JACQUES GERNET

L e m o n d e c k i n oi s
(c) Li brai r ie Ar mnd Col in, Paris, 1972
a su p r a pr e z ent ei edi (i i ) n S
s nt rez er vat e Edi t ur i i M e ri di ane
Jacques Gernet
lumea

Volumul
Traducere de
ERBAN STAT!
ROMULUS OAN BUDURA
Cuvnt nainfe i nofe de
ROMULUS ON BUDURA
EDTURA MERDANE
BUCURET, 1985
u -
Pe copert :
ZHAO JJ (1082-1135)

tSHSS
CIMNT FNA/NTE
Publicarea lucrrii lui Jaques Gemet Le monde
chinois in versiune romaneasc se inscrie in mod
firesc pe coordonatele npreocuprii constante a Edi-
turii Meridiane de a pre:enta cititorilor te:aurul
de valori al civili:atiilor lumii. In deplin consens
cu creterea interdependentei economico-politice a
natiunilor, aparitia unor asemenea lucrri rspunde
cerintei generale de a se facilita adincirea cunoaterii
dintre acestea, spre a se promova intelegerea lor
reciproc i a se favori:a armoni:area intereselor
lor sub semnul progresului i pcii. Totodat, se
evidentia: efortul inregistrat pe diversele meri-
diane ale globului de a pune in lumin valorile
civili:atiilor tuturor natiunilor, spre a se afunge,
cu vremea, la constituirea unui autentic patrimoniu
universal de cultur, in care tot ceea ce au creat
peren popoarele de-a lungul veacurilor s-i gseasc
locul ce i se cuvine, intr-un bun al intregii omeniri.
Pe fondulacestor consideratii generale, contac-
tul cu lucrarea lui J. Gemet, ca de altfel cu orice
scriere serioas despre lumea chine:, reclam
citeva sublinieri particulare.
Prin lucrarea sinologului france: ne intilnim
cu civili:atia celui mai numeros popor al lumii,
care populea: a treia tar ca intindere a planetei
noastre, un popor chemai s foace un rol de prim
ordin in comunitatea international. Ne intilnim
cu istoria i cultura unuia dintre ceh mai vechi
popoare care de-a lungul citorva milenii a reali:at
performante remarcabile de creativitate i care, spre
deosebire de alte neamuri al cror apogeu line de
istorie, are ast:i perspectiva de a atinge noi
culmi de important universal in domeniul crea-
tiei materiale i spirituale. Ne intilnim cu o spi-
ritualitate distinct, sedimentat de-a lunhd mul-
tor secole intr-un sistem de valori bine structurat,
preponderent pe mari intinderi in Orient, dar
pina ast:i inc insuficient cunoscut i inteleas
in Occident i care se cere a fi integrat organic in
ceea ce ar trebui s fie contiinta universal.
Lectura lucrrii impune a i se recunoate auto-
rului dou merite fundamentale. serio:itatea in
abordarea problematicii vaste i complexe pe care
o presupune tema, ca i simpatia pentru poporul
chine:, fie c aceasta din urm este motivat de
reali:rile Chinei, fie c este inspirat de vicisitu-
dinile pe care ea le cunoate in a doua fumtate a
secolului al XlX-lea i in prima fumtate a seco-
lului al XX-lea.
Bine documentat, sinologul france: nu se las to-
tui furat de multimea de informatii evenimentiale
pe care le furni:ea: istoriografia chine: i, sinte-
ti:ind liniile principale ale micrii istoriei i cul-
turii poporului chine:, ne inftiea: evolutia mi-
lenar a civili:atiei acestuia intr-o manier pe cit
de sugestiv pe atit de plcut. In plus, spre deose-
bire de cele citeva scrieri despre istoria Chinei ap-
rute la noi, lucrarea lui J. Gemet excelea: prin
raportarea permanent a lumii chine:e in micarea
sa la date, evenimente, personalitti i creatii sem-
nificative ale istoriei universale. S-ar putea spune
c cititorul este invitat s priveasc lumea chine:
nu in sine, ci dinspre intreaga lume, fr ca prin
aceastea autorul s scape din vedere autenticitatea
i originalitatea fenomenului chine: in ansamblul
lui. Tocmai de aceea, lectura lucrrii se vdete
util atit pentru cei mai putin avi:ati iu materie
de sinologie, cit i pentru cei care cunosc ceea ce
s-a publicat in Romania despre ,,lumea chine:"
i vor s integre:e in fluxul istoric al Chinei i al
numanittii cunotintele dobindite.
In sfirit, profesind o vi:iune universal, autorul
evit s cad in pcatul europocentrismului i,
totodat, refu: ierarhi:area civili:atiilor lumii in
functie de acesta. Intiietatea sau specificitatea crea-
tiilor civili:atiei chine:e sint frecvent invocate in
consens cu o pledoarie constant in favoarea recu-
noaterii locului ce i se cuvine acesteia in ansam-
blul civili:atiilor lumii. In aceast ordine de idei,
este semnificativ constatarea autorului c impactul
dintre modelul occidental i modelul chine: de
de:voltare nu s-a produs atunci cind societatea chi-
ne: s-a gsit inir-ima din perioadele sale de in-
florire i prosperitate, i cind, fr indoial, nici
nu s-ar fi ridicat problema deprecierii globale a
traditiilor chine:e, ci s-ar fi declanat, poale, un
interesant i fructuos proces de intreptrundere a
celor dou tipuri de civili:a/ic.
Republica Popular Chine: a reuit nu numai s-
i restabileasc unitatea i independenta, s-i
consolide:e statutul de mare putere in comunitatea
international, ci i s se angafe:e pe o cale de de:-
voltare cert, care, indeosebi in ultimii ani, este
marcat de reali:ri de seam in toate sectoarele
vietii sociale. In aceste imprefurri se i observ
desfurarea din ce in ce mai ampl a procesului
de intreptrundere a celor dou tipuri de civili-
:atie amintit. Ilustrative in acest sens sint cel putin
trei preocupri mafore. mai iulii este vorba (te
preocuparea autorittilor chine:e de a identifica i
a pune in circulatie national i international --
--- valorile incontestabile ale civili:atiei chine:e,
fciud u: de mifloacele i modalittile contemporane
de comunicare, apoi de preocuparea unor cercuri
din ce in ce mai numeroase din afara lumii chine:e de
a asimila i practica valori ale civili:atiei chine:e, ceea
ce dup cum o dovedesc faptele nu rmane fr
ecou in publicul larg, i in cele dur urm de
preocuparea ridicat la ' rangul de politic de
stat a guvernului chine:
de a introduce i asimila in societatea chine: anu-
mite valori ale civili:atiei occidentale, preocupare
ce se vdete a fi eficace.
Cu alte cuvinte, cartea lui J. Gemet ii ofer
cititorului premise indispensabile intelegerii unuia
din procesele semnificative din lumea contemporan,
acela al intreptrunderii sistematice a dou tipuri
de civili:atie. cea chine: i cea european, fusti-
ficind, o dat in plus, lectura ei,
ROMULUS IOAN BUDUKA
NTRODUCERE
Obiectul acestei crti sau mai degrab am-
bitia ei este de a servi drept introducere n
istoria lumii chineze, relevndu-i etapele de Ior-
mare, experientele succesive, contributiile care,
venite de pretutindeni, au mbogtit-o pe par-
cursul secolelor, inIluentele pe care le-a exerci-
tat, contributiile ei la istoria universal
1
. ntr-
adevr, lumea chinez, asa cum apare ea astzi,
este produsul si rezultatul unei lungi istorii. Tot
asa cum n-am putea avea pretentia s cunoastem
trile Europei noastre ignoind ceea ce a con-
tribuit la Iormarea lor din vremurile Renasterii,
evului mediu si antichittii, tot astIel, am gresi
radical, n ceea ce priveste China, dac am ne-
glija Iormidabila ei dimensiune istoric.
Importanta Chi nei nu se reduce la numrul
locuitorilor ei si la Iorta, n bun parte nc vir-
1
A trebuit s tinem seama de lipsa oricrui manual si
de nivelul Ioart e elementar al cunostintelor despre China,
ca s nu mai vorbim de ideile Ialse si de prejudecti. De unde
necesitatea de a nainta pas cu pas, sitund Iaptele n con-
textul Ier istoric si strduindu-ne s Iacem evidente leg-
turile ntre diIeritele secteare ale evolutiei: societate, sis-
teme politice, economie, relatiile lumii chineze cu alte
culturi ale Asiei Orientale si alte civilizatii ale Eurasiei,
tehnic, viat intelectual y . a. ( N. a. ) .
700
v. uium mai general
y
. ),,
L
din ue trecut, ct si de prezent: civilizatia
chinez a Iost surs de inspiratie pentru o bun
parte din omenire, creia i-a mprtsit scrierea ei ,
tehnicile ei, conceptiile ei despre om si lume, religiile
si institutiile ei politice. InIluenta Chinei a iradiat
mult dincolo de trile care, precum Coreea, Japonia
si Vietnamul, Iac parte din aceeasi comunitate de
civilizatii, si anume, spre populatiile turce, mongole
si tunguse din
1
Mongolia si din Altai, n Asia
Central si n toat Asia de Sud-Est. Aceast
inIluent a atins si tri mai ndeprtate.
Occidentul, care, Ir s-si dea seama, a beneIiciat de
ea pn n zilele noastre, nu cunoaste bine ceea ce
datoreaz Chinei aport n absenta cruia n-ar
Ii ceea ce este. Sinteza este diIicil si nu poate Ii
vorba aici dect de o ncercare, cci dac suma
studiilor pe care savantii chinezi, japonezi si
occidentali au consacrat-o istoriei lumii chineze si
civilizatiei chineze nu poate Ii comparat cu
imensa munc depus pentru cunoasterea
antichittii clasice a trilor europene, lucrrile snt
de pe acum mult prea numeroase pentru a putea
Ii, toate, cunoscute si exploatate. Lacunele, imper-
Iectiunile si erorile snt inevitabile cnd este
vorba de a cuprinde un ansamblu de Iapte att de
bogat si de di vers, ntins pe durata a trei milenii
si jumtate.
Acestui handicap i se adaug diIicultti de un
alt ordin. Un ntreg Iond de cunostinte elemen-
tare, provenite att din experienta curent a
vietii cotidiene, ct si din nvtarea propriu-zis,
lipseste celui ce doreste s se initieze n realittile
trilor Asiei Orientale. Cu toate c o treime din
omenire locuieste n aceast parte a lumii si c, n
universul micsorat de astzi, se vorbeste despre
1
La data aparit iei celei de a doua editii Iranceze a
prezentei lucrri (1972). n prezent, populatia R.P. Chineze
se ridic la pest e un miliard de locuitori (M. tr.j. |0
vecinii nostri, cultura european rmne hotrt
,occidental". A opta pentru un punct de ve-
dere potrivit cruia Europa apare doar ca un
apendice al continentului eurasian, iar istoria
ei drept un caz particular al istoriei Eurasiei,
cerc, de altIel, un diIicil eIort de imaginatie.
11
SPA]II SI POPULA]II
Istoria lumii chineze are n vedere un vast an-
samblu geograIic care este departe de a Ii omo-
gen si care se ntinde din Siberia pn la Ecuator
si de la trmurile PaciIicului pn n inima con-
tinentului eurasian. Aceste spatii imense prezint
o mare diversitate de conditii geograIice si o
structur general a crei cunoastere este indis-
pensabil pentru ntelegerea istoriei lor. Ne vcm
limita totusi aici la ceea ce este esential: carac-
terul masiv al ansamblului continental, subliniat
la sud-est de Iormidabilul cemplex de mari nl-
timi muntoase si platouri nalte pe carc-1 Ior-
meaz, ntr-un arc de cerc ntins de la inducuy
la Peninsula Indochinez, ncretirile himalaicne
ale scoartei terestre; marca zon de stepe (sau,
mai exact, de preerii) ntrerupte de deserturi,
care acoper spatiile cuprinse ntre pdurile si-
beriene si regiunile cultivate ale Chinei de Nord;
existenta cmpiilor Iertile Iormate de aluviunile
marilor Iluvii (bazinul Iluviilor Sungari si Liao
n Manciuria, marea Cmpie Central a Chinei de
Nord, ntinzndu-se pe mai bine de 300 000 km
2
.
Yangziul mijlociu si inIerior, cmpia regiunii
Guangdong, bazinul Fluviului Rosu, n Vietnam,
si alte bazine Iluviale ale Peninsulei Indochineze
s.a.); marea ntindere a trmurilor maritime, de
la gura Heilongjiangului (Amurului) pn la Pe-
ninsula Malaez, precum si existenta unui nen-
trerupt sirag de insule, mari si mici, de la arhi-
pelagul nipon pn la ansamblul, si mai ntins,
al marilor insule indoneziene (Filipine, Kaliman-
tan, Sulawesi, Insulinda si Sirmatra). Dalele
climatice sporesc aceast diversitate; regiunilor
Limbile Asiei Orientale
LIMBI ALTAICE
LIMBI DIN NORD-
ESTUL ASIATIC
uigura
azah
uzbec
ttar
sa!a
kirghiz
yugu
LIMBI SINO-TIBETANE
Grupul tibctn-
birman
dialecte tibetane
birman
limbi ale mino-
rit(ilor tibet
o-bir-inane din
China de S.V.
si din
Indochina
Grupul
thai
siamez
laotian
limbi ale
minori-
t(ilor
thai din
China de
S.V. si
Indochi-
na
Grupul
miao-yao
limbi
ale
minori-
ttilor
din Chi-
na de
S.V. si
din In-
dochina
Grupul chine:
dialectele din Nord
dialectele wu
dialectele din
Guangdong
dialectele, din
Fujianul de Sud
dialectele din
Eujianul de Nord
Jialectele haa
dialectele din
u nan

LIMBI Al 'STRO-ASIATICE
M6N-KHMERE
hmer (ampuchian) cham
(minoritti de pe coastele
orientale ale Vietnamului si
Kampuchiei) mn
(birmaneza de sud) limbi alo
minorittilor mon-hmere
di n Vunnaii, din Indochina
si din Insulele Nicobar
LIMBI MALAEZO-
POLINEZIENE"
malaez javanez alte limbi
malaezo-poline-
ziene" din Indonezia alte
limbi ale minorit(ilor
e1 nice din Taiwan
orientale si meridionale, supuse inIluentelor
alternative ale musonilor, li se opun tipurile de
climat uscat si continental din interiorul Asiei.
EIectele latitudinilor nu snt nici ele mai putin
importante. China este att tara gerurilor sibe-
riene si a iernilor aspre, cit si aceea a cldurilor
umede si apstoare de la tropice.
Populatiile ce locuiesc aceste tinuturi snt
Ioarte diIerite si se deosebesc prin modul lor de
viat, prin culturile si limbile lor. Criteriul ling-
vistic este, Ir ndoial, primul dintre cele ce
pot Ii invocate.
Limbile vorbite n Asia Oriental si n Repu-
blica Populat Chinez Iac parte din cinci grupuri
lingvistice diIerite, a cror repartizare geograIic
este relativ limpede, cu exceptia Chinei de Sud
si a Peninsulei Indochineze, uncie amestecul ling-
vi stic este extrem de mare.
ntre Siberia si regiunile Chinei de Nord,
unde populatia de limb si cultur chinez este
majoritar, se gsesc popoare care s-au revrsat
asupra Asiei Centrale si dincolo de aceasta, si
ale cror limbi Iac parte din grupurile limbilor
turce, mongole si tunguse (limbi altdat numite
,uralo-altaice").
Radical di Ierite din punct de vedere ling
vi stic Iat de chinez si de limbile nrudite cu
ea, coreeana si japoneza constituie un grup aparte,
cu toate c par s prezinte, amndou, unele aIi
nitti cu limbile turce, mongole si tunguse.
Populatiile sino-tibetane acoper, n ace
lasi timp, ansamblul himalaian al marilor nl
timi muntoase si al platourilor nalte. Peninsula
Indochinez si China propriu-zis. cele 2! pro
vincii ce se ntind ntre Valea Heilongjiangului
si Mongolia, pe de o parte, si Irontierele Birmaniei
Laosului yi Vietnamului, pe de alta. Dup nu
mrul de vorbitori, grupul lingvistic al dialecte
lor chineze domin n mod evident acest ansam
blu vast si divers,

