Topografie (Manual de TOPOGRAFIE)

RALUCA MANEA
DANIELA IORDAN
MARIANA CĂTĂLINA CĂLIN
GHID DE REZOLVARE
A PROBLEMELOR DE TOPOGRAFIE
Bucureşti 2007
Editura Cartea Universitară
Str. Hiramului, nr.11, sector 3, Bucureşti
Telefon: 021 589 1055
e-mail: office@carteauniversitara.ro,
www.carteauniversitara.ro
© Copyright Editura Cartea Universitară 2007
Editură acreditată de Ministerul Educaţiei şi Cercetării prin
Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice din Învăţământul Superior.
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

MANEA, RALUCA
Ghid de rezolvare a problemelor de topografie /
Raluca Manea, Daniela Iordan, Mariana Cătălina Călin. -
Bucureşti : Cartea Universitară, 2007
Bibliogr.
ISBN 978-973-731-564-9
I. Iordan, Daniela
II. Călin, Mariana Cătălina
528.425
CUPRINS
1. MĂSURĂTORILE TERESTRE - NOŢIUNI GENERALE ................

1.1 Obiectul şi ramurile măsurătorilor terestre ......................
1.2 Suprafeţe terestre ..........................................................
1.3 Suprafeţe de proiecţie.....................................................
1.4 Elementele topografice ale terenului...............................
1.4.1 Elementele topografice ale terenului
în plan vertical.........................................................
1.4.2 Elementele topografice ale terenului
în plan orizontal.......................................................
1.5 Unităţi de măsură............................................................
1.6 Tipuri de coordonate ce definesc punctul
şi legătura dintre ele.............................................................
1.6.1 Transformarea din coordonate rectangulare
în coordonate polare...............................................
1.6.2 Transformarea din coordonate polare
în coordonate rectangulare ....................................
1.7 Scara planurilor şi hărţilor ...............................................
1.7.1 Scara numerică...............................................
1.7.2 Scara grafică...................................................
1.8 Probleme rezolvate .........................................................
1.9 Probleme propuse spre rezolvare ...................................
2. ELEMENTELE PLANURILOR ŞI HĂRŢILOR ................................

2.1 Caroiajul geografic ..........................................................
2.2 Caroiajul rectangular.......................................................
2.3 Semne convenţionale .....................................................
2.4 Reprezentarea formelor de relief prin curbe de nivel ......
2.5 Problemă rezolvată .........................................................
3.INSTRUMENTE PENTRU MĂSURAREA UNGHIURILOR .............

3.1 Teodolitul – generalităţi ...................................................
3.2 Schema generală a teodolitului.......................................
3
3.3 Axele teodolitului .............................................................
3.4 Părţile componente ale teodolitului .................................
3.4.1 Luneta ............................................................
3.4.2 Cercurile teodolitului........................................
3.4.3 Dispozitive de citire unghiulară .......................
3.4.4 Nivelele teodolitului .........................................
3.5 Instalarea aparatului în staţie..........................................
3.5.1 Centrarea........................................................
3.5.2 Calarea ...........................................................
3.5.3 Vizarea............................................................
3.6 Tahimetre electronice......................................................
3.6.1 Principii utilizate la măsurarea
electro – optică a distanţelor ....................................
3.6.2 Prezentarea generală a unei staţii totale.........
4. MĂSURAREA UNGHIURILOR ......................................................

4.1 Măsurarea unghiurilor orizontale.....................................
4.1.1 Măsurarea unghiurilor orizontale prin
metoda diferenţelor de citiri (simplă) .......................
4.1.2 Măsurarea unghiurilor orizontale
prin metoda turului de orizont...................................
prin metoda repetiţiei ...............................................
prin metoda reiteraţiei ..............................................
4.2 Măsurarea unghiurilor verticale .......................................
4.3 Probleme propuse spre rezolvare
5. ÎNDESIREA REŢELELOR DE TRIANGULAŢIE.............................

5.1 Intersecţia înainte............................................................
5.2 Intersecţia înapoi – rezolvarea Pothenot.........................
5.3 Intersecţia înapoi – rezolvarea Collins ............................
5.4 Intersecţia înapoi - metoda punctelor
duble – rezolvarea Hnsen .....................................................
5.5 Intersecţia înapoi – rezolvarea Cassini – Martinian.........
4
5.6 Intersecţia liniară.............................................................
6. TRANSMITEREA LA SOL A PUNCTELOR

DE TRIANGULAŢIE ŞI ÎNDESIRE................................................
6.1 Transmiterea la sol a unui punct staţionabil....................
6.2 Transmiterea la sol a unui punct nestaţionabil...............
7. METODA DRUMUIRII....................................................................
7.1 Definiţii şi clasificări .........................................................
7.2 Proiectarea reţelelor de drumuire....................................
7.3 Operaţii de teren ............................................................
7.4 Drumuirea sprijinită la capete pe puncte de coordonate
cunoscute şi laturi cu orientări cunoscute .............................
7.5 Drumuirea în circuit închis pe punctul de plecare ...........
7.6 Drumuirea cu punct nodal...............................................
8. PROBLEME REZOLVATE - DRUMUIREA PLANIMETRICĂ.........

8.1 Drumuirea planimetrică sprijinită la capete
pe puncte de coordonate cunoscute.....................................
8.2 Drumuirea planimetrică în circuit închis ..........................
8.3 Drumuirea planimetrică cu punct nodal...........................
9. RIDICAREA PLANIMETRICĂ A DETALIILOR TOPOGRAFICE

9.1 Metoda coordonatelor polare ..........................................
9.2 Metoda coordonatelor rectangulare (terenuri cu
panta mai mică de 5g) ...........................................................
9.3 Rdicarea detaliilor prin intersecţie liniară.........................
9.4 Ridicarea detaliilor prin intersecţie unghiulară.................
10 NIVELMENT..................................................................................
10.1 Nivelmentul geometric...................................................
5
10.1.1 Nivelmentul geometric de mijloc ...................
10.1.2 Nivelmentul geometric de capăt....................
10.2 Metoda radierii de nivelment geometric de mijloc .........
10.2.1 Metoda cotei punctului de plecare ................
10.2.2 Metoda cotei de la punct la punct .................
10.2.3 Metoda cotei planului de vizare.....................
10.3 Nivelment trigonometric ................................................
10.4 Probleme rezolvate .......................................................
11. DRUMUIRI DE NIVELMENT GEOMETRIC ................................

11.1 Drumuirea de nivelment geometric
de mijloc sprijinită la capete ..................................................
11.2 Drumuirea de nivelment geometric de mijloc
în circuit închis ......................................................................
11.3 Drumuirea de nivelment geometric de mijloc
cu punct nodal.......................................................................
12. PROBLEME REZOLVATE - DRUMUIRI

DE NIVELMENT GEOMETRIC....................................................
12.1 Drumuire de nivelment geometric sprijinită la capete....
12.2 Drumuire de nivelment geometric în circuit închis.........
12.3 Drumuire de nivelment geometric cu punct nodal.........
12.4 Drumuire de nivelment geometric pe bandă .................
BIBLIOGRAFIE ..................................................................................
6
1. MĂSURĂTORILE TERESTRE - NOŢIUNI GENERALE
1.1 Obiectul şi ramurile măsurătorilor terestre
Topografia face parte dintr-un grup de ştiinţe şi tehnici numite
la modul general măsurători terestre, care se ocupă de studiul –
determinarea formelor şi dimensiunilor Pământului în ansamblul său,
sau pe porţiuni de teren – precum şi de reprezentarea acestora pe
hărţi şi planuri.
Măsurătorile terestre au evoluat alături de alte ştiinţe ca:
matematica, fizica, astronomia, mecanica cerească şi electronica,
care au permis dezvoltarea instrumentelor de măsurare precum şi a
metodelor de prelucrare a măsurătorilor.
- Evoluţia ştiinţifică a matematicii a permis dezvoltarea
metodelor de prelucrare şi interpretare a
rezultatelor măsurătorilor;
- Fizica şi electronica au oferit deschideri noi în domeniul
aparaturii utilizate la efectuarea
măsurătorilor.
Măsurătorile terestre au o importanţă deosebită atât în
dezvoltarea ştiinţifică cât şi în cea economică.
Ramurile mari ale măsurătorilor terestre sunt:
• geodezia;
• topografia;
• cadastrul;
• fotogrammetria;
Geodezia – este ştiinţa care studiază forma şi dimensiunea
Pământului, câmpul gravitaţional în sistem tridimensional, în funcţie
de timp. În 1880, Helmert defineşte geodezia ca fiind: „Ştiinţa
măsurării şi reprezentării Pământului”. În cadrul acesteia există o
serie de subramuri cum ar fi: astronomia geodezică, geodezia marină,
geodezia inerţială, geodezia diferenţială.
Topografia – este acea ştiinţă ce se ocupă cu măsurarea şi
reprezentarea suprafeţelor relativ mici de teren, fără a ţine seama de
7
curbura Pământului. Denumirea derivă din cuvintele greceşti topos =
loc şi grapheim = a descrie. Prin măsurătorile topografice se stabilesc
poziţiile relative dintre diverse obiecte din teren şi reprezentarea
acestora pe planuri şi hărţi.
Cadastrul – este sistemul unitar şi obligatoriu de evidenţă
tehnică, economică şi juridică, prin care se realizează identificarea,
înregistrarea, descrierea şi reprezentarea pe hărţi şi planuri
cadastrale a tuturor terenurilor, precum şi a celorlalte bunuri imobile
de pe întreg teritoriul ţării, indiferent de destinaţia lor şi de proprietar.
Fotogrametria – cuprinde procedee pentru determinarea şi
reprezentarea suprafeţelor de teren pe baza unor fotografii speciale
numite fotograme obţinute prin fotografierea terenului din avioane
echipate adecvat. Caracteristica principală a acestei ramuri este
aceea că nu execută măsurători pe teren ci pe imaginea fotografică a
acestuia. Fotogrametria nu se aplică independent de alte discipline la
întocmirea planurilor şi hărţilor, ci împreună cu topografia, sprijinindu-
se amândouă pe reţeaua geodezică.
1.2 Suprafeţe terestre

Din punctul de vedere al măsurătorilor terestre, se definesc
următoarele trei suprafeţe (figura 1.1):
• suprafaţa topografică;
• geoidul;
• elipsoidul.
Figura 1.1 Suprafeţe terestre
8
Suprafaţa topografică – este suprafaţa terenului natural, cu
toate caracteristicile lui, aşa cum va fi reprezentat pe hărţi şi planuri.

Are forma neregulată şi nu este geometrizată (nu are o formă
matematică ce poate fi descrisă prin relaţii matematice).
Geoidul – este o suprafaţă echipotenţială particulară a
câmpului gravitaţional terestru, asimilată cu suprafaţa liniştită a

mărilor şi oceanelor considerată prelungită pe sub mări şi oceane. Are
o formă uşor ondulată, fiind denumită suprafaţa de nivel zero şi
constituie originea în măsurarea altitudinilor punctelor de pe suprafaţa
topografică a Pământului. Are o formă neregulată şi nu este
matematizat. Are proprietatea că în orice punct al său este
perpendicular pe verticala VV, respectiv pe direcţia acceleraţiei
gravitaţionale, indicată de regulă de firul cu plumb.
Elipsoidul de revoluţie – este suprafaţa geometrică cea mai
apropiată de geoid rezultată prin rotirea unei elipse în jurul axei mici
2b, iar axa mică este paralelă cu axa globului terestru.
De-a lungul timpului mai mulţi matematicieni şi geodezi au
calculat diverşi elipsoizi în încercarea de-a găsi parametrii optimi.
La ora actuală la noi în ţară se foloseşte elipsoidul Krasovski
care are următorii parametri:
a = 6 378 245 m – semiaxa mare
b = 6 356 863 m – semiaxa mică
a −b 1
f= = - turtirea
a 298.3
Corespondenţa punctelor de pe suprafaţa topografică pe

elipsoid se face prin proiectarea punctului aflat pe suprafaţa terestră
pe elipsoid prin intermediul normalei NN la elipsoid, iar punctul capătă
coordonate geografice.
Coordonatele geografice sunt latitudinea şi longitudinea.
Latitudinea – BP este unghiul format de normala la elipsoid cu
planul ecuatorului. Putem vorbi de latitudine nordică sau sudică în
funcţie de poziţia punctului într-una din cele două emisfere. Pe
ecuator latitudinea este zero.
9
Longitudinea – LP este unghiul diedru dintre meridianul
geodezic ce trece prin punct şi meridianul de origine al elipsoidului de
referinţă. Meridianul de origine zero este ales convenţional cel ce
trece prin observatorul astronomic de la Greenwich, de lângă Londra.
Sistemul de coordonate geografice are două familii de linii de
coordonate:
Lat=const – familia paralelelor
Long=const – familia meridianelor
Pentru România avem:
Latitudinea medie 46oN
Longitudinea medie 25o E Greenwich
Figura 1.2 Elipsoidul de revoluţie
1.3 Suprafeţe de proiecţie

Prin intermediul sistemelor de proiecţie se face trecerea –
prin procedee matematice – de la suprafaţa topografică la suprafaţa
10
plană care este suportul hărţii sau planului topografic. Se ştie că o
suprafaţă curbă (gen elipsoid, geoid) nu poate fi transpusă pe plan
fără deformarea suprafeţelor sau unghiurilor.
Pentru România sunt adoptate două sisteme de proiecţie:
►Proiecţia stereografică 1970 – STEREO ,70 – cu plan
secant unic în centrul geometric al teritoriului, respectiv zona oraşului
Făgăraş. Direcţia nord geografic se alfă pe axa X, iar axa Y este
paralelă cu direcţia ecuatorului.
►Proiecţia Gauss – proiecţie internaţională, cilindrică,
conformă, transversală – aceasta presupune divizarea elipsoidului în
36 de fuse de 6o fiecare. Acestea se desfăşoară de-a lungul
meridianului axial, pe un cilindru imaginar.
1.4 Elementele topografice ale terenului

Pentru a fi reprezentate pe planuri şi hărţi elementele ce sunt
măsurate pe teren, este necesar să descompunem terenul în
elemente liniare şi unghiulare măsurabile. Această operaţiune se
numeşte geometrizarea terenului şi constă în alegerea punctelor
caracteristice de pe teren în aşa fel încât prin unirea lor linia frântă
care rezultă să dea cât mai exact forma terenului. Precizia hărţilor şi
planurilor depinde de această operaţiune.
1.4.1 Elementele topografice ale terenului în plan vertical

Secţionând terenul în plan vertical vom avea următoarele
elemente liniare şi unghiulare:
aliniamentul AB – o linie sinuoasă, ce urmăreşte linia
terenului natural, şi rezultă din intersecţia terenului cu planul vertical;
distanţa înclinată LAB – este linia dreaptă ce uneşte
puntele A şi B;
distanţa redusă la orizont DAB – este proiecţia în plan
orizontal a distanţei înclinate şi este distanţa ce o vom reprezenta pe
hărţi şi planuri;
11
unghiul de pantă αAB – este unghiul făcut de linia terenului
natural cu proiecţia sa în plan orizontal, este un unghi vertical;
unghiul zenital ZAB – este unghiul făcut de verticala locului
cu linia naturală a terenului şi este tot un unghi vertical;
cotele punctelor A şi B – HA şi HB – sunt distanţele pe
verticală de la planul de nivel zero la planurile orizontale ce trec prin
punctele A şi B;
Figura 1.3 Elementele topografice ale terenului în plan vertical
1.4.2 Elementele topografice ale terenului în plan

orizontal
unghiul orizontal ωAB – este unghiul diedru dintre planele
verticale ce trec prin două aliniamente AB şi AC;
distanţa redusă la orizont DAB – definită mai sus;
orientarea topografică θAB – este unghiul orizontal făcut de
direcţia nord geografic şi direcţia AB măsurat în sensul acelor de
ceas, de la nord spre aliniamentul dat;
În mod convenţional se defineşte orientarea directă θAB şi
orientarea inversă θBA. Cele două orientări diferă cu 200g, adică:
θBA = θAB ± 200g
În funcţie de poziţia punctelor în cele patru cadrane vom avea
două situaţii:
dacă θAB<200g atunci θBA = θAB + 200g
12
dacă θAC> 200g atunci θCA = θAC - 200g
Figura 1.4 Definirea orientării
1.5 Unităţi de măsură

Pentru lungimi – se foloseşte metrul (m) cu multiplii şi
submultiplii săi.
Pentru suprafeţe – se foloseşte metrul pătrat (m2 ) cu
multiplii şi submultiplii. Cel mai uzual multiplu este hectometrul pătrat
sau hectarul (ha). 1ha = 10 000 m2.
Pentru unghiuri – se foloseşte gradaţia centesimală,
sexagesimală sau radiani. În topografie în mod uzual se foloseşte
gradaţia centesimală.
Trecerea din sistemul sexagesimal în cel centesimal se face
prin următoarea corespondenţă:
La cercul de 360o sexagesimale corespund 400g centesimale
1o = 60
′
1g = 100c
1 = 60
′ ′′
1c = 100cc
13
Notaţiile sunt g – pentru grad
c – pentru minute
cc – pentru secunde
1.6 Tipuri de coordonate ce definesc punctul şi legătura

dintre ele
Un punct pe suprafaţa terestră poate fi definit de trei tipuri de
coordonate:
coordonate geografice BA şi LA – latitudine şi longitudine
coordonate rectangulare X ,Y,H
coordonate polare D şi θ - distanţa redusă la orizont şi
orientarea
1.6.1 Transformarea din coordonate rectangulare în

coordonate polare
Dacă avem două puncte 1 şi 2 definite de coordonatele
rectangulare X1 şi Y1, respectiv X2 şi Y2 le putem raporta într-un
sistem de axe, sistemul STEREO 70 prin raportare carteziană.
Se observă că se formează triunghiul dreptunghic 122 în ′
care ipotenuza este distanţa redusă la orizont D12 iar catetele sunt
diferenţa de coordonate pe X şi pe Y. Aceste diferenţe se numesc
coordonate relative şi se pot exprima astfel:
ΔX12 = X2 – X1 şi ΔY12 = Y2 – Y1
Tot aici se poate defini şi unghiul dintre axa X şi distanţa D12
ca fiind orientarea θ12 conform definiţiei enunţate la paragraful 1.4.2
14
Figura 1.5 Calculul coordonatelor polare
Din acest triunghi dreptunghic putem calcula D12 şi θ12

D12 = ΔX 122 + ΔY122
ΔY12 Y2 − Y1 Y −Y
tgθ 12 = = sau θ 12 = arctg 2 1
ΔX 12 X 2 − X 1 X 2 − X1
Generalizând relaţiile putem scrie
D = (X − X )2 + (Y − Y )2
ij j i j i
Y −Y
θ = arctg
j i
ij
X −Xj i
Notă!! Când calculăm orientarea trebuie să facem reducerea

la primul cadran în funcţie de semnele numitorului şi numărătorului
astfel:
15
+ ΔY12
θ = arctg
+ 12 ΔX 12
+ ΔY12
θ = 200 g − arctg
− 12 ΔX 12
− ΔY
θ = 200 g + arctg 12
− 12 ΔX 12
− ΔY
θ = 400 g − arctg 12
+ 12 ΔX 12
În concluzie, combinaţia de semne indică cadranul în care se
află orientarea fapt pentru care nu se va face un semn din cele două
ce rezultă din diferenţele de Y şi X.
Fiecare din cele patru situaţii reprezintă poziţia orientării într-
unul din cele patru cadrane ale cercului topografic.
1.6.2 Transformarea din coordonate polare în coordonate

rectangulare
Coordonatele relative ΔX12 si ΔY12 se pot calcula cu relaţiile:
ΔX 12 = D12 cosθ 12
ΔY12 = D12 sin θ 12
Astfel coordonata X sau Y a unui punct poate fi calculată
funcţie de coordonata altui punct şi coordonata relativă:
X2=X1+D12cosθ12
Y2=Y1+D12sinθ12
X = X + D cos θ
j i ij ij
Y = Y + D sin θ
j i ij ij
16
1.7 Scara hărţilor şi planurilor
1.7.1 Scara numerică – este raportul constant dintre distanţa
″d″ de pe plan dintre două puncte şi distanţa orizontală ″D″ dintre
aceleaşi două puncte din teren, ambele fiind exprimate în aceleaşi
unităţi de măsură.
Relaţia matematică de exprimare a scării numerice este
1 d,= unde n este numitorul scării, iar d şi D sunt
n D
distanţele enunţate mai sus
Valorile scărilor numerice sunt STAS, astfel că putem avea
următoarele tipuri de scări:
1
10 n
→ 1 1
,
10 100
,...,
1
1000000
1
2 *10 n
→
1 1 1
, ,
2 20 200
,...,
1
2000000
1
2,5 *10 n
→1 1
,
25 250
,...,
1
2500000
1
5 *10 n
→
1 1 1
, ,
5 50 500
,...,
1
5000000
Precizia grafică a planurilor şi hărţilor

Dacă eroarea de citire sau de raportare a unui punct pe plan
sau hartă este de 0.2 – 0.3 mm, valoarea corespunzătoare a acesteia
în teren se numeşte precizie grafică. Precizia grafică este direct
proporţională cu numitorul scării numerice şi se calculează cu relaţia
e 1
± = de unde Pg = ±e * n
Pg n
Unde:
- Pg este precizia grafică;
17
- e este eroarea de citire 0.2 – 0.3 mm;
- n este numitorul scării.
De exemplu, pentru un plan la scara 1: 2 000 Pg = e*n = 0.3 mm *
2000 = 600 mm =0.6 m. Această precizie duce la concluzia că cel mai
mic detaliu reprezentat pe plan va avea dimensiunea de 0.6 m.
Problemele ce se pot rezolva cu ajutorul scării numerice sunt

următoarele:
1. Se dau n şi d şi se cere să se calculeze D; D = n*d

2. Se dau n şi D şi se cere să se calculeze d; d =
D
n
3. Se dau d şi D şi se cere să se calculeze n; n =
D
d
Exemplu numeric
Problema 1
Pe un plan la scara 1/2000 s-a măsurat o distanţă de 20cm.
Ce valoare are această distanţă pe teren?
1 1
d = 20cm, =
n 2000
Se cere: D
1 d
Conform relaţiei numerice pentru scară: = , rezultă D =
n D
d*n sau
D = 20cm * 2000 = 40000cm = 400m
Problema 2
Cât reprezintă pe un plan la scara 1/1000 distanţa din teren
de 150m?
18
1 1
D=150m, =
n 1000
Se cere: d
1 d
Conform relaţiei numerice pentru scară: = , rezultă
n D
D 150m 15000cm
d= = = = 15cm
n 1000 1000
Problema 3
Ce scară are planul pentru care distanţa din teren de 500m
are pe plan 100cm?
D=500m, d=100cm
Se cere: n
1 d
Conform relaţiei numerice pentru scară: = ,
n D
D 500m 50000cm
Rezultă n = = = = 500 , deci scara
d 100cm 100cm
este 1/500
Concluzii
Deoarece scara numerică este o egalitate de două rapoarte
ce conţin patru termeni: 1, n, d, D se va putea calcula oricare din cele
trei necunoscute funcţie de celelalte două.
Atenţie! D şi d se exprimă în aceiaşi unitate de măsură.

Cu cât numitorul este mai mic, scara este mai mare. Adică,
scara 1/200 este mai mare decât scara 1/10 000.
1.7.2 Scara grafică – este reprezentarea grafică a scării

numerice. După modul de construcţie al scării grafice, se deosebesc
două tipuri: scara grafică liniară cu talon şi scara grafică transversală.
19
Scara grafică liniară cu talon - se va desena pe planuri şi
hărţi printr-o linie divizată, în cm având înscris în dreptul fiecărei
diviziuni valoarea distanţei din teren corespunzătoare scării planului.
1
Scara grafică asigură o precizie de din bază.
10
Mod de utilizare: se ia în compas distanţa de pe hartă, dintre
două puncte 1 şi 2 şi se aşează compasul pe scară, astfel încât un
vârf al compasului să coincidă cu un număr întreg de baze, iar celălalt
vârf al compasului să cadă în interiorul talonului. Distanţa este egală
cu numărul întreg de baze la care se adaugă partea fracţională citită
pe talon.
Figura 1.6 Scara grafică liniară
Exemplu: pentru scara numerică de 1 : 1000 s-a construit

scara grafică din figura 1.6. Distanţa măsurată este: 30 m + n*1 m =
30 m + 7*1 m= 37 m
Unde n este numărul de fracţiuni de la zero al scării până la
intersecţia cu vârful compasului. Valoarea unei diviziuni este egală cu
1 m.
20
1
Scara grafică transversală – asigură o precizie de din
100
bază, deoarece talonul este împărţit în 10 unităţi pe orizontală şi în 10
1
părţi pe verticală, astfel că o unitate de pe orizontală reprezintă din
10
1
bază, iar o unitate pe verticală reprezintă dintr-o unitate de pe
10
orizontală.
Mod de utilizare: se ia în compas distanţa de pe hartă, între
două puncte 1 şi 2 şi se aşează pe scara grafică, astfel încât un vârf
al compasului să corespundă cu o diviziune întreagă din bază, iar
celălalt vârf să cadă în interiorul talonului scării transversale. Se
deplasează compasul astfel ca un vârf să rămână tot timpul pe o
valoare întreagă din bază, iar celălalt să fie în talon, până când vârful
din talon atinge intersecţia a două linii ce marchează diviziunile lui.
Mişcarea compasului se face astfel încât vârfurile lui să fie tot timpul
pe aceaşi linie orizontală. Distanţa este egală cu numărul întreg de
baze la care se adaugă partea fracţionară citită pe talon.
Figura 1.7 Scara grafică transversală
Exemplu: pentru scara numerică de 1:10 000 s-a construit

scara grafică transversală din figura 1.7. Dacă baza este egală cu 2
21
cm, distanţa citită cu ajutorul acestei scări este: D12 = 600 m + 150 m
= 750 m, unde 600 m corespund numărului de baze întregi iar 150 din
citirea pe talon.
1.8 Problemă rezolvată

Se dau punctele 1, 2, 3, 4 prin coordonate rectangulare în sistem
Stereografic 1970
Pct. X (m) Y (m)

1 1033 2012
2 1145 2037
3 1072 2091
4 1021 2084
Se cere să se rezolve următoarele probleme:
1. Să se reprezinte punctele la scara 1: 2000;
2. Să se calculeze distanţele D12, D23, D34, D41;
3. Să se calculeze orientările θ12, θ23, θ34, θ41;
4. Să se reprezinte pe desen orientările calculate;
5. Să se reducă la scara 1 : 5000 distanţa D12 şi la scara 1 :
2500 distanţa D34;
6. Să se calculeze coordonatele punctului 5 aflat la distanţa D35
= 17.26m şi θ35 = 114.2514.
Rezolvare
1 Reprezentarea la scara 1 : 2000 a punctelor date
Pentru reprezentarea la scară a punctelor se vor parcurge
următoarele etape:
►trasarea axelor de coordonate X şi Y;
►stabilirea coordonateleor punctului de origine. Pentru axa X se va
pleca din origine cu o coordonată cu valoare mai mică decât cel mai
mic X din inventarul de coordonate. Xmin = 1021m, în originea axei X
22
vom alege 1020 sau 1000. Pentru axa Y se va alege o valoare mai
mică decât cel mai mic Y din inventarul de coordonate dat. Ymin =
2012m, în originea axei Y vom alege 2010 sau 2000.
►divizarea axelor din cm în cm.
►raportarea punctelor prin coordonatele date.
Figura 1.8 Reprezentarea punctelor date la scara 1:2000
2. Calculul distanţelor din coordonate cu relaţia

D = ( X − X ) 2 + (Y − Y ) 2
ij j i j i
23
D12 = (1145 − 1033) 2 + (2037 − 2012) 2 = 112
2
+ 252 = 13169 = 114.756m
D23 = (1072 − 1145) 2 + (2091 − 2037) 2 = 73

2
+ 54 2 = 8245 = 90.802m
D34 = −
(1021 1072)
2
+ (2084 − 2091) 2 = 51
2
+ 72 = 2650 = 51.478m
D41 = −
(1033 1021)
2
+ (2012 − 2084) 2 = 12
2
+ 722 = 5328 = 72.993m
3. Calculul orientărilor din coordonate cu relaţia

Y −Y
θ = arctg cu reducerea la cadran în funcţie de
j i
ij
X −X j i
combinaţia de semne
+ ΔYij
θ = arctg cadranul I
+ ij ΔX ij
+ ΔYij
θ = 200 g − arctg cadranul II
− ij ΔX ij
− ΔY
θ = 200 g + arctg ij cadranul III
− ij ΔX ij
− ΔY
θ = 400 g − arctg ij cadranul IV
+ ij ΔX ij
+ 25 + 25 + +
θ12 = arctg = arctg = arctg0.22321= 13.9811= 13.9811
+ 112 + 112 + +
24
+ 54 + 54 + +
θ 23 = arctg = arctg = arctg0.73972= 40.5458= 200− 40.5458
− 73 − 73 − −
θ 23 = 159.4542
−7 − 7 − −
θ34 = arctg = arctg = arctg0.137255= 8.6836= 200+ 8.6836
− 51 − 51 − −
θ34 = 208.6836
− 72 − −
θ 41 = arctg = arctg 6 = 89.4863 = 400 − 89.4863
+ 12 + +
θ 41 = 310.5137
4. Reprezentarea orientărilor pe plan
25
Figura 1.9 Reprezentarea orientărilor pe plan
5. Reducerea la scară a distanţelor D şi D

12 34
1 d
=
5000 114.756 m
m mm
d= = 22.9mm ≈ 23mm
114.756 114756
=
5000 5000
1 d
=
2500 51.478 m
26
m mm
d= = 20.6mm ≈ 21mm
51.478 51478
=
2500 2500
6. Calculul coordonatelor punctului 5 se face cu relaţiile

X = X + D cosθij
j i ij
Y = Y + D sin θ
j i ij ij
X = X + D cosθ
5 3 35 35
Y = Y + D sinθ
5 3 35 35
X5 = 1072m + 17.26mcos114.2514 = 1072m + 17.26m (-0.22199)

X5 = 1072m – 3.831m = 1068.169m
Y5 = 2091m + 17.26msin114.2514 = 2091m + 17.26m 0.97504
Y5 = 2091m + 16.829m = 2107.829m

PROBLEMA 1
Se dau punctele 1, 2, 3, 4, 5 prin coordonate rectangulare în sistem
Stereografic 1970
Pct. X (m) Y (m)

1 3256 5487
2 3385 5405
3 3462 5525
4 3208 5562
5 3174 5486
1.Să se reprezinte punctele pe format A la o scară aleasă 4
convenabil;
2.Să se calculeze distanţele D , D , D , D , D ; 12 23 34 45 51
3.Să se calculeze orientările θ , θ θ θ , θ ; 12 23, 34, 45 51
27
4.Să se reprezinte pe desen orientările calculate;
5.Să se reducă la scara 1 : 1000 distanţa D şi la scara 1 : 2500
12
distanţa D ;
45
6.Să se calculeze coordonatele punctului 6 aflat la distanţa D =

46
22.26m şi θ = 204.2514.
46
PROBLEMA 2
Se dau punctele 1, 2, 3, 4, prin coordonate rectangulare în sistem
Stereografic 1970
Pct. X (m) Y (m)

1 4356 1487
2 4385 1505
3 4462 1525
4 4208 1462

1.Să se reprezinte punctele pe format A la o scară aleasă
4
convenabil;
2.Să se calculeze distanţele D , D , D , D ;
12 23 34 41
3.Să se calculeze orientările θ , θ θ θ .

