P. 1
dictie

dictie

|Views: 855|Likes:
Published by Antonia Stupar

More info:

Published by: Antonia Stupar on Nov 29, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

07/26/2013

pdf

text

original

CE TREBUIE SĂ ŞTIŢI DESPRE COMUNICAREA VERBALĂ.

DICŢIE Auzim frecvent enunţuri de genul „ce voce bună are” sau „ce timbru cald”, atunci când se fac referiri la unii jurnalisti de radio. Cei care doresc să lucreze pentru un post radiofonic, trebuie să stie că există o „tehnică a rostirii la microfon”, lucru ce poate fi confirmat de către cei care au experienţă în acest domeniu. Dacă pentru a colabora în domeniul presei scrise este necesar să ai „condei”, dacă pentru a apărea la televizor este nevoie de telegenie, în cazul radioului este nevoie de voce. Cu ajutorul acestui element – vocea – ascultătorii pot să „vadă” şi să perceapă lucrurile într-un anumit fel. Oricât de anost ar fi un subiect, o voce cu prezenţă şi cu un anumit timbru te poate captiva. Nu puţine sunt exemplele în care ascultătorii radioului se îndrăgostesc de o „voce”, fără a şti de fapt cum arată cel sau cea care vorbeşte. O informaţie, oricât de importantă ar fi, nu va fi receptată de către ascultatori dacă este prezentată de o voce enervantă sau daca jurnalistul nu are o pronunţie clară şi completă. În acest caz, ascultătorii vor schimba programul sau, în cel mai rău caz, vor opri aparatul de radio. Pentru a se adresa publicului său jurnalistul de radio nu se foloseşte decât de voce, prin urmare aceasta trebuie să aibă anumite calităţi. Timbrul vocii trebuie să fie placut, să aibă tonalităţi care să nu obosească urechea ascultatorului, iar modulaţia vocii trebuie să fie adecvată cu semnificaţia textului citit. O voce radiofonică trebuie pusă în valoare prin ton, inflexiuni şi prin naturaleţea exprimării. În radio se poate atrage atenţia asupra unui cuvânt numai cu ajutorul vocii. În nici un caz, aceasta nu trebuie să fie monotonă. Urmariţi cum vorbiţi în mod normal cu prietenii sau cu membrii familiei. Apoi gândiţi-vă cum vorbiţi când discutaţi cu seful sau cu cineva care este într-o poziţie mult superioară dumneavoastră. Tonul vocii este la fel în ambele situaţii?

în picioare sau pe scaun.Dacă este aşa. vocea dvs. dar. rezultatul tensiunii acumulate. Încercaţi să respiraţi profund. atunci vă puteţi bloca respiraţia involuntar.distincţia . ritmul. nu va fi clară. fiecare mişcare şi stare psihică îi schimbă tonalitatea. influenţează vocea celui care vorbeşte. în mod natural în majoritatea cazurilor. alegerea cuvintelor şi a frazelor trebuie să fie diferită.expresivitatea. Aceasta vă poate ajuta.plăcerea . fără a mai putea să inspiraţi prea mult aer în piept şi nici nu puteţi avea un control asupra expiraţiilor. Dacă rămâneţi nemişcaţi şi încordaţi. Mai mult de atât. iar efectul va fi în favoarea dumneavoastră. cât şi psihologic. atunci vorbiţi. probabil. de asemenea.dinamismul . Pentru a vă putea ameliora şi perfecţiona postura când vorbiţi. atunci muşchii vor fi mult mai relaxaţi. trebuie să aveţi în vedere patru caracteristici importante: . Aceste poziţii pun în evidenţă şi calitatea discursului. . Un element important al comunicării constă în examinarea posturii – cum staţi. intensitatea. Scâncetul sau tonul plângăreţ pe care cei mai mulţi oameni le găsesc neplăcute ar putea foarte bine să dea alte nuanţe vocii dvs. iar rezultatele sunt acele sunete înăbuşite sau întrerupte. muşchii gâtului trag maxilarul în jos şi corzile vocale nu vibrează atât de lejer cât ar trebui. pentru că respiraţia este influenţată. Desigur. capul plecat sau umerii lăsaţi să cadă. Aveţi emoţii când vorbiţi cu unele persoane? Vocea devine mai ascuţită sau mai groasă? Ritmul vorbirii devine mai lent sau mai rapid? Miscările şi poziţia devin rigide sau necontrolate? Cea mai bună metodă de a vă elibera de aceste dificultăţi de vorbire este relaxarea. Atunci când muşchii sunt încordaţi. mai ales. nu mai putem fi naturali. Dacă aveţi o poziţie gârbovită. atunci când vorbiţi. O poziţie cocoşată afectează vocea atât fizic. Dacă respiraţi natural sau mai profund decât de obicei. Mişcările bruşte sunt.

