Viermi paraziti la om si specii de animale cu importanta economica

Introducere 1. Date generale despre viermii paraziti

1.1 Clasificarea viermilor paraziti 1.1.1 Clasa Cestoda Caractere generale 1.1.2 Clasa Trematoda Caractere generale 1.1.3 Phylum Nematoda Caractere generale

2. Specii de viermi paraziti

2.1 Taenia solium Incadrare sistematica Caractere generale Habitat 2.2 Taenia saginata 2.3 Ascaris lumbricoides Incadrare sistematica Caractere generale 2.4 Ancylostoma duodenale Incadrare sistematica Caractere generale Ciclul de viata 2.5 Wuchereria bancrofti Incadrare sistematica Caractere generale

II

2.6 Paragonimus westermani Incadrare sistematica Depistare Ciclu de viata Morfologie 2.7 Fasciola hepatica Incadrare sistematica Descrierea fasciolozei 2.8 Baylisascaris Incadrare sistematica Ciclul de viata Infestarea accidentala a omului

3. Consecinte ale infestarii cu viermi paraziti

3.1 Simptome 3.2 Impactul asupra nutritiei 3.3 Intarzieri ale dezvoltarii mintale 3.4 Utilizarea lor in medicina -Cercetari in directia utilizarii lor in medicina -Efecte benefice

Concluzii

Bibliografie

III

Introducere

Helmintologia este ramura care se ocupa cu studiul viermilor paraziti si efectul acestora asupra gazdelor. In increngatura Plathelminthes se gasesc reunite peste 20 000 de specii. Denumirea provine din greaca, unde platys=plat, helmins= vierme. Acest grup cuprinde pe langa specii libere, specii parazite incadrate in clasa Monogenea,cu specii ectoparazite, Trematoda si Cestoda, cu specii endoparazite. Dintre cele trei clase, atentia noastra se va orienta spre Trematode si Cestode, cu specii ce infecteaza atat animalele, cat si omul. Numeroase specii parazite au cicluri complicate de viata, cu mai multe gazde: prima gazda este un nevertebrat, a doua gazda de obicei este un vertebrat. Clasa Trematoda cuprinde subclasa Digenea, cu mai multe specii ce reprezinta importanta economica si medicala. In increngatura Nematoda este cuprins un inventar de aproximativ 12 000 de specii. Denumirea province din greaca, unde nematos=fir. Numarul mare de specii parazite la animale si plante, alaturi de efectele complexe pe care le induc ne determina sa consideram Nematodele printre cele mai importante grupuri de paraziti.

IV

1. Date generale despre viermii paraziti 1.1 Clasificarea viermilor paraziti

Viermii paraziti sunt clasati in trei grupe: cestode (viermi plati),trematode (viermi cilindrici) si nematode. 1.1.1 Clasa Cestoda Caractere generale Acesti viermi plati prezinta un corp aplatizat, cu aspect de panglica. Corpul este format din segmente numite proglote. Totalitatea proglotelor formeaza strobilul.Cea mai specializata structura a corpului este scolexul, organul de fixare prevazut cu ventuze si coroane de carlige. Scolexul se continua cu o zona germinativa, in care se formeaza noi proglote.Scolexul (capul) viermelui se ataseaza de intestinul gazdei definitive.In unele specii, scolexul este prevazut cu ventuze, iar la alte specii este prevazut cu carlige. Principalul centru nervos este un ganglion cerebral din scolex. Inervatia motorie si senzitiva depinde de complexitatea scolexului. Un prezinta organe de simt, insa in tegument exista terminatii senzoriale, provenite din modificarea cililor. Au musculatura corpului bine dezvoltata. Cestodele nu prezinta tub digestiv. Ca si alti viermi plati, cestodele prezinta protonefridii localizate in proglote ce au rol in excretie. Sunt specii hermafrodite. Deoarece fiecare proglot prezinta structuri reproducatoare masculine si feminine, se pot reproduce in mod independent. Unii biologi au sugerat ca fiecare proglot sa fie tratat ca un organism, insemnand ca viermele plat este de fapt o colonie de proglote. Pentru a-si completa ciclul de dezvoltare, cestodele au nevoie in general de doua gazde. Gazda intermediara este deseori un nevertebrat, in stadiul de adult parazitand tubul digestiv al vertebratelor.
V