12 23, 34, 41
4.Să se reprezinte pe desen orientările calculate;

5.Să se reducă la scara 1 : 500 distanţa D şi la scara 1 : 2000
12
distanţa D ;
43
6.Să se calculeze coordonatele punctului 5 aflat la distanţa

D = 22.26m şi θ = 123.3214.
45 45
PROBLEMA 3
Pe un plan la scara 1: 5000 s-a măsurat distanţa de 23 mm.
Să se calculeze cât reprezintă această distanţă pe teren.
28
PR5OBLEMA 4
Să se calculeze cât reprezintă pe un plan la scara 1 : 2500 distanţa
de 75,23 m măsurată pe teren.
PROBLEMA 5
Se dă distanţa de 50 m pe teren.
Să se calculeze scara planului pe care această distanţă a fost
reprezentată cu mărimea de 10 cm.
29
2. ELEMENTELE PLANURILOR ŞI HĂRŢILOR
Planul topografic – este o reprezentare grafică
convenţională a unor porţiuni restrânse ale suprafeţei topografice,
proiectate pe un plan orizontal, micşorată la o anumită scară care prin
detaliile pe care le conţine redă în mod fidel suprafaţa topografică
respectivă, fără să se ţină seama de curbura Pământului.
Harta – este o reprezentare grafică convenţională,
micşorată la o anumită scară, în care este reprezentată întreaga
suprafaţă a Pământului sau porţiuni din ea şi în construcţia căreia se
ţine seama de curbura Pământului.
Planurile şi hărţile se clasifică în funcţie de scară astfel:
Planuri topografice
planul topografic de bază al ţării este tipărit în trei culori
şi realizat într-un singur sistem de proiecţie la scările: 1/2000, 1/5000,
1/10 000;
planul topografic special se realizează pentru diverse
cerinţe economice şi poate fi realizat la scări ce variază între 1/100
până la 1/1000.
Hărţile sunt reprezentările grafice realizate la scara 1/25 000
şi mai mici.
hărţi la scări mici – 1/25 000 până la 1/100 000;
hărţi de ansamblu – sunt realizate la scări medii
1/200 000 până la 1/1 000 000;
hărţi geografice – sunt realizate la scări mici
începând cu 1/1 000 000 şi mai mici.
2.1 Caroiajul geografic

Caroiajul geografic al unei foi de plan sau hartă este format
din meridiane şi paralele. În colţurile caroiajului geografic care
mărgineşte foaia de plan sau hartă sunt înscrise valorile
coordonatelor geografice (latitudinea şi longitudinea). Paralelele sunt
30
numerotate începând de la Ecuator, iar meridianele începând cu
meridianul Greenwich.
Intervalele dintre meridianele şi paralelele care delimitează
foaia de hartă sunt împărţite pe verticală în minute de latitudine şi pe
orizontală în minute de longitudine. Baza pentru caroiajul geografic
este o linie de 0.1mm grosime. Minutele de latitudine sau longitudine
sunt reprezentate prin spaţii alternant negre şi albe de grosime 0.5
mm.
Pe o foaie de plan scara 1 : 25 000 caroiajul geografic este ca
în figura 2.1.
Figura 2.1 Caroiajul geografic
2.2 Caroiajul rectangular

Caroiajul rectangular este format din drepte trasate paralel la
axele de coordonate rectangulare plane ale sistemului adoptat.
Aceste paralele formează o reţea de pătrate cu latura de 1 km sau
multipli de kilometri, denumită şi reţea kilometrică.
Pe planuri şi hărţi liniile caroiajului rectangular nu sunt
paralele cu liniile caroiajului geografic.
Pe un plan la scara 1 : 25 000 caroiajul rectangular se
prezintă ca în figura 2.2.
31
Figura 2.2 Caroiajul rectangular
În sistemul de proiecţie Stereografic 1970 coordonata X se

citeşte pe verticală, iar coordonata Y se citeşte pe orizontală.
2.3 Semne convenţionale

Detaliile de planimetrie şi altimetrie care se reprezintă pe
planuri şi hărţi se exprimă grafic prin semne convenţionale. Semnele
convenţionale trebuie să fie cât mai generalizate şi să reprezinte
detaliul cât mai sugestiv. Acestea sunt cuprinse în atlase de semne
convenţionale editate pentru diferite scări ale planurilor şi hărţilor. În
majoritatea cazurilor, forma semnelor convenţionale este aceeaşi
pentru diferite scări, doar dimensiunile de desenare diferă de la o
scară la alta.
În funcţie de detaliile ce le reprezintă, semnele convenţionale
se pot grupa în două categorii:
- semne convenţionale pentru planimetrie;
- semne convenţionale pentru altimetrie.
Semne convenţionale pentru planimetrie

32
1. Semne convenţionale de contur
Acestea sunt semnele care se folosesc pentru reprezentarea

pe hartă a detaliilor ce pot fi reprezentate la scara planului sau hărţii
prin conturul lor (lacuri, păduri, mlaştini, clădiri, etc.). Ele nu arată
poziţia reală a unui obiect din interiorul conturului şi nici dimensiunile
lui liniare (figura 2.3).
Figura 2.3 Semne convenţionale de contur
2. Semne convenţionale de scară
Acestea sunt semnele care se folosesc pentru reprezentarea

detaliilor de dimensiuni reduse care nu pot fi reprezentate la scară
(puncte geodezice, stâlpi de iluminat, etc.). Acestea indică precis
poziţia detaliului din teren prin centrul lor sau axa lor de simetrie
(figura 2.4).
Figura 2.4 Semne convenţionale de scară
3. Semne convenţionale explicative
33
Semnele convenţionale explicative sunt inscripţiile şi notările
convenţionale care se fac pe hartă sau plan, pentru a da o
caracteristică mai deplină detaliilor topografice. Ele sunt folosite
întotdeauna în combinaţie cu primele două categorii de semne
convenţionale (figura 2.5).
Figura 2.5 Semne convenţionale explicative
Semne convenţionale pentru altimetrie

Relieful este un element important din conţinutul unui plan
sau al unei hărţi. Relieful este totalitatea neregularităţilor concave şi
convexe de pe suprafaţa topografică a pământului.
Reprezentarea reliefului se poate face prin mai multe metode:
- metoda curbelor de nivel;
- metoda planului cotat;
- metoda profilelor;
- metoda haşurilor;
- metoda planurilor în relief;
Metoda curbelor de nivel
Curba de nivel este proiecţia în plan orizontal a liniei ce

34
uneşte puncte de aceeaşi cotă de pe suprafaţa topografică. Curbele
de nivel se obţin prin secţionarea formei de relief cu suprafeţe de nivel
perpendiculare pe direcţia gravitaţiei. Pe suprafeţe mici, suprafeţele
de nivel pot fi asimilate cu suprafeţe orizontale. Pentru o rprezentare
riguroasă a reliefului se va alege o distanţă constantă numită
echidistanţă „E” în funcţie de scara planului. Echidistanţa este distanţa
pe verticală dintre suprafaţele de nivel generatoare de curbe de nivel.
Aceasta este o mărime constantă şi depinde de precizia dorită, de
accidentaţia terenului şi de scara planului sau hărţii. Mărimea
echidistanţei este o valoare metrică: 1m, 2 m, 5 m, 10 m, 20 m, etc.
Clasificarea curbelor de nivel se poate face după cum
urmează (figura 2.6):
- curbe de nivel normale trasate la distanţa egală cu E;
- curbe de nivel principale trasate la distanţa egală cu 5E;
- curbe de nivel ajutătoare trasate la distanşa egală cu E/2;
- curbe de nivel accidentale trasate la distanţa egală cu E/4.
Figura 2.6 Curbe de nivel
35
Curbele de nivel normale se trasează pe plan sau hartă cu o
linie subţire, continuă la echidistanţa E uniformă pentru întregul plan
sau hartă.
Curbele de nivel principale sunt curbe de nivel normale
îngroşate, ce se trasează la valori de cote rotunde. De obicei fiecare a
5 – a curbă se consideră principală pentru echidistanţele de 1 m, 2 m,
5 m, 10 m, 20 m.
Curbele de nivel ajutătoare se trasează pe plan sau hartă prin
linii punctate la o echidistanţă egală cu E/2. Acestea sunt folosite în
cazul terenurilor plane pentru a da o imagine mai sugestivă a
reliefului, deoarece curbele de nivel normale sunt prea rare la un
teren plan.
Curbele de nivel accidentale sunt curbe de nivel ce se
trasează la o echidistanţă egală cu E/4 prin linii punctate mai scurte
decât cele ajutătoare. Ele sunt utilizate numai dacă relieful nu poate fi
reprezentat prin curbe de nivel normale şi ajutătoare.
2.4 Reprezentarea formelor de relief prin curbe de nivel

Varietatea mare a neregularităţilor prezentate de suprafaţa
terestră poate fi reprezentată, prin simplificare, la un număr redus de
forme caracteristice de relief care se pot grupa în: şesuri, înălţimi şi
depresiuni.
Şesurile sunt suprafeţe plane, cu diferenţe de nivel mici,
lipsite de ridicături sau adâncituri prea mari. Dacă şesul este la
înălţimi cuprinse între 0 şi 200 m faţă de nivelul mării, se numeşte
câmpie, iar dacă înălţimea este mai mare de 200 m, forma de relief
respectivă se numeşte podiş.
Principalele forme tip de înălţimi sunt: mamelonul, dealul şi
şeaua.
Mamelonul (figura 2.7) este forma de relief cu înălţimea
cuprinsă între 50 -150 m faţă de terenul pe care se află, cu vârf
rotunjit şi cu pante relativ simetrice. Acesta se reprezintă pe planuri şi
hărţi prin curbe de nivel închise, valorile cotelor crescând de la
exterior spre interior.
36
Figura 2.7 Reprezentarea mamelonului prin curbe de nivel
Dealul (figura 2.8) este o formă de nivel cu doi versanţi ce se

unesc de-a lungul unei linii de pantă numită creastă sau linie de
separare a apelor.
Figura 2.8 Reprezentarea dealului prin curbe de nivel
Această formă de relief se reprezintă pe planuri sau hărţi prin

curbe de nivel alungite, având convexitatea orientată în sensul de
coborâre a liniei de separare a apelor, marcată prin bergsrichturi.
Curbele de nivel au o întoarcere retunjită pe linia de creastă pe care o
37
intersectează în unghi drept. Elementele caracteristice ale acestei
forme de relief sunt: vârful, linia de creastă şi piciorul crestei.
Şeaua (figura 2.9) este o formă de relief complexă formată
din două dealuri racordate printr-o creastă mai joasă. Gâtul şeii „G”
formează originea a două văi dispuse transversal pe linia de creastă.
Elementele caracteristice ale acesteia sunt: vârfurile, liniile de crestă
şi gâtul şeii.
Figura 2.9 Şeaua reprezentată prin curbe de nivel
Principalele forme tip de adâncimi sunt: căldarea sau pâlnia,

valea şi bazinul hidografic.
Căldarea sau pâlnia (figura 2.10) este o depresiune închisă
din toate părţile şi este forma de relief opusă mamelonului. Ea se
reprezintă prin curbe de nivel închise ale căror valori descresc de la
exterior spre interior.
38
Figura 2.10 Căldarea reprezentată prin curbe de nivel
Valea (figura 2.11) este o depresiune formată din doi versanţi

care se unesc pe linia de strângere a apelor numită talveg. Ea este o
formă concavă opusă dealului. Valea se reprezintă prin curbe de nivel
deschise, alungite, care au concavitatea orientată în sensul de
curgere a apelor. Valorile cotelor descresc de la exterori spre interior.
Elementele caracteristice sunt: originea văii, firul văii (talveg), gura
văii şi cei doi versanţi.
Figura 2.11 Valea reprezentată prin curbe de nivel
39
Bazinul hidrografic (figura 2.12) este o formă de relief
complexă închisă din trei părţi de linia de despărţire a apelor şi

deschisă pe o singură parte. Acesta reuneşte de regulă mai multe
forme simple de relief.
Figura 2.12 Bazinul hidrografic reprezentat prin curbe de nivel
2.5 Problemă rezolvată

Se dă secţiunea de plan la scara 1 : 25 000
40
Figura 2.13 Secţiunea de plan la scara 1:25 000
Se cere să se rezolve următoarele probleme

1. Să se calculeze coordonatele geografice, latitudinea şi
longitudinea punctelor A şi B aflate pe foaia de plan;
2. Să se calculeze coordonatele rectangulare X şi Y ale
punctelor A şi B;
3. Să se calculeze distanţa dintre punctele A şi B;
4. Să se calculeze cotele punctelor A şi B;
5. Să se calculeze panta dreptei AB.
Rezolvare
1.Calculul coordonatelor geografice latitudinea (ϕ) şi longitudinea

(λ) punctelor A şi B.
Determinarea coordonatelor geografice se face cu ajutorul
caroiajului geografic trasat pe laturile exterioare ale foii de plan.
41
Etapele sunt următoarele:
►Din punctul A de pe plan se vor duce perpendiculare pe caroiajul
geografic.
►Se măsoară lungimea unui minut de latitudine şi lungimea unui
minut de longitudine. Pe planul 1 : 25 000 lungimea unui minut de
latitudine este 74 mm, iar a unui minut de longitudine este de 52 mm.
►Se citesc cele mai apropiate valori de latitudine şi longitudine şi
apoi prin interpolare se determină secundele de latitudine şi
longitudine. Pentru aceasta se vor măsura distanţele de pe plan de la
valoarea latitudinii şi longitudinii citite pentru punctul A până la piciorul
perpendicularelor duse din punct pe caroiaj.
Dacă d1 este distanţa citită pe latitudine şi d2 este distanţa citită pe
longitudine vom avea următoarele valori:
ϕA = 45o58' + ΔϕA
λA = 24o18' + ΔλA
Figura 2.14 Calculul coordonatelor geografice ale punctului A
Calculul creşterilor de coodonate ΔϕA şi ΔλA se face astfel:

42
60".................74 mm
ΔϕA................d1
60 " * d 1
Δϕ A =
74mm
60".................52 mm
ΔλA................d2
60"*d 2
Δλ A =
52mm
2.Calculul coordonatelor rectanagulare

Pentru determinarea coordonatelor rectanagulare se va folosi
caroiajul rectangular. Măsurând pe plan lungimea laturii unui carou se
observă că aceasta este de 4 cm. Deoarece planul este la scara 1 :
25 000 rezultă că mărimea laturii unui carou pe teren este de 1 000m
sau 1 km. Aşadar creşterile de coordonate sunt în metri.
Etapele de calcul sunt următoarele:
►Din punct se duc perpendiculare pe laturile caroului în
care se încadrează acesta;
►Se măsoară creşterile de coordonate Δx şi Δy în mm din
colţul caroului în care se încadrează punctul până la perpendiculare
duse din punct;
►Se transformă creşterile de coordonate conform scării
planului:
ΔXm = 25 * Δxmm
ΔYm = 25 * Δymm
Se va înmulţi cu 25 deoarece la scara 1:25000 1mm pe plan
reprezintă 25m pe teren..
►Se calculează coordonatele punctului A
XA = 5091000m + ΔXm
YA = 5285000m + ΔYm
43
Dacă Δxmm = 31mm ⇒ ΔXm = 0.031m * 25000 = 775 m
Δymm = 23mm ⇒ ΔYm = 0.023m * 25000 = 575 m
XA = 5092000m + 775m = 5092775m = 5092.775km
YA = 5286000m + 575m = 5286575m = 5286.575km
Figura 2.15 Calculul coordonatelor rectangulare ale punctului A
3.Calculul distanţei dintre punctele A şi B
3.1 Calculul distanţei din teren din distanţa măsurată pe plan

Se măsoară pe plan distanţa dintre puncte dAB în mm şi se calculează
DAB în m în funcţie de scara planului.
DAB = dAB*n, unde n = 25 000 în exemplul dat
Dacă dAB = 126mm ⇒ DAB = 0.126m * 25000 = 3150 m
3.2 Calculul distanţei din coordonatele rectangulare determinate pe

plan la punctul 2
D AB = ( X A − X B )2 + (YA − YB )2
44
4.Calculul cotelor punctelor A şi B
4.1 Calculul cotei prunctului aflat pe o curbă de nivel
Dacă punctul se află pe o curbă de nivel cota acestuia este

identică cu cota curbei pe care se află punctul. De exemplu punctul A
se află pe curba de nivel de cotă 36m, astfel încât cota punctului A va
fi 36m (figura 2.16).
Figura 2.16 Calculul cotelor punctelor A şi B
4.2 Calculul cotei punctului aflat între două curbe de nivel
Dacă punctul se află între două curbe de nivel cota acestuia

se va calcula prin interpolare. Se va trasa distanţa cea mai scurtă ce
trece prin punctul dat şi uneşte cele două curbe de nivel numită linia
45
de cea mai mare pantă. Se măsoară d1 dintre curbele de nivel (figura
2.16) şi se măsoară şi distanţa d2. de la una din curbe (de obicei cea
cu cota cea mai mică) până la punct.
Cota punctului B este HB = 35 m + ΔH
ΔH se va calcula prin interpolare astfel:
d1.............................E
d2........................... ΔH
Unde E este echidistanţa curbelor de nivel. În exemplul dat E = 1m
Ed 2
ΔH =
d1
ATENŢIE !
Distanţele d1 şi d2 se măsoară în aceleaşi unităţi de măsură, de regulă
în mm, iar E se dă în m. Astfel ΔH se va calcula în m.
5.Calculul pantei dreptei AB
Dacă secţionăm terenul natural cu un plan vertical ce trece prin

punctele A şi B obţinem aliniamentul AB. Unind punctele A şi B cu o
dreaptă obţiem distanţa înclinată LAB, iar proiecţia acesteia în plan
orizontal este distanţa DAB. Unghiul vertical dintre LAB şi DAB este
unghiul de pantă α. Panta terenului este tangenta unghiului α.
p AB = tgα = ΔH AB de obicei panta se calculează în procente.
D AB
p AB % = tgα * 100 = ΔH AB * 100
D AB
46
Figura 2.17 Calculul pantei dreptei AB
În exemplul dat dacă cota punctului A este 36m a punctului B este

35,45m şi distanţa DAB=75,56m, panta va fi calculată astfel:
p% = H A − H B * 100 = 36 − 35.45 * 100 = 0.73%
D AB 75.56
Altfel spus, la o distanţă orizontală de 100m avem o diferenţă de nivel
de 0.73m.
47
3.INSTRUMENTE PENTRU MĂSURAREA UNGHIURILOR
3.1Teodolitul - generalităţi
Teodolitul este un instrument topografic utilizat la măsurarea
pe teren a direcţiilor unghiurilare orizontale şi verticale. Teodolitul mai
poate măsura şi distanţe folosind mira printr-o metoda indirectă de
măsurare.
Clsificarea teodolitelor se poate face după mai multe criterii:
- după modul de evoluţie în timp;
- după gradul de precizie oferit la determinarea direcţiilor
unghiulare;
- după firma constructoare.
Clasificarea teodolitelor după modul de evoluţie în timp:
• Teodolite clasice, care au fost construite la începutul
secolului al XVIII-lea. Erau instrumente voluminoase şi greoaie, cu
lunete lungi şi diametre ale limburilor destul de mari pentru a asigura
precizia necesară. Pe teren era necesar să fie rectificate des.
Sistemul constructiv, cu părţile componente la vedere, conducea rapid
la ancrasarea câmpului vizual şi a axelor.
• Teodolite moderne (optice) au aproape acelaşi
principiu constructiv, dar conţin sisteme optice interioare care permit
realizarea citirilor la cele două cercuri prin intermediul unui microscop
de lectură al cărui ocular se află alături de ocularul lunetei. Datorită
acestui sistem de construcţie teodolitele moderne se mai numesc şi
teodolite optice. Teodolitele moderne au apărut la începutul anilor
1920 şi sunt perfecţionate în continuu până astăzi. Deosebirea de
teodolitele clasice constă în faptul că sunt superioare acestora şi că
sunt realizate compact, iar părţile lor componente (limburile de cristal,
prismele de lectură, indecşii, etc.) sunt acoperite de o carcasă de
protecţie.
• Teodolite electronice (ultramoderne) au apărut odată
cu deceniul 7 al secolului trecut şi s-au perfecţionat rapid. Ele conţin
un microprocesor care serveşte la afişarea pe un display asemănător
48
cu cel întâlnit la microcalculatoare (format din cristale lichide) a
rezultatelor măsurătorilor, precum şi a unei serii de elemente calculate
automat (lungimea înclinată, diferenţa de nivel, distanţa orizontală,
orientarea, coordonatele, etc.)
Telemetrul electro-optic completat cu funcţiunile unui teodolit
a condus la staţia totală electronică, dotată cu afişaj digital automat
al valorilor măsurate, cu posibilitatea de înregistrare automată în
memorii externe, precum şi cu „tracking”, care oferă avantajul de a
afişa direcţiile orizontale la fiecare secundă şi o nouă valoare a
distanţei la fiecare 3 secunde, existând astfel posibilitatea de a
deplasa reflectorul mobil fără a întrerupe vizarea. Realizarea
carnetului electronic de teren permite cuplarea la PC şi la plotter.
Clasificarea teodolitelor după precizie.
Luând drept criteriu de clasificare cea mai mică diviziune t a
dispozitivului de citire a unghiurilor, teodolitele (doar cele moderne şi
electronice) sunt:
• De precizie slabă (de şantier), pentru care t≥10 (de c
exemplu Theo 080 şi Theo 120 –Carl Zeiss Jena, Zeiss Th 5, Kern
DK1, etc).
• De precizie medie (de şantier), pentru care 20 ≤t<10
cc c
(de exemplu Theo 020 şi Theo 030 Carl Zeiss Jena; Wild T16, Kern
K1A şi K1S, Zeiss Th4, Sokkisha T60E, TS20A şi DT6, etc.)
• De precizie (geodezice), pentru care 2 ≤ t <20 .
cc cc
• De înaltă precizie (astronomice), pentru care t ≤1 . cc
Clasificarea teodolitelor după firma producătoare.

În ultimii ani, firme europene de mare tradiţie şi-au
reconsiderat activitatea de producţie (Carl Zeiss Jena şi Zeiss –din
Zeiss). Firmele elveţiene Kern şi Wild au fuzionat formând concernul
Leica. Pe de altă parte firmele japoneze Sokkisha, Topcon şi Nikon s-
au impus pe piaţă oferind instrumente deosebit de performante.
49
3.2 Schema generală a teodolitului
Părţile componente ale unui teodolit (fig.3.1) sunt
următoarele:
Figura 3.1 Schema generală a teodolitului
1. luneta topografică modernă, care serveşte la vizarea

punctelor de pe teren. Mărirea lunetei este cuprinsă între 18x şi 41x la
teodolitele moderne.
2. ocularul lunetei.
3. obiectivul lunetei.
50
4. manşonul (şurubul) de focusare a imaginii.
5. colimatorul, cu care se asigură vizarea aproximativă.
6+7. Cercul vertical, care serveşte la măsurarea unghiurilor
de pantă α sau zenitale Z.
6. alidada verticală sau braţul purtător de indecşi de
citire.
7. limbul vertical sau cercul vertical gradat, solidar cu
luneta.
8. furcile de susţinere pe care se sprijină luneta; în
interiorul lor se află un sistem de prisme care preiau şi centralizează
citirile de la cele două cercuri, vertical şi orizontal; furca 8a susţine, de
asemenea, cercul vertical.
9. lagărele furcilor, care permit mişcarea de rotaţie a
fuselor lunetei şi respectiv a lunetei în plan vertical; această mişcare
este marcată printr-o săgeată şi prin şuruburile 10 şi 11; lagărele
materializează, de asemenea, axa secundară OO .
10. şurubul de mişcare fină a lunetei în plan vertical.
11. şurubul de blocare a mişcării lunetei în plan vertical.
12. şi 13. Cercul orizontal, alcătuit din două platouri
concentrice:
12. cercul alidad, care are în acelaşi timp o funcţiune
mecanică (poartă întreaga suprastructură a teodolitului) şi o funcţiune
la măsurarea unghiurilor, fiind prevăzut cu doi indecşi de citire I1 şi I2
diametral opuşi.
13. limbul orizontal (cercul orizontal gradat) ;seamănă cu
un raportor de cristal, împărţit în 400g şi rămâne fix (imobil) în timpul
operaţiunii de măsurare.
14. prisme diametral opuse, care preiau citirile de la cele
două cercuri; ele se află în interiorul furcilor şi formează un ansamblu
care dirijează razele luminoase de la cercurile gradate spre
dispozitivul de citire 15.
15. dispozitivul de citire a unghiurilor, care poate fi un
microscop la teodolitele moderne, sau un afişaj de tip display la
instrumentele electronice.
51
16. fiola de sticlă a nivelei torice, are forma unei porţiuni
de tor şi este aproape în întregime plină cu un lichid extrem de fluid şi
practic necongelabil (amestec de eter şi alcool); după etanşarea
tubului-fiolă, în aceasta rămâne o bulă de vapori ai lichidului, numită
impropriu bulă de aer; aceasta se autodetaşează întotdeauna în
partea cea mai înaltă a fiolei, iar planul tangent la suprafaţa ei
superioară, adică din punctul cel mai înalt, sau centrul bulei, este
orizontal; tangenta în centrul fiolei în formă de tor, NN , se numeşte
directricea nivelei; fiola are, în partea ei superioară, o serie de
trăsături gravate echidistant şi simetrice faţă de centrul ei (24).
17. carcasa metalică de protecţie a nivelei torice.
18. articulaţia nivelei torice.
19. şuruburile de rectificare ale nivelei torice.
Nivela torică serveşte la calarea fină (precisă) a teodolitului.
20. nivela sferică, ce serveşte la calarea aproximativă
(provizorie) a instrumentului; este mai puţin precisă decât nivela
torică; la partea superioară, fiola are forma unei calote sferice, axa
VS VS fiind normala în centrul acestei calote; fiola de sticlă are
gravat, în jurul punctului central, un cerc pentru calare.
21. carcasa metalică de protecţie a nivelei sferice,
prevăzută cu 3 şuruburi de rectificare
22,23,24 ambaza, cu un triplu rol:
a) de suport al teodolitului;
b) de intermediar între corpul teodolitului şi trepied;
c) de element pentru calare.
22. partea superioară a ambazei, pe care este fixat corpul
(suprastructura) instrumentului.
23. şuruburile de calare, în număr de 3, întrucât orice plan
este definit de 3 puncte; ele servesc la operaţiunea de calare, parte
componentă a punerii în staţie.
24. placa de tensiune, care serveşte la fixarea teodolitului
pe trepied.
25. trepiedul cu picioare culisante, care serveşte la
operaţiunea de centrare, componentă a punerii în staţie; trepiedul
52
este confecţionat din lemn, dar partea superioară şi saboţii sunt din
metal; la instrumentele Sokkisha, trepiezii sunt realizaţi în întregime
din aluminiu.
26. şurubul de prindere a teodolitului de trepied,
prevăzut cu un cârlig pentru agăţarea firului cu plumb şi cu un orificiu
care permite centrarea optică.
27. şurubul de prindere a teodolitului de ambază.
28. clema repetitoare, pentru orientarea limbului; permite
introducerea unei anumite citiri dorite pe o direcţie din teren.
29. şurubul de mişcare fină a suprastructurii în plan
orizontal.
30. şurubul de blocare a mişcării alidadei, in plan
orizontal;
31. oglinda orientabilă de luminare a limburilor pentru
efectuarea citirilor.
3.3 Axele teodolitului

Axele teodolitului sunt următoarele:
Figura 3.2 Axele teodolitului
53
• VV -axa principală de rotaţie, verticală în timpul
utilizării aparatului.
• OO -axa secundară (axa fuselor lunetei), orizontală în
timpul măsurării unghiurilor. Este axa de rotaţie a lunetei în plan
vertical.
• ro -axa de vizare a lunetei.
Cele trei axe de mai sus sunt concurente în centrul de vizare
(C.V.) al lunetei.
• C v C v -axa cercului vertical, perpendiculară pe axa
secundară OO .
• C O C O -axa cercului orizontal, perpendiculară prin
construcţie pe axa principală VV.
• NN - axa (directricea) nivelei torice.
• VS VS - axa nivelei sferice.
În afară de cele două perpendicularităţi menţionate mai sus,
poziţiile reciproce de paralelism şi de perpendicularitate care rezultă
din figura 3.2 se obţin efectuând verificări şi rectificări periodice ale
instrumentului, înainte de fiecare campanie de măsurători.
3.4 Părţile componente ale teodolitului

3.4.1 Luneta
Luneta teodolitului este dispozitivul care serveşte la vizarea
semnalelor pe teren, iar la teodolitele tahimetre serveşte şi la
măsurarea indirectă a distanţelor.
Ea are trei axe:
- XX axa geometrică;
- O1O2 axa optică care uneşte centrul optic al
obiectivului cu centrul optic al ocularului;
- rO1 axa de vizare care uneşte centrul reticulului
cu centrul optic al obiectivului.
54
Din punct de vedere geometric cele trei axe trebuie să coincidă.
Obiectivul lunetei este un sistem optic şi are rolul de-a forma
imagina obiectelor vizate. Distanţa focală a acestora este cuprinsă
între 100 – 700 mm.
Ocularul lunetei are rol de-a mări imaginea formată de
obiectiv (asemeni unei lupe). Distanţa focală este cuprinsă între 8 –
10 mm.
Reticulul lunetei este format dintr-o placă de sticlă pe care
sunt gravate foarte fin firele reticulare. Notăm intersecţia firelor
reticulare cu r şi de aici derivă axa de vizare a lunetei rO care este
dată de punctul r şi centrul optic al obiectivului. Pe lângă firele
reticulare reticulul mai are trăsături reticulare scurte, simetric aşezate
faţă de firul reticular orizontal numite fire stadimetrice, deoarece
servesc la determinarea stadimetrică a distanţelor. De cele mai multe
ori firul reticular vertical este jumătate fir simplu, iar cealaltă jumătate
este un fir dublu, fapt ce ajută la diverse moduri de punctare a
obiectului vizat pe teren.
Figura 3.3 Diverse tipuri de fire reticulare
Mărirea lunetei M este raportul dintre unghiul sub care se

vede un obiect vizat prin lunetă şi unghiul sub care se vede acelaşi
obiect cu ochiul liber.
Reglarea lunetei se face în două etape succesive:
- se clarifică firele reticulare privind prin ocularul îndreptat spre un
fond alb şi rotind din ocular până avem o imagine clară a acestora;
- se clarifică imaginea semnalului vizat prin îndreptarea lunetei spre
acesta şi acţionarea manşonului de focusare până la obţinerea unei
imaginii clare.
55
3.4.2 Cercurile teodolitului
Cercul orizontal poate avea mai multe grade de libertate, fapt

ce conduce la clasificarea teodolitelor după acest criteriu:
- teodolite simple – cele la care limbul este fix pe ambază;
- teodolite repetitoare – cele la care limbul se poate roti concomitent
cu alidada în jurul axei VV. Limbul nu se poate independent de
alidadă.
- teodolite reiteratoare – limbul se roteşte independent de alidadă,
proprietate ce permite introducerea de origini diferite la măsurarea
direcţiilor.
La teodolitele optico-mecanice cercurile sunt de sticlă cu
gradaţii foarte fine (cca 1μm) şi permit citirea centralizată într-un
singur microscop. Cea mai mică diviziune a cercului gradat poate
avea următoarele valori:
pentru sistemul sexagesimal: 10, (1/2)0, (1/3)0, (1/6)0;
pentru sistemul centesimal: 1g, (1/2)g, (1/4)g, (1/5)g,
(1/10)g.
Cercul orizontal
Acesta serveşte la măsurarea direcţiilor unghiulare orizontale.
Părţile sale componente sunt:
limbul cu diametrul între 70mm – 250mm funcţie de
precizia aparatului;
alidada pe care se sprijină suprastructura teodolitului şi se
află şi indicii de citire.
La măsurarea unghiurilor orizontale limbul trebuie să fie fix şi
orizontal, iar alidada împreună cu indicii de citire se va roti în jurul axei
VV.
Cercul vertical
Acesta serveşte la măsurarea unghiurilor verticale. El este
gradat asemeni cercului orizontal şi trebuie să îndeplinească
următoarele condiţii:
să fie centric cu axa orizontală a teodolitului OO;
56
linia de 0 – 200g să se afle în acelaşi plan cu axa de
vizare rO a lunetei;
indicii de citire să se afle riguros într-un plan orizontal sau
vertical.
3.4.3 Dispozitive de citire unghiulară
Microscopul optic cu scăriţă
Figura 3.4 Dispozitivul de citire unghiulară – Scăriţa
Teodolitele optico-mecanice de precizie medie folosesc în

cea mai mare parte ca dispozitiv de citire unghiulară microscopul cu
scăriţă. Acesta permite citirea centralizată a unghiurilor orizontale şi
verticale. Principiul acestuia este prezentat în fig 3.4
Direcţia unghiulară citită pentru Hz (direcţia unghiulară
orizontală) este: 303,2600 (trei sute grade, douăzeci şi şase minute).
Direcţia unghiulară citită pentru V (unghiul zenital) este:
99,1300 (nouăzecişi nouă de grade şi treisprezece minute).
Pentru a înţelege principiul de citire trebuie să calculăm precizia
57
a
P=
n
Unde: a este valoarea unei diviziuni de pe cercul gradat;
n este numărul de diviziuni al scăriţei
Dacă calculăm precizia obţinem următoarea relaţie
a 1 g 100 c
p= = = = 1c
n 100 100
Cu alte cuvinte cea mai mică diviziune a scăriţei reprezintă un

minut.
Când citim va trebui să citim gradele ce intersectează scăriţa,
zecile de minute cu valoarea cea mai mică ce încadrează valoarea de
grad şi unităţile de minut ce rezultă de la intersecţia valorii de grad cu
scăriţa.
Din punct de vedere constructiv, scăriţa este egală cu
dimensiunea unui interval de pe cerc, cea ce face ca aceasta să nu
fie niciodată intersectată de două valori de grad. Singura situaţie când
se poate întâmpla acest lucru este atunci când o diviziune este peste
zero al scăriţei şi cealaltă peste 10. În acest caz valoarea ce o citim
este cea care intersectează zero al scăriţei.
Principiul de citire unghiulară este acelaşi pentru unghiul Hz şi V.
3.4.4 Nivelele teodolitului
Teodolitul are două nivele: nivela sferică şi nivela torică. Acestea sunt
utilizate la calarea instrumentului.
- Nivela sferică va fi utilizată la calarea aproximativă;
- Nivela torică va fi utilizată la calarea fină.
Nivela torică
Nivela torică este o fiolă de sticlă umplută incomplet cu eter
sau alcool, care prin vaporizare formează o bulă de gaz, denumită
58
bulă de aer curbată după o rază de cubură „r”. Părţile constructive ale
nivelei torice sunt prezentate în figura 3.5:
a)
b)
Figura 3.5 Nivela torică: a)secţiune, b)vedere de sus

Componentele nivelei torice sunt următoarele:
1 – montura metalică;
2 – fiola de sticlă;
3 – fereastră;
4 – şurub de rectificare;
5 – suport;
6 – articulaţia;
7 – reperii nivelei;
8 – gradaţiile nivelei la 2 mm;
9 – bula de aer;
Elementele caracteristice nivelei torice sunt (figura 3.6):

59
Figura 3.6 Elementele nivelei torice
► mm planul meridian al torului;

► M – centrul bulei de aer;
'
► M – punctul mijlociu al torului;

► NN – directricea nivelei torice (tangenta în punctul M la tor);
► d = MM deplasarea bulei de aer;
'
► α unghiul de înclinare al directricei;

► r raza de curbură a torului;
► C centrul de curbură al torului;
► a = 2 mm mărimea unei diviziuni de pe fiolă;
Principiul nivelei torice este: pentru acceaşi nivelă unghiul de
înclinare α al fiolei este direct proporţional cu deplasarea bulei de aer.
Sensibilitatea nivelei torice este unghiul de înclinare τ al fiolei,
înclinare care este corespunzătoare unei deplasări a bulei de aer
egală cu o gradaţie a de 2 mm. Cu cât unghiul τ este mai mic, cu atât
sensibilitatea nivelei este mai mare. În mod curent sensibilitatea
nivelei torice se exprimă în secunde sexagesimale ale unghiului la
centru corespunzător unei diviziuni a nivelei.
s = τ = ( a / r )ρ = 4 10 / r
'' '' '' 5
Sensibilitatea nivelei torice este direct proporţională cu raza

de curbură, pentru o sensibilitate mare avem rază de curbură mare.
60
Nivela sferică
Nivela sferică este formată dintr-o fiolă de sticlă de formă
cilindrică având partea superioară sub forma unei calote sferice. Raza
de curbură la nivelele sferice este cuprinsă între: 0,5 – 3 m. Fiola este
umplută cu eter sau alcool şi este închisă ermetic. Este montată într-o
cutie de protecţie metalică care este prinsă de suport cu trei şuruburi.
Partea cea mai de sus a calotei sferice reprezintă punctul central al
nivelei prin care trece axa V V care este perpendiculara la planul
s s
tangent în punctul central al nivelei. Gradaţiile nivelei sunt cercuri

concentrice cu centrul şi distanţate între ele la 2 mm.
Figura 3.7 Nivela sferică
3.5 Instalarea aparatului în staţie

