Voice-acting

Ce este storytelling-ul?

Storytelling-ul este arta povestirii ce duce la formarea unei conexiuni speciale între
povestitor și ascultător. Pe lângă relatarea unor fapte, storytelling-ul presupune modularea
vocii, schimbarea mimicii și limbajului corporal și adăugarea emoției. Practic,
”condimentând” o poveste cu gesturi și sunete vei reuși să acaparezi atenția copilului la un
nivel mult mai profund decât ar face-o o simpla citire, asta și pentru că senzația de
imersiune în poveste este mai pătrunzătoare și se creează o interacțiune aparte.

Beneficiile storytelling-ului

Marele avantaj al storytellig-ului este reducerea timpului petrecut în fața televizorului,

tabletei sau smartphone-ului. Pe lângă aprofundarea legăturii din părinte și copil, arta
povestirii ajută la o mai bună comunicare, dezvoltarea memoriei și imaginației.

Îmbunătățirea ascultării și interacțiunii – ca o poveste să mențină atenția unui copil

este nevoie, ca pe lângă conținutul atractiv, să conțină elemente de oralitate, să emane
emoție și să cuprindă elemente amuzante și surprinzătoare. Toate aceste fac copilul să
intervină cu întrebări, observații și remarci.

Creșterea empatiei – poveștile au darul de a-i face pe copii să se identifice cu personajele

și sentimentele lor, moment oportun pentru părinte de a vorbi despre tipuri de emoții și de
ce este importantă arătarea grijii față de ceilalți prin gesturi și limbaj.

Conștientizarea rădăcinilor și insuflarea valorilor – povestirea întâmplărilor din trecut

și descrierea unei scurte istorii a fiecărui membru din familia extinsă ajută copii să
creioneze trecutul rudelor și să conștientizeze poziționarea lor în arborele geanologic.
Odată cu aceste povești copiii învață care sunt valorile și obiceiurile familiei.

1. Controlul vocii și inflexiuni

2. Personalizare obiect
3. Modificare intensitate, interpretare, viteză și volumul vocii în funcție de text
4. Elemente de dicție: pronunție, volumul vocii, ritm.
5. Înregistrarea reclamelor la microfon.

Indiferent de nivelul tău de competență,  aceste sfaturi te vor ajuta cu siguranță.

 ① În primul rând, trebuie să-ți găsești vocea. Stai jos și înregistrează câteva replici,
apoi ascultă înregistrarea și ia în considerare ce poți face cu ea. Gândește-te ce ai dori
să faci cu vocea ta – ai o înclinație pentru narațiune sau pentru reclame? Cum îți poți
antrena vocea pentru domeniul ales?

② Când vine vorba de a-ți schimba vocea, stai drept, bea puțină apă și începe să
lucrezi la pitchul vocii.

Pitch-ul vocii reprezintă calitatea sunetului determinată de viteza vibrațiilor care îl

produc; gradul de intensitate al unui sunet, fie el acut sau grav. Unele voci sunt mai
înalte sau mai joase față de altele, dar trebuie să fii foarte conștient deoarece asta îți
poate afecta tonul vocii și nu vei mai fi capabil să faci anumite modulații. Vocile cu o
înălțime mare sau foarte nazale se evidențiază atunci când vorbitorul este nesigur sau
nervos. Lucrează la schimbarea volumului vocii și exersează-ți respirația 

③ Indiferent de tipul de muncă, trebuie să vorbești clar. Dicția este vitală. Mai ales
atunci când avem de vorbit și trebuie să comunicăm eficient. Și de multe ori mesajul
trimis poate că nu este întocmai cu ceea ce am vrut noi să spunem. Claritatea și
eficiența țin foarte mult de dicție. Iar asta necesită antrenament. Dicția te va ajuta atât
pe partea de vorbire, cât și la încrederea în sine. Și un mesaj transmis cu o dicție
perfectă va fi de impact.

④ O altă modalitate de a-ți îmbunătăți vocea este prin lucrul cu alți oameni din domeniu sau
statul în jurul lor. Vei învăța tehnici de la ei și vei fi mai motivat să-ți îmbunătățești vocea și
să fii la egalitate cu profesioniștii.

⑤ Pune accent pe exercițiile de încălzire. Fie că lucrezi la un demo sau ai de dat o probă,
trebuie să te pregătești pentru fiecare sesiune. Încălzește mușchii faciali, mișcă-te, fă
exercițiile de respirație diafragmatică și nu te grăbi. Dacă respiri adânc în piept, în loc de
abdomen, vocea nu va suna cum trebuie. Poate fi greu să-ți amintești să respiri profund atunci
când ești nervos sau stresat, dar respirațiile diafragmatice te vor relaxa și-ți vor îmbunătăți
profunzimea vocii și te vor ajuta să suni mai încrezător. Folosește-ți diafragma atunci când
respiri și atunci când ai de vorbit mult. Nu vei depunde efort și nici nu vei leza corzile vocale.

