre invazia şi exilul în Babilon
(Babel), a profeţit reîntoarcerea lui Israel şi cea dintâi venire a lui Mesia (Al-Maseeh), inclusiv
data exactă a venirii Lui, a profeţit despre marile naţiuni ale lumii, despre distrugerea lor şi
stabilirea Împărăţiei lui Dumnezeu sub conducerea lui Mesia (Al-Maseeh).
După captivitatea în Babilon (Babel), evreii au fost eliberaţi de către Cir (Darius), aşa cum a
profeţit Isaia şi Ieremia, după care au reconstruit Ierusalimul şi Templul în anul 516 î.Hr. Ei au
coexistat cu Persia, Grecia şi Roma şi au rezistat mai multor invazii.
Romanii pe timpul lui Hristos a pus biruri grele asupra evreilor din Israel, care mereu puneau la
cale răscoale, dar fără succes. Respingând pe Mesia lor şi bazându-se pe propriile puteri, ei au
pus la cale o răscoală în anul 66 d.Hr. Aceasta s-a transformat într-un război dezastruos pentru
evrei, care au suferit pierderi de peste un milion de oameni în doar cinci luni.
Mesia (Al-Maseeh) prezisese distrugerea Templului, lucru care avea să se împlinească cuvânt cu
cuvânt, "Nu va rămânea piatră pe piatră." În anul 130 d.Hr. pe vremea împăratului Hadrian,
acesta i-a provocat pe evrei să se răscoale, construind un templu păgân pe Muntele Templului,
după care evreii au fost împrăştiaţi în întreaga lume (Diaspora). Această situaţie a durat până în
anul 1948. De atunci evreii au devenit duşmani ai aproape tuturor ţărilor din lume. Această
situaţie va dura până la bătălia numită de Biblie "Bătălia de la Armaghedon," când vor fi atacaţi
de o armată din toate ţările.
Nimeni n-a fost în stare să-i anihileze în totalitate pe evrei, ei având o promisiune biblică în acest
sens; cu toate acestea au fost măcelăriţi ca animalele în timpul Inchiziţiei spaniole, mulţimi fără
număr dintre ei au fost înfometaţi şi ucişi în convertiri forţate în întreaga Europă. Prigoana i-a
urmărit până la capetele lumii. O mare parte din succesul şi prosperitatea islamului se datorează
evreilor răsăriteni. Evreii asupriţi din Persia i-au ajutat pe musulmani să ocupe şi să cucerească
Persia.
Relaţiile dintre evrei şi musulmani s-au schimbat mereu. În timpul lui Al-Mutawakil, la începutul
secolului al optulea, atât evreii cât şi creştinii au dus-o greu, fiind prigoniţi şi unii şi alţii. Califul
musulman Al-Mamun (813-832) şi alţi lideri musulmani au văzut că pot învăţa multe de la evreii
din mijlocul lor. Doctorii, profesorii şi comercianţii evrei erau foarte căutaţi. Flote de vase
comerciale comandate de căpitani evrei navigau pe Mediterana. La începutul secolului al nouălea
evreii numiţi Gaonim au dat mulţi savanţi şi şcoli renumite, Biblia a fost tradusă pentru prima
dată în arabă de către un evreu numit Saadia ben Joseph (892-942).
Rabinul Menachim ben Saruk a compilat şi completat primul dicţionar biblic. Şcolile Gaonim au
înflorit până la 997 d.Hr. Hai a fost ultimul dintre aceşti Gaonim; când califul a început să fie
gelos pe prosperitatea Gaonim-ilor el a adus nişte acuzaţii false, l-a arestat pe Hai şi pe tatăl său
şi le-a confiscat averea. Hai a scăpat din închisoare, şi nu după multă vreme un anume Ezechia a
încercat fără succes să constituie ultima şcoală Gaonim. Ultimul Gaonim a fost executat în 1036
din ordinul califului. Toate şcolile evreieşti au fost închise şi învăţaţii evrei au fost împrăştiaţi.
Palestina şi întregul Imperiu Bizantin au fost părăsite de evrei.
În Spania califii au fost foarte interesaţi de învăţaţii evrei; în timpul domniei sale, califul
Abderahman III a avut un ministru evreu, Hasdai ben Issac, pe care l-a preţuit mult. Întreaga
naţiune ebraică a fost judecată istoric după specimene izolate, ceea ce în acest caz a condus la
influenţarea califului în sens pozitiv în întreaga sa politică în relaţia cu evreii. Hanoch ben
Moses, un alt evreu care a avut putere mare şi privilegii, a purtat numele de Nagid, sau prinţ al
comunităţii evreieşti din Spania. Ca şi Daniel în Babilon şi Iosif în Egipt, Dumnezeu a numit câte
un evreu care să protejeze pe poporul Său ales. Un alt evreu, Samuel Ha-Levi ibin-Nagrela, or
Samuel Ha-Nagid, cum era numit, a fost un teolog de prima categorie, un poet şi slujitor al
califului. Mai târziu evreii au fost acuzaţi în mod fals de convertirea vecinilor lor, 1500 de familii
au fost persecutate şi a trebuit să plece din Granada (1066) în alte părţi. În timpul dinastiei
Almohade (Al-Mahdeyeen), care era o dinastie a războinicilor fanatici, Abdel-Mumen le-a dat
evreilor şi creştinilor posibilitatea să aleagă una din două alternative: islamul sau exilul. Mulţi
evrei şi creştini au preferat exilul convertirii la islam.
Mulţi alţi bărbaţi evrei de seamă şi-au adus contribuţia în lumea islamică. Solomon Ibn Gabirol
(1021-1070) în poezie şi filozofie, Maimonaides (1135-1204) şi mulţi alţii.
Mulţi din prietenii mei creştini m-au avertizat să nu menţionez Israelul în această carte, dar eu
trebuie să-i avertizez pe preaiubiţii mei fraţi musulmani, pentru care mă rog întotdeauna. Nu pot
să stau şi să privesc cum poporul meu piere din lipsă de cunoştinţă. Cunoştinţa biblică vine de la
Dumnezeu, şi eu trebuie s-o împărtăşesc după porunca Sa, nădăjduind în El, ca El să înmoaie
inimile şi minţile oamenilor.
Biblia este cea mai exactă sursă în ceea ce priveşte Istoria Orientului Mijlociu, arheologia şi
studiul dezvoltării viitoare a lumii noastre. Ea este busola pentru cunoaşterea lucrurilor care vor
veni, şi până acum a avut o precizie de 100%. Ea nu se găseşte în programa şcolară în Răsărit şi a
fost scoasă din şcoli în Apus.
Cititorule, te provoc să o pui la încercare şi te implor să faci acest lucru pentru binele tău etern.
Israel: o profeţie în Coran
Coranul spune referitor la restaurarea lui Israel: "Şi după el [adică după Moise], am spus
copiilor lui Israel, Locuiţi în ţara promisă, şi când vine timpul promis al zilelor din urmă vă voi
scoate din mijlocul multor popoare" (Al-Isra[17]:104).
Unii musulmani, de exemplu Mustafa Mahmud în cartea lui “Coranul: O înţelegere modernă”
explică un verset coranic referitor la Israel: “Şi noi am dat un avertisment (clar) copiilor lui
Israel în Carte, că de două ori vor greşi în ţară încurajaţi de o mare aroganţă (şi de două ori
vor fi pedepsiţi)!” (Al-Isra[17]:4).
Dl. Mahmud comentează această profeţie din Coran astfel: “Şi iată că vedem astăzi pe evrei
câştigând putere şi forţă şi făcând fărădelegi în ţară pentru a doua oară.” Ce ignoră dl.
Mahmud este un fapt istoric şi biblic foarte important şi anume că Israelul a trecut prin două
situaţii în care au făcut fărădelegea, ambele fiind înregistrate în istorie, şi în ambele situaţii
Dumnezeu i-a făcut să plătească permiţând distrugerea Israelului.
Prima situaţie: Distrugerea Babiloniană (Nebucadneţar, în 586 î.Hr), israeliţii au fost duşi în
captivitate. Au fost pedepsiţi pentru că s-au răzvrătit împotriva lui Dumnezeu şi n-au ascultat
poruncile Lui. Aceasta a fost prima distrugere a Templului din Ierusalim.
A doua situaţie: Distrugerea Romană (Titus, în anul 70 d.Hr). Din nou n-au ascultat şi Templul a
fost distrus, evreii au fost dispersaţi în toată lumea (Diaspora). Aceasta a fost a doua distrugere
a Templului din Ierusalim. De două ori au fost neascultători şi de două ori au fost distruşi. În
mod clar ce scrie în Coran n-a fost o profeţie, ci o repetare a ceea ce ne-a spus deja Biblia.
Învăţatul musulman Abdullah Yusuf Ali interpretează corect aceste versete ale Coranului, în
acord cu faptele istorice şi în acord total cu adevărul (vezi pag.674, Înţelesul Coranului sfânt).
Întrebăm: Cum de există o diferenţă de claritate între versetele profetice ale Bibliei referitoare la
Gog şi Magog, comparativ cu versetele vagi şi oarecum distorsionate despre "Dho al-Qarnayn" ?
De ce ne dă Dumnezeu această informaţie ?
Ce religie ne vine în minte, care permite şi încurajează prădarea (Al-ghana'em) şi jaful (ghazuat),
şi în care sunt permise (halal) ?
Care este religia aliaţilor Rusiei la care se face referinţă în aceste pasaje şi care au numele Persia,
Etiopia şi Libia?
Cum a ştiut Biblia ca aceste naţiuni vor fi cei mai buni aliaţi ai Rusiei dacă Rusia doreşte să atace
Israelul?
Cum de a prezis Biblia numele Libiei, din moment ce la vremea profeţiei Libia era un loc
nesemnificativ ? [Nota trad.: În Biblia trad.Cornilescu se foloseşte “Put” acolo unde în Biblia
engleză, traducerea KJV, se foloseşte “Libya,” vezi Ezechiel 30:5, 38:5].
Astăzi Rusia menţine o forţă militară consistentă în cele patrusprezece baze aeriene ale Libiei, cu
mai mult de 550 avioane de luptă ruseşti. Rusia a poziţionat o forţă ameţitoare de 16000 tancuri
şi vehicole blindate în Libia. Forţa tancurilor din Libia este mai mare decât a Franţei, Marii
Britanii şi Germaniei adunate la un loc. De ce ? Este interesant că Ezechiel face referinţă la
aceste naţiuni care sunt cele mai împotrivitoare Israelului.
Cel mai important lucru asupra căruia vreu să-i atenţionez pe prietenii mei musulmani este că
naţiunile aliate ruşilor în această profeţie sunt naţiuni musulmane care caută să instaureze
modelul de guvernare islamic. Fundamentalismul islamic este cel mai mare pericol pentru evrei.
Dovezile în acest sens sunt copleşitoare. Lucrul de care mă tem eu cel mai mult este că Biblia
afirmă că aceste naţiuni vor fi distruse. Dumnezeu avertizează în Biblie, “Eu sunt împotriva
voastră,” şi include aceste naţiuni.
Într-un articol interesant din revista Insight se spune: “Islamul fundamentalist, care priveşte
către Iran pentru inspiraţie şi sprijin, se răspândeşte în Orientul Mijlociu şi Africa de Nord...