1.Grupul ooreeano-nipon
ETTInjl coreean
pV?TT, japoneza
2 Grupul smo - t;hefan
hui (chinezi musulmani
vietnamez
birman
ul ausfro-asiatic
u mon i khmer
4Grupui mongol -rungus
*"7~j mongolo
manciuriana
^Grupul fure
IIi**)I-j cEtc limbi 1urcice
malaezp -
TGrupui indo-european
rus
limbi din India
de Nord
1. arta grupurilor lingvistice din Asia Oriental
Grupul limbilor mon-hmere, slab repre
zentat n China de Sud-Vest, este mult mai rs-
pndit n Peninsula Indochinez.
In s1ryit, mai spre sud, Malaezia si marile
insule din Asia de Sud-Est sint domeniul Hm- 14
bilor ,malaezo-polineziene", care se ntind, de
Iapt, ctre est pn n Mclanezia, ctre nord pn
n Taiwan, iar ctre vestjpn n Madagascar.
Aceast repartizare a diIeritelor grupuri ling-
15 vistice n Asia Oriental pstreaz amintirea
unei 1oarte ndelungate istorii, al crei rezultat l
si reprezint, de Iapt. Dac este cu neputint s
stim care era situatia n epoci Ioarte ndeprtate, n
schimb liniile de ansamblu ale evolutiei ne snt
totusi cunoscut e; de la nceput ul mileni ul ui I s-a
produs o exti ndere a li mbil or di n grupul chinez,
n 1ormele lor arhaice, vechi si moderne, dinspre
valea Fluviului Galben ctre bazinul Fluviu' ui
Yangzi, apoi ctre China de Sud si ctre Asia de
Sud-Est; s-a produs, de asemenea, o dep'asare si o
extindere a limbilor thai, tibeto-birmaneze si mon-
hmere dinspre valea Fluviului Yangzi si hotarele
sino-tibetane ctre China de Sud si Peninsula
Indochinez, precum si o diIuziune a limbilor
malaezo-polineziene dinspre trmurile Chinei
Meridionale ctre Asia de Sud-Est si chiar dincolo
de aceasta. In sIrsit, limbile indo-europene
(ucean, agneean, ho-tanez, dialectele iraniene
orientale), care au Iost reprezentate n oazele Asiei
Centrale pe parcursul celei mai mari prti din
istorie, au disprut n zilele noastre cu
desvrsire din aceste regiuni.
POPULA]IILE HAN
In vastul ansamblu geograIic si uman pe care l
constituie Asia Oriental, populatiile de limb si
cultur chinez, ce poart numele de han, Ior-
meaz astzi grupul cel mai important. Aria lor
de rspndire se ntinde pe aproape 15 milioane
de m
2
, de la hotarele Siberiei (54N) la Timor
(!0S) si de la Mindanao (126E) pn n inima
continentului eurasian (73E, meridianul Bom-
bay, pe trmurile occidentale ale Indi ei). De la
Singaporc, oras pe trei sIerturi chinez, la valea
Heilongjiangului, distanta este egal cu aceea
ntre Dublin si Irontierele de vest aie Republicii
Populare Chineze.
CiIra total a acestor populatii se ridic la
aproape 700 milioane de oameni
1
.
!opula[ii han n Asia Oriental
(n milioane
:
)
Populatii han n China ccntinenta' ................... 600
(estimare 1970)
Populatii han n Tahvan.................................................. 13
Populatii hui (musulmani chinezi) ........................... 4
Populatii han n Asia de Sud-Est ........................... 11
` Amintim pro memoria existen(a unor comunit(i chineze n
India, Madagascar, n sudul AIricii si n cele dou Americi.
Repartitii lor este inegal. ntr-adevr, ele
snt majoritare n cele 21 provincii ce constituie
China propriu-zis inclusiv Insula Taiwan
~ si care Iormeaz un ansamblu geograIic de
circa 4 600 000 m
2
, avnd aproximativ aceeasi
ntindere cu Europa de pn la Ironti erel e
U.K.S.S. Fiecare dintre aceste provincii, la care
ne vom reIeri n mod constant n aceast lucrare,
au supraIete cuprinse, n general, ntrecea a Ro-
mniei si cea a Greciei. Densitatea populatiei lor
este comparabil cu cea a trilor europene. Foarte
1
Potrivit recensmintului din 1 iulie. S2. populatia
Chinei se ridica Ia 1031882 511 locuitori (chinezii de peste
hotare nu snt inclusi n aceast ciIra) 1 008 175 2SS lo-
cuind n China continental, S 270 7*)9 -- n Taiwan (ciIr
publicata n iunie 1983!, iar n Hongong .si Macao
5 378 627 (ci1r nsumnd datele din iunie 1982 si respectiv,
anul 1981).
Din locuit orii prtii cont inent al e 51,5, respect iv
519 433 369, snt brbati si 48,5;,, respectiv 488 741911,
snt Iemei. *
Din populatia aIlat n China continental, 93,3",,, res-
pectiv 936 703 824 locuitori, sint de nat ionalitate han,
restul de 6,7, respectiv 67 233 254, nsum nd minorit-
tile nationale (din cele 55 de minoritti nationale, 15 au
depsit Iiecare cte 1 milion de locuitori).
n cadrul populat iei de 1 008 175 288 locuitori. 4 -U-! 495
au diplome de studii superioare. 1 602 474 au terminat
studiile superioare Ir a Ii obtinut diploma sau snt in
urbanizata provincie Jiangsu depsea, ea singur,
n 1957 Olanda, ca densitate a populatiei (Shang-
haiul are astzi zece milioane si jumtate de
locuitori, Nanjingul 1 600 000 iar numeroase orase
din Jiangsu mai mult de o jumtate de milion).
Exist ns si o Chin exterioar, Iormat din
comunittile chineze ce s-au stabilit n majori-
tatea trilor din Asia de Sud-Est (Peninsula
Indochinez, Indonezia si Filipine). Foarte nu-
meroase n Malaezia, unde constituie mai mult de
o treime din populatie, n Sarav/ak (pe coastele
nord-vestice ale Insulei Kalimantan) si n Thai-
landa, aceste comunitti snt departe de a Ii
cursul studiilor superioare, 66 478 028 au atins nivelul
cursului superior al nvtmivtului secundar, 178 277 HO
au at ins ni velul i nIeri or al nvtmntului secundar si
355 160 310 au m nivel de instructie corespunztor nvt-
mntului primar.
iu trgurilc si orasele de pe teritoriul Ch i n e i continen-
tale isi au domiciliul 206 588 582 locuit ori.
Repartitia t er it or ial a populatiei era la 1 i ul i e 1982
urmtoarea:
Municipiul Beijing
Municipiul Tianjin
Provincia Hebei
Provincia Shanxi R egi
u nea aut onom
Mongolia Interioar
Provincia Liaoning
Provincia Jilin
Provincia Heilongjiang
Municipiul Shanghai
Provincia Jiangsu
Provincia Zhejiang
9 230 678 locuitori din care
3 632 715 sp gsesc n cele 9judete
subordonate direct 76-1 141
locuitori din care 2 621 576 se gsesc
ncele5 judete
subordonate direct
53 005 S75 locuitori 25 291
3S9 locuitori
19 274 279 Locuitori .
35 721 693 lecuituri II
560 053 locuitori 32
665 546 locuitori
11 859 748 locuitori, din care 5 538
876 se gsesc n cele 10 judete
subordonate direct
60 521 114 locuitori
38 SS4 603 locuitori S

tm

neglijabile n Vietnarr i, Kampuchia, Indonezia
si Filipine. Singapore , Penang si Malacca n
Malaezia, Cholon n
v
ietna sint orase cu m-
portante populatii de nationalitate chinez.
Departe de a Iorma i un ansamblu omogen, di-
Ieritele populatii de limb si cultur chineze se
Provincia Anhui 4
9
66
5
724 lecuiteri
Provincia Fujian 2.
1
93
1
106 locuitori, din care

57 847 se gsesc n insulele
Jinmen si Mazu
Provincii Jiangxi 3
3
18
4
S2
7
locuitori
Provincia Shandong 7
4
41
9
054 locuitori
Provincia Henan 7
4
42
2
739 locuitori
Provincia ubei 4
7
NO4 150 locuitori
Provincia Hunan. 5
4
00
8
851 locuitori
Provincia Guangdong 5
9
29
9
220 locuitori (locuitorii din
insulele Dongsha si
Nansha nu sint cu-
prinsi in aceast ciIr)
Regiunea autonoma
1


zhuang Giiangxi 5
6
42
0
960 locuitori
Provincia Sichuan 9
9
71
3
510 locuitori
Provincia Guizhou 2
8
55
2
997 locuitori
Provincia Yunnan
55
3
817 locuitori
Regiunea autoncm Tibet 1 89
2
393 locuitori
Provincia Shaanxi 2
8
'104 423 locuitori
Provincia Gansu 1
0
56
9
26 1 locuitori
Provincia Qinghai 3 89
5
706 locuitori
Regiunea autonom
hui Ningxia 3 98
5
578 locuitori
Regiunea autonom
1
uigur injiang 1
3
O
M
681 locuitori
Provincia Tanvan I
N
27
0
749 locuitori
Teritoriile Hongong si
Macao 5 37
8
627 locuitori
Militari n serviciu iu
1981 n Armata Popular
de Eliberare 4 2 58 210 persoane
1

9 (N. tr.).
_


111

i
deosebesc prin traditiile, obiceiurile, compozitia
lor etnic si dialectele lor. Absenta criteriului
national, care n Europa ne permite, de pild, s
Iacem distinctii att de net e ntre Irancezi,
spanioli, italieni si romni, ascunde n lumea
chinez o diversitate care este produsul istoriei si
care n trecut era cu sigurant mai accentuat
dect astzi, cnd nvtmntul si Iacilittile de
comunicare tind s stearg caracterele de origi-
nalitate ale diIeritelor regiuni. Cercetarea istoriei
semintiei han si a etnograIiei diIeritelor populatii de
limb si cultur chi neze ar presupune ns o
munc imens, care ri-a Iost nicicnd Icut n chip
sistematic si pentru care documentatia este
adesea lacunar.
Cu toa' e c poart denumirea de dialecte, ce
evoc pentru noi. europenii, Iorma luat de o
limb-matrice ntr-o regiune limitat, dialectele
chineze snt vorbite di' milioane de oameni. Ele
prezint nt re ele diIerent e tot att de marcate ca
acelea ce deosebesc n Europa limbile unui
acelasi grup lingvistic si constituie. n realitate,
ansambluri n interiorul crora se ntlnesc variatii
nsemnate.
Trebuie totusi notat existenta unei mase
relativ omogene: aceea a dialectelor din nord,
vorbite de 387 milioane de oameni ( n 195.)) si
Iormind trei grupuri distincte. Kelativa uniIor-
mitate a acestor dialecte se explic prin marile
amestecuri umane produse n decursul istoriei n
toate regiunile cuprinse ntre Mongolia si bazinul
Fluviului Yangzi, precum si popularea, n mare
parte recent, a provinciilor din nord-est
(Manciuria) si din sud-vest (Yunnan si Guizhou).
Diversitatea dialectelor din sud si sud-est, precum si
caracterul arhaic al mai multora dintre ele
atest, dimpotriv, relativa stabilitate a gru-
prilor umane n aceste regiuni si se explic, de
asemenea, prin valurile succesive de colonizri,
care au dus la extinderea n regiunile respective a
semintiei han nc de la sIrsitul antichittii. 20
1 7 1
Gansu
gdo
Guang-xi
una II
Hebei .
Shaanxi
ubei
1ilin
Guizhou H
1iangxi
Shanxi
Jiaiig-.su
Zh
ejian

000
550 800
50i fyj
6oo
200
W W W 200
M M M 66 000
311 700
301 100
2 37 500
W 2-31 ^00
220 400
210 500
W 202 700
W 196 750
W 1S7 500
W S 7 000
M M 17 000

W 167 ooo
W 164 800
W 157 100

1
300
W 151 000
tt 900
132 500
127 800
123 100
110 950
200
101 800

3 000 -
11 300
35 960
30 560
Suedia
Polonia
Italia
Grecia
Cehoslovacia
Bulgaria
Ungaria
Elve(ia
Belgia
Sichuan
Shandong
Henan
Jiaiigsu
Hebei
Guangdong
u na n
A alm i
ubei
Zhejiang
Liaoning
Guangxi
Yunnan
Jiangxi
Shaanxi
Guizhou
Shanxi
Fu jian
Gansu
Jilin
Taiwan
48 670 000
230 000
44 720 000
37 960 000
36 220 000
33 .160 000
30 790 000
2 280 000
24 090 000
19 390 000
19 100 000 18
610 000 18
130 000 16
890 000 15
960 000 14
860 000 14
650 000
12 800 000
12 .150 000
12 429 000
Tri europene cu
populatie aproape
echivalent
Regiunea autonom Mongolia interioar
Regiunea autonom uigur injiang
rovincia Qinghai (Koonor)
Regiunea autonom izang (Tibet)
Irlanda 1
Spania 6
Austria 87
Frant a 91
Taiwan
Shandong
Jiangsu
Belgia
Olanda 376
9 200 000
-u~ O 000
2 050 ooo
1 27 000
angz
mandarin din nord-ves-t j-jjg Iimbi altaice
V5131 mandarin din sud-vest cor-n limhi
dial ecte din Guangdong ggjg limbj [ha|
dial ecte wu ^^ l i mbi , nnal aezo-
dial ecte din Fujianul
de Nord i minbei) .-.
(|) REGI UNEA AUTONOM
dialecte /in Fujianul de Su/
(mmnun)
2. Repartizarea dialectelor chineze
GUANGXZHUANG7U
Robert Delort
Dialecte chineze
(statistic din 1953, n milioane)
Dialecte din nord (4 grupe)
Dialecte wu (4 grupe)
Dialecte din Guangdong (5 grupe)
Dialecte din Hunan si Jiangxi
Dialecte haa
Dialecte din Fujianul de Sud
Dialecte din Fujianul de Nord
387
46
27
26
20
15
7
tunguse, coreene, uucw-u
yao, mon-hmere si cteodat
chiar popoare mai ndeprtate, venite de la
hotarele Indiei si Iranului si din Asia de Sud-
Est, au contribuit la Iormarea populatiil or
han. Compozitia etnic a Chinei de Nord a
Iost mereu mprosptat pe parcursul istoriei
prin aporturile popoarelor vorbind limbi altaice,
originare din zona stepelor si din Manciuria de
Nord, iar cea a provinciilor din vest prin
metisajele cu populatiile de munteni din
complexul himalaian si cu semi-seden-tarii din
Oinghai. Amestecurile etnice au Iost t ot at t
de i mport ant e n Chi na de Sud, unde eIortul
de colonizare s-a prelungit mai mult de dou
milenii, pn n. zilele noastre. n tot sud-vestul
Chinei (provinciile Guizhou, Yunnan, Hunan,
Sichuau, Guangxi si Guangdong) continu s
existe Ioarte numeroase etnii nechineze. Dac
populatiile han Iormeaz marea majoritate a
populatiei d i n R..P. Chinez, cettenii
chinezi apartinnd altor nationalitti reprezint
azi peste 67 milioane de oameni. Mai mult de
Aceste ciIre nu cuprind populatia han din Taiwan (13 mi-
lioane astzi, din care majoritatea vorbesc un dialect din
Fujianul de Sud) si din coloniile chineze din Asia de Sud-Est
(11 milioane de, oameni care, potrivit originii lor, vorbesc
dialectele din Guangdong, haa sau din Fujianul de Sud).
ntocmai ca populatiile Europei, cele din China
snt produsul numeroaselor amestecuri umane
provocate de rzboaie si invazii, de eIorturile de
penetratie colonial, de transIerurile de populatii,
d contactele ntre vecini. Etnii turce, mongole,
t h i io si
e vecini. Etnii turc, g
tibeto-birmanc, t hai, miao
hi re m
da
tunguse, coreene,
h
i
cincizeci dintre aceste nationalitti snt recu-
noscute oIicial si se bucur de o relativ autono-
mie politic.
Rezult, asadar, nu numai c populatiile han
snt departe de a Iorma acel ansamblu omogen
pe care ni l-am putea nchipui a priori, ci si c di-
versitatea etnic este extrem n anumite pro-
vincii. Etnii ce vorbesc limbi malaezo-polinezi-
ene exist, de asemenea. n nordul si estul Insulei
Taiwan.
!rincipalele na[ionalit[i, altele dect han,
din Republica !opular Chinez
(rccensmntul din 1957)
Denumirea Grupul et-
noling/isi ic
Localizare Numrul
zhuang thai Yunnan, Guangdong 7 800 000
11 i gur t urc injiang, Gansu de
V est 3 900 000
yi tibet o- Yunnan, Gtiizhou,
birnian unan 3 260 000
zang tibetan Tibet, Oingbai,

