NAZISMUL

Nazismul sau naţional-socialismuleste o ideologie şi o politică a

statului german totalitară, naţionalistă, rasistă, antisemită şi
anticomunistă care au fost aplicate în timpul dictaturii lui Adolf Hitler
în Germania între 1933 şi 1945. Cuvântul "nazism" provine de la
prescurtarea numelui naţional-socialism (Nationalsozialismus,
prescurtat pe nemţeşte Nazi, rostit. În 1921 Hitler a devenit liderul
Partidului Naţional Socialist German al Muncitorilor
(Nationalsozialistische Deutsche Arbeiterpartei (NSDAP)), iar la 30
ianuarie 1933 cancelarul (prim-ministrul) Reich-ului german.

În momentul de faţă în Germania nazismul precum şi folosirea

svasticii sunt interzise prin lege, dar mai există grupări şi chiar partide
neonaziste, unele ilegale. Folosirea simbolurilor naziste, inclusiv a
zvasticii, este permisă în Germania doar în cazuri excepţionale.

La început a fost Adolf Hitler. Adolf era un copil cinstit care nu avea
o viata foarte interesantã. Tatãl sãu care era functionar la granita dintre
Austria si Germania era un om foarte aspru si dominant. La vârsta de 14
ani lui Adolf i-a murit tatãl, si de atunci au inceput sã se observe
semnele de urã si viciozitate pe care avea sã le manifeste mai târziu.
Când avea 19 ani, Adolf a plecat la Viena, unde, visând sa devina pictor,
a vrut sã intre la o scoalã de arta dar a fost respins. În anii petrecuti în
Viena, Hitler dezvoltã un puternic sentiment de urã pentru evrei si
dupa spusele lui, tot acolo îsi formeazã si teoriile privind rasa supremã.

Nazismul a evidenţiat in permanenţă primatul acţiunii asupra

gândirii. În timp ce se afla în închisoarea Landsberg (în 1924), Hitler şi-a
dictat prima parte din ǷMein Kampfdz (Lupta mea), care a devenit
Ƿbibliadz naţional-socialismului. Alaturi de programul in 25 de puncte
din 1920 lucrarea a reprezentat cadrul de baza al nazismului. Ideile lui
Hitler s-au intemeiat pe o concepţie rasistă. El considera ca omenirea
este alcatuita pe baza unei ierarhii valorice a raselor si ca viata nu
reprezinta nimic altceva decat supravietuirea celor adaptabili. Credea
ca Ƿdarwinismul socialdz are nevoie de lupta intre rase, intocmai cum
animalele se lupta pentru hrana si pentru mentinerea puritatii rasei,
astfel incat cei puternici de sangele celor slabi. ǷPoporul de stapanidz
(ǷHerrenvolkdz) era de "rasă arianădz, alcatuit fiind din populatiile Europei

| | ||||| |
de Nord. La baza piramidei rasiale Hitler el plaseaza: negrii, slavii,
tiganii si evreii, pentru acestia din urma avand sentimente de ura
exacerbată. Hitler socotea pe evrei drept Ƿun cancer ce roade trupul
Germanieidz, o boala ce trebuie tratata, dupa cum ilustreaza urmatorul
citat din ǷMein Kampfdz:

|||||||
| 
| | | |  | 
| | |
|  |||  || || |  ||
 ||| | |||||
|||
 ||| | || |
 | |||  ||

Dupa parerea lui Hitler, nu exista nici o alternativa realista la

guvernarea dictatoriala. Inca din timpul anilor petrecuti la Viena el
considerase democratia parlamentara slaba si ineficienta. Aceasta se
opunea traditiilor istorice germane bazate pe militarism si absolutism
si, mai mult, incuraja raspandirea unui rau si mai mare: comunismul.