Shimon Peres a declarat recent: “De la căderea Comunismului în Uniunea sovietică,
considerăm Khomeinismul ca fiind cel mai mare duşman al Orientului Mijlociu... Are multe din
caracteristicile Comunismului. Este fanatic, este ideologic, este religios şi pretinde, asemeni
Comunismului, că scopul scuză mijloacele. Dar mai mult, are aceeaşi tendinţă de a- şi exporta
ideile. Nu respectă graniţele naţionale. Exemplul iranian s-a răspândit deja în Sudan...
Algeria... Tunisia... Palestina. Ţinta generală a tuturor acestor eforturi este de a crea o centură
islamică care să se întindă din Iran prin Orientul Mijlociu până în Africa de Nord. În mod
ironic mulţi arabi atribuie înfrângerile lor în războaiele cu Israelul religiei. În timp ce Israelul
este zidit pe religie” (Revista Insight, 9, 6, 1993).
Pe lângă naţiunile lui Ezechiel, mai sunt menţionate şi zonele de coastă ale mării. Este oare
aceasta o referinţă la Algeria, Tunisia, Maghreb, şi la alte cetăţi de pe coasta Mediteranei ?
Repet, mulţi din prietenii mei m-au sfătuit să nu menţionez aceste profeţii referitoare la Israel,
dar eu trebuie să avertizez poporul meu pentru care mă rog întotdeauna. Nu pot sta şi vedea cum
poporul meu piere din lipsă de cunoştinţă. Cunoştinţa biblică vine de la Dumnezeu, şi eu trebuie
s-o împărtăşesc după porunca Sa, nădăjduind în El, ca El să înmoaie inimile şi minţile oamenilor.
Biblia este cea mai exactă sursă în ceea ce priveşte Istoria Orientului Mijlociu, arheologia şi
studiul dezvoltării viitoare a lui Israel şi a lumii noastre. Ea este busola pentru cunoaşterea
lucrurilor care vor veni, şi până acum a avut o precizie de 100%. Provoc pe cititor să o pună la
încercare şi-l implor să facă acest lucru pentru binele său etern. Înţelegerea islamică despre Gog
şi Magog este greşită. Am adus dovezi la argumentele lor principale.
Următoarea dovadă ar fi de ajuns să dovedească musulmanilor ceea ce vreau eu să spun.Să luăm
ca exemplu versetul 12 din acelaşi capitol, Ezechiel 38: “Mă voi duce să iau pradă şi să mă
dedau la jaf, să pun mâna pe aceste dărâmături locuite din nou, pe poporul acesta strâns din
mijlocul neamurilor, care are turme şi moşii, şi locuieşte în mijlocul pământului." Şi întrebăm:
Cum a putut o Biblie denaturată să ştie că Israel va fi strâns din nou din mijlocul neamurilor
lumii?
Finalul bătăliei este descris clar în Biblie. Biblia în cartea Ezechiel spune că finalul va nimicirea
duşmanilor lui Israel: “În ziua aceea, va fi un mare cutremur în ţara lui Israel” (Ezechiel 38:19).
“Sabia fiecăruia se va întoarce împotriva fratelui său” (Ezechiel 38:21b). "Îl voi judeca prin
ciumă şi sânge...” (Ezechiel 39:22a). "Vei cădea pe munţii lui Israel, tu şi toate oştile tale”
(Ezechiel 39:4a). "Voi pune foc Magogului, şi celor ce locuiesc liniştiţi în ostroave, ca să ştie că
Eu sunt Domnul” (Ezechiel 39:6). "Îmi voi face cunoscut Numele Meu cel sfânt în mijlocul
poporului Meu Israel, şi nu- i voi mai lăsa să- Mi pângărească Numele Meu cel sfânt, ci vor şti
neamurile că Eu sunt Domnul, Sfântul lui Israel!" (Ezechiel 39:7).
În acordul din 1993, teritoriile din Apus (Munţii lui Israel) au fost cedaţi lui Yasser Arafat,
făcând posibilă instalarea armatei lui în Munţii lui Israel. Remarcaţi şi faptul că Israelul nu va
mai profana numele lui Dumnezeu de atunci înainte. Nu e de mirare că majoritatea în Israelul de
azi nu se mai preocupă de Dumnezeu.
Întrebăm: Se poate ca islamul să nu fie de la Dumnezeu? Dacă islamul nu este de la Dumnezeu,
atunci de la cine este? Şi dacă islamul este de la Dumnezeu, atunci de ce să fie distruşi?
În Ezechiel 39:23-24, Dumnezeul Bibliei face un rezumat al istoriei lui Israel: “Şi neamurile vor
cunoaşte că din pricina nelegiuirilor ei, a fost dusă casa lui Israel în robie, din pricina
fărădelegilor ei, săvârşite de ea împotriva Mea; de aceea le- am ascuns Faţa Mea, şi i- am dat în
mâinile vrăjmaşilor lor, ca să piară toţi ucişi de sabie. Le- am făcut după necurăţiile lor şi după
fărădelegile lor, şi le-am ascuns Faţa Mea”
Poate fi mai clar? Nu mai este nevoie de explicaţie pentru aceste versete, ele vorbesc singure.
Naţiunea Israel a fost necredincioasă lui Dumnezeu şi au plătit pentru asta timp de 2000 de ani,
au primit ce au meritat. Ţara Israel a fost a lor în urma unui legământ al lui Dumnezeu, şi o
înţelegere rămâne înţelegere, mai ales la Dumnezeu. Nu s-a anulat, indiferent cu câtă vreme în
urmă a fost făcută. Ei s-au întors înapoi şi Dumnezeu va răscumpăra şi va curăţi inimile lor.
Acest lucru trebuie să fie adevărat, altfel de ce un popor acuzat de falsificarea Bibliei să fi lăsat
versete care vorbesc despre ei ca necredincioşi, păcătoşi, necuraţi... Ei au păstrat Scriptura lor
neschimbată, inclusiv lucrurile jenante pentru ei.
Despre distrugerea viitoare a Iraqului
Citiţi Isaia 13:19-22, Ieremia 50 şi 51.
Se pot scrie cărţi în detaliu despre fiecare din aceste profeţii.
Şansele ca unele din profeţii să se fi împlinit printr-o simplă întâmplare sunt de 1 la atâtea
triloane câte nu se pot număra sau explica, sau legea probabilităţii nu le poate calcula, sau mii de
galaxii nu le-ar putea încape. Vă sugerez nici să NU vă gândiţi la aşa numere, nu le puteţi nici
imagina şi nu le puteţi calcula nici cu computerele.
Profeţia Islamică despre Ierusalim
Crescând în Israel, am urmat şcoli guvernamentale unde am fost educat în credinţa islamică. Încă
din fazele de început ale vieţii, am fost hrănit cu idea că într-o zi se va împlini o profeţie veche a
profetului musulman Mohamed care prezicea o bătălie în care Ţara Sfântă va fi recucerită şi
evreii nimiciţi într-un mare măcel. Această profeţie se găseşte de fapt în Tradiţiile lui Mohamed
(Al-Hadith) şi spune astfel: "Nu va veni ziua judecăţii până când o seminţie musulmană nu va
birui o seminţie a iudeilor." Cînd Mohamed a fost întrebat unde se va întâmpla acest lucru el a
spus: "În Ierusalim şi în ţările din jurul lui."
În timpul tinereţei mele tata a fost întotdeauna pe linia islamului şi a ceea ce spuneau învăţătorii
musulmani. Crezând în profeţia lui Mohamed, eu mi-am dedicat viaţa Jihadului sau Războiului
Sfânt ca singură cale de a obţine victoria sau martirajul. În islam martirajul este singura cale de
a-ţi asigura mântuirea şi intrarea în cer, Allah şi profetul său Mahomed au promis acest lucru,
după cum scrie în Coran: "Să nu vă gândiţi la acei care mor pentru cauza lui Allah (în războiul
sfânt) că sunt morţi, ci vii cu Domnul lor şi primind binecuvântarea lui.."
Mi-a fost greu să aştept în tot acest timp, ca să aflu dacă profeţia aceasta este adevărată sau nu. În
urma citirii Bibliei am început să mă întreb de ce a profeţit Zaharia, “Atunci voi strînge toate
neamurile la război împotriva Ierusalimului. Cetatea va fi luată, casele vor fi jefuite, şi femeile
batjocorite” (Zaharia 14:2).
În Islam am învăţat că la a doua venire a lui Mesia, conform profeţiei islamice, acesta va frânge
crucea şi va jertfi un porc, o altă înscenare ca musulmanii să urmeze mesia falşi, Mehdi-ii,
Antiochus Epiphanes viitori. Contrar profeţiei lui Mohamed, Biblia îşi pregăteşte cititorii,
arătând că urmarea asediului din timpul necazului lui Iacov nu va fi anihilarea totală a evreilor, ci
Hristos însuşi va coborî pe Muntele Măslinilor pentru a face judecată şi a lupta împotriva
duşmanilor lui Israel, Din păcate, va fi prea târziu pentru pocăinţa şi răscumpărarea celor ce n-au
crezut.
După cum am menţionat, islamul este hotărât să cucerească lumea. În mod similar, şintoismul i-a
condus pe japonezi pe drumul expansiunii şi dominaţiei mondiale. La japonezi n-a existat
separaţia între religie şi stat, deci cucerirea a fost o misiune sfântă pentru Japonia. Ce tragedie au
cules la înfrângerea lor în 1945, sub cele două explozii atomice care au distrus Hiroshima and
Nagasaki. Dumnezeul japonezilor, în care se încredeau că nu-i va lăsa niciodată, a fost spulberat.
Atunci şi doar atunci au realizat să fuseseră înşelaţi.
Ura faţă de evrei din islam nu este o idee veche, depăşită, dintr-un trecut îndepărtat. Şi azi
milioane de musulmani cred că într-o zi vor face cu toţi evreii din Ţara Sfântă la fel cum a făcut
Mohamed cu evreii din Arabia Saudită. Singura diferenţă este că ei încă n-au strâns suficientă
putere să copleşească Israelul. După spusele Bibliei şi ei vor fi înfrânţi asemenea japonezilor, şi
cea mai tristă parte este că va fi prea târziu! Să nu uităm: toate tentativele de a anihila Israelul
vor eşua. Naţiunile arabe deja au eşuat în 1948, 1956 şi 1967.
Dumnezeu a vorbit şi încă vorbeşte musulmanilor: “Să fie ruşinaţi şi îngroziţi pe vecie, să le
roşească obrazul de ruşine şi să piară! Ca să ştie că numai Tu, al cărui Nume este Domnul, Tu
eşti Cel Prea Înalt pe tot pămîntul” (Psalmul 83:17-18). Dumnezeul Bibliei este un Dumnezeu
gelos şi vrea să te îndrepte şi pe tine către El.
Profetul islamului a mai făcut alte câteva profeţii adiţionale. Iată-le:
(1) Semne cereşti: soarele care răsare dinspre Vest, eclipse de lună şi fum pe tot pământul.
(2) Un război cu grecii şi capturarea Constantinopolului de către şaptezeci de mii de evrei; în
timpul victoriei va veni Antichristul.
(3) Antichristul (Al-Masih al Dajjal), cu un ochi, şi literele (CFR) sau necredincios pe fruntea sa.
El va apare în apropierea Iraqului şi Siriei călare pe un mânz, urmat de 70000 de evrei şi va fi
ucis de către Isus.
(4) Un război cu evreii cu participarea musulmanilor şi păgânilor (Yajuj şi Majuj), Gog şi
Magog.