Instalarea aparatului în staţie se realizează prin trei operaţii
succesive:
–centrare
–calare
–punere la punct a lunetei
61
Figura 3.8 Instalarea aparatului în staţie
3.5.1 Centrarea. Este procedeul topografic prin care aparatul

este instalat deasupra punctului matematic al staţiei. Acest lucru se
poate realiza cu firul cu plumb, cu sistemul optic de centrare sau cu
fasciculul laser. Primul procedeu nu este recomandat deoarece nu
oferă o precizie prea bună (cca 2-3 cm) şi totodată este anevoios de
realizat datorită condiţiilor de lucru (balans al firului cu plumb la
intensificări ale vântului).
Centrarea cu sistemul optic se realizează în două etape:
– în prima etapă se instalează trepiedul aproximativ deasupra
punctului de staţie, astfel încât să fie cât mai orizontal şi la o înălţime
convenabilă (de regulă trepiedul trebuie să fie la nivelul pieptului
operatorului).
– în a doua etapă se prinde aparatul pe măsuţa trepiedului şi
se fixează unul din picioarele trepiedului. Se priveşte prin sistemul
optic de centrare şi se manevrează celelalte două picioare ale
trepiedului până când punctul marcat în centrul sistemului optic de
centrare corespunde cu punctul matematic al staţiei.
3.5.2 Calarea. Este procedeul topografic de orizontalizare a
aparatului.
Calarea se execută în două etape:
– calarea aproximativă – cu ajutorul nivelei sferice;
– calarea fină – din cele trei şuruburi de calare şi nivela torică.
62
Calarea aproximativă se face prin orizontalizarea nivelei
sferice din picioarele trepiedului astfel:
– se aduce nivela sferică pe direcţia unuia din picioarele
trepiedului şi se manevrează aceasta (culisând pe verticală) până se
aduce nivela sferică în cerculeţul reper sau se trimite aceasta pe
direcţia altui picior al trepiedului. Dacă nivela intră în reper calarea
aproximativă s-a terminat, dacă nu se roteşte aparatul până când
nivela ajunge pe direcţia piciorului pe care a „fugit” la etapa anterioară
şi se acţionează din acel picior. Se repetă aceste manevre până când
se calează nivela sferică.
Calarea fină se face din cele trei şuruburi de calare cu
ajutorul nivelei torice în două poziţii succesive.
Poziţia 1 Poziţia 2
Figura 3.9 Calarea teodolitului

– poziţia I –se aduce nivela torică paralel cu două şuruburi de
calare şi se rotesc cele două şuruburi concomitent şi antagonic până
când nivela torică intră între repere;
– poziţia II –se roteşte nivela cu 90° şi se acţionează din al
treilea şurub de calare până când se aduce nivela între repere.
Se verifică calarea rotind nivela cu 180° faţă de prima poziţie
caz în care aceasta trebuie să rămână calată, dacă nu se reiau
operaţiile anterioare până când nu mai există nici o deplasare a
nivelei torice faţă de poziţia centrală. După terminarea calării se
63
verifică centrarea, iar în cazul în care s-a stricat centrarea se poate
translata aparatul pe măsuţa trepiedului.
3.5.3 Vizarea se face în trei etape (timpi)
1. Vizarea aproximativă, care se face cu mişcările lunetei
deblocate, prin suprapunerea colimatorului (5 –fig.3.1) pe semnalul
topografic din teren, după care se blochează mişcările generale în
plan orizontal şi vertical.
2. Punerea la punct a imaginii din lunetă. Se începe prin
clarificarea imaginii reticulului prin intermediul ocularului, respectiv
ajustarea ocularului la posibilităţile vizuale ale operatorului, până ce
imaginea firelor reticulare apare foarte clară şi atât de neagră pe cât
este posibil. Apoi se realizează focusarea imaginii semnalului
topografic din teren, acţionând asupra şurubului sau inelului de
focusare.
3. Vizarea definitivă (punctarea) –fig.3.10 –constă în
aducerea centrului r al reticulului pe semnalul vizat S acţionând
asupra şuruburilor de mişcare fină în plan orizontal şi vertical (29 şi 10
în fig.3.1).
Figura 3.10 Vizarea semnalelor
64
Poziţiile lunetei (poziţiile teodolitului sau ale cercului
vertical) au fost alese prin convenţie după cum urmează:
-poziţia I, în care cercul vertical se află la stânga lunetei
(respectiv la stânga operatorului care vizează prin lunetă); pentru a
diminua o eroare de construcţie, prin convenţie s-a stabilit ca în
poziţia I sensul de rotaţie în plan orizontal al alidadei şi al lunetei să
fie sensul acelor de ceasornic.
-poziţia a II-a în care cercul vertical este situat în dreapta
lunetei; în acest caz s-a convenit ca sensul de rotaţie în plan orizontal
al alidadei şi al lunetei să fie în sensul trigonometric.
3.6 Tahimetre electronice

3.6.1 Principii utilizate la măsurarea electro – optică a
distanţelor
Principiul de bază al tahimetrelor electronice este acela că
toate aparatele emit o undă electromagnetică de la un emiţător spre
un reflector, care după reflexie ajunge la un receptor şi apoi este
prelucrată. Preponderent se folosesc unde electromagnetice cu
lungimea de undă 0,5 μm – 1,0 μm. Se pot formula trei principii de
măsurare, două dintre ele folosesc unda emisă ca şi semnal pe care
se fac măsurătorile, iar al treilea principiu modulează unda emisă
suprapunând acesteia un alt semnal pe care se execută
măsurătoarea. Pot fi astfel enumerate următoarele procedee:
procedeul cu impulsuri – la care emiţătorul emite în
intervale foarte scurte de timp semnale, iar fascicolul serveşte şi la
măsurarea distanţei;
procedeul prin interferenţă – semnalul emis este folosit şi
ca semnal pe care se face măsurătoarea;
procedeul fazic – semnalului continuu emis i se
modulează un semnal pe care se face măsurătoarea.
În prezent cel mai des utilizat procedeu este cel fazic.
65
Procedeul cu impulsuri
Măsurarea distanţei se bazează pe determinarea timpului de
propagare conform figurii 3.11.
Dacă se măsoară timpul t al unui impuls, care străbate distanţa
emiţător – reflector şi înapoi, atunci se poate obţine direct distanţa
căutată D conform relaţiei următoare:
D = c0 t
2n
unde: c – este viteza luminii în vid = 299 792 m/s,

0
n – indicele de refracţie al atmosferei

c0
Dacă calculăm viteza de propagare a semnalului c = , rezultă:
n
D = ct
2
Figura 3.11 Principiul măsurării distanţei
Măsurarea timpului de propagare se realizează cu ajutorul unui contor

electronic, prezentat în figura 3.12.
66
Figura 3.12 Măsurarea timpului de propagare
La emiterea impulsului, o mică parte a acestuia este deviată

pe receptor, care pune în funcţiune contorul. Contorul înregistrează
atâta timp, până când semnalul reflectat de reflector stopează
înregistrarea. Viteza luminii având o valoare foarte mare se pun
condiţii deosebite la precizia cu care trebuie măsurat timpul de
propagare. Pornind de la relaţia de calcul a distanţei, având t = 2D/c,
rezultă precizia măsurării timpului st la o precizie pentru măsurarea
distanţei sD, dată a priori:
st = 2 s D
c
Dacă trebuie măsurată cu o precizie de ±5mm, rezultă
precizia de măsurare a timpului de propagare st= 0,33*10-10s =
0,033ns. Este de remarcat faptul, că cerinţele de precizie foarte
ridicată pentru măsurarea timpului de propagare sunt independente
de distanţă. Pentru a răspunde la cerinţele de precizie foarte ridicate
pentru măsurarea timpului de propagare, la instrumentele geodezice
se folosesc două procedee: procedeul digital şi procedeul analog –
digital.
La aparatele cu măsurare digitală a timpului de propagare, se
folosesc oscilatoare cu frecvenţă foarte mare: 300MHz. Impulsul emis
porneşte oscilatorul, care contorizează tactul până când impulsul
reflectat de reflector închide contorizarea. Oscilaţiile contorizate pe
67
durata timpului de propagare corespund distanţei parcurse de undă.
Cu această tehnică a frecvenţei ridicate se ajunge la o rezoluţie în
domeniul decimetric. Prin măsurători repetate şi efectuarea mediilor,
creşte potenţialul de precizie până la domeniul milimetric.
Măsurarea analog – digitală a timpului este executată cu un
oscilator cu o frecvenţă de 15MHz. Pe durata timpului de propagare
este contorizat numărul n al oscilaţiilor complete. Nu sunt măsurate
fracţiunile dintr-o oscilaţie. Dacă frecvenţa este de 15MHz, rezultă că
rezoluţia în m pentru măsurarea distanţei este de 10m, care trebuie
evident îmbunătăţită.
Acest procedeu analog – digital permite o rezoluţie în
domeniul milimetric deja de la o singură măsurătoare. Şi la acest
procedeu, pentru creşterea rezoluţiei, sunt generate şi prelucrate un
număr mare de impulsuri într-un interval de timp. Frecvenţa de
generare a acetor impulsuri este şi ea limitată. Pentru a efectua o
măsurătoare univocă, este necesar ca impulsul emis să fie
recepţionat şi prelucrat, înainte de emiterea unui nou impuls.
Avantajele procedeului cu impulsuri sunt:
pot fi realizate măsurători univoce, cu rezoluţii foarte mari,
în intervale de timp scurte;
pot fi măsurate distanţe mari întrucât impulsurile au o
energie destul de ridicată;
există posibilitatea măsurării unor distanţe reduse fără
receptor special, chiar spre obiecte inaccesibile din teren;
Dezavantajele procedeului cu impulsuri sunt:
din motive de securitate, energia impulsului nu poate fi
mărită peste limita admisă de măsurători;
sunt necesare realizări tehnice deosebite, pentru a putea
cuprinde efectul perturbator al parametrilor atmosferici asupra
impulsului.
Procedeul cu interferenţă
Acest procedeu presupune suprapunerea a două unde

luminoase de aceeaşi lungime de undă. Generarea celor două unde
luminoase este realizată cu un laser, a cărui radiaţie coerentă (cu
68
frecvenţă constantă şi faze egale) este descompusă de un
interferometru în două raze de aceeaşi intensitate. Dacă aceste două
raze parcurg drumuri optice diferite şi ulterior sunt suprapuse, ele se
vor amplifica sau diminua funcţie de diferenţa de fază dintre ele.
Dacă ambele semnale sunt de aceeaşi fază se obţine cea
mai mare amplificare, iar dacă sunt defazate cu λ/2 ele se anulează.
Diferenţa de fază depinde de drumul optic parcurs de cele
două raze. Dacă ambele raze sunt dirijate spre un fotodetector şi se
variază continuu drumul optic al uneia dintre raze, fotodetectorul va
înregistra o serie de alternanţe întunecat – luminos. Numărul acestor
alternanţe, reprezintă o măsură pentru variaţia distanţei. Acest
procedeu este utilizat la interferometrul Michelson. Aici lumina
coerentă de lungime de undă λ emisă de un laser este descompusă
de un interferometru în două radiaţii, una dintre ele fiind dirijată spre
un reflector fix în spaţiu, iar cealaltă spre unul mobil. Razele reflectate
sunt recepţionate de acelaşi interferometru unde sunt suprapuse şi
dirijate spre un fotodetector figura 3.13.
Figura 3.13 Principiul măsurării distanţei cu interferenţă
Presupunem, pentru început, că cele două semnale

luminoase care ajung la fotodetector au aceeaşi fază. Fotodetectorul
va oferi o tensiune maximă, corespunzătoare luminozităţii maxime
obţinute din suprapunerea celor două semnale. Dacă reflectorul mobil
se va deplasa cu o valoare de λ/4, al doilea semnal va parcurge un
drum optic mai lung cu λ/2. Compunerea celor două semnale în
fotodetector va genera o anulare a semnalului compus, întrucât cele
două semnale sunt defazate cu λ/2. La o nouă deplasare a
reflectorului mobil cu λ/4, va apare din nou un maxim de luminozitate
deci şi de tensiune. Dacă aceste variaţii de maxime N sunt
69
contorizate, rezultă pentru deplasarea totală a reflectorului mobil
distanţa dată de
D=N λ
2
Rezoluţia acestui procedeu este de λ/2. La o lungime de

undă de 0,6μm vom avea o rezoluţie de 0,3μm. Chiar şi această
rezoluţie poate fi mărită prin interpolare electronică.
Acest procedeu oferă o rezoluţie superioară care poate fi
mărită până la 0,1μm, însă numai pentru distanţe foarte scurte,
întrucât parametrii atmosferici influenţează rezultatul. La o distanţă de
50m se poate atinge o precizie de 5*10-7.
Avantajele procedeului interferometric sunt:
este metoda cea mai precisă pentru determinarea
distanţelor;
are rezoluţia cea mai ridicată pentru măsurarea
distanţelor.
Dezavantajele acestei metode sunt următoarele:
aparatura bazată pe această tehnică este foarte
costisitoare, iar măsurătoarea este foarte laborioasă;
procedeul poate fi aplicat numai dacă reflectorul mobil se
deplasează riguros în lungul axei optice a laserului;
procedeul se poate aplica raţional numai pentru lungimi
de 50m.
pentru realizarea interferenţei sunt necesare reglaje de
precizie deosebit de ridicate;
prin acest procedeu nu se obţin informaţii referitoare la
direcţia de deplasare a reflectorului mobil.
În concluzie, procedeul interferometric îşi găseşte aplicaţie
mai mult în laboratoarele de etalonare şi calibrare şi mai puţin în
practica geodezică.
Procedeul fazic
La acest procedeu, o undă purtătoare este modulată cu un

semnal sinusoidal ce serveşte la măsurarea distanţelor. Frecvenţa de
70
modulare este a priori fixată şi se consideră stabilă, astfel încât
lungimea de undă a semnalului modulat va fi:
c
λ=
f
Unda modulată este emisă spre un reflector, care reflectă

semnalul înapoi la un receptor. După parcurgerea distanţei dus –
întors, unda va fi defazată faţă de cea emisă (figura 3.14).
Dublul distanţei va fi dat de un multiplu de N lungimi de undă λ a
undei modulate şi diferenţa de fază Δλ
λ Δλ
2D = Nλ + Δλ sau D = N +
2 2
Figura 3.14 Principiul măsurării distanţei fazic
În continuare trebuie determinate fracţiunile de lungimi de

undă Δλ şi numărul total de lungimi de undă N.
Într-o primă fază se determină fracţiunea de lungime de undă
Δλ prin măsurarea diferenţei de fază dintre semnalul emis şi cel
reflectat.
Semnalul emis este de forma:
YA = A*sinωt
Semnalul recepţionat este:

71
YR = A*sin(ωt + ϕ2D)
Semnalul recepţionat este defazat faţă de cel emis cu

valoarea :
ϕ2D = N*2π+Δϕ
2π corespunde unei lungimi de undă complete. Detectorul de

fază poate determina din diferenţa de fază ϕ2D doar componenta Δϕ.
Cu aceasta se poate calcula Δλ cu relaţia:
Δϕ
Δλ = λ
2π
Prin determinarea fracţiunii de lungime de undă Δλ,

măsurătoarea nu este însă univocă, întrucât numărul de lungimi de
undă N rămâne necunoscut. Un rezultat univoc ar pute fi obţinut doar
dacă lungimea de undă ar fi mai mare decât dublul distanţei de
măsurat. Rezoluţia la procedeul fazic fiind însă doar în limita de 1:5
000 până la 1:10 000 din lungimea de undă, rezultă o precizie foarte
scăzută. La o lungime de undă de 10 km, precizia de determinare a
distanţei ar fi limitată la 1÷2 m, şi în consecinţă ar fi posibilă doar
determinarea unei distanţe aproximative. Dacă se doreşte o precizie
superioară trebuie lucrat practic cu două lungimi de undă, una pentru
determinarea valorii aproximative şi alta pentru măsurătoarea de
precizie. Măsurătoarea de precizie cu o lungime de undă scurtă λ1 ar
oferi prin rezoluţia Δλ1 rezultatul dorit. Valoarea Δλ2 al măsurătorii
grosiere cu lungimea de undă λ2 (cu λ2> 2D) serveşte în această
situaţie doar la determinarea numărului întreg de lungimi de undă N
pentru λ1. Pentru distanţa căutată vom putea scrie relaţiile:
2D = Nλ1 + Δλ1 şi 2D≅ Δλ2
de unde rezultă:
72
Δλ2 − Δλ1
N=
λ1
Pentru N se va rotunji rezultatul la un număr întreg.

La aparatele moderne compunerea măsurătorii grosiere şi a
celei fine este realizată de un microprocesor.
Pentru determinarea diferenţei de fază sunt utilizate în
prezent trei tehnici diferite:
- măsurarea analogică a fazei,
- măsurarea fazei cu frecvenţă de modulaţie variabilă;
- măsurarea digitală a fazei.
Avantajele procedeului fazic sunt:
este un procedeu bine testat, utilizat astăzi la foarte multe
tahimetre electronice;
procedeul nu este sensibil la întreruperea temporară a
undei.
Dezavantajele metodei sunt:
o măsurătoare univocă nu este posibilă cu un singur
semnal, deci cu o singură lungime de undă;
este procedeul ce necesită o optică complexă şi
sofisticată,
alimentarea cu energie necesită baterii puternice şi
durabile.
3.6.2 Prezentarea generală a unei staţii totale
Tahimetrele electronice sunt instrumentele geodezice cel mai

des utilizate în măsurătorile terestre. Evoluţia lor, din punct de vedere
electronic, a condus la denumirea de staţie totală care presupune
atât o măsurare a elementelor caracteristice pentru un tahimetru
clasic, cât şi o serie de controale şi calcule diret pe teren, cum ar fi:
stocarea automată a datelor, calcule prin programe specifice a
orientării, coordonatelor, elementelor de trasat etc.
73
Componentele principale ale unei staţii totale sunt: teodolitul,
telemetrul, tastatura şi afişajul şi microprocesorul.
Teodolitul este electronic. Constructiv, teodolitele electronice
au forma, elementele componente şi axele asemănătoare teodolitelor
clasice, diferenţele cele mai importante apărând la construcţia
cercurilor gradate şi la dispozitivele de efectuare a lecturilor.
Dispozitivele de citire generează impulsuri care sunt
transformate de un microprocesor în semnale codificate ce sunt
transmise către echipamente periferice. Pe afişaj vor apărea valorile
direcţiilor sau unghiurilor măsurate. Se poate introduce orice lectură
(inclusiv valoarea zero) pe direcţia origine.
Înregistrarea citirilor se face pe suporţi magnetici, fie pe o
dischetă introdusă în aparat.
Erorile care afectează măsurătorile au, în general, acelaşi
caracter (sistematic sau întâmplător), aceleaşi surse de provenienţă şi
aceleaşi moduri de determinare şi eliminare ca la teodolitele clasice.
Diferenţa constă în faptul că microprocesorul poate efectua automat
medierea lecturilor corespunzătoare ambelor poziţii ale lunetei şi
poate semnala eventualele erori de punctare.
Telemetrul este de tip electrooptic şi este încorporat în
teodolit. Toate corecţiile ce se aduc distanţelor măsurate şi care pot fi
evaluate cu ajutorul unor relaţii matematice, sunt aplicate automat
Tastatura şi afişajul asigură comunicarea operator –
instrument în efectuarea măsurătorilor şi controlul acestora. Tastatura
este din ce în ce mai simplificată, evitându-se tastele multifuncţionale,
aplicând tehnica meniurilor.
Ecranul de afişare este cu cristale lichide, în sistem
alfanumeric, cu tendinţe de mărire pentru a permite afişarea simultană
a tuturor informaţiilor (date măsurate, comenzi executate, corecţii
aplicate etc.)
Microprocesorul este componenta cea mai importantă a
staţiei totale, având funcţii multiple. Prin intermediul programelor
existente în memoria acestuia ce acţionează asupra perifericelor şi în
memoria de date. Există posibilitatea cuplării cu carnete electronice
de teren pentru facilitarea stocării datelor şi utilizarea în prelucrare a
74
unor date mai vechi precum şi a unor programe de calcul specifice
măsurătorilor topografice.
Dintre cele mai utilizate staţii totale de la noi din ţară se pot
enumera produsele firmei WILD-Leica, Topcon, Pentax care s-au
impus pe piaţă datorită caracteristicilor lor.
Staţii totale produse de firma Topcon

Staţiile totale produse de firma Topcon din seria GPT –
3000(L)N sunt staţii totale cu impulsuri laser, având posibilitatea de a
efectua măsurători fără prismă până la distanţa de 250m (GPT –
3000N) şi până la distanţa de 1200m (GPT – 3000NL). Softul
incorporate este variat având funcţii complete necesare pentru
memorarea datelor şi calculelor specifice operaţiilor de ridicare şi
trasare pe teren a elementelor caracteristice lucrărilor topo-cadastrale
executate.
a) b)
75
Figura 3.15 Staţii totale firma Topcon: a - GPT – 3000(L)N; b)GPT –
7000 Windows CE
Staţia totală GPT – Windows CE oferă posibilitatea efectuării

măsurătorilor fără prismă pentru distanţe până la 250m şi cu o prismă
pentru distanţe până la 3000m. Prezintă avantajul că are instalat
programul Windows CE Net oferind legătura permanentă cu
informaţiile de pe Internet.
Staţii totale produse de firma Leica

Staţiile totale ale firmei Leica din gama TPS400 şi TPS800 au
o memorie a datelor de minim 10 000 măsurători oferind avantajul
executării lucrărilor de intindere mare în timp relatic scurt. Manevrarea
pe teren este rapidă şi precisă cu ajutorul sistemului laser de centrare
şi afişarea digitală a nivelei torice. Şuruburile de mişcare micrometrică
pe orizontală au posibilitate de rotaţie infinită oferind rapiditate şi
precizie la măsurare.
Măsurarea unghiurilor se face cu o deviaţie standard cuprinsă
între 3 şi 7" la gama TPS 400 şi între 2" şi 5" la gama TPS800.
"
distanţa maximă măsurată cu o prismă este de 3500m într-un timp
mai mic de 1 secundă.
Softul de transfer al datelor oferă posibilitatea afişării
simultane pe monitorul calculatorului atât a datelor preluate din staţia
totală cât şi a hard disk-ului calculatorului pentru o operare rapidă
asupra fişierelor din ambele sensuri.
76
a) b)
Figura 3.16 Staţii totale produse de firma Leica: a) TPS400,
b)TPS800
Staţii totale produse de firma Pentax
a) b)
Figura 3.17 Staţii totale produse de firma Pentax: a) Pentax V
-200; b) Pentax R- 300
77
Staţiile totale produse de firma Pentax au o capacitate de
memorare a punctelor de 6000 puncte pentru gama V-200 şi 20 000
de puncte pentru gama R – 300.
Performanţele se remarcă prin distanţa măsurată cu o prismă
este de 1000m şi 1400m pentru gama V-200 şi de 3500m pentru cele
din gama R-300 şi precizia de măsurare a unghiurilor de 1", 2".
Prin softul incorporat oferă posibilităţi de prelucrare a datelor
direct pe teren pentru problemele uzuale apărute cum ar fi: calcul de
retrointersecţii, calcul de drumuiri, calcul de suprafeţe, trasări de
puncte pe aliniament ş.a.m.d.
78
4.MĂSURAREA UNGHIURILOR
4.1 Măsurarea unghiurilor orizontale
Măsurarea unghiurilor orizontale se face prin mai multe
metode, cele mai utilizate fiind: metoda diferenţelor de citiri, metoda
cu zero în coincidenţă, iar în cazul când se măsoară mai multe
unghiuri din aceiaşi staţie, metoda în tur de orizont.
Pentru control şi pentru eliminarea anumitor erori
instrumentale măsurătorile se fac în ambele poziţii ale lunetei.
4.1.1 Măsurarea unghiurilor orizontale prin metoda

diferenţelor de citiri (simplă)
Procedeul se practică atunci când urmează a se măsura un
singur unghi din staţie. Se procedează astfel:
–se instalează instrumentul în staţie (centrare, calare) şi se
vizează cu luneta în poziţia I câtre punctul A. După punctare se
execută citirea la cercul orizontal a direcţiei unghiulare orizontale
către A;
–se deblochează aparatul, se roteşte în sens topografic
(orar), se vizează şi punctează semnalul din punctul B, se citeşte la
cercul orizontal direcţia unghiulară orizontală către B;
În figura 4.1 s-au folosit următoarele notaţii:
-V –punctul de staţie al aparatului
-C – direcţia unghiulară orizontală citită din punctul de staţie
1
către punctul A;
-C – direcţia unghiulară orizontală citită din punctul de staţie
2
către punctul B;
-ω – unghiul orizontal dintre cele două direcţii calculat ca
diferenţă dintre acestea două.
79
Figura 4.1 Metoda simplă de măsurare a unghiurilor
orizontale
Pentru control se recomandă să se repete măsurarea şi în

poziţia a doua a lunetei.
În acest caz se va viza întâi punctul B apoi rotind în sens
antiorar se va viza punctul A, efectuând citiri către fiecare punct.
Diferenţa citirilor reprezintă unghiul ω″.
Dacă Δω=ω″ - ω′≤ T , T= 2eω , eω este eroarea de citire a
unei direcţii într-o singură poziţie a lunetei, atunci valoarea unghiului
orizontal se calculează ca medie aritmetică a celor două valori.
ω = ω +ω
` ``
Direcţii orizontale
măsurate Unghiul
PS PV Media
Poziţia I Poziţia a ω
II a
A 98,75 298,76 98,7550
V 67,0900
B 165,85 365,84 165,8450
80
4.1.2 Măsurarea unghiurilor orizontale prin metoda în tur
de orizont
Metoda se utilizează atunci când se doreşte măsurarea mai
multor unghiuri dintr-un singur punct de staţie, dar şi atunci când se
măsoară un singur unghi din staţie (cazul drumuirilor).
Figura 4.2 Metoda turului de orizont
Această metodă presupune instalarea aparatului în staţie

(centrare, calare), iar apoi măsurarea direcţiilor orizontale prin vizare
cu aparatul către punctele A,B,C şi D. Obligatoriu la această metodă
este ca după citirea direcţiilor orizontale către punctele A,B,C şi D
turul de orizont să se încheie cu o nouă citire spre punctul de început
(A).
După terminarea măsurătorilor pe teren se verifică eroarea de
neînchidere în tur de orizont care reprezintă diferenţa dintre citirile
direcţiei orizontale către punctul cu care s-au început şi s-au terminat
măsurătorile.
eTO = c Af − c iA , e ≤ T
TO TO
Eroarea trebuie să se înscrie în toleranţa permisă în tur de

orizont care se calculează cu formula: TTO = p n , unde p
reprezintă precizia de citire a teodolitului, iar n numărul de direcţii
81
vizate. Dacă eroarea nu se înscrie în toleranţă măsurătorile se reiau.
Pe baza erorii se poate face compensarea turului de orizont.
Atât datele din teren cât şi cele rezultate prin compensare se
vor trece într-un tabel:
PS PV Direcţii orizontale Media Corecţii Direcţii Unghiul
măsurate compensate orizontal
Poziţi Poziţia
aI a II a
A 85,26 285,25 85,2550 - 85,2550
B 126,33 326,33 126,33 25 CC
126,3325 41,0775
S C 210,56 10,57 210,5650 50 CC
210,5700 84,2375
D 327,85 127,84 327,8450 75 CC
327,8525 117,2825
A 85,25 285,24 85,2450 100CC
85,2550 157,4025
Compensarea turului de orizont

1. Calculul corecţiei: cTO = −eTO
cTO
2 Calculul corecţiei unitare: k TO =
n
3 Repartizarea corecţiei unitare măsurătorilor efectuate, în progresie
aritmetică începând cu punctul B
4. Calculul direcţiilor compensate prin însumarea algebrică a mediilor
valorilor măsurate cu corecţia acordată
5.Verificarea compensării: compensarea este corectă dacă valoarea
măsurată către punctul A este identică cu cea compensată către A
6.Calculul unghiurilor orizontale între direcţiile măsurate

repetiţiei
Această metodă se aplică la măsurarea cu precizie a
unghiurilor orizontale. Metoda presupune măsurarea unui unghi de
mai multe ori, având de fiecare dată ca origine de citire valoarea
unghiului obţinută în determinarea precedentă.
82
Pentru măsurarea repetată a unghiului orizontal ωAB vom
proceda astfel:
se vizează punctul A şi se efectuează citirea CA;
se vizează punctul B şi se efectuează citirea CB după care
se blochează mişcarea înregistratoare şi se roteşte aparatul înapoi
către A;
cu viza pe A se deblochează mişcarea înregistratoare şi
se vizează din nou B efectuând citirea C'B după care se blochează
mişcarea înregistratoare şi se roteşte aparatul înapoi către A;
cu viza pe A se deblochează mişcarea înregistratoare şi
se vizează din nou B efectuând citirea C"B şi operaţiile se pot repeta
de n ori;
În final se calculează n valori pentru unghiul orizontal ca
diferenţă de citiri, iar valoarea definitivă a unghiului ωAB va fi media
aritmetică a celor n valori calculate.

reiteraţiei se aplică atunci când vrem să eliminăm erorile de divizare
ale limbului şi constă în efectuarea mai multor serii cu origini diferite.
Intervalul dintre originile seriilor se calculează cu relaţia:
400 g
I= unde n este numărul de serii, iar m este numărul
n*m
dispozitivelor de citire
4.2 Măsurarea unghiurilor verticale

Unghiurile verticale se vor citi direct în aparat, fără a fi
calculate prin diferenţă de direcţii cum am făcut la unghiurile
orizontale.
Modul de lucru pe teren
instalăm aparatul în punctul A;

măsurăm înălţimea "I" a aparatului care este distanţa pe
verticală de la ţăruşul punctului de staţie până în axa orizontală a
aparatului;
83
vizăm pe mira instalată în punctul B astfel încât firul
reticular orizontal să se proiecteze pe miră la diviziunea
corespunzătoare înălţimii aparatului;
citim în aparat valoarea unghiului vertical indicată de
cadranul notat cu V, aceasta este valoarea unghiului zenital "z" dacă
diametrul de 0g – 200g este dispus în acelaşi plan cu axa de vizare rO.
Se recomandă să se efectueze citiri în ambele poziţii ale lunetei,
astfel:
Poziţia I: Z1=C1
Poziţia aIIa: Z2=400g – C2
Z 1 + Z 2 C1 − C 2
Z= = + 200 g
2 2
Unghiul de pantă α poate fi calculat în funcţie de unghiul zenital
mediu:
α = 100g – Z sau
α1 = 100g – C1
α2 = C2 – 300g
α +α c − c
α = 1 2 = 2 1 − 200 g
2 2
Figura 4.3 Măsurarea unghiurilor verticale
84
1.Se dau direcţiile unghiulare orizontale măsurate dintr-un punct de
staţie prin metoda turului de orizont cu un aparat de precizie p = 1c
PS PV Direcţii unghiulare orizontale

măsurate
Poziţia I Poziţia II
1 27.25 227.24
2 78.49 278.48
S 3 145.66 345.67
4 254.98 54.99
5 321.74 121.75
1 27.24 227.23
Se cere să se compenseze turul de orizont şi să se calculeze
unghiurile orizontale dintre direcţiile măsurate.
2.Se dau direcţiile unghiulare orizontale măsurate dintr-un punct de

staţie prin metoda turului de orizont cu un aparat de precizie p = 10cc

măsurate
Poziţia I Poziţia II
1 265.3470 65.3460
2 355.4780 155.4790
S 3 89.2360 289.2350
4 123.6540 323.6540
5 197.9930 397.9940
1 265.3480 65.3470
Se cere să se compenseze turul de orizont şi să se calculeze
unghiurile orizontale dintre direcţiile măsurate.
85
5. ÎNDESIREA REŢELELOR DE TRIANGULAŢIE
Pentru determinarea punctelor geodezice de ordin inferior
vom aplica metoda intersecţiilor. Acestea sunt de 4 tipuri:
► intersecţia înainte
► intersecţia înapoi
► intersecţia laterală
► intersecţia liniară
Toate au o caracteristică comună şi anume aceea că von
determina un punct nou cu ajutorul mai multor puncte vechi. Se
folosesc mai multe puncte vechi, deoarece se doreşte calculul
punctului nou din mai multe combinaţii. Erorile ce apar în calculul
coordonatelor punctelor vechi se transmit şi calculelor coordonatelor
punctului nou, P, astfel încât nu vom obţine un singur punct , ci 3
puncte ce formează un triunghi de eroare al intersecţiei.
Cu cât aria acestui triunghi este mai mică, cu atât
determinările sunt mai bune dar niciodată aria acestuia nu va fi zero.
Dacă valorile coordonatelor punctului P sunt sensibil
apropiate vom lua o valoare medie pentru valoarea finală a punctului
P.
5.1 Intersecţia înainte

