Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi

Facultatea de Geografie şi Geologie

Specializarea Geografia
MASTER DIDACTIC

Peisajul ca obiect de cercetare al geografiei

Candidat : Mihaela TIMOFTE (căs. CHIUARU)

Profesor Coordonator: Dr. Octavian GROZA

 Planul eseului

1. Introducere. Peisajul – ca obiect de cercetare științifică și practică

2. Peisajul – ca obiect de cercetare al geografiei

2.1. Definiția peisajului

2.2. Metode de cercetare a peisajelor
2.3. Scopul cercetării geografice a peisajelor

3. Concluzii

4. Referințe bibliografice
 1. Introducere. Peisajul - ca obiect de cercetare științifică și practică
„Noțiunea de peisaj a fost preluată ca termen științific de naturaliști. În geografie A.
Hommeyer, anul 1805, a utilizat termenul landschaft, cu sens de înfățișare a unui ținut, fiind
înțeles ca o porțiune de teren delimitată și definită cu totul subiectiv, fără a se individualiza prin
trăsături specifice.” (Sofia, 2019, p. 9)
Știința peisajelor reprezintă un set de abordări metodologice concentrată pe studierea
peisajelor, în vedrea îmbunătățirii metodelor de funcționare a acestora. Totodată, trebuie să
dicutăm și despre natura închisă a acestei științe. Aceasta intră în legătură cu o multitudine de
alte discipline, precum geografia, biologia, istoria, chimia etc. În sens particular, putem observa
că aspectul geografic al studiului face posibilă amplificarea mai eficientă a teritoriului, luând în
considerare specificul amplasării resurselor biologice și hidrologice.
Voi prezenta etapele în cristalizarea peisajului științific conform lui (Baciu, 2014, p.17-
18) :
 s-a realizat odată cu apariţia şcolilor de landschaftologie: cea germană, apoi cea sovietică
(sub influenţa celei germane);
 a continuat cu generalizarea conştientizării ştiinţifice – Simpozionul de la Ottawa, 1982;
abordarea problematicii “Paysages et system” a adus prima oară în discuţie peisajul ştiinţific
modern şi relaţiile sale cu mediul activ socio-edilitar-economic, adică specialişti ecologi,
biogeografi, arhitecţi, urbanişti, economişti;
 conştientizarea politică, socială; globalizarea peisajului, un adevărat political correctness
aplicat peisajului, odată cu European Landscape Convention, Florenţa, 20 Oct. 2000. Convenţia
a avut drept scop conştientizarea factorilor de decizie şi a comunităţilor asupra necesităţii
protecţiei, managementului şi planificării tuturor peisajelor şi creşterea valorii unui peisaj trăit.

2. Peisajul - ca obiect de cercetare al geografiei

Școala geografică franceză a fost cea care a început studiul peisajului (paysage) într-o
manieră mai mult descriptivă, ulterior urmând preocupări legate și de tipologia peisajului. Nu
după multă vreme de cercetare, peisajul a fost considerat un întreg sistem.
„Peisajul ca obiect de studiu central al geografiei datează încă de la începutul secolului
al XX-lea, iar cei care au inițiat știința peisajului au fost geografii germani Otto Schluter în anul
1906 și Siegfrie Passarge în anul 1919” (Boboc, 2016, p. 158). Pe baza celor spuse de aceștia,
spațiul geografic este compus dintr-un sistem natural sau antropogen de peisaje, numite și
landsafturi. Nu după mult timp, peisajul va fi conceput ca un sistem diferențiat în trei subsisteme:
subsistemul producător, cel utilizator și subsistemul peisaj vizibil. Acest fenomen este
condiționat de două grupări de factori: cei principali (reprezentați de relief și climă) și factorii
derivați (reprezentați de soluri, vegetație, faună, antropic, etc.).
Conform lui (David, 2015, p. 4) : „până în prezent se pot individualiza trei discipline
ştiinţifice care au ca obiect de studiu, peisajul: Ecologia peisajului în disciplinele biologice sau
Geoecologia în adaptarea geografilor, Arhitectura peisajului şi Geografia peisajului ”.
 2.1. Definiția peisajului