de exemplu: „ea ne dă o bere” . Ea cere o manipulare complexă a diafragmei. de conformaţia cavităţii bucale. Ea este de fapt o expiraţie blocată care ţine muşchii încordaţi si de aceea o dată ce respiraţia devine profundă. iar buzele trebuie saăfie flexibile şi capabile să realizeze o mare varietate de poziţii. succesiv. Căştile îl ajută să îşi controleze volumul. iar vocea se subţiază. Vorbirea implică multe abilităţi mecanice. O relaxare a muşchilor gâtului se poate realiza practicând următorul exerciţiu. corzile vocale se întind puternic. de poziţia maxilarului. iar sunetul se produce. Prin urmare. muşchii gâtului nu trebuie să fie întinşi sau rigizi. dar şi pentru a face dozajul corect cu fundalul muzical. astfel că aerul este forţat să le facă să vibreze. Pentru a vă asigura că sunetele sunt clare. devine stridentă. gâtuită. Corzile vocale arată ca nişte benzi elastice care se întind de-a lungul interiorului unei cavităţi. Retineţi: încordarea dispare în timp ce expiraţi. aspră. vă puteţi relaxa. gurii. de limbă. extrem de simplu: inspiraţi profund. sunetele produse vor fi mai înalte. conformaţia dinţilor şi de buze. denumite laringe. Este suficient să reamintim şi faptul că un cântăreţ are căştile pe urechi atunci când face o înregistrare. plămânilor şi muşchilor pectorali. Vocea unei persoane care vorbeşte pe tonalităţi joase va fi groasă. sunetele sunt influenţate în primul rând de corzile vocale şi apoi. Toate aceste elemente se constituie într-un complex fiziologic care dă vocii anumite particularităţi. limbii şi a buzelor. De un real ajutor în controlul volumului este şi casca audio folosită de majoritatea jurnaliştilor radio în timpul emisiei. . Când suntem tensionaţi sau anxioşi. iar practica (exerciţiul) vă va ajuta să obţineţi un volum corect.Aceste elemente vor influenţa şi calităţile vocale. apoi expiraţi. de altfel şi a coardelor vocale. ţipătoare sau stridentă. Când corzile vocale sunt foarte întinse. Volumul vocii este mult mai uşor de controlat decât tonalitatea ei. spuneţi câteva silabe scurte. Aerul din plămâni este scos afară prin laringe şi ajunge la corzile vocale. Vocea unei persoane care vorbeşte pe tonalităţi înalte este ascuţită.