S ichua ti 2 770 000
miao miao-ao provinciile din sud-
vest 2 680 000
manciurian tungus nord-est, Mongolia,
regiunea Beijing 2 450 000
mongol mongol Mongolia, nord-esi,

Gansu, Oinghai 1 640 000
Im vi thai Yunnan 1 320 000
coreean coreean nord-est 1 250 000

Aceste populatii, altele dect han, snt ulti-
mele vestigii ale unei istorii marcate de extin-
derea continu a populatiilor de limb si cul-
tur chineze, de triumIul unui mod de viat si
al unei culturi care s-a modiIicat, mbogtit si
diversiIicat pe msura cuceririlor pe care le-a
ntreprins si a contactelor pe care le-a avut cu
civilizatii mai ndeprtate. Amestecurile etnice,
mprumuturile ntre populatii diIerite, Ienome-
nele de aculturatie unele populatii han au
adoptat modul de viat al pstorilor nomazi sau
cel ai bstinasilor din China de Sud; anumit e
etnii din provinciile meridionale nu se mai dis-
ting deloc de chinezi ne Iac s subliniem, n
perspectiv istoric, importanta capital a mo-
durilor de viat si a culturi lor.
MODURI DE EXISTEN] SI CULTURI
Dac situatia lingvistic a Asiei Orientale si a
R. P. Chineze, n care snt reprezentate toate
gruprile lingvistice din aceast parte a lumii,
relev dintru nceput complexitatea problemelor
demograIice, alte elemente ne permit s dm mai
mult relieI realittilor umane din Extremul Orient.
Sub Iorme mai mult sau mai putin elaborate,
culesul, vntoarea si pescuitul, cresterea anima-
lelor si agricultura snt activittile Iundamentale
ale umani ttii, aceasta trebuind nti de toat e
s se hrneasc. Completate cu activitti preda-
torii (incursiuni, tlhrie, piraterie) si comerciale,
aceste mijloace de subzistent ntretin raporturi
strnse cu culturi le crora le-au servit drept
1eaz: modurile de existent snt cele care cons-
tituie, asadar, temelia pentru oricare interpre-
tare general a istoriei.
geograIice.
Pe primul loc se situeaz datele GeograIia este
aceea care Iavorizeaz un mod de viat sau altul si
i impune limitel e. Mai sus de o anume
altitudine si n aIara anumitor conditii climatice,
griul cedeaz locul orzului; vastele ntinderi ale
preeriilor din Mongolia snt mai propice cresterii
vitelor pe scar mare dect agriculturii;
rizicultura inundat si are teritoriul de electie
n cmpiile irigate din regiunile subtropicale si
tropicale s.a. Desigur, nu trebuei s ne lsm n
voia unui soi de determinism geograIic: prin
realizarea de terase, orezriile inundate pot urca
piu n regiunile colinare si, datorit irigrilor,
pot cuceri zonele aride; China de Nord si
Mongolia de Sud se preteaz tot att
28
de bine agriculturii ca si crest erii bovinelor,
oilor si cailor. Aceast mobilitate de care pot
dispune modurile de existent explic ati nain-
tarea ori retragerea lor, ct si coexistenta dintre
ele Ienomene ce au avut o mare important
istoric si care explic, n parte, contactele si
mprumuturile ntre diIeritele culturi. Aceast
tendint proIund a societtilor omenesti de a
extinde dincolo de limitele lor naturale modurile
de existent de care snt legate, aceast liber-
tate relativ pe care conditiile geograIice o las
actiunii oamenilor nu se aIl ns n contradic-
tie cu repartitia general a modurilor de exis-
tent si, ca urmare, a tipurilor de culturi si de
civilizatie. n imensa arie geograIic pe care o
constituie Asia Oriental se pot recunoaste patru
mari ansambluri de culturi legate de moduri de
existent speciIice si anume:
al sedentarilor cu o agricultur evoluat si
predominant. Este tipul de cultur de care snt
legate populatiile de civilizatie chinez, precum
si toate populatiile inIluentate de acestea;
al cresctorilor de animale nomazi din re
giunile de preerie si desert ce se ntind de la tai
gaua siberiana la tinuturile agricole ale Chinei
de Nord si din Manciuria, pn la bazinul inIe
rior al Volga i;
al muntenilor, n acelasi timp cresctori de
vite si agricultori, din vastul complex himala-
ian si de la marginile acestuia;
ansamblul culturilor mixte din zona tro
pical, care asociaz Iormele de agricultur mai
mult sau mai putin primitive, vntoarea si
cresterea animalelor. Aceste culturi, altdat
Ioarte dezvoltate, snt astzi pe cale de dispa
ritie.
Acestor patru mari ansambluri de culturi
trebuie s le adugm, n completare, pe cel al
sedentarilor si negustorilor din oazele Asiei Cen-
29 trale.

expansiunea popuIa|iiIo7 /e
Iimb chinez i zona de
expansiune a cuItu7ii
chi neze
in1Iuen|e ale popula[i ilor
c
'
e

IJ
Itu7 iranian, i ndian sau
islamic
expansiunea popula[i ilor de
munteni
expansiunea cresctorilor de
ani male nomazi
dure Sdvn i-tropicala pdur e tropi cal
ned- K^ v^ domeni u
edi t er anean N B.: !e reli efuri ,
geta[ie aI pin
3, Vegetatia M culturile din Asia
Cuitui i se/enta7e
cu agricultur
evoluat
SEDENTARII CU AGRICULTUR
EJOLUAT SI PREDOMINANT
Ca si n alte prti ale lumii, Iormele de agri-
cultur cele mai evoluate snt acelea care au
permis cele mai mari cresteri de populatie, con-
stituit ea de rezerve importante si Iormarea de
state organizate. AstIel au nceput marile civi-
lizatii, n acest grup de culturi, ce s-a rspndit
n toate cmpiile, vile si platourile nalte Iertile
din Asia Ori ental, cstignd pentru modul su
de existent populatiile ce se aIlau n conditii
geograIice analoage, se pot distinge dou tipuri
diIerite de agricultur:
o agricultur de culturi uscate, care urc
pn n neolitic, cu cereale ca orzul, diIeritele
specii de mei si grul. Irigatiile au Iost practicate
numai ocazional n zona de culturi uscate ce co
respunde Chinei de Nord si au permis cresterea
randamentelor si regularitatea recoltelor. Cu
toat predominanta n aceste regiuni a agricul
turii, cresterea animalelor (vite, oi, cai) a Iost
relativ important n epoci ndeprtate (mile
niile al II-lea si I . e. n. ), pstrndu-si timp nde
lungat o pozitie deloc neglijabil. Dar, spre deo
sebire de populatiile nomade si muntene, seden
tarii agricultori n-au Iolosit laptele si au men
tinut la un nivel sczut rolul crnii n alimen
tatie;*
o rizicultur inundat, care a evoluat Ioarte
lent n cursul primelor zece secole ale erei noastre
si care nu a ajuns la deplina sa dezvoltare dect
la sIrsitul acestei perioade. Este vorba despre o
tehnic argicol ale crei locuri de origine snt
probabi l multiple (n principal India de Nord
si bazinul inIerior al Fluviului Yangzi), dar care
a beneIiciat de un succes Ioarte mare, exti nzn-
du-se n toate regiunile calde si umede, unde iri
gatia era posibil (cmpii si vi ale Chinei sub
tropicale si tropicale, tinuturi ale Peninsulei
Indochineze, Indonezia, Coreea si Japonia). Dez
voltarea riziculturii reprezint o nou etap n 32
istoria populatiilor din Asia Oriental: ea a in-
suIlat un mare avnt civilizatiilor din aceast
parte a lumii, ncepnd din secolele al \III-lea
al -lea.
Istoria Iormelor evoluate de agricultur din
Asia Oriental este de altIel Ioarte bogat si com-
plex. Aceast istorie a Iost marcat de o n-
treag serie de progrese si transIormri. n aIara
perIectionrii tehnicilor de cultur a orezului,
selectia soiurilor precum si introducerea sorgului
n secolul al lII-lea si a plantelor americane
ncepnd cu secolul al VI-lea (cartoIul dulce,
arahidele, porumbul, tutunul, cartoIul) au pro-
vocat, n ultimul mileniu, preIaceri radicale.
CRESCTORII DE ANIMALE NOMAZI
DIN ZONELE DE STEP
Aceste populatii vorbitoare de limbi ,proto-
altaice" si ,altaice" au jucat un rol capital n
istoria lumii chineze, exercitnd o inIluent pro-
Iund asupra civilizatiei ei. Caracteristicile lor
principale snt:
mobilitatea locuintelor (iurte), a turmelor
(vite, oi, cai, cmile, yaci) si a celorlalte bunuri
(bijuteriile Iemeilor constituie una dintre bo
gtiile mobile ale nomazilor). Deplasarea ntre
psunile de var din cmpii si psunile de iarn
din vile adpostite nu depsesc cel mai adesea
150 m. Triburile de pstori pot ns ntreprinde,
n caz de nevoie, cltorii pe distante mari, n
general sub amenintarea unor triburi mai pu
ternice ;
un mod de viat care este de Iapt un con
tinuu antrenament de rzboi (dresur de cai,
vntoare, exercitii clare de tragere cu arcul sau
cu pusca);
o economie n cadrul creia produsele ani
male satisIac nevoile esentiale (lapte, ums,
brnz, unt, ln si pr, pici si blnuri, tizic
3 drept combustibil). Incursiunile pe teritoriile
remarcat ca )
razbo
inici calare
taTU

tata de adunrile de
ciale
cu se
Cont act ele si ) ) mprumut uri) t an
;
se
aIl a la )g)soci al e car e pe U
PE

, 5 acti vit t i
pt
animalelor, Iorme de agricultur (mai putin
evoluate dect cel e ale populatiilor han) si pes-
cuitul n ape curgtoare ori n zonel e marine de
coast. Retragerea lor ctre regiunile montane, n
Iata naintrii cultivatorilor de orez din cm-pii,
precum si retragerea lor general spre sud
ngreuneaz reconstituirea perioadelor vechi. A-
daptndu-se la conditii naturale mai grele, anu-
mite grupuri au trebuit s-si modiIice modul de
existent si s se converteasc la o Iorm de
agricultur itinerant, atestat Ioarte de timpuriu
n Asia Oriental, si care mai este practicat si
ast zi de un nt reg ansambl u de mi noritti
etnice din China de Sud si din Peninsula Indo-
chincz: populatiile yao si miao n provinciile
Guangxi, Guangdong, Guizhou si Yunnan, meo
sau mhong din Vietnamul de Nord, li n regiu-
ni le muntoase din Insula Hainan s. a. Aceast
agricultur rudimentar si cstig terenurile
prin incendierea de pduri sau de htisuri si an-
treneaz deplasarea satelor pe msura sectuirii
pmnturilor, ce intervine la captul a patru sau
cinci ani. Plantele cultivate snt cele cu tuberculi
(taro, igname), plantate n guri Icute cu btul,
cereal e de cultur uscat, orezul de munt e, si,
de cteva secole ncoace, porumbul. O parte din
aceste vechi populatii, ndeosebi cele din regiu-
ni le maritime de coast, avnd pescuitul drept
activitate principal, au disprut ori s-au con-
topit cu sedentarii ce practicau o agricultur
naintat si care au adoptat tehnicile lor marin-
resti. Anumite grupuri s-au convertit la rizicul-
tura irigat cum este cazul importantei mi-
noritti thai din China de Sud-Vest, asa-numitii
zhuang, ce numrau, n 1957, 7 800 000 oameni, al
populatiilor shan din Birmania si thai din
Vietnam (tho, thai negri si albi, nong) si au
ntemeiat state organizate n deltele marilor
Iluvii ale Peninsulei Indochineze. Istoria acestor
popoare ce cunosteau scrisul este relativ bine
cunoscut si ne permite s urmrim migratia lor
de la hotarele sino-tibetane si din China de Sud
ctre regiunile mai meridionale (birmani, veniti
pe valea Fluviului Irrawaddy, thai, pe valea
Menamului, hmeri, pe valea Meongului, viet-
namezi, pe valea Fluviului Rosu).
Cu toate c evolutia istoric a dus la o extindere
a agriculturii irigate din valea Fluviului Yangzi
pn n Java, China de Sud este strns legat,
prin populatiile, limbile si culturile ei vechi, de
Asia de Sud-Est. Aceleasi minoritti etnice ti-
beto-birmane, thai, miao, yao si mon-hmere se
regsesc n China meridional si n regiunile
muntoase ale Peninsulei Indochineze.
Anumite trsturi caracteristice ale acestor
populatii de culturi diIerite, ce ne snt cunoscute
prin izvoare scrise si arheologice, au dinuit
pn n zilele noastre: agricultur itinerant,
locuinte pe piloni, cresterea bivolilor, prepara-
rea pestelui auto-digerat si Iermentat, Iolosirea
betelului, purtarea n spinare a cosurilor mple-
tite, orga de gur (khcn-nl laotian si shcng-nl
chinez) si toba de bronz, miturile genezei raselor
si cel al potopului, cultul serpilor si dragonilor,
al cinelui si tigrului, samanismul s.a. Marc parte
din aceste trsturi s-an rspndit pe larg n
rndurile populatiilor celor mai evoluate din
China de Sud si din Peninsula Indochinez.