Se dau trei puncte vechi: 1(X Y ), 2(X ,Y ), 3(X ,Y )
1, 1 2 2 3 3
Se cer coordonatele punctului nou P(X ,Y ) p p
Se măsoară direcţii unghiulare orizontale din punctele vechi către

punctul nou şi celelalte puncte vechi.
De exemplu din punctul 1 către punctul P şi punctul 2, ş.a.m.d.
86
Figura 5.1 Principiul intersecţiei înainte
Etape de calcul
Calculul coordonatelor punctului P se poate face pe cale

trigonometrică sau analitică.
Rezolvarea trigonometrică
1.Calculul unghiurilor orizontale ca diferenţe dintre direcţiile

unghiulare orizontale măsurate α, β
2.Calculul unghiului interior „a”
a = 200 – (α+ β)
3.Calculul distanţei dintre punctele vechi
D12 = ( X 1 − X 2 )2 + (Y1 − Y2 ) 2
4.Se aplică teorema sinusului pentru calculul distanţelor dintre
punctele vechi şi punctul nou
87
D12 = D1P = D2 P
sin a β
sin α sin
D1P = D12 α sin
a
sin
D2 P = D12 β sin
a
sin
1. Calculul orientărilor
Y −Y
θ12 = arctg 2 1
X 2 − X1
θ1P = θ12 + α
θ 2 P = θ 21 − β
θ 21 = θ12 ± 200 G
2. Calculul coordonatelor absolute
X =X +D
P 1 cos θ
1P 1P
Y =Y +D
P 1 sinθ
1P 1P
Sau
X =X +D
P 2 cos θ
2P 2P
Y =Y +D
P 2 sinθ
2P 2P
Dacă între coordonatele punctului P sunt diferenţe la

centimentri se va lua ca valoare finală media aritmetică a celor două
valori.
Rezolvarea analitică
1. Calculul unghiurilor orizontale ca diferenţe dintre direcţiile

unghiulare orizontale măsurate α, β
2. Calculul orientărilor:
88
Y2 − Y1
θ12 = arctg
X 2 − X1
θ1P = θ12 + α
θ 2 P = θ 21 − β
θ 21 = θ12 ± 200 G
3. Se scriu ecuaţiile dreptelor 1P şi 2P
YP − Y1
tgθ1 p =
X P − X1
Y −Y
tgθ 2 P = p 2
XP − X2
Din cele două ecuaţii se va forma un sistem de două ecuaţii

cu două necunoscute: XP şi YP. Rezolvănd acest sistem se obţin
relaţiile următoare
X 1tgθ1P − X 2tgθ 2 P + Y2 − Y1
XP =
tgθ1P − tgθ 2 P
YP = ( X P − X 1 )tgθ1P
sau
YP = ( X P − X 2 )tgθ 2 P
Se vor calcula două valori pentru YP în final luând media
aritmetică a celor două valori.
Pentru control se va calcula punctul P şi din altă combinaţie,
de exemplu triunghiul 23P.
89
5.2 Intersecţia înapoi – rezolvarea POTHENOT
Se dau coordonatele punctelor vechi 1, 2, 3, 4 şi direcţiile unghiulare

orizontale măsurate din punctul nou P către punctele vechi
Figura 5.2 Schema vizelor la intersecţia înapoi
Se cere să se calculeze coordonatele punctului P
Rezolvare
1.Calculul unghiurilor orizontale α, β, γ din diferenţa direcţiilor

unghiulare orizontale
2.Calculul orientării θ1
Pentru rezolvare se face un artificiu de calcul, notând cu θ1 orientarea
dreptei 1P. Ducem apoi paralele prin punctele 2 şi 3 la direcţia 1P se
90
constată că orientarea dreptei 2P, notată cu θ2 este θ1 + α, iar θ3
este θ1 + β. De aici se scriu ecuaţiile dreptelor 1P, 2P şi 3P
Y −Y
tgθ1P = P 1 = tgθ1
X P − X1
Y −Y
tgθ 2 P = P 2 = tg (θ1 + α )
XP − X2
Y −Y
tgθ 3 P = P 3 = tg (θ1 + β )
X P− X 3
Rezolvând acest sistem de trei ecuaţii cu trei necunoscute se ajunge
la relaţia
(Y − Y )ctgα + (Y1 − Y3 )ctgβ + X 3 − X 2
tgθ1 = 2 1
( X 2 − X 1 )ctgα + ( X 1 − X 3 )ctgβ − Y3 + Y2
3.Calculul orientărilor θ2 şi θ3
θ2 = θ1 + α
θ3 = θ1 + β
4. Calculul coordonatelor punctului P prin intersecţie înainte din
triunghiul 12P
Aplicând rezolvarea analitică se porneşte de la faptul că θ1 =θ1P iar
θ2 =θ2P
Scriem ecuaţiile
Y −Y
tgθ1P = P 1
X P − X1
Y −Y
tgθ 2 P = P 2
XP − X2
şi obţinem
Y − Y + X 1tgθ 1P − X 2 tgθ 2 P
XP = 2 1
tgθ 1P − tgθ 2 P
91
YP` = Y1 + ( X P − X 1 )tgθ1P
YP`` = Y2 + ( X P − X 2 )tgθ 2 P
Dacă pentru YP se obţin 2 valori ce diferă între ele mm,

valoarea finală va fi media aritmetică a celor două.
Verificarea calculelor se poate face şi din altă combinaţie de

puncte, de exemplu din punctele 2, 3, 4.
1.Calculul unghiurilor orizontale α, β, din diferenţa direcţiilor

YP − Y2
tgθ 2 P = = tgθ1
XP − X2
Y −Y
tgθ 3 p = P 3 = tg (θ1 + α )
XP − X3
Y −Y
tgθ 4 P = P 4 = tg (θ1 + β )
X P− X 4
(Y − Y )ctgα + (Y2 − Y4 )ctgβ + X 4 − X 3
tgθ1 = 3 2
( X 3 − X 2 )ctgα + ( X 2 − X 4 )ctgβ − Y4 + Y3
θ2 = θ1 + α
θ3 = θ1 + β
triunghiul 23P
θ2 =θ3P
92
Scriem ecuaţiile
Y −Y
tgθ 2 P = P 2
XP − X2
Y −Y
tgθ 3 P = P 3
X P − X3
şi obţinem
Y − Y + X 2 tgθ 2 P − X 3 tgθ 3 P
XP = 3 2
tgθ 2 P − tgθ 3 P
YP` = Y2 + ( X P − X 2 )tgθ 2 P
YP`` = Y3 + ( X P − X 3 )tgθ 3 P
5.3 Intersecţia înapoi – rezolvarea Collins

Se dau trei puncte vechi: 1(X Y ), 2(X ,Y ), 3(X ,Y )
1, 1 2 2 3 3
Se cer coordonatele punctului nou P(X ,Y )p p
Se măsoară direcţii unghiulare orizontale din punctul P către

punctele 1,2,3
93
Figura 5.3 Principiul intersecţiei înapoi – rezolvarea Collins
Etape de calcul
Pentru rezolvare s-a construit un cerc ce trece prin punctele

1, P şi 3 şi s-a obţinut punctul C prin prelungirea dreptei P2 până la
intersecţia cu cercul.
Ca urmare a acestui artificiu rezolvarea se va face în două
etape: în prima se vor calcula coordonatele punctului C din triunghiul
13C, prin metoda intersecţiei înainte, în a doua parte se vor calcula
coordonatele punctului P din triunghiul 1CP sau 3CP tot prin
intersecţie înainte.
Etapa I
94
1.Calculăm unghiurile α şi β din diferenţa direcţiilor unghiulare
măsurate în P către 1,2,3. Aceste unghiuri le regăsim în punctul 3
unghiul α, iar în 1 unghiul β deoarece sunt unghiuri cu vârful pe cerc
şi subântind acelaşi arc de cerc.
2.Calculăm unghiul „a” din vârful triunghiului 13C
a = 200 – (α + β )
3.Calculăm distanţa D 13
D13 = ( X 1 − X 3 )2 + (Y1 − Y3 )2
4.Aplicăm teorema sinusului în triunghiul 13C
D13 = D1C = D3C

sina αsin β sin
D1C = D13 α sin
a
sin
D3C = D13 β sin
a
sin
5.Calculăm orientările
Y3 − Y1
θ13 = arctg
X 3 − X1
θ1C = θ13 − β
θ3C = θ31 + α
θ31 = θ13 ± 200 g
6.Calculăm coordonatele punctului C

X =X +D cos θ
C 1 1C 1C
95
YC=Y1+D1Csinθ1C
Sau
XC=X3+D3Ccos θ3C
YC=Y3+D3Csinθ3C
Etapa a II a
1. Calculăm orientările θC2 şi θC3

2. Calculăm unghiul γ = θC2 - θC3
3. Calculăm unghiul ν = 200 – ( β+ γ)
4. Calculăm P prin intersecţie înainte din triunghiul C3P
X C tgθ CP − X 3tgθ3 P + Y3 − YC
XP =
tgθCP − tgθ3 P
YP = ( X P − X 3 )tgθ3 P + Y3
sau
YP = ( X P − X C )tgθCP + YC
5.4 Intersecţia înapoi – metoda punctelor duble –

rezolvarea Hansen
Se dau punctele vechi 1 şi 2 definite de coordonatele X,Y
Se cer coordonatele punctului nou P
Se măsoară direcţii unghiulare orizontale din punctele P şi Q
către punctele vechi şi către punctul nou. Din P se măsoară către 1, 2
şi Q, iar din Q către P, 1, 2.
De asemenea se va măsura şi distanţa DPQ.
Deoarece este o situaţie limită, cu numai două puncte vechi,
pentru rezolvare se va mai materializa pe teren încă un punct nou, Q,
respectând următoarele condiţii: distanţa DPQ să fie aproximativ
paralelă cu distanţa DAB, iar ca mărime DPQ ≈ 30%DAB.
96
Figura 5.4 Principiul intersecţiei înapoi – rezolvarea Hansen
Etape de calcul
1.Calculăm unghiurile orizontale din punctele noi ca diferenţă a

direcţiilor unghiulare orizontale măsurate: α, β, γ, δ
2.În triunghiul 1PQ calculăm unghiul a = 200 – (α +β+γ)
97
DPQ D1P D1Q
= =
sin a sin γ sin(α + β )
D sin γ
D1P = PQ
sin a
D sin(α + β )
D1Q = PQ
sin a
3.În triunghiul 2PQ calculăm unghiul b = 200 – (δ +β+γ)
DPQ D2Q D2 P
= =
sin b sin β sin(γ + δ )
D sin β
D2Q = PQ
sin b
D sin(γ + δ )
D2 P = PQ
sin b
4.În triughiul 12P aplicăm teorema sinusului pentru a calcula

unghiurile c şi d
D1P =
D2 P = D12
d
sin sinc αsin
D12 = ( X 1 − X 2 )2 + (Y1 − Y2 ) 2
c = arcsin D2 P sin α
D12
d = arcsin D1P sin α
D12
5.Calculăm orientările
98
Y2 − Y1
θ12 = arctg
X 2 − X1
θ1P = θ12 + c
θ 2 P = θ 21 − d
6.Calculăm coordonatele punctului P
X =X +D cosθ
P 1 1P 1P
Y =Y +D sinθ
P 1 1P 1P
Sau
X =X +D cosθ
P 2 2P 2P
Y =Y +D sinθ
P 2 1P 2P
Pentru verificare se vor calcula şi coordonatele punctului Q şi se

va verfica mărimea distanţei dintre P şi Q din coordonate cu mărimea
acesteia de pe teren.
5.5 Intersecţia înapoi – rezolvarea Cassini - Martinian

Se dau: trei puncte vechi 1,2,3 prin coordonate (X, Y)
Se cer coordonatele punctului nou P
Se măsoară: direcţii unghiulare orizontale din punctul P către
punctele 1, 2 şi 3
99
Figura 5.5 Principiul intersecţiei înapoi – rezolvarea Cassini-Martinian
Etape de calcule
►Pentru rezolvare se construiesc două cercuri.secante
C(O ) ce trece prin punctele 1, P, 2 şi C(O ) ce trece prin 2, P, 3.
1 2
► ducem diametrul ce trece prin punctele 2 şi O şi găsim

1
punctul M la intersecţia acestuia cu cercul;

► ducem diametrul ce trece prin punctele 2 şi O şi găsim
2
punctul N la intersecţia acestuia cu cercul;

► triunghiurile 2PM şi 2PN sunt dretunghice în P deoarece
2M şi 2N sunt diametre ale cercurilor;
Din toate aceste considerente rezultă că punctele M,P şi N
sunt coliniare. Aceste construcţii grafice ne conduc la etapa
următoare în care determinăm coordonatele punctelor M şi N.
1.În triunghiul 1M2, unghiul din punctul 1 este drept deoarece

2M este diametru, iar unghiul din punctul M este egal cu α deoarece
subântinde arcul 12 acelaşi ce este subântins de unghiul 1P2.
2. Analog în triunghiul 23N unghiul din punctul 3 este drept
deaorece 2N este diametru, iar unghiul 2N3 este egal cu β deaorece
100
subântinde arcul 23, acelaşi ce este subântins de unghiul 2P3.
Astfel în cele două triunghiuri mai sus amintite vom calcula
punctele M şi N prin intersecţie înainte.
Etapa I Calculul punctului M

1. Calculăm a = 100 – α
2 Calculăm D12 = ( X 1 − X 2 )2 + (Y1 − Y2 ) 2
3 tgα = DD ⇒ D M = tgDα
12
1
12
1 M
4 D2 M = D122 + D12M
5 Calculăm orientările
Y −Y
θ12 = arctg 2 1
X 2 − X1
θ1m = θ + 100 g
12
θ 2 M = θ 21 − a
6 Calculăm coordonatele punctului M

X =X +D cosθ
M 1 1M 1M
Y =Y +D sinθ
M 1 1M 1M
Sau
X =X +D cosθ
M 2 2M 2M
Y =Y +D sinθ
M 2 2M 2M
Etapa a II a Calculul punctului N

1 b=100 – β
101
2 D23 = ( X 2 − X 3 )2 + (Y2 − Y3 )2
3 tgβ = DD ⇒ D
23
3N =
D23
tgβ
3N
4 D 2N
= D232 + D32N
Y3 − Y2
θ 23 = arctg
X3 − X2
5 θ2 N = θ 23 + b
θ3 N = θ32 − 100 g
6 Calculăm coordonatele punctului N
XN=X2+D2Ncosθ2N
YN=Y2+D2Nsinθ2N
Sau
XN=X3+D3Ncosθ3N
YN=Y3+D3Nsinθ3N
Etapa a III a Calculul punctului P

1 Calculăm orientările
θ MN = θ M 2 + c
d = 100G − c = 200G − (c + a + α )
θ2P = θ2M − d
2 Calculăm distanţele
102
c = D2 P ⇒ D2 P = D2 M c
D2 M
sin sin
DMP = D22M − D22P
3 Calculăm coordonatele punctului P

XP=XM+DMPcosθMN
YP=YM+DMPsinθMN
Sau
XP=X2+D2Pcosθ2P
YP=Y2+D2Psinθ2P
5.6 INTERSECŢIA LINIARĂ

Se dau coordonatele punctelor vechi A, B şi distanţele măsurate pe
teren DA1, DA2, DB1, D12, DAB
Figura 5.6 Schema vizelor la intersecţia liniară
103
Se cere să se calculeze coordonatele punctelor noi 1 şi 2 prin metoda
intersecţiei liniare.
Rezolvare
1.Calculul distanţei DAB şi a orientării θAB

D AB = ( X A − X B ) 2
+ (YA − YB ) 2
YB − YA
θ AB = arctg
XB − XA
2.Calculul unghiurilor α, β
În triunghiul A1B aplicăm teorema cosinusului
DB21 = D A21 + D AB2 − 2D A1 D AB cos α
D 2 + D AB2 − D A21
cos α = A1
2 D A1 D AB
α = arccosα
În triunghiul A12 aplicăm teorema cosinusului
D122 = D A21 + D A2 2 − 2D A1 D A2 cos β
cos β = A1
D 2 + D A2 2 − D122
2 D A1 D A2
β = arccosβ
3.Calculul orientărilor
θA1 = θAB - α
θA2 = θA1 + β
4.Calculul factorului de scară
D coord
AB
q = măă
D AB
104
5.Calculul coordonatelor punctelor 1 şi 2
X1 = XA + qDA1cosθA1
Y1 = YA + qDA1sinθA1
X2 = XA + qDA2cosθA2
Y2 = YA + qDA2sinθA2
6.Verificarea coordonatelor
D1măă D1B
coord
B =
q
D12măă = D12
coord
q
Concluzii
La determinarea coordonatelor punctelor de îndesire

executantul este cel care va alege metoda cea mai adecvată. Fiecare
dintre metodele de îndesire prezentate au avantaje şi dezavantaje.
Indifferent însă de metoda aleasă se recomandă a se ţine seama de
câteva principii generale:
►toate punctele inaccesibile precum: antene, turnuri, paratrăsnete,
semnale aeriene, etc., vor fi determinate prin intersecţie înainte;
►dacă suntem în zone cu puncte inaccesibile, dar cu vizibilitate,
punctele noi se vor determina prin intersecţie înapoi;
►intersecţia înainte prezintă facilităţi la calcule precum şi la
măsurători;
►intersecţia înapoi prezintă avantajul măsurătorilor rapid constând
numai în determinarea direcţiilor unghiulare orizontale;
105
5.7 Probleme rezolvate
PROBLEMA 1 INTERSECŢIA ÎNAINTE
Se dau coordonatele rectangulare ale punctelor vechi 1, 2, 3 în
sistem Stereografic 1970 şi direcţiile unghiulare orizontale măsurate
din punctele vechi
Nr. Pct. X(m) Y(m)
1 510.187 1014.323
2 394.904 1093.823
3 511.535 1178.355
3 75.2620
1 P 96.7718
2 137.3516
1 102.4540
2 P 150.7121
3 180.8145
2 225.7400
3 P 258.2935
1 285.2899
106
Figura 5.7 Principiul intersecţiei înainte
Se cere să se calculeze prin procedeul intersecţiei înainte

coordonatele rectangulare ale punctului nou P
Rezolvare
Rezolvarea trigonometrică
Rezolvarea în triunghiul 12P
1. Calculul unghiurilor orizontale din diferenţa direcţiilor
unghiulare orizontale măsurate.
α1 = 137.3516 – 96.7718 = 40.5798
α2 = 150.7121 – 102.4540 = 48.2581
β1 = 200 – (α1 + α2) = 200 – (40.5798 + 48.2581) = 111.1621
107
2. Calculul distanţei D12
D12 = (510.187 − 394.904) 2 + (1093.823 − 1014.323) 2 = 115.283
2
+ 79.5 2
D12 = 19610.42 = 140.037m
3. Aplicarea teoremei sinusului în triunghiul 12P pentru calculul

distanţelor DP1 şi DP2
D12 =
D P1 =
DP 2
sin β1 α 2 sin α 1
sin
D12 sin α 2 140.037 * sin 48.2581

DP1 = = = 97.773m
sin β 1 sin 111.1621
D sin α 1 140.037 * sin 40.5798
DP2 = 12 = = 84.638m
sin β1 sin 111.1621
Y2 − Y1 1093.823 − 1014.323 +
θ 12 = arctg = arctg = arctg
79.5
X 2 − X1 394.904 − 510.187 − 115.283
+ +
θ 12 = arctg 0.68960 = 38.4338 = 200 − 38.4338 = 161.5662
− −
θ 1P = θ 12 − α 1 = 161.5662 − 40.5798 = 120.9864
θ 2 P = θ 21 + α 2 = 361.5662 + 48.2581 = 409.8243 = 9.8243
5. Calculul coordonatelor punctului P

X P` = X 1 + D1P cos θ 1P = 510.187m + 97.773m cos 120.9864
X P` = 510.187m − 31.651m = 478.536m
YP` = Y1 + D1P sin θ 1P = 1014.323m + 97.773m sin 120.9864
YP` = 1014.323m + 92.508m = 1106.831m
X P`` = X 2 + D2 P cos θ 2 P = 394.904m + 84.638m cos 9.8243

X P`` = 394.904m + 83.632m = 478.536m
108
YP`` = Y2 + D2 P sin θ 2 P = 1093.823m + 84.638m sin 9.8243
YP`` = 1093.823m + 13.009m = 1106.832m
Valorile finale ale coordonatelor punctului P se vor calcula ca

medie aritmetică între perechile de coordonate obţinute mai sus.
Acest calcul este permis deoarece diferenţa dintre coordonate este de
1mm pentru coordonata Y şi de 0 mm pentru X.
X P = 478.536m
YP = 1106.8315m = 1106.832m
Rezolvarea analitică
1. Calculul unghiurilor orizontale din diferenţa direcţiilor

unghiulare orizontale măsurate.
α1 = 137.3516 – 96.7718 = 40.5798
α2 = 150.7121 – 102.4540 = 48.2581
β1 = 200 – (α1 + α2) = 200 – (40.5798 + 48.2581) = 111.1621
Y2 − Y1 1093.823 − 1014.323 +
θ 12 = arctg = arctg = arctg
79.5
X 2 − X1 394.904 − 510.187 − 115.283
+ +
θ 12 = arctg 0.68960 = 38.4338 = 200 − 38.4338 = 161.5662
− −
θ 1P = θ 12 − α 1 = 161.5662 − 40.5798 = 120.9864
θ 2 P = θ 21 + α 2 = 361.5662 + 48.2581 = 409.8243 = 9.8243
3. Scrierea ecuaţiilor dreptelor 1P şi 2P
109
YP − Y1
tgθ1P =
X P − X1
Y −Y
tgθ 2 P = P 2
XP − X2
Aceste două ecuaţii formează un sistem de două ecuaţii cu două

necunoscute: XP şi YP. Dezvoltându-le după XP se obţine următoarea
relaţie de calcul
Y − Y + X 1tgθ 1P − X 2 tgθ 2 P
XP = 2 1
pentru obţinerea valorii XP vom face următoarele calcule intermediare
tgθ1P = tg120.9864 = - 2.9227983

tgθ2P = tg9.8243 = 0.15555
tgθ1P - tgθ2P = - 3.0783549
Y2 – Y1 = 79.5m
X1tgθ1P = - 1491.1737m
X2tgθ2P = 61.4273m
m − 1491.1737m − 61.4273m − 1473.101m

XP = = 478.535m
79.5
=
− 3.0783549 − 3.0783549
YP` = Y1 + ( X P − X 1 )tgθ1P = 1014.323 + (−31.652)(−2.9227983) = 1106.835m
YP = Y2 + ( X P − X 2 )tgθ 2 P = 1093.823 + 83.631 * 0.15555 = 1106.832m

``
Deoarece pentru YP s-au obţinut 2 valori ce diferă între ele cu 3mm,

valoarea finală va fi media aritmetică a celor două.
Yp = 1106.834m
110
Verificarea calculului se poate face şi prin determinarea
coordonatelor din altă combinaţie de puncte. Pentru exemplificare se
vor determina coordonatele din triunghiul 1P3.
Calculul coordonatelor punctului P din triunghiul 1P3 prin

metoda trigonometrică
1.Calculul unghiurilor α5, α6 şi β3
α5 = 285.2899 – 258.2935 = 26.9964
α6 = 96.7718 – 75.2620 = 21.5098
β3 = 200 – (26.9964 + 21.5098) = 151.4938
2.Calculul distanţei D13
D13 = (510.187 − 511.535) 2 + (1014.323 − 1178.355) 2 = 26908.314
D13 = 164.037m
3.Calculul distanţelor din teorma sinusului în triunghiul 13P

D13 =
D1P =
D3 P
sin β3 α5
sin sin α6
D13 sin α 5
D1P = = 97.773m
164.037 sin 26.9964
=
β3
sin sin 151.4938
Ca o primă verificare se poate observa că distanţa calculată

în această
variantă este identică cu cea calculată în triunghiul 12P.
D13 sin α 6
D3 P = = 78.768m
164.037 sin 21.5098
=
sin β3 sin 151.4938
+
164.032
θ13 = artg arctg121.68546 = 99.4768
=
1.348 +
θ1P = θ13 + α 6 = 99.4768 + 21.5098 = 120.9866
111
θ 3 P = θ 31 − α 5 = 299.4768 − 26.9964 = 272.4804
5.Calculul coordonatelor
X P` = X 1 + D1P cos θ1P = 510.187m + 97.773m cos120.9866

X P` = 510.187m − 31.651m = 478.536m
YP` = Y1 + D1P sin θ1P = 1014.323m + 97.773m sin 120.9866
YP` = 1014.323m + 92.508m = 1106.832m
X P = X 3 + D3 P cos θ 3 P = 511.535 + cos 272.4804 = 478.536m

``
Y p = Y3 + D3 P sin θ 3 P = 1178.355 + 78.768 sin 272.4804 = 1106.832m

``
Se observă egalitatea celor două perechi de coordonate calculate.

Din cele trei variante prezentate au rezultat trei perechi de coodonate:
Varianta 1
X P = 478.536m
YP = 1106.832m
Varianta 2
X P = 478.535m
YP = 1106.834m
Varianta 3
X P = 478.536m
YP = 1106.832m
Media aritmetică a celor trei variante conduce la valorile finale
112
X P = 478.536m
YP = 1106.833m
PROBLEMA 2 INTERSECŢIA ÎNAPOI REZOLVAREA POTHENOT

Se dau coordonatele punctelor vechi 1, 2, 3, 4 şi direcţiile unghiulare
orizontale măsurate din punctul nou P către punctele vechi
Nr. Pct. X(m) Y(m)

1 692.063 1380.671
2 665.931 1497.469
3 571.856 1548.895
4 542.240 1366.724

1 47.5280
P 2 122.4252
3 184.6113
4 332.6947
113
Figura 5.8 Schema vizelor la intersecţia înapoi
Se cere să se calculeze coordonatele punctului P

Rezolvare
1.Calculul unghiurilor orizontale α, β, γ din diferenţa direcţiilor

α = 122.4552 – 47.5280 = 74.8972
β = 184.6113 – 47.5280 = 137.0833
γ = 332.6947 – 47.5280 = 285.1667
(Y − Y )ctgα + (Y1 − Y3 )ctgβ + X 3 − X 2
tgθ1 = 2 1
( X 2 − X 1 )ctgα + ( X 1 − X 3 )ctgβ − Y3 + Y2
ctgα = 0.41610
ctgβ = -0.65875
114
48.599648 + 110.84756 − 94.075 + 65.342208 +
tgθ1 = = = 0.46182
− 10.873525 − 79.186361 − 51.426 − 141.48589 −
+ +
θ1 = arctg 0.46182 = 27.5431
− −
θ1 = 200 − 27.5431 = 172.4568
θ2 = θ1 + α = 172.4568 + 74.8972 = 247.3540
θ3 = θ1 + β = 172.4568 + 137.0833 = 309.5401
triunghiul 12P
θ2 =θ2P
Scriem ecuaţiile
Y −Y
tgθ1P = P 1
X P − X1
Y −Y
tgθ 2 P = P 2
XP − X2
şi obţinem
Y − Y + X 1tgθ 1P − X 2 tgθ 2 P
XP = 2 1
− 319.60853 − 612.74975 + 116.798 − 815.56028
XP = = = 590.145m
− 1.3819664 − 1.3819664
YP = Y1 + ( X P − X 1 )tgθ1P = 1427.738m
`
YP = Y2 + ( X P − X 2 )tgθ 2 P = 1427.735m
``
Deoarece pentru YP s-au obţinut 2 valori ce diferă între ele cu

3mm, valoarea finală va fi media aritmetică a celor două.
115
Yp = 1427.736m
Verificarea calculelor se poate face şi din altă combinaţie de
puncte, de exemplu din punctele 2, 3, 4.
1.Calculul unghiurilor orizontale α, β, din diferenţa direcţiilor

α = 184.6113 - 122.4552 = 62.1861
β = 332.6947 – 122.4552 = 210.2695
(Y − Y )ctgα + (Y2 − Y4 )ctgβ + X 4 − X 3
tgθ1 = 3 2
( X 3 − X 2 )ctgα + ( X 2 − X 4 )ctgβ − Y4 + Y3
ctgα = 0.6753344
ctgβ = 6.1452666
34.729747+ 803.46288− 29.616 808.57663

tgθ1 = = = 0.92014
− 63.532084+ 760.11417 + 182.171 878.75309
θ1 = arctg 0.92014 = 47.3538
θ2 = θ1 + α = 47.3538 + 62.1861 = 109.5399
θ3 = θ1 + β = 47.3538 + 210.2695 = 257.6233
triunghiul 23P
θ2 =θ3P
Scriem ecuaţiile
116
YP − Y2
tgθ 2 P =
XP − X2
Y −Y
tgθ 3 P = P 3
X P − X3
şi obţinem
Y − Y + X 2 tgθ 2 P − X 3 tgθ 3 P
XP = 3 2
tgθ 2 P − tgθ 3 P
51.426 + 612.75018 + 3787.5209
XP = = 590.148m
4451.6971
=
7.5433475 7.5433475
YP = Y2 + ( X P − X 2 )tgθ 2 P = 1427.738m
`
YP = Y3 + ( X P − X 3 )tgθ 3 P = 1427.740m
``
Deoarece pentru Y s-au obţinut 2 valori ce diferă între ele cu

P
3mm, valoarea finală va fi media aritmetică a celor două.

Yp = 1427.739m
Valorile finale ale coordonatelor ca medii din cele două
combinaţii efectuate sunt:
Coordonate Combinaţia I Combinaţia II Valori medii
X P 590.145 590.148 590.147
Y P 1427.736 1427.739 1427.738
PROBLEMA 3 INTERSECŢIA ÎNAPOI – REZOLVAREA COLLINS
din punctul nou P
Nr. Pct. X(m) Y(m)

1 719.255 841.219
2 739.257 909.842
3 715.914 1036.361
117
1 156.2420
P 2 184.5886
3 235.8468
Se cere să se calculeze prin procedeul intersecţiei înapoi rezolvarea
Collins coordonatele rectangulare ale punctului nou P
Figura 5.9 Intersecţia înapoi rezolvarea Collins
Rezolvare
Etapa I – calculul coordonatelor punctului C obţinut prin
prelungirea direcţiei P2 până la intersecţia cu cercul construit prin
punctele 1, P şi 3
1.Calculul unghiurilor α, β din diferenţa direcţiilor unghiulare

măsurate din P
118
α = 184.5886 – 156.2420 = 28.3466
β = 235.8468 – 184.5886 = 51.2582
γ = 200 – (28.3466 + 51.2582) = 120.3952

D13 = (719.255 − 715.914) 2 + (841.219 −1036.361) 2 = 2
3.341 + 195,1422
D13 = 38091.562 = 195.170m
3.Calculul distanţelor din teorema sinusului aplicată în triunghiul
13C
D13 =
D1C =
D3C
sin γ sin α sin β
D13 sin α
D1C = = 88.566m
195.170 sin 28.3466
=
sin γ sin 120.3952
D13 sin β
D3C = = 148.249m
195.170 sin 51.2582
=
sin γ sin 120.3952
1036.361 − 841.219 + 195.142 +
θ13 = arctg = arctg = arctg58.408261
715.914 − 719.255 − 3.341 −
+
θ13 = 98.9101= 200 − 98.9101= 101.0898
−
θ1C = θ13 − β = 49.8316

θ 3C = θ 31 + α = 301.0898 + 28.3466 = 329.4364
X C = X 1 + D1C cosθ1C = 719.255 + 88.566 cos 49.8316 = 782.046m
`
YC = Y1 + D1C sin θ1C = 841.219 + 88.564 sin 49.8316 = 903.678m

`
119
X C`` = X 3 + D3C cosθ3C = 715.914 + 148.249cos329.4364 = 782.046m
YC`` = Y3 + D3C sinθ 3C = 1036.361+ 148.249sin 329.4364 = 903.679m
Din cele două perechi de coordonate calculate se va face

media aritmetică şi se obţin următoarele valori
XC = 782.046m
YC = 903.678m
Etapa II calculul coordonatelor punctului P
1.Calculul unghiurilor a şi b din triunghiul CP3

909.842 − 903.678 + + 6.164 +
θ C 2 = arctg = arctg arctg = arctg0.14405
739.257 − 782.046 − − 42.789 −
+
θC2 = 9.1082 = 200 − 9.1082 = 190.8918
−
a = θ C 2 − θ C 3 = 190.8918 − 129.4363 = 61.4555

b = 200 – (a + β) = 87.2863
903.678−1036.361 − 132.682 −
θ3C = arctg = arctg = arctg2.0063358
782.046 − 715.914 + 66.132 +
−
θ3C = 70.5637 = 400 − 70.5637 = 329.4363
+
θCP = θC2 deoarece punctele C, 2 şi P sunt coliniare

θ3P = θ3C – b = 242.1500
120
3.Calculul distanţelor din teorema sinusului în triunghiul CP3
D3C =
DCP = D3P
sin β b
sin a sin
D3C = 148.249m
D sin b 148.249 sin 87.2863
DCP = 3C = = 201.546m
sin β sin 51.2582
D3C sin a 148.249 sin 61.4554

D3 P = = = 169.079m
sin β sin 51.2582
4.Calculul coordonatelor punctului P

X p = X C + DCP cosθ CP = 782.046m + 201.546 cos190.8918 = 582.559m
`
YP = YC + DCP sinθCP = 903.678m + 201.546sin190.8918 = 932.415m

`
X P`` = X 3 +D3P cosθ3P = 715.914m + 169.079cos242.1500 = 582.560m
YP`` = Y3 + D3P sinθ3P = 1036.361m + 169.079sin 242.1500 = 932.417m
Deoarece este diferenţă de mm între perechile de coordonate

calculate se vor calcula valorile finale prin media aritmetică se vor
obţine valorile finale:
X = 582.560m
P
Y = 932.416m
p
121
PROBLEMA 4 INTERSECŢIA ÎNAPOI – REZOLVAREA CASSINI
MARTINIAN
din punctul nou P
Pct. X(m) Y(m)

1 108,965 393,127
2 128,572 464,564
3 143,657 551,362
PS PV Direcţii unghiulare
orizontale
1 120.4568
P 2 187.6871
3 241.9089
Se cer coordonatele punctului P
122
Figura 5.10 Intersecţia înapoi – rezolvarea Cassini – Martinian
Rezolvare
Calculul unghiurilor α şi β
α = 187.6871 – 120.4568 = 67.2303
β = 241.9089 – 187.6871 = 54.2218
Etapa I – calculul coordonatelor punctului M
1.Calculul unghiului a
a = 100 – α = 32,7697
2.Calculul distanţei D1 2
D12 = (128.572 − 108.965)2 + (464.564 − 393.127 )2 = 74.079m
123
3.Calculul distanţei D1M
D
D1M = 12 = 41.899m
tgα
4.Calculul distanţei D2M
D2 M = D122 + D12M = 85.107m
+
θ12 = arctg 3.6434437 = 82.9469
+
θ1M = θ12 + 100 g
θ 2 M = θ 21 − a = 250.1772
6.Calculul coordonatelor punctului M

XM=X1+D1Mcosθ1M= 68,560m
YM=Y1+D1Msinθ1M= 404,217m
Sau
XM=X2+D2Mcosθ2M=68,560m
YM=Y2+D2Msinθ2M=404,217m
Etapa a II a – calculul coordonatelor punctului N

1.Calculul unghiului b
b= 100 – β= 45,7782
D23= 88,099m
3.Calculul distanţei D3N
D3N=77,126m
4.Calculul distanţei D2N
124
D 2N
= D232 + D32N = 117,089m
Y −Y +
θ 23 = arctg 3 2 = arctg 5.7539277 = 89.0453
X3 − X2 +
θ 2 N = θ 23 + b = 134.8235
θ3 N = θ32 − 100 g = 189.0453
6.Calculul coordonatelor punctului N

XN=X2+D2Ncosθ2N=67,670m
YN=Y2+D2Nsinθ2N=564,568m
Sau
XN=X3+D3Ncosθ3N=67,670m
YN=Y3+D3Nsinθ3N=564,568m
Etapa a III a – calculul coordonatelor punctului P

1. Calculul orientările
θ MN = θ M 2 + c = 50.1772 + 50.1761 = 100.3533
d = 100G − c = 200G − (c + a + α ) = 49.8238
θ 2 P = θ 2 M − d = 200.3534
2. Calculul distanţelelor
=
sin c
D2 P
D2 M
⇒ =
D2 P D2 M sin c = 60.346 m
DMP = D M −D =
2
2
2
2P 60.013 m
3. Calculul coordonatelor punctului P

XP=XM+DMPcosθMN=68,227m
125
YP=YM+DMPsinθMN=464,229m
Sau
XP=X2+D2Pcosθ2P=68,227m
YP=Y2+D2Psinθ2P=464,229m
Valorile finale ale coordonatelor sunt media valorilor obţinute din cele
două variante de calcul
X = 68,227m
P
Y = 464,229m
P
PROBLEMA 5 INTERSECŢIA ÎNAPOI – REZOLVAREA HANSEN

