Vasile Lovinescu

Vasile Lovinescu (n. 17 decembrie 1905, Fălticeni - d. 14 august 1984) a fost critic literar,
dramaturg și filosof esoteric român, elev al filosofului francez René Guénon.

Biografie
S-a născut la data de 17/30 decembrie 1905 în orașul Fălticeni, ca fiu mai mare al lui Octav
Lovinescu, avocat, și al Anei Cetățeanu. Tatăl, frate cu criticul literar Eugen Lovinescu, se trăgea
din comuna Rădășeni, Suceava, iar mama din localitatea Subcetate, având în ascendență pe Ion
Budai-Deleanu.

Scriitorul a mai avut doi frați: Octav (1913-1945) , avocat și Horia (1917-1983), dramaturg.
Familia sa a dat literelor noastre mai mulți scriitori, între care Anton Holban (văr), Monica
Lovinescu (vară) și Alexandrina Lovinescu (vară).[1]

Copilăria în Fălticeni, pe atunci un târg patriarhal, i-a fost normală, adică fabuloasă, cum va
spune scriitorul însuși. Școala primară și gimnaziul l-a urmat în urbea natală, la gimnaziul
Alexandru Donici, unde bunicul său, Vasile, era profesor și director. Familia s-a mutat în 1920 la
București, unde tatăl său era avocat la diverse firme. Vasile Lovinescu a urmat liceul la Colegiul
Sfântul Sava. După revenirea familiei în Fălticeni, a rămas în capitală, unde a fost student la
Facultatea de Drept, nu pentru că ar fi avut vreo înclinație pentru această disciplină, ci pentru a
rămâne în profesia tatălui său.

După terminarea facultății, Vasile Lovinescu a lucrat ca jurisconsult la diverse firme, la primăria
municipiului și apoi, cu unele întreruperi, la Creditul Minier, până în 1947 când instalarea
dictaturii l-a obligat să renunțe. În tot acest timp însă, principala preocupare a tânărului a rămas
spiritualitatea. În acest domeniu, el a publicat în anii '30 numeroase articole și eseuri în reviste
ca: Viața Literară, Viața Românească, Adevărul Literar și Artistic, Credința, Familia, Azi,
Vremea, dar și câteva traduceri din limbile germană, franceză și engleză.

Figura care l-a atras în aceste începuturi de studii tradiționale a fost cea a misticului Bo Yin Ra,
german de origine, care a avut, se pare, o ratașare inițiatică [necesită  citare] la o organizație
cosmologică din Asia Centrală, ca și cea a scriitorului german Gustav Meyrink. Din cărțile lui
Bo Yin Ra a aflat Vasile Lovinescu de cartea lui Rene Guenon "Le Roi du Monde", pe care o și
traduce (fără să o poată însă publica). Din acest moment, gânditorul tradițional francez a
devenitmentorul lui spiritual.

A început în 1934 o corespondență cu Rene Guenon, retras la Cairo, care a durat neîntrerupt până
în 1940, în paralel cu o meditație susținută asupra cărților lui și a marilor texte ale esoterismului
universal. Chiar dacă a continuat să scrie în reviste și să aibă relații cu unii scriitori români ca
Dan Botta, Dan Petrașincu, Anton Dumitriu, Mircea Eliade și mai ales Sandu Tudor, atenția lui
principală s-a îndreaptat spre obținerea unei inițieri.

Scriitorul s-a retras în 1980 definitiv la Fălticeni, în casa părintească de pe Strada Sucevei,
devenită între timp Galeria Oamenilor de Seamă (1972), prin donația și grija soției sale .

S-a stins din viață pe data de 14 iulie 1984.

După decembrie 1989 apar în periodice numeroase fragmente din opera lui Vasile Lovinescu și
diferite prezentări ale omului și operei (Caiete Critice, România Literară, Steaua, Cotidianul LAI,
Timpul, Manuscriptum, Cronica, Echidistanțe, etc.).