CULTURILE SEDENTARILOR
SL NEGU]TORII DIN OAZELE
ASIEI CENTRALE
Exist un lant continuu de oaze care leag
Gansuul Occidental de bazinele Iluviilor Sr-Da-
ria si Amu-Daria (Oxusul vechilor greci), de o
parte si de alta a desertului Talamaan si peste
Pamir: Jinquan, Anxi Hami, TurIan, Kucha,
Asula nord; Dunhuang.Sarsl, Niya, Khotan,
Yarand la sud; Kashgar, Koand, Tasent,
Samarand, Buhara. Tinuturi locuite de agri-
cultori sedentari si neguttori, aceste oaze au
Iost locul de ntlnire al tuturor popoarelor Asiei:
populatii vorbind limbi indo-europene (uceni,
hotanezi, sogdieni, sartauli s.a.), altaice" (xi-
ongnu, turci, uiguri, mongoli) si sino-tibetane
(chinezi, tibetani, tanguti). Diversitatea manus-
criselor pe hrtie din secolele al V-lea al -lea,
care au Iost gsite n anul 1900 n apropierea
orasului Dunhuang, n extremul vest al provin-
ciei Gansu, relev caracterul cosmopolit al popu-
latiei acestor oaze, al cror control n-au ncetat
s yi-1 dispute, n lungul istoriei, chinezii, no-
mazii stepelor, muntenii din complexul himala-
ian si imperiile de dincolo de Pamir.
A13,,..; J -
m,ud manuscriselor chineze Iigu-
reaz numeroase texte n tibetan, dar si docu-
mente n turc, uigur, n sogdian (iranian
oriental), n limbile tangut, hotanez si u-
cen, n sanscrit si n prarit.
Odinioar Ioarte active, aceste oaze au Iost
una dintre cile pri ncipale pe care au ptruns
n Asia Oriental inIluentele populatiilor din
Iran, din India, din Orientul Apropiat si din
bazinul Mediteranei.
DRUMURILE CONTINENTUL UI
EURASIAN
n sIrsit, trebuie s acordm un loc nsemna".
inIluent ei civilizatiilor ndeprtate, Asia Oriental,
n general, si lumea chinez, n special, s-au
aIlat, pe parcursul ntregii lor istorii, n relati e cu
prtile occidentale si meridional e ale continentului
eurasian. Aceste relatii pun trei serii de probleme,
Ioarte strns legate unele de altele: cea a marilor
drumuri comerciale traIic maritim si caravane ,
cea a marilor expansiuni militare si a raporturilor
di plomatice, si cea a rspndirii marilor religii si a
pelerinajelor. De la epoc, la epoc drumurile cele
mai Irecventate n-au Iost aceleasi si, n consecint,
nu aceleasi prti ale lumii s-au aIlat n relatii cu
di Ieritele regiuni ale Asiei Orientale. Drumurile prin
oaze 38
Alturi de masa manuscriselor chineze Ii
a z mi m o mi r o .
au jucat un rol major de la s1ryitul antichittii
chineze (secolul al III-lea . e. n. ) si pn n seco-
lul al I-lea e.n. Drumurile din stepe, s i t ua t e
mai la nord, au legat strns, n secolele al lII-Jea
si al lV-lea, Mongolia si China de Nord cu
Europa si trile Orientului Mijlociu. Expansiunile
maritime cea indo-iranian ntre secolele al
II-lea si al VlII-lea, cea islamic, ntre secolele
al lII-lea si alIV-lea, cea chinez (secolele al
l-lea si al V-lea) si cea european,
ncepnd cu zorii secolului alVI-lea au avut,
pe de alt parte, consecinte capitale pentru is-
toria civilizatiilor Eurasiei.
Centrele comerciale unde ajung, la hotarele lumii
chineze, marile drumuri ce strbat continentul
eurasian au Iost Irecventate de negustori, ambasade si
misionari veniti din trile Asiei Centrale, din India si
din Orientul Mijlociu. n acelasi Iel, porturile de pe
trmurile chineze au Iost locul de ntlnire al
marinarilor si negustorilor originari di n cel e mai
di verse regiuni: coreeni si locuitori din Liaodong pe
trmurile provinciilor Shandong si Jiangsu, japonezi n
Zheji-ang, oameni din Asia de Sud-Est si din regiunea
Oceanului Indian (indieni, iranieni, arabi), occidentali
(ncepnd cu secolul al VI-lea) n Guangdong si
Fujian. Lungimea drumurilor si ritmul anual al
musonilor explic de ce n aceste porturi, ca si n
centrele urbane situate pe marile axe comerciale din
lumea chinez (drumurile ce leag Valea Wci, din
provincia Shaanxi, cu regiunea Yangziului inIerior,
cele care leag Gu-angzhouul de Yangziul mijlociu,
trecnd prin bazinul Ruiui iang din Hunan si
bazinul Rului Gan din 1iangxi, valea Yangziului
si marile canale care Iac legtura ntre regiunile
Hangzhou, KaiIeng si Beijing s. a.) s-au Iormat
colonii strine, cu rolul unor agenti de rspndire a
inIluentelor ndeprtate. Marile orase chineze
ndeosebi capitalele au Iost d ntotdeauna orase
cosmopolite. Si invers, armatele, ambasadele,
pelerinii, negustorii si mestesugarii chinezi 9 au
cutreierat aproape toate regiunile Asiei.
O tipologie schematic a modurilor de viat si
culturilor din Asia Oriental, ca si reamintirea
inIluentelor exterioare ne permit s ntelegem
complexitatea si bogtia realittilor umane din
aceast parte a lumii. ntocmai ca provinciil e
europene, Iiecare dintre regiunile Chinei propriu-
zise si cele al e trilor nvecinat e cu ea si are
istoria sa proprie, care este cea a populatiei sale, a
unittilor politice din care respectiva regiune a
Icut parte n decursul secolelor, a inIluentelor
exercitate de etniile bstinase, de populatiile n-
vecinate sau ndeprtate. Vorbirea, obiceiurile
si traditiil e, tipurile umane pstreaz peste tot
amintirea unui trecut ce urc spre epoci mai
mult sau mai putin revolut e.
Lumea chinez s-a aIlat mai mult ca oricare
alta n contact si n relatii permanente cu populatii
al e cror moduri de vi at si culturi erau Ioarte
diIerite de al e ei. Tot astIel, civilizatiile, al cror
aport 1-a primit (Mesopotamia antic, Iranul
preislamic, India, Islamul, Occidentul crestin) i-
au Iost, prin speciIicul lor, proIund strine. Din
pri cina elementelor att de diIerite care au
participat la Iormarea ei si care n decursul timpului
au mbogtit-o si au transIormat-o, civilizatia
chinez a reprezentat, ca toate celelalte mari
civilizatii ale istoriei, o creatie perpetu.
SCHEMA EJOLU]IEI ISTORICE A
LUMII CHINEZE
DiIerenta Iundamental care opune istoria Chinei celei
a trilor occidental e, din antichitate pn n zilele
noastre, este o diIerent de exactitate n analiz. Si
aceasta nu pentru c izvoarele ar lipsi: acestea snt
att de bogate si numeroase, net se poat e spune c
exploatarea lor abia a nceput. Dar, n vreme ce
istoria Italiei sau Frantei n secolul al VI-lea,
bunoar, est
e
40
cunoscut an de an, studierea schimbrilor isto-
rice produse n acest secol Iiind dus ct se poate
de departe, istoria Chinei este. dimpotriv, att
de prost cunoscut n Occident nct ne reIerim
nc adesea la perioade lungi, de trei sau patru
secole. Asa se Iace c epoca dinastiei Ming (1368-
1644) este evocat ct codat ca un tot omogen,
n care pot Ii situate doar cteva mari evenimente.
Istoria acestei perioade rmne ns s Iie des-
coperit pe ,Ielii" de timp si pentru Iiecare re-
giune n parte, cci, ntre tropice si Siberia,
China epocii Ming ocup o supraIat egal cu
de zece ori cea a Frantei.
Pn la dezvoltarea studiilor de medievistic, se
considera c evul mediu european Iusese o
perioad de bezn si stagnare: lucrrile istoricilor au
pus n lumin o evolutie bogat si complex, d nd
vi at, culoare si dinamism unei lumi ce prea
moart. Fstoria Chinei este, ca si acest ev
mediu, nc neexplorat, iar acuzatiile repetate de
stagnare, de ntoarcere periodic napoi, de
permanent a acelorasi structuri sociale si a unei
aceleiasi ideologii politice snt tot attea judecti
de valoare Icute asupra unei istorii nc
necunoscute. Fr ndoial, numeroasele lucrri ce i-
au IosI consacrate de la nceputul acestui secol
ncoace, n China, n Japonia si
)vnurucaie au ngduit cunostin-
telor noastre s Iac mari progrese. Fr a se
putea mcar pune probl ema intrrii n detalii
att de amnuntite, ca acelea privind istoria
Occidentului, s ntem nc departe de a atinge
acel nivel de analiz suIicient pentru a ne putea
gndi s comparm evolutia lumii chineze cu
cea a lumii europene.
Se pot distinge, totusi, n decursul acestei evo-
lutii Iorme de organizare socio-politic Ioarte di-
Ierite, ntr-adevr, nu exist nimic ccmun ntre
regalitatea religioas si rzboinic din timpurile
arhaice (cea 1600-900) si imperiul centralizat,
administrat de Iunctionari retribuiti si revocabili,
care a Iost instituit la sIrsitul secolului al III-lea
e.n. Societatea secolelor al -lea al VU-lea
. e. n. , cu multitudinea ei de principate, ale cror
conductori snt asistati de nalti demnitari de vit
nobil, si cu ierarhia ei de culte Iamiliale, este, de
asemenea, cu totul original. Ins transIormrile statului
centralizat, ncepnd chiar cu epoca instaurrii lui, au
Iost mai importante dect se crede n general, deoarece
snt ascunse de uniIormitatea vocabularului.
Constituirea, ntre secolele al III-lea si al Vl-lea, n cadrul
imperiilor di n valea Fluviului Yangzi, a unei
aristocratii endogame, posesoare de conace si serbi, si
care si impune vointa puterii centrale, este un Ie-
nomen ce nu-si are echi val ent ul n nici o alt epoc
si n nici o alt regiune a Chinei. O lume ni
ntreag desparte sistemul politic de la nceputul dinastiei
Song (960-1279), cu luptele sale de Iactiuni n
mediul Iunctionarilor, de imperiul autoritar creat la
sIirsitul secolului al lV-lea de primul mprat Ming.
In aceast ordine de idei, a privi cderea dinastiei
sino-manciuriene n 1 9 / 2 drept sIrsitul unui sistem
politic bimilenar reprezint doar un mi raj, Iac este
drept c ntre primul mprat, Shi Huangdi din di-
nastia Qin (221-210 .e. n.), si ultimul, manciurianul
I' uyi, care a domnii, copil Iiind, sub numele de
uantong (1908-1912), au exigtat totdeauna mprati
si Iamilii di nastice, tot asa de adevrat este c de la o
epoc la alta au existat di Ierente Ioarte proIunde, ce
tineau de organizarea statului, de grupurile sociale care
detineau adesea puterea real (aristocrati, cpetenii mili-
tare, Iamilii intelect ual e trind di n rent e Iunciare,
eunuci s.a.). Este o grav eroare de metod aceea de a
ncerca s deIinesti sistemul imperial chinez n
ansamblul su si pe toat durata existentei sale,
deoarece sistemele politice snt organisme vii, care se
adapteaz Ir ncetare preIacerilor sociale si
economice, atunci cnd nu se all de altIel pentru
scurt vreme n contradictie cu acestea,
Distinctia pe care obisnuim s o Iacem ntre
monarhie si democratie este prea absolut. Asa
cum istoria nu cunoaste modele de democratie
pur, tot astIel institutiile monarhice ale lumii
chineze au Iost departe de a exclude orice me-
canism moderator si orice Iorm de expresie
popular. Exploatarea celor mai slabi, arbitra-
rul si violenta nu snt date originale ale lumii
chineze si, la urma urmei, nici la celelalte po-
poare nu putem gsi, n lungul istoriei, mai
mult spirit de dreptate si de omenie. Istoria so-
cial si politic a Chinei poate Ii descris n cu-
lorile cele mai sumbre: acelasi lucru s-ar putea
ns ntreprinde cu usurint si n cazul Europei-
Schitarea unui cadru general ne va permite
s ne Iixm ideile asupra transIormrilor succe-
sive ale Iormelor politice din lumea chinez,
din zorii antichittii si pn n secolul nostru.
/, Antichitatea
cea 600-00 i.e.n. liste epoca unei civilizatii
de palat asupra creia n aceeasi epoc Orientul
Mijlociu' Iurnizeaz
exemple asemntoare. Real
unei clase nobiliare ale n
exclusivitate sacriIiciile n
acelasi timp, cpetenie mi-
Toate activittile snt dependente de palatul
regal, care si asum n mod nediIerentiat toate
Iunctiile politice, religioase, militare si
economice. cea 00-00 i.e.n. Un sistem de cetti
nobiliare, aliate si rivale, ia locul acestui tip de
regalitate. Conductorii principatelor snt uniti
ntre ei, n snul unei ierarhii ntemeiate pe
rudenie si pe privilegiile culturale, prin legturi
Iamiliale, religioase, militare si economice.
Sistemul se cle-

1
Am adoptat in aceast lucrare termenul anglosaxon de
Orient Mijlociu pentru a desImna vastul ansamblu geograIic
re se ntinde intre cmpiile Indiei de Nord si Medi-terana,
prin opozi(ie cu Orientul Apropiat, te se limiteaz la
trile riverane ale Mediteranei rsritene (N.a.).
gele, prim personaj
crei activitti snt
si rzboiul, est
Iitar si religioa
gradeaz ns la sIrsitul acestei perioade; se
Iormeaz mari regate ce intr n lupt unele cu
altele.
cea 00-220 i. e. u. Aceast criz a societtii nobi-
liare este rezolvat prin dezvoltarea institutiilor
monarhice si sIrseste prin crearea unui tip de
stat centralizat, ce se sprijin direct, gratie abo-
lirii Ieudelor si eliminrii naltei aristocratii,
pe trnime surs de putere economic si mi-
litar.
//. Statele combatante
220 i.e.n.-0 e.n. Acest tip de stat se extinde,
prin cuceriri, asupra ansamblului vechilor regate.
Centralizarea Iavorizeaz ns Palatul n detri-
mentul corpului Iunctionresc, provocnd astIel
dou crize succesive din care ultima se ncheie
cu o total anarhi c.
0-30. Cpeteniile militare independente ce-si
disput puterea sIrsesc prin a-si mprti ansam
blul teritoriului chinez n : China de Nord, ba
zinul inIerior al Fluviului Vangzi si Sichuan.
n China de Nord se instaureaz o dictatur mi
litar, care se loveste ns de puterea n crestere
a marilor Iamilii latiIundiare, a cror dezvoltare
ncepuse n secolele I al II-lca.
30-0. Populatii!,) nonchineze, instalate n
China de Nord ncepnd d i n zorii erei noastre,
creeaz regate ale cror institutii snt o sintez
ntre traditiile st atale din lumea chinez si ale
nomazilor di n stepe sau al e muntenilor de la
hotarel e sino-tibetane. Din ce n ce mai sinizate
si sprijinindu-se pe o aristocratie mili tar me-
tisat, regatele cl i n Nord dau n cel; din urm
nastere unui imperiu uniIicat, care apare, la
nceputurile sale, drept o prelungire a acestor
regate, n acelasi timp, n valea Fluviului
Yangzi, marile Iamilii latiIundiare se constituie
ncetul cu ncetul ntr-o aristocratie endogam,
care si exercit dominatia asupra unei put eri
centrale slabe.

M
0-7. Aristocratia sino-barbar ce-si exercita
dominatia la nceputurile noului imperiu intr
n conIlict cu o nou clas de Iunctionari creat
pentru a ntri osatura admi nistrativ a statu-
lui. Sistemul alocrilor de pmnturi ctre t-
rnime si al controlului propriettii Iunciare, care
s-a perpetuat n China de Nord nc de la Ior-
marea statul ui centralizat, se aIl n declin si
va Ii nlocuit, de la sIrsitul secolului al VUI-lea,
printr-un sistem de impozite asupra recoltelor:
drepturilor asupra oamenilor si muncii lor li se
substituie drepturile asupra terenurilor cultivate,
n paralel, sistemul recrutrii va Iace curnd loc
mercenar iatu lui.
7-60. Aristocratia de traditie rzboinic ce
reuni1icase teritoriul chinez este eliminat n
acelasi timp cu noua clas de Iuncti onari, ce
se Iormase n cursul perioadei precedente. O
multime de aventurieri militari se constituie n
armate de mercenari, care-si mpart teritoriile
chineze.
///. Imperiul mandarinat pin in 6
60-280. Reuni1icarea este opera unuia dintre
acesti seIi militari. Nevoia de cadre si avntul eco-
nomiei de stat provoac o dezvoltare rapid a
corpului Iunctionresc si o perIectionare a apa-
ratului administrativ. Se constituie o nou clas de
Iamilii de crturari, ce triesc din rent e agrare;
ea va domina viata politic chinez pn n epoca
contemporan. Aceast clas se va lovi, ncepnd cu
ultimii ani ai secolului al lV-lea, de absolutismul
puterii centrale. 2S0-370. n cursul perioadei
precedente, la hotarele de nord se Iormaser imperii
nonchineze, ale cror institutii urmau ns modelul
chinez. Aceste imperii snt eliminate, ncepnd cu
zorii secolului al lII-lea, de ctre mongoli, al cror
regim autoritar si de tip Ieudal se sprijin pe un
personal n genere nonchinez. Printr-o politic 5
de cuceriri, acest regim se extinde n China de