− zgomotul de fond existent în locul în care vorbiţi. Ei vor fi foarte probabil captaţi de modul în care ştiţi să vorbiţi şi vor găsi că este mai bine să vă asculte şi să înţeleagă ceea ce spuneţi. Într-o oarecare măsură ea este influenţată de accent. Volumul vocii depinde de anumiţi factori şi ar trebui să luaţi în considerare următoarele: − unde vorbiţi (într-o cameră mică sau într-o sală de conferinţe. este important să nu se facă o confuzie între dicţie şi accent. Dacă vă puteţi controla vocea şi vorbirea în aşa fel încât să fie clară. Dacă articulăm şi enunţăm bine. într-o cameră unde sunetul are ecou. Exista o perioadă de timp în care BBC-ul era renumit pentru modul în care se vorbea. clar. − mărimea grupului căruia îi vorbiţi. fără ţipete ori gâfâieli. Exersaţi trăgând profund aer în piept şi apoi expiraţi suficient de puternic pentru a vă corecta volumul. fără a fi stridentă. Învăţaţi să vă controlaţi vocea. o dicţie clară este în general considerată a fi rezultatul unei bune educaţii şi practici. iar aceasta se face prin educaţie şi prin exerciţiu. în aer liber sau cu uşile închise). Totuşi.O respiraţie corectă este esenţială pentru a controla volumul şi modul de a vorbi. veţi impresiona ascultătorii prin calitate şi claritate. În prezent. Oricare ar fi accentul dumneavoastră. ascultătorul primeşte mesajul ca pe o . este mai important să pronunţaţi cuvintele clar. elemente folosite în descrierea pronunţării cuvintelor. Dicţia este modul în care spuneţi sau pronunţaţi cuvintele. Deci. pentru că locul în care vă aflaţi va influenţa audibilitatea cuvintelor dvs. Diferenţa între accent şi dicţie poate fi sesizată ascultând crainicii de televiziune sau radio. Dacă acesta este mai mare. Dicţia depinde de articularea şi enunţarea sunetelor. fiecare accent regional este reprezentat şi este acceptat atât timp cât vorbitorii pronunţă cuvintele foarte clar. în aşa fel încât să puteţi fi auzit la o distanţă mare fără să ţipaţi sau să fiţi strident. vom avea o dicţie bună. Mesajul pe care îl transmiteţi va fi influenţat şi de viteza sau de ritmul cu care vorbiti.

Dimpotrivă. Aceste cuvinte sunt nişte cârje orale pe . aceasta depinde de viteza normală de vorbire şi de cum doresc cei care ascultă. Cele mai multe persoane care vorbesc în public o fac în mod obişnuit cu o viteză mai mică. pentru a oferi ascultătorilor săi posibilitatea de a se implica activ. Reacţia receptorului sau receptorilor (ascultători. auditoriu) la mesajul transmis (subiectul. tema) este influenţată de timbrul vocii pe care îl folosiţi. nu există. comparativ cu cea din timpul unei conversaţii obişnuite. ele îngreunează ceea ce spunem şi. în mod separat de cuvintele rostite. Inflexiunea sau modificările „sus – jos” ale vocii – timbrul – influenţează modul în care mesajul este recepţionat. poate fi un mijloc eficient pentru transmiterea mesajelor. pentru a accentua sau a mări interesul asupra celor expuse. Totuşi. Uneori acest lucru poate fi util. Un bun vorbitor îşi schimbă viteza în concordanţă cu importanţa mesajului. pauza folosită cu grijă. ca un şuvoi de cuvinte. Însă. Dacă vorbiţi cu pauze lungi între fiecare cuvânt ori serie de cuvinte.urgenţă. veţi pierde foarte repede audienţa. pentru că altfel intervine plictiseala sau se pierde logica cuvintelor exprimate verbal. în acelaşi timp. timbrul poate trăda atitudinile şi emoţiile dumneavoastră. însă o vorbire în permanenţă rapidă. Variaţiile în timbrul vocii sunt adesea asociate cu intensitatea si cu viteza ei. fac dificilă înţelegerea celui ce ne ascultă. Un bun vorbitor va face pauze scurte doar atunci când trebuie. De asemenea. în timp ce cuvintele şi frazele importante vor fi rostite mai rar şi mai accentuat. deci cuvintele şi frazele nesemnificative sunt rostite mai repede. Totuşi. Cuvintele goale sunt echivalentele verbale ale bucăţilor de polistiren care apar în cutiile de ambalaj: simpla umplutură. El va face pauze în special înainte sau după un cuvânt care trebuie accentuat sau înainte de a sublinia o idee mai importantă. Uneori se strecoară în conversaţie anumite cuvinte sau zgomote care nu aduc nimic semnificativ încercării noastre de comunicare. bineînţeles. pentru că ei nu vor pricepe că urgenţa subînţeleasă. de fapt. o viteză mare de vorbire poate să vă creeze dificultăţi în a fi înţeles şi probabil că nici nu veţi putea pronunţa fiecare cuvânt clar şi cu atentie. i-ar putea face pe cei care vă ascultă să fie derutaţi.