Cel din urma element al ideologiei naziste era nationalismul de tip

agresiv, care se raspandise ca urmare a conditiilor specifice din
Germania ultimilor ani. Armistiţiul din 1918 şi Tratatul de la Versailles
trebuiau reconsiderate, iar teritoriile pierdute trebuiau retrocedate
Germaniei. Dar nationalismul lui Hitler cerea ceva mai mult decat
simpla restabilire a frontierelor din 1914. El dorea crearea unui ǷReichdz
dincolo de frontierele Germaniei: germanii austrieci, germanii sudeţi,
comunităţile germane ce traiau de-a lungul coastei baltice Ȃ toti urmau
sa fie cuprinsi in limitele teritoriale ale noii Germanii. Totusi, telurile lui
Hitler nu se sfârşeau aici. Visa la Germania Mare, o supraputere capabila
sa rivalizeze cu Imperiul Britanic si cu Statele Unite. Un asemenea
obiectiv nu putea fi atins decat printr-o extindere teritoriala de mari
proportii. Acesta a fost motivul pentru care Hitler ceruse ǷLebensraumdz
(Ƿspatiu vitaldz) pentru Germania. Numai prin cucerirea Poloniei,
Ucrainei si Rusiei putea obtine Germania sursele de materii prime.
Initierea Ƿnoii ordinidz in Europa de est presupunea in acelasi timp
atingerea unui obiectiv important: distrugerea Rusiei, centrul
comunismului mondial. El sustinea in ǷMein Kampfdz:

Ò

 
      
     
    
  
            

   

  
              


 

   
    
     !   
    "    


| | ||||| |

 
 "
  
 
#   

    
  $ 
     "   "
     

$     
 "
 

$  
 
    " #


    
  
 "
  "        



  %    
  "  
      

 
           
  &  
    
 "      



  
 
$' 


  
 
 
 
#   
    #

   ' 
 #  "  " 
  

$# " (  "

 
     
    # 
 
         $     " 
 

     

 
)

Teoria economică nazistă se baza pe interesele locale imediate,

dar încerca să se îmbine şi cu concepţii ideologice economice
recunoscute pe plan internaţional.

Politica economică internă era focalizată pe trei obiective principale:

ƒ| eliminarea şomajului
ƒ| eliminarea inflaţiei devastatoare
ƒ| extinderea producţiei de bunuri de larg consum pentru a
îmbunătăţi standardul (nivelul) de viaţă al claselor de mijloc şi
jos.

Din punct de vedere internaţional, partidul nazist credea că o

conspiraţie internaţională a marilor bancheri a creat criza economică
din anii 1930. Capul acestei conspiraţii era considerat ca fiind un grup
de evrei, ceea ce motiva încă o dată distrugerea acestei etnii în timpul
Holocaustului. Aceste organizaţii ale bancherilor erau binecunoscute
în acea vreme şi se ştia că puteau influenţa statele naţionale prin
extinderea sau retragerea creditelor. Influenţa nu se limita la statele
mici, precum stătuleţele germane care au precedat crearea naţiunii

germane din anii '70 din secolul al XIX-lea, ci putea privi chiar şi
marile puteri europene începând cu secolul XVI. De altfel multe
companii transnaţionale din perioada secolelor XVI-XIX (Dutch East
India Company, de exemplu) au fost create special pentru a se angaja
în războaie în locul guvernelor, şi nu invers.

Partidul nazist avea o concepţie foarte limitată despre

economia internaţională. După cum spune şi numele naţional-
socialist, partidul dorea să încorporeze resursele companiilor
internaţionale în Reich cu forţa, şi nu prin comerţ. În loc ca statul să

| | ||||| | 
 ceară companiilor bunuri din producţia industrială şi să aloce materiile
prime necesare la producţia lor (ca în sistemul comunist/socialist),
statul plătea pentru aceste bunuri. Aceasta permitea preţului să joace un
rol esenţial în ceea ce priveşte informaţia în legătură cu lipsa de bunuri
sau necesarul de capital în tehnologie sau munca pentru a produce
bunuri.

