U N I V E R S I T A T E A A L .

I C U Z A , I A Ş I
F A C U L T A T E A D E D R E P T
DREPT FINANCIAR

Profesor doctor Ionel BOSTAN Ioana Maria

Costea

SFATURI PENTRU REDACTAREA

LUCRĂRII DE LICENŢĂ

Anul academic 2004-2005

 2

I.FORMA LUCRĂRII

Recomandabil lucrarea nu poate depăşi 100 pagini, numerotate continuu.

Organizarea ar trebui să fie următoarea :

♦ Pagină de deschidere completă – cuprinzând numele instituţiei, facultatea, eventual

secţia, titlul lucrării, numele dumneavoastră, numele profesorului coordonator, anul
academic.
♦ Pagină albă
♦ Cuprinsul
♦ Conţinutul propriu-zis
♦ Bibliografie critică şi generală
♦ Eventuale anexe.

II. FONDUL LUCRĂRII

1. Introducerea

 Identificarea problemei. Formularea întrebării – punct de plecare.

 Explicarea importanţei subiectului ales.
 Prezentarea conceptelor principale şi a principalelor definiţii
 Stabilirea perioadei de timp supusă cercetării.

2. Încadrarea teoretică

 Realizarea unei sinteze asupra reglementării chestiunii în dreptul român.

3. Conţinutul propriu-zis

 Redactaţi o lucrare de maxim 80 pagini, pe tema centrală; noţiuni, clasificări,

aspecte generale şi particulare, argumente pro şi contra, teorii pro şi contra din literatura
de specialitate, stadiu actual al problemei, etc.

4. Concluzii

 Alegeţi una din opiniile dezvoltate mai-sus şi argumentaţi-o

 Explicaţi alegere dumneavoastră.

5. Bibliografie
 3

III. IDENTIFICAREA SUBIECTULUI

Identificarea subiectului lucrării presupune stabilirea unei ipoteze de lucru, de

genul : există sau nu protecţie juridică a minorului, cum se utilizează fondurile pentru
învăţământ, care este mecanismul de funcţionare a auditului. Acesta se reflectă în titlu
lucrării, dar mai ales în prezentarea orală a acesteia, unde trebuie subliniat nu numai care
este subiectul, dar şi unicitatea, originalitatea acestuia.

Criterii pentru aprecierea unui titlu sau a unui subiect bine ales:
 Clar, precis, univoc; Ex. greşit : Trezoreria statului – prea vag, trebuie stabilit ce
anume se analizează, constituire, organizare, funcţionare etc.
 Fezabil; trebuie să încadreze în limitele disciplinei şi ale felului lucrării.
 Pertinent; subiectul nu trebuie să fie retoric, moralizator sau filosofic. Este vorba
despre o cercetare ştiinţifică; Ex. Rolul şi Evoluţia Curţii de Conturi Europene şi nu
Este nevoie de o C.C.E.?
 Subiectul nu trebuie să fie pur descriptiv, este necesar să propună o dezbatere sau
măcar puncte de vedere contradictorii.

Formularea subiectului lucrării trebuie să fie realizată prin enunţuri de fapt şi nu prin
enunţuri normative; noi propunem o temă de cercetare şi nu soluţii la sistemul juridic din
dreptul financiar. Metoda ştiinţifică se doreşte a fi neutră şi raportată numai la fapte.
Ex.: Enunţ de fapt: Datoria publică este mai ridicată în România decât în Canada.
Enunţ normativ: Trebuie diminuate impozitele pe salarii.

IV. PLANUL ŞI CUPRINSUL LUCRĂRII

1. Planul lucrării

Pentru redactarea planului este necesar să se urmărească structura clasică a

lucrării (vezi supra) şi să menţină o coerenţă logică şi cronologică.
Se vor utiliza criterii de tipul: general-special, regula-excepţiile, teza-antiteza-
sinteza, enunţ teoretic-exemple practice.