Se dau coordonatele rectangulare ale punctelor vechi 1, 2 în sistem
Stereografic 1970, direcţiile unghiulare orizontale măsurate din
punctele noi P şi Q şi distanţa DPQ=96.458m
Nr. Pct. X(m) Y(m)

1 794.627 154.202
2 824.106 419.708
1 32.1420
P 2 130.5985
Q 166.0510
P 120.3318
Q 1 161.7511
2 262.6109
Se cere să se calculeze prin procedeul intersecţiei înapoi rezolvarea

Hansen coordonatele rectangulare ale punctelor noi P şi Q.
126
Figura 5.11 Intersecţia înapoi rezolvarea Hansen
Rezolvare
1.Calculul unghiurilor orizontale α şi β din triunghiurile 1PQ şi
i i
2PQ
α1= 130.5985 – 32.1420 = 98.4565
α2= 166.0510 – 130.5985 = 35.4525
α3= 161.7511 – 120.3318 = 41.4193
β1= 200 – (α1 α2 α3 + + ) = 24.6717
α4= 262.6109 – 161.7511 = 100.8598
β2= 200 – (α2 α3 α4 + + ) = 22.2684
2.Teorema sinusului în triunghiul 1PQ pentru aflarea distanţelor

DPQ D1P D1Q
= =
sin β1 α3
sin sin (α1 + α 2 )
DPQ sin α 3
D1P = = 154.591m
96.458 sin 41.4193
=
sin β1 sin 24.6717
127
DPQ sin (α 1 + α 2 )
D1Q = = 219.879m
96.458 sin 133.9090
=
sin β1 sin 24.6717
3.Teorema sinusului în triunghiul 2PQ pentru aflarea distanţelor

DPQ D2 Q D2 P
= =
sin β2 sin α2 α3 +α4 )
sin (
DPQ sin (α 3 + α 4 ) 96.458 sin 142.2791

D2 P = = = 221.641m
sin β 2 sin 22.2684
D sin α 2 96.458 sin 35.4525

D2Q = PQ = = 148.766m
sin β 2 sin 22.2684
4.Calculul distanţei D12 din coordonate

D12 = (824.106 − 794.627)2 + (419.708−154.202)2 = 71362
.447 = 267.137m
5.Calculul unghiului b din triunghiul 12P
D12 =
D1P = D2 P
sin α1 b
sin sin ( a + β1 )
b=
D1P α 1
sin
= 0.57852
D12
sin
b = arcsin0.57852 = 39.2743
6. Calculul unghiului a din triunghiul 12P

a = 200 – (b + β1 + α1) = 37.5975
265.506
θ12 = arctg = 92.9607
29.479
θ1Q = θ12 + a = 130.5580

θ2Q = θ21 – (b + β2) = 231.4180
θ1P = θ1Q + β1 = 155.2297
θ2P = θ21 – b = 253.6864
128
8. Calculul coordonatelor absolute ale punctelor P şi Q
X P = X1 + D1P cosθ1P = 794.627 + 154.591cos155.2297 = 676.713m
`
YP = Y1 + D1P sinθ1P = 154.202 + 154.591sin155.2297 = 254.176m

`
X P = X 2 + D2P cosθ2P = 824.106+ 221.641cos253.6864= 676.715m

``
Yp`` = Y2 + D2 p sinθ2P = 419.708+ 221.641sin 253.6864= 254.176m

XP = 676.714m
YP = 254.176m
X Q` = X1 + D1Q cosθ1Q = 794.627 + 219.879cos130.5580 = 693.090m
YQ` = Y1 + D1Q sinθ1Q = 154.202 + 219.879sin130.5580 = 349.233m
X Q`` = X 2 + D2Q cosθ2Q = 824.106+ 148.766cos231.4180= 693.092m
YQ`` = Y2 + D2Q sin θ 2Q = 419.708 + 148.766sin 231.4180 = 349.234m
XQ = 693.091m
YQ = 349.233m
9.Verificarea coordonatelor prin calculul distanţei dintre P şi Q
din coordonatele calculate
DPQ = (676.714 − 693.091)2 + (254.176 − 349.233)2 = 9304.0393 = 96.457m
129
PROBLEMA 6 INTERSECŢIA LINIARĂ
Se dau coordonatele punctelor vechi A, B şi distanţele măsurate pe
teren
DA1 = 113.417m, DA2 = 134.325m, DB1 = 101.437m, D12 = 91.488m,
DAB = 200.554m
Pct. X(m) Y(m)

A 160.461 173.124
B 168.249 373.524
Figura 5.12 Schema vizelor la intersecţia liniară
Se cere să se calculeze coordonatele punctelor noi 1 şi 2 prin metoda

intersecţiei liniare.
Rezolvare
1.Calculul distanţei DAB şi a orientării θAB
130
DAB = −
(168.249 160.461)
2
+ (373.524 − 173.124) 2 = 2
7.788 + 200.42
DAB = 40220.813 = 200.551m
+ 200.4 + 200.4 +
θ AB = arctg = arctg = arctg25.73189 = 97.5272
+ 7.788 + 7.788 +
2.Calculul unghiurilor α, β
În triunghiul A1B aplicăm teorema cosinusului
DB21 = D A21 + D AB2 − 2D A1 D AB cos α
α=
D A21 + D AB2 − D A21 = 42794.655
= 0.9407117
D A1 D AB
cos
2 45491.785
α = arccos0.9407117 = 22.0317
În triunghiul A12 aplicăm teorema cosinusului
D122 = D A21 + D A2 2 − 2D A1 D A2 cos β
cos β =
D A21 + D A2 2 − D122 = 22536.567 = 0.73964
2 D A1 D A2 30469.477
β = arccos0.73964 =46.9988
θA1 = θAB - α = 97.5272 – 22.0317 = 75.4955
θA2 = θA1 + β = 75.4955 + 46.9988 = 122.4943
4.Calculul factorului de scară
q=
D ABcoord =
200.551
= 0.99998504
D ABmăă 200.554
5.Calculul coordonatelor punctelor 1 şi 2

X1 = XA + qDA1cosθA1 = 203.046m
Y1 = YA + qDA1sinθA1 = 278.240m
131
X2 = XA + qDA2cosθA2 = 113.981m
Y2 = YA + qDA2sinθA2 = 299.149m
D1coord
D = B =
măă
= 101.440m
101.439
1B
q 0.99998504
D coord
D12măă = 12 = = 91.488m
91.486
q 0.99998504
132
6 TRANSMITEREA LA SOL A PUNCTELOR DE
TRIANGULAŢIE ŞI ÎNDESIRE
6.1 Transmiterea la sol a unui punct staţionabil
Se dau: punctul P situat pe construcţie, şi punctele A, B de
coordonate cunoscute
Se cer coordonatele punctelor 1,2,3
Se măsoară direcţii unghiulare orizontale din P către A, 1,2,3,
B, din 1 către P şi 2, din 2 către 1,P şi 3, din 3 către 2 şi P. De
asemenea se vor măsura distanţele dintre punctele 12 şi 23.
Punctele 1,2,3 sunt materializate la sol astfel încât să
formeze 2 triunghiuri aproximativ echilaterale cu punctul P.
Figura 6.1 Transmiterea la sol a unui punct staţionabil
Etapa de calcule
1. Se calculează unghiurile orizontale din punctul P prin

diferenţa direcţiilor măsurate: ε , ε ε ε
1 2, 3, 4
2. Se calculează unghiurile orizontale din triunghiurile 12P şi

23P:α , α α α
1 2, 3, 4
133
3. Se compensează unghiurile orizontale
4. Se aplică teorema sinusului pentru calculul distanţelor
d1 =
D P1 =
DP 2
sin ε 2 sin α 2 sin α 1
D P1 = d 1 sin α 2
sin ε 2
DP 2 = d1 sin α 1
sin ε 2
d2 =
DP 2 =
DP 3
sin ε 3 sin α 4 sin α 3
DP 2 = d 2 sin α 4
sin ε 3
DP 3 = d 2 sin α 3
sin ε 3
Y − YP
θ PA = arctg A
XA − Xp
Y − YP
θ PB = arctg B
XB − XP
θ P1 = θ PA − ε 1
θ P 2 = θ PA − (ε 1 + ε 2 )
θ P 3 = θ PA − (ε 1 + ε 2 + ε 3 )
6. Calculul coordonatelor punctelor noi
X =X +D cosθ
1 P P1 P1
Y =Y +D sin θ
1 P P1 P1
X =X +D cosθ
2 P P2 P2
Y =Y +D sin θ
2 P P2 P2
X =X +D cosθ
3 P P3 P3
Y =Y +D sin θ
3 P P3 P3
134
7. Verificare
Se calculează distanţele între punctele 12 şi 23 din
coordonatele calculate, iar rezultatul trebuie să fie identic cu distanţele
măsurate iniţial între aceste puncte.
6.2 Transmiterea la sol a unui punct nestaţionabil

Se dau: punctul P situat pe construcţie, şi punctele A, B de
Se măsoară direcţii unghiulare orizontale din 1 către A, P şi
2, din 2 către 1,A,P,B şi 3, din 3 către 2, P, B. De asemenea se vor
măsura distanţele dintre punctele 12 şi 23. Punctele 1,2,3 sunt
materializate la sol astfel încât să formeze 2 triunghiuri aproximativ
echilaterale cu punctul P, iar punctul P nu poate fi staţionat.
Figura 6.2 Transmiterea la sol a unui punct nestaţionabil
Etapa de calcule
135
1.Calculăm unghiurile orizontale αi din triunghiurile 12P şi 23P
2. Calculăm unghiurile β tot din triunghiurile 12P şi 23P
β1=200-(α1+α2)
β2=200-(α3+α4)
3. În triunghiul 12P calculăm D1P şi D2P
D1P =
d1 =
D2 P
sin α2 β1 sin α 1
sin
D1P = d1 sin α 2
sin β1
D2 P = d1 sin α 1
sin β1
4. În triunghiul 23P calculăm distanţele D2P şi D3P

DP 2 =
d2 =
DP 3
sin α4 β 2 sin α 3
sin
DP 2 = d 2 sin α 4
sin β 2
DP 3 = d 2 sin α 3
sin β 2
5.Calculăm distanţele DAP şi DPB

D AP = ( X A − X P ) 2 + (YA − YP ) 2
DBP = ( X B − X P ) 2 + (YB − YP ) 2
6. În triunghiurile AP2 şi P2B calculăm unghiurile ε
136
D AP = sinD ε ⇒ sin ε = D Dsin γ ⇒ ε
P2 P2 1
= arcsin
DP 2 sin γ 1
sin γ 1 1
1
AP
1
D AP
ε2 = arcsin
DP 2 sin γ 2
D PB
7.Calculăm unghiurile δ1 şi δ2
δ1=200-(ε1+γ1)
δ2=200-(ε2+γ2)
Y −Y
θ PA = arctg A P
XA − XP
Y −Y
θ PB = arctg B P
XB − XP
θ P1 = θ PA − (δ 1 − β1 )
θ P 2 = θ PA − δ 1
θ P 3 = θ PA − (δ 1 + β 2 )
X1=XP+DP1cosθP1
Y1=YP+DP1sinθP1
X2=XP+DP2cosθP2
Y2=YP+DP2sinθP2
X3=XP+DP3cosθP3
Y3=YP+DP3sinθP3
10.Verificare
Se vor calcula distanţele dintre punctele 12 şi 23 cu ajutorul
coordonatelor obţinute la punctul 9 şi se vor compara cu cele
măsurate pe teren.
137
PROBLEMA 1 TRANSMITEREA LA SOL A PUNCTELOR
STAŢIONABILE
Se dau direcţiile unghiulare orizontale măsurate din punctul P aflat pe
o clădire către două puncte vechi şi către punctele noi materializate la
sol, precum şi coordonatele rectangulare ale punctelor vechi A, P, B
Figura 6.3 Transmiterea la sol a punctului P
Nr. Pct. X(m) Y(m)

A 2660.112 2693.511
P 2687.086 2878.308
B 2628.079 3047.073
138
B 25.1730
P 3 82.4128
2 117.2258
1 148.3405
A 194.5326
1 P 87.9000
2 179.6871
2 1 120.3042
P 197.4024
3 275.0171
3 2 210.9020
P 298.4743
Se cere să se calculeze coordonatele punctelor noi 1, 2, 3
Rezolvare
1.Calculul unghiurilor orizontale
α = 179.6871 – 87.9000 = 91.7871
β = 197.4024 – 120.3042 = 77.0982
γ = 275.0171 – 197.4024 = 77.6147
δ = 298.4743 – 210.9020 = 87.5723
ε1 = 194.5326 – 148.3405 = 46.1921
ε2 = 148.3405 – 117.2258 = 31.1147
ε3 = 117.2258 – 82.4128 = 34.8130
ε4 = 82.4128 – 25.1730 = 57.2398
139
2.Calculul distanţelor D1P, D2P, D3P prin teorema sinusului în
triunghiurile 12P şi 23P
Triunghiul 12P
D12 =
D1P =
D2 P
sin ε2 sin β sin α
D12 sin β
D1P = = 257.956m
sin ε2
D12 sin α
D2 P = = 273.307m
sin ε2
Triunghiul 23P
D23 =
D2 P =
D3 P
sin ε 3 sin δ sin γ
D23 sin δ
D2 P = = 273.307m
sin ε3
D23 sin γ
D3 P = = 261.552m
sin ε3
− 184.797 − −
θ PA = arctg = arctg6.8509305= 90.7727 = 290.7727
− 26.974 − −
+ 168.765 + +
θ PB = arctg = arctg2.8600844= 78.5870 = 121.4130
− 59.007 − −
θ P1 = θ PA − ε 1 = θ PB + (ε 2 + ε 3 + ε 4 ) = 244.5806
θ P 2 = θ PA − (ε 1 + ε 2 ) = θ P1 − ε 2 = 213.4658
θ P 3 = θ PA − (ε 1 + ε 2 + ε 3 ) = θ P 2 − ε 3 = 178.6528
4.Calculul coordonatelor punctelor noi

X1 = XP + DP1cosθP1 = 2489.835m
140
Y = Y + D sinθ = 2712.075m
1 P P1 P1
X = X + D cosθ = 2419.870m
2 P P2 P2
Y = Y + D sinθ = 2820.928m
2 P P2 P2
X = X + D cosθ = 2440.101m
3 P P3 P3
Y = Y + D sinθ = 2964.377m
3 P P3 P3
D12 = (2419.870− 2489.835)2 + (2820.928− 2712.075)2 = 129.399m
D23 = − 2440.101)2 + (2820.928− 2964.377)2 = 144.869m
(2419.870
Se observă că valoarea distanţelor din coordonatele noi

calculate este aceeaşi cu distanţele măsurate pe teren.
PROBLEMA 2 TRANSMITEREA LA SOL A PUNCTELOR

NESTAŢIONABILE
Se dau coordonatele punctelor A, B,P, direcţiile unghiulare
orizontale măsurate pe teren şi distanţele între punctele 12 şi 23.
Pct. X Y
P 7416,629 6057,881
A 5782,607 5543,156
B 7674,871 7687,489
141
Pct Pct.vizat Direcţie
staţie unghiulară
orizontală
1 P 120,4375
2 182,5833
2 1 316,4718
A 352,1196
P 1.6147
B 51.5518
3 78.2633
3 2 247.1566
P 315.5261
D =197.847m, D =192.418m
12 23

Rezolvare
α =182.5833-120.435=62.1458
1
α =1.6147-316.4718=85.1429
2
α =78.2633-1.6147=76.6486
3
α =315.5261-247.1566=68.3695
4
β =200-(α +α )=52.7113
1 1 2
β =200-(α +α )=54.9819
2 3 4
2.Calculul distanţelor
În triunghiul 12P calculăm D şi D
1P 2P
D1P d D
= 1 = 2P
sin α 2 sin β1 sin α 1
d sin α 2
D1P = 1 = 261.324m
sin β1
142
d1 sin α 1
D2 P = = 222.503m
sin β1
În triunghiul 23P calculăm distanţele D2P şi D3P

DP 2 d2 DP 3
= =
sin α4 β2 sin α 3
sin
d sin α 4
DP 2 = 2 = 222.504m
sin β
2
d sin α 3
DP 3 = 2 = 236.271m
sin β 2
3.Calculul distanţelor DAP şi DPB
DAP = ( X A − X P ) 2 + (YA − YP ) 2 = 1713.178m

DBP = ( X B − X P ) 2 + (YB − YP ) 2 = 1649.943m
4.Calculul unghiurilor ε
În triunghiurile AP2 şi P2B calculăm unghiurile ε
DAP = Dε ⇒ P2
ε =DD P 2 sinγ 1
⇒ε = DP 2 γ1 =
sin
DAP
sin 1 1 arcsin 5.8080
sin 1 γ sin 1 AP
ε2 = DP 2 γ 2 =
sin
DPB
arcsin 6.0738
γ1 = 1.6147 − 352.1196 = 49.4951
γ2 = 51.5518 − 1.6147 = 49.9371
5.Calculul unghiurilor δ1 şi δ2
δ1=200-(ε1+γ1)=144.6969
δ2=200-(ε2+γ2)=143.9891
143
YA − YP
θ PA = arctg = 219.4274
XA − XP
Y −Y
θ PB = arctg B P = 89.9947
XB − XP
θ P1 = θ PA − (δ1 − β1 ) = 127.4418
θ P 2 = θ PA − δ1 = 74.7305
θ P 3 = θ PA − (δ1 + β2 ) = 19.7486
X1=XP+DP1cosθP1=7307.440m
Y1=YP+DP1sinθP1=6295.300m
8.Verificarea coordonatelor prin calculul distanţelor

d1=197.847m
d2=192.417m
144
7 METODA DRUMUIRII
7.1 Definiţii şi clasificări
Drumuirea este o metodă de îndesire a reţelei geodezice în
vederea determinării coordonatelor punctelor de detaliu din teren.
Drumuirea este o linie poligonală frântă, în care poziţia
reciprocă a punctelor este determinată prin măsurarea distanţelor
dintre punctele de frângere şi prin măsurarea unghiurilor în punctele
de frângere ale traseului poligonal.
Clasificarea drumuirilor se poate face:
1. În funcţie de numărul punctelor de sprijin
- drumuire sprijnită la capete pe puncte de coordonate
cunoscute – 2 puncte de coordonate cunoscute (figura
7.1);
- drumuire sprijinită la capete pe puncte de coordonate
cunoscute şi orientări – 4 puncte de coordonate
cunoscute (figura 7.2);
- drumuire cu punct nodal – câte două puncte de
coordonate cunoscute la capătul fiecărei drumuiri şi un
punct de sprijin pentru viză din punctul nodal (figura 7.3);
- drumuire în vânt – un punct sau două de coordonate
cunoscute aflate la unul din capetele drumuirii (figura
7.4).
Figura 7.1 Drumuire sprijinită la capete pe două puncte de

coordonate
145
Figura 7.2 Drumuire sprijinită la capete pe două puncte de
coordonate cunoscute şi orientări
Figura 7.3 Drumuire cu punct nodal
Figura 7.4 Drumuire în vânt
2. În funcţie de forma traseului poligonal
146
- drumuiri întinse – se porneşte din două puncte de
coordonate cunoscute şi se opreşte pe alte două puncte
de coordonate cunoscute (figura 8.5);
- drumuiri în circuit închis – se porneşte din minim două
puncte de coordonate cunoscute şi se închide traseul pe
aceleaşi două puncte (figura 8.6);
Figura 7.5 Drumuirea întinsă
Figura 7.6 Drumuire în circuit închis
7.2 Proiectarea reţelelor de drumuire

Proiectarea reţelelor de drumuire se va face în funcţie de
următoarele criterii:
►traseul drumuirilor se va alege de regulă de-a lungul
147
arterelor de circulaţie, în lungul cursurilor de apă, de-a lungul
canalelor, digurilor, etc., deoarece laturile şi punctele de drumuire
trebuie să fie accesibile;
►punctele de drumuire se fixează în zone ferite de
distrugere astfel încât instalarea aparatului în staţie să fie făcută cu
uşurinţă;
►între punctele de drumuire alăturate trebuie să fie
vizibilitate astfel încât să se poată efectua măsurarea distanţelor şi a
unghiurilor fără dificultate;
►punctele de drumuire trebuie să fie alese cât mai aproape
de punctele de detaliu ce urmează a fi măsurate.
Figura 7.7 Proiectarea reţelelor de drumuire
Distanţa dintre punctele de drumuire se determină în funcţie

de condiţiile concrete din teren, de gradul de acoperire cu vegetaţie şi
de tipul de aparat cu care se vor face determinările. În cazul în care
se vor efectua măsurătorile cu aparatură clasică ( teodolit ) distanţa
medie se recomandă a fi între 100 – 150 m, distanţa minimă fiind între
40 – 50 m, iar cea maximă 2000 – 3000 m.
148
Atât unei laturi de drumuire cât şi lungimea totală a traseului
poligonal sunt dependente de situaţia concretă din teren. Astfel, în
intravilan lungimea traseului va fi mai mică decât în extravilan unde
vizibilitatea este mai mare.
7.3 Operaţii de teren

Operaţiile de teren care se efectuează într – o drumuire sunt:
- marcarea punctelor de drumuire;
- întocmirea schiţei de reperaj şi descriere a punctelor;
- măsurarea laturilor de drumuire;
- măsurarea unghiurilor verticale.
- măsurarea unghiurilor orizontale;
Marcarea punctelor de drumuire
Se face de regulă cu ţăruşi metalici sau de lemn în funcţie de

locul unde se efectuează măsurătorile (intravilan sau extravilan).
Întocmirea schiţei de reperaj şi descrierea topografică a

punctelor
Pentru identificarea ulterioară a punctelor de drumuire este

necesar să se întocmească o schiţă de reperaj şi de descriere a
punctelor.
Fiecare punct nou de drumuire trebuie să fie reperat prin trei
distanţe către puncte fixe din teren.
Măsurarea laturilor de drumuire
Dacă măsurătorile se efectuează cu aparate clasice (teodolit)

distanţele se vor măsura cu panglica, dus – întors, toleranţa admisă
între cele două determinări fiind:
T = ±0,003 L
149
Dacă măsurătorile se efectuează cu staţii totale distanţele se
vor măsura tot dus – întors, eroarea de măsurare admisă fiind în
funcţie de precizia instrumentului folosit (de regulă nu trebuie să fie
mai mare de 2 – 3 p unde p este precizia de măsurare a
e, e
instrumentelor).
Distanţa finală între punctele A şi B este dată de relaţia
L AB + LBA
L AB =
2
Măsurarea unghiurilor verticale
Unghiurile verticale se măsoară în fiecare punct de staţie în

ambele poziţii ale lunetei, atât spre punctul din spate cât şi spre
punctul din faţă. Dacă vizarea se face la înălţimea aparatului (figura
7.8 a) înainte şi înapoi, unghiul va fi media aritmetică a
determinărilor, luând ca sens al unghiului cel de parcurgere a
drumuirii.
Dacă vizarea se face la înălţimi diferite (figura 7.8 b), nu se va
mai face media decât la diferenţele de nivel.
a) b)
Figura 7.8 Măsurarea unghiurilor verticale: a) la înălţimea aparatului,
b) la înălţime oarecare
În prima situaţie unghiul este
150
α +α
α = ⎣ AB ⎦ BA
2
În a doua situaţie diferenţa de nivel este

δhAB = d * tgα AB + iA − sB
,
δhBA = d * tgα BA − iB + s A
,
δh + δhBA
δhAB = AB
2
Măsurarea unghiurilor orizontale
Unghiurile orizontale între laturile drumuirii se determină ca

diferenţă a direcţiilor unghiulare orizontale măsurate în fiecare punct
de staţie prin metoda seriilor.
7.4 Drumuirea sprijinită la capete pe puncte de coordonate

cunoscute şi laturi cu orientări cunoscute
Figura 7.9 Drumuire sprijinită la capete pe puncte de

coordonate cunoscute şi orientări cunoscute
Se dau coordonatele punctelor vechi: A, B, C,D (Xi, Yi, Hi)

151
Se cer: coordonatele punctelor noi: 1, 2 (Xj, Yj, Hj)
Etapa de teren
În prima etapă se face marcarea punctelor de drumuire cu

ţăruşi metalici sau de lemn. Fiecare punct nou marcat va fi însoţit de o
schiţă de reperaj şi o descriere topografică. Schiţa va conţine minim
trei distanţe de la punctul nou spre reperi stabili de pe teren, iar fişa
va conţine date despre tipul materializării, coordonatele punctului,
numărul punctului şi alte date descriptive despre punct.
În fiecare staţie de drumuire se vor măsura direcţii unghiulare
orizontale, distanţe şi unghiuri verticale. Ca regulă de măsurare
putem stabili ca prim punct în măsurare să fie punctul de drumuire din
spate (staţia anterioară sau punctul de orientare), iar al doilea să fie
punctul de drumuire următor.
De exemplu în staţia A procedăm astfel:
►instalăm aparatul(centrăm, calăm, punem la punct luneta)
deasupra punctului de staţie;
► măsurăm direcţiile unghiulare orizontale în ambele poziţii
ale lunetei, prin metoda seriilor către punctele: B, 1;
► măsurăm unghiurile verticale către punctele B, şi 1;
► măsurăm distanţele între laturile de drumuire. Se
recomandă măsurarea cu panglica sau electro – optic. Distanţele se
vor măsura dus – întors, eroarea de măsurare fiind în funcţie de
precizia instrumentului utilizat, astfel:
- pentru măsurarea cu panglica toleranţa admisă va fi:
T = ±0.003 L
- pentru măsurarea electro – optică eroarea de măsurare să
nu depăşească 2 – 3pc, unde pc este precizia de măsurare a
instrumentului.
Etapa de calcule
1.Calculul orientărilor laturilor de sprijin
152
YB − YA
θ AB = arctg
XB − XA
Y −Y
θCD = arctg D C
X D − XC
2.Calculul orientărilor provizorii între punctele de drumuire
θ A` 1 = θ AB + ω A
θ12` = θ1À + ω1
θ 2`C = θ 21` + ω 2
θ CD
`
= θ c`4 + ω c
3.Calculul erorii orientării de drumuire

eθ = θ CD − θ CD
`
eθ ≤ Tθ
Tθ = c n
cθ = −eθ
cθ
kθ =
n
Unde: eθ este eroarea, c este aproximaţia de citire a
aparatului, cθ este corecţia totală, kθ este corecţia unitară, iar n
este numărul de staţii de drumuire.
4.Calculul orientărilor definitive ale punctelor de drumuire
153
θ A1 = θ A` 1 + kθ
θ12 = θ12` + 2kθ
θ 2C = θ 2C + 3kθ
`
θ CD = θ CD + 4kθ
`
5. Calculul distanţelor reduse la orizont
D A1 = L A1 sin z A1
D12 = L12 sin z12
D2C = L2C sin z 2C
6. Calculul coordonatelor relative provizorii
ΔX A` 1 = D A1 cosθ A1
ΔX 12` = D12 cosθ12
ΔX 2` C = D2C cosθ 2C
ΔYA`1 = D A1 sin θ A1
ΔY12` = D12 sin θ12
ΔY2`C = D2C sin θ 2C
ΔH A` 1 = D A1tgα
ΔH 12` = D12 tgα
ΔH 2` C = D2C tgα
7.Calculul erorii şi corecţiei coordonatelor relative
154
e x = ∑ ΔX ` − ( X C − X A )
c x = −e x
k x = cx
∑D
e y = ∑ ΔY ` − (YC − YA )
c y = −e y
c
ky = y
∑D
eh = ∑ ΔH − ( H C − H A )
`
c h = −e h
k h = ch
∑D
Erorile pe x şi pe y trebuie să se înscrie în toleranţă
eD = e x2 + e y2 ≤ TD
TD = ±(0.003 ∑ D + ∑ D pentru intravilan şi terenuri
ij
5000
ij
)
cu panta <50
TD = ±(0.0045 ∑ D + ∑ D pentru extravilan şi
ij
1733
ij
)
terenuri cu panta >50

Th = 0,2 Dkm∑
8. Calculul coordonatelor relative compensate
155
ΔX A1 = ΔX A` 1 + k x D A1
ΔX 12 = ΔX 12` + k x D12
ΔX 2C = ΔX 2` C + k x D2C
ΔYA1 = ΔYA`1 + k y D A1
ΔY12 = ΔY12` + k y D12
ΔY2C = ΔY2`C + k y D2C
ΔH A1 = ΔH A` 1 + k h D A1
ΔH 12 = ΔH 12` + k h D12
ΔH 2C = ΔH 2` C + k h D2C
Verificare
∑ ΔX = X C − X A
∑ ΔY = YC − YA
∑ ΔH = H C − H A
9. Calculul coordonatelor absolute ale punctelor de drumuire
X 1 = X A + ΔX A1
X 2 = X 1 + ΔX 12
X C = X 2 + ΔX 2C
Y1 = YA + ΔYA1
Y2 = Y1 + ΔY12
YC = Y2 + ΔY2C
156
H 1 = H A + ΔH A1
H 2 = H 1 + ΔH 12
H C = H 2 + ΔH 2C
Verificarea calculului coordontelor punctului C se face prin
compararea coordonatelor determinate prin
calcul cu cele date iniţial.
ATENŢIE! Explicaţiile de mai sus sunt pentru două staţii noi
(punctele 1 şi 2), dar algoritmul de calcul este acelaşi indiferent de
numărul de staţii noi.
7.5 Drumuirea în circuit închis pe punctul de plecare
Figura 7.10 Drumuirea în circuit închis
Se dau coordonatele punctelor vechi: A, B, (X , Y , H )

i i i
Se cer: coordonatele punctelor noi: 1, 2 (X , Y , H )

j j j
157
Se măsoară: direcţii unghiulare orizontale, unghiuri verticale
şi lungimile laturilor de drumuire
Etapa de calcule

1.1Calculul unghiurilor interioare
Suma unghiurilor într-un poligon teoretic trebuie să fie:
∑ ω = 200 g * (n − 2) unde n este numărul unghiurilor
poligonului
∑
În exemplul dat n = 6 deci ω = 200 * (6 − 2) = 800 g
Suma unhiurilor interioare măsurate în poligon este:
∑ ω = ω A + ω1 + ω 2 + ω 3 + ω 4 + ω 5
⋅ ⋅⋅⋅
Eroarea de neânchidere pe unghiuri este

eω = ∑ ∑
ω − ω ⋅
Corecţia este
cω = −eω
Corecţia unitară va fi
cω
kω =
n
Unghiurile interioare compensate sunt
ω = ω + kω ⋅
Verificarea compensării
∑ ∑ ω + kω = ω
⋅
∑
1.2Calculul unghiurilor exterioare
Suma teoretică a unghiurilor exterioare trebuie să fie
∑ ω = 200 g * (n + 2)
Compensarea acestora se face după algoritmul prezentat la
punctul 1.1.
158
2.Calculul orientării laturii de sprijin
Y − YA
θ AB = arctg B
XB − XA
3.Calculul orientării laturilor de drumuire
3.1 Calculul orientărilor utilizând unghiurile interioare
θ A1 = θ AB + ω A − 400
⋅
θ12 = θ1 A − ω1
θ 23 = θ 21 − ω 2
.......................
θ 5 A = θ 54 − ω 5
3.2 Calculul orientărilor folosind unghiurile exterioare
θ A1 = θ AB + ω A − 400
⋅
θ12 = θ1 A + ω1
θ 23 = θ 21 + ω 2
.......................
θ 5 A = θ 54 + ω 5
4.Calcul distanţe reduse la orizont
D = L * sinz
ij ij
5.Calcul coordonate relative şi compensarea lor

5.1 Calcul coordonate relative provizorii
ΔX A1 = D A1 cos θ A1
⋅
ΔX 12 = D12 cos θ12

⋅
ΔX 23 = D23 cosθ 23
⋅
ΔX 34 = D34 cosθ 34
⋅
ΔX 45 = D45 cosθ 45
⋅
ΔX 5 A = D5 A cosθ 5 A
⋅
159
ΔYA1 = D A1 sin θ A1
⋅
ΔY12 = D12 sin θ12

⋅
ΔY23 = D23 sin θ 23

⋅
ΔY34 = D34 sin θ 34

⋅
ΔY45 = D45 sin θ 45

⋅
ΔY5 A = D5 A sin θ 5 A
⋅
ΔH A1 = D A1tgα A1
⋅
ΔH 12 = D12 tgα 12
⋅
ΔH 23 = D23tgα 23
⋅
ΔH 34 = D34 tgα 34
⋅
ΔH 45 = D45tgα 45
⋅
ΔH 5 A = D5 A tgα 5 A
⋅
∑ ΔX = 0
5.2Calcul erori, corecţii
ex = ⋅
ey = ∑ ΔY = 0⋅
eh = ∑ ΔH = 0⋅
e= + e 2y
2
Eroarea totală pe X şi Y este: ex
e≤T
eh ≤ Th
∑D + ∑D
Toleranţele se calculează cu relaţiile:
T = ±(0.003 ij
ij
) pentru intravilan şi terenuri
5000
cu panta <
5
0
160
T = ±(0.0045 ∑D + ∑D
ij
1733
ij
) pentru extravilan şi
terenuri cu panta >50
Th = ±0,2 Dkm∑
Dacă erorile sunt înscrise în toleranţe se calculează corecţiile
c x = −e x
c y = −e y
c h = −eh
Corecţiile unitare sunt
k x = cx
∑ Dij
c
ky = y
∑ Dij
k h = ch
∑ Dij
5.3 Calcul coordonate relative compensate
ΔX A1 = ΔX A` 1 + k x D A1
ΔX 12 = ΔX 12` + k x D12
ΔX 23 = ΔX 23` + k x D23
ΔX 34 = ΔX 34` + k x D34
ΔX 45 = ΔX 45` + k x D45
ΔX 5 A = ΔX 5` A + k x D5 A
161
ΔYA1 = ΔYA`1 + k y D A1
ΔY12 = ΔY12` + k y D12
ΔY23 = ΔY23` + k y D23
ΔY34 = ΔY34` + k y D34
ΔY45 = ΔY45` + k y D45
ΔY5 A = ΔY5À + k y D5 A
ΔH A1 = ΔH A` 1 + k h D A1
ΔH 12 = ΔH 12` + k h D12
ΔH 23 = ΔH 23` + k h D23
ΔH 34 = ΔH 34` + k h D34
ΔH 45 = ΔH 45` + k h D45
ΔH 5 A = ΔH 5` A + k h D5 A
6.Calculul coordonatelor absolute ale punctelor de drumuire

