Calitatea apelor naturale este determinată, în general, de

totalitatea substanţelor minerale sau organice, gazele dizolvate, particulele

în

suspensie şi organismele vii prezente. Din punct de vedere al stării lor,

impurităţile pot fi solide, lichide sau gazoase. Acestea pot fi dispersate în

apă, şi

se pot clasifica după dimensiunile particulelor dispersate în suspensii, coloizi

şi

soluţii.Majoritatea substanţelor care se găsesc în apele naturale, într-o cantitate

suficientă pentru a influenţa calitatea lor, se pot clasifica conform tabelului

2.15. Desigur, o anumită apă nu poate conţine toate aceste impurităţi

concomitent, cu atât mai mult cu cât existenţa unora dintre acestea este

incompatibilă cu echilibrul chimic stabilit în apă. În afara acestor substanţe

menţionate, în 2.3.1.
apele Modalităţi
naturale de se definire
mai pot a calităţii
găsi apei.
şi alte tipuri de impurităţi.
Astfel,
Calitatea apei se poate defini ca un ansamblu convenţional
de caracteristici
plumbul sau cuprul sefizice, chimice,
pot întâlni în urmabiologice
proceselorşidebacteriologice,
tratare a apelor sauexprimate
valoric, care permit încadrarea probei într-o anumită categorie , ea căpătând
datorită sistemului
astfel însuşirea de ade transport
servi precum
unui anumit şi din
scop apele stabilirea
. Pentru meteorice.calităţii
Unele ape
apei,
din multitudinea caracteristicilor fizice, chimice şi biologice care pot fi
naturale conţin
stabilite prin seleniu
analize de sau arsen se
laborator într-o cantitate
utilizează suficientă
practic ca sălimitat,
un număr le afecteze
considerate mai semnificative . Sistemul mondial de supraveghere a
calitatea. De asemenea,
mediului înconjurător se poate
prevede afirma că
urmărirea toateapelor
calităţii apele prin
naturale conţin
trei categorii
substanţe
de parametri :

radioactive, în principal radium, dar numai în unele cazuri de ape subterane

concentraţia acestora atinge valori periculos de mari. Alte surse naturale

conţin

crom, cianuri, cloruri, acizi, alcalii, diferite metale sau poluanţi organici, toate

aduse în receptori de apele uzate provenite din industrie sau aglomeraţii urbane.
 Substanţe întâlnite în apele naturale

Surse de Suspensii Coloizi Gaze Substanţe Ioni Ioni

apariţie neionizate pozi negativi
şi dipoli tivi
Ca2+ HCO3-
-nămol argila CO2
Mg2+ Cl-
-nisip SiO2
Na+ SO42-
-alte Fe2O3
K+ NO3-
substanţe Al2O3
Fe2+ CO32-
anorganice MnO2
Din solul Mn2+ HSiO3-
mineral Zn2+ H2BO3-
şi roci HPO42-
H2PO4-
OH-
F-

N2 H+ HCO3-
Din atmosferă O2 SO42-
CO2
SO2
CO2
-sol -materii NH3 -materii Na+ Cl-
organic vegetale O2 vegetale NH4+ HCO3-
Din -resturi organice N2 colorate H+ NO2-
descompunerea organice -resturi H 2S -resturi NO3-
materiei organice CH4 organice OH-
organice H2 HS-
radicali
organici

-peşti -viruşi
-alge -bacterii
Organisme vii -diatomee -alge
-organisme -diatomee
minuscule
 Pentru precizarea caracteristicilor de calitate a apei se

utilizează următoarea terminologie :

- criterii de calitate a apei - totalitatea indicatorilor de
calitate a apei care se utilizează pentru aprecierea acesteia în raport cu
măsura în care satisface un anumit domeniu de folosinţă sau pe baza
cărora se poate elabora o decizie asupra gradului în care calitatea apei
corespunde cu necesităţile de protecţie a mediului înconjurator ;
- indicatori de calitate ai apei - reprezentaţi de caracteristici
nominalizate pentru o determinare precisă a calităţii apelor ;
- parametri de calitate ai apei – sunt valori şi exprimări
numerice ale indicatorilor de calitate a unei ape ;
- valori standardizate ale calităţii apei - reprezintă valori ale
indicatorilor de calitate a apelor care limitează un domeniu convenţional
de valori acceptabile pentru o anumitã folosinţă a apei .

