Facultatea de Economie și Drept

STRATIFICARE SOCIALĂ ȘI ELITE

SOCIOLOGIA GUVERNĂRII, APP anul II

Titular de disciplină: Prof. Maria-Ana GEORGESCU

Pentru uz intern
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
1. Stratificare socială, diferenţă şi ierarhie -
delimitări conceptuale

• Diferenţierea socială este "procesul prin care

membrii societăţii îşi divizează activităţile şi devin
diferiţi în virtutea rolurilor distincte pe care le
joacă.

• Diferenţierea între indivizi conduce la stratificare

numai trecând prin fenomenul de evaluare
socială, pe baza unor criterii acceptate de o
anumită comunitate umană.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Distincţia între stratificare şi diferenţiere
socială:

• Stratificarea socială este o distribuţie, așezare a

indivizilor ce compun societatea (sau a poziţiilor
sociale pe care indivizii le ocupă) într-un sistem
de straturi ierarhice.
• Doar acele diferenţe care devin criterii sau valori
ale selecţiei indivizilor se transformă în
inegalităţi.
• Stratificarea socială este o caracteristică
permanentă a societăţilor organizate. Ea are la
bază inegalităţile sociale.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

2. Structura de clasă și structura
stratificațională
• Împărţirea în clase are ca punct de plecare criterii
obiective, de ex. dimensiunea economică, punerea in
valoare a unor abilități, etc.
• Straturile sau grupurile de status se disting pe baza
unor criterii subiective precum: prestigiul, preţuirea
socială şi stilul de viaţă.
• Spre deosebire de clase, grupele de status sunt în
mod normal comunităţi ale căror membri sunt
conştienţi de prestigiul, stilul de viaţă etc. pe care ei îl
au în comun.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 Teorii sociologice privind
stratificarea socială

a) Teorii conflictualiste
b) Teorii funcţionaliste
c) Teorii evoluţioniste

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 Stratificare-ierarhizare (I)

• În societățile tradiționale,
individul făcea parte dintr-o
stratificare legiferată și
aparținea unei grupări sociale
prin naștere, pe criterii de
”sânge”, fiind membrul unei
stări sociale ori al unei caste.
• Prestigiul, onoarea, erau criterii
suplimentare de delimitare, dar
nu de aceeași importanță ca
statusul moștenit.
• Schimbarea poziției sociale era
o excepție.
 Stratificare-ierarhizare (II)

• În societățile moderne, se impun

criterii economice de ierarhizare -
indivizii aparțin unor clase sociale
pe baza proprietății deținute sau
a valorificării unor abilități pe
care le au.
• Totodată, acționează și criteriile
de prestigiu și putere.
• Procesul de mobilitate socială, de
mișcare în spațiul social, se
manifestă mai pronunțat.
Stratificare-ierarhizare (III)

• În societățile contemporane, structura socială este

foarte complexă, mobilitatea socială permițînd
plasarea individului în ierarhia socială pe baza
meritelor dovedite.
• Criteriile stratificării sunt multiple:
ocupația, venitul-forța economică, educația-capitalul
cultural, puterea politică, etc.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Rolul mobilității sociale

• Într-o societate liberă, tensiunea socială dintre

clase/straturi, conflictul, pierde mult din intensitate şi
violenţă.
• Mobilitatea socială este un factor important al
stingerii conflictelor.
• Pulverizarea conflictelor prin intermediul mobilităţii
sociale şi scăderea intensităţii lor este un semn al
transformării „răsturnărilor revoluţionare” în
„schimbări evoluţioniste”.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 3. Conceptul de elită
• Etimologie: din fr. élite.
• Definiţie: Elitele sunt grupuri sociale care au monopolizat,
într-un fel sau altul, autoritatea și puterea, exercitându-le
printr-o formă sau alta de dominație economică, socială,
politică, culturală, ideologică, etc.
(Zamfir, Vlăsceanu, 1993, p.215)
• Conform Dex, elitele sunt:
- Grup de persoane care reprezintă ceea ce este mai bun,
mai valoros, mai ales într-o comunitate, o societate etc.
- Parte a unei societăţi care are o poziţie superioară în
ansamblul grupului social respectiv.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Teoria elitelor