1.1.2 Clasa Trematoda Caractere generale Cuprinde specii care paraziteaza in general molustele si vertebratele. Corpul lor are aspect foliaceu. Clasa Trematoda este divizata in doua subclase. Trematodele au un corp oval,turtit. De obicei nu sunt mai mari de cativa centimetri. Tegumentul este lipsit de cili in stadiul de adult. Regiunea externa este alcatuita dintr-un strat de proteine si hidrati de carbon, denumit glicocalix care transporta substante nutritive, deseuri si gaze prin peretele corpului, protejeaza viermele impotriva enzimelor si sistemului imun al gazdei. Gura se deschide in capatul anterior sau in apropierea acestuia, intr-un faringe musculos, neextensibil. Posterior, esofagul se deschide intr-un intestin cu ramificatii inchise in fund de sac. Prezinta un sistem excretor, care are in principal rol in osmoreglare. Sistemul exretor consta din doua sau mai multe protonefridii ce se deschid de fiecare parte a corpului in cate un duct colector. Cele doua ducte colectoare se continua intr-o vezica ce se deschide la exterior prin unul sau doi pori in extremitatea posterioara a animalului. Creierul consta intr-o pereche de ganglioni in regiunea capului. Organele de simt sunt slab dezvoltate. Sunt specii hermafrodite. Aproape toate trematodele infecteaza moluste ca si prima gazda in ciclul de dezvoltare. Majoritatea au un ciclu complex de dezvoltare incluzand alte gazde. Paraziteaza toate tipurile de gazde vertbrate. Ocupa o mare varietate de situsuri in gazdele lor, precum: toate segmntele tubului digestiv, tractul respirator, sistemul circulator, tractul urinar, tractul genital.

VI

1.1.3 Phylum Nematoda Caractere generale Corpul nematodelor are o forma caracterstica, fiind cilindric, protejat de o cuticula flexibila. Cilii si protonefridiile lipsesc. Sistemul excretor este alcatuit din una sau mai multe celule glandulare, deschise printr-un por excretor sau un sistem de canale. Majoritatea nematodelor masoara mai putin de 5 cm lungime, sunt microscopice, dar speciile parazite pot sa ajunga la 1 m. Gura poate avea de la 3 la 6 buze, prevazute pe marginea interioara cu dinti. Faringele este muscular, cu lumen triradiat. Intestinul este lung, nemuscular, prezinta un rect scurt si un anus. Numeroase specii parazite au un metabolism anaerob ele obtinand energa prin glicoliza. Invelisul extern este reprezentat de o cuticula acelulara secretata de epiderma. Cuticula are o mare importante functionala in controlul presiunii hidrostatice ridicate exercitata de fluidul din pseudocel. In cursul maturarii, cuticula naparleste de patru ori. Ea suplineste lipsa muschilor circulari, antagonizand muschii circulari. Musculatura formata din fibre musculare longitudinale, este plasata sub hipoderm. Pseudocelul, plin cu lichid, in care se gasesc organele interne, formeaza scheletul hidrostatic. Acesta ofera suport, transmitand forta contractiei musculare fluidului inchis, necompresibil. Osmoreglarea si excretia deseurilor aztate se realizeazacu ajutorul unor sisteme de tuburi, la speciile parazite, provenite din renete, unite pentru a forma un canal larg deschis la exterior printr-un por. In jurul faringelui, din inelul de tesut nervos si ganglioni, se desprind nervi anteriori si doua cordoane nervoase.
VII

La nivelul capului si cozii se concentreaza papile senzoriale. Amfidele reprezinta o pereche de organe senzoriale complexe. Acestea asegura chemoreceptia si sunt slab dezvoltate la nematodele parazite. Majoritate nematodelor au sexe separate si dimorfism sexual pronuntat. Numeroase specii parazite de nematode au stadii juvenile libere. Altele au nevoie de o gazda intermediara pentru a-si completa ciclul de dezvoltare.

2. Specii de viermi paraziti 2.1 taenia solium

Domeniul: Eukaria Regnul: Animalia Phylum: Platyhelminthes Clasa: Cestoda Ordin: Cyclophyllidea Familia: Taeniidae Gen: Taenia Specie: Taenia solium

Caractere generale

T. solium prezinta simetrie bilaterala, este triploblastic si acelomat. Nu prezinta tract digestiv. Este o specie hermafrodita. Este un vierme plat parazit, care traieste in tractul digestiv al vertebratelor, prezinta patru ventuze pe scolex si vitelus condensat aflat adiacent ovarului. Prezinta un embriopor striat in oua.
VIII

T. solium in forme larvare exista in rumegatoare si ca adult in carnivore. Prezinta doua randuri de carlige pe scolex. Porcii sunt cel mai frecvent gazda intermediara, dar de asemenea si oamenii pot fi gazda. Un alt carcter unic este dezvoltarea cisticercilor in sistemul nervos la om.