2.3.2. Indicatori de calitate ai apei

Aşa cum s-a arătat deja, pentru caracterizarea calităţii şi gradului de

poluare a unei ape se utilizează indicatorii de calitate. Aceştia se pot clasifica
după natura lor şi după natura şi efectele pe care le au asupra apei , după
cum
urmează:
A. Clasificare după natura indicatorilor de calitate:
- indicatori organoleptici ( gust, miros).
- indicatori fizici ( pH, conductivitate electrică, culoare,
turbiditate).
- indicatori chimici
 indicatori chimici toxici

indicatori radioactivi

indicatori bacteriologici
B. Clasificare după natura şi efectul pe care îl au asupra apei:
indicatori biologici
- indicatori fizico-chimici generali:
- temperatura
- pH
- indicatorii regimului de oxigen
- oxigen dizolvat (OD)
- consumul biochimic de oxigen (CBO5)
- consumul chimic de oxigen (CCOCr şi CCOMn)
- indicatorii gradului de mineralizare
- reziduul fix
- cloruri, sulfaţi
- calciu, magneziu, sodiu, etc.
- indicatori fizico - chimici selectivi
- carbon organic total (COT)
- azot Kjeldhal şi azot total, fosfaţi
- duritate, alcalinitate

- indicatori fizico - chimici specifici ( toxici):

- cianuri
- fenoli
- hidrocarburi aromatice mono şi polinucleare
- detergenţi
- metale grele ( mercur, cadmiu, plumb, zinc, cobalt, fier, etc.)
- pesticide
- arsen
- uraniu natural
- trihalometani
- indicatori radioactivi
- activitate globală α şi β
- activitate specifică admisă a fiecărui radionuclid
 Tabelul 2.16.
Indicatori de calitate ai apei
Indicatori organoleptici
Indicatori Valori admise Valori admise Metoda de analiza
excepţional
Miros, grade 2 2 STAS 6324 - 61
Gust, grade 2 2 STAS 6324 - 61

Indicatori fizici
Valori Valori admise Metoda de
Indicatori admise excepţional analiza
STAS
Concentraţia ionilor de hidrogen (pH), 6,5…7,4 max. 8,5 6325 - 75
unităţi de pH
Conductivitatea electrica µs/cm 1000 3000 7722 - 84
Culoare, grade 15 30 6322 - 61
Turbiditate, grade sau unităţi de 5 10 6323 - 88
turbiditate de formazină

Indicatori chimici generali

Valori Valori Metoda de
Indicatori admise admise analiza
excepţional STAS
Aluminiu (Al3+), mg/dm3 0.05 0.2 6326 - 90
Amoniac (NH4+), mg/dm3 0 0.5 6328 - 85
Azotiţi (NO2-), mg/dm3 0 0.3 3048/2-90
100 180 3662 - 62
Calciu (Ca2+), mg/dm3
 0.10..0.25 -
- 6364 – 78
0.10..0.28
0.50
0.55 -
250 400 3049 - 88
0.001 0.002 10266 - 87
0.05 0.1 3224 - 69
0.2 0.5 7576 - 66
20 30 3026 - 76
0.1 0.3 3086 - 68
0.1 0.5 3265 - 86
50 80 6674 - 77
0.05 0.3 3264 - 81
6 6 6536 - 87
100 30 3638 - 76
800 1200