De asemenea, o structură sindicalistă superficială era prezentă în

companii - atât partidul fascist german cât şi cel italian au început lupta
politică, fiind mişcări sindicale ale muncitorilor, dar devenind dictaturi
(în cazul german, regim totalitar). Ideea s-a păstrat în timp, anume se
doreşte uneori un control al statului pentru eliminarea conflictelor
potenţiale din relaţiile dintre patronat şi muncitori.

Toate aceste teorii au fost folosite pentru a justifica rezultatele

totalitare, de ură rasială şi opresiune, folosind toate mijloacele statului.
Acestea sunt pe scurt:

ƒ| Eugenía (Naţionalism etnic, inclusiv

definiţia germanilor drept Ƿrasă stăpânădz (Herrenvolk)
ƒ| Rasismul şi antisemitismul
ƒ| Anticomunismul
ƒ| Anticlericalismul omorârea raselor Ƿsclavedz
şi a celor Ƿparazitaredz pentru a purifica Ƿrasa stăpânădz)

ǷPrincipiul conducătoruluidz (Führerprinzip) era un element cheie în

ideologia fascistă, în care conducătorul simbolizează întruparea mişcării
politice şi a naţiunii.

Naziştii considerau că religiile care recunoşteau Ƿadevăruriledz lor erau

Ƿreligii adevăratedz, iar cele care predicau iubirea şi Ƿtoleranţa în
contradicţie cu fapteledz erau Ƿreligii falsedz.

Spre sfârşitul secolului XX în mai multe ţări din lume au apărut

mişcări neonaziste, ca de exemplu în Statele Unite, Germania şi alte ţări
europene. Aceste tendinţe sunt deseori asociate cu tinerii neonazişti. De
asemenea, în multe ţări din Europa occidentală s-a observat recent o
creştere a importanţei partidelor naţionaliste (Austria, Franţa; în
Germania unele partide cu tendinţe neonaziste chiar au câştigat în
alegeri cîteva locuri în parlamentele unor Land-uri. Partidele clar
neonaziste sunt însă interzise prin lege.

|

|

| | ||||| | 
 Cuvântul original grecesc (holókauston) provine din termenul ebraic
'olah, care înseamnă Ƿardere completădz - o veche practică sacrificială
iudaică în care (bucăţi de) animale sau plante erau arse pe altar în
onoarea lui Iahve (Elohim) căruia, după "A treia carte a lui Moise" -
Leviticul, îi era plăcut acest miros.

Cuvântul Ƿholocaustdz era folosit din secolul al XVII-lea pentru a denumi

moartea violentă a unui număr mare de oameni. Spre deosebire de
cuvântul Ƿmasacrudz, de origine latină - ucidere în masă de oameni, de
câtre alţi oameni - cuvântul Ƿholocaustdz se putea referi şi la dezastre sau
catastrofe. Winston Churchill, de exemplu, l-a folosit înaintea celui de-
al doilea război mondial, iar alţii îl folosesc pentru a descrie Genocidul
armean din primul război mondial. Din anii 1950 utilizarea sa a fost
restrânsă şi folosită astăzi doar cu referire la masacrarea evreilor de
câtre nazişti în ajunul şi în timpul celui de al II-lea război mondial.

Atrocităţile regimurilor naziste nu s-au limitat numai la evrei. Unii

autori au folosit noţiunea ǷHolocaustdz în sens mai larg, pentru a descrie
şi alte acţiuni ale regimului nazist. Acestea includ uciderea a
aproximativ o jumătate de milion de romi, morţile a milioane de
prizonieri de război sovietici, precum şi persoane trimise la muncă
forţată, homosexuali, persoane cu handicap, cetăţeni polonezi şi ai altor
popoare slave, opozanţi religioşi (martori ai lui Iehova, prelaţi
romano-catolici) şi opozanţi politici. Însă majoritatea istoricilor nu
includ aceste grupuri în definiţia Holocaustului, definindu-l pe
acesta ca fiind doar genocidul evreilor, sau ceea ce naziştii au
numit "Soluţia finală a problemei evreieşti." Ţinând cont de toate
victimele persecuţiilor naziştilor, numărul morţilor creşte
?    

 considerabil: estimările plasează numărul total de victime în general
 *

 
 
între 9 şi 11 milioane.

