Fata Morgana

Fata Morgana este traducerea italiana a expresiei “Morgan le Fay”. Cuvant cu

cuvant, ”fata Morgana” insemna Zana Morgana, o referire la legenda engleza a
incantatoarei surori a regelui Arthur, Morgana care a trait intr-un castel sub apa.
Prima mentiune a termenului “fata morgana” in limba engleza din 1818
s-a referit la mirajul observat in stramtoarea Messina, dintre Calabria si Sicilia. Dupa
meteorologul William J. Humphreys, Morgana este de asemenea un cuvant de
origine britanica desemnand sirenele care au legaturi indepartate cu mirajul. El scrie
despre un miraj aparand ca un castel de cristal, ridicadu-se din valurile din
stramtoarea Messina, transformand falezele si casele de pe uscatul opus intr-un
misterios castel cu turnuri indreptate spre cer. Nu este ciudat ca acest poetic nume
sa devina nume generic pentru asa de multe miraje, oriunde s-ar produce ele.
Este des intalnita si in vaile muntilor, in Valea San Louis din Colorado, unde
efectul este exagerat datorita curburii fundului vaii, anuland curbura Pamantului. Se
poate vedea in marile arctice dimineata sau pe ghetarii Arcticii. Ca si mirajul arctic,
Fata Morgana da exploratorilor impresia unor faleze inalte sau munti, dar in realitate
sunt doar dealuri domoale si plaje.
Fata Morgana este un miraj complex prin care obiectele de la orizont, cum ar fi
insule, faleze, vapoare sau iceberg-uri, apar transformate si alungite ca un castel din
povesti.
In apele calme, suprafata netulburata dintre aerul cald peste aerul rece
aproape de suprafata pamantului se poate comporta ca o lentila producand o
imagine cu susul in jos care pare a pluti. Fata Morgana de obicei este vazuta
dimineata, dupa noptile reci.
Alistair Frase, un expert in optica atmosferica de la Universitatea din
Pannsylvania asociaza mirajul Fata Morgana cu o situatie in care temperatura creste
incet si treptat cu inaltimea de la suprafata pana cand ajunge la un strat subtire de
aer in care temperatura creste foarte repede. Acest strat este acoperit de un alt strat
la care temperatura creste incet. Aceasta temperatura atmosferica va mari obiectele
ale caror raze de lumina trec prin stratul din mijloc. Variatiile minore din spatiu pot
proiecta o imagine complexa pana la observator.Variatiile in grad, grosime sau
locatie a stratului pot cauza ca suprafetele relativ netede de pe apa sau zapada sa
apara ca o linie neregulata de turnuri si coloane verticale.

Fenomenul de Fata Morgana fost descris pentru prima oara de catre Brydone
in anul 1770 si tot el l-a explicat, aratand ca aerul incalzit si deplasat de catre
vanturile de mare intensitate trece intr-o stare de acalmie, stare in care se produce si
se observa fenomenul.

Mirajul lateral

Uneori, putem vedea o variatie a mirajului inferior, la o scara mai mica, pe o

suprafata verticala. In aceasta situatie, incalzirea puternica a unei suprafete verticale
de catre soare sau o alta sursa interna poate produce o crestere puternica a
temperaturii extinzand-o lateral in afara suprafetei. Aceasta conditie poate forma
mirajul lateral.
 Mirajul lateral va aparea ca o reflexie aparenta in preajma unei imagini si se va
forma chiar langa perete ori pe suprafata unei pietre.
Miraj lateral “inferior” rezulta dintr-o crestere mare a temperaturii in apropierea
peretelui similara cu conditia producerii mirajului inferior din desert. David K. Lynch si
William Livingstone, in cartea lor numita “Lumina si culoarea in natura”, sugereaza ca
nu exista nici un motiv ca mirajul lateral “superior” sa nu se poata forma langa un
perete cald inconjurat de aer mai rece, insa ei n-ai vazut vreodata un astfel de
fenomen.

Mirajul lateral poate aparea langa tarmurile inalte ale marilor si oceanelor,
astfel incat o nava aflata in spatele unui promontoriu sa fie “vazuta” (ca in figura
anterioara).