2.5 3.0
10 12 3002 - 85

3 5
200 400 3069 - 87
0 0.1 7510 -66
5 7 6327 - 81

Indicatori chimici toxici

Indicatori Valori Metoda de analiză
admise STAS
Amine aromatice, mg/dm3 0 11139 - 78
Arsen (As3+), mg/dm3 0.05 7885 - 67
Azotaţi (NO3-), mg/dm3 45 3048/1 - 77
Cadmiu (Cd2+), mg/dm3 0.005 ISO 5961; 11184 - 77
Cianuri libere (CN-) mg/dm3 0.01 10847 - 77
Crom (Cr6+) mg/dm3 0.05 7884 - 67
Fluor (F), mg/dm3 1.2 6673 - 62
 0.01
10267 - 89
0.001

0.1 12650 - 88
0.5

0.05 6362 - 85
0.01 12663 - 88

0.1
0.03
0.021 12130 - 82

Indicatori radioactivi
ActivitateaValori Valori admise Metoda de analiza
admiseglobală, excepţional STAS
max . Bq/dm3
-alfa 0.1 2.3 10447/1 - 83
-beta 0 50 10447/2 - 83

Indicatori biologici
Valori Metode de
Indicatori admise analiză
STAS
Volumul şestonului obţinut prin filtrare prin 1-10
fileu
planctonic,cm3/m3:
Organisme animale, vegetale şi particule lipsa
vizibile 20
cu ochiul liber lipsă; se admit
Organisme animale microscopice,număr/dm3exemplare 6329 – 90
Organisme care prin înmulţirea în masă izolate în
modifică funcţie de
proprietăţile organoleptice sau fizice ale specie
Organisme
apei / 100indicatoare de poluare lipsă
Organisme
dm3 dăunătoare sănătăţii: ouă de
geohelminţi, chisturi de giardia, lipsă
protozoare
intestinale patogene
 Proprietăţile apelor naturale sunt determinate în principal de

substanţele solide, lichide şi gazoase existente sub formă de materiale în

suspensie sau dizolvate. Aceste substanţe, foarte numeroase, provin din

interacţiile complexe hidrosferă – atmosferă – litosferă - organisme vii. Astfel,

într-un studiu efectuat de echipa Cousteau (1991-1992) asupra calităţii

apelor

fluviului Dunărea, s-au pus în evidenţă peste 800 de compuşi organici şi

anorganici, dintre care peste 50% se2.17.

Tabelul regăsesc în ţesuturile vegetale şi
animale
Criterii de clasificare a compoziţiei chimice a apelor naturale
Nr. Criterii Exemplificări
din crt
mediul acvatic.
1 Naturacomponenţilor Gaze dizolvate; subst.anorganice;subst. organice
Există mai multe criterii de clasificare a compuşilor care
chimici
2 Forma sub care se găsesc Solubilizat;suspensii;coloizi;emulsii;
definescîn compoziţia
mediul acvatic chimică aabsorbiţi/adsorbiţi
apelor naturale, după natura
în sedimente acestora,
şi / sau pe suspensii;
bioacumulaţi de către biocenoze; sub formă liberă;
complexaţi.
provenienţă, efect toxic şi metode de analiză, prezentate în tabelul 2.17.
Naturale; antropică.
3 Provenienţă Indicatori de calitate; indicatori generali de poluare;
4 Efecte indicatori specifici de poluare.
Persistenţă; toxicitate; bioacumulare; efecte mutagene;
5 Proprietăţi teratogene; cancerigene.
Indicatori globali (COT, reziduul fix); indicatori
selectivi (pesticide); specifici (HCN).
6 După metodele de analiză
Regim de oxigen; salinitate; nutrienţi; capacitate de
tamponare; metale grele; micropoluanţi organici.
7 După rolul jucat în
ecosisteme acvatice

Pornind de la această clasificare în continuare se vor prezenta

principalele proprietăţi organoleptice, fizice şi chimice ale apelor naturale
corelate cu compuşii chimici care determină aceste proprietăţi şi cu
indicatorii
de calitate ai apei specifici acestora.
 Culoarea reală a apelor se datorează substanţelor dizolvate

în apă şi se determină în comparaţie cu etaloane preparate în laborator.