• Susţine că în orice societate, sarcina conducerii vieţii sociale îi

revine unui grup restrâns de oameni, superior dotaţi - parte a
unei societăţi care are o poziţie superioară în ansamblul
grupului social respectiv.
• În Epoca modernă teoria elitelor a fost dezvoltată de gânditori
precum Vilfredo Pareto, Gaetano Mosca, cunoscuți ca autori
clasici în domeniu, care separau elitele de mase.
• Pareto clasifică elitele în două grupe: Elite care guvernează și
elite care nu guvernează.
• Mosca le clasifică astfel: Clase conducătoare și clase conduse.
• Pareto și Mosca susţineau teza (extremă) conform căreia elita
ar fi singura forţă activă, cu efecte pozitive, a societăţii şi ea se
diferenţiază de mase, concept cu oarecare conotaţie negativă.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 Contribuții
• Contribuţie majoră la teoria elitelor au avut:
• gânditorii europeni: Antonio Gramsci, Ortega y Gasset,
Charles Wright Mills,
• teoreticienii americani: Robert Dahl, Floyd Hunter, William
Domhoff, Thomas Dye, Robert Putnam.
• Ortega y Gasset considera o greșeală a istoricilor de a se ocupa
de faptele elitelor, când mediocritatea este cea care produce
schimbări. Propunea învestiția în elevarea (ridicarea)
mediocrităților, pentru buna funcționare a societății.
• C.W. Mills a avut o altfel de viziune asupra raportului elite-
mase, identificând masele cu clasa de mijloc, de la jumătatea
sec. XX şi respingând viziunea negativistă asupra maselor.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Grupe de definiții ale elitelor
• Conform clasificării oferite de Ion Boboc (2003, vol.II,
pp.132-133), există:
• O grupă de definiții în care elita e formată din indivizi cu
cea mai ridicată cotă de apreciere într-un domeniu,
• In altă grupă, elita e bazată pe atribuirea unei puteri mai
mari decât are media populației, idiferent de regimul
politic.

• Ion Ungureanu consideră că elitele, ca grupuri sociale,

nu pot fi înțelese decât prin raportare la clasele pe care
le slujesc, chiar dacă nu fac parte din ele efectiv.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Teme de reflecție (I)
• Societatea umană nu este omogenă, în ea se distinge
elita, partea aristocratică și o parte vulgară; dar trebuie
să ne reamintim întotdeauna că trecerea de la una la
alta este insesizabilă; noțiunea de elită este subordonată
calităților pe care le căutam în ea, deci putem avea o
aristocrație de sfinți și una de hoți.
(V. Pareto, apud I.Boboc, 2003, p.129)

• Ajungerea maselor la depline puteri sociale, fie că

vedem în asta un rău sau un bine, este faptul cel mai
important care a survenit în viața publică a Europei
actuale.
(Ortega y Gasset, Revolta maselor)

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Teme de reflecție (II)

• Lumea e plină de oameni, atât de plină, că oamenii au

încetat să mai aibă o lume. Locul ei a fost luat de un spațiu
al nimănui dominat de spiritul de masă și de omul-masă.
Chipul acestuia îl regasim în mimica vecinului, în fizionomia
prietenilor sau în fețele necunoscuților cu care ne
încrucișăm zilnic pașii. E chipul omului mediu, de mijloc, al
omului orgolios și lipsit de spirit, bine informat și cu
desăvârșire incult, stapânit de ambitii și lipsit de orice ideal.
Cine refuză să se plece în fata opresiunii mediocrității riscă
să fie eliminat, căci masa nimicește tot ce nu este după
chipul și asemănarea ei. (Ortega y Gasset, Revolta maselor)

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 4. Elitele moderne

• ELITELE SOCIETĂŢII INDUSTRIALE aveau drept

caracteristică restrictivă posedarea unei instrucţii
superioare, la al cărei acces aveau căi deschise doar cei
care formau stratul superior al societăţii şi, prin aceasta,
ele formau o minoritate.