Habitat Gazda intermediara : porcul T. solium utilizeaza porcii ca gazda intermediara, si traiesc in tesuturile acestora, cel mai des fiind intalniti in muschii scheletici,unde se inchisteaza. Chistii sunt cunoscuti ca cisticerci. Forma larvara poate ramane inchistata in muschii scheletici ani intregi, pana este consumata de gazda definitiva: omul. Gazda definitiva : omul Oamenii sunt infectati din carnea de porc care un este bine gatita. Cisticercii se dezvolta intr-un vierme plat adult in intestinul subtire al omului. T. solium se ataseaza de peretele intestinal prin scolex si ramane acolo pentru a acumula nutrimente si pentru a se reproduce. Daca infestarea cu T. solium nu este tratata, viermele poate ramane in intestinul subtire pentu ani. In momentul in care gazda intermediara este omul, prin mancare contaminata sau apa, in stadiu larvar T. solium poate migra spre orice tesut unde inchisteaza. Acest lucru cauzeaza multe probleme de sanatate, inclusiv moartea. Este o specie deosebit de periculoasa, intrucat cisticercii se pot dezvolta la om si in creier si ochi. Boala se numeste cisticercoza umana. Exista riscul orbirii sau al aparitiei unor simptome neurologice severe.

IX

2.2 taenia saginata

T. solium si T. saginata au cicluri de dezvoltare aproape identice singura diferenta fiind ca la T. saginata gazda intermediara este vaca. Ouale si chistii celor doua specii arata identic. T. saginata provoaca de asemenea la om teniaza si cisticercoza. Nu provoaca neurocisticercoza. Exista cateva deosebiri morfologice intre cele doua specii, precum faptul ca la T. solium scolexul este prevazut si cu carlige la capatul anterior, iar la T saginata nu prezinta decat cele patru ventuze. Proglotele prezinta la T. solium 7-13 ramuri uterine, pe cand la T. saginata prezinta 15-20.

2.3 ascaris lumbricoides

Regn: Animalia Phylum: Nematoda Clasa: Secernentea Ordin: Ascaridida Familia: Ascarididae Gen: Ascaris Specie: A. lumbricoides Caractere generale Este un vierme cilindric cu extremitile ascuite, de culoare alb-glbuie i cu o lungime de 15-25 cm. Prezint dimorfism sexual, femela fiind mai mare dect
X

masculul. La captul anterior, limbricul are orificiul bucal, nconjurat de trei buze groase, iar la captul posterior-orificiul anal. Limbricul este primul din seria animal la care aceste dou orificii sunt separate. Viermii aduli triesc n lumenul intestinului subire al gazdei. Femela depune aici numeroase ou (aproximativ 200.000/zi),eliminate din corpul gazdei odata cu materiile fecale. Dezvoltarea embrionara se incheie dupa doua saptamani. Juvenilii raman viabili in sol cateva luni sau chiar ani. Infestarea se produce prin ingerarea oualor odata cu legumele nefierte. Inghitirea oualor embrionate este urmata de eclozarea larvelor, care trec prin peretele intestinal in vasele de sange sau limfatice si sunt purtate, prin inima, la plamani, de unde se deplaseaza spre trahee. Intr-o infestare grava se poate declansa o pneumonie severa. Ajungi in faringe, juvenilii sunt inghititi, trec prin stomac si se matureaza dupa doua luni de la ingestie. Se hranesc in intestin cu continut intestinal, provocand simptome abdominale,reactii alergice si blocaj intestinal. Perforarea intestinului si peritonita sunt complicatii care apar relativ frecvent in boala pe care o provoaca acest parazit. Ocazional viermii se elimina prin anus sau gat sau pot sa patrunda in trahee, trompele lui Eustachio si urechea medie.

