Romania postcomunista a cunoscut si profunde mutatii sociale, pe langa cele de natura economica.

Acestea au fost insotite de sentimente intolerante si violente, distructive si separatiste. Segmente intregi ale populatiei de dinanintea lui 1989 (muncitori, tarani, mineri, cercetatori, cadre didactice, militari, etc.) si-au pierdut importanta sociala si materiala. Locul lor a fost luat de politicieni, inalti functionari publici, patroni, afaceristi, comercianti, manageri, dar si mafioti si excroci. In conglomeratul social actual, spre finalizare acum, o evolutie speciala au avut-o elitele, acele grupuri de oameni din diferite zone de activitate sociala care reprezinta tot ceea ce e mai bun / valoros intr-o comunitate. Actuala elita care se exprima social, compusa din oameni de diferite generatii si mentalitati, nu este unita in ceea ce priveste identitatea sa proprie si mai ales rolul pe care il are de jucat in noile conditii. Problema cea mai dureroasa a elitei noastre romanesti este aceea ca ea nu se mai intelege cu cei multi, adica cu oamenii simpli, de rand, o majoritate absoluta in viata tarii. Elitistii sau gruparile lor pur si simplu s-au izolat social si spiritual de marea masa a oamenilor anonimi, asa zisa clasa medie in formare. Aceasta grava ruptura se exprima prin izolare si dispret din partea ambelor parti; primele, elitele, uita ca ele initieaza cu mintile lor luminate, directiile / prioritatile schimbarilor in comunitate; iar celelalte, masele din clasa de mijloc, cu bratele si uneltele lor, ar trebui sa stie ca pot sustine materializarea ideilor noi in practica, initiate de elite. Pentru o armonie sociala sincera, elitele noastre trebuie sa coboare din turnul lor de fildes in viata reala si practica a celor multi si anonimi, pentru a-i cunoaste, intelege si ajut