zs

i I

Chinez
P
oliti
, dintr

Republica

46
Aceast schem Ioarte simpliIicat a istorici politice a
lumii chineze nu tine seama de alte aspecte importante ale
evoluti ei ei, ca, de pild, rspn-di rea populatiilor de
limb si cultur chineze, perioadele de expansiune
militar si Ienomenele de colonizare. Micile cetti din
antichitatea timpurie nu erau dect niste enclave n
mijlocul unor vaste pmnturi necultivate si nu se
ntindeau dincolo de limitele bazinului inIerior al
Fluviului Galben. Punerea n valoare a cmpiilor din China
de Nord nu dateaz dect din secolele al IV-lea I .e.n.
Colonizarea provinciilor meridionale a Iost un Ienomen de
lung durat, ce ncepe la sIrsitul secolului al III-lea
. e. n. China rzboinic din secolele al VT-leaal VIH-
lea este preocupat de Asia Central si reuseste s-si
extind autoritatea piu n regiunile situate dincolo
de Pamir; China secolelor al ll-lca al lII-1ea este
o Chin maritim si comercial amenintat cic
naintrile imperiilor din step. Imperiul sino-+
manciurian, ce domin n secolul al VIII-Ica cea mai
marc parte a Asiei, acord mai mult atentie
problemelor continentale dect comertului, de altIel Ioarte
activ, ce anim provinciile maritime din sud si sud-est.
iotodat, aceast schem nu tine seama nici
de marile etape ale istoriei tehnicii, ale cror
progrese succesive au Iost urmate de noi avntun
47 demograIice. Dac teritoriile chineze din antichi-
tate nu erau locuite, cu sigurant, dect de cteva
milioane de oameni, marile progrese tehnice (n
agricultur, siderurgie si mecanic) din secolele al
IV-lea al II-lea . e. n. se aIl probabil la
originea marcatei cresteri a populatiei pe care o
consemneaz primul recensmnt cunoscut: 57
milioane n anul 2 e. n. A doua mare perioad de
inovatii tehnice se situeaz ntre secolele al
YlII-lea si al I-lea (progresul riziculturii inun-
date, selectia speciilor, tiparul, bancnotele, noi
masini, aparitia marilor jonci pentru navigatie
n.largul mrilor s.a.) si antreneaz un nou avnt
demograIic, ce permite populatiei s depseasc
ciIra de tOO de milioane ntre secolele al l-lea si
al V-lea. Introducerea plantelor americane si
avntul productiei mestesugresti, ce se produce
ncepnd cu zorii secolului al VI-lea, duce, n
sIrsit, la cele mai mari sporuri de populatie din
istorie, ntre acest secol si, aproximativ, anul
1S30. Dezvoltrile mai recente dateaz din zilele
noastre si snt paralele cu cele din alte tri ale
lumii.
istorie politic, economic si social care si-ar Ii
autosuIicient, ci pentru c aceste dou. istorii
nu snt, de Iapt, dect una si aceeasi, disti nctia
ntre ele constituind doar un artiIiciu. Trebuie
s recunoastem sau s artm c lumea chinez
are o istoric intelectual proprie, cu alte cuvinte c,
n toate domeniile cunoasterii si gndirii, s-a
produs acea acumulare de experiente succesive,
acea miscare de nlocuire a vechiului de ctre
nou, de aproIundare si de evolutie caracteristic
oricrei dezvoltri istorice. Era necesar s Iie
subliniate totodat orientrile speciIice, origina-
litatea traditiilor intelectuale chineze si inIluenta
aport urilor exterioare ce leag China de restul
lumii si ilustreaz paralelismul Ioarte general
al evolutiilor. Cine oare poate s nu Iie Irapat de

analogiile dintre marea miscare a Iervorii budiste
din China si cea a crestinismului medieval, de
aIinittile ndeprtate ce unesc pe marii gnditori
chinezi di n secol ele al VII-lea al VIII-
lea cu IilozoIii secolului european al luminilor?
Prin urmare, ceea ce Occidentul a putut s dea
Chinei ntr-o epoc recent nu este chiar att de
radical nou cum ar nclina s-si nchipuie un
proIan: matematicile, gndirea moral si poli-
tic, sociologia, critica istoric si critica textelor
s-au dezvoltat acolo pe parcursul unei lungi isto-
rii, China gsindu-se, n multe domenii, la acelasi
nivel cu Occidentul, atunci cnd acesta a desco-
perit-o.
CA RA CTERELE GENERALE
ALE CIJILIZA]IEI CHINEZE
Civilizatia chinez este legat de un tip de agri-
cultur evoluat limitat aproape exclusiv la
cmpii si vi. Muntele nu este deloc exploatat n
tinuturile chineze sau sinizate, rmnnd domeniul
unor populatii de tip diIerit. Pe de alt parte,
psunatul este practicat doar pentru satisIacerea
nevoilor celor mai stringente de animale pentru lapte
si transport. n vreme ce n economia, ca si n
conceptiile din India, Orientul Mijlociu, bazinul
mediteranean si Europa, animalele de psune
vite, cai, cmile, oi si capre joac un rol capital,
iar agricultura si cresterea animalelor snt mereu
asociate, Asia Oriental este singura parte a lumii n
care s-a produs o separatie att de net ntre lumea
cresctorilor de animale si cea a agriculturilor.
Aceast opozitie, care ar Ii, ea singur, suIicient
pentru a marca originalitatea Extremului Orient, si
ale crei consecinte au Iost capitale, este, Ir
ndoial, expresia uneia dintre acele alegeri care snt
proprii civilizatiilor, dar, n acelasi timp, ea a Iost
nlesnit de anumite conditii geograIice: regiunile
marilor cresc-9 tori de animale se situeaz la nord-
vest si la nord
de marile cmpii Iertile din bazinul Fluviului
Galben.
Cercettorii moderni au insistat asupra pree-
minentei economiei agrare pe pmnt chinezesc.
Se pare ns c o situatie recent si relativ excep-
tional i-a Icut pe acestia s sublinieze ntr-un
chip prea exclusivist caracterul rural al lumii
chineze si s extrag de aici concluzii generali-
zatoare.ntr-adevr, n urma unei proIunde rece-
siuni economice, China a devenit, n prima
jumtate a secolului al -lea, un conglomerat
haotic de comunitti stesti care supravietuiau
cu greu gratie doar resurselor agricole. n ochii
celorlalte populatii ale Asiei Orientale, ca si
pentru restul lumii, China se distingea ns,
pn ntr-o epoc Ioarte recent, prin alte carac-
teristici dcct prin Iundamentul agrar al econo-
miei sale.
Unul dintre meritele ei cele mai mari este acela
de a Ii dezvoltat, n decursul unei lungi evolutii,
Ierme complexe de organizare politic, cele mai
perIectionate din istoria societtilor omenesti,
ntr-adevr, este uimitor si remarcabil Iaptul c
un sistem administrativ uniIicat a putut s cu-
prind att de timpuriu o lume vast ct Europa
si comparabil cu aceasta ca diversitate uman.
S ne gndim la expresia lui Mirabeau, care vedea
n Franta de dinainte de 1789 ,un agregat noncon-
stituit de popoare dezbinate"! Lumea chinez
este, de asemenea, dintre acelea care s-au ngrijit
cel mai mult s-si organizeze teritoriul n chip
sistematic: drumuri, statii de post, hambare,
orase IortiIicate, ziduri de aprare, regularizarea
cursurilor de ap, rezervoare, canale...
Dezvoltarea n lumea chinez a Iunctiei politice
si preeminenta acesteia asupra tuturor celorlalte
Iunctii (militar, religioas, economic) este una
din trsturile ei cel e mai caracteristice.
De asemenea, civilizatia chinez este prin
excelent o civilizatie tehni c. Spre deosebire
de populatiile de nomazi cresctori de animale,
care Iolosesc pieile si psla, chinezii au inventat
50
Ioarte timpuriu tehnici savante de tesut: tesutul
mtsii nc de la Iinele celui de-al doilea mile-
niu, cel al bumbacului la s1ryitul secolului al
III-lea. Aceast civilizatie a mani1estat, n
acelasi timp, aptitudini remarcabile n domeniul
mestesugurilor legate de 1oc: pe de o parte, pentru
tehnicile olritului istoria ceramicii chineze
este una dintre cele mai bogate din lume, iar arta
portelanului a atins n China perIectiunea nc
din secolul al ll-lea, pe de alt parte, pentru
metalurgie. Bronzurile Shang, de la sIrsitul
mileniului al II-lea, snt cele mai Irumoase care
au Iost Iurite vreodat; metalurgia Iierului
devine nc din secolul al IV-lea . e.n. o mare
industrie chinez, iar dou secole mai trziu
metalurgistii chinezi reusesc s produc n mod
curent oteluri. Cu toate c civilizatia chinez a
Iost deIinit recent drept o ,civilizatie a
vegetalului", China a Iost, pentru toate populati-
ile Asiei, tara celor mai nvtati specialisti n
metalurgie.
Mestesugari si ingineri chinezi au Iost chemati
s lucreze n Iran si chiar n Rusia. Pn n secolul
al l-lea, China a Iost o mare exportatoare de
produse de lux, al cror traIic a provocat aparitia
unor curente comerciale de amploare mondial:
mtsuri (din secolul al III-lea .e.n. pn n
secolul al l-lea), ceramic, testuri de bumbac,
ceai. Trebuie amintite, de asemenea, oglinzile de
bronz, lacurile, obiectele de metal, mobilele,
crtile si picturile. Tocmai pentru c n Asia
Oriental existau curente comerciale Ioarte-active,
natiunile maritime ale Europei au cutat s se
insereze n aceste curente cu ncepere din zorii
secolului al VI-lea; o Chin cu economie exclusiv
rural nu ar Ii exercitat, desigur, asupra l or ni ci
un Iel de atracti e.
Imaginea pe care ne-o Iacem n linii mari despre
lumea chinez este, asadar, Ials, traducnd ns
un adevr general, resimtit n mod conIuz: acela
c n aceast lume activittile economice, 1 ca si
cele religioase sau militare n-au putut ajunge,
din pricina preeminentei Iunctiei politice, la
acelasi nivel de autonomie si de speciIicitate ca
n celelalte civilizatii. Fr ndoial, n lumea
chinez au existat Iorme de viat religioas inde-
pendente, traditii si medii militare, un sector
comercial Ioarte activ, care scpa controlului
statului, dar niciodat vreun cler, vreo cast
militar sau vreo negustorime n-au ajuns s.-.si
aroge puterea politic. Aceasta este, nendoielnic,
una dintre constantele lumii chineze si una din
marile ei originalitti. Prin aceasta, ea se deose-
beste de toate celelalte lumi.
n China nu se regseste nici acea subordonare a
ordinii umane Iat de ordinea divin, nici acea
viziune a lumii, creatie nscut din rit si ntretinut
de rit, care snt proprii universului mental al
Indiei. La rndul lui, cresctorul de ani male din
step nu poate s vad si s nteleag lumea ca un
chinez, care este produsul unei civilizatii agricol e
si mestesugresti. Pstorul nomad stie ce nseamn
nsusirea bunurilor, pentru c o practic zi de
zi. Proprietatea asupra przii, sclavia stricto sensu,
dreptul de a porunci, repartizarea terenurilor de
psunat, a bogtiilor si a prizoni erilor Icuti n
timpul incursiunilor snt constitutive pentru
ordinea social si politic a cresctorilor nomazi de
animale. Toate acestea evoc o lume ntemeiat pe
Iort si drept, atitudini spirituale si comportamente
ce ne par mai Iamiliare, datorit trecutului nostru
indo-euro-, pean, latin, celtic, si german, dect cele
ale chinezilor. La aceste popoare, ce n-au adoptat
scrierea dect n conditii le istorice n care au ajuns
s-si Iormeze state, cuvntul are o valoare si o
putere precumpnitoare, care n lumea chinez snt
apanajul scrisului.
ndeobste conceput drept putere de constrn-gere
si de comand, puterea politic a Iost privit n
China ca principiu nsuIletitor si ordonator, chiar
dac aceast conceptie nu exclude recurgerea la
Iort si interventia brutal. Constrn- 52
gerea este ns aici legat tot timpul de ideea de
ndreptare moral. Ar Ii o eroare aceea de a nu
vedea n insistenta asupra Iunctiei de reglare a
moravurilor dect un pretext ori alibilul unui
reg'im tiranic, cnd, de Iapt, aceast insistent
este expresia unui mod preIerential de actiune
politic, ce s-a perpetuat pn n zilele noastre.
N-am Iace, asadar, dect s ne nselm dac am
crede c n acest Iel am Icut s cad masca unui
sistem de putere pur si simplu autocratic.
Aceast remarc ne angajeaz pe terenul periculos
al caracteristicilor generale ale gndirii chineze,
Trebuie s stim bine despre ce vorbim: despre ce
epoc, despre ce sector de activitate omeneasc,
despre care mediu social. Si totusi, este o evident
pentru toti cei ce au luat contact cu acest univers:
este alt univers dect cel n care ne-am Iormat noi,
europenii, si altul rmne si astzi. Traditiile lui
Iundamentalepolitice, religioase, estetice,
juridice snt diIerite de ale lumii indiene, ori
islamice, de lumea crestin a Occidentului (de
altIel, civilizatiile ale cror domenii se ntind
dincolo de Iormidabila barier a complexului
himalaian au avut ntre ele contacte numeVoase si
Irecvente). China ignor adevrurile transcendente,
ideea de bine ,n sine", notiunea de proprietate
stricto sensu. Contrariilor care se exclud, ideii de
absolut, distinctiei transante dintre materie si spirit,
ea le preIer notiunile de complementaritate, de
corelare, de inIlux, de actiune la distant, de model
si, desigur, ideea de ordine ca totalitate organic.
China nu a recurs nici la inventare exhaustive, ca
lumea mesopotamic, nici la clasiIicrile ,pe
sertare", de mod indian; ceea ce traduce cel mai
bine pentru gndirea chinez ordinea Iiintelor si a
lumii snt sistemele de simboluri variabile si
dinamice. Logica ei nu rezult dintr-o analiz a
limbajului, ci este ntemeiat pe manevrarea unor
semne cu valori opuse si complementare. Poate c
scrierea nu e strin de aceste tendinte proIunde,
care au sIrsit prin a privilegia semnul 3 scris n
detrimentul cuvntului.
SCRIEREA
Scrierea si civilizatia snt unite prin raporturi
strnse. Fr acest mijloc de transmitere si nre-
gistrare, care d omului posibilitatea de actiune
asupra spatiului si timpului, marile civilizatii
nu s-ar Ii putut dezvolta. Tipul nsusi de scriere
Iolosit a avut puternice repercusiuni asupra orien-
trilor lor generale. Mai mult dect oricare alt
scriere, cea chinez ne permite s ne dm seama
de aceste consecinte capitale. Este singurul exem-
plu de scriere, att de original ca principiu, ca
regul general Iiecare semn corespunde unei
unitti semantice si, prin urmare, att de
complex, care s Ii servit drept mijloc de expri-
mare unei prti att de mari a omenirii. Complexi-
tatea acestei scrieri a avantajat, Ir ndoial,
clasele sociale care puteau avea acces la ea, dar
ntr-o msur mult mai mic dect am nclina
s credem: indivizii capabili s citeasc n-au
Iormat niciodat, n toate societtile din istoric,
dect o minoritate redus si proportia persoanelor
instruite pare s Ii Iost, n general, mai mare n
lumea chinez dect n Occident, unde totusi
deprinderea alIabetului latin nu cerea mari eIor-
turi. Importanta atribuit n China cunoasterii
scrierii si stiintei de carte explic un atare
paradox.
n schimb, originalitatea de principiu a scrierii
chineze a avut, n mai multe domenii, consecinte
capitale, n msura n care aceast scriere a Iost
indiIerent la transIormrile Ionetice petrecute n
decursul timpului, la variatiile dialectale si chiar la
diIerentele de structur lingvistic. nce-pnd cu
uniIicarea normelor graIice, impuse pe ansamblul
teritoriilor chineze de dinastia Oin la sIrsitul
secolului al III-lea . e. n., scrierea n cauz a Iost
unul dintre instrumentele cele mai eIicace ale
uniIicrii politice. Din ratiuni lingvistice
(diversitatea dialectelor), dar totodat din ratiuni
politice si administrative, n China s-a dezvoltat o
limb scris, Icut pentru vz si accesibil pe tot
ntinsul trii. Pn n zilele 54
2) Vk`ijW`V
3) M
et
9
' i
ii 1?

