OK, /374/oue / DUMNEZEU ESTE LUMINA (I Toan I, 5) . de Pr. Prof. D. STANILOAE Am incercat in studiul «, $i Barth citeaza cin Fericitul Augustin: «Omnis infinitas quodam ineffabili modo Deo finita est, quia scientia eius incomprehensibilis non est» (De civitate Dei, XI, 19), (Dogmatik Il, 1, Vierte Auflage. Zollikon Verlag, Zirich, 1958, p. 622). Dimpotriva, teologia catolici las& s& se inteleagd c& cunostinfa lui Dumnezen infinité in toate privinjele, deci si in privinta fapturilor. Aceasta o afirma pe baza invatéturii catolice, cd puterea de cunoastere @ lui Dumnezeu este purutea fn treag& in act, deoarece la Dumnezeu nu exist& trecere de la : enta la act. «Conci- 1 Vatican {I) spune de Dumnezeu ca este infin in puterea Sa de cunoastere (iatel- lectu infinitus) D. 1972». Pe de alta parte, «cunostinfa Ini Dumaezeu este numai ac- tuala, intructt Dumnezeu este pura realitate existenta {actus purus). In cunostinta Sa nu é trecere de la potenta ta act, nu exists habit, nu exist’ succesiune si progres de la cunoscut le necunoscuts (Ludwig Ott, op. cit. p. 47). . Ni se pare cA conceptia lui Barth nu poate depasi ideea unei cunostinte finite i Dumnezeu, prin faptul c& el considera cunostinta pe care o are Dummnezeu dup% manarea cunostintei despre lucruri, dup’ asem&narea «stiintei» cantitative, [ar in- V&iatura catolic’ se aflé in imposibilitatea de a deosebi cunostinta ce o are Dum- nezeu despre Sine de cunostinta ce o are despre lucruri, din cauza simplific&rii no- tiuni a § despre Dumnezeu, din cauza identificdrij Lui cu un act total in care nu incape © complexitate de cunoastere, de actiune, de viatd, in care vointa are si ea un rol, Dupa doctrina catolics, totul in Dumnezen se afli intr-o eterna monotonie si identi- tate, deci nemiseare, chiar daca zicem acestei monotonii act pur.fn a'n Y, ee a a th, cfedem cd cunoasicrea lui Dumnezeu privitoare la’ Fipturi arelo ii fate, pentru c& Dumnezeu.le cunoaste in rad&cinile lor, in infinitatea diving si in chipurile lor In vesnicti transfigurare si devenite tn Dumnezeu cel infinit. Pe de alt& parte, cunoasterea lut Dumnezeu este unita cu iubirea. Jar iubirea are tm sine insisi o apumit& infinitate, Dumnezeu se comportd in cunoasterea Sa cu iubire infinita fata de cele cunoscute. In general, cel ce cunoaste o persoand, intr-o compor- tare iubitoare fati de ea, — si aceasta este adevarata cunoastere —, nu o vede ce m€&rginit’, c3ci persoana respectivg cap&ta pentru cel ce o iubeste o valoare indefi- nit& 91-1 deschide celui ce o cunoaste astfel noi si-moi dimensiuni indefinite, desi pe de alts parte, acela distinge in ea ceea ce o deosebeste de altele. Dumnezeu cu- noaste persoanele create in interminabilele variatii de raporturi intre ele si cu luctu~ rile, dar mai ales le cunoaste in Sine insusi, deci In interminabile raporturi cu Sine insusi, ca cu Cel din care $i in care ele se dezvolt&, se Imbog&tesc. Le vede deci pe acestea in interminabile stéri si urcind trepte interminabile. Dumnezeu se vede pe Sine cel infinit in ele si pe ele In Sine cel infinit. El isk insuseste, cunoscindu-le, experienta lor despre Sine tnsusi ca Dumnezeu cel infinit, in care si din care ele se imbogatesc. EF] cunoaste deci, cunoscindu-le pe acestea, in~ fimitatea Sa in dou’ moduri: intr-o trdire a ei prin El insusi si intr-o traire a ci de catre aceste persoane, El le cunoaste pe acestea deschizindu-se oarecum orizontulub nelimitat, reprezeatat de El insusi, sau trdind in orizontul acesta nelimitat, cu toat& limitarea proptie fiintei lor. El le cunnaste ca limitate si dezlimitindu-se in acelasé timp. Tl le cunoaste ca pe unele ca au devenit subjecte lmitate ale lucrdrii nelin tate sau in continua dezlimitare a lui Dumnezeu, sau suportind lucrarea indu:nnezei~ toare, nelimitaté, sau in continua dezliin.tare a lui Dumnezeu. Chiar raporturile persoanelor cunoscute cu alte pefsoane si cu lucrurile variaz& necontenit, iar aceasta le aduce o necontenita schimbare de st&ri si de calit&ti, 0 ne~ contenit& imbogatire, si desdvirsire Ba, mai mult, chiar relatiile intre conponentele lu- cranlor $i fntre lucruri sint intr-o miscare continua si variat, Durneveu cunoaste in totahtatea ei lumea creatd, care se modificd neincetat. El o cunoaste mai ales prin cunoasterea determnarii ei*prin Sine tnsusi. Pe de alti parte, persoanele si modalita{ile de rela{ii Intre componestele lucru~ nor, intre lucrunle insesi si persoane, pastreaz% in aceste raportun mereu vanate Si de o complentate ce nu va fi poate nicrodata sesizatd deplin de cunoasterea ore- neascd, o anumitt neschimbere si o anumit§ identitate specific’ fecdreia Poate ca acest mod de cunoastere a persoanelor create de catre Dumnezeu, ne ayuta si intelegem si cunoasterea de Sine a lui Dumnezeu, Dumnezeu nu se cunoaste pe Sine ca o esentd impersonald, ci se cunoaste in relatiile Sale interpersonale treimice_ Cunoasterea aceasta este identicd cu iubirea mfinita a celor trei persoane intreolalta. Daca e greu sa injelegem concilierea intre cunostinta si infinitate, nu e@ tot atit de greu s& intelegem concilierea intre iubire si infinitate. Jar intrucit adevarata cunoas~ tere este cea imbinat§ cu iubirea, putem intelege intr-un anumit grad, prin interme diul subirii, concilierea intre cunoastere si infinitate, Fiecare persoang diving are o cunoastere infinité despre celelalte persoane divine si despre Sine insasi in raport cu ele, pentru c& inimite sint si persoanele si infinit& este si iubirea Lor intreolalta. In acelasi timp aceasta nu inseamna hpsa distingerf: unei persoane de c&tre alta. In + aceast{ iubire si cunoastere Tatal cunoaste pe Fiul etern ca Fiu, dar nu mai putin, infinit in filatia Sa, iar pe Sine se cunoaste ca Tatal si numai ca Tata, dar nu mat