• Societatea capitalistă industrială, bazată pe elite, se

deosebea radical de cea democratică – o societate de
masă. Accentul s-a pus de acumularea de bogăție și s-au
întocmit ierarhii cu cei mai bogați oameni din lume.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

• În viziunea lui Daniel Bell (din lucrarea Societatea
post-industrială), societatea de masă reflectă
pierderea importanței distanței.
• Elementul cheie al acestei societăți de masă era
idealul pentru egalitate (Hoffman, Glodeanu, 2007,
p.79).
• Sistemul social modern a evoluat şi a trecut de la
economia industrială, la cea post-industrială iar în
prezent – la societatea cunoaşterii.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

• Există autori care diferenţiază specificul elitelor
societăţii postindustriale, o societate care se
bazează pe servicii.
• În societatea postindustrială importante nu sunt
forța fizică sau avuția, ci informația.
oDaniel Bell: cu societatea postindustrială, se
trece la meritocraţie, care face disjuncţia dintre
un principiu al stratificării sociale de altul, în ce
priveşte realizarea atribuirii.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

5. Elitele în societatea cunoașterii

• NOILE ELITE - Înlesnirea accesului la educaţie, mai ales la

treptele ei superioare, asigură mobilitate socială
ascendentă → noile elite ale cunoaşterii, persoane
superior instruite.
• Elitele societăţii cunoaşterii ajung la acest status nu atât
datorită proprietăţii deținute de părinți, al capitalului
material, ci prin medierea procesului de instruire, care
înseamnă merite personal câştigate,
• Noua elită a cunoaşterii se recrutează din toate straturile
sociale, pe bază de talent şi efort – prin merite personale.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Grupurile posibil de a constitui elitele societăţii
cunoaşterii:

• Elitele cercetării,
• Elitele universitare,
• Elitele manageriale
• Elitele specialiştilor în tehnologie,
• Elitele guvernanţei,
• Elitele sindicale,
• Elitele artistice,
• Elitele noilor tipuri de investitori
• Noile elite ale societăţii civile.
(Hoffman, Glodeanu, 2007, pp.133-142)

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 REZUMAT

• Structura socială exprimă modul de alcătuire şi

funcţionare a sistemului grupurilor sociale,
interacţiunea lor dinamică.
• Prin relaţiile pe care le desfăşoară, grupurile umane
realizează bazele stratificării sociale.
• Diferenţierea între indivizi conduce la stratificarea
acestora numai trecând prin fenomenul de
evaluare socială pe baza unor criterii acceptate
într-o anumită comunitate umană.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

• Pentru că stratificarea socială presupune ierarhie
și generează inegalități, ea conduce la tensiuni
sociale.
• Eliberarea tensiunilor sociale se poate face prin
fenomenul mobilității sociale iar uneori, prin
conflicte sociale.
• În prezent, spre deosebire de societățile
premoderne, școala este instituția cea mai
importantă în selecția socială, educația fiind
principala modalitate de a accede la poziții sociale.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

- Elitele fac parte din sistemul de straturi sociale.
- Între elitele moderne și mase exista o barieră ce
constă în accederea în sfera puterii politice.
- În societatea bazată pe cunoaștere, se schimbă
structura elitelor.
- Elitele cunoașterii sunt importante pentru orice
tip de activitate și pentru a sprijini deciziile în
diferite domenii.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Model test

• Fenomenul de stratificare apare ca rezultat al unei

distribuţii a indivizilor pe baza unor criterii ce
conduc la o ierarhie recunoscută social. Care este
calea cea mai raspândită de a promova în ierarhia
soială în societatea prezentă?
a. Moștenirea,
b. Educația,
c. Politica.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Bibliografie

• Boboc, I. (2003) Comportament organizaţional şi managerial, Vol. II,

Cap.5, Ed. Economică, Bucureşti.
• Gasset, O. (2007) Revolta maselor, Ed.Humanitas, București. Disponibil:
https://monoskop.org/images/4/45/Ortega_y_Gasset_Jose_La_revolte
_des_masses.pdf
• Georgescu, M.A. (2005) Sociologie, Casa cărții de știință, Cluj-Napoca,
Cap.5 și 6, pp.156-198.
• Hoffman, O., Glodeanu, I. (2007) De la mediocrație la meritocrație, Ed.
Expert, București.
• Zamfir, C., Vlăsceanu, L. (1993) Dicționar de sociologie, Ed.Babel,
București.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.