⑥ Când primești un scenariu nu-l citi pur și simplu. Exersează-ți vocea de fiecare dată când
citești un scenariu. Cunoaște bine materialul înainte de a-l înregistra și fii pregătit tot timpul
să oferi cel puțin două versiuni ale textului. Niciodată nu poți ști ce va vrea
regizorul/producătorul de la tine.

⑦ Păstrează-ți vocea în formă. Pe lângă practica constantă, de la dezvoltarea vocii sau

tehnicilor, trebuie să-ți tratezi vocea bine. Înainte de înregistrare, dormi bine și bea multă apă,
apoi treci la încălzire.

 
⑧ Concentrează-te pe inflexiuni,  modul în care poți schimba forma unui cuvânt. Dacă citești
o declarație, evită să schimbi tonul la sfârșit pentru a suna ca o întrebare. Tonul tău trebuie să
fie în acord cu conținutul.

⑨ Nu uita să variezi. Lucrează cu diferite tipuri de emoții în vorbirea ta. Exprimarea furiei nu
trebuie să fie întotdeauna puternică, spre exemplu, poate fi exprimată prin emoție și nu prin
volum.

⑩ Fii dezinvolt la microfon. Acțiunea vocală este în strânsă legătură și cu partea fizică. Prin
mișcarea brațelor și schimbarea expresiilor faciale, proiecția vocii tale se va schimba: trebuie
să aduci vocea la viață.

Dicție

Citiţi cât puteţi de repede fiecare exercițiu, fără oprire, de minimum trei ori! Nu uitaţi, la final
trebuie să se audă perfect fiecare sunet.

# Sighitibum ala bim bum bam, strigătul cilipanezului în căutarea baldibuzului omorât de un cris cras,
într-un stil abracadabrant pentru că nu a vrut să-l omoare pe hipocate-elefanto-camerosul, ascuns după
un camilolabilolabalascop deoarece mâncase citopiperazina si se brohănise cu brohoteele în
drămandău.

# Unilateralitatea colocviilor desolidarizează conştiinciozitatea energeticienilor care manifestă o

imperturbabilitate indescriptibilă în locul nabucodonosorienei ireproşabilităţi.

# Nu-i greu a zice titiridva tidva, da-i greu a destitiridvi titiridvitura titiridvei tidvei.

Citiţi cât puteţi de repede fiecare exercițiu, fără oprire, de minimum trei ori! Ar fi util să vă
înregistrați cu ajutorul telefonului, iar la final să vă autoevaluați.

#Mișu, Sushi și Sashimi s-au sfiit să sară-n sus, însă suflă-n sushi bine, Mișu, Sushi și Sashimi.

#Taisa-n Tamisa, Raisa-n Pramisa, Tasina, rășina, Prăjina, mașina. Rugina, șestina, Taisa-n Tamisa.

#Spațiu-n spate, spațiu-n sus, suficient scăpat din tuș, sclipitor și scăpărat, s-a surpat, s-a supărat, sus
pe cele șapte sape care sapă șapte sate.

Gramatică

Unele cuvinte din limba română, deși simple la prima vedere, produc încă confuzii printre vorbitori.
Într-o astfel de situație se regăsește substantivul „patinoar”. De cele mai multe ori, în limbajul curent
sau chiar în presa online, întâlnim  forma greșită „patinuar”.

În acest caz, vorbitorii se gândesc, probabil, la cuvinte precum „resturant”, de aceea înlocuiesc litera
„o” cu „u”.

Forma corectă este „patioar”, iar termenul provine din limba franceză:

PATINOÁR, patinoare, s. n. Teren special amenajat pentru patinaj (1); patinaj (2). – Din fr.
patinoire.

Totuși, o problemă apare, uneori, și în cazul substantivului „restaurant”. Pe cale orală de cele mai
multe ori și acest termen este stâlcit.

Este exact invers față de cazul „patinoar/patinuar”. Când vine vorba de „restaurant”, unii oameni
pronunță, din grabă sau neatenție, forma greșită „restaorant”.

_______________________________________________________________________

Te-ai întrebat vreodată cum se numesc locuitorii Principatului Monaco? Spre deosebire de alte țări,
unde nu există dubii cu privire la utilizarea terminațiilor „ezi” (englezi, francezi) sau „ieni” (italieni,
norvegieni, australieni), când vorbim despre micuțul teritoriu din sudul Franței lucrurile stau puțin
diferit.

De altfel, Monaco, în sine, reprezintă ceva atipic în Europa și în lume.

Monaco, oficial Principatul Monaco, este un oraș-stat suveran, situat pe Riviera Franceză. Se
învecinează cu Franța pe trei laturi, în timp ce cealaltă parte are ieșire la Marea Mediterană.

Are o suprafață de doar 2,02 km² și este a doua cea mai mică și cea mai dens populată țară din lume.
Denumirea vine din limba greacă

Limba oficială este franceza, dar sunt folosite și engleza, italiana și dialectul MONEGASC.

Plecând de la dialectul „monegasc”, vorbit de oamenii născuți în Monaco, aflăm și care este
denumirea locuitorilor din Principat.

Aceștia se numesc „monegasci” sau „monegasc”, cum e forma de singular.