 

 +

 $  
*,#  
 Utilizarea cuvântului în acest sens mai larg a atras obiecţiile
!
#-
 
multor organizaţii evreieşti, în particular al celor înfiinţate pentru
./01$ 
 .230.44 
" #     
comemorarea Holocaustului evreilor. Organizaţiile evreieşti afirmă că
   
 !5 
 acest cuvânt, în sensul său prezent, este folosit pentru a descrie
  ./02 exterminarea evreilor şi că Holocaustul evreilor a fost o crimă de o
asemenea anvergură şi atât de specifică, ca punct culminant al unei
lungi istorii de antisemitism european, încât nu ar trebui să fie
subsumată într-o categorie generală cu alte crime ale naziştilor.

|||||||||||||||||||||| 
  |  ||  | |

| | ||||| | 

În lagărul de la Buchenwald, un ghid
arată unui soldat american borcane cu
organe recoltate de la prizonieri

Motivaţia de bază era pur ideologică, înrădăcinată într-o lume
existentă numai în imaginaţia nazistă, unde unei conspiraţii evreieşti
internaţionale de a controla lumea i se opunea o misiune Dzarianădz
paralelă. Niciun genocid de până în ziua de azi nu fusese bazat atât de
complet pe mituri, halucinaţii, pe o ideologie abstractă, nepragmatică -
care a fost apoi pusă în aplicare prin mijloace foarte raţionale şi
pragmatic.
Uciderea a fost efectuată sistematic în aproape toate teritoriile
ocupate de nazişti în ceea ce acum sunt 35 de state europene diferite. A
fost concentrată mai ales în Europa centrală şi de est, unde, în 1939, se
aflau peste şapte milioane de evrei. Aproximativ cinci milioane de evrei
au fost ucişi acolo, inclusiv trei milioane în Polonia ocupată şi peste un
milion în Uniunea Sovietică. Sute de mii au murit şi în Olanda, Franţa,
Belgia, Iugoslavia şi Grecia. Protocolul de la Wannsee clarifică faptul că
naziştii intenţionau să aplice "soluţia finală a problemei evreieşti" de
asemenea în Anglia şi Irlanda.
| | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | |           |       |
O altă trăsătură distinctivă a fost efectuarea, la scară largă, a
experienţelor medicale pe deţinuţi. Medici germani au efectuat astfel de
experimente în lagărele de concentrare de la Auschwitz, Dachau,
Buchenwald, Ravensbrück, Sachsenhausen şi Natzweiler .
Cel mai celebru dintre aceşti medici a fost dr. Josef Mengele, care
a lucrat la Auschwitz. Printre experimentele sale se numărau punerea
subiecţilor în camere cu presiune, testarea de medicamente pe ei,
îngheţarea lor, tentative de schimbare a culorii ochilor prin injectarea de
chimicale în ochii copiilor, diverse amputări şi alte operaţii
brutale.Activitatea sa nu va fi niciodată cunoscută integral, deoarece
majoritatea documentelor expediate de Mengele medicului Otmar von
Verschuer la Institutul DzKaiser Wilhelmdz (DzÎmpăratul Wilhelmdz) au fost
distruse de acesta din urmă.[ După terminarea experimentelor
coordonate de Mengele, subiecţii supravieţuitori erau aproape
întotdeauna ucişi şi necropsiaţi.Se pare că lui Mengele îi plăcea să
lucreze cu copiii romi. Le dădea dulciuri şi jucării şi îi ducea personal la
camera de gazare. Ei i se adresau cu Ƿnenea MengeleDz ("Onkel
Mengele"). Vera Alexander a fost o deţinută evreică la Auschwitz şi a
avut grijă de peste 50 de perechi de gemeni romi:
(

 



 




 

(


 






 

| 
 

 








| ||||| | 
6
















  
 
!