I. DiIerite tipuri de scriere din China si de la hotarele ei: 1.
Turc de pe Orhon. Scrieri derivate din alfabetul ara-
meic. 2. Sogdian. 3. Ui gur. 4. Mongol uzual.
5. Manciurian. Scrieri derivate din brahmi. 6. Ti-
betan. 7. Mongol 'phags-pa. Scrieri derivate din scri-
erea chine:. 8. Chinez, scriere obisnuit. 9. Chinez,
scriere cursiv. 10. Kitan. 11. ixia. 12. Jiirche-
n. (Aceste Iragmente de scrieri provin din manuscrise sau
imprimate care se aIl la Bibliotheque Nationale, Section
orientale, D6parteinent des manuscrits, Foto Michel Ca-
baud, In aIar de Iragment ele 1 Brit ish Museum si
3 Musec Guimet)
noastre nici o norm oral nu a Iost, n principiu,
obligatorie; acelasi text poate Ii citit cu voce
tare n dialecte diIerite. Ori de cte ori comunica-
rea oral este imposibil, scrierea permite nte-
legerea. Prin chiar natura ei, scrierea chinez a
devenit deci un Iel de mijloc de exprimare uni-
versal n toat acea parte a Asiei care este de
civilizatie chinez sau st sub inIluenta acesteia.
5U
SHi
a
/ 56

cr
turaru|
m
u
;

Cartea 7

Capitolul 7 REGALITATEA
ARHAIC
Neoliticul, caracterizat prin ansamblul tehnolo
gic pe caro l reprezint sleIuirea pietrei, olritul
si Iormele primitive de agricultur, apare pentru
prima oar n cursul mileniului al -lea, n
Orientul Mijlociu. Probabil c el nu este mai
recent n Asia Oriental: carbonul H a permis
datarea din mileniul al VlII-lea a unor obiecte
de olrie japoneze, si este putin verosimil ca
arhipelagul nipon s se Ii aIlat n avans Iat
de continent. Totusi, marile culturi neolitice
care au precedat epoca bronzului n China de
Nord apartin, asa cum ne snt ele cunoscute
d i n spturi, stadiilor celor mai trzii ale acestei
perioade.
Domeniul acestor culturi se ntinde di n Gansu pn
n Peninsula Shandong, iar la est cuprinde
ansamblul Cmpiei Centrale. Este zona loessului --
praI Iin depus, Ir ndoial, prin actiunea
vntului, n epoca pleistocenului, si care mai
exist si azi. n straturi groase, n China de
Nord-Est si a imensului bazin, ncrcat de
aluviuni, al Fluviului Galben. Marea Iertilitate a
acestor tinuturi explic avansul lor Iat de cele
d i n vecintatea lor nordic (Mongolia, Manciuria,
Ordos, Desertul Gobi domenii ale culturilor
microlitice) si Iat de cele ce se ntind 60
mai spre sud tinuturi colinare si muntoase de
mic nltime. Se pot distinge dou mari arii de
cultur neolitice n Chi na de Nord: prima,
caracterizat printr-o ceramic pictat cu desene
geometrice (cultura Yangshao, dup numele unui sat
din Henan), se ntinde de la vile din Gansu pn
n sudul Shaanxiului si n nord-vestul
Henanului; cealalt, al crei domeniu primar
corespunde Cmpiei Centrale si vestului provinciei
Shandong, are drept particularitate ntrebuintarea
unei ceramici negre Iine (cultura numit
Longshan, dup o asezare din Shandong).
Comunittile Longshan au ajuns, la nord si la sud
de domeniul lor primar, pn n Manciuria meridional
si ncmpiilede coast ale Jiangsuului unde au
intrat n contact cu populatii av.nd alte traditii.
Cmpiiledin Anhui si Jiangsu, aIluentii din Hubei
ai Fluviului Yangzi erau, ntr-adevr, ocupate de
alte culturi neolitice, nc slab cunoscute, dar
care se disting prin caractere origi nale: o
cerami c de un t i p di Ierit de acel ea din China
de Nord, nsemntatea vntorii si pescuitului.
Mai la. sud, n vile din Fujian si Guangdong,
o seric; de populatii care par s Ii ajuns mai
trziu Ia agricultur, practicau culesul si Iolo-
seau o (ucrainic desenat prin imprimare.
Aceast situatie complex, care mrturiseste
despre decalajele ntre diIeritele culturi neoli-
tice, reproduce, n chip Ioarte general, opozitia,
rmas att de net n epocil e ulteri oare, ntre
China de Nord si China de Sud, si care tine de
diIerenta n materie de conditii geograIice, popu-
latie si traditii.

)HL m i yo2 n apropiere
gsit un ntreg sat, cu case ro- -
)o. angulare, cu podeaua nclinat si nconjurat e
de ziduri scunde de pmnt. Mai multi stlpi de
lemn susti neau probabil un acoperis de paie. Cele
mai Irumoase piese de ceramic Yangshao snt
mpodobite cu Iiguri geometri ce si, cteodat, cu
desene Ioarte stilizate de psri si pesti, n negru
sau rosu. Temperatura de ardere pare s Ii atins 1
0001 500C. La ceramica de uz curent, mai
grosolan, ornamentatia se reduce la simple
incizii sau la im- u primarea cu mpletituri de
nuiele. Nu exist indicii de ntrebuintare a rotii
olarului. Pe lng unelte de piatr obtinute prin
cioplire, exist v rIuri de lance si topoare de
piatr sleIuit. Cereala principal este o varietate
de mei, dar cresterea cinelui si mai ales a porcului
pare s Ii Iost o ndeletnicire Ioarte important.
Aceast cultur, cu aglomerri mai mari si cu o
ceramic mai complex dect n siturile neoliticului
trziu din Rusia meridional, nu este ns
uniIorm: ceramica siturilor din Gansu, ce 1 par
posterioare siturilor mai orientale cl i n 1
Shaanxi si Henan, prezint motive mai ela-I
borate.
Cultura numit Longshan, cu variatii regio-I
nale mai accentuate, s-a suprapus n Henan culturii
Yangshao, dar este singurul indiciu care permite
stabilirea unei cronologii ntre aceste dou culturi
ce au putut coexista Ioarte bine n alte regiuni ale
Chinei de ord. Caracteristica cea mai Irapant a
culturii Longshan este o ceramic neagr,
rezistent si Iin, cu proIil angular si de o
deosebit elegant, din care cel e mai multe
specimene au Iost descoperite n siturile din
Shandong. Anumite Iorme se apropie de cele ale
vaselor din epoca bronzului. Cea mai mare parte
dintre piese au Iost executate cu ajutorul unei roti
cu t u r a t i e rapid. Aceast ceramic neagra' este
ns mult mai putin rs-pndit in aIara
Shandongului. Pred om j, n 62
1i
I
i
g

I
. .* jaicic J angshao nu erau Iorti-
Iicate, la Chengziya (Shandong) a Iost descoperit
un meterez de pmnt btut (aceast t asare a
pmnt ului n straturi succesive este o tehnic
care va dinui dincolo de epoca bronzului). Co-
munittile Longshan au ntrebuintat pe larg
osul Ja vrIurile de sgeat, la diIerite unelte
mici s.a. si au recurs mult mai des dect cele
Yangshao la piatra sleIuit (topoare de diIerite
tipuri si secere n Iorm de semilun caracteristice
Asiei de Nord-Est). Se cresc animale precum
cinele, porcul, ovinele si bovinele. Ca si n
siturile Yangshao, nu exist ns nici aici vreun
indiciu de crestere a cailor. Riturile Iunerare
snt aproape identice cu cele Yangshao, cu toate c
s-au gsit si morti culcati cu Iata Ja pmnt,
obicei care va deveni regul n epoca bronzului.
Tot ast Iel, ntrebuintarea cu scopuri divinatorii a
oaselor supuse actiunii Iocului anunt o practic
ce va cunoaste o mare dezvoltare n aceeasi epoc.
Scrierea este ns absent.
Dac ceramicile cele mai tipice pentru culturile
Yangshao si Longshan prezint un contrast att de
net ntre ele, n schimb, cerami ca de uz curent (n
general cenusie n Henan) este aproape identic la
cele dou culturi si va supravietui vr) ei bronzului.
n acest context de civilizatii neolitice evoluate si
n mijlocul unor populatii relativ dense, avea s
apar cetatea-palat si s se dezvolt e o put ere
nt emei ata pe posesiunea armelor de bronz.
Conditiile generale snt asemntoare celor care
dduser nastere primelor civilizatii din
Mesopotamia, din valea Indului si clin Egipt, si
ele aprute n ,3 mari bazine Iluviale.
general, o ceramic grosolan, monocolor
cenusie, neagr, rosie si, cteodat, alb.
Siturile Longshan se gsesc pe movile ce do-
mi n c mpi a ori pe coli ne. Locui nt el e par s
Ii Iost asemntoare celor din siturile Yangshao,
dar n vreme ce satele Yan."l~-"-~

lc
re/n.
t
ate

enan
- a-
o civ
Iiecare

s Si-
Ir

vase
at et ieJe? gr
au Iost
J
itl
C
?
nduc
tor1i
J
ra
nisit


u
P
t
' ) sIii
erau
ar-
a

ci
"c gr
o
aV
I
au
a
pro
-
?
t e
) '
?
cuit
-

mrci, Ir ndoial cu valoare de blazoane
Iamilial e. Acest gen de mrci Iigureaz si pe
arme, dintre care cea mai caracteristic este ge,
un topor-pumnal cu coad, care nu se gseste
dect n Asia Oriental si care serveste la acro-
sarea dusmanului si la aplicarea primelor lo-
vituri.
Carul, usor si rezistent, avnd roti mari, cu
mult e spit e, est e de pe acum de tipul ce va Ii
Iolosit n epoca urmtoare, dar pare s Ii Iost mai
putin rspndit. Foarte apropiat de tipurile de care
cunoscute n prtile occidentale ale Asiei n
epoca bronzului (s ne amintim c att carul
cit si domesticirea calului pentru tractiune apar
n Anatolia si n Siria ctre secolul al VII-lea
. e. n. ), este un vehicul de Iorm pt rat, cu oist e
curb, tras de doi cai nhmati pri ntr-un jug de
greabn, singurul procedeu de nhmarc Iolosit
n lume nainte de inventarea chingii de piept si a
g tarului. Este un instrument de lupt si de
prad rezervat regelui si naltei nobilimi. Poemele
vechi Shifing vor descrie, n secolele al I-lea
al Vl-lea, Irumusetea carelor de parad si a cailor
cu har-nasamente bogate.
Carul, ca si unele dintre armele de lupt (n-
deosebi un arc retroIlex compus, ce pare s Ii Iost
de mare putere) snt Iolosite si la vntoare, un Iel de
rit regal la care Iac destul de des aluzie inscriptiile.
Vnatul mare (diIerite tipuri de cervidee, boi
slbatici, ursi, tigri, mistreti) este Ioarte mbelsugat.
Datele arheologice si inscriptiile au permis
Iormarea unei idei cel putin generale despre tipul
de societate al epocii Shang. Comparatia cu datele
ul terioare relev, n acelasi timp, o concordant
general, numeroase asemnri societatea epocii
Zhou pare, ntr-adevr, derivat din cea a epocii
Shang , precum si caractere originale.
Orasul ntrit, carul, armele si vasele de bron/-snt
tipice pentru o nobilime ce poate Ii deIinit prin
participarea ci la sacriIicii si la rzboaie. 68 ,
II
Diferite tipuri de vase de cult
Asupra acestei nobilimi spturile si inscrip-
tiile au adus cele mai multe inIormatii, cci nu
se poate dect ntrezri existenta unei trnimi
ale crei tipuri de cultur si unelte (cutite de
piatr si sape de lemn cu coad curbat) nu par
s Ii Ioit Ioarte diIerite de cele din epoca neo-
litic. Palatul regal este centrul tuturor acti-
vittilor unei societti nobiliare pe care o do-
min de Ioarte de sus personajul regelui. Exist,
de altIel, o asociere intim sau, mai exact, o
adevrat indistinctie ntre Iunctiile religioase,
rzboinice, politice, administrative si economice.
Spita regal se aIl n Iruntea unei organizatii
de tip clan, n care seIii de Iamilii snt, n acelasi
timp, seIii cultului Iamilial. Exist de pe acum
stpniri teritoriale ce par s Ii Iost analoage
Ieudei, asa cum este ea cunoscut din epoci ul-
terioare. Aceste stpniri, corespunznd titlu-
rilor de hu si bo, snt exercitate de membrii
clanului regal, dar cteodat si de spite cu n u me
diIerit. Stpnirea Shang ntinde asupra
ntregii Cmpii Centrale, depusind-o n unele
puncte spre valea Fluviului Yangzi. Unele porni
latii, considerate barbare, strine de regatul
Shang, coexist n acest spatiu cu oamenii epocii
bronzului, cu care snt cel mai adesea n
relatii de ostilitate. Asemenea etnii snt deosebit
de numeroase n nordul provinci ei Jiangsu si
n valea Rului Huai.
Civilizatia Shang se deosebeste n chipul cel
mai categoric de aceea a epocii urmtoare prin
practicile sale religioase si prin rolul lor predo-
minant. Trebuie s sublini em importanta unui
tip de divinatie prin Ioc, ce nu va mai juca
dect un rol secundar n epocile urmtoare;
locul privilegiat pe care-1 ocup cultul regilor
deIuncti si caracterul Iastuos al sacriIiciilor;
practica sacriIiciilor umane, ce tinde s dispar n
vremea dinastiei Zhou.
Divina[ie i sacrificii
Obiceiul de a supune Iocului, n scopuri divina-torii,
oase de animale sacriIicate este speciIic Asiei
Orientale care, n schimb, nu cunoaste practica
examinrii mruntaielor, att de cunoscut n
prtile occidentale ale continentului eurasian. Acest
obicei, atestat nc din neolitic, s-a perIectionat si s-
a dezvolt at mult n epoca bronzului, devenind unul
dintre aspectele cele mai importante ale
prerogativelor regale si dnd nastere unei adevrate
stiinte a divinatiei, ce este apanajul unor colegii de
prezictori. Oasele pentru divinatie snt pregtite
acum cu mai mult grij, comportnd cavitti
ovale si circulare suprapuse, care permit s se
obtin, sub 7C 7|
actiunea Iocului, cracheluri n Iorm de T (ca-
racterul bit este cel ce desemneaz acest Ioarte
vechi tip de divinatie), iar ctre sIrsitul epocii
Anang se generalizeaz Iolosirea carapacelor
ventrale ale broastelor testoase. De la nceputul
secolului al -lea au Iost gsite mai mult de
100 000 de oase si carapace de broasc testoas
purtnd inscriptii. Toate provin, cu mici excep-
tii, din situl ultimei capitale a dinastiei Shang-
Yin. Dintre aceste inscriptii, aproape 50 000 au
Iost publicate si studiate. Primele piese gravate
au ajrut n prvliile unor Iarmacisti, unde
erau vndute sub numele de ,oase de dragon".
Ele au atras atentia epigraIistului Wang Yirong
(18451919) si au Iost identiIicate de prietenul
su Liu E (18571909) ca documente ale di-
nastiei Shang. De atunci, numerosi savanti
chinezi s-au dedicat studierii acestor inscriptii
divinatorii (buci sau fiaguwcn. ,inscriptii pe
carapace si pe oase"), n vreme ce, prin campa-
niile de spturi ale Academiei Sinica, desI-
surate ntre 1927 si 1936, si prin descoperiril e
Icute dup 1950, cunoasterea stiintiIic a si-
turilor Shang progresa continuu. AstIel au putut
Ii clariIicate n amnunt aspectele religioase,
politice .si sociale ale regalittii Shang n ultima
ei perioad si, cu toate c persist numeroase
incertitudini, cunostintele acumulate snt con-
siderabile.
Executate dup proba Iocului si servind ntr-
un Iel drept comentariu la semnele obtinute,
inscriptiile aveau drept obiect constituirea de
arhive, care au permis dezvoltarea stiintei divi-
natorii. Aceste arhive constituie Iorma cea mai
veche a istoriograIiei chineze, creia i)au im-
primat, nc de la origini, caracterele ei esen-
tiale: strnsa legtur cu activitatea politic si
aspectul de stiint a precedentelor. Divinatia se
reIer, ntr-adevr, la toate activittile ce se
aIl n raport cu Iunctia regal: cultul strmo-
silor si al divinit(ilor, expedi(ii militare, nu-
miri n Iunctii, convocri la curte, constructia
oraselor, campanii agricole si meteorologie
(ploaie, secet si vnturi), boli, cltorii, vise,
nasteri, caract er Iast s)u neIast al decadei sau
al noptii urmtoare.
Studiul acestor inscriptii Iurnizeaz Iormele
cele mai vechi ale caracterelor chineze si relev
extraordinara conti nuitate a traditiilor graIice:
scrierea Iolosit azi descinde direct, printr-o
evolutie nentrerupt, din cea a inscriptiilor pe
oase si carapace din secolele al lV-leaal I-lea
.e.n. De pe atunci Ioarte complex si num-rnd
aproape 5 000 de caractere diIerite, dintre care
1 500 au Iost interpretate n mod clar, aceast
scriere strveche cunoaste cea mai mare parte a
principiilor de Iormare ce vor jiermite
dezvoltrile ulterioare: pe lng semnele simple
(wen semne conventionale sau desene Ioarte
stilizate de obiecte sau de prti ale unor obiecte),
exist semne ntrebuintate n asociere (:i). Se
ntmpl, de asemenea, precum n cele mai
vechi scrieri ale Orientului Mijlociu, ca anumite
semne s Iie Iolosite pentru vicrea Ionetic,
independent de sensul lor originar.
Colegiile de prezictori si de scribi care aveau n
sarcin divinatia regal (n cursul perioadei
Anyang au existat diIerite scoli, de inovatori si de
traditionalisti) erau preocupate de chestiuni de
numr si de calendar. n inscriptiile pe oase si
carapace se gsesc deja cele dou Iorme de
numerotatie ce vor Ii Iolosite pe parcursul ntregii
istorii a lumii chineze: o numeratie zecimal
continu, notat cu zece semne simple, de la 1 la
10, si cu un semn pentru ci Ira 100, cruia i se
adaug un alt semn pentru 10 000; dou scrii de
semne mai complexe, una de 10 semne si cealalt
de 12, a cror combinare servea la Iormarea unui
ciclu de 60 de semne duble. Aceste semne erau
ntrebuintate doar pentru notarea zilelor, ciclul de 60
neIiind aplicat anilor dcct ncepnd cu secolul al II-
lca . e. n. Decada si combinatiile decadei se aIl la
baza periodizrii timpului n epoca Shang; se
remarc Iaptul 72
c numel e regilor comport totdeauna unul
dintre semnele ce slujeau la notarea decadei.
Acest semn corespunde, se pare, zilei n care
trebuiau Icute sacriIicii.
Exist un mare numr de sacriIicii, care in-
tervin la dat Iix sau mai neregulat. Cele mai
importante snt bazate pe cultul regilor deIuncti,
crora le snt cteodat asociate reginele. Inscrip-
tiile au permis stabilirea unei liste complete a
regilor Shang, care urc mai departe chiar dect
ntemeierea dinastiei. Succesiunea se Icea pe
linia Irate mai mare Irate mai mic, iar cnd
generatia Iratilor se stingea, pe linia unchi din
partea mamei nepot. AstIel, desi lista regilor
Shang cuprinde 30 de suverani, numrul gene-
ratiilor nu este dect de 18. Aceast list coincide,
de altIel, cu exceptia ctorva detalii, cu aceea
pe care a pstrat-o traditia ulterioar si care yc
gseste n Memoriile istorice (Sinii) ale lui Sima
Oian, terminate
1
la nceputul secolului | naintea
erei noastre.
Boi, oi, porci si cini snt sacriIicati ntr-un
numr Ioarte mare. Nu snt rare oIrandel e de
30 sau 40 de boi pentru un singur strmos.
Anumite caractere ale scrierii servesc la desem-
narea sacriIiciilor de 100 de boi si de 100 de porci,
ca si a sacriIiciilor de diIerit e animale n uni-
tti de cte zece. Belsugul de victime, care nu se
mai regseste n epocile ulterioare, ne Iace s
presupunem c cresterea animalelor ocupa un
loc relativ important n economia acestei socie-
tti arhaice. Cultul asigura, cu prilejul marilor
banchete, o redistribuire a bogtiilor. El pute;!,
de asemenea, antrena distrugeri masive, ndeo-
sebi cu prilejul Iuneraliilor regale.
Imaginea cea mai Irapant a Chinei din epoca.
Shang ne este dat de marile morminte regale
descoperite la Anyang ntre 1927 si 1936. Avnd
plan cruciIorm, ele comport o
maro Ios.
rectangulat ~rienla(
central,! mai mira. si mai ad nc. Dou si cite-
cu o groapa
d-sud.
patru rampe de acces de 1520 m lun
gime conduc la nivelul excavatiei principale.
Sicriul regal, de lemn, era ayezat deasupra gropii
centrale, unde Iusese sacriIicat un cine. Pe
rampel e de acces si pe platIorma ce nconj ura
aceast groap au Iost gsite rmsite de oa
meni narmati, Ir ndoial tovarsi si sluji
tori ai regel ui, carul acestuia, cu caii si condu
ctorii lui, ceramic, vase de bronz si alte obi
ecte de valoare. Practica Iunerar, ce asociaz
unui personaj regal pe cei mai apropiati sluji
tori ai lui, sacriIicati la Iuneraliil e acestuia, si
care cere ca regele s Iie nconjurat de bunurile
sale cel e mai de pret si de nsemnele rangului
su (carul si caii ndeosebi) se regseste si Li
a l t e numeroase civilizatii ale epocii bronzului.
Inscriptiile divinatorii vorbesc si despre a l i c
culte. In sacriIiciu important, care poart nu
mele de di sau shangdi (termenul va Ii adoptat
mult mai trziu pentru a desemna pe suveranii
mitici din primele epoci si va servi primului
mprat la crearea noului termen huangdi, la
sIrsitul secolului al III-lea . e. n. ) , pare s ii
dat nast ere ideii despre existenta unei divinitti
superioare, chezas a. ordinii politice (protectia
oraselor si osti ri lor) si a ordinii naturale (ploi,
vnt, secete). Exist ns si divinitti mai pu
t i n importante: muma rsritului, cea a apu
sului, stpnii celor patru puncte cardinale,
izvorul Rului Huan ce curge n apropiere de
Anyang, Fluvi ul Galben, unii munti sacri s.a.
n anumite culte par s actioneze un Iel de
samani (s/ii. acest termen, care are si sensul de
,cadavru", desemneaz, n ritualul Iunerar d i n
epoca dinastiei Zhou, pe reprezentantul celui
mort) si de vrjitori (wn).
SacriIiciile umane snt, probabil, una din
caracteristicile epocii Shang: unele dintre aceste
sacriIicii par s Iie legate de riturile de consacrare
a constructiilor, altele apar ca legate de c u l t u l
Iunerar, oi i Iac pai te din sacriIiciile in 7
cinstea regilor deIuncti
' ". chip sporadic estI
** mai apropiati co
mp
2
precum si concubine|. ' '" "' -
a i

