În cazul dosarelor pe viol expertiza poate fi ordonată atât în privinţa victimei, cât şi în privinţa inculpatului:

- în privinţa victimei, poate fi analizată capacitatea ei de a percepe şi a reproduce adecvat evenimentele, de a

conştientiza conţinutul şi caracterul acţiunilor săvârşite faţă de ea şi de a opune rezistenţă activă;
- în privinţa inculpatului, se analizează capacitatea lui de a percepe şi de a aprecia adecvat acţiunile victimei,
prezenţa particularităţilor psihologice individuale care ar fi putut influenţa semnificativ comportamentul lui în
situaţia analizată (tipul relaţiilor interpersonale în familia de origine, atitudinea faţă de femeie în general, capacitatea
de a percepe adecvat comportamentul victimei etc.).
Concluziile psihologului pe dosarele ce ţin de viol sunt foarte importante, dat fiind că în practica judiciară persistă
tendinţa de a califica comportamentul victimei,
În realitate, incapacitatea victimei de a opune rezistenţă activă violatorului poate fi condiţionată de mai mulţi factori,
printre care:
a) victima nu conştientizează caracterul real al situaţiei (se analizează în cazul victimei minore sau cu retard
mintal);
b) apare şi se manifestă puternic fobia care blochează reacţiile active de apărare, capacitatea de a opune rezistenţă în
situaţiile de abuz fizic şi psihologic.
Deosebit de complicate pentru cercetarea cazurilor de viol sunt situaţiile când victima comite suicid cauzat de stresul
posttraumatic, apărut drept consecinţă a violului, iar inculpatul, aflând despre aceasta, neagă faptul violului,
interpretându-l drept relaţie sexuală benevolă. În cazul dat, deosebit de importante sunt cercetările psihologului în
scopul depistării prezenţei legăturii cauzale între actul de viol şi starea de tensiune psihică ulterioară, care a
condiţionat suicidul. În aşa situaţii, suicidul victimei, cauzat de stresul posttraumatic, de rând cu alte probe judiciare,
confirmă indirect faptul violului.
• Posedă oare respondenta (-ul) careva particularităţi psihologice individuale care ar fi putut influenţa semnificativ
comportamentul ei (lui) în situaţia analizată?
• Ţinând cont de particularităţile psihologice individuale, de starea psihică şi de conţinutul situaţiei analizate, a putut
respondenta (-ul) să înţeleagă corect caracterul şi conţinutul acţiunilor săvârşite cu ea (el)?
• Luând în consideraţie particularităţile psihologice individuale, starea psihică şi conţinutul situaţiei analizate, a
putut respondenta (-ul) să opună rezistenţă acţiunilor violatorului?

Expertiza psihologică judiciară se efectuează în baza ordonanţei întocmite de anchetatorul penal, de procuror sau de
instanţa de judecată,care decid şi asupra componenţei ei.
În cazul minorului pot apărea întrebări referitoare la:
- capacitatea lui de a percepe şi a reproduce adecvat evenimentele;
- de a conştientiza cele întâmplate;
- predispunerea de a exagera cele percepute, de a le completa cu elemente ireale;
- sugestibilitate mărită, care condiţionează posibilitatea de a influenţa din exterior mărturiile minorului;
- agresivitate şi demonstrativitate în comportamentul minorului;
- prezenţa unor particularităţi psihologice individuale care ar putea să influenţeze semnificativ comportamentul
minorului.

Modele de întrebări adresate expertizei psihologice judiciare pe diferite tipuri de dosare cu implicarea
minorilor:
I. Întrebări care ajută la stabilirea prezenţei sau lipsei afectului fiziologic sau a altor stări de tensiune psihică la
inculpat, care au putut să influenţeze semnificativ conştiinţa şi comportamentul lui în momentul săvârşirii
crimei:
• Ţinând cont de particularităţile psihologice individuale ale personalităţii, la fel şi de particularităţile situaţiei
analizate, s-a aflat oare respondentul la momentul săvârşiri acţiunilor incriminate în stare de afect fiziologic? Care
au fost cauzele apariţiei afectului fiziologic?
• În cazul în care respondentul în momentul săvârşirii acţiunilor s-a aflat în stare de tensiune neuropsihică şi
emoţională mărită, în ce măsură ea a influenţat capacitatea lui de a conştientiza caracterul acţiunilor proprii şi
capacitatea de a le controla?
• Luând în calcul starea psihică a respondentului, particularităţile lui psihologice individuale, la fel şi circumstanţele
cazului, a putut el să coreleze corect acţiunile proprii de autoapărare cu circumstanţele obiective ale situaţiei în care
s-a aflat?
• Ţinând cont de particularităţile dezvoltării psihice a respondentului, a putut el să conştientizeze caracterul
acţiunilor proprii şi să le controleze?
• Luând în seamă particularităţile psihologice individuale şi de vârstă, la fel şi condiţiile concrete în care s-a produs
acţiunea, a putut oare respondentul să perceapă corect circumstanţele importante pentru dosar, să le memorizeze şi
să le reproducă adecvat (de indicat care)?
• Manifestă oare respondentul semne de sugestibilitate mărită?
• Este oare predispus respondentul de a exagera evenimentele produse şi de a face fantezii?
• Manifestă minorul semne de reţinere în dezvoltarea psihică,
necondiţionate de boală psihică? În cazul prezenţei lor, prin ce
anume ele se manifestă şi cum au influenţat comportamentul
respondentului în situaţia analizată?
• Ţinând cont de nivelul dezvoltării psihice, a putut oare minorul să conştientizeze caracterul acţiunilor proprii?
• Reieşind din nivelul dezvoltării psihice, a putut oare minorul să dirijeze cu acţiunile proprii?