 !7
 85 9.$0

 :
8  94;;;;;:
< =

912;;;;:
|||||||||| |||||||||||||||||||| ||||||||||||||     |
| | | | | | | | | |> 5914;;;;:  |   !   | 
 "  
 |

>?(
  94@;;;:

A
B92@;;;;:
  | ( 59C3;;;;

După 1945, cifra cel mai des folosită pentru numărul de evrei ucişi a fost cea de
şase milioane. Centrul de comemorare al Holocaustului, Autoritatea Yad
Vashem de Amintire a Eroilor şi Martirilor Holocaustului din Ierusalim,
comentează:

Nu este cunoscut numărul exact al evreilor ucişi în Holocaust. Cifra cea

mai frecventă este cea de şase milioane, avansată de Adolf Eichmann, un
| demnitar de rang înalt al SS-ului. Majoritatea cercetărilor confirmă că
numărul victimelor s-a situat între cinci şi şase milioane. Primele estimări
plasau numărul la între 5,1 milioane (Profesorul Raul Hilberg) şi 5,95
| milioane (Jacob Leschinsky). Cercetări mai recente, ale Profesorului
Yisrael Gutman şi Dr. Robert Rozett în Enciclopedia Holocaustului,
estimează numărul de morţi între 5,59 si 5,86 milioane, iar potrivit unui
studiu coordonat de cercetătorul german Wolfgang Benz numărul
estimativ este de 5,29 până la 6 milioane.

Numărul de oameni ucişi în principalele lagăre de muncă forţată şi exterminare

este estimat după cum urmează:

| | ||||| | 
|||||||||||||||||||||||||

  

Între 5.000 şi 15.000 de homosexuali de naţionalitate germană se

estimează că au murit în lagăre de concentrare.James D. Steakley scrie că ceea
ce conta în Germania era intenţia sau caracterul criminal, şi nu actele
criminale, iar "gesundes Volksempfinden" ("bunul simţ al poporului") a devenit
principiul normativ legal de bază. În 1936, Heinrich Himmler, şeful SS, a creat
"Biroul Central al Reichului pentru Combaterea Homosexualităţii şi Avortului."
Homosexualitatea a fost declarată împotriva "sentimentului popular general,"
iar homosexualii erau priviţi ca "poluatori ai sângelui german." Gestapo a făcut
razii în barurile de homosexuali, a căutat indivizi după carnetele cu adrese ale
celor arestaţi, a folosit liste de abonaţi ale revistelor pentru homosexuali pentru
a găsi pe alţii, şi a încurajat oamenii să raporteze comportamentul suspect de
homosexualitate şi să urmărească comportamentul vecinilor.

|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||#!|||

În anul 1942, în plus faţă de Auschwitz, au fost desemnate alte cinci lagăre ca
lagăre de exterminare (Vernichtungslager) pentru aplicarea planului Reinhard.
Două dintre acestea, Chełmno (cunoscut şi sub numele de Kulmhof) şi
Majdanek funcţionau deja ca lagăre de muncă: acestora li s-au adăugat acum
facilităţile de exterminare. Trei noi lagăre au fost construite doar pentru scopul
de a ucide numere mari de evrei cât de repede posibil, la Bełżec, Sobibór şi
Treblinka. Un al şaptelea lagăr, la Maly Trostinets în Belarus, a fost şi el folosit
pentru acest scop. Jasenovac a fost un lagăr de exterminare unde au fost ucişi
mai ales etnici sârbi.