Culoarea apelor naturale şi a celor poluate poate fi o culoare aparentă care

se

datorează suspensiilor solide uşor de filtrat prin depunere şi filtrare .

Mirosul apelor este clasificat în şase categorii, după

intensitate: fără miros ; cu miros neperceptibil ; cu miros perceptibil unui

specialist ; cu miros perceptibil unui consumator ; cu miros puternic şi cu

miros foarte puternic .

2.3.3.2. Indicatori
Gustul fizici
se clasifică utilizindu-se denumiri convenţionale ,cum

Turbiditatea
ar fi : Mb -- ape se bicarbonato-sodic
cu gust mineral datorează particulelor
; Mg - apesolide
cu gustsub formă de
suspensii sau în stare coloidală. Într-o definiţie generală se consideră că
suspensiile
mineral magnezic totale
; Mmreprezintă
- ape cu gustansamblul componentelor
mineral metalic solide insolubile
; Ms - ape cu gust
prezente într-o cantitate determinată de apă şi care se pot separa prin
metode de
mineral sărat ; Oh - ape cu gust organic hidrocarbonat ; Om - ape cu gust
laborator (filtrare,centrifugare,sedimentare).Se exprimă gravimetric în mg/l sau
volumetric
organic medical în ml/l. Valoarea suspensiilor
farmaceutic ; Op - ape cu totale
gust este deosebit
organic de importantă
pământos ; Ov - ape
pentru caracterizarea apelor naturale.În funcţie de dimensiuni şi greutate
specifică,
cu gust organicparticulele
vazos . se separă sub formă de depuneri(sedimentabile) sau
plutesc pe suprafaţa apei(plutitoare). Suspensiile gravimetrice reprezintă
totalitatea materiilor solide insolubile, care pot sedimenta, in mod natural într-o
anumită perioadă limitată de timp. Procentul pe care îl reprezintă suspensiile
gravimetrice din suspensiile totale este un indicator care conduce la
dimensionarea şi exploatarea desnisipatoarelor sau predecantoarelor,
instalaţii
destinate reţinerii acestora. Suspensiile şi substanţele coloidale din ape
reprezintă totalitatea substanţelor dispersate în apă, având diametrul
particulelor
între 1 şi 10 µm. Caracterizate prin proprietăţi electrice de suprafaţă,
prezintă
un grad mare de stabilitate, care le face practic nesedimentabile în mod natural.
2.3.3.3. Indicatori chimici

A. Indicatori ai regimului de oxigen

Oxigenul este un gaz solubil şi se află dizolvat în apă sub formă
de molecule O2, prezenţa oxigenului în apă condiţionând existenţa marii
majorităţi a organismelor acvatice. Toate apele care se află în contact cu
aerul
atmosferic conţin oxigen dizolvat în timp ce apele subterane conţin foarte
puţin
oxigen. Solubilitatea oxigenului în apă depinde de presiunea atmosferică,
temperatura aerului, temperatura şi salinitatea apei.
Conţinutul în oxigen al apei râurilor este rezultatul următoarelor
acţiuni antagoniste:
- reabsorbţia oxigenului din atmosferă la suprafaţa apei prin
difuzie lentă sau prin contact energic, interfaţa apa-aer prezintând o
importanţă
deosebită în acest sens. Acest transfer este serios perturbat de prezenţa
poluanţilor cum ar fi detergenţii şi hidrocarburile;
- fotosinteza, care poate asigura o importantă realimentare cu
oxigen a apei, ajungându-se la valori care pot depăşi saturaţia;
- consumul biochimic de oxigen pentru biodegradarea materiilor
organice poluante.
Din această clasă de indicatori fac parte oxigenul dizolvat (OD),
consumul chimic de oxigen (CCO), consumul biochimic de oxigen (CBO) şi
carbonul organic total (COT).
Oxigenul dizolvat (OD) Cel mai important parametru de
calitate al apei din râuri şi lacuri este conţinutul de oxigen dizolvat, deoarece
oxigenul are o importanţă vitală pentru ecosistemele acvatice. Astfel,
conţinutul
 B. Săruri dizolvate

