Sunteți pe pagina 1din 2

Lev Tolstoi (sau Contele Lev Nicolaevici Tolstoi,[10] rusă Лев Никола́евич Толсто́й;

n. 28 august/9 septembrie 1828,[4][5] Iasnaia Poliana, Imperiul Rus[6][7][8] – d. 7/20 noiembrie 1910,


[5]
 Lev Tolstoy railway station[*], Rusia[9]) a fost un scriitor rus. Lev Tolstoi este considerat unul
dintre cei mai importanți romancieri ai lumii.[11] Alături de Fiodor Dostoievski, Tolstoi este unul
dintre scriitorii de seamă din timpul perioadei cunoscută ca vârsta de aur a literaturii
ruse (începută în 1820 cu primele opere ale lui Pușkin, și terminată în 1880 cu ultimele lucrări
ale lui Dostoievski). Operele sale Război și pace și Anna Karenina au avut o influență
hotărâtoare asupra dezvoltării romanului mondial, iar credințele și ideile sale religioase,
filosofice și estetice, propovăduite de-a lungul vieții prin celelalte opere, sunt reunite și
cunoscute sub denumirea de „tolstoianism”.[12] Creația sa epică se impune prin capacitatea de
cuprindere, adâncimea viziunii, acuitatea observației sociale și psihologice, sentimentul
tragicului și omenescului.[13] După câteva luni, la finalizarea manuscrisului, în loc să prezinte carte în
forma finală, Tolstoi a decis să dezvolte și să elaboreze textul încă și mai mult. După corectarea și
trimiterea acestui exemplar la tipărit, a decis să editeze și să dezvolte textul încă o dată. Stilul lui Tolstoi
a fost mereu așa. Fiecare nouă idee îi părea mai strălucită decât cea anterioară și trebuia să revină pe
text și să-l corecteze. Totuși, când forma finală a acestui roman ce descria istoria tragică a unei familii a
ajuns să fie tipărită, aproape jumătate din text a fost tăiat, iar întârzierile de tipărire erau inevitabile.
În 1877, romanul a fost publicat în cele din urmă în întregime.

„Toate familiile fericite seamănă între ele, fiecare familie nefericită este nefericită în felul ei.”  Astfel
începe romanul, scris și editat cu minuțiozitate, reflectând modul în care autorul percepea dragostea și
tragedia.

Răzvrătita Anna Karenina dă frâu liber pasiunii pentru un ofițer îndrăzneț, contele Vronski, și își
părăsește căminul lipsit de dragoste pentru a se arunca în brațele unei iubiri pasionale, dar sortite
eșecului. Ea își sacrifică astfel copilul și se supune condamnării de către înalta societate moscovită.
Povestea tragică a Annei este întrețesută și contrastează cu idila și căsătoria dintre Constantin Levin și
Kitty Șcerbațkaia, foarte asemănătoare cu cea dintre Tolstoi și soția sa. Căutând adevărul, Levin își
exprimă opiniile despre societatea contemporană, politică și religie, care sunt adesea considerate ca
aparținând autorului.[40]

Cu acest roman, atenția lui Tolstoi se îndreaptă spre viața contemporană. În raport cu „Război și pace”,
aici sfera de realități și probleme se restrânge: este un roman al vieții de familie. Totuși, cadrul social
(romanul are circa 150 de personaje) este și aici amplu și atent investigat. Prezentând nu doar o poveste
de dragoste, ci și idei filozofice despre societate, romanul încearcă să evidențieze aspecte umanitare,
sensul și scopul vieții, condițiile morale ale căsătoriei și vieții de familie, relația dintre viața și  moarte,
dintre iubire și fericire. Privirile scriitorului se extind însă și asupra unui câmp social vast, cuprinzând
negustori, intelectuali, țărani, etc.

„Anna Karenina” este considerat cel mai „cinematografic” roman al lui Tolstoi, beneficiind de


numeroase ecranizări. Nefericita Anna a fost întruchipată de actrițe celebre: Greta Garbo (1935), Vivien
Leigh (1948), Jacqueline Bisset (1985), Sophie Marceau (1997), Keira Knightley (2012).[41]