2.4 ancylostoma duodenale Regn: Animalia Phylum: Nematoda Clasa: Secernentea Ordin: Strongylida Familia: Ancylostomatidae Gen: Ancylostoma
XI

Specie: Ancylostoma duodenale

Caractere generale Este un vierme parazit care traieste in intestinul subtire al unor gazde precum: omul, pisica, cainele. Ancylostoma duodenale predomina in Estul Mijlociu, Nordul Africii, India, Sudul Europei, China, America de Sud, unele regiuni ale Americii de Nord etc. Prezinta doua placi ventrale pe marginea anterioara a capsulei bucale, care taie mucoasa intestinala a gazdei de unde aspira sange pompat ulterior in intestin. Este o specie ce prezinta sexe diferite.Masculii masoara 9 mm, iar femelele masoara 11 mm. Ciclul de viata Cand o larva in stadiul infectios penetreaza pielea, aceasta intra in circulatia sangelui. Ajung apoi la plamani, unde prin tusea declansata sunt inghititi, ajung in stomac, iar apoi in intestinul subtire. Larva devine adult in intestinul subtire. Femelele pot depune circa 25 000 de oua pe zi. Ouale sunt eliminate apoi prin fecale si sunt raspandite la nivelul solului. Oul embrionar de pe sol eclozeaza in stadiul juvenil (rabditiform, neinfectios), apoi se matureaza in larva filariforma. In acest stadiu poate penetra pielea expusa si isi reincepe ciclul de dezvoltare in celula gazda.

XII

2.5 wuchereria bancrofti Regn: Animalia Phylum: Nematoda Clasa: Secernentea Ordin: Spirurida Familie: Onchocercidae Gen: Wuchereria Caractere generale Este un parazit raspandit in sistemul limfatic al omului. Boala pe care o provoaca se manifesta prin inflamarea si obstructia sistemului limfatic. Afecteaza peste 120 de milioane de oameni, in special in Africa, America de Sud si alte regiuni tropicale si subtropicale. Daca infectia este netratata provoaca boala numita elefantiazis.Ea se manifesta prin cresterea excesiva a tesutului conjunctiv si umflarea enorma a partilor afectate:scrot, picioare, brate, vulva, san. Prezinta dimorfism sexual accentuat. Femelele,de aproximativ 100 mm, elibereaza in sistemul sanguin si limfatic microfilarii, care migreaza in timpul noptii in vasele de sange periferice. In timpul hranirii, odata cu sangele, tantarii ingera si microfilariile care se vor deplasa in muschii toracici ai insectei, unde naparlesc de doua ori, devenind infestante. Ele vor fi introduse din nou in sangele omului prin intepatura insectei. Ciclul de viata al acestor viermi paraziti implica astfel doua gazde: tantarul ca gazda intermediara si omul ca gazda definitiva. Patogenia infestarii cu W. bancrofti depinde de raspunsul imunitar si inflamator al gazdei. Dupa infestare, viermii se maturizeaza in decursul a 6-8 luni, viermii femeli si masculi eliberand microfilarii. Microfilariile pot fi eliberate timp de pana la zece ani.

XIII

2.6 Paragonimus westermani Regn: Animalia Phylum:Platyhelminthes Clasa: Trematoda Familie: Paragonimidae Gen: Paragonimus Specie: P. westermani Depistare Aceasta specie parazita este intalnita mai ales in Asia si America de Sud. A fost prima oara descoperita in doi tigri Bengalezi care au murit in gradinile zoologice din Europa in 1878. Cativa ani mai tarziu, a fost descoperita aceasta infestare si la oameni. Infectia apare datorita nepregatirii adecvate a crustaceelor. Provoaca infectii ale pleurelor si infectii subcutanate. Ciclul de viata Paragonimus este un trematod cu doua gazde intermediare. Ouale sunt raspandite prin fecale si se matureaza in apa sub forma de miracidii. Acestea infecteaza melcii unde se matureaza sub forma de cercari prin reproducere asexuata. Cercarii sunt eliberati in apa unde infesteaza crustaceele. Prin inchistare, devin metacercari. Metacercarii reprezinta forma infectioasa pentru gazdele definitive. Animalele carnivore reprezinta gazdele definitive ale acestor paraziti. In cazul P. westermani, rozatoarele si vierii sunt gazdele purtatoare. Metacercariile ajung in duoden, unde penetreaza peretele intestinal si raman in cavitatea peritoneala o perioada de timp. Parazitii in final ajung la plamani unde se maturizeaza dupa aproximativ 8-10 saptamani dupa infestarea cu metacercari. Elibereaza oua prin fecale si sputa. Morfologie Viermii adulti sunt de culoare roz-maronie si au forma unui bob de fasole. Masoara intre 7-15 mm lungime. Ouale imature prezinta un opercul intr-o

XIV

parte si o ingrosare aboperculara in cealalta parte. Metacercariile prezente in a doua gazda intermediara au forma sferica si masoara 220-450 micrometri.