Realizarea spirituală

În anul 1935, a făcut un pelerinaj la Muntele Athos, căutând o binecuvântare isihastă, pe care ar
fi putut-o obține, cu condiția să rămână într-o mănăstire; nefiind cetățean grec, lucrul nu era
posibil pe vremea aceea.

În 1936, la sfatul lui Rene Guenon, pleacă în Franța, la Amiens, și în Elveția, la Basel, unde trece
printr-o inițiere alawită, după care se întoarce în țară. Nu e vorba de o convertire la Islam, cum
greșit s-ar putea crede, ci de integrarea într-o organizație esoterică universală (sufism), încă vie și
efectivă. De aici încolo, principala preocupare a lui Vasile Lovinescu va fi realizarea spirituală.
A mai publicat, între 1936-1937, în revista "Etudes Traditionnelles", sub pseudonimul Geticus,
un studiu în limba franceză, de istorie și geografie mitică, intitulat La Dacie Hyperboreene.

În 1939 a făcut o călătorie în Franța, pentru a relua legătura cu F. Schuon, maestrul său spiritual.
Aici l-a reîntâlnit și pe M. Valsan, rămas la Paris ca diplomat, care primise și el o inițiere din
aceeași sursă și care a întemeiat în curând, la Paris, o tariqah condusă de el.

În timpul războiului, în 1940 reformat din cauza unei vederi slabe, Vasile Lovinescu și-a împărțit
timpul între ritualul inițiatic și meditația asupra textelor sacre, între Fălticeni și București, unde s-
a stabilit definitiv, cu un scurt intermezzo administrativ la primăria orașului Fălticeni.
S-a căsătorit în 1945 cu Steliana-Victoria Păunescu, care i-a fost o fidelă păzitoare a pragului și
o constantă piatră de șlefuire. În timpul refugiului de la sfârșitul războiului, casa și biblioteca de
la Fălticeni i-au fost devastate, ceea ce nu l-a rupt de locul natal, deși a continuat să trăiască, într-
o demnă sărăcie, în București.

În anul 1948 a întemeiat în București, cu ajutorul lui M. Valsan, un grup inițiatic pe care l-a
condus până prin 1958 când, din cauza izolării și a ambianței ostile, grupul s-a dizolvat. În toată
această perioadă, Vasile Lovinescu a renunțat la scris, consacrându-se ritualului și realizării
spirituale, împreună cu grupul respectiv, totul rămânând ascuns lumii profane. A întreținut
legături prin scrisori cu F. Schuon, T. Burckhardt și M. Valsan

Fraternitatea lui Hyperion

În 1958 a întâlnit la Fălticeni pe subtila, dar puțin cunoscuta poetă Lucreția Andriu (1913-1964),
în casa din București a căreia a întemeiat un cerc de studii și meditație tradițională, pe care l-a
numit mai târziu, în unele scrisori, fraternitatea lui Hyperion.

Din acest grup au făcut parte poetul Radu Vasiliu (1923-1990), Florin Mihăescu, Roxana
Cristian, Viorica Mosinschi (1913-1980), Mariana Veleanu (1922-1975), Raluca Vasiliu,
Margareta Vasiliu (1942-1996), Teodor Ghiondea, Dan Stanca. Activitatea acestui grup a
continuat aproape săptămânal, cu excepția lunilor de vară, când V. Lovinescu se retrăgea la
Fălticeni, menținând legătura prin scrisori.

Aceasta insulă de libertate spirituală a continuat astfel să existe în anonimat și să "activeze", în

ciuda ambianței ostile și amenințătoare, puternic polarizată de prezența intelectuală a lui
Lovinescu. Baza studiilor și meditațiilor a constituit-o opera lui Rene Guenon, dar și textele sacre
ale marilor tradiții exo și esoterice universale.

După moartea prematură a Lucreției Andriu, grupul s-a reunit cu aceeași regularitate, în alte
locuri, până în anul 1980, când Vasile Lovinescu s-a retras la Fălticeni.