Dintre numeroasele definiții ale peisajului am extras ideile autorului Crăciun,și anume:
„Geografia şi-a asumat rolul de a face ordine şi de a aduce lumină în definirea peisajului, peste
multitudinea de păreri şi forme de utilizare, întrucât ea posedă experienţa şi exerciţiul
teritoriului mai bine decât oricare altă disciplină, având posibilitatea de a accede în intimitatea
proceselor din sistemul teritorial ce poartă denumirea de peisaj.” (Crăciun, 2012, p. 4).
Peisajul are o desfăşurare spaţială variabilă, repetabil la nivel planetar, dar irepetabil sub
toate aspectele lui caracteristice, având originalitatea sa (existenţa unui element care imprimă o
notă dominantă). Fiind un sistem omogen, deschis, există în permanenţă schimburi de materie,
energie şi informaţie între componentele acestuia, ceea ce îi determină, într-un interval scurt sau
lung de timp, o anumită fizionomie. Are o latură structurală, rezultatul interacţiunii şi
interrelaţiilor dintre elemente, ceea ce are ca feed-back latura observabilă, ce ne încântă în cele
mai multe cazuri privirea - peisaj montan, lacustru, carstic etc., dar pot exista şi peisaje dezolante
– peisaj forestier defrişat în mare măsură etc. În schimb sistemul peisagistic reprezintă un areal
individualizat pe baza repetării aceloraşi unităţi elementare de peisaj (după Boboc, 2012, p.172).
Peisajul geografic este expresia vizibilă a mediului geografic și este înțeles și perceput
astfel după (Baciu, 2014, 19 p.):
 imaginea unui întreg alcătuit din elemente dinamice, fiecare având propria
expresie și propriul rol în contextul general ;
 este o proiecție vizuală a unor relații psihologice pe care omul le întreține cu
teritoriul în care trăiește ;
 un teritoriu și acțiunea de percepere a acestuia ;
 ansamblul caracteristicilor terenului descoperit vederii; acțiunea de percepere a
unui teritoriu sau observarea trăsăturilor care îl caracterizează.

2.2. Metode de cercetare a peisajelor

Folosirea termenului de metodă în activitatea ştiintifică se referă la metodologia care

cuprinde totalitatea demersurilor, proceselor şi mijloacelor utilizate pentru dobândirea
cunoaşterii obiectului de cercetat. Având în vedere că în activitatea ştiinţifică se folosesc metode
de cercetare comune, geografia dispune de o parte din acestea, dar pentru anumite ramuri, ea are
la bază metode specifice. Există mai multe abordări fundamental diferite ale metodologiei de
studiere a peisajelor în sistemul fiziologic general. De exemplu, metodele științifice generale
implică utilizarea unor metode de cercetare sistemice, istorice, expert, matematice, de mediu și
cartografice. Separat, merită să se evidențieze metodele filozofice ale științei peisagistice, care
includ analiza, sinteza, compararea și dialectica.
Metodele cele mai eficiente specifice peisagisticii, după spusele lui Todiraș sunt :
  Metoda analitică și cantitativă - presupune decompunerea peisajului de unități cărora li
se acordă note de valoare. Unitățile evaluate sunt de obicei: relieful, tipurile de acoperire a
spațiului, cu elemente atât naturale cât și antropice. Metoda descrisă favorizează componenta
reliefului, care nu va cuprinde valori negative.
 Metoda sintezei- recompunerea unor tipuri de peisaj într-un întreg ;
 Metoda clasificării geografice - sistematizarea pe baza unor criterii a peisajelor și
subtipurilor acestora ;
 Metoda GIS - (Sisteme Informaționale Geografice) ;
 Metoda Cartografică pentru elaborarea materialului cartografic. (Toderaș, 2017, p. 146)

2.3. Scopul cercetării geografice a peisajelor

Peisajele de interes actual, european, extrem de importante în sfera științifică și

decizională, precum peisajele culturale sunt analizate și demonstrate prin studii de caz.
„ Percepția vizuală este, desigur, primul instrument care evaluează un peisaj. Acesta este
motivul pentru care o parte a indicatorilor aleși utilizează noțiunea de „vizibilitate”, sau
„prezență vizibilă”.(Landscape Atlas 2014)
Cercetarea s-a bazat pe această observaţie preliminară, care vizează toate domeniile
legate depoliticile patrimoniale, încercând să pună în lumină principiile care trebuie să guverneze
dezvoltarea teritorială precum şi palierul în care o echilibrarea obiectivelor de dezvoltare
teritorială şi de conservare a valorilor patrimoniale naturale şi culturale este posibilă.
Introducerea, în legislaţia şi practica din România, a principiilor şi obiectivelor de protejare a
peisajului reprezintă o cale de depăşire a situaţiei de eşec parţial, constatată în momentul de faţă,
care răspunde obligaţiilor asumate de statul român prin semnarea documentelor internaţionale.
Eşecul politicilor se remarcă mai ales în ceea ce priveşte protejarea patrimoniului cultural,
patrimoniul natural beneficiind de un sistem de protecţie mai bine structurat, graţie legislaţiei
comunitare; problema protecţiei peisajului lipseşte din sistemul actual românesc.
Protecția responsabilă și valorificarea patrimoniului construit reprezintă o componentă a
dezvoltării durabile a teritoriului naţional, care presupune păstrarea unui echilibru între existența
resurselor, exploatarea economică a acestora și posibilitatea generaţiilor viitoare de a dispune de
resurse similare pe care să le poată utiliza.