Metoda poate fi surprinzător de productivă. totul va deveni uşor. pe a treia în timp ce o spuneţi pe cea de-a doua şi aşa mai departe. gândiţi-vă dinainte la ceea ce vreţi să spuneţi. Mai ales două: „ăăă” şi „mmm”. Asa vă veţi da seama câte poticneli. în realitate. De multe ori. Rugaţi un prieten să vă oprească instantaneu (pot spune „Stop!” sau „Stai!” ori de câte ori folosiţi cuvintele sau expresiile respective). Dicţia este un element esenţial în comunicarea verbală. faceţi o încercare: o să constataţi că. „angajaţi-vă” un „monitor” care să vă asculte vorbind şi care să vă avertizeze de fiecare dată când folosiţi vreun cuvânt gol sau vreun clişeu. Cu puţin exerciţiu.care ne sprijinim atunci când nu ne putem găsi cuvintele. Vi se pare puţin incomod? Aceasta este ideea. apelăm la cuvintele şi sunetele de „umplutură” pentru ca. Ce putem face ca să scăpăm de aceste obiceiuri? Ca în orice alt caz. ascultaţi-vă singuri! Simpla ascultare a vorbelor pe care le rostiţi poate fi foarte eficace. Literele se formează în cavitatea . Monitorul trebuie să fie cineva care petrece cel puţin câteva ore pe zi cu dvst. dar dacă deveniţi dependenţi de ele. după ce ajungem în mijlocul unei fraze. Creierul uman are marea capacitate de a face doua lucruri deodată. veţi observa că vă veţi suprima singuri cuvântul – ţintă. pauze şi reluari faceţi şi câte „ăăăă”-uri va sufoca vorbirea. Mai întâi. Nu este nevoie să vă scrieţi în minte toată conversaţia înainte de a deschide gura. conversaţia va şchiopăta tot timpul. nu e greu deloc. În al treilea rând. Presăraţi conversaţia cât puteţi de mult cu aceste sunete şi oamenii vă vor crede incapabili să vorbiţi ca lumea. După câteva zile de „pedeapsă” de acest gen. mai sunt şi zgomote care se strecoară în vorbire atunci când nu suntem atenţi. Ca şi cum folosirea inutilă a unor cuvinte care nu transmit nici o informaţie nu ar fi fost de ajuns. Dacă vi se pare greu. Dar puteţi să vă schiţaţi în minte cea de-a doua frază în timp ce o rostiţi pe prima. Aceasta este prima metodă de „purificare” a conversaţiei. Problema cea mai importantă este pronunţia literelor „din gât”. Liderul incontestabil al acestei categorii de cuvinte este „deci”. În al doilea rând. este nevoie de disciplină. nu mai ştim cum să o încheiem.

j – aerul iese prin ambele locaşuri formate de dinţi şi cavitatea bucală Acolo unde întâlnim o aglomerare de „s” şi „ş” se creează dificultăţi în pronunţie. b – lucrează ambele buze s. t. . Spre sfânta sa soră / Suzana se suie / Spăşită suspinul din suflet să-i spuie / Şi-n spaima-i se zbate şi-n spasm se izbeşte / Şi-n susur sarcastic suspinu-şi şopteşte / Şi sterse şi slabe suspinele-i sunt / Şi-şi sfâşie-n spusa-i tot sufletul sfânt.bucală şi pentru o pronunţie corectă buzele şi limba trebuie să urmeze un anumit traseu. prin pripoare. r. / Parc-ar fi mărgăritare. g – sunetul se formează în gât h – aerul se împinge în afară prin gura întredeschisă v. z – limba se sprijină în spatele dintilor de jos d. Acelaşi lucru se întâmplă şi când întâlnim cuvinte care au în componenţa vocalele „c”. specific fiecărei litere. „s” şi „ş”. l.dinţii de sus ating buza de jos ş. Iată câteva particularitati si exerciţii: A) Consoanele: m. Exemplu: Roua rece-n auroră / Printre pietre. f. diftong sau triftong în parte. p. de-aur pare / Printre ramuri. Sunt greutăţi de pronunţie şi cu frazele în care sunt întâlnite des consoanele „p” şi „r” sau consoanele „c” şi „p”. Exemplu: Şapte sape late / Sapă-n sus şaite / Peste şapte sate / Şi-alte şapte sape / Peste şapte sate. în ropot / Rupe-n rânduri. n – limba se reazemă în spatele dintilor de sus c. Exemplu: Cosaşul Saşa când coseşte / Cât şase saşi sasul coseşte / Dar însuşi Saşa-i sas cât şase / Şi-n sus şi-n jos la casa sa / Coseşte Saşa şi-n şosea / Şi şase case Saşa-i ştie / Ce şansă Saşa-şi spuse sie. prin grinzi. / Grindina.