2. Cuprinsul lucrării

Pentru redactarea cuprinsului se va utiliza aceeaşi structură logică şi o ordonare

cât mai clară a unităţilor de conţinut. Recomandabilă este schema:
Capitolul I
Subcapitolul I
Secţiunea 1
Subsecţiunea 1.1
Spre exemplu:
Capitolul I Sistemul veniturilor publice
Subcapitolul I Impozitele şi taxele locale
Secţiunea 1 Taxele de timbru
Subsecţiunea 1.1 Taxele de timbru pentru acţiuni şi cereri în justiţie
1.2 Taxele de timbru percepute de notarii publici
 4

Important: Sunt admise orice variaţiuni, care servesc modului de structurare a lucrării cu
menţiunea că orice cuprins trebuie să corespundă cerinţei clarităţii şi trebuie să permită
prin simpla dispunere în pagină o viziune clară asupra întregului conţinut.
Recomandabil: cuprinsul nu va avea ca desfăşurare mai mult de 2 pagini.

V. SFATURI PRACTICE

1. Citarea şi notele explicative

1.1 Citarea

Când se citează o lucrare, o lege sau date tehnice, trebuie în mod obligatoriu indicat
documentul în care aţi găsit informaţia. Pentru aceasta aveţi la dispoziţie două metode de
lucru:

- Metoda OXFORD, care este metoda clasică, de a cita, prin notă, în josul
paginii. Aceasta trebuie să cuprindă referinţe complete cu privire la documentul
pe care în citaţi, şi indicarea exactă a paginii unde aţi găsit informaţia.
Numerotarea va fi continuă, de la prima notă şi până la ultima, fără a se
fragmenta pe capitole, subcapitole, pagini etc.
Ex.: MANOLACHE Octavian, Drept Comunitar, Ediţia a III-a, Bucureşti:
Editura All, 2001, p. 204.

- Metoda HARVARD, care constă în a face citarea sau trimiterea direct în

corpul-text, prin indicarea în paranteze a Numelui autorului şi a paginii. Cititorul
va căuta la bibliografie referinţa completă.
Ex. :( DROSU-ŞAGUNA Dan, p. 112).

Dacă printre surse sunt mai multe articole sau lucrări scrise de acelaşi autor,
se va indica în paranteze anul publicării documentului în discuţie.
Ex. : (DROSU-ŞAGUNA Dan:1997, p. 112)

Dacă sunt mai multe documente ale aceluiaşi autor, din acelaşi an, se va
adăuga, în bibliografie şi o literă (a, b, c …) sau o cifră, care va fi reluată în
paranteze la citare.
Ex. : (DROSU-ŞAGUNA Dan:1997a, p. 112)

Nota Bene: Nu este permisă citarea unei citări.

IMPORTANT: Dacă se trimite la o lucrare scrisă într-o altă limbă decât româna, care nu
are traducere oficială şi publicată, se va cita între ghilimele conţinutul exact, în limba de
origine a textului, după care, la nota de subsol, după indicarea sursei se va realiza o
traduce sub menţiunea n.a. – nota autorului.

Ex.: MURRIEL Isabell Cahen, La formation des contractes de commerce

électronique, ediţie electronică, http://www.laportedudroit.com/htm. Adresă
consultată la 12 ianuarie 2004. Traducerea: "contractul civil necesită un anumit
formalism, pe suport de hârtie, care se conciliază greu cu forma dematerializată de
tip reţea Internet."(n.a)
 5

1.2 Notele explicative

În ceea ce priveşte notele explicative:

- Dacă aţi ales metoda Oxford pentru citare, notele explicative vor fi introduse ca
şi note de subsol. Numerotarea va fi în acest caz continuă.
- Dacă aţi ales metoda Harvard, puteţi alege între a utiliza notele în josul paginii
sau prin a crea un capitol distinct, Note, la finalul lucrării sau o secţiune nouă la
finalul fiecărui capitol. În acest caz, se vor utiliza cifre pentru a indica nota şi în
text şi în numerotarea de la final.

2. Bibliografia

2.1 Organizarea bibliografiei.

Bibliografia poate fi organizată în două moduri:

- bibliografia unică, în care toate documentele sunt înscrise în ordine alfabetică,

după numele autorului. Dacă autorul este necunoscut, se va face menţiunea
Anonim; iar dacă este vorba despre o lucrare colectivă, puteţi face menţiunea
Colectiv. Bibliografia unică este recomandabilă, în cazul metodei Harvard.

- bibliografia diferenţiată, adică o bibliografie în care documentele sunt grupate

pe secţiuni diferite, după natura lor. Spre exemplu: tratate, articole de presă,
documente oficiale, site-uri internet. În cadru unei categorii se aplică regula de
la bibliografia unică, şi anume lucrările sunt trecute în ordine alfabetică, după
numele autorului. Dacă sunt citate mai multe lucrări ale aceluiaşi autor, ele vor
fi ordonate cronologic, după anul apariţiei (în general în ordine crescătoare)

2.2 Înscrierea unei referinţe în bibliografie.