(5) Isus coborând la Damasc pentru a-l omorî pe Antichrist.
(6) Întoarcerea arabilor la închinarea păgână.
(7) Descoperirea aurului sub râul Eufrat.
(8) Kaaba distrusă de armata etiopiană.
(9) Foc în Yemen.
(10) Veirea lui Mahdi (descendent din profetul Mohamed).
(11) Trâmbiţele finale şi sfârşitul.
Aceste profeţii neobişnuite ale Coranului sunt amestecate cu profeţii împrumutate din Biblie. Şi
totuşi, oamenii se întreabă: unde sunt profeţiile sale împlinite? Această întrebare îşi aşteaptă încă
răspunsul, în consecinţă cum putem şti că Mohamed a vorbit adevărul? Să aşteptăm finalul? De
exemplu, să luăm profeţia sa despre vremurile din urmă: “Când musulmanii vor înfrânge pe
evrei în Ierusalim.” Trebuie musulmanii să aştepte sfârşitul pentru a afla dacă vor câştiga
vreodată împotriva evreilor sau va fi cum spune Biblia, adică invers de cum spune Mohamed?
Dumnezeu n-a lăsat să fie descoperite toate evidenţele, El ne-a revelat o mare parte din ele, atât
cât să putem fi 100% siguri. Nu vedem Yemenul în flăcări sau Kaaba distrusă sau aurul găsit sub
albia Eufratului, nici arabii întorcându-se la închinarea păgână, din contră arabii se întorc la
islam – priviţi doar în ziare şi veţi vedea. Nu vedem un mare război cu turcii sau cu evreii. Alte
versete în profeţia Coranului declară: “Mohamed este un profet numai; au fost şi alţi profeţi
înaintea lui. Dacă el moare sau este ucis, vă veţi întoarce înapoi?” Este interesant ce am
semnalat şi mai înainte: N-a putut Allah prezice felul morţii profetului, dacă va muri de moarte
naturală sau va fi ucis?
Eu înţeleg islamul, la fel cum înţeleg şi creştinismul. Din moment ce tatăl meu era musulman iar
mama creştină, ei întotdeauna aveau discuţii aprinse, tata de o parte iar mama de cealaltă. S-au
întâlnit cu mai mult de 40 de ani în urmă în America, s-au îndrăgostit unul de altul, au decis să se
căsătorească şi m-au conceput fără să-mi ceară consimţământul! În timpul celor nouă luni
petrecute în confortul pântecelui matern, părinţii mei au decis să se mute în Ţara Sfântă. În
primele zile după sosirea lor la Betleem, iată-mă născut şi pe mine în camera de sus a casei
bunicului meu care avea pui, miei, capre şi un măgăruş. Familia şi rudele s-au adunat la tata,
fiindcă era una din sărbătorile cele mai sfinte ale islamului, ziua de naştere a profetului
Mohamed (Al-Mauled Al-Nabawi).
A fost o onoare pentru tatăl meu, şi de aceea mi-a pus numele Walid, nume care este înrudid cu
cuvântul arab Mauled, în engleză "The Birth" (naşterea), ca să-i amintească totdeauna de
naşterea profetului musulman.
Tatăl meu era musulman palestinian care preda limba engleză şi studii islamice în Ţara Sfântă,
iar mama mea americancă se căsătorise cu el în timpul studiilor în Statele Unite în anul 1956.
Schimbându-şi serviciul ne-am mutat în Arabia Saudită pentru câţiva ani, apoi din nou în Ţara
Sfântă, de data aceasta în cea mai joasă locaţie de pe pământ, la Ierihon.
Primul cântec învăţat la şcoală chiar înainte de războiul de şase zile, era unul intitulat "Arabii -
iubiţii noştri şi Evreii - câinii noştri," în arabă "Al-Arab Ahbabna, Walyahood Klabna." Pe
atunci mă întrebam cine erau evreii, dar repetam împreună cu ceilalţi copii cuvintele, fără să am
vreo idee despre înţelesul lor. Nu era nici o problemă, profesorii ne ajutau să rostim cuvintele
fiindcă pentru ei era ceva corect să spună aşa.
Fiind copil mic în Ierihon, îmi amintesc încă pe cei de la Consiliul American din Ierusalim care
veniseră la noi având informaţii că un război major era gata să înceapă. Au început să evacueze
toţi americanii din zonă şi din moment ce mama era americancă au venit să ne scoată de acolo,
dar tatăl meu a refuzat şi i-a alungat pentru că-şi iubea ţara.
A început Războiul de Şase zile, evreii au cucerit Ierusalimul vechi şi restul Palestinei. A fost o
mare dezamăgire pentru arabii şi musulmanii din întreaga lume.
Îmi amintesc încă multe lucruri din timpul războiului, zgomotul bombelor şi ţăcănitul
mitralierelor care n-a contenit timp de şase zile, jefuirea magazinelor şi caselor de către arabii din
Ierihon sau oamenii care căutau să treacă de cealaltă parte a Iordanului de frica israelienilor.
Pentru tatăl meu în Ierihon s-a părut că zidurile s-au năruit asupra lui; în tot timpul războiului el
asculta la radioul iordanian care spunea că arabii vor câştiga războiul, dar de fapt el asculta pe o
frecvenţă greşită. Staţiile radio israeliene anunţau adevărul despre apropiata lor victorie, tatăl
meu în schimb a ales să creadă pe arabi care spuneau că israelienii fac doar propagandă.
Fusesem crescut în credinţa tatălui meu şi fusesem învăţat să-i urăsc pe evrei. Eram fascinat de
istoria islamului şi am aflat că profetul Mohamed i-a învins pe romani, a exterminat o întreagă
seminţie ebraică din Arabia Saudită, ordonând decapitarea tuturor bărbaţilor şi luând femeile
concubine. Am aflat că evreii din Bani Kuraitha, Bani Al-Natheer şi Bani Qaynaqa'a fuseseră
acuzaţi de colaborare în vederea uciderii profetului. Ma târziu am înţeles însă că aceasta a
împlinit o promisiune biblică că evreu nu va fi bine primit oriunde va merge.
Credeam, aşa cum învaţă islamul, că lumea trebuie condusă doar de un calif (conducător
islamic). Islamul nu este o religie despre viaţa personală şi morală a cuiva, ci un sistem de legi şi
de guvernare a lumii şi credeam că dacă acest scop nu poate fi atins prin mijloace paşnice,
trebuie să se înceapă lupta împotriva tuturor celor care nu se supun islamului. De fapt “islam”
înseamnă “supunere lui Allah,” prin cuvânt sau prin sabie, iar eu consideram că acest lucru se
poate realiza ţinând cont că există un miliard de musulmani.
Când am absolvit liceul, am plecat din Israel în Statele Unite pentru a primi o educaţie mai
aleasă, şi evident m-am implicat în multe evenimente sociale şi politice anti-israeliene. Încă îmi
mai amintesc gluma favorită şi bolnavă pe care obişnuiam s-o spun prietenilor, că-l urăsc enorm
pe Hitler pentru că n-a dus treaba până la capăt, adică n-a rezolvat "odată pentru totdeauna"
problema evreiască. Am ezitat mult dacă să scriu sau nu aceste lucruri grave şi-mi dau seama de
gravitatea lor, dar nu pot şterge cu burete lucrurile pe care deja le-am înfăptuit şi adevărul că
milioane de oameni din Orientul Mijlociu gândesc în exact acest mod. Războiul este amar şi
viaţa de ură îmi bloca posibilitatea de a iubi. Răzbunarea şi vărsarea de sânge erau un mod de
viaţă. Fără să am o înţelegere bună, îl priveam pe Hitler ca pe un idol, în mână aveam Coranul şi
pe Mohamed drept model. Trăiam viaţa fără să pot stima pe un evreu, pe un creştin, sau pe
oricine nu era musulman. Pentru mine americanii erau patetici, egoişti, ignoranţi, naivi şi
duşmani ai islamului. Credeam că-ntr-o zi întreaga lume se va supune islamului şi că lumea
întreagă este vinovată pentru înfrângerile palestinienilor în luptele cu evreii. Fusesem învăţat să
cred că evreii erau ucigaşi de profeţi şi că ei au schimbat Scripturile pentru a servi scopurilor lor
rele. Aşa fusesem toţi învăţaţi. Ni s-a spus şi că Mohamed este singurul răscumpărător şi profetul
favorit al lui Dumnezeu.
Islamul şi războiul
În lumea islamică, după cum spune profetul Mohamed, atitudinea musulmanilor faţă de
ne-musulmani este: “în casa islamului sau în casa războiului,” sau în limba arabă Dar Al-Islam
sau Dar Al-Harb. Astăzi în Apus musulmanii sunt liberi să răspândească islamul, cu excepţia
Jihadului (războiul sfânt), prin sabie. Creştinilor în schimb nu li se permite să trimită misionari
sau să construiască biserici în ţările islamice. Musulmanii ştiu bine ce li se întâmplă acelor dintre
ei care se convertesc în ţările islamice. Toate datele despre evenimente violente pot fi găsite în
ziare, biblioteci, publicaţii ale Naţiunilor Unite, şi nu pot fi negate de nici un om cu mintea
limpede. Aproape două milioane de creştini şi animişti au fost ucişi de musulmani numai în
ultimii cinci ani. Musulmanii de obicei răspund întrebând: “De ce croaţii (catolici) ucid şi
violează musulmani din Bosnia în numele lui Dumnezeu şi al dreptăţii ?”
Deşi cineva ar putea continua cu multe alte întrebări similare, este evident că întotdeauna au
existat atrocităţi şi războaie. Musulmanii turci au ucis 1,5 milioane de creştini armeni, germanii
au ucis 6 milioane de evrei şi profetul islamului Mohamed a ucis 6000 de evrei la Al-Madina. În
multe rânduri în istorie găsim chiar musulmani ucigând aţi musulmani, şi chiar şi în zilele
noastre faptul că Saddam Hussein a ucis pe kurzi arată că păcatul este în natura omului de la
căderea lui Adam, când Cain (Kaeen) l-a ucis pe Abel (Habeel). Un alt mod de a răspunde
acestor probleme este căutarea sursei şi motivaţiilor fiecărui grup, şi din moment ce discutăm
despre Coran şi Biblie, trebuie să facem două sugestii importante:
Dacă creştinismul promovează uciderea oamenilor nevinovaţi, atunci creştinismul trebuie pus
sub semnul întrebării. Dacă islamul promovează uciderea oamenilor nevinovaţi, atunci islamul
trebuie pus sub semnul întrebării. Nu pot găsi o altă alternativă. Mai este alta?
Din nou trebuie să subliniez învăţătura Coranului, că guvernele musulmane trebuie să înceapă
război şi să ridice armele împotriva lumii care respinge islamul. Acest lucru este evident pentru
oricine din momentul în care începe să privească în Coran şi este motivul principal pentru care
tinerii palestinieni îşi pun centuri cu exploziv şi aruncă în aer autobuze evreieşti, este motivul
principal pentru care şeicul Omar Abdull-Rahman ordonă bombardarea clădirilor americane din
New York. Chestiunea nu este doar una politică, ci este o poruncă din partea lui Allah. Unii
musulmani pot obiecta la bombardarea blocurilor World Trade Center din New York, dar nici un
fundamentalist musulman nu poate nega că Jihad-ul (războiul sfânt) este o poruncă dată de
Allah. Este o parte a mândriei islamice evidentă în lumea de azi.
