Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
BAROCUL
BAROCUL
Renaștere-manierism-baroc
Manierismul – 1520-1590
Folosit inițial în sens peiorativ în legătură cu pictura și sculptura – excesul rafinamentului în dauna
conținutului
Manierismul este ”numitorul comun al tuturor tendințelor literare opuse clasicismului” - Ernst Robert
Curtius – Literatura europeană și Evul Mediul latin
Manierismul - arhetip, epifenomen, stil de tranziție- Gustav René Hocke - Manierismul în literatură
> adj. barroco, barrueco (Spania, Portugalia) – desemna caracterul neregulat al perlelor importate din
India (perolas barrocas)
baroco - figură silogistică scolastică utilizată ca exemplu ironic desemnând complicația, pedanteria
excesivă
Cele două ipostaze ilustrează ideea de stranietate, neobișnuit, ciudat, surprinzător într-un sens negativ
Termenul se fixează ca adjectiv – devine important ca noțiune culturală, utilizat în legătură cu artele
(muzica și arhitectura)
Dicționarul Academiei Franceze (ed. 1740) - termenul se folosește ”în sens figurat pentru neregulat,
bizar, inegal. Un spirit baroc, o expresie barocă, o figură barocă.”
”a cărei armonie e confuză, încărcată de modulații și disonanțe, a cărei intonație e dificilă și a cărei
mișcare e constrânsă”
”e o nuanță a bizarului”, ”ideea de baroc antrenează după sine pe cea a ridicolului împins la exces”
Trecerea de la un model clasic la unul baroc este caracteristică tuturor perioadelor din istoria artelor –
clasic= formă închisă, statică; baroc= formă deschisă, dinamism
Barocul este un eon – desemnează deopotrivă ideea de permanență și cea de istoricitate – barocul și-a
găsit și își va găsi forme de manifestare diverse în epoci și zone geografice diferite - are un sens
metafizic.
perspectiva filosofică a lui Leibniz oferă cea mai clară viziune asupra barocului, așa cum și arta barocă
poate deveni o perspectivă de interpretare a lui Leibniz
Caracter dramatic, neliniștit, dominat de incertitudine, percepția lumii sub semnul schimbării și
efemerității
Înclinație spre oniric, iluzie și aparență, omniprezența obsesiei thanatice, a necesității bucuriei imediate
(eroul simbolic exemplar - Don Juan)
esență/aparență
Unitatea spiritului baroc se oglindește în cultivarea facultății conciliante a arguției (vorbire figurată,
metaforică, ambiguă, paradoxală)
Criticonul, 1651
Cultivarea unor genuri literare noi, adaptate noii viziuni asupra creației
Metamorfoza și ostentația – Circe și păunul – arhetipii literaturii baroce (Jean Rousset- Literatura
barocului în Franța)
Elementele instabilității, mobilității – norii, apa, fuga timpului, flacăra, curcubeul, umbra; descrieri
alambicate, complicarea intrigii
Semnificații ale căderii, păcatului – mormântul, închisoarea, ruina, labirintul, orgoliul, vanitatea
Andreas Gryphius, Paul Fleming,John Donne, Ben Johnson, George Herbert, Tristan l`Hermite – barocul
ca viziune asupra existenței
Dimensiunea autobiografică
Semnificațiile ficțiunii