În apele naturale se află, în mod obişnuit, cationii şi anionii

prezentaţi în tabelul 2.18., ioni de care depind cele mai importante calităţi
ale

apei. În majoritatea cazurilor, sărurile aflate în apele naturale sunt formate din

următorii cationi Ca2+, Mg2+, Na+, K+ şi anioni HCO3-, SO42-, Cl-. Ceilalţi ioni
 Tabelul 2.18.
Principalii ioni din apele naturale
CATIONI ANIONI
DenumireFormula DenumireFormula
HidrogenH+ HidroxidOH-
SodiuNa+ BicarbonatHCO3-
PotasiuK+ ClorurăCl-
AmoniuNH4+ HidrosulfitHS-
CalciuCa2+ NitritNO2-
MagneziuMg+ NitratNO3-
Fier bivalentFe2+ FluorurăF-
Fier trivalentFe3+ SulfatSO42-
BariuBa2+ SilicatSiO32-
AluminiuAl3+ OrtofosfatPO43-

În esenţă, se poate spune că apele naturale conţin elemente

fundamentale şi elemente caracteristice, dintre care 6 elemente
fundamentale
sunt cele care aparţin tuturor apelor naturale, respectiv molecula de H2CO3 şi
ionii de HCO3-, CO32-, H+, OH-, Ca2+, iar dintre elementele caracteristice se
pot cita ionii de SO42-, Cl-, Mg2+, Na+, K+ etc.. Aceste elemente pot fi prezente
sau nu în apele naturale, într-o concentraţie mai mare sau mai mică,
conferind
apei un anumit caracter.
C. Reziduul fix reprezintă totalitatea substanţelor dizolvate în
apă, stabile după evaporare la 1050C, marea majoritate a acestora fiind de
natură anorganică. Valoarea reziduului fix în diferite ape naturale variază în
funcţie de caracteristicile rocilor cu care apele vin în contact. Informativ se
dau
în continuare, câteva valori ale reziduului fix al diferitelor categorii de ape:
Ape de suprafaţă100 – 250 mg/l;
Ape din pânza freatică200 – 350 mg/l;
 100 – 300 mg/l;
– 22000 mg/l;
20000 – 5000 mg/l;
–20 mg/l;
1100 – 3000 mg/l.

10
Conţinutul mineral al apelor naturale este strâns legat de factorii
meteorologici şi climatologici. Astfel, în perioadele 1000cu precipitaţii sau în cele
de topire a zăpezilor, apele curgătoare îşi reduc mineralizarea, datorită
diluării
lor cu ape cu conţinut mineral foarte sărac. În aceste situaţii, de exemplu,
apele
râului Dâmboviţa au o mineralizare de 100 – 120 mg/l, iar cele ale Argeşului
de
80 – 100 mg/l. În perioada de iarnă, când apele de suprafaţă sunt alimentate
în
special de izvoare subterane, mineralizarea acestora este mai crescută fiind de
200 –250 mg/l. Apele subterane şi mai ales cele din pânze freatice de mare
adâncime, se caracterizează printr-o mineralizare mai ridicată şi în acelaşi
timp D. Indicatori biogeni
mai puţin variabilă,
Compuşi ai datorită contactului
azotului. Amoniacul, cu nitriţii
straturile minerale
şi nitraţii în care
constituie
staţionează.
etape importante ale prezenţei azotului în ciclul său biogeochimic din natură
şi
implicit din apă .Azotul este unul dintre elementele principale pentru
susţinerea
vieţii, intervenind în diferite faze de existenţă a plantelor şi animalelor.
Formele
sub care apar compuşii azotului în apă sunt azot molecular (N2), azot legat în
diferite combinaţii organice (azot organic), amoniac (NH3), azotiţi (NO2-) şi
azotaţi (NO3-). Amoniacul constituie o fază intermediară în ciclul biogeochimic
al azotului. Azotul amoniacal decelat în cursurile de apă poate proveni dintr-
un
mare număr de surse:
- din ploaie şi zapadă, care pot conţine urme de amoniac ce
variază între 0,1 - 2,0 mg/l;
- în apele de profunzime, curate din punct de vedere biologic şi
organic, amoniacul poate apare prin reducerea nitriţilor de către
bacteriile autotrofe sau de către ioni feroşi conţinuţi;
- în apele de suprafaţă apar cantităţi mari de azot amoniacal prin
degradarea proteinelor şi materiilor organice azotoase din
 deşeurile vegetale şi animale conţinute în sol. Această cantitate

