CURS 1 + 2

I. SCURT ISTORIC AL NOŢIUNII “PEISAJ”

1. Peisajul în pictură:
• Pictura orientală - cosmocentrism
• Pictura occidentală- antropocentrism:
 Marea Nordului- realism
 Marea Mediterană- pictură convenţională

2. Peisajul creat (peisajul şi arta grădinăritului): ex. grădina japoneză; grădina

romană; grădina utilitară; grădina europeană etc.

3. Peisajul “ştiinţific”
• Naturaliştii - Al. von Humboldt (primele influenţe)
• influenţa mediului cultural german asupra abordării peisajului:
 direcţia morfologică- Goethe şi Al. von Homboldt; Tipologia peisajului; Ecologia
peisajului.
 direcţia holistică- Kant şi Ritter; geosistem; taxonomia peisajului;
 direcţia cauzală- Ratzel; determinism.
• şcoli de landschaftologie
• Simpozionul de la Ottawa
• Discipline care au ca obiect de studiu peisajul:
 Arhitectura peisajului (Landscape Architecture, Paysagisme d’aménagement)- “ştiinţă
aplicativă care studiază concepţia de proiectare a spaţiului verde din perspectiva unor noţiuni
estetice şi pe baza unor principii specifice, în vederea realizării concrete a amenajării
peisagistice şi a prezervării acesteia, în conformitate cu funcţionalitatea sa iniţial stabilită”
(Adriana Florincescu, 1999)
 Ecologia peisajului (Laandschaftsökologie, Landscape Ecology, Ecologie du paysage,
Geoecologie) “studiul relaţiilor fizico-biologice care guvernează diferitele unităţi spaţiale ale
unei regiuni” (Carl Troll, 1971)
 Geografia peisajului (Mac, I., 1991; Drăguţ, L., 2000)

II. DEFINIREA PEISAJULUI GEOGRAFIC

• Abordări reducţioniste ale peisajului geografic:

 peisajul “obiectiv” – şcoala sovietică de landşaftologie
 peisajul ”subiectiv”- ex. Cl. Raffestin
• Rădăcinile cuvântului peisaj
 pays-Paysage (Lb. Franceză)
 land-Landscape (Lb. Engleză), Landschaft (Lb. Germană);
 conotaţie teritorială, cu referire la spaţiul rural

În dicţionarele de limbă franceză din secolele XVII-XIX, peisajul era definit ca fiind “o
întindere care se vede dintr-un singur aspect (rural, amplu, variat, dominat sau dominant” (cf. F. P.
Tourneux, 1985)
 Peisajul geografic: expresia vizibilă a mediului geografic!
Definiţia peisajului geografic (Drăguţ, L., 2000) - o structură spaţială exprimată printr-o
fizionomie proprie, individualizată ca urmare a interacţiunii factorilor abiotici, biotici şi antropici,
care este valorificată în mod diferenţiat, în funcţie de modul în care este percepută.
1
 Fig.1 Sistemul “peisaj” (după J. C. Wieber, 1985)

Legendă:
Z.N.R. Zonă de non-reductibilitate; F.P. - Filtre perceptive
S.Pr. Subsistemul producător: A. - Abiotic, B. - Biotic, C. - Construit;
S.P.V. Subsistemul peisaj vizibil: Ob. - Obiecte, El.Im. - Elemente de imagine;
S.Ut. Subsistemul utilizator: Ch. - Cercetare, studiu, Co. - Consum, vânzare, Ac. - Acţiune,
amenajare;
Fluxuri: Săgeată neagră: obiecte; săgeată gri: imagini
Linii întrerupte: Studii - 1.Directe la nivelul S.Pr.; 2.Indirecte la nivelul S.Pr.; 3.Directe la nivelul
S.P.V; 4.La nivelul filtrelor de percepţie; 5.La nivelul S.Ut.
Linii punctate: Acţiuni - 6. Indirecte, prin amenajări sau construcţii; 7. Directe asupra aspectului
peisagistic; 8. Asupra F.P., prin informare sau legislaţie; 9. Asupra F.P., prin reclamă (prin crearea
de mituri).

Bibliografie selectivă:
1. Drăguţ, L., (2000), Geografia peisajului, Ed. PUC, Cluj-Napoca
2. Florincescu, A, (1999), Arhitectura peisajului, Ed. Divya, Cluj-Napoca
3. Iliescu, A-M., (2003), Arhitectură peisageră, Ed. Ceres, Bucureşti.