Crini umblă pe-un drum / de căutări jucăuşe / parcă-şi duc în potire / viitoarea cenuşe. Iată un grup de foneme. / Arar rariştea răreşte / Vreascuri în cărări uşor. Scăpat dintr-o stemă / tăiată în poartă. B) Vocalele: Poeziile ne pot ajuta să pronunţăm corect vocalele: Exemplu: „Castelul e-acelaşi / în aer şi-n apă. ne va ajuta să avem în vorbire o vocală „a” deschisă şi clară: al'. mama. aeronava. / Piatra caprei din pripor. Se vor citi versurile despărţite în silabe. acrobat. Exerciţiu: se pronunţă cuvintele urmatoare folosind vocala „a” amplă: albastru. tata. / Ori o piatra crapă-n patru / Ori o capră calcă-n piatră. axa'. Atlantida. viaţa. hrana. adunarea.” (Lucian Blaga – Peisaj trecut) Pentru rostirea corectă se detaşează vocalele din poezie urmărindu-se rostirea lor cât mai corectă.nor cu nor / Trăsnetul în patru crapă. ata'. pentru vocala „a” – vom rosti clar „a”. Se pot face şi câteva exerciţii pentru rostirea corectă a vocalelor: De exemplu. pe care pronunţându-l. ax'. ama'. amplificând valoarea acustică a vocalelor. am'. az'. / Patru pietre crap prin capre / Patru capre crap prin pietre. / Trecutul pe poartă / copoii şi-i scapă. at'. în mierea fântânilor / barba şi-onmoaie. adapat. ala'. adaos. zăpada. ortografia şi nu ortografiea). Observaţie: nu se va înlocui în vorbire vocala „a” cu diftongul „ea” (manuşa şi nu manuşea. / un uliu tâlcuieşte / rotire de soartă. / Un zbor de lăstun / iscăleşte peisajul. aza'. . amplificând sunetul. Zăboveşte prin rostul / grădinilor pajul. Stuparul ceresc peste / ciuturi se-ndoaie.

spatele drept. din Marea Britanie.„Cele cinci sute cincizeci şi cinci de ciuperci ciuruite pentru ciorbă”. radiorecepţie. iubesc. poezie. iae. „feerie” şi nu „feeria”. V = value your voice (pune-ţi în valoare vocea) O = open up your posture (deschide-ţi postura – se referă la poziţia pe care trebuie să o ai în faţa microfonului: stând pe scaun. Exerciţiu: rostiţi clar următoarele cuvinte: nuferi. Una dintre greşelile care se pot face în vorbire este şi pronunţarea la sfârşitul cuvintelor. cutremura. „justeţe” şi nu „justeţă”. gi. Atunci când pronunţăm unul dintre aceşti diftongi. în locul vocalei „e” a vocalei „a”. Exemplu: . Înainte de a ne aşeza în faţa microfonului şi de a începe să citim. celelalte foneme nu se vor mai auzi cu aceeaşi claritate. oe. mâinile pe . sau chiar în interiorul lor. ue. Acest lucru este gresit! Ţuguiind buzele. voce se traduce prin „voices”.Vocala „e” se pronunţă cu sonoritatea specifică. Pentru a avea o pronunţie cât mai corectă. je. eia. şedere. „creez” şi nu „creiez”. iată câteva sfaturi care converg din acest cuvânt şi care sunt universal valabile. evidenţă. ji. De exemplu. expresie. etern. Vom repeta de mai multe ori fraze care conţin cuvinte cu multi diftongi. avem tendinţa de a ţuguia buzele. pastrându-se o mimică zâmbitoare tot timpul (această poziţie nu trebuie să fie una fixa. ci una aflată într-o continuă mişcare). poveste. elocvenţă. uie. diftongii se vor pronunţa trăgând de colţurile gurii (de comisuri) în sus.„Ceea ce cerea celebrul Cicero ceruseră şi cei cinci sute cincizeci şi cinci de ciraci ai săi”. Preluând din literatura de specialitate. aie. iea. . agreez. Se pot face exerciţii cu urmatoarele grupuri de foneme: ie. ge. lefter. leghe. ci. lejer. este bine să avem o voce încălzită. În limba engleză. veghez. se pronunţă „mătase” şi nu „matasă”. C) Diftongii: În limba română sunt urmatorii diftongi: ce. eai.