PI
111
moarte; victimele o, . , ' , " ' '
?

"
ce
/" ce mai mul ,| ,' *'
Vor

Il

m
"
Jlil
)"eniu, cu mneci )
P
irS

Va

dl n

i

)
c r e i a

PIincipelui,
din
Capitolul 2
E!OCA !RNC!ATELOR
1. Declinul regalit[ii arhaice
Potrivit unei traditii pe cart
1
nu avem motive s
o punem la ndoiala, un stat numit Zhou,
ntemeiat n provincia Shaanxi, ar Ii Iost cel
care a pus capt dinastiei Shang-Yin. Eveni-
mentul dateaz, probabil, din jurul anului 1050 sau
1025. Situat n aIara teritoriului Shang, acest
stat, care era n relatii cir populatiile barbare din
regiunile occidental e, a stiut, pare-se, s proIite
de conditiile geograIice Iavorabile cresterii
cailor: valea superioar a Rului Jing si nord-
estul provinciei Gansu au Iost, n epocile
ulterioare, regiuni bogate n herghelii-Neamul
Zhou, cu obiceiuri nendoielnic mai rzboinice
dect ale regatului dinastiei Yin, pare s Ii Iol osit
pe scar mai larg carul si s Ii nscocit un nou
tip de atelaj, cu un Iront de patru cai.
!rimele secole ale dinastiei Zhou
Istoria nlocuirii di nastiei Yin prin dinastia
Zhou, asa cum este ca pstrat de traditie, merit
s I i e amintit pe scurt, datorit presti giului pe
care ntemeietorii Zhou aveau s-1 7~
aib n cadrul scolii de crturari Lu, adic n
cadrul traditiei numite ,conIuciene".
Condus de cel pe care istoria ulterioar l va
cunoaste sub numele de regele Wen, neamul
Zhou invadeaz Henanul ntr-un moment n care
ultimul suveran din dinastia Yin este prins
ntr-un rzboi mpotriva barbarilor din Huai.
n timpul naintrii victorioase a neamului
Zhou, regele Wen moare n lupt si i urmeaz
regele Wu. Dinastia Yin este deIinitiv nvins n
btlia de la Muye, la nord de Fluviul Galben,
si ultimul Yin Zhouxin este decapitat. Re-
gii Wen si Wu snt cinstiti ca eliberatori de
ctre Iostii supusi ai dinastiei Yin si de ctre
populatiile barbare care nduraser tirania lui
Zhouxin. Dup victorie, regele Wu ncredin-
teaz administratia cettilor din Cmpia Central
lui Wugeng, Iiul tiranului decapitat, si se n-
toarce n Shaanxi, unde n curnd va muri.
Sub urmasul su, regele Cheng, se produc tul-
burri, de care Wugeng, aliat cu barbarii din
Huai, proIit pentru a se ridica mpotriva auto-
rittii Iamiliei Zhou. Unchiul tnrului rege
Cheng, principe de Zhou (Zhougong), organi-
zeaz aprarea si contraatac. Spita Yin este
distrus si barbarii din Huai se supun. Regatul
Zhou arc de atunci dou capitale: Zhouzong, n
apropierea actualului oras i'an din Shaanxi, si
Chengzhou, lng actualul Luoyang, n Henan.
Pentru a-si asigura mai bine stpnirea asupra
Iostelor teritorii Yin, dinastia Zhou instaleaz
la conducerea vechilor si noilor orase, create n
aceast epoc, vlstare din propria ei spit sau
din Iamilii aliate.
Evenimentele ce se pot retine, pentru anii
urmtori, din istoria traditional snt legate de
rscoalele unor populatii strine, dar asimilate, ce
au avut loc sub domniile celor doi urmasi ai
regelui Cheng, de eIorturile statului Zhou de a
ptrunde ctre nord-vest (n Gansu si , Ir 77
ndoial, n actualul injiang Oriental) sub
domnia regelui Mu (mijlocul sau sIrsitul se-
colului al -lea ) si de luptele duse de acest
principe mpotriva etniilor Quanrong (,barbari-
cini") din nord-est si mpotriva populatiilor din
nordul provinciei Jiangsu.
Potrivit siturilor si inscriptiilor descoperite
dup 1950, se pare c nceputul mileni ului I a
Iost cu adevrat o perioad de expansiune. Colo-
nizarea ntreprins de dinastia Zhou atinge n
acea vreme regiunea actualului Beijing, extre-
mitatea nord-estic a provinciei Shandong si
cmpiile din bazinul inIerior al Fluviului Yangzi.
Dimpotriv, sIrsitul secolului al I-lea si
secolul al VTII-lea corespund, Ir ndoial,
unei perioade de slbire si de declin ce poate Ii
pus n legtur cu atacurile venite din partea
unor populatii strine: n vremea lui uanwang
(827782), incursiunile yanyunilor, populatie de
step care poate cunostea deja clria, in-
vaziile semint iei Quanrong n Shaanxi, n vre-
mea Iui Youwang (781 771). Din epoca regelui
Li (8S7--828), cnd dinastia Zhou intr n peri-
oada sa de declin, ncepem s dispunem de o
i st ori c dat at cu precizi e: pri ma dat cert a
istoriei Chinei corespunde anului 841 .e.n.
Cronologia tradi[ional
IstoriograIia traditional distinge n epoca Zhou
dou prti: cea n care regii acestei dinastii si-
au avut capitala principal n val ea Rului Wei
(perioada numit a dinastiei Zhou de Vest, de la
sIrsitul secolul ui al l-lea pn n anul 771), si
cea care se nti nde de la mutarea capitalei la
Chengzhou (n apropierea actualului oras Luoyang
din Henan) la distrugerea regatului Zhou de ctre
regatul Qin n anul 256 . e. n. (perioada numit a
dinastiei Zhou de Est). Exist ns si alte
mprtiri traditional e: una dintre ele se ntemeiaz
pe existenta unor anal
I
' de regat, Analele Lu din
Shandong, ce se reIera /
la anii 722481. De unde numele de perioada
chunqiu (a primverilor i toamnelor), mprumutat
de la titlul acestor anale. n sIrsit, epoca ce
precede uniIicarea imperial din anul 221 .e.n.
este cunoscut sub numele de perioada statelor
combatante (:hanguo), din pricina rzboaielor
nencetate ce o caracterizeaz. nceputul acestei
perioade corespunde cnd cu mprtirea de fado,
n 453 .e.n., a puIerii teritoriale cu regatul Jin
(regat ce se ntinde asupra provinciei Shaanxi si
asupra unei prti a provinciilor Hebei si Henan),
cnd cu recunoasterea oIicial, de ctre regele
statului Zhou, n anul 403 .e.n., a acestei
mprtiri si a regatelor (Han, Wei si Zhou) care
au rezultat din ea.
Considernd c riturile, traditiile culturale si
ierarhiile Iamiliale s-au putut pstra, n liniile
lor esentiale, pn n a doua jumtate a seco-
lului al V-lea, ulterior ele Iiind abolite, vechii
istorici chinezi opuneau perioada chunqiu peri-
oadei statelor combatante. n Iapt, evolutia com-
plex care duce de la regalitatea arhaic, ale
crei caractere principale persist la nceputul
dinastiei Zhou, la statul centralizat si la uni-
Iicarea imperial, nu prezint nici o solutie de
continuitate.
2. De Ia principate la regate
Ceea ce stim despre societatea epocii Zhou provine
ndeosebi dintr-o cronic ce a Iost adugat, cu
titlul de comentariu, Analelor Lu. este vorba
despre Istorisirile Zuo (Zuoshi:huan sau
Zuo:huan), culese, Ir ndoial, n secolele al V-
lea si al IV-lea .e.n. Aceste istorisiri par ns destul
de Iidele pentru a permite reconstituirea, cu
ajutorul altor surse scrise si al documentelor
arheologice, a tipului de societate caracteristic,
probabil, principatelor chineze din secolele al 9
I-lea-al VH-lea,
Societatea nobiliar
din secolele al X-lea i al VH-lea
S-a abuzat att de mult de termenul de ,Ieudal"
net acesta si-a pierdut orice semniIicatie. Este,
asadar, mai bine s ne lipsim de el si s ne li-
mitm la caracterizarea prin instit utiile sal e
speciIice a sistemului politic si social care, n
lunga istorie a lumii chineze, s-ar apropia cel
umai mult de acela cruia istoricii din Occident i-
au atribuit pentru prima dat caliIicativul de
,Ieudal". n rest, este un sistem n ntregime
original, din pricina strnselor legturi care Iac
ca organizarea politic s depind de sistemul
cultelor Iamiliale si care unesc Iunctia mi l i t a r
si cea religioas. Generat t i c regalitatea arhaic,
el est e nc organic legat de aceasta.
Sistemul este ntemeiat pe o ierarhie de do
menii si culte Iamiliale, avnd n vrI domeniul
regal si cultul strmosilor neamului Zhou. Re-
gel e poart titl ul de timi:i (,Fi ul Cerul ui ");
se cr~ede c Iunctia i-a Iost ncredintat de ,St-
pnul de Sus" (shangdi), cruia singurul n drept
s-i aduc sacriIicii este regele. Capitala,
Zhouzong, n valea Rului Wei, este marele
centru de cult al ntregii comunitti Zhou. Aici
se gseste templul regilor deIuncti.
Puterea apartine, n Iiecare oras, unor Iamilii
care-si datoreaz Iorta numrului de care ce le
detin, privilegiilor religioase (dreptul la anu-
mite sacriIicii, la executarea unor anumite-
dansuri si imnuri s. a. ), vechi mii traditiei si le-
gturilor cu casa regal, posedrii de embleme
si de tezaure (vase de bronz, jaduri, sisteme de
pietre sonore si clopote s. a. ). Pentru a perpetua
amintirea drepturilor cstigate, din vremea re-
gelui Mu (mijlocul sau sIrsitul secolului al
-lea .e. n.) s-a impus obiceiul de a nscrie, pe
vasele de bronz ce serveau cultului ancestral,
procesul-verbal al ceremoniilor de investitur
sau de donatie. Se stie, astIel, c acordarea unei
Ieude, a unui trgu.sor sau a unei Iunctii era nso 3)
tita de Ielurite daruri: mbrcminte, testuri,
arme de bronz, care, vase de sacriIiciu, ghiocuri,
.slujitori, animale s.a.
Teritoriile s-au extins, ca printr-un 1el de ac-
tiune de roire: sistemul 1eudei, care permite ca
unei Iamilii nobile s i se acorde o putere, n
acelayi timp, religioas si militar pe un dome-
niu bine deIinit yi delimitat (termenul 1eng, ce
desemneaz Ieuda, Iace aluzie la taluzul de p-
mmt, foig, care o hotrnicea) nu este, n ultim
instant, dect o replic a regalittii n interiorul
unei vaste ierarhii de Iamilii si domenii. Ceea
ce asigur coeziunea ansamblului este ordinea
cultelor Iamiliale, mprtite n ramuri principale
(da:ong cele ale Iamiliei regale si ale caselor
princiare) si ramuri secundare (xiao-:ong). SeIul
cultului principal este, n cadrul Iiecrui clan,
descendentul n linie direct al unui strmos
ntemeietor, venerat din generatie n generatie,
ca si ntreaga spit a urmasilor lui, n vreme ce
seIii ramurilor secundare nu snt autorizati, n
cadrul Iamiliilor lor, dect la cultul unei
ascendente de patru generatii de strmosi
(tat, bunic, strbunic si str-str-bunic), n
toate Iamiliile nobiliare regula este, cel putin de
la sIrsitul dinastiei Shang, ca primul nscut al
sotiei principale s aib dreptul la succesiune n
Iunctii si n privilegiile de cult. AstIel se
explic' importanta acordat institutiei Iiului
mostenitor si a sotiei principale.
Organizarea principatelor (guo. termenul de-
semneaz cetatea nconjurat de ziduri) o re-
produce pe cea a casei regale: n j urul seIului
principatului, care poart titlul de gong (senior,
stpn) titlu ce va Ii integrat mai trziu unei
ierarhii nobiliare cu cinci grade se aIl dai/u
(baroni) si qing (nalti dregtori). Sensul cel
mai vechi al cuvntului qi ng relev caracterul, in
acelasi timp, domestic si religios al Iunctiei: el
desemna pe cel ce pregtea marile banchete
sacri1iciale. Familiile ilustre, ale cror seIi, qivg Si
daifu, exercit pe ling senior Iunctii devenite
n mod practic, ereditare, primesc n beneIiciu,
simultan cu Iunctia lor, trguri yi sau caiyi)
aIlate pe teritorii exterioare zidurilor orasului
(bi). Baronii si naltii dregtori au sub autori-
tatea lor pe simplii gentilomi (shi), vlstare ale
ramurilor mezine, a cror Iunctie principal este
s slujeasc n unittile de care. Tranii Iurni-
zeaz pedestrimea (iu) si cultiv pmntul, ale
crui recolte snt rezervate nobilimii.
n aIara Iunctiilor lor pe lng conductorii
de principate si de seIi ai propriului lor cult
Iamilial, naltii dregtori si baroni au, ca si
conductorii de principate, ei nsisi nalti dem-
nitari ai curtii regale, datoria de a participa
la upte si de a Iurniza contingente de care si
de uptatori, la cererea superiorului lor. Orga-
nizarea armatei este deci un decalc al organizrii
politice si Iamiliale.
Se ntrevede, astIel, modul cum aceast so-
cietate, ntemeiat pe ierarhiile de culte Iami-
liale si pe mentinerea unor privilegii ancestrale, a
rezultat dintr-o stare mai veche, n care puterea
regal pare s Ii Iost atotput mic: n vreme
ce, sub dinastia Shang, cultul regilor deIuncti
si prestigiul spitei lor prea s Ii animat si
dominat de Ioarte de sus ansamblul organizrii
sociale si politice, sistemul mult mai complex si