Scrisul este o parte a planului de convertire a lumii la islam. Pentru unii din Apus sugestia că se
pune la cale un astfel de plan este neverosimilă, dar dacă cauţi cuvintele musulman şi jihad în
lumea de azi, vei constata curând că acestea nu mai sunt de mult cuvinte noi, le găsim zilnic în
ziarele noastre, în jurnale şi în dicţionare.
Să luăm ca exemplu ultimii cinci ani în Sudan. Teroarea musulmană este cea mai cumplită de
când a venit la putere dictatorul General Hassan El-Bashi. Musulmanii au atacat sate creştine.
Tineri între 13 şi 20 de ani au fost împuşcaţi fără nici o judecată. Rapoartele UN vorbesc de alţii
care au fost arşi de vii în colibele lor. Multe biserici au fost închise sau distruse. Sudanul este
islamizat în mod forţat. Bărbaţii sunt tăiaţi împrejur. Liderii triburilor animiste au fost invitaţi de
autorităţi la o “conferinţă,” şi acolo au fost împuşcaţi. Răstignirea şi omorârea cu pietre a
creştinilor şi torturarea cu bare de fier înroşit sunt o realitate înfiorătoare. Întrebăm din nou: De
ce se tem musulmanii de misionarii creştini, dacă au deplină încredere că islamul şi Coranul sunt
suficient de bune? Dacă musulmanii cred că orice minte logică poate găsi adevărul absolut în
momentul în care citeşte Coranul, atunci de ce trebuie “protejaţi” musulmanii de Biblie?
Uciderile din Sudan, în Africa, pot fi considerate pace şi justiţie? De ce sunt atât de hotărâţi
musulmanii din lumea întreagă să distrugă creştinismul?
De ce sunt musulmanii din întreaga lume aşa de hotărâţi să-i distrugă pe evreii din Israel? De ce
nu se luptă musulmanii cu ţări ca Rusia, China sau Japonia unde majoritatea sunt atei?
În timp ce musulmanii caută să distrugă Israelul, vedem că în istoria recentă au fost nişte
războaie, de exemplu războiul Ruso-Afgan unde odată într-o perioadă de doar 48 de ore au fost
ucişi 80.000 de musulmani, şi întrebăm: De ce nu a condamnat lumea arabă şi musulmană tot
sângele musulman vărsat de mâna ateilor ruşi? De ce există ură faţă de evrei când musulmanii în
Afganistan au fost măcelăriţi în masă de către ruşi? Se pare că URSS-ul a fost prietenul cel mai
bun al celor mai multe naţiuni arabe, fiind principalul furnizor de arme al multor guverne
musulmane şi arabe. De ce fiecare armată a acestor naţiuni este dotată cu carabine AK47? Este
posibil ca musulmanii să nu dorească să muşte mâna care-i hrăneşte? A ucis Israelul 80.000 de
musulmani în 48 de ore?
Lucrul cel mai ironic este că distrugerea din Afganistan şi-au făcut-o afganii înşişi după ce au
înfrânt pe ruşi. Împreună cu un prieten afgan am urmărit o înregistrare video din capitala afgană
Kabul. Nu exista nici o clădire întreagă şi întregul oraş era devastat. Prietenul meu era întristat de
distrugerea totală a oraşului său. Sabia fiecărui om se întorsese împotriva fratelui său, şi fiecare
facţiune pretindea că este musulmană.
Problema dietei
Una din broşurile folosite de mine pentru a promova şi a dovedi pretenţiile islamice se intitula
Porcul, Posibile motive pentru interzicerea lui, de Ahmad H. Sakr. În ea autorul încearcă să-şi
dovedească părerile printr-un foarte cunoscut proverb: “Eşti ceea ce mănânci.” Şi din moment
ce comportarea noastră este dictată de ceea ce mâncăm, este periculos să mâncăm carne de porc,
fiindcă ne vom purta… ca porcii. Autorul cu teoria lui explică: “Astfel, a mânca din carnea
porcului poate afecta caracterul şi personalitatea individului, ducând la creşterea imoralităţii,
incluzând homosexualitatea, lesbianismul, adulterul şi prostituţia. Amestecarea liberă a sexelor
care poate fi văzută în societăţile ne-musulmane este un lucru îngrozitor. Nu există între oameni
un concept de etică şi moralitate, ci conceptul lor este doar delectare sexuală şi relaţii sexuale
libere. Legăturile pre-maritale şi o rată crescută de sarcini nelegitime sunt trăsături
predominante ale societăţilor vestice. Cei ce- şi expun goliciunea şi nivelul de publicitate pe
care- l primesc, cât şi societăţile de nudişti înfiinţate, sunt printre simptomele societăţilor
bolnave poluate de mâncarea proastă pe care o mănâncă. Rata violurilor şi obsesia generală
referitoare la sex în societăţile vestice sunt dincolo de orice control. Rata de incidenţă a
tâlhăriilor, uciderilor, bătăilor, împuşcăturilor, înjunghierilor, ştrangulărilor, jafurilor,
acumulării de armament şi a altor lucruri asemănătoare cu acestea este una din relele
societăţilor moderne care nu mai pot fi tolerate.”
Întrebăm: Sunt toate acestea rezultatul mâncării cărnii de porc ? Asemenea materiale se
distribuie în Apus şi sunt crezute de majoritatea musulmanilor. Sărmanului porc i se aduc şi
acuze pe care nu le merită. În timp ce pentru învăţaţi musulmani de genul Dlui. Sakr este mai
uşor să tragă concluziile lor neobişnuite aruncând vina pe porc pentru comportamentul nostru, eu
cred că este necesar şi un alt test suplimentar, întrucât în China unul din elementele de bază ale
dietei este carnea de porc şi totuşi de sute de ani China este considerată a fi una din cele mai
morale societăţi din lume.
Autorul merge mai departe şi spune că motivul pentru care musulmanii sunt urâţi în India este
dieta celor ce nu sunt musulmani. După Dl.Sakr, violenţa şi ura faţă de musulmani în India este
atribuită unei diete fără carne de vită. Conform cărţii Guinness a recordurilor mondiale, în 1991
cea mai mică rată a uciderilor a fost în statul Kashmir, India. Sunt multe publicaţii aşa-zis
ştiinţifice bizare tipărite zilnic care se ocupă de dietă. Motivul tipăririi unor asemenea publicaţii
este întotdeauna să promoveze produse şi idei. Un alt motiv principal pentru respingerea ideii că
dieta ar fi cauza violenţei este faptul că într-o ţară musulmană ca Afgansistanul dieta nu ar putea
constitui o cauză pentru acumularea de armament, pentru faptul că se împuşcă, se bombardează
şi se fac bucăţele unii pe alţii. Este de asemenea evident următorul lucru: fundamentaliştii
musulmani sunt agresivi faţă de evrei, în timp ce dieta evreilor şi musulmanilor este identică.
S-a dovedit în decursul veacurilor că ceea ce crezi determină felul în care te comporţi, nu carnea
de porc. În India un om este lăsat să moară pentru că aşa este “karma” lor şi nu dieta, care nu
conţine carne deloc. În India, credinţa hindusă în reîncarnare îi forţează pe oameni să lase
şobolanii să le mănânce 1/4 din recolte, fiindcă consideră că a omorî un şobolan este totuna cu
a-ţi omorî unchiul. Este evident că păcatul este în natura omului de la început, de la cădere, în
timp ce anumite religii, în mod deosebit islamul, spun că comportamentele păcătoase ţin de
cucernicie, lucru pe care-l vom discuta mai târziu.
Lumea de azi nu poate evita natura violentă a fundamentalismului în creştere. Uciderea turiştilor
în Egipt este rezultatul fundamentalismului în creştere. Dintr-o dată uciderea creştinilor şi
vesticilor a devenit o poruncă a lui Allah.
Mulţi musulmani nu sunt de acord cu comportamentul fundamentalist, dar poate cineva nega
poruncile evidente ale lui Allah de a-i ucide pe oameni doar pentru faptul că refuză credinţa
islamului, ca să nu mai vorbim de cei ce se convertesc de la islam la o altă credinţă?
Ceea ce cred şi propovăduiesc este ceea ce le dictează fundamentaliştilor islamici cum să
trăiască, nu carnea de porc.
Versetul sabiei
De fapt, marea parte a incitării la violenţă şi la război în întreg Coranul este direcţionată
împotriva evreilor şi creştinilor care resping islamul.
În termeni direcţi Coranul spune: “Voi, credincioşi adevăraţi, să nu- I priviţi niciodată pe evrei
sau pe creştini ca prietenii voştri… şi dacă unul din voi se împrieteneşte cu ei, cu siguranţă este
dintre ei. Şi Allah nu va călăuzi pe astfel de oameni nelegiuiţi” (Surahs Al-Maa'idah[5]:51 şi
Al-Baqarah[2]:120).
În Surah Al-Tawbah (pocăinţă), cel mai faimos verset despre Jihad este numit Versetul sabiei.
Acest verset a abrogat (sau anulat) peste o sută de alte versete ale Coranului. El a făcut nule sau
neînsemnate cele mai multe versete coranice care chemau la toleranţă, iertare şi pace cu
necredincioşii. Legea Abrogării (Al-Nasekh Wal-Mansookh), a fost dată de Allah în Coran,
deoarece unele versete s-au referit la un timp şi o eră specifică.
Astfel s-a întâmplat de multe ori că anumite versete din Coran au fost abrogate (Mansookh) de
altele mai noi (Nasekh). Versetul sabiei spune astfel: “După trecerea lunilor sfinte, ucideţi pe
cei ce se ataşează de alţi dumnezei decât Allah oriunde îi veţi întâlni, asediaţi- I şi puneţi-le în
cale tot felul de curse” (Al-Tawbah[9]:5). “Faceţi război cu aceia cărora le-a fost dată
Scriptura dar nu cred în Allah sau în ziua de pe urmă, sau care nu interzic ceea ce Allah şi
trimisul său au interzis… (Al-Tawbah[9]:29). Şi noi întrebăm: din moment ce creştinii nu
interzic carnea de porc, credeţi că, potrivit acestui verset, ar putea exista motive întemeiate de a
încuraja violenţa şi vărsarea de sânge împotriva lor?
Şeicului Omar Abdullrahman, un bărbat orb acuzat că a fost liderul celor ce au bombardat The
World Trade Center din New York, i s-a pus o întrebare referitoare la o fatwa (decret religios) de
către unul din urmaşii săi, chiar înainte de asasinarea preşedintelui Anwar Saddat în Egypt. Când
urmaşul său musulman l-a întrebat referitor la Tratatul de pace pe care Sadat l-a semnat cu
Israelul, el i-a răspuns: “El (Dl.Sadat) dă mâna cu maimuţele (evreii în Surah 2:66, călcătorii
Sabatului) şi cu porcii (creştinii, care mănâncă carne de porc)". Şi astfel s-a dat ordin pentru
uciderea preşedintelui celei mai mari ţări arabe din lume, pe motiv că a făcut pace cu Israelul.
În cartea lui Cum să perfeţionezi ştiinţa Coranului (Al-Itqan), scrie Dl. Al-Syoti, în volumul 2
pagina 37: “Versetul sabiei a abrogat (anulat) o sută douăzeci şi patru de versete coranice şi tot
ce era în Coran referitor la iertarea şi ignorarea necredincioşilor a fost înlocuit (Mansookha)
de versetul sabiei.”