de azot amoniacal este în cea mai mare parte complexată de

elementele aflate în sol şi numai o mică cantitate ajunge în

râuri.

- un număr mare de industrii (industria chimică, cocserie, fabrici

de gheaţă, industria textilă etc.) sunt la originea alimentării cu

azot amoniacal a cursurilor de apă.

Prezenţa amoniacului în apele de alimentare este limitată de

normele recomandate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, la cantităţi foarte

mici (sub 0,05 mg/l) datorită efectelor nocive pe care le poate avea asupra

consumatorilor.

Nitriţii constituie o etapă importantă în metabolismul

Compuşi ai fosforului Conţinutul de fosfaţi în apele naturale
compuşilor azotului, ei intervenind în ciclul biogeochimic al azotului ca fază
este relativ redus (0,5-5 mg/l). Dacă apele străbat terenuri bogate în humus
în
intermediară între amoniac şi nitraţi. Prezenţa lor se datoreşte fie oxidării
care fosfatul este legat în compuşi organici, acestea se îmbogăţesc în fosfaţi.
De
bacteriene a amoniacului, fie reducerii nitraţilor.
asemenea, o pondere importantă revine poluării difuze din agricultură
datorată Nitraţii constituie stadiul final de oxidare a azotului organic.
administrării de îngrăşăminte pe bază de azot şi fosfor. Fosfatul monocalcic
poate
Azotul proveni în apă
din nitraţi, mai
la fel caales prin
şi cel dinmineralizarea resturilor
nitriţi sau amoniac, vegetale
constituie unsau
element
animale. Fosfatul monocalcic este solubil în apă şi reprezintă o formă de
fosfor
nutritiv pentru plante şi, alături de fosfor, este folosit la cultura intensivă în
asimilabil. Concentraţii mai mari de 0,5 mg/l P exprimat în PO43- în apele de
suprafaţă
agricultură. determină
Prezenţa eutrofizarea progresivă
nitraţilor în apele a lacurilor,
naturale se poateprin favorizarea
explica prin
dezvoltării algelor. Conţinuturi mai mari de fosfaţi în apele subterane sau de
contactul
suprafaţă pot să constituie un indiciu asupra poluării de origine animală, mai
ales dacă
apei cu solulse corelează
bazinului cu dezvoltarea faunei microbiene. Fosforul sub formă
hidrografic.
de
combinaţii, poate fi prezent în apele de suprafaţă, fie dizolvat, fie în suspensii
sau sedimente.
 Tabelul 2.19.
Calculul relaţiilor de alcalinitate
Valoarea OH- CO32- HCO3-
alcalinităţii (p)
000m
02pm-2p< m/2
m/202p0
2p-m2(m-p)0>m/2
mm00
m = alcalinitatea faţă de metiloranj în ml HCl 0,1 N
p = alcalinitatea faţă de fenolftaleină în ml HCl 0,1 N
 F.Indicatori biologici şi bacteriologici

Analiza hidrobiologică constă în inventarierea microscopică a

fito şi zooplanctonului, organisme din masa apei, precum şi analiza

organismelor bentonice (situate pe fundul apei) şi a perifitonului (organisme

fixate pe diferite suporturi), din probele de apă prelevate în secţiunea de

control.