Un document va fi menţionat în bibliografie, în funcţie de natura sa. Astfel:

 Pentru un tratat: NUME Prenume – acesta scris în întregime sau numai iniţiala –
(anul între paranteze), titlul lucrării în Italic, Oraşul: Editura, numărul total de pagini.

Ex.: BOSTAN Ionel (2002), Drept Financiar, Iaşi: Editura Dosoftei, 250 pagini.

Anul publicării este recomandabil de scris în paranteze în cazul metodei Harvard, în

caz contrar, poate fi introdus după Editură, precedat şi urmat de virgulă şi fără
paranteze.

Ex.: BOSTAN Ionel, Drept Financiar, Iaşi: Editura Dosoftei, 2002, 250 pagini.

Dacă o lucrare a cunoscut mai multe ediţii se va face menţiune despre aceasta.

Ex.: MANOLACHE Octavian, Drept Comunitar, Ediţia a III-a, Bucureşti: Editura All,
2001, 320 pagini.
 6

 Pentru un articol de revistă: NUME Prenume, “Titlul articolului între ghilimele”, în

Numele revistei în Italice, numărul revistei, luna-anul, numărul de pagini al articolului.

Ex.: PĂTULEA Vasile, ″ Obligaţia de informare în formarea contractelor″ , în Revista

de Drept comercial, nr. 4, 1998, p. 27-31.

 Pentru un articol de presă: NUME Prenume, “Titlul articolului între ghilimele”, în

Numele ziarului în Italice, data, pagini.

Articolele de presă pot figura în bibliografie, în ordine cronologică.

Atunci când utilizaţi o altă ordine decât cea alfabetică (după numele autorului), este
necesar să faceţi menţiune despre aceasta.

 Pentru documentele şi informaţiile de pe NET: dacă se utilizează un document de

pe internet sau se trimite cititorul la o pagină web a unui site, este preferabil să se
indice adresa completă. Este de asemenea recomandabil să menţionaţi data la care
pagina a fost consultată, pentru că acestea se pot modifica de la o zi la alta.

Ex.: KIDD Donnie L., DUAGHTREY, William H., Adapting contract law to
accommodate electronic contracts: Overview and Suggestions, ediţie electronică,
http://cyber.law.harvard.edu/ilaw/Contract/Kidd1.html, consultată la data de 10
ianuarie 2004.

Dacă bibliografia dumneavoastră cuprinde foarte multe site-uri puteţi realiza o catalogare
a acestora şi crea în bibliografie subcapitole.

În concluzie, se impune a fi făcută următoarea remarcă: orice metodă veţi fi ales, fiţi
coerenţi cu aceasta întreaga lucrare. Spre exemplu: Dacă se alege în bibliografie să se
menţioneze numai iniţiala prenumelui autorului, acest lucru va fi aplicat pentru orice notă
de bibliografie.

VI. CRITERII DE AUTO-EVALUARE

1. Criterii propuse pentru auto-evaluarea prezentării orale:

 Calitatea prezentării – suporturi tehnice folosite, coerenţa prezentării, coerenţa

verbală etc.
 Calitatea dezbaterii – probleme puse în discuţie, gestiunea dezbaterii, capacitatea de
a răspunde la întrebările puse.

2. Criterii reţinute pentru aprecierea lucrării scrise:

 Calitatea şi logica planului.

 Calitatea, originalitatea, exhaustivitatea, modernitatea, exactitatea prezentării.
 Multitudinea de surse pentru fiecare punct esenţial al lucrării.
 Coerenţa demonstraţiei ştiinţifice, existenţa şi continuitatea firului conductor al lucrării.
 Spiritul critic cu privire la subiect şi surse.
 Originalitate în raport cu maniera obişnuită de prezentare a temei.
 Raportul constant între partea teoretică şi partea empirică.
 Stilul de scriere precis: un limbaj simplu, folosirea exactă a termenilor, fără argou, fără
structuri familiare, fără abrevieri personale.
 7

 Corectitudinea gramaticală, ortografică şi mai ales de punctuaţie.

Mult succes!