Acest lucru a fost discutat de către cei mai de seamă interpreţi ai Coranului. Pentru referinţe
suplimentare vedeţi pe următoarele: Kitab Al-Nasekh Wal-Mansookh, de Al-Neesaburi.
Al-Hafeth Ibnu Katheer Ibin Abas. Al-Tasheel Lulum Al-Tanzeel. Al-Husain Ibn Fadl. Abu
Abdullah Muhammad Ibn Hazm. Al-Muhaqiq Abu Al-Qasim Hibatullah Ibn Salameh. Al-Sudy
Wa-AlDahak. Muhammad Abdulsalam Faraj.
Evidenţele privind abrogarea versetelor care cheamă la toleranţă şi răbdare nu pot fi respinse.
Oamenii care trăiesc în Apus trebuie să fie treziţi, nu pot ignora ceea ce se învaţă în Răsărit,
adică islamizarea Apusului. La toate demonstraţiile şi adunările islamice se pot vedea afişe care
dovedesc motto-ul lor: “Islamul pentru întreaga lume.”
Islamul şi răzbunarea
În 1969, arată statisticile, în Egipt s-au comis 1070 de crime. Din acestea 20% s-au comis pentru
apărarea onoarei în familie, în timp ce 30% au fost atribuite unei dorinţe misterioase de a ucide,
iar restul răzbunării unei crime împotriva unui membru al familiei. Un vechi proverb arab
grăieşte: “Arabul şi-a luat revanşa după 40 de ani.” Răzbunarea este un vechi obicei arab care
se găseşte şi în Coran: “Oricine îţi face rău, fă-i şi tu rău exact cum ţi- a făcut şi el ţie”
(Al-Baqarah:193). Într-un alt verset scrie: “După cum ţi- am poruncit: un om pentru un om... un
nas pentru un nas şi o ureche pentru o ureche...” (Al-Maidah:45).
Asculţi tu pe o frecvenţă greşită?
Adevărul este aşa de important încât reprezintă o chestiune de viaţă veşnică sau moarte veşnică!
După ce am pierdut Războiul de Şase zile cu Israelul, pentru tatăl meu în Ierihon s-a părut că
zidurile s-au năruit asupra lui; în tot timpul războiului el asculta la staţiile de radio iordaniene şi
egiptene, care spuneau că arabii vor câştiga războiul, dar de fapt el asculta pe o frecvenţă greşită.
Este important să verifici sursa transmisiei pentru a şti cu siguranţă dacă auzi adevărul. Staţiile
radio israeliene anunţau adevărul despre apropiata lor victorie, tatăl meu în schimb a ales să
creadă pe arabi care spuneau că israelienii fac doar propagandă. A asculta la o frecvenţă greşită
poate fi tragic! Cu cât mai important este oare când ceea ce asculţi afectează destinul tău etern?
Adevăratul război
De la începutul creştinătăţii şi al răspândirii mesajului de “Veste Bună,” s-a dezlănţuit războiul
spiritual total. Au început atacurile satanice ale religiilor făcute de om şi ale mesajelor
înşelătoare, şi transmiterea de mesaje şi acuze false împotriva Sfintei Biblii n-a încetat niciodată.
Adevăratul război nu este pentru teritorii şi câştiguri politice, ci pentru sufletele bărbaţilor şi
femeilor. Până nu se câştigă bătălia, nu va fi pace. Biblia de partea lui Dumnezeu, şi toate
celelalte religii satanice ale lumii de cealaltă parte, se luptă pentru sufletele oamenilor.
Pe de o parte Satan, apelând la modul de gândire omenesc, îmbie cu un mod fals de câştigare a
mântuirii prin faptele omului, lucru evident în toate religiile false ale celui rău. Pe de altă parte
Dumnezeu ne-a adus la cunoştinţă calea Lui de mântuire, prin lucrarea Sa prin Hristos. De atunci
religiile satanice sunt împotriva Bibliei şi Biblia împotriva tuturor religiilor satanice. Nu este
deloc o coincidenţă faptul că toate religiile de după creştinism folosesc şi citează eronat Biblia.
Toate aceste religii ale lumii prezintă un nou mod de a afla mântuirea prin faptele omului.
Islamul, credinţa Bahai, Mormonii, Martorii lui Iehova, Ştiinţa Creştină, Masoneria, Sun Yung
Moon, Teologia Prosperităţii, Romano-Catolicismul, Satanismul, şi Mişcarea New Age, toate
pretind că cred în Hristos într-o formă sau alta. Cu toate acestea ele învaţă un alt mesaj decât
acela dat de Hristos despre o mântuire care nu este deloc mântuire. Toate aceste religii critică
părerea creştinilor adevăraţi că doar sângele lui Hristos face ispăşirea păcatului, în timp ce
adevăratul creştinism stă singur împotriva tuturor.
Acest război, “toţi împotriva creştinismului şi creştinismul împotriva tuturor,” nu a început la
întâmplare. Satana a început războiul împotriva lui Dumnezeu pentru stăpânirea lumii şi n-a
încetat să prezinte oamenilor teologii false. De ce să ne mirăm că avem atâtea religii? Acesta este
adevăratul război.
O altă Evanghelie?
Am rămas întotdeauna blocat să aud pe musulmani spunând că în ziua judecăţii profetul
Mohamed va interveni pentru răscumpărarea tuturor musulmanilor. La sfârşit el va fi mijlocitorul
pentru poporul său. Dacă Mohamed pretinde tot ce pretinde, atunci cine este Isus care se pretinde
“singurul Mijlocitor” şi mântuitor? Această întrebare m-a tulburat mult: una dintre cele două
afirmaţii era minciună. Ştiu că acesta este un cuvânt aspru, dar n-am putut găsi un cuvânt mai
blând fiind în acelaşi timp cinstit în ceea ce spun. Nu pot fi doi răscumpărători asociaţi cu
Dumnezeu, din moment ce în Biblie scrie că Dumnezeu este singurul răscumpărător. Hristos sau
Mohamed este răscumpărătorul şi mijlocitorul pentru omenire, Biblia sau Coranul este corectă,
una din ele este aur curat iar cealaltă un fals, dar care oare... ?
Jurând să trec de partea "Adevărului," am stat treaz multe nopţi târzii comparând detaliile
Coranului şi Bibliei. La un moment dat în timpul studiului m-am rugat astfel: "Dumnezeule, Tu
eşti creatorul cerului şi al pământului, Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov, Tu eşti începutul şi
sfârşitul, Tu eşti "Adevărul," singurul Adevăr, Tu ai rostit cuvintele adevăratei Scripturi, unicul
şi singurul cuvânt al lui Dumnezeu. Mă chinui să aflu adevărul Tău, doresc să fac voia Ta,
tânjesc după dragostea Ta şi în numele "Adevărului" mă rog Ţie. AMIN (ameen) !!!"
Eram convins că în urma rugăciunii mele Dumnezeu mă va conduce la Coran, voi primi toate
răspunsurile şi evidenţele la problemele întâmpinate în studiul meu, dar nu s-a întâmplat aşa, ci
exact invers. A trebuit să renunţ la mândria mea şi să-mi deschid mintea pentru adevăr.
Voiam aur curat şi nu mă puteam mulţumi cu falsuri, trebuia să intru foarte adânc pentru a
ajunge dincolo de suprafaţa religiilor lumii. A trebuit să renunţ la mândria mea socială, familială
şi religioasă, şi să-mi deschid mintea la adevărul adevărat. La un moment dat am citit în Biblie:
“Dar chiar dacă noi înşine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o Evanghelie,
deosebită de cea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema [respinsă complet]! (Galateni
1:3). M-am luptat mult cu acest verset. El declara răspicat că orice altă carte diferită de
Evanghelie vine de la cel rău!
Ce este “Evanghelia”?
Mesajul Evangheliei [Evanghelie înseamnă Veste Bună] spune că Isus a venit jos din cer pentru
a plăti păcatul prin moartea Lui pe cruce. El a fost astfel jertfa adusă în folosul nostru. Jertfă în
limba arabă înseamnă “Fiddieh.” Musulmanii resping ideea că cineva să fie “Fiddieh” pentru
altcineva.
Este ilogic ca o persoană să moară în folosul altei persoane. Fiecare trebuie să plătească pentru
faptele sale. Şi totuşi, musulmanii acceptă ca un sinucigaş cu o bombă să moară ca "Fida'ee" sau
sacrificiu pentru cauza palestiniană. Nu înseamnă oare cuvântul "Fida'ee" “a-ţi sacrifica viaţa
pentru o cauză”? Atunci de ce este dificil să acceptăm că Hristos a murit ca "Fida'ee" pentru
noi?!!! Evanghelia Sa este simplă aşa cum se poate citi în Biblie. De fapt eu aproape că am citit
Biblia din scoarţă în scoarţă, şi ea toată (Vechiul Testament şi Noul Testament) vorbeşte direct şi
indirect despre El, despre venirea Sa, despre moartea Sa pentru noi şi despre reîntoarcerea Sa ca
să domnească. Simplu şi clar.
Acum vă rog să citiţi fără grabă şi cu mare atenţie ce urmează: Biblia nu dă loc la un alt mesaj,
altă carte sau altă revelaţie. Ea pecetluieşte mesajul arătându-L pe Hristos ca ultim desăvârşitor
al planului pe care El Însuşi l-a scris mai dinainte.
Ce înseamnă l-a scris mai dinainte ? Pentru a vă ajuta, vă rog citiţi fără să vă grăbiţi
următoarele:
(1) Dumnezeu a scris planul Său de la început.
(2) El a descoperit planul Său omului în Vechiul Testament, înainte de a se fi întâmplat.
(3) Apoi El a împlinit şi a desfăşurat planul răscumpărării omului, plan pe care doar Dumnezeu
l-ar fi putut alcătui şi pune în aplicare, prin lucrările Sale supranaturale.
(4) Pe urmă El a completat Noul Testament (Evanghelia) ca o dovadă (evidenţă) a celor afirmate
în Vechiul Testament. Şi El a declarat că singur Noul Testament este ultima descoperire,
descoperirea finală pentru om. Este foarte simplu. Mai adaugă ceva şi vei intra în încurcături! Pe
ultimile linii din Biblie poţi citi: “Mărturisesc oricui aude cuvintele proorociei din cartea
aceasta că, dacă VA ADĂUGA cineva ceva la ele, Dumnezeu îi va adăuga urgiile scrise în
cartea aceasta. Şi dacă SCOATE cineva ceva din cuvintele cărţii acestei proorocii, îi va scoate
Dumnezeu partea lui de la pomul vieţii şi din cetatea sfântă, scrise în cartea aceasta (Apocalipsa
22:18). Citiţi deasemenea Iuda capitolul 1, versetul 3: “credinţa, care a fost dată sfinţilor o dată
pentru totdeauna.” Aţi auzit: “o dată pentru totdeauna.” Este viaţa ta, cerul sau iadul. Întrebări?
Priviţi la cuvintele îngroşate, “între mâinile lui.” Aceste cuvinte au fost înlocuite cu “înainte de
el.” Aceasta s-a făcut pentru a călca peste cuvintele originale "bayna yadayehe" (între mâinile
lui). Dacă cuvintele ar fi fost traduse corect, cititorul ar trage concluzia că Biblia existentă pe
timpul lui Mohamed (între mâinile lui) este corectă şi poate fi folosită ca pentru călăuzire pe
cărarea adevărului, lucru pe care musulmanii încearcă să-l acopere, ştiind că Biblia din mâinile
lui Mohamed este aceeaşi cu Biblia pe care o avem astăzi, însă mândria islamică îi face să ignore
adevărul. Cuvintele “între mâinile sale” se găsesc peste tot în Coran şi au fost schimbate în toată
traducerea engleză cu “înainte de el,” aşezând astfel Biblia la un timp incert înainte de Coran.