Stabilirea gradului de curăţenie, sau poluare a unui râu sau lac se face prin

compararea organismelor existente cu tabele standard cuprinzând grupe

faunistice şi număr de unităţi sistematice de organisme indicatoare de apă

curată sau murdară.

 2.3.4. Specificul calităţii diferitelor surse naturale de apă

Fiecare tip de sursă prezintă caracteristici proprii, fizico-chimice

şi biologice, variind de la o regiune la alta în funcţie de compoziţia
mineralogică a zonelor strabătute, de timpul de contact, de temperatură şi
de
condiţiile climatice. Pentru acelaşi tip de sursă se pot evidenţia anumite
caracteristici comune, după cum rezultă din cele de mai jos.
A. Apa de râu
Cursurile de apă, (râuri şi afluenţi), sunt caracterizate, în general,
printr-o mineralizare mai scăzută, suma sărurilor minerale dizolvate fiind sub
400 mg/l. Aceasta este formată din dicarbonaţi, cloruri şi sulfaţi de sodiu,
potasiu, calciu şi magneziu. Duritatea totală este, în general, sub 15 grade,
fiind
formată în cea mai mare parte din duritate dicarbonatată.
Concentraţia ionilor de hidrogen (pH-ul) se situează în jurul
valorii neutre, fiind cu un pH = 6,8 - 7,8. Dintre gazele dizolvate sunt prezente
oxigenul dizolvat, cu saturaţie între 65 - 95% şi bioxidul de carbon liber, în
general sub 10 mg/l.
 B. Apa de lac

Lacurile, formate, în general, prin bararea naturală sau artificială

a unui curs de apă, prezintă modificări ale indicatorilor de calitate

comparativ

cu efluentul principal, datorită stagnării apei un anumit timp în lac, insolaţiei

puternice şi fenomenelor de stratificare (vara şi iarna) şi destratificare

(primavara şi toamna), termică şi minerală. Stagnarea apei în lac conduce la

o

decantare naturală a materiilor în suspensie, apa lacurilor fiind mai limpede

şi

mai puţin sensibilă la condiţiile meteorologice. Stratificarea termică,

combinată

la lacurile adânci şi cu o stratificare minerală, conduce, în perioada de vară şi

toamnă, la excluderea aproape completă a circulaţiei apei pe verticală. Acest

lucru atrage după sine scăderea concentraţiei oxigenului dizolvat în zona de

fund şi apariţia proceselor de oxidare anaerobă, având drept efect creşterea

conţinutului în substanţe organice, în săruri de azot şi fosfor şi,uneori,

apariţia

hidrogenului sulfurat la fundul lacului. În perioadele de destratificare termică

şi

minerală (primavara şi toamna), are loc o circulaţie a apei pe verticală şi o

uniformizare calitativă a apei lacului, conducând la îmbogăţirea cu substanţe

organice şi nutrienţi a apei din zona fotică. Conţinutul de substanţe organice

şi

nutrienţi, combinat cu insolarea puternică, conduce la posibilitatea

dezvoltării

unei biomase fito şi zooplanctonice apreciabile.

Din cele prezentate mai sus rezultă că apa lacurilor se

caracterizează, în general, printr-un conţinut mai ridicat în substanţe

organice,
 C. Apa subterană

Apelesubterane sunt caracterizate, în general, printr-o

mineralizare mai ridicată, conţinutul în săruri minerale dizolvate fiind peste

400 mg/l şi format, în principal, din dicarbonaţi, cloruri şi sulfaţi de sodiu,

potasiu, calciu şi magneziu. Duritatea totală este cuprinsă între 10-20 grade

germane şi este formată, în cea mai mare parte, din duritate dicarbonatată.

Concentraţia ionilor de hidrogen se situează în jurul valorii

neutre, corespunzând unui pH = 6,5 - 7.