3. Concluzii
 Peisajul este o porţiune dintr-un spaţiu, este o rezultantă a interacţiunii în timp între
mediul fizic iniţial şi acţiunea omului. Deci la integrarea elementelor aflate în interacţiune se
adaugă dimensiunea istorică, scara şi organizarea vieţii umane, precum şi dezvoltarea acesteia.
Reţinem, aşadar că peisajul este o noţiune complexă, dinamică, în puternice consonanţe
pluridisciplinare, care ar defini acea unitate teritorială cu anumite trăsături omogene din punct de
vedere structural şi funcţional, reflectate de interacţiunea componentelor naturale biotice şi
abiotice şi ale celor introduse de către om şi colectivităţile umane şi în care se detaşează o
componentă sau grup de componente, vizibile şi durabile care imprimă mediului geografic o
anumită specificitate sau reprezentativitate. Aceste atribute ale noţiunii sunt aplicabile în funcţie
de scara teritorială pe care se pot aplica anumite criterii de referinţă, dintre elementele mediului
şi care să inducă o anumită trăsătură distinctă teritoriului respectiv.

4. Referințe bibliografice
1. Baciu, Nicolae (2014), Dinamica şi tipologia peisajului. Note de curs, Bioflux, Cluj-Napoca,
100p.,http://www.editura.bioflux.com.ro/docs/CARTE_DINAMICA_TIPOLOGIA_P
EISAJULUI_N-BACIU.pdf
2. Boboc, Nicolae, Bejan Iu., Castraveţ T., Muntean Valentina, Ţîţu P. (2016), Ecologia şi
geografia, Metode de analiză a peisajelor din Câmpia Prutului Mijlociu, Buletinul
Academiei de Știință a Moldovei, Științele vieții, p.158-163,
https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/Metode%20de%20analiza%20a
%20peisajelor%20din%20cimpia%20Prutului%20mijlociu.pdf
3. Boboc, Nicolae, Bejan Iu., Castraveţ T., Muntean Valentina, Ţîţu P. (2012), Ecologia și
geografia, Aprecierea esteticii peisajelor geografice, Buletinul Academiei de Știință a
Moldovei, Științele vieții, p.167-177,
https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/158_Aprecierea%20esteticii
%20peisajelor%20geografice.pdf
4. Crăciun, Cristina Ileana (2012), Peisaje culturale din Dealurile Someșului Mare, Rezumatul
tezei de doctorat, Universitatea Babeş-Bolyai, Facultatea de geografie, Cluj-Napoca,
241p.,https://doctorat.ubbcluj.ro/sustinerea_publica/rezumate/2012/geografie/Craciun_
Ileana_RO.pdf
5. David, Aurelian Lucian (2015), Peisajul pastoral. Culoarul Rucăr Bran – România(Munţii
Carpaţi) vsPrali – Italia (Munţii Alpi), comunicare la Sesiunea științifică „Cultura şi
dezvoltarea durabilă” organizată de Academia Română în cadrul proiectului „Cultura
română şi modele culturale europene:cercetare, sincronizare, durabilitate”, București,
22 mai 2015, 31 p., www.cesindcultura.acad.ro
6. Sofia, George Cristian (2019), Dinamica și funcțiile peisajului geografic din bazinul
hidrografic al Cernei hunedorene, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 196p.,
http://editura.ubbcluj.ro/www/ro/ebook2.php?id=2472
7. Toderaș, Alina (2017), Analiza peisajului geograpfic. Studiu de caz: Comuna Șuncuiuș,
Dulamă M.E., Ilovan, O.-R. 2017, Tendinţe actuale în predarea şi învăţarea
Geografiei. Contemporary Trends in Teaching and Learning Geography, Vol. 16,
Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca,146p.,
https://www.academia.edu/40438475/TENDIN%C5%A2E_ACTUALE_
%C3%8EN_PREDAREA_%C5%9EI_%C3%8ENV
%C4%82%C5%A2AREA_GEOGRAFIEI_CONTEMPORARY_TRENDS_IN_TEA
CHING_AND_LEARNING_GEOGRAPHY
8. *** (2014), Protecţia patrimoniului natural, cultural şi a peisajului, Studiul de fundamentare
nr. 12 în cadrul „Strategiei de dezvoltare teritorială a României, realizat de S.C. Agora
Est Consulting SRL și Quattro Design SRL pentru Ministerul Dezvoltării Regionale şi
Administraţiei Publice, 21 p., http://sdtr.ro
9. *** (2014), Landscape Atlas, Landscapes identification and character assesment in the
Romania - Bulgaria cross border area, for the Ministry of regional development and
public administration,31p., http://www.spatial.mdrap.ro/files/Project%20results/Work
%20Package%206/Metrodology%20Landscapes.pdf