Iată încă un exemplu din Abdullah Yusuf Ali: “Cel ce ţi-a trimis cu adevărat Cartea, confirmă
ce este înainte de el; şi el a trimis Legea (lui Moise) şi Evanghelia (lui Isus).” (Al-Imran[3]:3).
Şi acum traducerea cuvânt cu cuvânt:
În modul de traducere al versetului, el schimbă “între mâinile lui” cu “înainte de el,” iar
adăugarea parantezei (lui Isus) după cuvântul Evanghelie insinuează o foarte cunoscută pretenţie
musulmană modernă, şi anume că Evanghelia lui Isus a fost numele original al Evangheliei care
s-a pierdut, de aceea a pus paranteza (lui Isus) după cuvântul Evanghelie. Musulmanii pretind că
Evanghelia după Matei, Luca... sunt amintiri ale oamenilor şi întreabă: Ce s-a întâmplat cu
Evanghelia lui Isus? (Pentru detalii, vezi Fatir:31, Yunus:37, Yusuf:111, şi Al-Maida:51).
Trebuie să răspundem acestei întrebări referitoare la Evanghelia lui Isus. E simplu: Dacă tatăl tău
dintr-o ţară depărtată îţi scrie scrisori timp de mai mulţi ani, mesaj după mesaj care-ţi spun că va
veni la tine curând, când într-o zi vine şi bate la uşa ta ar trebui să aibă încă o scrisoare cu el?
Nu, el este scrisoarea! Şi după ce vine şi te vizitează şi pleacă din nou în ţara aceea depărtată îţi
poate scrie iar scrisori în care să-ţi spună despre întâia lui vizită şi despre a doua lui vizită în
viitor.
La Evangheliile după Luca, Ioan, Marcu se referă Coranul când spune de Biblia din timpul lui
Mohamed, pe care o atestează şi o respectă. Am putea întreba: Ce a vrut să spună Coranul când
s-a referit la Biblie în următoarele versete: “Oh Yahya (Ioan Botezătorul) se ţine de Carte cu
toată puterea şi Noi i- am dat înţelepciune ca unui copil” (Mary:12). “Şi el (Dumnezeu) îl va
învăţa cartea şi înţelepciunea şi Tora şi Evanghelia” (Al-Imran[3]:48). “şi Maria a crezut în
cuvintele Domnului ei şi în carţile Lui” (Al-Tahrim[66]:12). Zeci de alte versete din Coran
vorbesc cu respect de Biblia cea sfântă, şi nici unul din ele nu o acuză de deformare sau
schimbare.
Hristos şi istoria
A cincisprezecea ediţie a Enciclopediei Britanice are listate la persoana lui Isus Hristos 20.000
de cuvinte. Şi ştiţi ceva? Nici unul din ele nu dă vreo sugestie că El n-a existat. Există în
Enciclopedia Britanică mai multe cuvinte şi noţiuni legate de Isus Hristos decât de orice altă
personalitate istorică.
Istorie creştină
Flavius Josephus (Yusefus), în anul 37 d.Hr. scrie în cea mai semnificativă carte de istorie
scrisă vreodată, The Antiquities of the Jews (Antichităţile evreilor) despre un om pe nume
Teuda, care pretindea că este Mesia lui Dumnezeu şi ştia că trebuia să facă o minune pentru a-şi
dovedi afirmaţia. Istoria ne arată că el a fost “ucis cu pietre” după ce s-a coborât la râul Iordan
însoţit de o mare mulţime şi s-a rugat timp de câteva ceasuri: “Despărţiţi-vă, ape ale Iordanului!”
Josephus a fost martor la evenimentele care au dus la războiul teribil care s-a terminat cu
distrugerea Ierusalimului şi a Templului. Aceste relatări au necesitat multă atenţie şi precizie,
fiind o chestiune de viaţă şi de moarte. În legătură cu Isus, Josephus a scris astfel: “Pe vremea
aceea a venit Isus, un om înţelept, dacă ne este îngăduit să- l numim om, care făcea lucruri
minunate, învăţător al celor care primesc adevărul cu plăcere. A atras de partea Lui mulţi
dintre evrei, dar şi mulţi dintre neamuri. El era Hristosul, şi când Pilat, la sugestia celor mai de
seamă dintre noi, l- a condamnat la moarte pe cruce, acei ce l-au iubit de la început nu l- au
uitat, căci li s- a arătat viu din nou în a treia zi, după cum au prezis profeţii cei sfinţi acest lucru
şi încă alte zeci de mii de alte lucruri minunate în legătură cu El; şi sămânţa creştinilor, numiţi
aşa după el, nu s- a stins până astăzi” (Cartea 18, 3:3). Josephus a descris în detaliu şi moartea
lui Iacov şi a lui Ioan Botezătorul.
Thallus (52 d.Hr.), un scriitor palestinian, a înregistrat în istoria sa întunericul miraculos de pe
faţa pământului. Julius Africanus spune: “Thallus, în a treia carte a istoriilor sale, încearcă să
explice întunericul [din ziua în care a murit Hristos] ca fiind o eclipsă a soarelui, lucru
nejustificat, după cât mi se pare mie.” Întrebăm: De ce “nejustificat”? Fiindcă o eclipsă de soare
nu poate avea loc la lună plină. Hristos a murit în perioada lunii pline de la Paşte. Acum, dacă
ne luăm după musulmani, Hristos n-a fost răstignit niciodată, ci Iuda Iscariotenul (un om ticălos)
a murit în locul lui. Atunci, de ce Dumnezeul care are sub control natura să fi transformat ziua în
noapte pentru un om ticălos? Această înregistrare istorică confirmă Evanghelia care spune că
“La ceasul al şaselea, s- a făcut întuneric peste toată ţara, până la ceasul al nouălea” (Marcu
15:33).
Există şi alte referinţe istorice vechi la întunericul supranatural de la moartea lui Hristos. Chiar şi
astronomii confirmă concluzia lui Africanus că o eclipsă normală ar fi fost imposibilă din punct
de vedere astronomic în timpul lunii pline, aşa cum era cazul la Paşte. Poziţia lunii a fost
calculată în cele mai mici detalii pentru perioada zilelor de sărbătoare respective. A trebuit să fie
un eveniment măreţ şi uimitor ca Dumnezeu să acopere soarele încât să nu lumineze lumea!
Tertulian, şi scrierile din perioada creştinismului timpuriu arată evidenţe fascinante. Ele îl
menţionează pe Tiberiu care a trăit în timpul lui Isus şi a cunoscut despre viaţa Lui. Tertulian,
care a fost judecător şi teolog la sfârşitul secolului al doilea, a scris câteva cărţi în apărarea
credinţei creştine. El scrie: “În consecinţă Tiberiu, în acele zile în care numele de creştin şi-a
făcut intrarea în lume, şi fiindcă el însuşi primise ştiri despre adevărul divinităţii lui Hristos, a
adus acest subiect în faţa senatului, prezentând hotărârea sa în favoarea lui Hristos. Senatul a
respins propunerea, nedând aprobarea. Cezar şi- a menţinut părerea, ameninţând cu mânie pe
toţi acuzatorii creştinilor” (Apology 5:2). Tertulian a permis oamenilor să aibă acces la
înregistrări guvernamentale oficiale şi risca, în caz de minciună dovedită, să fie omorât, dar el
ştia că scrie adevărul.
Iustin Martirul (148 d.Hr.), un mare scriitor creştin, îl confirmă pe Tertulian în Apologia sa
(1:35), când scrie împăratului Antoninus Pius, în încercarea de a-l convinge să adopte credinţa
creştină. El îl îndeamnă pe împărat să caute şi să cerceteze dovezile existente în arhivele
guvernamentale imperiale din Roma, care conţineau toate rapoartele procuratorilor şi
guvernatorilor provinciilor. Conform Legii Romane, fiecare guvernator trebuia să dea un raport
anual asupra tuturor evenimentelor excepţionale de sub jurisdicţia lor. Acest raport trebuia să
aibă explicaţii detaliate asupra acţiunilor intreprinse pentru pace şi conducere înţeleaptă. Iustin
Martirul îl trimite pe împărat să caute în mod specific documentul “Faptele lui Pilat din Pont” din
anul morţii lui Hristos. Iustin Martirul scrie: “Mi-au străpuns mâinile şi picioarele – este o
descriere a cuielor bătute în mâinile şi picioarele lui Isus pe cruce; după ce L-au răstignit, cei
ce L-au răstignit au dat cu zarurile pentru hainele Lui pe care le-au împărţit între ei, şi poţi afla
că aceste lucruri s- au întâmplat astfel din “Faptele” scrise de Pilat din Pont.”
În alt pasaj din scrisoarea sa el scrie: “El a făcut aceste minuni şi tu te poţi încredinţa uşor de
asta din “Faptele” lui Pilat din Pont.”
Din nou spunem: să trimită împăratului Romei o scrisoare cu născociri ar fi însemnat pentru
Iustin Martirul moartea.
Tacitus (112 d.Hr.), un istoric roman cu acces la arhivele guvernului roman, spune despre Isus:
“Hristos, întemeietorul numelui de creştin, a fost dat la moarte de către Pilat din Pont,
procuratorul Iudeii în timpul domniei lui Tiberiu, dar această superstiţie distructivă, reprimată
pentru un timp, a ieşit iar la iveală, nu doar în Iudea, unde şi-a avut originea răul, ci până şi în
cetatea Romei.” Tacitus a fost duşman al creştinătăţii, totuşi a înregistrat cu grijă istoria lui Isus.
Exista pedeapsa cu moartea pentru cei ce ar fi trucat arhivele guvernamentale, în consecinţă
aceşti istorici erau corecţi până la ultima literă în ce priveşte evenimentele istorice. Din cele de
mai sus, întrebăm: Cum pot musulmanii să pretindă ca Hristos n-a murit pe cruce?
Pliney, guvernator al provinciei romane Bitinia, 112 d.Hr., într-o scrisoare către împărat cere
instrucţiuni amănunţite despre felul în care ar trebui să-i interogheze pe creştinii prigoniţi. În
Epistolele sale (X:96) el afirmă că aceşti credincioşi nu se vor închina lui Traian şi nu pot fi
determinaţi prin tortură să-L blesteme pe Hristos. Mai mult, el spune că aceşti creştini “aveau
obiceiul de a se aduna în anumite zile stabilite înainte de a se lumina de ziuă, unde cântau în
versuri felurite un imn lui Hristos ca unui Dumnezeu, şi făceau legământ solemn nu să facă
fapte rele, ci să nu comită niciodată vreo înşelătorie, furt, adulter, să nu-şi calce niciodată
cuvântul şi să nu nege adevărul pe care au fost chemaţi să-l proclame.” Atunci, cum pretind
musulmanii că primii creştini, consideraţi de ei ca fiind adevăraţii creştini, nu s-au închinat lui
Hristos, când în toată istoria ei sunt văzuţi închinându-se lui Hristos, aşa cum credeau, că El a
venit în trup?
