Sunteți pe pagina 1din 1

Lev Tolstoi sau Contele Lev Nicolaevici Tolstoi (rusă Лев Никола́евич Толсто́й) (n.

28 august
naia Poliana - d. 7 noiembrie(sv) / 20 noiembrie(sn) 1910, Astapovo) a fost un s
criitor rus considerat de către critici ca fiind unul dintre cei mai importan i roma
ncieri ai lumii.Alături de Fiodor Dostoievski, Tolstoi este unul dintre scriitorii
de seamă din timpul perioadei cunoscută ca vârsta de aur a literaturii ruse (începută în 1
20 cu primele opere ale lui Pușkin, și terminată în 1880 cu ultimele lucrări ale lui Dosto
ievski). Operele sale Război și pace și Anna Karenina au avut o influen ă hotărâtoare asupr
ezvoltării romanului mondial, iar credin ele și ideile sale filosofice și estetice, prop
ovăduite de-a lungul vie ii prin celelalte opere, sunt reunite și cunoscute sub denumi
rea de „tolstoism”.Crea ia sa epică se impune prin capacitatea de cuprindere, adâncimea vi
ziunii, acuitatea observa iei sociale și psihologice, sentimentul tragicului și omenes
cului.
Tolstoi s-a manifestat, totodată, și ca eseist, dramaturg și reformator în domeniu educa i
ei, calită i care l-au consacrat drept unul dintre cei mai cunoscu i membri ai acestei
vechi și aristocratice familii rusești. Interpretările sale literare privind învă ăturile
ce ale lui Iisus Hristos l-au făcut să devină mai târziu, spre sfârșitul vie ii sale, un fe
nt comentator al învă ăturilor lui Hristos, în sensul lor social, pacifist și nemediat de v
eo putere lumească. Ideile sale despre rezisten a nonviolentă, expusă în opere ca „Împără i
nezeu este cu tine” , vor avea un profund impact asupra unor personalită i de referin ă di
n secolul al XX-lea, printre care Gandhi și Martin Luther King Jr.
Efigia lui Lev Tolstoi a fost imprimată pe o monedă rusească din aur.
Opera scriitorului rus Lev Nikolaevici Tolstoi este cunoscută și admirată de iubitorii
de literatură din toată lumea. Impresia pe care a produs-o în epoca sa, precum și răsunet
ul de care s-a bucurat opera lui, l-au situat înca din timpul vie ii printre cei mai
importan i scriitori ai vremii. Tolstoi a fost, din anumite puncte de vedere, un
om plin de contradic ii. Născut într-o familie de nobili din Imperiul Rus, îl obsedau în a
ceeași măsură excesele burgheziei și ascetismul auto-impus al stoicismului. Deși și-a întem
t un sistem propriu de credin e religioase, câștigând respectul gânditorilor laici, nu a r
eușit niciodată să reconcileze conceptele de artă și frumos în via a reală. Cercetând opera
lstoi, Vladimir Nabokov observa că doar două subiecte l-au atras cu adevărat pe acesta
, anume via a și moartea, iar ele au fost reexaminate în fiecare nouă scriere, cu o comp
lexitate mereu sporită. E de ajuns să urmărim „Moartea lui Ivan Ilici” sau „Anna Karenina”
să vedem că acestea sunt, într-adevăr, temele fundamentale ale operei tolstoiene.
Lung și rodnic a fost drumul vie ii și al crea iei lui Tolstoi. El a lăsat omenirii o uriaș
oștenire literară care cuprinde printre altele: un roman istorico-psihologic de mari
propor ii („Război și pace”), un roman social de moravuri („Anna Karenina”), un roman soci
(„Învierea”), o trilogie autobiografică („Copilăria”, „Adolescen a”, „Tinere ea”), numeroas
tiri („Cazacii”, „Diminea a unui moșier”, „Moartea lui Ivan Ilici”, „După bal”, „Hagi Murad
me („Puterea întunericului”, „Roadele instruc iunii”, „Cadavrul viu”), povestiri populare,
și istorisiri pentru copii, articole publicistice, de critică literară sau literatură ști
in ifică (studii despre probleme de artă, articole pe teme politico-sociale, tratate e
tico-religioase etc.), un jurnal intim și o excep ional de bogată coresponden ă. Lev Tolst
oi a oglindit în opera sa Rusia de la începutul veacului al XIX-lea (războiul împotriva
lui Napoleon), dar mai ales Rusia din perioada 1861 — 1905.
În cei aproape 60 de ani de activitate pe tărâm literar, Tolstoi a cercetat cu aten ie r
ealitatea rusă și a meditat neobosit la rezolvarea problemelor legate de via a poporul
ui. El a parcurs un drum plin de cotituri, de la clasa nobililor căreia îi apar inea,
către poporul simplu pe care-l iubea cu sinceritate, devenind în cele din urmă exponen
tul intereselor ărănimii patriarhale.