2.7 fasciola hepatica Regn: Animalia Phylum: Platyhelmintes Clasa: Trematoda Subclasa: Digenea Ordin: Echinostomida Familia: Fasciolidae Gen: Fasciola Specie: Fasciola hepatica Descrierea fasciolozei Fasciola hepatica (galbeaza mare a ficatului), provoaca fascioloza, boala parazitara a ficatului, cunoscuta si sub denumirea de fascioloza, sau distomatoza hepatica. Este prezenta in special la animalele erbivore, mai rar la om, ciclul de reproducere al parazitului necesitand prezenta unei mici moluste semi-acvatice, limnea. Omul se contamineaza consumand salate crude ca cea de papadie etc. Dupa ingestie, viermele merge din stomac in ficat pana in caile biliare. In saptamanile care urmeaza ingestiei parazitului, subiectul are febra, frisoane si simte dureri ale ficatului. De asemenea, survin pusee de urticarie si uneori umflaturi ale articulatiilor. Trecerea perazitului in caile biliare provoaca un icter, dureri mai acute ale ficatului, colici hepatice si o inflamare a cailor biliare si a veziculei. In ductul biliar, parazitul se matureaza si produce aproximativ 25 000 de oua pe zi intr-o infectie usoara, ajungand chiar pana la depunerea a 500 000 de oua pe zi intr-o infectie severa.

XV

2.8 Baylisascaris procyonis

Regn: Animalia Phylum: Nematoda Clasa: Nematoda Ordin: Ascaridida Familia: Ascarididae Gen: Baylisascaris Baylisascaris procyonis Ciclul de viata Baylisascaris este o specie de vierme cilindric care infesteaza peste 50 de specii de animale. In special gazda preferata de acesti viermi este ratonul. Ciclul de viata incepe in intestinul ratonului , cand un vierme adult produce oua. Ouale ajung in fecale. Acestea pot ramane in stare latenta timp de ani de zile in sol, astpetand sa fie ingerate de gazda intermediara: in general rozatoare, iepuri, pasari. Interiorul acid al stomacului gazdei intermediare activeaza ouale parazite. Acestea eclozeaza. Larvele isi croiesc drum prin peretele intestinal in sange. Larvele circula prin tot organismul, distrug vasele de sange si ajung in organele interne, pe care le ataca. In rare cazuri larvele ataca sistemul nervos central, ucigand gazda, care mai apoi este mancata de raton, incepan un nou ciclu de viata. Ratonii sunt imuni la parazit. Este estimat ca in jur de 80 % dintre ratoni sunt purtatorii acestui parazit.

Infestarea accidentala a omului

XVI

Infectia cu Baylisascaris, este extrem de rara si poate afecta copii mici. In cazuri rare, Baylisascaris trec de bariera hemato-encefalica si se hranesc cu tesutul nervos din interior spre exterior. Simptomele pot include stare excesiva de somnolenta, dormit in exces si un numar mare de leucocite. Depinzand de ce parte a creierului este mai afectata, se pot manifesta pierderi ale echilibrului si pierderea vazului (in cazul in care parazitul ataca cortexul vizual). Rezultatul consta in leziuni cerebrale severe, cauzand chiar moartea. Nu se cunosc recuperari totale in cazul acestei infectii.

3. Consecinte ale infestarii cu viermi paraziti 3.1 simptome

La pacientii care prezinta un numar mare de viermi paraziti, infectia devine frecvent simptomatica. Infestarea cu paraziti intestinali este asociata cu stari de greata, insomnie, obstructie intestinala, stare de slabiciune, dureri de stomac. Migrarea larvelor de Ascaris prin caile respiratorii pot provoca astm si alte afectiuni respiratorii. De asemenea demn de luat in considerare este faptul ca sistemul imunitar in lupta lui cu infectia secatuieste organismul de abilitatea de a se lupta cu alte infectii, facand subiectii predispusi la alte boli.