Suetonius, istoricul oficial al Romei în timpul împăratului Hadrian (125 d.Hr.) în lucrarea sa
“Viaţa lui Claudiu” se referă la creştini ca fiind alungaţi din pricina “instigaţiei lui Chrestus
(Hristos)."
Lucian, în cel de-al doilea secol după Hristos, menţionează că: “Isus era venerat de urmaşii Săi
şi a fost omul răstignit în Palestina pentru că a introdus un nou cult în lume.” Moartea Lui şi
pretenţia Lui de a fi divin au fost recunoscute de cei mai de seamă istorici ai lumii antice, atât
prieteni cât şi duşmani. De ce oare?
Concluzie: Există evidenţe ample că Evangheliile au apărut între anii 40 d.Hr. şi 70 d.Hr.
Aceasta înseamnă în timpul vieţii celor care L-au văzut pe Isus, au auzit învăţăturile Lui, în
timpul cât minunile Lui erau încă vii. Cu toate dovezile arheologice şi istorice, savanţii de azi nu
pot nega data scrierii evangheliilor şi mulţimea datelor istorice care dovedesc evenimentele de
atunci. Mulţi martori şi istorici au scris despre ele. Mai sus am arătat doar câteva exemple de
istorici timpurii care vorbesc despre Isus, viaţa, moartea şi învierea Lui. El a împărţit istoria între
î.Hr. (înainte de Hristos) şi d.Hr. (după Hristos) şi a influenţat lumea ca nimeni altul!
Ce este cu trinitatea?
Să fie clar: Creştinii cred într-un singur Dumnezeu. Musulmanii declară: conceptul de trinitate
este încurcat, complicat şi ilogic. Noi întrebăm: De ce accepţi faptul că Dumnezeu ne-a creat din
lut – asta nu este încurcat, complicat şi ilogic, dar şi eu şi tu acceptăm acest lucru?!! Noi credem
în capacitatea lui Dumnezeu de a depăşi logica noastră! Pentru a crede că Dumnezeu este
Dumnezeu, trebuie să ne depăşim logica: El poate fi oriunde în acelaşi timp şi El este dincolo de
timp. Musulmanii par să accepte toate aceste lucruri. Cum răspunde cineva unui copil când
întreabă: “De unde a venit Dumnezeu?” Sunt sigur că şi tu ai pus astfel de întrebări tatălui tău,
mamei tale sau profesorului tău pe vremea când erai copil, dar ai acceptat aceste concepte ilogice
după ce ai învăţat că Dumnezeu este omnipotent şi omniprezent. Căile Lui nu sunt căile noastre.
El nu poate să ne explice lucruri pe care nu suntem în stare să le pricepem. Dacă copilul tău vine
la tine şi te întreabă despre un cuvânt pe care l-a citit: “Tati, ce este sexul?” vei rămâne blocat de
întrebare şi îi vei răspunde: “Este ceva dulce ca mierea, într-o zi după ce vei creşte şi va veni
timpul potrivit vei putea să guşti şi tu.”
Musulmanii acceptă că albuşul unui ou este ou, că gălbenuşul este ou şi că coaja este tot ou, dar
nu sunt trei ouă ci un singur ou. Ştiu că este un exemplu prea simplu poate, dar putem merge şi
mai departe. Musulmanii acceptă că un musulman are o gândire, un trup şi un suflet, dar el este
un musulman, nu trei musulmani.
Dumnezeu este Unul, un Dumnezeu puternic şi trinitar. Pentru că este Dumnezeu Puternic,
Minunat, Creator, El trebuie să fie complex, mai pe sus de înţelegerea noastră. Ascultăm la radio
şi nu vedem undele electromagnetice, nu le vom vedea niciodată dar trebuie să le acceptăm ca un
fapt, din moment ce auzim sunetul şi am studiat despre asta la şcoală. Am fi acceptat această
realitate şi dacă n-am fi studiat despre ea, căci auzim sunetele emise de radio. Undele n-au
probleme să călătorească pe la toate radiourile. Copilul tău întreabă dacă în radio sunt omuleţi
mici care vorbesc. Tu-i spui: Nu, sunt unde. El zice: Dar nu văd apa. Îi spui: Sunt altfel de unde.
Trebuie să ascultăm la vocea Bibliei, să înţelegem dovezile logice şi să acceptăm ce este dificil.
Dar să nu rămânem agăţaţi de fraza “Trinitatea este ilogică,” pierzând astfel pentru totdeauna
mântuirea. Musulmanii acceptă sute de lucruri care sunt ilogice, şi am arătat câteva. Când
musulmanii vor putea explica logic Creaţia, Dumnezeirea, omnipotenţa, omniprezenţa, atunci
vor putea cere creştinilor să explice de ce Dumnezeu este un Dumnezeu trinitar. Musulmanii
trebuie să abandoneze ideea modificării şi stricării Bibliei, să accepte să creadă în Dumnezeu, în
Scripturi, în îngeri şi în profeţii Lui. Să ştie mai întâi de toate că oamenii nu pot acuza cărţile lui
Dumnezeu de modificare textuală, neputând să dovedească această acuzaţie, care merge
împotriva naturii lui Dumnezeu: El îşi împlineşte promisiunea că Cuvântul Său rămâne în veac.
Luaţi cartea Isaia, scrisă cu sute de ani înainte de venirea lui Hristos. Ea a sfărâmat afirmaţiile
oamenilor, chiar şi ale evreilor care nu cred în trinitate spunând, la fel ca musulmanii: “Nu
înţelegem,” şi de aceea au respins, deşi n-au luat să studieze multele referinţe la trinitate din
Vechiul Testament. Mulţi au lansat provocarea de a arăta un verset din Vechiul Testament care
să vorbească despre trinitate. Chiar dacă nu poate fi găsit un astfel de verset, învăţătura despre
trinitate se găseşte peste tot în Biblie, inclusiv în Vechiul Testament.
Prezentăm doar un exemplu din cartea Isaia 48:16: “Apropiaţi-vă de Mine, şi ascultaţi! De la
început Eu n- am vorbit în ascuns, de la obârşia acestor lucruri, Eu am fost de faţă. Şi acum,
Domnul Dumnezeu m- a trimis cu Duhul Său.” Isaia este mesagerul lui Dumnezeu. Şi el se
roagă de ei după cum auziţi. F.Delitzsch (p. 253) spune bine: “Profetul n-a mai vorbit la modul
personal înainte; pe de altă parte, aceste cuvinte sunt urmate în capitolul următor de un mesaj
privitor la Sine Însuşi a Robului Domnului care se prezintă ca restaurator al lui Israel şi lumina
Neamurilor, şi deci nu poate fi Israel ca naţiune” nici Isaia, nici vreun altul decât Însuşi Isus
Hristos. Este evident că vorbitorul este Dumnezeu, Cel care a vorbit de la început, şi Cel care-L
revelează pe Dumnezeu omului. El afirmă: “Domnul Dumnezeu M-a trimis cu Duhul Său,” o
referinţă clară la cele trei personalităţi distincte care sunt în Dumnezeul Unic. Cel ce este
Dumnezeu a fost trimis de Dumnezeu şi de către Duhul lui Dumnezeu.
Este o confirmare a versetului din Noul Testament în 1 Ioan 4:14: “... Tatăl a trimis pe Fiul ca
să fie Mântuitorul lumii.” Biblia face referinţă la trinitate în peste 700 de locuri. Doar câteva
astfel de referinţe sunt suficiente pentru a dovedi că acest lucru vine de la Dumnezeu. În Ioan
1:1-3 Hristos este identificat ca Dumnezeu şi Creator al tuturor lucrurilor: “La început era
Cuvântul şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu. El era la început cu
Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute prin El, şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără
El.” Aceste versete confirmă în mod categoric ceea ce scria Isaia în versetul din Vechiul
Testament, când vorbitorul era Dumnezeu: “De la început Eu n-am vorbit în ascuns” = “La
început era Cuvântul,” apoi “de la obârşia acestor lucruri, Eu am fost de faţă” = “El era la
început cu Dumnezeu.”
Despre stele
Multe subiecte legate de ştiinţă găsite în Biblie nu sunt nici măcar menţionate în Coran. În
Geneza 15:5 Dumnezeu îi vorbeşte lui Avraam: “Uită-te spre cer, şi numără stelele dacă poţi să
le numeri.” Şi apoi îi spune: “Aşa va fi sămânţa ta.” Avraam probabil se gândea poate că va
avea peste o mie de urmaşi, dar numai galaxia noastră are peste 200 de miloane de stele în Calea
Lactee.
Orionul
Cartea lui Amos 5:8 vorbeşte despre o constelaţie cunoscută: “El a făcut Cloşca cu pui şi
Orionul.” Aceasta se referă la o constelaţie de şapte stele cunoscută ca “Pleiades” sau Cloşca cu
pui. În traducerea engleză King James Version traducătorii au spus că textul original ebraic al lui
Amos despre “cele şapte stele” se referă la Cloşca cu pui, în timp ce traducătorii moderni traduc
“Cloşca cu pui şi Orionul.” Asta pentru că traducătorii din vechime erau încurcaţi ştiind că
Cloşca cu pui sau ochiul gol este o constelaţie de şase stele. Cu toate acestea ştiinţa modernă de
astăzi confirmă existenţa unei alte stele, a şaptea, care poate fi detectată doar cu telescoape
moderne. Cum a ştiut o carte considerată mai prejos de Coran acest lucru?
Arabă: wa-anahu khalaqa al-zawjayni al-thakara wal-untha min nutfatin itha tumna
Engleză: Şi el a creat perechile bărbat şi femeie din o car ţâşneşte
picătură e
Acum, cum de a venit dl. Mahmud cu o astfel de interpretare? Versetul nu spune că “el a
determinat sexele, bărbătesc şi femeiesc, din sperma bărbătească,” ci Coranul spune simplu că
Dumnezeu a creat ceea ce noi observăm în viaţă ca bărbaţi şi femei din fluidul care ţâşneşte din
organul masculin. O astfel de traducere ar fi corectă, sau cum spunem în limbajul
programatorilor de computere, “kiss” (Keep It Simple Stupid). [Un joc de cuvinte în limba
engleză, însemnând “Las-o simplă, fraiere”, adică referitor la traducerea de mai sus, corectă dar
necomplicată – n.tr.]
Această idee se cunoştea cu mii de ani înainte de Coran. Simplu: sămânţa bărbătească ajunsă în
trupul femeii avea ca urmare naşterea de copii, fie ei băieţi sau fete, două sexe, nu mai mult.
Coranul n-a descoperit ceva nou sau miraculos în acest domeniu. Oamenii din antichitate
cunoşteau metoda fertilizării vacilor şi oilor. Ştiau de asemenea cum să provoace lipsa de
fertilitate a bărbaţilor; aşa făceau cu sclavii şi cu anumite animale.