X 1 = X A + ΔX A1
X 2 = X 1 + ΔX 12
X 3 = X 2 + ΔX 23
X 4 = X 3 + ΔX 34
X 5 = X 4 + ΔX 45
X A = X 5 + ΔX 5 A
162
Y1 = YA + ΔYA1
Y2 = Y1 + ΔY12
Y3 = Y2 + ΔY23
Y4 = Y3 + ΔY34
Y5 = Y4 + ΔY45
YA = Y5 + ΔY5 A
H 1 = H A + ΔH A1
H 2 = H 1 + ΔH 12
H 3 = H 2 + ΔH 23
H 4 = H 3 + ΔH 34
H 5 = H 4 + ΔH 45
H A = H 5 + ΔH 5 A
Verificarea calculului coordontelor punctuluiAC se face prin
compararea coordonatelor determinate
prin calcul cu cele date iniţial.
ATENŢIE! Explicaţiile de mai sus sunt pentru 5 staţii noi (
punctele 1, 2, 3, 4, 5) dar algoritmul de calcul este acelaşi indiferent
de numărul de staţii noi.
7.6 Drumuirea cu punct nodal

Se dau coordonatele punctelor vechi: A, B, C, D, E, F (X , Y , H )
i i i
Se cer: coordonatele punctelor noi: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7 (X , Y , H )

j j j
Se măsoară: direcţii unghiulare orizontale, unghiuri verticale şi

lungimile laturilor de drumuire
163
Figura 7.11 Drumuirea cu punct nodal
Etapa de calcule

Y − YA
θ AB = arctg B
XB − XA
Y −Y
θ CD = arctg D C
XD − XC
Y − YE
θ EF = arctg F
XF − XE
2.Calculul orientărilor provizorii ale laturilor de drumuire

Drumuirea 1
θ A1 = θ AB + ω A
⋅
θ12 = θ1 A − ω1
⋅ ⋅
θ 2 N = θ 21 − ω 2
⋅ ⋅
θ NS1 = θ N 2 − ω N1
⋅[ ] ⋅ [ ]
164
Drumuirea 2
θ C 3 = θ CD + ω C
⋅
θ 34 = θ 3C − ω 3
⋅ ⋅
θ 4 N = θ 43 − ω 4
⋅ ⋅
θ NS2 = θ N 4 − ω N2
⋅[ ] ⋅ [ ]
Drumuirea 3
θ E 5 = θ EF − ω E
⋅
θ 56 = θ 5 E − ω 5
⋅ ⋅
θ 67 = θ 65 − ω 6
⋅ ⋅
θ 7 N = θ 76 − ω 7
⋅ ⋅
θ NS3 = θ N 7 − ω N3
⋅[ ] ⋅ [ ]
3.Calculul orientării ponderate

p θ 1 + p 2θ NS2 + p 3θ NS3
⋅[ ] ⋅[ ] ⋅[ ]
θ NS = 1 NS
p1 + p 2 + p3
Unde
1 1
p1 = = = 0.250 n1 este numărul de staţii în drumuirea 1
n1 4
1 1
n2 4
1 1
n3 5
4.Calculul erorilor şi corecţiilor orientărilor

Drumuirea 1
165
eθ
[1]
= θ NS1 − θ NS
⋅[ ]
cθ
[1]
= −eθ1 [ ]
[1]
cθ
kθ[1]
=
n1
Drumuirea 2
eθ
[2 ]
= θ NS2 − θ NS
⋅[ ]
cθ
[2 ]
= −eθ2 [ ]
[2 ]
cθ
kθ[2 ] =
n2
Drumuirea 3
eθ
[3 ]
= θ NS2 − θ NS
⋅[ ]
cθ
[3 ]
= −eθ3 [ ]
[3 ]
cθ
kθ[3 ]
=
n3
5.Calculul orientărilor compensate

Drumuirea 1
θ A1 = θ A1 + kθ1
⋅ [ ]
θ12 = θ12 + 2kθ1

⋅ [ ]
θ 2 N = θ 2 N + 3kθ1
⋅ [ ]
θ NS = θ NS1 + 4kθ1
[ ] [ ]
Drumuirea 2
θ C 3 = θ C 3 + kθ2
⋅ [ ]
θ 34 = θ 34 + 2kθ2
⋅ [ ]
θ 4 N = θ 4 N + 3kθ2
⋅ [ ]
θ NS = θ NS2 + 4kθ2
⋅[ ] [ ]
166
Drumuirea 3
θ E 5 = θ E 5 + kθ3 ⋅ [ ]
θ 56 = θ 56 + 2kθ3 ⋅ [ ]
θ 67 = θ 67 + 3kθ3 ⋅ [ ]
θ 56 = θ 56 + 2kθ3 ⋅ [ ]
θ NS = θ NS
`3
+ 5kθ3 [ ] [ ]
5.Calculul coordonatelor relative provizorii

Drumuirea 1
ΔX A1 = D A1 cos θ A1
⋅
ΔX 12 = D12 cos θ12

⋅
ΔX 2 N = D2 N cosθ 2 N
⋅
∑ ΔX ⋅
[1]
= ∑ D cosθ ij ij
ΔYA1 = D A1 sin θ A1
⋅
ΔY12 = D12 sin θ12

⋅
ΔY2 N = D2 N sin θ 2 N
⋅
∑ ΔY 1 = D sin θ
⋅[ ]
∑ ij ij
ΔH A1 = D A1tgα A1
⋅
ΔH 12 = D12 tgα 12
⋅
ΔH 2 N = D2 N tgα 2 N
⋅
∑ ΔH 1 = D tgα ⋅[ ]
∑ ij ij
Drumuirea 2
X C 3 = DC 3 cosθ C 3
⋅
167
X 34 = D34 cosθ 34
⋅
X 4 N = D4 N cosθ 4 N
⋅
∑ ΔX 2 = ∑ D cosθ
⋅[ ]
ij ij
YC 3 = DC 3 sin θ C 3
⋅
Y34 = D34 θ 34
⋅
sin
Y4 N = D4 N θ 4 N
⋅
sin
∑ ΔY 2 = ∑ D sin θ
⋅[ ]
ij ij
ΔH C 3 = DC 3tgα C 3
⋅
ΔH 34 = D34 tgα 34
⋅
⋅
∑ ΔH 2 = D tgα ⋅[ ]
∑ ij ij
Drumuirea 3
X E 5 = DE 5 cosθ E 5
⋅
X 56 = D56 cosθ 56
⋅
X 67 = D67 cosθ 67
⋅
X 7 N = D7 N cosθ 7 N
⋅
∑ ΔX 3 = ∑ D cosθ
⋅[ ]
ij ij
YE 5 = DE 5
⋅
sin θ E5
Y56 = D56
⋅
sin θ 56
Y67 = D67
⋅
sin θ 67
Y7 N = D7 N
⋅
sin θ7N
168
∑ ΔY = ∑ D 3]
⋅[
ij
sin θ ij
ΔH E 5 = DE 5 tgα E 5
⋅
ΔH 56 = D56 tgα 56
⋅
ΔH 67 = D67 tgα 67
⋅
⋅
∑ ΔH 3 = D tgα ⋅[ ]
∑ ij ij
6.Calculul coordonatelor provizorii ale punctului N

X N1 = X A + ΔX 1
⋅[ ]
∑ [ ]⋅
YN 1 = YA + ΔY 1
⋅[ ]
∑ ⋅[ ]
H N1 = H A + ΔH 1
⋅[ ]
∑ ⋅[ ]
X N2
⋅[ ]
= X + ∑ ΔX C
[2 ]⋅
YN 2
⋅[ ]
= Y + ∑ ΔY
C
⋅[ 2]
H N2
⋅[ ]
= H + ∑ ΔH A
⋅[ 2]
X N3
⋅[ ]
= X + ∑ ΔX E
[3 ]⋅
YN 3
⋅[ ]
= Y + ∑ ΔY
E
⋅[ 3]
H N3
⋅[ ]
= H + ∑ ΔH A
⋅[ 3]
7.Calculul coordonatelor medii ponderate ale punctului N

X 1 p + X N2 p 2 + X N3 p3
⋅[ ] ⋅[ ] ⋅[ ]
XN = N 1
p1 + p 2 + p 3
YN 1 p1 + YN 2 p 2 + YN 3 p3
⋅[ ] ⋅[ ] ⋅[ ]
YN =
p1 + p 2 + p 3
169
H N = H N p1 + H N p2 + H N p3
1 2
⋅[ 3 ] ⋅[ ] ⋅[ ]
p1 + p 2 + p 3
1
p1 =
∑D 1
1
p2 =
∑D 2
1
p3 =
∑D 3
8.Calculul erorilor şi corecţiilor

eX = X N − X N
[1] [1] ⋅
e X2 = X N2 − X N
[ ] ⋅[ ]
e X3 = X N3 − X N
[ ] ⋅[ ]
[1]
cX = −e x1 [ ]
[2 ]
cX = −e x2 [ ]
[3 ]
cX = −e x3 [ ]
k X1 c x1
=
[ ]
∑ D2 1
[ ]
k X2 = c x
[ ]
∑ 3D2
[ ]
k X3 = c x
[ ]
∑ D3
[ ]
[1]
eY = YN 1 − YN
⋅[ ]
[2 ]
eY = YN 2 − YN
⋅[ ]
[3 ]
eY = YN 3 − YN
⋅[ ]
170
cy
[1]
= −e y1
[ ]
cy
[2 ]
= −e y2
[ ]
cy
[3 ]
= −e y3
[ ]
c1 [ ]
k1 = y
∑ D2 1
[ ]
y
c [ ]
k2 = y
∑ 3D2
[ ]
y
c [ ]
k3 = y
∑
[ ]
y
D3
eH = H N − H N
1[ ] 1 ⋅[ ]
eH = H N − H N
2[ ] 2 ⋅[ ]
eH = H N − H N
3[ ] 3 ⋅[ ]
c H[1] = −e H1
[ ]
c H[2 ] = −e H2
[ ]
c H[3] = −e H3
[ ]
k H1 c H1
=
[ ]
∑ D2 1
[ ]
k H2 = c H
[ ]
∑ 3D2
[ ]
k H3 = c H
[ ]
∑ D3
[ ]
9.Calculul coordonatelor relative compensate

Drumuirea 1
ΔX A1 = ΔX A1 + k x1 D A1 ⋅ [ ]
171
ΔX 12 = ΔX 12 + k x1 D12
⋅ [ ]
ΔX 2 N = ΔX 2 N + k x1 D2 N
⋅ [ ]
ΔYA1 = ΔYA1 + k y1 D A1
⋅ [ ]
ΔY12 = ΔY12 + k y1 D12

⋅ [ ]
ΔY2 N = ΔY2 N + k y1 D2 N
⋅ [ ]
ΔH A1 = ΔH A1 + k H1 D A1
⋅ [ ]
ΔH 12 = ΔH 12 + k H1 D12
⋅ [ ]
ΔH 2 N = ΔH 2 N + k H1 D2 N ⋅ [ ]
Drumuirea 2
ΔX C 3 = ΔX C 3 + k x2 DC 3
⋅ [ ]
ΔX 34 = ΔX 34 + k x2 D34
⋅ [ ]
ΔX 4 N = ΔX 4 N + k x2 D4 N
⋅ [ ]
ΔYC 3 = ΔYC 3 + k y2 DC 3
⋅ [ ]
ΔY34 = ΔY34 + k y2 D34

⋅ [ ]
⋅ [ ]
ΔH C 3 = ΔH C 3 + k H2 DC 3 ⋅ [ ]
ΔH 34 = ΔH 34 + k H2 D34⋅ [ ]
ΔH 4 N = ΔH 4 N + k H2 D4 N ⋅ [ ]
Drumuirea 3
ΔX E 5 = ΔX E 5 + k x3 DE 5
⋅ [ ]
ΔX 56 = ΔX 56 + k x3 D56
⋅ [ ]
ΔX 67 = ΔX 67 + k x3 D67
⋅ [ ]
ΔX 7 N = ΔX 7 N + k x3 D7 N
⋅ [ ]
ΔYE 5 = ΔYE 5 + k y3 DE 5
⋅ [ ]
172
ΔY56 = ΔY56 + k y3 D56
⋅ [ ]
ΔY67 = ΔY67 + k y3 D67

⋅ [ ]
⋅ [ ]
ΔH E 5 = ΔH E 5 + k H3 DE 5
⋅ [ ]
ΔH 56 = ΔH 56 + k H3 D56
⋅ [ ]
ΔH 67 = ΔH 67 + k H3 D67
⋅ [ ]
ΔH 7 N = ΔH 7 N + k H3 D7 N
⋅ [ ]
10.Calculul coordonatelor absolute

Drumuirea 1
X 1 = X A + ΔX A1
X 2 = X 1 + ΔX 12
X N = X 2 + ΔX 2 N
Y1 = YA + ΔYA1
Y2 = Y1 + ΔY12
YN = Y2 + ΔY2 N
H 1 = H A + ΔH A1
H 2 = H 1 + ΔH 12
H N = H 2 + ΔH 2 N
Drumuirea 2
X 3 = X C + ΔX C 3
X 4 = X 3 + ΔX 34
X N = X 4 + ΔX 4 N
Y3 = YC + ΔYC 3
Y4 = Y3 + ΔY34
YN = Y4 + ΔY4 N
173
H 3 = H C + ΔH C 3
H 4 = H 3 + ΔH 34
H N = H 4 + ΔH 4 N
Drumuirea 3
X 5 = X E + ΔX E 5
X 6 = X 5 + ΔX 56
X 7 = X 6 + ΔX 67
X N = X 7 + ΔX 7 N
Y5 = YE + ΔYE 5
Y6 = Y5 + ΔY56
Y7 = Y6 + ΔY67
YN = Y7 + ΔY7 N
H 5 = H E + ΔH E 5
H 6 = H 5 + ΔH 56
H 7 = H 6 + ΔH 67
H N = H 7 + ΔH 7 N
174
8 PROBLEME REZOLVATE - DRUMUIREA PLANIMETRICĂ
8.1 Drumuirea planimetrică sprijinită la capete pe puncte de
coordonate cunoscute şi orientări
Se dau:
1.Coordonatele planimetrice ale punctelelor de sprijin:
Nr. Pct. X(m) Y(m)
A 160,380 195,498
B 222,156 134,429
C 140,580 550,804
D 112,860 667,546
2.Distanţele între laturile de drumuire măsurate cu panglica:

L A1 = 81.316
L12 = 119.837
L23 = 84.882
L34 = 134.264
L4C = 111.662
3.Unghiurile orizontale interiore
ω A = 123.4817
ω1 = 286.5747
ω 2 = 101.0302
ω 3 = 293.0238
ω 4 = 77.0967
ω C = 283.2575
4.Unghiurile zenitale
175
z A1 = 99.45
z12 = 99.37
z 23 = 100.65
z 34 = 99.85
z 4 C = 100.42
Se cere să se calculeze coordonatele punctelor noi de drumuire 1, 2,

3, 4
Figura 8.1 Drumuirea planimetrică sprijinită la capete pe puncte de

Rezolvare
1. Calculul orientărilor punctelor de sprijin
YB − YA
θ AB = arctg = 350.3664
XB − XA
Y −Y
θ CD = arctg D C = 114.8415
X D − XC
176
2. Calculul orientărilor provizorii între punctele de drumuire
θ A` 1 = θ AB + ω A = 350.3664 + 123.4817 = 473.8481 = 73.8481

θ12` = θ1À + ω1 = 273.8481+ 286.5747 = 560.4228 = 160.4228
θ 23` = θ 21` + ω 2 = 360.4228 + 101.0302 = 461.4530 = 61.4530
θ 34` = θ 32` + ω 3 = 261.4530 + 293.0238 = 554.4768 = 154.4768
θ 4`C = θ 43` + ω 4 = 354.4768 + 77.0967 = 431.5735 = 31.5735
θ CD
`
= θ c`4 + ω c = 231.535 + 283.2575 = 514.8310 = 114.8310
3. Calculul erorii orientării de drumuire
eθ = θ CD − θ CD = 114.8310 − 114.8415 = −105 cc

`
cθ = −eθ = 105 cc
cc
cθ
= 0.0017 cc
105
kθ = =
n 6
Unde n este numărul de staţii de drumuire
4. Calculul orientărilor definitive ale punctelor de drumuire
θ A = θ A + kθ = 73.8481 + 0.0017 = 73.8498

1
`
θ = θ + 2kθ = 160.4228 + 0.0034 = 160.4262

12 12
1
θ = θ + 3kθ = 61.4530 + 0.0051 = 61.4581

23
`
23
θ = θ + 4kθ = 154.4768 + 0.0068 = 154.4836

34 34
`
θ 4 C = θ C + 5kθ = 31.5735 + 0.0085 = 31.5820

`
θ CD = θ CD + 6kθ = 114.8310 + 0.0105 = 114.8415

`
5. Calculul distanţelor reduse la orizont
177
D A1 = L A1 sin z = 81.316 sin 99.45 = 81.313m
D12 = L12 sin z = 119.837 sin 99.37 = 119.831m
D23 = L23 sin z = 84.882 sin 100.65 = 84.877m
D34 = L34 sin z = 134.264 sin 99.85 = 134.263m
D4C = L4C sin z = 111.662 sin 100.42 = 111.659m
6. Calculul coordonatelor relative provizorii
ΔX A` 1 = D A1 cos θ A1 = 32.469m
ΔX 12` = D12 cos θ12 = −97.415m
ΔX 23` = D23 cos θ 23 = 48.304m
ΔX 34` = D34 cos θ 34 = −101.384m
ΔX 4` C = D4C cos θ 4C = 98.198m
ΔYA`1 = D A1 sin θ A1 = 74.549m
ΔY12` = D12 sin θ12 = 69.784m
ΔY23` = D23 sin θ 23 = 69.791m
ΔY34` = D34 sin θ 34 = 88.022m
ΔY4`C = D4C sin θ 4C = 53.148m
7. Calculul erorii şi corecţiei coordonatelor relative
e x = ∑ ΔX − ( X C − X A ) = −19.828 − (−19.800) = −0.028m

c x = −e x = 0.028m
c
kx = x =
0.028
= 0.00005263
∑ D 531.943
178
e y = ∑ ΔY − (YC − YA ) = 355.294 − 355.306 = −0.012m
c y = −e y = 0.012m
c
ky = y =
0.012
= 0.000022558
∑ D 531.943
8. Calculul coordonatelor relative compensate
ΔX A1 = ΔX A` 1 + k x D A1 = 32.469 + 0.004 = 32.473m

ΔX 12 = ΔX 12` + k x D12 = −97.415 + 0.006 = −97.409m
ΔX 23 = ΔX 23` + k x D23 = 48.304 + 0.004 = 48.308m
ΔX 34 = ΔX 34` + k x D34 = −101.384 + 0.008 = −101.376m
ΔX 4C = ΔX 4` C + k x D4C = 98.198 + 0.006 = 98.204m
ΔYA = ΔYA + k y D A = 74.549 + 0.002 = 74.551m
1
`
! 1
ΔY = ΔY + k y D = 69.784 + 0.003 = 69.787m

12
`
12 12
ΔY = ΔY + k y D = 69.791 + 0.002 = 69.793m

23
`
23 23
ΔY = ΔY + k y D = 88.022 + 0.003 = 88.025m

34
`
34 34
ΔY C = ΔY C + k y D C = 53.148 + 0.002 = 53.150m

4 4
`
Verificare
∑ ΔX = X C − X A
∑ ΔY = YC − YA
9. Calculul coordonatelor absolute ale punctelor de drumuire
179
X 1 = X A + ΔX A1 = 160.380 + 32.473 = 192.853m
X 2 = X 1 + ΔX 12 = 192.853 − 97.409 = 95.444m
X 3 = X 2 + ΔX 23 = 95.444 + 48.308 = 143.752m
X 4 = X 3 + ΔX 34 = 143.752 − 101.376 = 42.376m
X C = X 4 + ΔX 4C = 42.376 + 98.204 = 140.580m
Y1 = YA + ΔYA1 = 195.498 + 74.551 = 270.049m
Y2 = Y1 + ΔY12 = 270.049 + 69.787 = 339.836m
Y3 = Y2 + ΔY23 = 339.836 + 69.793 = 409.629m
Y4 = Y3 + ΔY34 = 409.629 + 88.025 = 497.654m
YC = Y4 + ΔY4C = 497.654 + 53.150 = 550.804m
8.2 Drumuirea planimetrică în circuit închis

Se dau coordonatele punctelor de sprijin A, B, distanţele reduse la
orizont ale laturilor de drumuire şi direcţiile unghiulare orizontale
măsurate pe teren
180
Figura 8.2 Drumuirea planimetrică în circuit închis
Nr. Pct. X(m) Y(m)

A 1010 2012
B 1090 1835
PS PV Direcţii Distanţe reduse

unghiulare la orizont (m)
orizontale
A B 125.4318
1 200.6548 85.058
1 A 399.9950
2 223.4300 104.390
2 1 225.0350
3 157.4550 111.310
3 2 350.4950
4 172.3550 90.443
4 3 370.7500
181
5 286.9050 82.153
5 4 90.1050
B 291.7800 58.034
A 5 295.6050
B 124.8520
Se cere să se calculeze coordonatele punctelor noi de drumuire 1, 2,

3, 4, 5
Rezolvare
1.Calculul unghiurilor orizontale exterioare măsurate în punctele de

staţie
ω A = 200.6548 − 125.4318 = 75.2230
`
ω1 = 223.4300 − 399.9950 = 623.4300 − 399.9950 = 223.4350

ω 2 = 157.4550 − 225.0350 = 557.4550 − 225.0350 = 332.4200
ω 3 = 172.3550 − 350.4950 = 572.3550 − 350.4950 = 221.8600
ω 4 = 286.9050 − 370.7500 = 686.9050 − 370.7500 = 316.1550
ω 5 = 291.7800 − 90.1050 = 201.6750
ω A = 124.8520 − 295.6050 = 524.8250 − 295.6050 = 229.2470
``
2.Calculul orientării laturii de sprijin AB

− 177 − −
θ AB = arctg = arctg 2.2125 = 72.9757
+ 80 + +
θ AB = 400 − 72.9757 = 327.0243
3.Transmiterea orientărilor
θ A1 = θ AB + ω A = 327.0243 + 75.2230 = 402.2473 = 2.2473
⋅ ⋅
θ 12 = θ 1 A + ω 1 = 202.2473 + 223.4350 = 425.6823 = 25.6823

⋅ ⋅
182
θ 23 = θ 21 + ω 2 = 225.6823 + 332.4200 = 558.1023 = 158.1023
⋅ ⋅
θ 34 = θ 32 + ω 3 = 358.1023 + 221.8600 = 579.9623 = 179.9623

⋅ ⋅
θ 45 = θ 43 + ω 4 = 379.9623 + 316.1550 = 696.1173 = 296.1173

⋅ ⋅
θ 5 A = θ 54 + ω 5 = 96.1173 + 201.6750 = 297.7923

⋅ ⋅
θ AB = θ A5 + ω A = 97.7923 + 229.2470 = 327.0393

⋅ ⋅ ⋅⋅
4. Calculul erorii şi corecţiilor
eθ = θ AB − θ AB = 327 .0393 − 327 .0243 = 0.0150 = 150 cc

⋅
cθ = −150
cc
− 150 cc
kθ = = −21cc
7
θ A1 = 2.2473 − 21cc = 2.2453
θ12 = 25.6823 − 42 cc = 25.6781
θ 23 = 158.1023 − 63cc = 158.0960
θ 34 = 179.9623 − 84 cc = 179.9539
θ 45 = 296.1173 − 105cc = 296.1068
θ 5 A = 297.7923 − 136 cc = 297.7787
θ AB = 327.0393 − 150 cc = 327.0243

ΔX A1 = 85.058 cos 2.2453 = 85.005m
⋅
ΔX 12 = 104.390 cos 25.6781 = 91.013m

⋅
ΔX 23 = 111.310 cos158.0960 = −88.055m

⋅
ΔX 34 = 90.443 cos179.9539 = −85.996m

⋅
ΔX 45 = 82.153 cos 296.1068 = −5.021m

⋅
183
ΔX 5 A = 58.034 cos 297.7787 = −2.024m
⋅
ΔYA1 = 85.058 sin 2.2453 = 2.999m

⋅
ΔY12 = 104.390 sin 25.6781 = 40.973m

⋅
ΔY23 = 111.310 sin 158.0960 = 68.090m

⋅
ΔY34 = 90.443 sin 179.9539 = 28.011m

⋅
ΔY45 = 82.153 sin 296.1068 = −81.999m

⋅
ΔY5 A = 58.034 sin 297.7787 = −57.999m

⋅
7.Calculul erorii şi corecţiilor coordonatelor

∑ ΔX ⋅
= −0.078m
e x = −0.078m
c x = 0.078m
∑ D = 531.388m
0.078
kx = = 0.00014678
531 .388
∑ ΔY = 0.075m
⋅
e y = 0.075m
c y = −0.075m
− 0.075
ky = = −0.0001411398
531.388

ΔX A1 = 85.005 + 0.012 = 85.017m
ΔX 12 = 96.013 + 0.015 = 96.028m
ΔX 23 = −88.055 + 0.016 = −88.039m
184
ΔX 34 = −85.996 + 0.014 = −85.982m
ΔX 45 = −5.021 + 0.012 = −5.009m
ΔX 5 A = −2.024 + 0.009 = −2.015m
∑
Verificare ΔX = 0
ΔYA1 = 2.999 − 0.012 = 2.987m

ΔY12 = 40.973 − 0.015 = 40.958m
ΔY23 = 68.090 − 0.015 = 68.075m
ΔY34 = 28.011 − 0.013 = 27.998m
ΔY45 = −81.999 − 0.012 = −82.011m
ΔY5 A = −57.999 − 0.008 = −58.007m
∑
Verificare ΔY = 0

X1 = XA + ΔXA1 = 1010 + 85.017 = 1095.017m
X2 = X1 + ΔX12 = 1095.017 + 96.028 = 1191.045m
X3 = X2 + ΔX23 = 1191.045 – 88.055 = 1103.006m
X4 = X3 + ΔX34 = 1103.006 – 85.982 = 1017.024m
X5 = X4 + ΔX45 = 1017.024 – 5.009 = 1012.015m
Verificare XA = X5 + ΔX5A = 1012.015 - 2.015 = 1010m
Y1 = YA + ΔYA1 = 2012 + 2.987 = 2014.987m

Y2 = Y1 + ΔY12 = 2014.987 + 40.958 = 2055.945m
Y3 = Y2 + ΔY23 = 2055.945 + 68.075 = 2124.020m
Y4 = Y3 + ΔY34 = 2124.020 + 27.998 = 2152.018m
Y5 = Y4 + ΔY45 = 2152.018 - 82.011 = 2070.007m
Verificare YA = Y5 + ΔY5A = 2070.007 – 58.007 = 2012m
185
8.3 Drumuirea planimetrică cu punct nodal
Se dau punctelor vechi de sprijin, unghiurile orizontale şi distanţele
reduse la orizont măsurate într-o drumuire cu punct nodal.
Figura 8.3 Drumuire planimetrică cu punct nodal
Nr.pct. X (m) Y (m)

A 6020.454 7734.262
B 4389.447 7498.874
C 6388.565 8390.504
D 8324.414 7824.731
E 6258.181 7704.289
F 7604.883 6272.923
186
PS PV Direcţii Unghi Distanţe
unghiulare orizontal orizontale
orizontale (m)
A B 75.3250
1 364.2656 288.9406 152.979
1 A 125.5680
2 354.0673 228.4993 169.009
2 1 356.9860
N 247.1567 290.1707 177.777
N 2 255.4550
S 6.9266 151.4716
C D 123.3690
3 3.8041 280.4351 155.544
3 C 278.8990
N 48.1643 169.2653 282.413
N 3 36.1220
S 101.2791 65.1571
E F 56.6330
4 255.5788 198.9458 188.654
4 E 205.6540
N 105.6244 299.9704 202.154
N 4 129.4550
S 350.6788 221.2238
Se cere să se calculeze coordonatele punctelor noi de staţie N, 1, 2,

3, 4
Rezolvare
− 235.388 − −
θ AB = arctg = arctg 0.14432 = 9.1247 = 209.1247
− 1631.007 − −
187
− 565.773 − −
θ CD = arctg = arctg0.29226 = 18.1017 = 381.8982
+ 1935.849 + +
− 1431.366 − −
θ EF = arctg = arctg1.0628677= 51.9395= 348.0604
+ 1346.702 + +
2.Transmiterea orientărilor
Drumuirea 1
θ A1 = θ AB + ω A = 209.1247 + 288.9406 = 98.0653
⋅
θ12 = θ1 A − ω1 = 298.0653 − 228.4993 = 69.5660

⋅ ⋅
θ 2 N = θ 21 − ω 2 = 269.5660 − 290.1707 = 379.3953

⋅ ⋅
θ NS1 = θ N 2 − ω N1 = 179.3953 − 151.4716 = 27.9237

⋅[ ] ⋅ [ ]
Drumuirea 2
θ C 3 = θ CD + ω C = 381.8982 + 280.4351 = 262.3333
⋅
θ 3 N = θ 3C − ω 3 = 62.3333 − 169.2653 = 293.0680

⋅ ⋅
θ NS2 = θ N 3 − ω N2 = 93.0680 − 65.1571 = 27.9109

⋅[ ] ⋅ [ ]
Drumuirea 3
θ E 4 = θ EF − ω E = 348.0604 − 198.9458 = 149.1146
⋅
θ 4 N = θ 4 E − ω 4 = 349.1146 − 299.9704 = 49.1442

⋅ ⋅
θ NS3 = θ N 4 − ω N3 = 249.1442 − 221.2238 = 27.9204

⋅[ ] ⋅ [ ]
2.Calculul orientării ponderate

p1θ NS1 + p 2θ NS2 + p 3θ NS3
⋅[ ] ⋅[ ] ⋅[ ]
θ NS =
p1 + p 2 + p3
Unde
1 1
n1 4
1 1
n2 3
188
1 1
n3 3
0.25* 27.9237+ 0.333* 27.9109+ 0.333* 27.9204 25.572748

θ NS = = = 27.9178
0.250+ 0.333+ 0.333 0.916
3.Calculul erorilor şi corecţiilor orientărilor

Drumuirea 1
eθ = θ NS − θ NS = 27.9237 − 27.9178 = 59
1
[ ] 1 ⋅[ ] cc
cθ = −59
1
[ ] cc
− 59
kθ = = −15 cc
1
[ ]
Drumuirea 2
cc
eθ = θ NS − θ NS = 27.9109 − 27.9178 = −69
2
[ ] 2 ⋅[ ]
cc
cθ = 69
2
[ ]
= 23cc
69
kθ
[2 ]
=
3
Drumuirea 3
eθ = θ NS − θ NS = 27.9204 − 27.9178 = 26
3
[ ] 2 ⋅[ ] cc
cθ = −26
3
[ ] cc
− 26
kθ = = −9 cc
3
[ ]

Drumuirea 1
θ A1 = 98.0653 − 15 cc = 98.0638
θ12 = 69.560 − 30 cc = 69.5630
θ 2 N = 379.3953 − 45cc = 379.3908
θ NS = 27.9237 − 59 cc = 27.9178
Drumuirea 2
189
θ C 3 = 262.3333 + 23cc = 262.3356
θ 3 N = 293.0680 + 46 cc = 293.0726
θ NS = 27.9109 + 69 cc = 27.9178
Drumuirea 3
θ E 4 = 149.1146 − 9 cc = 149.1137
θ 4 N = 49.1442 − 18cc = 49.1424
θ NS = 27.9204 − 26 cc = 27.9178
Drumuirea 1
ΔX A1 = D A1 cos θ A1 = 152.979 cos 98.0638 = 4.652m
⋅
ΔX 12 = D12 cos θ12 = 169.009 cos 69.5630 = 77.760m

⋅
ΔX 2 N = D2 N cosθ 2 N = 177.777 cos 379.3908 = 168.542m

⋅
∑ ΔX ⋅
[1]
= 250.954m
ΔYA1 = D A1 sin θ A1 = 152.979 sin 98.0638 = 152.908m

⋅
ΔY12 = D12 sin θ12 = 169.009 sin 69.5630 = 150.058m

⋅
ΔY2 N = D2 N sin θ 2 N = 177.777 sin 379.3908 = −56.551m

⋅
∑ ΔY 1 = 246.415m
⋅[ ]
⋅[ ]
∑
X N1 = X A + ΔX 1 = 6020.454 + 250.954 = 6271.408m
[ ]⋅
]
∑
YN 1 = YA + ΔY 1 = 7734.262 + 246.415 = 7980.677 m
⋅[ ⋅[ ]
Drumuirea 2
X C 3 = DC 3 cosθ C 3 = 155.544 cos 262.3356 = −86.749m
⋅
X 3 N = D3 N cosθ 3 N = 282.413 cos 293.0726 = −30.670m

⋅
190
∑ ΔX ⋅[ 2]
= −117.419m
YC 3 = DC 3 sin θ C 3 = 155.544 sin 62.3356 = −129.106m

⋅
Y3 N = D3 sin θ 3 N = 282.413 sin 293.0726 = −280.742m

⋅
∑ ΔY 2 = −409.848m
⋅[ ]
⋅[ ]
∑
X N2 = X C + ΔX 2 = 6388.565 − 117.419 = 6271.146m [ ]⋅
]
∑
YN 2 = YC + ΔY 2 = 8390.504 − 409.848 = 7980.656m
⋅[ ⋅[ ]
Drumuirea 3
X E 4 = DE 4 cos θ E 4 = 188.654 cos149.1137 = −131.528m
⋅
X 4 N = D4 N cosθ 4 N = 202.154 cos 49.1424 = 144.857m

⋅
∑ ΔX 3 = 13.329m ⋅[ ]
YE 4 = DE 4 sin θ E 4 = 188.654 sin 149.1137 = 135.243m

⋅
Y4 N = D4 N sin θ 4 N = 202.154 sin 49.1424 = 141.006m

⋅
∑ ΔY 3 = 276.249m⋅[ ]
⋅[ ]
∑
X N3 = X E + ΔX 3 = 6258.181 + 13.329 = 6271.510m [ ]⋅
]
∑
YN 3 = YE + ΔY 3 = 7704.289 + 276.249 = 7980.538m
⋅[ ⋅[ ]
6.Calculul coordonatelor medii ponderate ale punctului N