− Expirăm pe gură. pro si prae cu acuzativul – ante. citra. praeter prope. adversus circum. cis erga. citeşte şi înregistrează) S = start with a smile! (începe cu un zâmbet! Imaginează-ţi că le vorbeşti prietenilor) Iată câteva exerciţii necesare înaintea intrării în emisie: 1) Vom începe cu câteva mişcări pentru relaxarea corpului: − Încordăm muşchii. 3) Facem câteva exerciţii de articulare: cu ablativul – a. secundum supra. apud. contra. . trans. ob penes. − Păstrăm tot timpul zâmbetul! 2) Vom relaxa corzile vocale: − scoatem câteva foneme de genul: mu-mu. intra. − Executăm câteva strâmbături. clam. tenus. − Aducem mâinile împrejurul corpului. post. − Respirăm adânc pe nas. circa. cu alte cuvinte încercăm să ne îmbraţişăm. apoi îi relaxam şi iar îi încordăm. pone. propter. ducem mâna la gură (ca atunci când căscăm) şi împingem aerul. ad. cum. versus. abs si de coram. mo-mo sau ma-me-mi-mo-mu − pronunţăm prelung vocalele. inter. extra infra. − Închidem pentru câteva momente ochii. absque. umplând plămânii cu aer.masă. per. iuxta. adversum. ultra. relaxăm gâtul şi umerii. picioarele rezemate de podea) I = improve your articulation! (îmbunătăţeşte-ţi articularea) C = connect with your listener! (fii în contact cu ascultătorul) E = exercise! read and record! (exersează. ex si e sine. ab.

Tot exerciţiul trebuie spus într-o singură respiratie. redactat minuţios şi apoi citit). de fapt. . alegând-o în final pe cea potrivită cu mesajul care trebuie transmis. cat. toate cuvintele pe o singură respiraţie. Toate acestea se vor repeta cu voce tare. iar greşelile frecvente de pronunţie şi de gramatică pot distruge credibilitatea. aticum. − accentuaţi cuvintele cheie. carambol. − cititi textul pe diferite tonalităţi. cianclan. păstrând aceeaşi tonalitate (nu trebuie să ai aerul că te-ai suparat pe tine). − În „înviorare” se vor introduce şi câteva exerciţii de pronunţie: − citiţi textul înţelegând ce mesaj trebuie transmis. În a doua fază. Pentru aceasta. exagerând articulările.Un exerciţiu bun de gimnastică articulatorie îl constituie exerciţiul pe care îl deţinem de la marele actor George Vraca.. esborifantastico. minpetre. la început se rostea ca şi cum ar fi fost o serie de cuvinte. Radioul este un mediu intim unde se vorbeşte. − ascultaţi-vă propria voce. se spun pe o singură respiraţie ca un singur cuvânt: apcitencloncamerancianclantiririfofencluminpetreesborifantasticoara mbolaticumfizicumcat. ca un singur cuvânt. Pronunţia trebuie să fie clară şi dacă ai dubii asupra pronunţării unor cuvinte. cameran. Jurnalistul trebuie să pară credibil. În prima fază se spun cuvintele: apcitenclon. nu se citeşte (sau cel putin nu trebuie lăsată această impresie. Dacă faci o greşeală. este bine ca publicul să nu-şi dea seama ca foarte mult din ceea ce este spus la radio este. fizicum. corecteaz-o ca şi când ar fi ceva normal. iar dupa un timp. nu ezita să-i întrebi pe colegii tăi care este varianta corectă. tiririfofenclu.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->