Gabriel García Márquez

Gabriel García Márquez (n. 6 martie 1927, Aracataca, Columbia) este un redactor si scriitor
columbian, care a obtinut Premiul Nobel pentru Literatura în anul 1982, pentru nuvela si scurte
istorii, unde fantasticul si realul sunt combinate într-o lume linistita de bogata imaginatie,
reflectând viata si conflictele unui continent. Este cunoscut de catre prieteni drept Gabo. Cel mai
cunoscut roman al sau este: Cien años de soledad (Un veac de singuratate).

Un veac de singuratate
Gabriel Garcia Marquez

Un veac de singuratate (în spaniola: Cien años de soledad) este un roman scris de catre
câstigatorul Premiului Nobel în 1982, columbianul Gabriel García Márquez. Prima editie a
romanului a fost publicata pe 5 iunie 1967 la Buenos Aires, Argentina, de Editorial
Sudamericana, cu un tiraj initial de 8.000 de exemplare. Manuscrisele au ajuns la editura prin
posta, trimise de autor, în doua parti. De la prima publicare a cartii si pâna în prezent, s-au
vândut peste 30 de milioane de exemplare în întreaga lume. A fost tradusa în 35 de limbi. Este
una dintre cele mai traduse si citite carti în limba spaniola. În timpul celui de-al patrulea Congres
International de Limba Spaniola care a avut loc la Cartagena, Columbia, în martie 2007, cartea
fost cotata, dupa importanta, ca fiind a doua opera literara majora scrisa în limba spaniola, dupa
Don Quixote al lui Cervantes.Daca diversi critici au dreptate când afirma ca cea de-a doua
jumatate a secolului al XX-lea se defineste prin remarcabila vigoare a scriitorilor din America
Latina, la apogeul realizarilor lor se afla, fara îndoiala, opera în continua evolutie a lui Gabriel
García Márquez. „Un veac de singuratate” reprezinta o sinteza a traditiei literare hispanice si a
temelor si tehnicilor moderne internationale. Romanul poate fi citit la mai multe niveluri de
semnificatie, ca o alegorie a istoriei latino-americane, a conditiei umane si ca o meditatie asupra
timpului. Capodopera lui García Márquez, „Un veac de singuratate”, este un roman care îmbina
realul cu fantasticul, meditatia filozofica si naratiunea captivanta într-o creatie unica, vie,
tulburatoare, somptuoasa si plina de culoare.

Titlul romanului semnifica sentimentul tragic al singuratatii pe care îl traiesc membrii familiei
Buendía în toate aspectele vietii lor: în dragostea redusa la aspectul sau fizic sau în moarte
(Melchiade se întorsese din lumea mortilor, deoarece nu putuse îndura singuratatea).

Contextul si structura
Romanul „Un veac de singuratate” a fost scris de Márquez în 18 luni (între 1965 si 1967) la
Ciudad de Mexico, unde scriitorul locuia în acea perioada împreuna cu familia sa. Ideea originala
a ce sta la baza acestei opere a aparut în 1952, în timpul unei calatorii pe care autorul a facut-o,
alaturi de mama sa, în satul sau natal, Aracataca (Columbia). În povestea „Un día después del
sábado” (O zi dupa sâmbata), publicata în 1954, autorul face pentru prima data referire la
Macondo iar o serie de personaje din aceasta opera apar în anumite povesti si romane anterioare.
La început, se gândea sa îsi intituleze romanul „Casa”, dar pâna la urma s-a hotarât sa opteze
pentru titlul de „Un veac de singuratate”, pentru a evita confuzia cu romanul „Marea Casa”,
publicat în 1954 de prietenul sau, scriitorul columbian Alvaro Cepeda Samudio.Cartea este
compusa din 20 de capitole fara titlu, în cadrul carora povestea este relatata prin utilizarea unei
structuri temporale ciclice; atât evenimentele satului si ale familiei Buendia, cât si numele
personajelor se repeta din nou si din nou, facând realitatea si fantasticul sa fuzioneze. În primele
trei capitole, este povestit exodul unui grup de familii si construirea satului Macondo. Începând
cu capitolul 4 si pâna la capitolul 16, este vorba despre dezvoltarea economica, politica si sociala
a satului. Ultimele patru capitole relateaza decaderea acestuia.