X 1 p + X N2 p 2 + X N3 p3
⋅[ ] ⋅[ ] ⋅[ ]
XN = N 1
p1 + p 2 + p 3
YN p1 + YN 2 p 2 + YN 3 p3
1]
⋅[ ⋅[ ] ⋅[ ]
YN =
p1 + p 2 + p 3
191
p1 = 1
=
1
= 0.0020009
∑D 1 499.765
p2 =
1
=
1
= 0.0022833
∑D 2 437.957
p3 =
1
=
1
= 0.0025588
∑D 3 390.808
XN = = 6271.424m
42.915353
0.006843
YN = = 7980.618m
54.611369
0.006843

e X1
[ ]
= X N1 − X N = 6271.408 − 6271.424 = −0.016m
⋅[ ]
e X2
[ ]
= X N2 − X N = 6271.146 − 6271.424 = −0.278m
⋅[ ]
e X3
[ ]
= X N3 − X N = 6271.510 − 6271.424 = 0.086m
⋅[ ]
c X1
[ ]
= 0.016m
c X2
[ ]
= 0.278m
c X3
[ ]
= −0.086m
0.016
kX
[1]
= = 0.000032015
499.765
0.278
kX
[2 ]
= = 0.00063476
437.957
− 0.086
kX
[3 ]
= = −0.00022005
390.808
eY1
[ ]
= YN 1 − YN = 7980.677 − 7980.618 = 0.059m
⋅[ ]
eY2
[ ]
= YN 2 − YN = 7980.656 − 7980.618 = 0.038m
⋅[ ]
eY3
[ ]
= YN 3 − YN = 7980.538 − 7980.618 = −0.080m
⋅[ ]
cY1
[ ]
= −0.059m
192
cY2 = −0.038m
[ ]
cY3 = 0.080m
[ ]
− 0.059
[1]
kY = = −0.00011805
499.765
− 0.038
[2 ]
kY = = −0.000086766
437.957
− 0.038
[2 ]
kY = = −0.000086766
437.957
0.080
[3 ]
kY = = 0.00020470
390.808

Drumuirea 1
ΔX A1 = ΔX A1 + k x1 D A1 = 4.652 + 0.005 = 4.657m
⋅ [ ]
ΔX 12 = ΔX 12 + k x1 D12 = 77.760 + 0.005 = 77.765m

⋅ [ ]
ΔX 2 N = ΔX 2 N + k x1 D2 N = 168.542 + 0.006 = 168.548m

⋅ [ ]
ΔYA1 = ΔYA1 + k y1 D A1 = 152.908 − 0.018 = 152.890m

⋅ [ ]
ΔY12 = ΔY12 + k y1 D12 = 150.058 − 0.020 = 150.038m

⋅ [ ]
ΔY2 N = ΔY2 N + k y1 D2 N = −56.551 − 0.021 = −56.572m

⋅ [ ]
Drumuirea 2
ΔX C 3 = ΔX C 3 + k x2 DC 3 = −86.749 + 0.099 = −86.650m
⋅ [ ]
ΔX 3 N = ΔX 3 N + k x2 D3 N = −30.370 + 0.179 = −30.491m

⋅ [ ]
ΔYC 3 = ΔYC 3 + k y2 DC 3 = −129.106 − 0.013 = −129.119m

⋅ [ ]
ΔY3 N = ΔY3 N + k y2 D3 N = −280.742 − 0.025 = −280.767m

⋅ [ ]
Drumuirea 3
ΔX E 4 = ΔX E 4 + k x3 DE 4 = −131.528 − 0.042 = −131.570m
⋅ [ ]
193
ΔX 4 N = ΔX 4 N + k x3 D4 N = 144.857 − 0.044 = 144.813m
⋅ [ ]
ΔYE 4 = ΔYE 4 + k y3 DE 4 = 135.243 + 0.039 = 135.282m

⋅ [ ]
ΔY4 N = ΔY4 N + k y3 D4 N = 141.006 + 0.041 = 141.047 m

⋅ [ ]
Drumuirea 1
X 1 = X A + ΔX A1 = 6020.454 + 4.657 = 6025.111m
X 2 = X 1 + ΔX 12 = 6025.111 + 77.765 = 6102.876m
X N = X 2 + ΔX 2 N = 6102.876 + 168.548 = 6271.424m
Y1 = YA + ΔYA1 = 7734.262 + 152.890 = 7887.152m
Y2 = Y1 + ΔY12 = 7887.152 + 150.038 = 8037.190m
YN = Y2 + ΔY2 N = 8037.190 − 56.572 = 7980.618m
Drumuirea 2
X 3 = X C + ΔX C 3 = 6388.565 − 86.650 = 6301.915m
X N = X 3 + ΔX 3 N = 6301.915 − 30.491 = 6271.424m
Y3 = YC + ΔYC 3 = 8390.504 − 129.119 = 8261.385m
YN = Y3 + ΔY3 N = 8261.385 − 280.767 = 7980.618m
Drumuirea 3
X 4 = X E + ΔX E 4 = 6258.181 − 131.570 = 6126.611m
X N = X 4 + ΔX 4 N = 6126.611 + 144.813 = 6271.424m
Y4 = YE + ΔYE 4 = 7704.289 + 135.282 = 7839.571m
YN = Y4 + ΔY4 N = 7839.571 + 141.047 = 7980.618m
194
9.RIDICAREA PLANIMETRICĂ A DETALIILOR TOPOGRAFICE
9.1.Metoda coordonatelor polare
Se dau: coordonatele punctelor de drumuire: 1, 2, 3, 4
Se măsoară: distanţele înclinate din punctele de drumuire către
punctele radiate, direcţiile unghiulare orizontale şi unghiurile verticale
Se cere să se calculeze coordonatele X, Y, H ale punctelor radiate:
201, 202, 203, 301, 302, 303
Figura 9.1 Metoda coordonatelor polare
Etape de calcul
1.Calculul distanţelor orizontale

D = L cos α
ij ij ij
Unde: L este distanţa înclinată măsurată între punctul de drumuire şi

ij
punctul radiat;
α este unghiul vertical(unghi de pantă) măsurat între punctul
ij
de drumuire şi punctul radiat.
195
De exemplu: D2−201 = L2−201 cos α 2−201
2.Calculul unghiului de orientare al staţiei 2
α 2 = θ 2 1 − dir1
⋅
α 2 = θ 2 3 − dir3
⋅⋅
α +α ⋅ ⋅⋅
α2 = 2 2
2
3.Calculul unghiului de orientare al staţiei 3
α 3 = θ 3 2 − dir2
⋅
α 3 = θ 3 4 − dir4
⋅⋅
α +α ⋅ ⋅⋅
α3 = 3 3
2
4.Calculul orientărilor punctelor radiate

θ 2− = α 2 + dir
i i
θ 3− = α 3 + dir
j j
De exemplu:
θ 2−201 = α 2 + dir201
θ 3−301 = α 3 + dir301
5.Calculul creşterilor de coordonate

ΔX 2− = D2− cos θ 2−
i i i
ΔY2− = D2− sin θ 2−

i i i
ΔH 2− = D2− tgα 2−
i i i
196
ΔX 3− = D3− cosθ 3−
j j j
ΔY3− = D3− sin θ 3−

j j j
ΔH 3− = D3− tgα 3−
j j j
De exemplu
ΔX 2− 201 = D2−201 cos θ 2− 201
ΔY2−201 = D2− 201 sin θ 2− 201
ΔH 2− 201 = D2−201tgα 2− 201
ΔX 3−301 = D3−301 cos θ 3−301
ΔY3−301 = D3−301 sin θ 3−301
ΔH 3−301 = D3−301tgα 3−301

X = X 2 + ΔX 2−
i i
Y = Y2 + ΔY2−
i i
H = H 2 + ΔH 2−
i i
X = X 3 + ΔX 3−
j j
Y = Y3 + ΔY3−
j j
H = H 3 + ΔH 3−
j j
De exemplu
X 201 = X 2 + ΔX 2−201
Y201 = Y2 + ΔY2−201
H 201 = H 2 + ΔH 2−201
X 301 = X 3 + ΔX 3−201
Y301 = Y3 + ΔY3−201
H 301 = H 3 + ΔH 3−201
197
Concluzie: Coordonatele punctelor radiate se determină în
funcţie de coordonatele punctului de staţie din care a fost măsurat
punctul respectiv.
9.2.Metoda coordonatelor rectangulare (terenuri cu panta

mai mică de 5g)
Se dau: coordonatele punctelor de drumuire 1, 2, 3
Se cer: coordonatele X şi Y ale punctelor radiate A şi B, puncte aflate
pe colţurile unei clădiri.
Se măsoară cu panglica distanţele D1, D2, D3. Latura AB este
paralelă cu latura 23, astfel încât vom duce perpendiculare din
punctele A şi B pe latura 23 obţinând punctele A1 şi B1. Distanţa D1
este măsurată de la punctul 2 la punctul A1, D2 este lungimea
perpendicularei AA1, iar D3 este lungimea laturii AB.
Figura 9.2 Metoda coordonatelor rectangulare
Etapa de calcul
198
1.Calculul orientării laturii 23
Y3 − Y2
θ 2−3 = arctg
X3 − X2
2.Calculul coordonatelor punctului A1

ΔX 2− A1 = D1 cos θ 2−3
ΔY2− A1 = D1 sin θ 2−3
X A1 = X 2 + ΔX 2− A1
YA1 = Y2 + ΔY2− A1
3.Calculul coordonatelor punctului A

θ A− A1 = θ 2− A1 − 100 g
ΔX A− A1 = D2 cos θ A− A1
ΔYA− A1 = D2 sin θ A− A1
X A = X A1 + ΔX A− A1
YA = YA1 + ΔYA− A1
4.Calculul coordonatelor punctului B

θ A − B = θ 2 −3
ΔX A− B = D3 cos θ A− B
ΔYA− B = D3 sin θ A− B
X B = X A + ΔX A− B
YB = YA + ΔYA− B
9.3.Rdicarea detaliilor prin intersecţie liniară

Se cer: coordonatele punctului radiat A (X, Y)
Se măsoară: distanţele D1 şi D2 cu panglica, electronic sau
stadimetric
199
Figura 9.3 Metoda intersecţiei liniare
Etapa de calcul
1.Calculul orientării laturii de sprijin 23

Y −Y
θ 2−3 = arctg 3 2
X3 − X2
2.Calculul distanţei D3 din coordonate

D3 = D2−3 = ( X 2 − X 3 ) 2 + (Y2 − Y3 ) 2
3.Calculul unghiurilor α şi β în triunghiul 2A3 aplicând teorema
cosinusului
D12 = D32 + D22 − 2 D3 D2 cos β
D22 = D32 + D12 − 2 D1 D3 cos α
200
β = arccos
D22 + D32 − D12
2 D3 D 2
D 2 + D32 − D22
α = arccos 1
2 D1 D3
4.Calculul orientărilor laturilor 2A şi 3A

θ 2 − A = θ 2 −3 − α
θ 3− A = θ 3− 2 + β
5.Calculul coordonatelor punctului A

X A1 = X 2 + D1 cosθ 2− A
[ ]
YA1 = Y2 + D1 sin θ 2− A
[ ]
X A2 = X 3 + D2 cosθ 3− A
[ ]
YA2 = Y3 + D2 sin θ 3− A
[ ]
Valorile finale ale coordonatelor punctului A se vor calcula ca

medie aritmetică între cele două perechi de coordonate obţinute mai
sus, în cazul în care nu sunt diferenţe mai mari de câţiva cm între ele.
X A1 + X A2
[ ] [ ]
XA =
2
YA + YA2
[1] [ ]
YA =
2
9.4.Ridicarea detaliilor prin intersecţie unghiulară

Se cer coordonatele punctului radiat A (X, Y)
Se măsoară: direcţii unghiulare orizontale din punctul 2 către 3 şi A,
iar din 3 către 2 şi A pentru a determina unghiurile orizontale α şi β.
201
Figura 9.4 Metoda intersecţiei unghiulare
Etapa de calcul
1.Calculul orientării laturii 23

Y3 − Y2
θ 2−3 = arctg
X3 − X2
2.Calculul unghiurilor α şi β din diferenţa direcţiilor unghiulare

orizontale măsurate
α = dir23 – dir2A
β = dir3A – dir32
3.Calculul orientărilor laturilor 2A şi 3A

θ 2 − A = θ 2 −3 − α
θ 3− A = θ 3− 2 + β
4.Calculul coordonatelor punctului A folosind relaţiile de la

intersecţia înainte procedeul analitic
202
Y3 − Y2 + X 2 tgθ 2− A − X 3tgθ 3− A
XA =
tgθ 2− A − tgθ 3− A
YA = Y2 + ( X A − X 2 )tgθ 2− A
1
[ ]
YA2 = Y3 + ( X A − X 3 )tgθ 3− A
[ ]
YA1 + YA2
[ ] [ ]
YA =
2

PROBLEMA 1 CALCULUL COORDONATELOR PUNCTELOR
RADIATE PRIN METODA COORDONATELOR POLARE
Se dau direcţiile unghiularea orizontale şi distanţele măsurate dintr –
o drumuire în circuit închis către punctele radiate, colţurile unei clădiri.
Figura 9.5 Schema radierii punctelor

203
PS PV Distanţe Direcţii unghiulare
orizontale orizontale
2 3 - 25.7343
201 60.518 56.7489
202 79.043 59.3177
203 79.122 76.4283
3 301 30.135 70.4625
302 45.225 84.4198
303 50.459 147.3352
2 - 167.5333
5 A - 21.1713
501 45.740 92.1330
502 51.131 165.5070
Coordonatele punctelor de drumuire din care s-a efectuat măsurarea
punctelor radiate sunt:
Pct. X (m) Y (m)

2 1251.701 2400.239
3 1163.769 2466.989
5 1072.717 2410.909
Orientările laturilor de drumuire sunt:
θ21 = 225.6660
θ23 = 158.0972
θ5A = 297.7895
Se cere să se calculeze coordonatele punctelor radiate prin metoda

coordonatelor polare
204
Rezolvare
1.Calculul orientărilor dintre punctele de drumuire şi punctele
radiate
θ2 -201 = θ2-3 + (dir2-201 – dir2-3) = 158.0972 + (56.7489 –
25.7343)=189.1118
θ2 -202 = θ2-3 + (dir2-202 – dir2-3) = 158.0972 + (59.3177 –
25.7343)=191.6806
θ2 -203 = θ2-3 + (dir2-203 – dir2-3) = 158.0972 + (76.4283 –
25.7343)=208.7912
θ3 -301 = θ3-2 - (dir3-2 – dir3-301) = 358.0972 - (167.5333 –

70.4625)=261.0264
θ3 -302 = θ3-2 - (dir3-2 – dir3-302) = 358.0972 - (167.5333 –
84.4198)=274.9837
θ3 -303 = θ3-2 - (dir3-2 – dir3-303) = 358.0972 - (167.5333 –
147.3352)=337.8991
θ5 -501 = θ5-A + (dir5-501 – dir5-A) = 297.7895 + (92.1330 –21.1713)=

368.7512
θ5 -502 = θ5-A + (dir5-502 – dir5-A) = 297.7895 + (165.5070 –21.1713)=
42.1252
2.Calculul coordonatelor punctelor radiate

X201 = X2 + D2-201cosθ2 -201 = 1192.066m
Y201 = Y2 + D2-201sinθ2 -201 = 2410.539m
X202 = X2 + D2-202cosθ2 -202 = 1173.333m

Y202 = Y2 + D2-202sinθ2 -202= 2410.539m
X203 = X2 + D2-203cosθ2 -203 = 1173.332m

Y203 = Y2 + D2-203sinθ2 -203 = 2389.348m
X301 = X3 + D3-301cosθ3 -301 = 1146.452m
205
Y301 = Y3 + D3-301sinθ3 -301 = 2442.327m
X302 = X3 + D3-302cosθ3 -302 = 1146.452m

Y302 = Y3 + D3-302sinθ3 -302 = 2425.211m
X303 = X3 + D3-303cosθ3 -303 = 1192.065m

Y303 = Y3 + D3-303sinθ3 -303= 2425.210m
X501 = X5 + D5-501cosθ5 -501 = 1113.056m

Y501 = Y5 + D5-501sinθ5 -501 = 2389.348m
X502 = X5 + D5-502cosθ5 -502 = 1113.056m

Y502 = Y5 + D5-502sinθ5 -502 = 2442.327m
Observaţie!
Coordonatele fiecărui punct radiat se calculează din
coordonatele punctului de staţie din care a fost măsurat.
Relaţiile generale de calcul sunt:
XPR = XPS + DPS-PRcosθPS-PR
YPR = YPS + DPS-PRsinθPS-PR
206
10 NIVELMENT
Nivelmentul sau altimetria reprezintă acea parte din
topografie care se ocupă cu studiul instrumentelor şi metodelor de
determinare a altitudinii punctelor de pe suprafaţa topografică şi
reprezentarea în plan a reliefului terenului. Prin aceste determinări se
va afla şi cea de-a treia coordonată a unui punct: H. Cotele se
determină faţă de suprafaţa de nivel zero, sau faţă de o suprafaţă de
referinţă aleasă arbitrar. Tot prin determinări nivelitice vom afla şi
diferenţele de nivel dintre două puncte A şi B: ΔHA-B. Diferenţa de
nivel este o distanţă pe verticală dintre două puncte prin care trec
două suprafeţe de nivel.
În funcţie de aparatura utilizată şi de metodele de lucru
adoptate, nivelmentul se poate clasifica în:
- nivelment geometric;
- nivelment trigonometric;
- nivelment hidrostatic;
- nivelment barometric.
10.1 Nivelmentul geometric

Principiul acestuia constă în faptul că axa de vizare este
orizontală. Măsurătorile se execută cu nivela şi mira.
În funcţie de poziţia instrumentului faţă de punctele măsurate
nivelmentul geometric se clasifică în:
►nivelment geometric de mijloc;
►nivelment geometric de capăt
10.1.1 Nivelmentul geometric de mijloc

Se dau: HA – cota punctului A
Se măsoară: cA şi cB – citirile pe mira instalată în punctele A
şi B
207
Se cer: HB – cota punctului B şi ΔHAB – diferenţa de nivel
între punctele A şi B
Figura 10.1 Principiul nivelmentului geometric de mijloc
Se instalează nivela la jumătatea distanţei distanţei dintre

punctele A şi B, se orizontalizează şi se efectuează citiri pe mirele
aşezate în punctele A şi B( cA şi cB).
Modul de calcul a cotei şi diferenţei de nivel
Principiul nivelmentului geometric, cel al vizei orizontale

conduce la raţionamentul că planul de vizare al instrumentului este
paralel cu planul de referinţă. De aici rezultă faptul că dreptele
cuprinse între paralele sunt egale, adică:
CA+HA=CB+HB
208
Deoarece HA este cota punctului cunoscut rezultă:
HB=HA+(CA-CB)
Dar se poate observa că: ΔHAB= CA-CB
HB=HA+ΔHAB
Trebuie făcută menţiunea că diferenţa de nivel poate fi pozitivă sau
negativă în funcţie de poziţia punctului A faţă de B, astfel:
Dacă A este mai jos decât B, CA>CB ⇒ΔHAB >0
A este mai sus decât B, CA< CB ⇒ΔHAB < 0
Tot aici se pot defini următoarele elemente:

porteee – distanţa dintre aparat şi miră
niveleu – distanţa dintre cele două mire
10.1.2 Nivelmentul geometric de capăt

Se dau: HA – cota punctului A
Se măsoară: I şi cB – înălţimea aparatului în A şi citirea pe mira
instalată în punctul B
Se cer: HB – cota punctului B şi ΔHAB – diferenţa de nivel între
punctele A şi B
209
Figura 10.2 Principiul nivelmentului geometric de capăt
Se instalează nivela deasupra punctului A, se orizontalizează

şi se măsoară înălţimea I a aparatului apoi se efectuează citirea pe
mira aşezată în punctul B( cB).
Modul de calcul a cotei şi diferenţei de nivel
Principiul nivelmentului geometric, cel al vizei orizontale

conduce la raţionamentul că planul de vizare al instrumentului este
paralel cu planul de referinţă. De aici rezultă faptul că dreptele
cuprinse între paralele sunt egale, adică:
I+HA=CB+HB
Deoarece HA este cota punctului cunoscut rezultă:
HB=HA+(I-CB)
Dar se poate observa că: ΔHAB= I-CB
210
HB=HA+ΔHAB
Acest procedeu nu se recomandă decât în situaţii speciale,

cum ar fi la verificare şi rectificarea instrumentelor de nivelment sau
dacă terenul nu permite efectuarea nivelmentului geometric de mijloc.
Metoda nu oferă precizie deoarece măsurătorile sunt influenţate de
erorile reziduale de înclinare ale axei de vizare a instrumentului.
10.2 Metoda radierii de nivelment geometric de mijloc

Se aplică în cazul în care vrem să determinăm cotele mai
multor puncte dintr-un singur punct de staţie.
Se dau: cota reperului RN1
Se măsoară: citirile pe miră în punctul cunoscut şi în cele
necunoscute
Se calculează: cotele punctelor necunoscute
Se instalează aparatul la mijlocul distanţei dintre punctul

cunoscut şi cel mai îndepărtat punct necunoscut.
Modul de calcul al diferenţelor de nivel şi cotelor
Pentru determinarea cotelor punctelor noi există trei modalităţi de

calcul a cotelor:
►metoda cotei punctului de plecare

►metoda cotei de la punct la punct
►metoda cotei planului de vizare
10.2.1 Metoda cotei punctului de plecare
211
Presupune determinarea diferenţelor de nivel şi a cotelor în funcţie de
primul punct astfel:
1. Calculul diferenţelor de nivel

ΔHRN1-1=CRN1 – C1
2. Calculul cotelor
H1 = HRN1+ΔHRN1-1
H2 = HRN1+ΔHRN1-2
H3 = HRN1+ΔHRN1-3
Figura 10.3 Metoda radierii prin nivelment geometric de mijloc –

metoda punctului de capăt
10.2.2 Metoda cotei de la punct la punct

Presupune determinarea diferenţelor de nivel şi a cotelor din punct în
punct astfel:
1. Calculul diferenţelor de nivel

212
ΔHRN1-1 = CRN1 – C1
ΔH1-2 = C1 – C2
ΔH2-3 = C2 – C3
2. Calculul cotelor
H1 = HRN1+ΔHRN1-1
H2 = H1+ΔH1-2
H3 = H2+ΔH2-3

metoda de la punct la punct
10.2.3 Metoda cotei planului de vizare

Presupune determinarea cotelor în funcţie de cota planului de vizare
astfel:
1. Calculul cotei planului de vizare
ΔHpv = HRN1 + CRN1

2. Calculul cotelor
213
H1 = Hpv - C1
H2 = Hpv – C2
H3 = Hpv – C3

metoda cotei planului de vizare
Concluzii
Se observă că rezultate sunt aceleaşi, indiferent de metoda
aleasă. Se recomandă calculul cotelor cu una din metodele
prezentate şi verificarea acestora cu una din celelalte două
neutilizate.
10.3 Nivelment trigonometric

Metoda se caracterizează prin faptul că se vor determina
diferenţe de nivel prin măsurarea distanţei dintre puncte şi a unghiului
vertical. Instrumentul utilizat este teodolitul cu ajutorul căruia se vor
măsura unghiurile verticale şi distanţele. Distanţele pot fi determinate
şi prin calcul din coordonate dacă acestea au fost determinate
anterior.
Principiul nivelmentului trigonometric constă în determinarea
diferenţei de nivel funcţie de distanţa orizontală şi unghiul vertical.
214
În cadrul acestei metode se disting două cazuri:
►viza ascendentă;
►viza descendentă.
Viza ascendentă
Se dau: cota punctului de staţie HA

Se măsoară: unghiul vertical, înălţimea aparatului, distanţa dintre
punctul de staţie şi punctul nou;
Se calculează: cota punctului nou HB
Se instalează teodolitul deasupra punctului de cotă cunoscută

A (se centrează, se calează), se măsoară înălţimea I a aparatului şi
apoi se vizează semnalul aflat pe punctul nou B. se citeşte unghiul
vertical (zenital z, sau de pantă α).
Modul de calcul
ΔHAB +s = DAB tgα + I

sau
ΔHAB +s = DAB ctgz + I
rezultă
ΔHAB = DABtgα + I - s= DAB ctgz + I – s
HB = HA + ΔHAB
215
Figura 10.6 Nivelment trigonometric cu viză ascendentă
Viza descendentă
Se dau: cota punctului de staţie HA

Se măsoară: unghiul vertical, înălţimea aparatului, distanţa dintre
punctul de staţie şi punctul nou;
Se calculează: cota punctului nou HB
Se instalează teodolitul deasupra punctului de cotă cunoscută

A (se centrează, se calează), se măsoară înălţimea I a aparatului şi
apoi se vizează semnalul aflat pe punctul nou B. se citeşte unghiul
vertical ( zenital z, sau de pantă α).
Modul de calcul
ΔHAB +I = DAB tgα + s

sau
ΔHAB +I = DAB ctgz + s
216
Unghiul de pantă este negativ, iar unghiul zenital este mai
mare de 100g, fapt ce conduce la valori negative pentru tangentă şi
cotangentă.
ΔHAB = DABtgα - I+ s= DAB ctgz - I + s

HB = HA + ΔHAB
Dacă punctul B poate fi vizat la înălţimea aparatului termenii:
″I-s″ şi ″s-I″ devin zero, iar calculele se vor efectua după relaţiile:
ΔHAB = DAB ctgz = DABtgα viza ascendentă
ΔHAB = -DAB ctgz = -DABtgα viza descendentă
Figura 10.7 Nivelment trigonometric cu viză descendentă
217
PROBLEMA 1 NIVELMENT GEOMETRIC DE MIJLOC
1. Se dau: HA = 50,25m
Se măsoară: cA=1,074m şi cB=0,852m
punctele A şi B
ΔHAB= CA-CB=1,074 – 0,852=0,222

HB=HA+ΔHAB = 50,25 + 0,222= 50,472
2.Se dau: HA = 89,26m

Se măsoară: cA=1,158m şi cB=1,863m
punctele A şi B
ΔHAB= CA-CB=1,158 – 1,863= -0,705

HB=HA+ΔHAB =89,26 + (-0,705)= 88,555
PROBLEMA 2 NIVELMENT GEOMETRIC DE CAPĂT

1.Se dau: HA = 50,25m
Se măsoară: I=1,50m şi cB=0,852m
punctele A şi B
ΔHAB= CA-CB=1,50 – 0,852=0,648

HB=HA+ΔHAB = 50,25 + 0,648= 50,898
2.Se dau: HA = 89,26m

Se măsoară: I=1,40m şi cB=1,863m
218
punctele A şi B
ΔHAB= I-CB=1,40 – 1,863= -0,463m

HB=HA+ΔHAB =89,26 + (-0,463)= 88,797m
PROBLEMA 3 METODA RADIERII DE NIVELMENT GEOMETRIC

DE MIJLOC
Se dau HRN1 = 50.35m
Se măsoară: CRN1= 1.023m, C1=1.489m, C2=0.589m, C3=1.756m
Se cer: H1, H2, H3 prin cele trei metode enunţate mai sus.
1.Metoda cotei punctului de plecare
ΔHRN1-1=CRN1 – C1= 1.023-1.489= - 0,466m

ΔHRN1-2=CRN1 – C2= 1.023 –0.589 = 0,434m
ΔHRN1-3=CRN1 – C3 = 1.023 – 1.756 = -0,733m
H1 = HRN1+ΔHRN1-1= 50.35 – 0.466 = 49,884m
H2 = HRN1+ΔHRN1-2= 50.35 +0,434 = 50,784m
H3 = HRN1+ΔHRN1-3= 50.35 – 0,733 = 49,617m
2.Metoda cotei de la punct la punct
ΔHRN1-1 = CRN1 – C1=1.023-1.489= - 0,466m

ΔH1-2 = C1 – C2= 1,489 – 0,589 = 0,900m
ΔH2-3 = C2 – C3= 0,589 – 1,756 = -1,167m
H1 = HRN1+ΔHRN1-1= 50.35 – 0.466 = 49,884m
H2 = H1+ΔH1-2 = 49,884 +0,900 = 50,784m
H3 = H2+ΔH2-3 = 50,784 – 1,167 = 49,617m
219
3. Metoda planului de vizare
ΔHpv = HRN1 + CRN1=50,35 +1,023 = 51,373m

H1 = Hpv - C1= 51,373 – 1,489 = 49,884m
H2 = Hpv – C2 = 51,373 – 0,589 = 50,784m
H3 = Hpv – C3 = 51,373 – 1,756 = 49,617m
PROBLEMA 4 NIVELMENT TRIGONOMETRIC

1.Nivelment trigonometric viză ascendentă
Se dau: HA= 45.75m, z = 75,32g, XA= 312m, YA= 567m, XB= 328m,
YB= 559m, I =1.50m, s = 4,00m
Se cere: HB
Rezolvare
α = 100 – z = 100 – 75,32 = 24,68g
D = ( X A − X B ) 2 + (YA − YB ) 2 = 256 + 64 = 320 = 17.888m
tgα= 0,40833, ctgz = 0,40833
ΔHAB +s = DAB tgα + I
sau
ΔHAB +s = DAB ctgz + I
rezultă
ΔHAB = DABtgα + I- s=17,888*0,40833+1,50-4,00=4,804m
HB = HA + ΔHAB= 45,75 +4,804=50,554m
2. Nivelment trigonometric viză descendentă

Se dau: HA= 45.75m, z = 125,42g, XA= 312m, YA= 567m, XB= 328m,
YB= 559m,
220
I =1.50m, s = 4,00m
Se cere: HB
Rezolvare
α = 100 – z = 100 – 125,42 = - 25,42g

D = ( X A − X B ) 2 + (YA − YB ) 2 = 256 + 64 = 320 = 17.888m
tgα= - 0,42196, ctgz = - 0,42196
ΔHAB = -DABtgα - I+ s= -DAB ctgz - I + s= 17,888*(-0,42196) –1,50
+4,00= -5,048
HB = HA + ΔHAB= 45,75-5,048=40,702m
221
11.DRUMUIRI DE NIVELMENT GEOMETRIC
11.1 Drumuirea de nivelment geometric de mijloc sprijinită la
capete
Se dau cotele reperilor HR1, HR2 şi citirile pe miră
PS PV Citiri pe miră Citiri medii
Înapoi Înainte Înapoi Înainte
CS
S1 R1 CmR1 CR1
Cj
CS
1 Cm1 C1
Cj
CS
S2 1 Cm1 C1⋅
Cj
CS
2 Cm2 C2
Cj
CS
S3 2 Cm C2⋅
Cj
CS
3 Cm C3
Cj
CS
S4 3 Cm C3⋅
Cj
CS
R2 Cm CR2
Cj
∑a ∑b
222
Verificare: ∑a − ∑ b = H − HR2 R1
eh = H R2 − H − ∑ a − ∑b
R1 ( )
Figura 11.1 Drumuire de nivelment geometric sprijinită la capete
Se cere să se calculeze cotele punctelor 1, 2, 3

Pentru determinarea cotelor punctelor de drumuire se va
executa nivelment geometric de mijloc. Se vor face staţii la mijlocul
distanţei dintre două puncte de drumuire şi se vor executa citiri pe
miră la cele trei fire reticulare: cs, cj şi cm. Este necesar să se
efectueze citiri la toate trei firele pentru a avea controlul citirii de
mijloc:
cs + c j
cm =
2
Punctele citite sunt de două tipuri: puncte înapoi şi puncte
înainte. Punctul care este înapoi într-o staţie va fi punct înainte pentru
staţia următoare.
223
Pentru eliminarea erorilor de divizare ale mirelor se
recomandă să se lucreze cu două mire, iar numărul niveleurilor să fie
par, astfel încât mira care stă pe punctul de pornire să fie şi pe
punctul de închidere.
Rezolvare
1.Calculul diferenţelor de nivel relative dintre punctele de drumuire

ΔH R` 1−1 = C R1 − C1
ΔH 1`− 2 = C1 − C 2
⋅
ΔH 2` −3 = C 2 − C3
⋅
ΔH 3` R 2 = C3 − C R 2
−
⋅
∑ ΔH = ∑ a − ∑ b
Verificare
`
2.Calculul erorii şi corecţiilor

eh = ∑ ΔH − (∑ a − ∑ b)
⋅
c h = −e h
k h = ch
∑D
3.Calculul diferenţelor de nivel compensate
ΔH R1 1 = ΔH R1 1 + k h D1
−
⋅
ΔH 1− 2 = ΔH 1−2 + k h D2⋅
ΔH 2−3 = ΔH 2−3 + k h D3
ΔH 3− R 2 = ΔH 3− R 2 + k h D4
∑ ΔH = H
Verificare
R2 − H R1
224
4.Calculul cotelor absolute
H 1 = H R1 + ΔH R1−1
H 2 = H 1 + ΔH 1−2
H 3 = H 2 + ΔH 2−3
H R 2 = H 3 + ΔH 3− R 2
Verificare
HR2 calculat prin transmiterea cotelor este egal cu HR2 cunoscut din
datele problemei.
11.2 Drumuirea de nivelment geometric de mijloc în circuit închis

Se dau: cota reperului HR1 şi citirile pe miră
CS
S1 R1 CmR1 CR1
Cj
CS
1 Cm1 C1
Cj
CS
S2 1 Cm1
C1⋅
Cj
CS
2 Cm2 C2
Cj
CS
S3 2 Cm2
C2⋅
Cj
CS
3 Cm3 C3
Cj
CS
S4 3 Cm3
C3⋅
Cj
225
CS
4 Cm4 C4
Cj
4 CS
S5 Cm3
C4
⋅
Cj
R1 CS
CmR1 CR1
Cj
∑ a ∑b
Verificare: ∑a − ∑ b = H R1 − H R1 = 0
eh = ( ∑ a − ∑b )
Se cere să se calculeze cotele punctelor 1, 2, 3, 4

Rezolvare
1.Calculul diferenţelor de nivel provizorii dintre punctele de drumuire
ΔH R` 1−1 = c R1 − c1
ΔH 1`− 2 = c1 − c 2 ⋅
ΔH 2` 3 = c2 − c3
−
⋅
ΔH 3` 4 = c3 − c 4
−
⋅
ΔH 4` − R1 = c 4 − c R1 ⋅
Verificare
∑ ΔH = a − b
`
∑ ∑
226
eh = ∑ ΔH ⋅
c h = −e h
k h = ch
∑D
ΔH R1−1 = ΔH R1−1 + k h D1
⋅
ΔH 1− 2 = ΔH 1−2 + k h D2
⋅
ΔH 2−3 = ΔH 2−3 + k h D3
⋅
ΔH 3−4 = ΔH 3− 4 + k h D4
⋅
ΔH 4− R1 = ΔH 4− R1 + k h D 5
⋅
Verificare
∑ ΔH = 0 = H R1 − H R1
D1, D2, D3, D4, D5 sunt lungimile nivleelor

