Stefan Cazimir Activitatea literara a lui I L Caragiale , desfasurata intre anii 1873 si 1912 , se suprapune destul de exact pe prima

epoca de afirmare a kitschului . Opera scriitorului mai toata , nepierzind din vedere componenta ei publicistica , e un vst studiu dedicat fenomenului kitsch , cauzelor textele lui Caragiale , formelor si manifestarilor lui . Nu i-a lipsit lui Caragiale decat utilizarea termenului in sine , dar acesta , cum stim , nu exista inca . Scriitorul l-a anticipat in schimb printr-un sinonim sugestiv si eficient , extras din limbajul curent al vremii este cuvintul moft care vine din limba turca , si inseamna gratuit sau ieftin . La noi el a devenit echivalent cu lucrul lipsit de evaluare de cuntinut avand doar aaparenta unei valori , sau palavre minciuni , vorbe goale . Un sens major al termenului , omis de alte dictionare , dar viu atestate de textele lui Caragiale , este acela de minciuna, indeosebi cu nuanta de neadevar transparent, ticluire sumara si inabila.In aceeasi directie ne indreapta insemnarea lui Eminescu-Cea mai comica notiune romanesca e moftul- antiteza neimpacata, si in sine atat de ridicola, dintre aparenta exterioara si fondul intern.Convergenta fundamentala dintre moft si kitsch o fixeaza asasar minciuna: lipsa de autenticitate, lipsa de valoare, primatul aparentei asupra esentei. Despre originea sociala a moftului, vazuta cu ochii de, acum un veac, si despre circulatia in epoca termenului, unele indicii eterne ne ofera un articol in C.L. sub semnatura Gil(G.I.Lahovari) : In contra mahalagismelor;bastardul moft citim acolo-astazi se primbla falnic prin saloanele capitalei, a luat insemnat in Adunarea din dealul Mitropoliei si multi din batranii Senatului l-au adoptat fiul lui sufletesc.Dar ce este mai curios este ca acel pur sange al mahalalei bucurestene s-a emancipat cu totul si tinde a deveni un cetatean liber si independent , de sine statator, oriunde se graieste armonioasa si frumoasa noastra limba. De retinut , cu precadere, doua lucruri.Mai intai, fixarea locului de obarsie a termenului intr-o anumita zona sociala, apoi semnalarea forei lui proliferante, implicit a mentalitaii pe care o exprima. Toate curtile domnitoare din Europa, din vremea lui Caragiale, erau centre active de afirmare a kitschului.Oricat ar parea de straniu in lumea capetelor incoronate, cauza este , inca o data, tendinta spre omogenizare, semanau pana la confuzie in toate tarile Europei. Cine cunoastea un suveram european remarca Walter Rathenau ii cunostea pe toti, inclusiv pe marii seniori pe care ii imitau.Caracterul era international.Formau o mare fmilie europeana, un fel de suprapropietari. Contributia cea mai impunatoare la dezvoltarea k. Regal ii apartine lui Ludovic al II lea.Gustul falsitatii spectaculoase capata la el dimensiuni patologice, fara a se indeparta de esenta unoscuta a fenomenului: fuga de sine insusi prin transpunerea intr-un rol imaginar.O expresie nemijlocita a acestei reverii bolnavicioase sunt castelele concepute de el.