Lagărele de exterminare sunt frecvent confundate cu lagărele de

concentrare cum au fost Dachau şi Belsen, localizate mai ales în Germania şi
folosite ca locuri de încarcerare şi muncă forţată pentru diferiţi duşmani ai
regimului nazist (cum ar fi comuniştii sau homosexualii). Acestea trebuie
deosebite şi de lagărele de muncă forţată, înfiinţate în toate ţările ocupate de
Germania cu scopul de a exploata prin muncă prizonierii de diverse feluri,
inclusiv prizonierii de război. În toate lagărele naziste numărul morţilor a fost
mare, din cauza înfometării, bolilor şi extenuării, dar numai lagărele de
exterminare au fost construite anume pentru exterminări în masă.

| | ||||| | 
 Lagărele de exterminare erau administrate de ofiţeri SS, dar mare parte
din gărzi erau trupe auxiliare ucrainene sau baltice. Soldaţii germani din
armată erau ţinuţi departe.

Era un loc numit «rampa» unde veneau trenurile cu evrei. Veneau şi

ziua şi noaptea, şi uneori unul pe zi, alteori cinci pe zi ǥ Constant,
oameni din inima Europei dispăreau, şi ajungeau cu toţii în acelaşi loc,
fără să ştie ce se întâmplase cu transportul anterior. Şi oamenii din
această masă ǥ ştiam că în câteva ore ǥ nouăzeci la sută vor fi gazaţi.

®| 
#D$  E 

  !7   .C
 ./023 ./01

||||||||||||||||||$  |

Primul lagăr mare, Majdanek, a fost descoperit de sovietici pe 23 iulie

Am auzit o voce strigând
1944. Auschwitz a fost eliberat tot de Armata Roşie pe 27 ianuarie 1945;
repetat aceleaşi cuvinte în
Buchenwald de americani pe 11 aprilie; Bergen-Belsen de către britanici pe 15
engleză şi germană: "Alo, alo.
aprilie; Dachau de americani pe 29 aprilie; Ravensbrück de sovietici în aceeaşi
Sunteţi liberi. Suntem soldaţi
zi; Mauthausen de americani pe 5 mai; şi Theresienstadt de sovietici pe 8 mai.
britanici şi am venit să vă
Treblinka, Sobibór, şi Bełżec nu au fost niciodată eliberate, fiind distruse de
eliberăm." Cuvintele acestea
nazişti în 1943. Colonelul William W. Quinn din Armata a Şaptea americană a
încă le mai aud în urechi.
spus despre Dachau: "Acolo trupele noastre au găsit imagini, sunete, şi miasme
*
 # $   mai oribile ca orice imaginaţie, cruzimi atât de enorme că sunt de neînţeles
8   8   pentru mintea normală."|

Richard Dimbleby de la BBC a descris scenele găsite de el împreună cu

armata britanică la Belsen:ǷAici, aproape jumătate de hectar de pământ era plin
de oameni morţi sau pe moarte. Nu se deosebeau unii de alţii ǥ Cei vii zăceau
cu capetele sprijinite de cadavre şi în jurul lor rătăceau fără ţintă procesiuni
fantomatice de oameni numai piele şi os, care nu aveau nimic de făcut şi nu
aveau nicio speranţă de viaţă, incapabili să se dea la o parte din drum,
incapabili să privească grozăviile din jurul lor ǥ Se născuseră copii acolo, mici
făpturi ofilite ce nu puteau trăi ǥ O mamă, înnebunită, a ţipat la un soldat
englez să-i dea lapte pentru copil, şi i-a aruncat în braţe micul prunc ǥ El a
desfăcut faşa şi a găsit că copilul murise de câteva zile.

SURSE:

®| www.wikipedia.org
®| www.e-referate.ro
®| Holocaust, Encyclopaedia Britannica, 2007
®| Socialismul National- Microsoft Encarta Online Encyclopedia 2007

| | ||||| |