3.2 impaCtul asupra nutritiei

Modul de hranire al viermilor intestinali are consecinte asupra nutritiei si dezvoltarii gazdei. Infestarea cu viermi intestinali este asociata cu probleme precum avitaminoze, anemie, denutritie cronica, cauzata de lipsa proteinelor, care la randul lor afecteaza dezvoltarea cognitiva si intelectuala a gazdei. Acest
XVII

fapt devine alarmant si datorita faptului ca este un proces gradual, asimptomatic. Spre exemplu, s-a observat ca Ascaris produce atat la oameni cat si la porci intoleranta la lactoza, la vitamina A, iar grasimile sunt prost absorbite. Viermii paraziti de asemenea contribuie la instalarea anorexiei. N. americanus si A. Duodenale se hranesc direct cu sangele gazdei, provocand grave deficiente de fier. Multe studii arata ca exista o stransa legatura intre infestarea cu viermi paraziti si malnutritia la copii.

3.3 intarzieri ale dezvoltarii mintale S-a stabilit faptul ca in cazul infectiilor severe cu viermi paraziti apare malnutritia. Avitaminozele si diferite alte deficiente au impact si asupra dezvoltarii cognitive si mintale. La copii, apare o proasta crestere si dezvoltare a organismului, lipsa de concentrare, slabe performante scolare, apatie, oboseala.

3.4 utilizarea viermilor paraziti in medicina Dupa numeroase cercetari, s-a constatat ca viermii paraziti pot fi utilizati in medicina in anumite scopuri, avand efecte benefice. Un documentar realizat de BBC, arata faptul ca unii paraziti sunt atat de bine adaptati la utilizarea oamenilor ca gazde, incat, in cazul deparazitarii, exista urmari neasteptate. Colita ulcerativa este o boala a intestinului cauzata de raspunsul exagerat al sistemului imunitar- in aceasta boala celulele albe ataca intestinul ca si cand ar fi un corp strain, facandu-l sa sangereze. Aceasta boala este incurabila, insa dupa anumite experimente (Dr. Weinstock) s-a constatat ca administrarea de viermi paraziti la
XVIII

persoanele cu colita ulcerativa are efecte benefice. Persoanele in cauza nu mai sufera de simptome cauzate de aceasta boala. Acum mai bine de 50 de ani, inainte ca viermii intestinali sa fie eradicati din Vestul Europei, termenul de reactie exagerata a sistemului imunitar nu a mai fost intalnit in Anglia. In clipa de fata, una din trei persoane din Marea Britanie sufera de aceasta boala. Oamenii de stiinta incearca sa vada daca exista vreo conexiune intre viermii intestinali si alergii; ei considera ca viermii intestinali slabesc sistemul imunitar in asa fel incat sa poata trai fara a fi atacati de acesta. Acest mecanism al viermilor de aparare este astfel utilizat in tratarea colitei ulcerative. Un alt documentar realizat de BBC atesta faptul ca viermii intestinali ar putea preveni aparitia alergiilor. Viermii intestinali ar putea ajuta la dezvoltarea unor noi tratamente impotriva astmului si a altor alergii, precum sugereaza un studiu din Vietnam. Infestarea cu viermi paraziti in Vietnam este endemica, insa rata persoanelor bolnave de astm sau care sufera de alergii este mica. Oamenii de stiinta britanici si vietnamezi au inceput un tratament de deparazitare in randul copiilor pentru a-i scapa de viermi paraziti. Dupa ce au fost deparazitati, s-a constatat ca acest lucru a dus la o serie de manifestari alergice in fata acarienilor. Datorita sistemului inalt de igiena al tarilor dezvoltate, viermii paraziti au fost in mare parte eradicati din randul populatiei umane. Expertii cred ca din cazua milioanelor de ani de evolutie a viermilor in interiorul gazdelor, pentru a coexista, acestia au gasit metode prin care sa slabeasca sistemul imunitar pentru a-si prelungi supravietuirea in interiorul intestinului. Aceasta relatie gazda-vierme parazit a devenit atat de obisnuita, incat fara paraziti sistemul imunitar al gazdei devine dezechilibrat, contribuind in schimb, la aparitia astmului si a altor alergii. Cel mai recent studiu a avut loc intr-o zona rurala din Vietnam, unde 2 din 3 copii sunt infestati cu viermi paraziti iar alergiile sunt foarte rare.