Dintre gazele dizolvate predomină dioxidul de carbon liber,

conţinutul în oxigen fiind foarte scăzut sub 3 mg O2/l.

În funcţie de compoziţia mineralogică a zonelor străbătute, unele

surse subterane conţin cantităţi însemnate de fier, mangan, hidrogen

sulfurat şi

sulfuri, compuşi ai azotului etc.

S-a considerat a fi sugestivă prezentarea centralizată în tabelul

2.21, a indicatorilor de calitate pentru diferitele categorii de apă întâlnite curent,

şi anume apă distilată, apă de râu, apă de lac, apă subterană, apă din
reţeaua de

apă potabilă şi apă minerală.

Compararea valorilor diferiţilor indici de calitate permite, chiar

şi unui nespecialist, evidenţierea specificului diferitelor categorii de apă.

Indicatori de calitate pentru diferite categorii de ape
Indicator Unitate de Metoda de Apa Apa râu Apa lac Apa Apa Apa
măsură determinare distilată subterană potabilă minerală

Temperatură ºC 6324/61 20 18 13,8 14 19 15

Turbiditate grade SiO2 6323/61 0 190 3,5 0,7 0 4
Culoare mg Pt/l 7576/66 0 17 35 0 0 0
pH - 6325/61 5,6 7,85 6,95 7,7 7,7 5,8
Reziduu fix mg/l 3638/53 15 325 124 429 235 2030
Suspensii mg/l 3638/53 15 325 124 429 235 2030
Conductivitate µS 20 488 231 593 348 3700
Alcalinitate (m) mval/l 0,15 3,25 1,55 8,15 206 28,70
Alcalinitate (p) mval/l 6363/61 0 0,12 0 0 0 0
Duritate totală grade 6363/61 0 11,65 4,70 11,96 8,40 54,10
Duritate temporară grade 3026/62 0 9,18 4,34 11,96 5,77 54,10
Duritate permanentăgrade 3026/62 0 2,47 0,36 0 2,63 0
O2 dizolvat mg/l 3026/62 1,80 8,69 9,66 1,26 7,20 -
Oxidabilitate mgKMnO4/l 6536/62 1,58 48,33 28,77 15,24 5,69 8,80
CCO-Cr mgO2/l 3002/61 1,30 26,80 9,06 4,04 2,40 9,70
CBO5 mgO2 /l 6954/61 8,96 4,96 3,83 0,90 1,20 -
CO2 mg/l 6560/62 0 0 7,37 8,80 6,60 2970
Ca mg/l 3253/61 0 56 21 39 48 242
Mg2+ mg/l 3662/62 0 17 8 28 7 88
Na++K+ mg/l calcul 6 44 12 99 30 455
calcul
 mg/l 8634/70 0 0 0 0,720 0 0,010
mg/l 8634/70 0 0,50 0,600 0,835 0,031 0,021
mg/l 3264/62 0 0,025 0,025 0,100 0 0
mg/l 2049/52 4 46 8 11 37 365
2−
mg/l 3069/68 0 60 19 6 50 5
SO 4

CO 3
2− mg/l calcul 0 7 0 0 0 0
+ mg/l 6328/61 0,019 0,296 0,469 6,000 0,051 0,116
NH 4
− mg/l 3048/61 0,003 0,030 0,010 0,004 0 0,016
NO 2

NO
−
3
mg/l 8900/71 0 4,761 0,332 0,455 2,082 0,044

N total mineral mg/l 7312/65 0,016 1,314 0,443 5,125 0,510 0,105
3− mg/l 3265/61 0,090 4,468 0,010 0,250 0,034 0
PO 4
P total mg/l 1006/85 0,037 0,660 0,023 0,360 0,013 0
SiO2 mg/l 3225/61 0,14 0,9 0,60 1,56 1,50 2,10
H2S mg/l 7510/66 0 0 0 3,20 0 0
Fenoli mg/l 7167/65 0,0017 0,007 0 0 0,0086 0