Stilurile functionale ale limbii romane

Modul in care sunt folosite resursele limbii (lexicale, fonetice, morfologice, sintactice,
topice) poate caracteriza un vorbitor sau o colectivitate (grup); rezulta ca exista doua mari
categorii ale stilului: stilul individual si stilurile functionale.
Inca din 1941, in studiul intitulat "Dubla intentie a limbajului si problema stilului",
Tudor Vianu definea stilul ca fiind "expresia unei individualitati.
Autorul studiului isi intareste opinia reproducand definitia data stilului de renumitul
lingvist Vossler: "Stilul este intrebuintarea individuala a limbii".
In termenii studiului mentionat, stilul individual se caracterizeaza printr-un mare grad de
reflexivitate, aflat in raport invers proportional cu tranzitivitatea limbajului.
Folosirea individuala a limbii este marcata de subiectivitate, participarea afectiva a
emitatorului dand nastere la trei registre stilistice: neutru, solemn si familiar.
Stilurile functionale ale limbii romane sunt, fundamental, in numar de patru si anume:
beletristic, (artistic), stiintific, administrativ si publicistic.

Stilul beletristic (artistic) se foloseste in operele literare si prezinta urmatoarele

trasaturi:
• folosirea termenilor cu sens figurat ca si a acelora care, prin anumite calitati, trezesc in
constiinta cititorilor imagini plastice, emotii, sentimente;
• bogatia elementelor lexicale (folosirea termenilor regionali, arhaici, a neologismelor si chiar
a termenilor de jargon sau argou);
• stilul beletristic se adreseaza, mai ales, sensibilitatii si imaginatiei;
• relieful enuntului poate fi intarit chiar si prin abaterea de la uzul curent al limbii.

Stilul stiintific se utilizeaza in lucrarile care contin informatii asupra unor obiecte, fenomene,
fapte, investigatii, cercetari, caractere tehnice etc, cu alte cuvinte, in lucrarile stiintifice.
Acest stil prezinta urmatoarele caracteristici:
• folosirea unor notiuni / teorii stiintifice exacte si a unor rationamente riguroase;
• utilizarea unor neologisme din lexicul propriu fiecarei stiinte;
• folosirea cuvintelor monosemantice;
• claritatea exprimarii (pusa in evidenta printr-o structura adecvata a propozitiei / frazei),
precizie, corectitudine;
• utilizarea sensului propriu al cuvantului;
• un grad mare de tranzitivitate;
• fiecare domeniu stiintific isi are propriul vocabular.

Stilul administrativ se utilizeaza in documente oficiale (cerere, memoriu, raport,referat,

proces-verbal, curicullum vitae), in documente referitoare la activitatea unor institutii sau la
relatiile administrative, politice, juridice etc. Stilul administrativ prezinta urmatoarele trasaturi:
• precizia si concizia exprimarii;
• caracterul neutru al registrului lingvistic;
• prezenta cliseelor lingvistice (formule si termeni consacrati care dau claritate si uniformitate
exprimarii);
• lipsa figurilor de stil.

Stilul publicistic este propriu ziarelor si revistelor destinate marelui public si prezinta
urmatoarele trasaturi specifice:
• lexic accesibil unor categorii de cititori de nivel intelectual mediu;
• lipsa expresiilor de specialitate sau proprii unui anumit domeniu;
• constructii dense, uneori eliptice, adaptate la nevoile comunicarii unui numar cat mai mare
de informatii;
• in unele cazuri se pot folosi expresii poetice, revelatoare, formule familiare, lexic bogat sau
chiar figuri de stil.