XIX

Copiii care au fost deparazitati au manifestat un risc crescut al alergiilor si predispozitie la astm. Cercetatorul dr. Carsten Flohr, de la Universitatea din Nottingham spune: Urmatorul pas este acela de a intelege exact cum si cand parazitii intestinali programeaza sistemul imunitar al omului intr-un mod in care il protejeaza de alergii, urmarirea indeaproape dupa nastere fiind esentiala . Se spera ca cercetarile vor ajuta la crearea unor noi tratamente, care echilibreaza sistemul imunitar asa cu o fac si viermii paraziti, pentru ca organismul sa nu raspunda la alergeni si sa nu declanseze astmul.

Concluzii

Din cele de mai sus putem observa ca acesti viermi paraziti, in lupta lor pentru supravietuire paraziteaza nevertebratele, animalele sau chiar omul. Fiecare specie are cicluri diferite de dezvoltare, insa toate cele enumerate mai sus prezinta anumite mecanisme prin care acestia isi pot continua ciclul de dezvoltare iar si iar. Prin actiunea lor asupra corpului gazdei,in general scad imunitatea acesteia, pentru a-si crea un mediu propice de dezvoltare, nefiind atacati de organism ca si corp strain. Larvele se maturizeaza in intestinul gazdei definitive, ori in ductul caii biliare (la Fasciola hepatica) ori in sistemul limfatic (Wuchereria bancrofti) ori in plamani si cavitatea peritoneala (Paragonimus westermani). Consecintele infestarii cu viermi paraziti depinde de la o specie la alta, insa sunt in general grave, iar unele pot avea urmari tragice ( in cazul infestarii omului cu Baylisascaris ; omul este gazda intermediara accidentala; urmarile pot fi letale daca ajung in sistemul nervos central, unde se hranesc cu tesut nervos; de ce exista astfel de consecinte in cazul infestarii gazdei intermediare? Rozatoarele si iepurii sunt gazde intermediare. Acest parazit le slabeste sistemul de aparare, devenind o prada usoara) .

XX

Noi studii au aratat de asemenea ca anumite efecte ale viermilor paraziti ar putea fi solutiile pentru vindecarea reactiilor alergice, a astmului si a colitei ulcerative. Exista cateva reguli de aur pentru a preveni infestarea cu viermi paraziti: Spalarea pe maini dupa folosirea toaletei, inainte de masa; Fructele si legumele trebuie sa fie foarte bine spalate, inainte de a fi mancate; Grija la ce apa bem; Grija la modul in care pregatim carnea; aceasta trebuie bine fiarta; In cazul depistarii infectiei, exista numeroase metode de tratament medicamentos, la sfatul medicului.

XXI

Bibliografie 1. http://en.wikipedia.org/wiki/Parasitic_worm 2. http://en.wikipedia.org/wiki/Ancylostoma_duodenale 3. http://en.wikipedia.org/wiki/Paragonimus_westermani http://bioweb.uwlax.edu/bio203/s2008/geske_rich/classification.htm Taenia solium 4. http://animal.discovery.com/invertebrates/monsters-insideme/baylisascaris-raccoon-roundworm/ 5. http://news.bbc.co.uk/2/hi/europe/3287733.stmwww.atlas.or.kr -eat worms-feel better 6. http://news.bbc.co.uk/2/hi/health/8268584.stm -gut worms protect against allergy 7. Biologie. Zoologie. Autor: Andreea-Cristina Staicu 2005 Phylum Plathelminthes:Clasa Trematoda, Clasa Cestoda pag 139, 147, 148, 150, 151 Phylum Nematoda Pag 166, 167, 168, 172 Imagini:
1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. http://commons.wikimedia.org/wiki/File:Kopf_bewaffneter_Bandwurm-drawing.jpg http://commons.wikimedia.org/wiki/File:Bandwurm-drawing.jpg http://curezone.com/image_gallery/parasites/ascaris/default.asp?i=10&n=24 http://photo.tamtay.vn/photo/view/196088 http://iceh.uws.edu.au/fact_sheets/FS_hookworm.html http://www.phsource.us/PH/HELM/helminths.htm http://animal.discovery.com/invertebrates/monsters-inside-me/lung-fluke-paragonimuswestermani/ 8. http://www.bpm.uasd.edu.do/Members/joselu1sflores/plonearticle.2008-1027.7920742946/plonearticle_image_popup?image_id=335c38e36e5d1cf8cfda753423149c2d 9. http://animal.discovery.com/invertebrates/monsters-inside-me/baylisascaris-raccoonroundworm/

XXII

XXIII