Nici într-un caz muşchi!! Toţi interpreţii şi traducătorii Coranului sunt de acord că "Lahm"
înseamnă carne. Eu m-am născut în localitatea "Bait Lahm" sau Betleem, nume care, după cum
ştie oricine, înseamnă “Casa cărnii.” Şi întreb: Cum s-a ajuns să se spună că sămânţa bărbătească
a devenit cheag “de sânge”? Şi cum a ajuns Coranul să fie numit “Carte mai bună” decât Biblia,
mai ales că versetele biblice din Iov (Ayub) sunt mult mai precise când folosesc un cuvânt
[cuvântul “vine”, în traducerea română Cornilescu] care înseamnă ţesut de nervi şi muşchi? De
ce nu fac referinţă comentatorii Coranului şi la versetele care existau dinainte deja în Biblie? Nu
cumva te gândeşti că au fost… părtinitori? O ultimă întrebare: De ce arătăm toate aceste versete
din bunul şi bătrânul Iov (Ayub)? Cuvântul ebraic "hannashesh" înseamnă tendon sau nerv. Nu
există în Coran vreun cuvânt cu acest înţeles. Nu există "hannashesh" sau "Asab" sau "Adal" în
versetele coranice, ci doar “carne.” Cuvântul de care avea nevoie dl. Mahmud l-a pus el în
interpretarea lui, şi noi l-am subliniat în citatul de mai sus, dar acest cuvânt se găseşte doar în
Biblie.
Despre Biologie
Coranul: “Pilda potrivita celor care iau ca protectori pe altul decât Allah este cea a
păianjenului care- şi zideşte o casă; dar cu adevărat cea mai slabă casă este cea a unui
păianjen” (Al-Ankabut[29]:41).
Pretenţia musulmană: Mustafa Mahmud comentează versetul din Coran: Aceasta, spune el,
este o descoperire majoră în biologie, din moment ce biologia modernă a descoperit că rasa
păianjenilor este cea mai crudă din regnul animal, femela omoară pe mascul şi puii mănâncă pe
mamă. Ciudată descoperire în biologie pe care Mohamed n-a cunoscut-o!
Dovada: Oricine ştie că pânza de păianjen este slabă, sufli peste ea şi se rupe, dar dacă
musulmanii vor să spună că Coranul a descoperit asta pentru prima dată, se vor mira citind
Cartea Iov (Kitab Ayub) capitolul 8 versetele 13-15: “Aşa se întâmplă tuturor celor ce uită pe
Dumnezeu, şi nădejdea celui nelegiuit va pieri. Încrederea lui este zdrobită şi sprijinul lui este o
pânză de păianjen. Se bizuie pe casa lui, dar nu este tare; se prinde de ea, dar nu ţine” (Iov
[Ayub] 8:13-15).
Pun alte întrebări: De ce nu citează dl. Mahmud şi alţii acest verset? Ei totdeauna citează versete
biblice scoase din context, dar când vine vorba de cunoştinţa superioară a Bibliei, referinţele la
Biblie lipsesc. Dacă citim traducerea Coranului făcută de dl. Ali, el intră într-o discuţie detaliată
despre diferitele tipuri de pânze de păianjen despre care a găsit informaţii într-o enciclopedie,
pentru a adăuga varietate şi a da forţă Coranului. Din nou, de ce să nu lăsăm Coranul să
vorbească pentru el însuşi? Cum de era deja în Biblie această informaţie? Musulmanii pot spune
că nu este o problemă dacă un profet a inspirat altor profeţi versete similare. Atunci se pune
întrebarea: Ce noutăţi a adus Coranul în ştiinţă? Şi noi afirmăm: Nici una. Ai o altă părere?
Prezintă-ţi dovezile atunci, dacă eşti credincios. De ce nu citeşti Kitab Ayub, adică Cartea lui
Iov, să vezi că Iov a fost inspirat de Dumnezeu! De asemenea trebuie să punem o altă întrebare:
Este de acord tot materialul din Coran cu Biblia? Şi ce este cu tonele de versete împrumutate din
surse păgâne, apocrife şi fictive? Vom dovedi acestea mai târziu în capitolul “Sursa Coranului.”
Asta n-are nimic de a face cu oul. Cuvintele "Dahaha" şi "Duhia" nu sunt sinonime. De fapt în
ambele traduceri ale Coranului pe care le am, traducătorii sunt de acord cu traducerea mea
cuvânt cu cuvânt. J. M. Rodwell traduce astfel: “Şi după aceea am întins pământul.” Dl. Ali
traduce: “Şi pământul mai mult l-a întins (o expansiune mai mare)” paranteza lui. Vrem să
amintim prietenilor noştri musulmani că Biblia deja făcuse declaraţii clare despre forma
pământului: “El [Dumnezeu] întinde miază- noaptea asupra golului, şi spânzură pământul pe
nimic” (Iov 26:7). “El şade deasupra cercului pământului, şi locuitorii lui sunt ca nişte lăcuste
înaintea Lui; El întinde cerurile ca o măhramă subţire, şi le lăţeşte ca un cort, ca să locuiască în
el.” (Isaia 40:22). Biblia conţine cuvântul lipsă căutat de dl. Mahmud. Oare de ce n-a împrumutat
acesta versete din Biblie pentru a-şi argumenta explicaţia? Din nou, care este mai exactă, Biblia
sau Coranul? Şi o altă întrebare: Când s-a născut Isaia? Te voi ajuta ştiind că ai mult de studiat.
Isaia s-a născut cu aproximativ 700 de ani înainte de Hristos, adică în total aproximativ 1400 de
ani înainte de apariţia Coranului… Nu mai am întrebări!
Într-un alt verset din Coran Allah spune: “Încolăceşte ziua peste noapte şi noaptea peste zi,”
lucru care pentru un musulman constituie o dovadă clară că pământul e rotund, din moment ce
întunericul vine peste lumină şi lumina peste întuneric, iar cuvântul “încolăceşte” sigur că se
referă la o formă rotundă peste care vine una sau cealaltă. Deşi… cineva poate obiecta că
“încolăcit” se poate referi şi la o formă plată, de exemplu încolăcirea unei sârme pe o bucată de
scândură. Un alt factor important care nu trebuie ignorat este că în versetul coranic se face
referire la noaptea şi ziua (lumina) care se învârtesc în jurul pământului, ceea ce nu implică în
mod necesar faptul că pământul este rotund, din moment ce te poţi învârti şi în jurul unei pieţe
pătrate, şi ea stă nemişcată în timp ce tu te roteşti. Adevărul este că pământul se învârte în jurul
axei sale. Cuvântul "yukawir" (a roti) a fost folosit în vremurile antice drept exemplu la
învârtirea turbanului pe cap, şi de obicei nu-ţi învârţi capul pentru a-ţi forma turbanul. Este
evident că scriitorul Coranului s-a gândit la soarele şi luna care se încolăcesc în jurul pământului,
după cum spune şi versetul următor: “Soarele şi luna se mişcă.”
Cu toate acestea, în Evanghelia după Luca, în capitolul 17, este descrisă venirea lui Hristos în
timpul zilei: “Tot aşa va fi şi în ziua cînd se va arăta Fiul omului” (versetul 30), în timp ce în
versetele imediat următoare Luca descrie venirea lui Hristos în timpul nopţii: “Vă spun că, în
noaptea aceea, doi inşi vor fi în acelaşi pat, unul va fi luat şi altul va fi lăsat…” (versetul 34).
Acest lucru a fost criticat timp de sute de ani ca fiind o contradicţie: cum putea un singur
eveniment să aibă loc şi ziua şi noaptea? Dar aceasta dovedeşte faptul că pământul are o parte
din el pe care este noapte şi alta pe care este zi.
În ultimele secole mulţi critici ai Bibliei au denunţat anumite versete care vorbeau de mişcarea
soarelui. În Psalmul 19:6 împăratul David (Daud) prin inspiraţie de la Dumnezeu scrie referitor
la soare: “… răsare la un capăt al cerurilor şi îşi isprăveşte drumul [circuitul] la celălalt capăt;
nimic nu se ascunde de căldura lui.” Acuzaţia era că Biblia pretinde că soarele se mişcă pe o
orbită în jurul pământului. Această falsă afirmaţie din antichitate nu se găseşte de fapt în Biblie,
în cuvintele “îşi isprăveşte drumul [circuitul] la celălalt capăt [al cerurilor].” Până la construirea
şi folosirea telescopului Hubble oamenii de ştiinţă nu au cunoscut că soarele se mişcă prin spaţiu
într-un circuit enorm pe o orbită imensă care se poate parcurge în peste 260 milioane de ani.
Criticii moderni, atât din Apus cât şi musulmani, au criticat pe nedrept Biblia că se referă la un
pământ drept sau plan în Isaia 11:12 şi Apocalipsa 7:1, unde expresia “cele patru colţuri ale
pământului” s-ar referi la o suprafaţă plană. Cu toate acestea această expresie a fost considerată
întotdeauna “familiară,” referindu-se la cela patru extremităţi ale globului privite dintr-o poziţie
centrală, aşa cum privea Dumnezeu globul. Versetul “El şade deasupra cercului pământului…”
(Isaia 40:22a) confirmă clar ştiinţa modernă, la fel ca şi un alt verset scris de profetul Iov: “…
spânzură pământul pe nimic” (Iov 26:7). Iov confirmă de asemenea un adevăr ştiinţific
necunoscut Coranului, când se referă la zona din nordul axei pământului spre steaua polară care
este aproape fără stele. Acest “gol în spaţiu” de aproximativ 300 de milioane de ani-lumină i-a
luat pe cosmologi prin surpriză şi este diferit de toate celelalte direcţii, care sunt pline de stele.
Dumnezeu a declarat prin Iov: “El întinde miază- noaptea asupra golului” (Iov 26:7). Pentru mai
multe detalii asupra acestui subiect vedeţi Mitchell Waldrop, "Delving the Hole in space, Science
magazine, Nov. 27, 1981).
Undele electromagnetice
Despre undele electromagnetice dl.Mahmud arată spre o descoperire a Coranului: “Cerul care
trimite înapoi (Wa-ssama'e That Irrajj'a) şi pământul care deschide.” El comentează că: cerul
se comportă a un reflector al undelor electromagnetice. Undele radio ricoşează înapoi spre
pământ, astfel încât noi putem auzi sunetul la radio. Fără ca să se întâmple acest lucru am pierde
unda. Noi suntem de acord cu teoria undelor electromagnetice. Pe de altă parte, pe ce bază trage
el concluzia că Coranul vorbeşte despre undele electromagnetice? În Biblie scrie: “Poţi tu să
întinzi cerurile ca El [Dumnezeu], tari ca o oglindă turnată?” (Iov 37:18). Aici nu doar că cerul
trimite înapoi, ci cerul reflectă. Acesta este cuvântul pe care-l căuta dl. Mahmud. Mă voi reţine
acum şi nu voi pune nici o altă întrebare.
Pe prietenii musulmani care cred că Coranul este plin de elemente ştiinţifice îi sfătuim să
examineze cu atenţie orice astfel de pretenţie. Încercarea de a dovedi că profetul islamului
cunoştea legi şi teorii ştiinţifice descoperite doar în vremurile recente pretinde mai mult decât
jocuri de cuvinte. O examinare atentă a fiecărei pretenţii formulate poate dovedi foarte uşor că
toată cunoaşterea lui era deja ştiută, fiindcă fusese descoperită deja în Biblie. O altă referinţă în
acest sens este în cartea scrisă de Dr. William Campbell's, Coranul în lumina ştiinţei, unde sunt
examinate mai multe pretenţii de acest fel, dovedind că Dr. Bucaille n-a folosit metode ştiinţifice
pentru concluziile sale. După cum am prezentat şi eu, înainte de a hotărî cineva trebuie să
studieze ambele poziţii. Problema predominantă în lumea islamică de astăzi este că musulmanii
nu permit deloc prezentarea punctului de vedere creştin şi închid uşa discuţiei, nelăsând nici o
oportunitate de dovedire a adevărului.