DETERMINAREA UMIDITĂŢII SOLULUI

Umiditatea sau conţinutul în apă al solului, este cantitatea de apă care se află
legată în mod fizic de pământ, în momentul când se face recoltarea şi care se evaporă la
1050C. Umiditatea solului depinde de climă, natura şi înclinaţia solului şi de vegetaţie.
Alături de temperatură, umiditatea solului influenţează, în mare măsură activitatea
biologică şi deci posibilitatea de autopurificare.
Umiditatea solului se poate determina „in situ”, în sol recoltat şi prin observaţii
directe, în funcţie de apa existentă.
Umiditatea solului, determinată prin observaţii directe, se poate clasifica astfel:
Gradul 1 – sol uscat, ce nu răceşte mâinile. Nisipul curge, argila este uscată, în grăunţe
mari. Ţinându-se la soare, aproape că nu se decolorează prin uscare.
Gradul 2 – sol cu aspect proaspăt, răceşte uşor mâinile şi se decolorează foarte puţin prin
uscare.
Gradul 3 – sol umed, produce o răcire vizibilă a mâinilor, prin uscare se decolorează.
Nisipul aderă puţin, argilele şi argilo-nisipurile se leagă, dar se crapă uşor.
Gradul 4 – sol umed ce încă nu luceşte, dar la soare se decolorează puternic. La pipăit
este rece şi umed, punându-se o hârtie pe el se udă. Pe mâinile prăfuite formează pete
întunecate.
Gradul 5 – sol umed, străluceşte datorită acoperirii lui cu o peliculă de apă. Se
caracterizează prin fluiditate, nu se leagă, ci mai mult se întinde.
Pentru determinarea umidităţii „ in situ” se utilizează:
- metode radioactive de măsurare care folosesc sonde cu neutroni ce se înfig direct
în sol;
- metode conductometrice ale căror electrozi sunt introduşi în sol, conductivitatea
electrică fiind influenţată de umiditate.

Din cauza dificultăţii de obţinere a aparatelor necesare, în practică se foloseşte

metoda gravimetrică din sol recoltat.

DETERMINAREA UMIDITĂŢII SOLULUI PRIN METODA

GRAVIMETRICĂ

Principiul metodei: solul se usucă la temperatura de 1050C până la greutatea constantă şi

apoi se cântăreşte. Diferenţa de greutate obţinută înainte şi după uscare, reprezintă
umiditatea care se exprimă procentual.

Reactivii şi materialele necesare:

- etuvă termoreglabilă;
- balanţă analitică;
- fiole de cântărire;
- exsicator.

1
Mod de lucru: pentru determinarea umidităţii, solul se recoltează în vase care au
închidere ermetică, pentru a nu se evapora apa în timpul transportului şi se păstrează la
frigider cel mult 24 de ore.
Se cântăresc circa 10 g sol într-o fiolă de cântărire în prealabil tratată şi se
introduce în etuvă şi se răceşte în exsicator ½ oră, după care se cântăreşte. Se introduce
din nou în etuvă şi se lasă încă 4 ore la temperatura de 1050C, iar după răcirea în
exsicator timp de ½ oră se cântăreşte. Dacă diferenţa dintre ultimele două cântăriri nu
este mai mare de 4 unităţi la a patra zecimală (adică 0,4 mg), se consideră că proba a
ajuns la greutate constantă. În cazul când diferenţa între ultimele două cântăriri este mai
mare, fiola care conţine proba de sol se introduce din nou în etuvă şi se mai ţine încă 4
ore la temperatura de 1050C. Se repetă operaţiunea de cântărire şi menţinere la etuvă,
până se obţine greutatea constantă.

Calcul:
umiditatea %=
(A − B) ⋅ 100
g
A – greutatea solului înainte de uscare în g;
B – greutatea solului după uscare la 1050C în g;
g – greutatea solului luat în lucru, în g.

Observaţii: pentru unele determinări chimice care se lucrează din sol uscat la aer, paralel
cu efectuarea analizei se determină şi umiditatea solului uscat la aer după metoda
gravimetrică şi care intervine la calcul ca factor de corecţie.
Factorul de corecţie pentru umiditate se calculează după formula:
100
K=
100 − u
u – umiditate %.