H 1 = H R1 + ΔH R1−1
H 2 = H 1 + ΔH 1−2
H 3 = H 2 + ΔH 2−3
H 4 = H 3 + ΔH 3−4
H R1 = H 4 + ΔH 4− R1
Verificare
datele problemei.
11.3 Drumuirea de nivelment geometric de mijloc cu punct nodal

Se dă drumuirea de nivelment geometric cu punct nodal formată din
trei drumuiri ce au ca reperi cunoscuţi R1, R2, R3
227
Carnet de teren drumuirea 1

S1 R1 CS
CmR1 CR1
Cj
1 CS
Cm1 C1
Cj
S2 1 CS
Cm1 C1⋅
Cj
2 CS
Cm2 C2
Cj
S3 2 CS
Cm2 C2⋅
Cj
N CS
CmN CN
Cj
∑a ∑b

S4 R2 CS
CmR2 CR2
Cj
3 CS
Cm3 C3
Cj
228
S5 3 CS
Cm3 C3⋅
Cj
4 CS
Cm4 C4
Cj
S6 4 CS
Cm4 C4⋅
Cj
5 CS
Cm4 C5
Cj
S7 5 CS
Cm5 C5⋅
Cj
N CS
CmN CN
Cj
∑a ∑b

S8 R3 CS
CmR3 CR3
Cj
6 CS
Cm6 C6
Cj
S9 6 CS
Cm6 C6⋅
Cj
229
7 CS
Cm7 C7
Cj
S10 7 CS
Cm7 C7 ⋅
Cj
8 CS
Cm7 C8
Cj
S11 8 CS
Cm8 C8 ⋅
Cj
N CS
CmN CN
Cj
∑a ∑b
Se cere să se calculeze cotele punctelor 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, N
Rezolvare
1.Calcul diferenţe de nivel provizorii

Drumuirea 1
ΔH R` 1−1 = c R1 − c1
ΔH 1`− 2 = c1 − c 2
⋅
ΔH 2` − N = c2 − c N
⋅
Verificare
∑ ΔH = ∑ a − ∑ b
`[1]
Drumuirea 2
ΔH R` 2−3 = c R 2 − c3
ΔH 3`−4 = c3 − c 4
⋅
230
ΔH 4` 5 = c4 − c5
−
⋅
ΔH 5` − N = c5 − c N ⋅
Verificare
∑ ΔH ⋅[ 2]
= ∑a − ∑b
Drumuirea 3
ΔH R` 3−6 = c R 3 − c6
ΔH 6` 7 = c6 − c7
−
⋅
ΔH 7` 8 = c7 − c8
−
⋅
ΔH 8`− N = c8 − c N ⋅
Verificare
∑ ΔH 3]
⋅[
= ∑ a − ∑b
2.Calcul cota provizorie punctul N
[ ]
∑
H N1 = H R1 + ΔH 1 ⋅[ ]
[ ]
∑
H N2 = H R 2 + ΔH 2 ⋅[ ]
[ ]
∑
H N3 = H R 3 + ΔH 3 ⋅[ ]
Valorile determinate trebuie să se încadreze în toleranţă

T = ±20mm ∑ D km
h [ ]
3.Calcul cotă ponderată punctul N

H N = p1 H N + p2 H N + p3 H N
1 2 3
⋅[ ] ⋅[ ] ⋅[ ]
p1 + p2 + p3
1
p1 =
∑D [1]
1
p2 =
∑D [2 ]
231
1
p3 =
∑D [3 ]

eh1 = H N1 − H N
[ ] [ ]
eh2 = H N2 − H N
[ ] [ ]
eh = H N − H N
3
[ ] 3 [ ]
eh ≤ Th
Th = 3 * σ i ∑ D km [ ]
Unde σ este abaterea standard pe un kilometru de dublu

i
nivelment care depinde de aparatul cu care se lucrează, având valori

cuprinse între 3 – 7 mm. Dacă eroarea se înscrie în toleranţă vom
trece la calculul corecţiilor.
ch
[1]
= −eh1
[ ]
ch
[2 ]
= −eh2[ ]
ch
[3 ]
= −eh3[ ]
kh =
[1]
c 1 [ ]
∑ D2 1
h
[ ]
k h2 = ch 2
[ ]
∑ D3
[ ]
[ ]
k h3 = ch 3
[ ]
∑D
[ ]
[ ]
5.Calcul diferenţe de nivel compensate

Drumuirea 1
ΔH R1 1 = ΔH R1 1 + k h1 DR1−1
−
⋅
−
[ ]
232
ΔH 1 2 = ΔH 1 2 + k h1 D1−2
−
⋅
−
[ ]
ΔH 2 N = ΔH 2 N + k h1 D2− N
−
⋅
−
[ ]
Drumuirea 2
ΔH R 2 3 = ΔH R 2 3 + k h2 DR 2−3
−
⋅
−
[ ]
ΔH 3 4 = ΔH 3 4 + k h2 D3− 4
−
⋅
−
[ ]
ΔH 4 5 = ΔH 4 5 + k h2 D4 5
−
⋅
−
[ ]
−
ΔH 5 N = ΔH 5 N + k h2 D5 N
−
⋅
−
[ ]
−
Drumuirea 3
ΔH R 3 6 = ΔH R 3 6 + k h3 DR 3 6
−
⋅
−
[ ]
−
ΔH 6 7 = ΔH 6 7 + k h3 D6 7
−
⋅
−
[ ]
−
ΔH 7 8 = ΔH 7 8 + k h3 D7 −8
−
⋅
−
[ ]
ΔH 8 N = ΔH 8 N + k h3 D8− N
−
⋅
−
[ ]
6.Calculul cotelor punctelor noi

Drumuirea 1
H 1 = H R1 + ΔH R1−1
H 2 = H 1 + ΔH 1−2
H N = H 2 + ΔH 2− N
Drumuirea 2
H 3 = H R 2 + ΔH R 2−3
H 4 = H 3 + ΔH 3−4
H 5 = H 4 + ΔH 4−5
H N = H 5 + ΔH 5− N
Drumuirea 3
H 6 = H R3 + ΔH R 3−6
H 7 = H 6 + ΔH 6−7
H 8 = H 7 + ΔH 7−8
H N = H 8 + ΔH 8− N
233
12 PROBLEME REZOLVATE - DRUMUIRI DE NIVELMENT
GEOMETRIC
12.1 Drumuire de nivelment geometric sprijinită la capete

Se dau cotele reperilor HR1, HR2 şi citirile pe miră
HR1 = 91.20m, HR2 = 90.80m
PS PV Citiri pe miră Citiri medii Distanţe (m)
Înapoi Înainte Înapoi Înainte Portee Niveleu
1.432
S1 R1 1.298 1.298 26.8
1.164
1.918 53.2
1 1.786 1.786 26.4
1.654
1.829
S2 1 1.699 1.699 26.0
1.569
1.324 48
2 1.214 1.214 22.0
1.104
1.518
S3 2 1.386 1.386 26.4
1.254
1.785 52.6
3 1.654 1.654 26.2
1.523
1.710
S4 3 1.580 1.580 26.0
1.450
1.819 52.6
R2 1.686 1.686 26.6
∑ a= ∑b =
1.553
5.963 6.340
∑a − ∑ b = 5.963 − 6.340 = −0.377m
234
HR2 – HR1 = 90.80 – 91.20 = -0.400m
eh = 0.400 – 0.377 = 0.023m
∑ D = 206.40m
Figura 12.1 Drumuire de nivelment geometric sprijinită la capete
Se cere să se calculeze cotele punctelor 1, 2, 3 şi să se deseneze

profilul longitudinal prin punctele R1, 1, 2, 3, R2
Rezolvare
Etapa I – calculul cotelor punctelor noi

ΔH R` 1−1 = 1.298 − 1.786 = −0.488m
ΔH 1`− 2 = 1.699 − 1.214 = 0.485m
ΔH 2` −3 = 1.386 − 1.654 = −0.268m
ΔH 3`− R 2 = 1.580 − 1.686 = −0.106m
∑ ΔH = ∑ a − ∑ b
Verificare
`
− 0.377 = −0.377
235
eh = 0.023m
ch = −0.023m
c − 0.023
kh = h = = −0.00011143
∑ D 206.40

ΔH R1−1 = −0.488 − 0.006 = −0.494m
ΔH 1− 2 = 0.485 − 0.005 = 0.480m
ΔH 2−3 = −0.268 − 0.006 = −0,274m
ΔH 3− R 2 = −0.106 − 0.006 = −0.112m
Verificare
∑ ΔH = −0.400 = H R 2 − H R1

H 1 = H R1 + ΔH R1−1 = 91.20 − 0.494 = 90.706m
H 2 = H 1 + ΔH 1−2 = 90.706 + 0.480 = 91.186m
H 3 = H 2 + ΔH 2−3 = 91.186 − 0.274 = 90.912m
H R 2 = H 3 + ΔH 3− R 2 = 90.912 − 0.112 = 90.80m
Verificare
datele problemei.
Etapa II – întocmirea profilului longitudinal

Pentru întocmirea profilului longitudinal se vor parcurge etapele
următoare:
►se desenează cele două axe pentru D şi H perpendiculare una pe
cealaltă;
►se aleg scările de reprezentare pe distanţe şi cote, de regulă scara
cotelor este de 10 până la 100 de ori mai mare decât cea a
236
distanţelor. În exemplul dat scara distanţelor este 1:2000, iar cea a
cotelor 1:10.
►se reprezintă punctele pe axa distanţelor reducând distanţele la
scara aleasă. De exemplu distanţa de 53.2m dintre punctele R1 şi 1
va reprezenta la scara 1:2000 2.7cm ş.a.m.d.
►se alege cota de referinţă ca fiind o valoare mai mică decât cea mai
mică cotă de reprezentat. În exemplul dat vom alege valoarea de
90.60m.
►se reprezintă punctele în profil;
►se calculează pantele prin relaţia
p AB % = ΔH AB *100
D AB
De exemplu
p R1−1 % = 90.706 − 91.2
53.2 *100 = 0.9%
Profilul longitudinal rezultat poate fi urmărit în figura 12.2.
237
Figura 12.2 Profilul longitudinal
12.2 Drumuire de nivelment geometric în circuit închis

Se dau cota reperului HR1 şi citirile pe miră
HR1 = 75.35m
PS PV Citiri pe miră Citiri medii Distanţe (m)

1.356
S1 R1 1.616 1.616 52.0
1.876 104.5
0.972
1 1.234 1.234 52.5
1.497
238
1.233
S2 1 1.456 1.456 44.6
1.679 89.7
0.947
2 1.172 1.172 45.1
1.398
0.858
S3 2 1.165 1.165 61.5
1.473 122.5
1.362
3 1.667 1.667 61.0
1.972
1.029
S4 3 1.354 1.354 65.0
1.679 129.1
1.235
4 1.555 1.555 64.1
1.876
4 1.364
S5 1.624 1.624 51.1
1.875 101.3
R1 1.347
1.596 1.596 50.2
∑ a= ∑b =
1.849
7.215 7.224
∑a − ∑ b = 7.215 − 7.224 = −0.009m

HR1 – HR1 =0
eh = - 0.009m
∑ D = 547.10m
Se cere să se calculeze cotele punctelor 1, 2, 3,4
Rezolvare
239
1.Calculul diferenţelor de nivel provizorii dintre punctele de drumuire
ΔH R1−1 = 1.616 − 1.234 = 0.382m
`
ΔH 1− 2 = 1.456 − 1.172 = 0.284m

`
ΔH 2−3 = 1.165 − 1.667 = −0.502m

`
ΔH 3−4 = 1.354 − 1.555 = −0.201m

`
ΔH 4− R1 = 1.624 − 1.596 = 0.028m

`
∑ ΔH = ∑ a − ∑ b
Verificare
`
− 0.009 = −0.009
eh = −0.009m
ch = +0.009m
ch 9mm
kh = = 0.016mm
0.009
= = 0.000016 =
∑ D 547.10 547.1m

ΔH R1−1 = 0.382 + 0.002 = 0.384m
ΔH 1− 2 = 0.284 + 0.001 = 0.285m
ΔH 2−3 = −0.502 + 0.002 = −0.500m
ΔH 3−4 = −0.201 + 0.002 = −0.199m
ΔH 4− R1 = 0.028 + 0.002 = 0.030m
∑ ΔH = 0 = H
Verificare
R1 − H R1

H 1 = H R1 + ΔH R1−1 = 75.35 + 0.384 = 75.734m
H 2 = H 1 + ΔH 1−2 = 75.734 + 0.285 = 76.019m
240
H 3 = H 2 + ΔH 2−3 = 76.019 − 0.500 = 75.519m
H 4 = H 3 + ΔH 3−4 = 75.519 − 0.199 = 75.320m
H R1 = H 4 + ΔH 4− R1 = 75.320 + 0.030 = 75.350m
Verificare
datele problemei.
12.3 Drumuire de nivelment geometric cu punct nodal

Se dă drumuirea de nivelment geometric cu punct nodal formată din
trei drumuiri ce au ca reperi cunoscuţi R1, R2, R3
PS PV Citiri pe miră Citiri medii Distanţe
S1 R1 2.160
1.859 1.859 60.0
1.560
1 1.030 120.2
0.729 0.729 60.2
0.428
S2 1 1.200
0.949 0.949 50.1
0.699
2 2.396 100.5
2.144 2.144 50.4
1.892
S3 2 1.772
1.521 1.521 50.2
1.270
N 1.413 100.2
1.163 1.163 50.0
0.913
∑a = 4.329 ∑b = 4.036
HR1=120.350m
∑ ∑a − b = 0.293m
241
∑D = 320.9m
[1]

S4 R2 1.435
1.318 1.318 23.5
1.200
3 2.005 46.1
1.892 1.892 22.6
1.779
S5 3 2.372
2.120 2.120 50.2
1.870
4 2.857 100.1
2.608 2.608 49.9
2.358
S6 4 1.790
1.541 1.541 50.0
1.290
5 2.840 100.2
2.589 2.589 50.2
2.338
S7 5 1.910
1.658 1.658 50.4
1.406 80.8
N 1.196
0.944 0.944 30.4
0.892
∑a = 6.637 ∑b = 8.033
HR2=122.046m
∑ ∑
a − b = −1.396m
∑ D 2 = 327.20m
[ ]
242
S8 R3 1.302
1.002 1.002 60.0
0.702
6 1.886 120.0
1.586 1.586 60.0
1.286
S9 6 1.892
1.714 1.714 35.6
1.536
7 2.385 71.1
2.208 2.208 35.5
2.030
S10 7 1.789
1.693 1.693 19.1
1.598
8 1.495 37.7
1.402 1.402 18.6
1.309
S11 8 1.833
1.550 1.550 56.5
1.268 112.4
N 1.474
1.194 1.194 55.9
0.915
∑a = 5.959 ∑b = 6.390
HR3=121.071m
∑ ∑a − b = −0.431m
∑ D 3 = 341.20m
[ ]
243
Se cere să se calculeze cotele punctelor 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, N
Rezolvare
1.Calcul diferenţe de nivel provizorii
Drumuirea 1
ΔH R1−1 = 1.859 − 0.729 = 1.130m
`
ΔH 1− 2 = 0.949 − 2.144 = −1.195m

`
ΔH 2− N = 1.521 − 1.163 = 0.358m

`
Verificare
∑ ΔH = ∑ a − ∑ b
`[1]
0.293 = 0.293
Drumuirea 2
ΔH R 2−3 = 1.318 − 1.892 = −0.574m
`
ΔH 3−4 = 2.120 − 2.608 = −0.488m

`
ΔH 4` −5 = 1.541 − 2.589 = −1.048m

ΔH 5− N = 1.658 − 0.944 = 0.714m
`
Verificare
∑ ΔH ⋅[
= a−
2]
∑ ∑b
− 1.396 = −1.396
Drumuirea 3
ΔH R` 3−6 = 1.002 − 1.586 = −0584m
ΔH 6−7 = 1.714 − 2.208 = −0.494m
`
ΔH 7 −8 = 1.693 − 1.402 = 0.291m

`
ΔH 8− N = 1.550 − 1.194 = 0.356m

`
Verificare
244
∑ ΔH = a−3]
⋅[
∑ ∑b
− 0.431 = −0.431
2.Calcul cota provizorie punctul N
H N1 = H R1 +
[ ]
∑ ΔH 1]
⋅[
= 120.35 + 0.293 = 120.643m
H N2 = H R 2 +
[ ]
∑ ΔH ⋅[ 2]
= 122.046 − 1.396 = 120.650m
H N3 = H R 3 +
[ ]
∑ ΔH ⋅[ 3]
= 121.071 − 0.431 = 120.640m
3.Calcul cotă ponderată punctul N
HN =
p1 H N1 + p2 H N2 + p3 H N3
⋅[ ] ⋅[ ] ⋅[ ]
p1 + p 2 + p 3
p1 = 1
=
1
= 0.0031
∑D [1]
320.9
p2 =
1
=
1
= 0.0031
∑D [2 ]
327.2
p3 =
1
=
1
= 0.0029
∑D [3 ]
341.2
HN = = 120.644m
1.0978643
0.0091

eh1 = H N1 − H N = 120.643 − 120.644 = −0.001m
[ ] [ ]
eh2 = H N2 − H N = 120.650 − 120.644 = 0.006m

[ ] [ ]
eh3 = H N3 − H N = 120.640 − 120.644 = −0.004m

[ ] [ ]
ch1 = −eh1 = 0.001m

[ ] [ ]
ch2 = −eh2 = −0.006m

[ ] [ ]
ch3 = −eh3 = 0.004m

[ ] [ ]
245
k h1 ch1 =
=
[ ]
0.001
= 0.000003
∑ D2 1
[ ]
[ ]
320.9
k h2 = ch 2 = −
[ ]
0.006
= −0.000015
∑ D3
[ ]
[ ]
327.2
k h3 = ch 3 =
[ ]
0.004
= 0.000012
∑D
[ ]
[ ]
341.2
5.Calcul diferenţe de nivel compensate

Drumuirea 1
ΔH R1−1 = 1.130 + 0.001 = 1.131m
ΔH 1− 2 = −1.195 + 0 = −1.195m
ΔH 2− N = 0.358 + 0 = 0.358m
ΔH 2− N = 0.358 + 0 = 0.358m
Drumuirea 2
ΔH R 2−3 = −0.574 − 0.001 = −0.575m
ΔH 3−4 = −0.488 − 0.002 = −0.490m
ΔH 4−5 = −1.048 − 0.002 = −1.050m
ΔH 5− N = 0.714 − 0.001 = 0.713m
Drumuirea 3
ΔH R 3−6 = −0.584 + 0.002 = −0.582m
ΔH 6−7 = −0.494 + 0.001 = −0.493m
ΔH 7 −8 = 0.291 + 0.000 = 0.291m
ΔH 8− N = 0.356 + 0.001 = 0.357m
246
6.Calculul cotelor punctelor noi
Drumuirea 1
H 1 = H R1 + ΔH R1−1 = 120.35 + 1.131 = 121.481m
H 2 = H 1 + ΔH 1−2 = 121.481 − 1.195 = 120.286m
H N = H 2 + ΔH 2− N = 120.286 + 0.358 = 120.644m
Drumuirea 2
H 3 = H R 2 + ΔH R 2−3 = 122.046 − 0.575 = 121.471m
H 4 = H 3 + ΔH 3− 4 = 121.471 − 0.490 = 120.981m
H 5 = H 4 + ΔH 4−5 = 120.981 − 1.050 = 119.931m
H N = H 5 + ΔH 5− N = 119.931 + 0.713 = 120.644m
Drumuirea 3
H 6 = H R 3 + ΔH R 3−6 = 121.071 − 0.582 = 120.489m
H 7 = H 6 + ΔH 6−7 = 120.489 − 0.493 = 119.996m
H 8 = H 7 + ΔH 7 −8 = 119.996 + 0.291 = 120.287m
H N = H 8 + ΔH 8− N = 120.287 + 0.357 = 120.644m
12.4 Drumuire de nivelment geometric pe bandă

Se dau măsurătorile efectuate într-o drumuire de nivelment
geometric pe bandă. Aceasta a fost realizată în scopul întocmirii
profilelor longitudinale şi transversale. Măsurătorile pentru profile au
fost executate din 10 în 10 m. Cotele reperilor R1, R2 sunt: HR1 =
75.320m, HR2 = 74.771m
247
PS PV Citiri pe miră Distanţe
Înapoi Intermediare Înainte Portee Niveleu
S1 R1 1.490
1.298 38.4
1.106
1.1 1.784
1.2 1.792
1.3 1.881
1 1.786
1.4 1.882
1.5 1.790
1.6 1.780
2.1 1.635
2.2 1.642
2.3 1.753
2 1.637
2.4 1.750
2.5 1.643
2.6 1.636
3.1 1.748
3.2 1.752
3.3 1.860
3 1.755
3.4 1.863
3.5 1.755
3.6 1.747
4 1.940
1.755 37.0 75.4
1.570
248
PS PV Citiri pe miră Distanţe
Înapoi Intermediare Înainte Portee Niveleu
S2 4 1.650 40.4
1.448
1.246
4.1 1.450
4.2 1.475
4.3 1.570
4.4 1.572
4.5 1.470
4.6 1.452
5.1 1.582
5.2 1.598
5.3 1.604
5 1.587
5.4 1.607
5.5 1.594
5.6 1.586
6 2.115
1.925 38.0 78.4
1.735
S3 6 2.415
2.205 42.0
1.995
7 2.233
2.034 39.8 81.8
1.835
S4 7 2.145
1.935 42.0
1.725
R2 1.936
1.733 40.6 82.6
∑ a= ∑b =
1.530
6.886 7.447
∑D = 318.20 m
249
∑ ∑
Verificare a − b = 6.886 − 7.447 = −0.561m
HR2 – HR1 = 75.32 – 74.771 = -0.549m
eh = 0.561 – 0.549 = -0.012m
Se cere să se calculeze cotele punctelor măsurate şi să se

întocmească profilele longitudinale şi transversale
Rezolvare
A.Calculul cotelor punctelor de drumuire
ΔH R1− 4 = 1.298 − 1.755 = −0.457m
`
ΔH 4−6 = 1.448 − 1.925 = −0.477m

`
ΔH 6−7 = 2.205 − 2.034 = 0.171m

`
ΔH 7 − R 2 = 1.935 − 1.733 = 0.202m

`
Verificare
∑ ΔH = a − b
`
∑ ∑
− 0.561 = −0.561
∑
eh = ΔH − (H 2 − H 1 ) = −0.012m
⋅
ch = 0.012m
c
kh = h =
0.012
= 0.000037712
∑
D 318.20

ΔH R1− 4 = −0.457 + 0.003 = −0.454m
ΔH 4−6 = −0.477 + 0.003 = −0.474m
250
ΔH 6−7 = 0.171 + 0.003 = 0.174m
ΔH 7 − R 2 = 0.202 + 0.003 = 0.205m
Verificare
∑ ΔH = −0.549 = H R 2 − H R1

H 4 = H R1 + ΔH R1− 4 = 75.320 − 0.454 = 74.866m
H 6 = H 4 + ΔH 4−6 = 74.866 − 0.474 = 74.392m
H 7 = H 6 + ΔH 6−7 = 74.392 + 0.174 = 74.566m
H R 2 = H 7 + ΔH 7 − R 2 = 74.566 + 0.205 = 74.771m
Verificare
H calculat prin transmiterea cotelor este egal cu H cunoscut din
R2 R2
datele problemei.
B.Calculul punctelor intermediare

1.Staţia S se calculează cota planului de vizare şi apoi cotelor
1
punctelor intermediare
H = H + c = 75.32 + 1.298 = 76.618m
pv R1 R1
H 1.1 =Hpv – c = 76.618 – 1.784 = 74.834m

1.1
H 1.2 =Hpv – c = 76.618 – 1.792 = 74.826m

1.2
H 1.3 =Hpv – c = 76.618 – 1.881 = 74.737m

1.3
H 1 =Hpv – c = 76.618 – 1.786 = 74.832m

1
H 1.4 =Hpv – c = 76.618 – 1.882 = 74.736m

1.4
H 1.5 =Hpv – c = 76.618 – 1.790 = 74.828m

1.5
H 1.6 =Hpv – c = 76.618 – 1.780 = 74.838m

1.6
H 2.1 =Hpv – c = 76.618 – 1.635 = 74.983m

2.1
H 2.2 =Hpv – c = 76.618 – 1.642 = 74.976m

2.2
H 2.3 =Hpv – c = 76.618 – 1.753 = 74.865m

2.3
H 2 =Hpv – c = 76.618 – 1.637 = 74.981m

2
251
H = H – c = 76.618 – 1.750 = 74.868m
2.4 pv 2.4
H = H – c = 76.618 – 1.643 = 74.975m

2.5 pv 2.5
H = H – c = 76.618 – 1.636 = 74.982m

2.6 pv 2.6
H 3.1 =H pv – c = 76.618 – 1.748 = 74.870m

3.1
H 3.2 =H pv – c = 76.618 – 1.752 = 74.866m

3.1
H 3.3 =H pv – c = 76.618 – 1.860 = 74.758m

3.3
H 3 =H pv – c = 76.618 – 1.755 = 74.863m

3
H 3.4 =H pv – c = 76.618 – 1.863 = 74.755m

3.4
H 3.5 =H pv – c = 76.618 – 1.755 = 74.863m

3.5
H 3.6 =H pv – c = 76.618 – 1.747 = 74.871m

3.6
2.Staţia S se calculează cota planului de vizare şi apoi cotelor

2
punctelor intermediare
H = H + c = 74.866 + 1.448 = 76.314m
pv 4 4
H 4.1 =Hpv –c 4.1 = 76.314 – 1.450 = 74.864m

H 4.2 =Hpv –c 4.1 = 76.314 – 1.475 = 74.839m
H 4.3 =Hpv –c 4.3 = 76.314 – 1.570 = 74.744m
H 4.4 =Hpv –c 4.4 = 76.314 – 1.572 = 74.742m
H 4.5 =Hpv –c 4.5 = 76.314 – 1.470 = 74.844m
H 4.6 =Hpv –c 4.6 = 76.314 – 1.452 = 74.862m
H 5.1 =H pv – c = 76.314 – 1.582 = 74.732m

5.1
H 5.2 =H pv – c = 76.314 – 1.598 = 74.716m

5.2
H 5.3 =H pv – c = 76.314 – 1.604 = 74.710m

5.3
H 5 =H pv – c = 76.314 – 1.587 = 74.727m

5
H 5.4 =H pv – c = 76.314 – 1.607 = 74.707m

5.4
H 5.5 =H pv – c = 76.314 – 1.594 = 74.720m

5.5
H 5.6 =H pv – c = 76.314 – 1.586 = 74.728m

5.6
C.Întocmirea profilelor longitudinale şi transversale

Pentru întocmirea profilului longitudinal se vor parcurge etapele
următoare:
252
cealaltă;
cotelor este de 10 până la 100 de ori mai mare decât cea a
distanţelor. În exemplul dat scara distanţelor este 1:500, iar cea a
cotelor 1:10.
scara aleasă. De exemplu distanţa de 10m dintre punctele 1 şi 2 va
reprezenta la scara 1:500 2cm ş.a.m.d.
74.60m.
p AB % = ΔH AB *100
D AB
Profilul longitudinal rezultat poate fi urmărit în figura 12.3.
253
Figura 12.3 Profil longitudinal
Pentru întocmirea profilului transversal se vor parcurge etapele

următoare:
cealaltă;
cotelor este egală cu cea a distanţelor. În exemplul dat scara
distanţelor este 1:50, iar cea a cotelor 1:10 deoarece 1:50 ar fi prea
mare deoarece diferenţa dintre cote este mică.
scara aleasă. De exemplu distanţa de 10m dintre punctele 1 şi 2 va
reprezenta la scara 1:500, 2cm ş.a.m.d.
254
74.60m.
p AB % = ΔH AB *100
D AB
Profilul transversal rezultat poate fi urmărit în figura 12.4.
Se pot face profile transversale prin punctele 1, 2, 3, 4, 5. Exemplul
dat este prin punctul 1.
Figura 12.4 Profil transversal
255
BIBLIOGRAFIE
1 Atudorei M. Măsurători geodezice prin unde –

Institutul de Construcţii, Bucureşti,
1981
2 Dragomir P. Topografie generală – Institutul de
Construcţii, Bucureşti, 1992
3 Dragomir P., Mihăilescu D., Topografie inginerească – Editura
Tămâioagă Gh., Ţurcanu Conspress, Bucureşti, 2000
R.
4 Fotescu N. Teoria erorilor de măsurare şi
metoda celor mai mici pătrate –
Institutul de Construcţii, Bucureşti,
1978
5 Fotescu N., Săvulescu C. Îndrumător pentru lucrări practice
la teoria erorilor - Institutul de
6 Ghiţău D. Geodezie şi gravimetrie – Editura
Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1983
7 Ilieş A., Vasilca D. Măsurători terestre – fundamente
vol.III - Editura Matrix Rom,
Bucureşti, 2002
8 Ionescu P., Rădulescu M. Topografie generală şi
inginerească - – Editura Didactică
şi Pedagogică, Bucureşti, 1975
9 Manea R. Topografie – Editura Cartea
Universitară, Bucureşti, 2007
10 Manea R. Caiet de lucrări practice de
topografie - Editura Cartea
Universitară, Bucureşti, 2007
11 Marcu C-tin. Măsurători terestre – fundamente
vol.III- Editura Matrix Rom,
Bucureşti, 2002
256
12 Neamţu M., Ulea E., s.a. Instrumente topografice şi
geodezice – Editura Tehnică,
Bucureşti, 1982
13 Neamţu M., Taub M. Topografie vol. I şi II – Institutul de
14 Neuner J. Sisteme de poziţionare globală –
Editura Matrix Rom, Bucureşti,
2000
15 Neuner J., Badea Gh. Măsurători terestre – fundamente
vol.I - Editura Matrix Rom,
Bucureşti, 2002
16 Nistor Gh. Geodezie aplicată în studiul
construcţiilor – Editura Gheorghe
Asachi, Iaşi, 1993
17 Nistor Gh. Teoria prelucrării măsurătorilor
geodezice - – Editura Gheorghe
Asachi, Iaşi, 1996
18 Onose D., ş.a. Măsurători terestre – fundamente
vol. I - Editura Matrix Rom,
Bucureşti, 2002
19 Onose D. Topografie – Editura Matrix Rom,
Bucureşti, 2004
20 Păunescu C. Curs de geodezie – topografie
vol.III – Editura Universităţii din
Bucureşti, Bucureşti, 2004
21 Păunescu C., Paicu G. Curs de geodezie – topografie
vol.II – Editura Universităţii din
Bucureşti, Bucureşti, 2001
22 Posescu M. Topografie - Editura Matrix Rom,
Bucureşti, 1999
257

Topografie (Manual de TOPOGRAFIE)

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Topografie (Manual de TOPOGRAFIE)

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

RALUCA MANEA

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

1. MĂSURĂTORILE TERESTRE - NOŢIUNI GENERALE ................

2. ELEMENTELE PLANURILOR ŞI HĂRŢILOR ................................

3.INSTRUMENTE PENTRU MĂSURAREA UNGHIURILOR .............

4. MĂSURAREA UNGHIURILOR ......................................................

5. ÎNDESIREA REŢELELOR DE TRIANGULAŢIE.............................

6. TRANSMITEREA LA SOL A PUNCTELOR

8. PROBLEME REZOLVATE - DRUMUIREA PLANIMETRICĂ.........

9. RIDICAREA PLANIMETRICĂ A DETALIILOR TOPOGRAFICE

11. DRUMUIRI DE NIVELMENT GEOMETRIC ................................

12. PROBLEME REZOLVATE - DRUMUIRI

1.2 Suprafeţe terestre

Figura 1.1 Suprafeţe terestre

toate caracteristicile lui, aşa cum va fi reprezentat pe hărţi şi planuri.

câmpului gravitaţional terestru, asimilată cu suprafaţa liniştită a

Corespondenţa punctelor de pe suprafaţa topografică pe

Figura 1.2 Elipsoidul de revoluţie

1.3 Suprafeţe de proiecţie

1.4 Elementele topografice ale terenului

1.4.1 Elementele topografice ale terenului în plan vertical

Figura 1.3 Elementele topografice ale terenului în plan vertical

1.4.2 Elementele topografice ale terenului în plan

Figura 1.4 Definirea orientării

1.5 Unităţi de măsură

1.6 Tipuri de coordonate ce definesc punctul şi legătura

1.6.1 Transformarea din coordonate rectangulare în

Din acest triunghi dreptunghic putem calcula D12 şi θ12

Notă!! Când calculăm orientarea trebuie să facem reducerea

1.6.2 Transformarea din coordonate polare în coordonate

Precizia grafică a planurilor şi hărţilor

Problemele ce se pot rezolva cu ajutorul scării numerice sunt

1. Se dau n şi d şi se cere să se calculeze D; D = n*d

Atenţie! D şi d se exprimă în aceiaşi unitate de măsură.

1.7.2 Scara grafică – este reprezentarea grafică a scării

Figura 1.6 Scara grafică liniară

Exemplu: pentru scara numerică de 1 : 1000 s-a construit

Figura 1.7 Scara grafică transversală

Exemplu: pentru scara numerică de 1:10 000 s-a construit

1.8 Problemă rezolvată

Pct. X (m) Y (m)

Figura 1.8 Reprezentarea punctelor date la scara 1:2000

2. Calculul distanţelor din coordonate cu relaţia

D23 = (1072 − 1145) 2 + (2091 − 2037) 2 = 73

3. Calculul orientărilor din coordonate cu relaţia

4. Reprezentarea orientărilor pe plan

5. Reducerea la scară a distanţelor D şi D

6. Calculul coordonatelor punctului 5 se face cu relaţiile

X5 = 1072m + 17.26mcos114.2514 = 1072m + 17.26m (-0.22199)

1.9 Probleme propuse spre rezolvare

Pct. X (m) Y (m)

3.Să se calculeze orientările θ , θ θ θ , θ ; 12 23, 34, 45 51

6.Să se calculeze coordonatele punctului 6 aflat la distanţa D =

Pct. X (m) Y (m)

Se cere să se rezolve următoarele probleme:

3.Să se calculeze orientările θ , θ θ θ .

4.Să se reprezinte pe desen orientările calculate;

6.Să se calculeze coordonatele punctului 5 aflat la distanţa

2.1 Caroiajul geografic

Figura 2.1 Caroiajul geografic

2.2 Caroiajul rectangular

În sistemul de proiecţie Stereografic 1970 coordonata X se

2.3 Semne convenţionale

Semne convenţionale pentru planimetrie