instabil care s-a instaurat acum implic Iaptul c
puterea regal nu mai joac de-ct un rol de
arbitru. Functiile si privilegiile conIerite de
rege erau n principiu revocabile: dezvoltarea
principatelor si ntrirea Iamiliilor marilor
demnitari au tins s le Iac ereditare si s
stabileasc pentru totdeauna o ordine care la
origini era, Ir ndoial, mai supl si n
ntregime dependent de puterea regal. Pe de
alt parte, evolutia a Iost grbit, n prima ju-
mtate a secolului al VUI-lea, de atacurile popu-
latiilor din Shaanxi si de micsorarea domeniului
regal. n aIar de principatul Zheng, care a
Iost principalul aliat al regilor Zhou n momentul
transIerrii capitalei, dar care si-a pierdut
curnd pozitia preeminent, alte principate pu- 82
termice se constituiser n Cmpia Central:
Song, Wei, Lu, Cao, Chen, Cai s.a. Aceste prin-
cipate vor Ii dousprezece n secolul al VIII-lea,
alturi de un mare numr de cetti mici. Sis-
temul spitelor princiare se complicase de altIel
dup ntemeierea dinastiei Zhou cci, pe lng
Iamiliile ce purtau numele Zhou (tongxing) si
care erau legate de spita regal, existau si alte
spite, cu nume diIerit (yixing), ai cror str-
mosi Iuseser Iostii tovarsi de arme ci primilor,
nssi spita Shang nu Iusese distrus, ci se per-
petua n principatul Song, n vestul Henanului,
unde erau pstrate vechile traditii ale regali-
ttii de la Anyang.
n aceast constelatie de principate slabe ori
puternice, cea care domin nu mai este suvera-
nitatea religioas si militar a regilor, cu toate
c se obisnuieste s se Iac apel la arbitrajul lor
si la sprijinirea pe autoritatea lor moral: con-
duitele rituale si stiinta precedentelor snt te-
meliile unei noi ordini. Acestea regleaz ra-
porturile ntre cetti aliate si rivale, dezbi-
nate ori unite prin rzboaie, rzbunri, aliante
matrimoniale, tratate, schimburi de bunuri si
de servicii. O nou societate si noi moravuri
apar odat cu dezvoltarea principatelor si cu
slbirea puterii regale: o nobilime Ioarte ata-
sat de privilegiile ei si atent la chestiunile de
protocol, un ideal al rzboinicului nobil, o mo-
ral a onoarei si a prestigiului.
O astIel de societate apare, evident, ca tran-
zitorie si instabil n msura n care sistemul
ierarhiilor cultuale si riturilor care i asigurau
coeziunea era legat de preeminenta spitei re-
gale. Declinul regalittii, o dispersare geogra-
Iic ce accentua diversittile regionale, tendinta
principatelor de a se extinde si de a Iorma mari
unitti politice vor modiIica ncetul cu ncetul
echilibrul instaurat ntre cetti si vor angaja
lumea principatelor nobiliare pe o cale ce ducea
la ruin.
Declinul institu[iilor nobiliare
n cursul epocii clnniqiu, se preIigureaz o opozitie
general ntre vechile cetti din Cmpia Central,
ale cror spite principale urcau pn la
ntemeierea dinastiei Zhou principatele,din
centru", :hongguo, termen aplicat mai trziu
ntregii Chine si cettile periIerice, care ncep
s Iormeze unitti politice mai ntinse si mai
puternice: Irmitarea teritorial este totdeauna
mai accentuat n tinuturile vechi dect n cele
noi. Aceste mari regate pe calc de constituire snt:
Jin, n valea Rului Fen din Shanxi tinut
muntos, propice cresterii calului, unde organizarea
politic este prelungirea organizrii militare; Qi. n
nord-vestul Shandongului, teritoriu maritim
mbogtit prin comertul cu sare
1
, peste, mtsuri si
metale; Chu, n regiunea bazinului mijlociu al
Fluviului Yangzi si n vile din provincia Hubci,
ai crui principi purtau titlul de rege, ca si
suveranii Zhou, si care domneau peste vaste
teritorii locuite de triburi bstinase. Acest regat,
cu o cultur semi-barbar si a crui limb
apartinea unui alt grup lingvistic dect cel al
graiurilor chineze, se extinsese nc din anul 704
pn n sudul Renanului, mprejurri exterioare
aveau s ntreasc puterea si autoritatea acestor
regate: incursiunile unor populatii instalate n
China de Nord, Ioarte ameninttoare nc din
secolul al VUI-lea, se agraveaz n a doua jumtate
a secolului al Vll-lea si i determin pe principii
din Qi si Jin s joace rolul de seIi de conIederatii
si de protectori ai teritoriilor chineze. Este posibil
ca atacurile triburilor nechineze s Ii Iost provo-
cate de presiunea ce ncepea s Iie exercitat
asupra lor de primele comunitti de pstori
nomazi din zona stepelor, care cunosteau, Ir
ndoial, mestesugul de a dresa caii pentru clrie,
n orice caz, ele au Iavorizat ascensiunea
hegemoniilor (fm). Hegemonia principatului pi se
aIirm cu prilejul jurrnntului de alianta S
5. Marile principate alo epoci i chunqiu (a primverilor
si t oam nel or)
(meng) Icut n 651 sub principele Eluan (6S5
643), iar aceea a principatului Jin cu prilejul
coalitiei Iormate n 632 de ctre principele Wen
(636-628).
Natura si sensul hegemoniilor se modiIic,
ns, la nceputul secolului al Vl-lca, du|)
nIrngerea pe care regele Zhuang din statul Chu
o provoac n 597 armatelor principatului Jin:
ncepnd cu aceast epoc, regatele cele mai
puternice si impun vointa celor mai slabi si
jurmntul, prestat sub amenintare, devine mij-
locul de legalizare a unei situatii de Iort.
Odat cu dezvoltarea unor mari unitti regionale,
lupta ntre regate tinde s capete un nou caracter:
ceea ce ncearc s reglementeze prin Iorta armelor
principatele aliate ori rivale, unite pri n aceleasi
traditii si prin acelasi tip de cultur, nu mai s i i t
disputele de Iamilie; conIruntarea mi litar este
dublat de ~ opozitie mai 85 proIunda.
Regatele Oi din Shandon, Jin din
Shanxi, Oin din Sliaanxi au Iiecare caracterul
lor original, o personalitate aparte, pe care o
datoreaz, n bun msur, diversittii condi -
tiilor geograIice (regiuni muntoase sau de cm-
pie, abundenta animalelor, apropi erea de mare
si importanta pescuitului, Iacilittile de comu-
nicatie si activittile comerciale, legturile cu
diIerite populatii, apropiate sau deprtate s. a. ).
Aceste trei regate din nord snt ns prea apro-
piate de Cmpia Central pentru a se deosebi
Ioart e mult de ea. Nu tot asa se nt mpl cu
regatul Chu, a crui civilizatie original pare
s Iie produsul unei sinteze ntre traditiile autoh-
tone ale populatiilor ,barbare" ale Yangziului
de mijloc si traditiile ,chineze" ale principatelor
din Centru, :hongguo. n aIar de aceasta, rs-
pndirea civilizatiei bronzului n sud est avea
s dea nastere altor dou regate, a cror cultur
nu era mai putin deprtat de cea a Chinei
Fluvi ului Galben. Este vorba de regatele Wu,
n regiunea de cmpii si lacuri ce se ntinde la
sud de cursul inIeri or al Fluviului Yangzi, si
Yuc, pe coastele nordice ale regiunii Zhejiang.
nIlorirea acestor regate de marinari si luntrasi
la sIrsitul secolului al Vl -lea a dus la declinul
regatului Chu, vecinul lor clin vest. Sub regele
Fucha (496 473), regatul Wu si ntinde st-
pnirca ctre Yangziul de mijloc si ctre sudul
regiunii Shandong. Dar rivalul su, regele
Goujian din Yue (496 465) avea s cstige n
cele din urm, lichidnd regatul Wu si apropri-
indu-si cuceririle acestuia. Chu si Yuc vor con-
tinua n epoca urmtoare cea a statelor com-
batante s ameninte pacea si independenta
micilor cetti din Cmpia Central.
Preponderenta Iactorilor militari ntr-o societate
ale crei temelii erau de ordin religios si ritual
trebuiau s-i altereze natura. ntr-adevr im snt
atacate doar tipurile de relatii traditionale ntre
principate, ci si deoarece sistemul ]
social Iormeaz un tot relatiile ntre marile
Iamilii chiai n interiorul cettilor. Semnel e
unei crize a societtii nobiliare se nmultesc
ncepnd aproxi mativ cu anul 600 . e. n. n
cursul secol ului al Vl-lea apar noi institu(ii,
al cror obiect este ntrirea puterii principelui
si a independentei lui: primele Iorme de Iisca-
l it at e agrar s nt semnal at e n Lu n 594 si
590, n Zheng n 543 si 538; vecii iul sistem de
oaste (fu), ce consta n a Iurniza principelui un
contingent de oameni narmati, tinde s Iie
nlocuit printr-o contributie n arme si cereale;
primele legi scrise n bronz apar n a doua jum-
tate a secolului ai Vl-lea. Legil e si impozitele
vor Ii pe drept considerate de crturarii ritualisti
din Lu ca primele atingeri aduse obiceiurilor
traditional e ce Iormau t emelia vechii ordi ni:
ele snt semnul luptelor dintre marile Iamilii
care au acces la exercitarea puterii. Aceste lupte
se exacerbeaz ncepnd cu primii ani ai seco-
lului al V-lea. n Lu (vestul Shandongului), trei
puternice Iamilii de dai/u, Mengsun, Shusun si
1isun acapareaz conducerea principatului, ne-
lsnd dect un rol Iormal spitei princiare le-
gitime, ai crei strmosi Iuseser investiti de
ntemeietorii dinastiei Zhou. n 1in, cele sase
1amilii de nal(i demnitari (cele sase qing), ce
se aIlau n Iruntea celor trei armate ale rega-
tului, si disput puterea: luptele lor se sIrsesc
n 453 .e.n. prin mprtirea teritoriului si Ior-
marea a trei unitti politice independente, pe
care le conduc 1amiliile Han, Wei si Zhao. n
Qi, toate prerogativele spitei princiare snt de-
Iinitiv uzurpate, n 386, de Iamilia Tian.
Aceste conIlicte interne si uzurpri snt pre-
ludiul rzboaielor din epoca statelor combatante.
Ele anunt de pe acum preIaceril e care vor
urma: concentrarea puterii ntr-o si Iormarea
statului centralizat.
Capitolul 3
FORMAREA STATULU CENTRALZAT
Epoca statelor combatante, de la s1ryitul seco-
lului al V-lea pn la uniIicarea imperiului, n
221 . e. n. , este una din acele perioade excep-
tionale n care schimbrile succesive si conco-
mitente, antrenndu-se si consolidndu-se reci-
proc, au grbit cursul istoriei si au provocat o
mutati e compl et a soci et tii, a moravuril or,
a economiei si a gndirii. Miscarea, la nceput
lent, abia schitat n secolul al Vl-lea, se ac-
celereaz pe msur ce ne apropiem de sIrsitul
secolului al III-lea, asa net diIerentele se adn-
cesc de la o generatie la alta.
Punctul de plecare este n mod cert criza so-
ciettii nobiliare, a institutiilor si credintelor ei,
pe care o relev n secolele al Vl-lea yi al V-lea
luptele ntre Iamiliile naltei nobilimi, precum
si primele msuri de concentrare a puterii n
manile conductorilor de principate sau de re-
gate. Dac ar trebui s caracterizm tendinta
Iundamental a ultimelor trei secole ce preced
uniIicarea imperial, am putea spune c puterea
politic ncearc s se elibereze din strnsoarea
n care era prins adic din acel context Ia-
milial si religios din care, n secolele al I-lea
- al Vll-lea, Icea parte integrant si c,
pe msur ce degajarea se produce, puterea poli-
tic este conceput tot mai evident ca o realitate
speciIic. A spune c principele caut s se cli-
bereze de tutela pe care o exercitau asupra lui
marile Iamilii de demnitari nu d msura n-
tregii realitti si, n Iapt, pe parcursul acestei
lupte ntre traditie si noile exigente ale epocii,
puterea nssi si schimb natura.
1. Accelerarea schimbrilor
Tendinta puterii politice de a se deIini ca atare
si de a-si ntri autoritatea nu poate Ii despr-
tit de un Iel de expansionism militar: luptelor
puterii centrale mpotriva Iamiliilor de mari
demnii ari le corespund rzboaiele ntre regate
pentru extinderea teritoriilor, pentru sporirea,
resurselor si pentru a accede la hegemonie.
Relatia intim ntre problemele interne si lup-
tele externe este adevratul motiv al transIor-
mrilor din aceast perioad. AstIel, epoca
statelor combatante si merit pe deplin numele:
dinamica rzboinic este cea care antreneaz
statele chineze de la sIrsitul antichittii
calea statului centralizat.
Nu este cazul aici s intrm n detaliile rz-
boaielor si aliantelor ce s-au desIsurat pe tot
parcursul acestei perioade. Protagonistii lor snt
sapte: ,cele trei Jin", adic statele Han, Wei
si Zhao, rezultate din mprtirea regatului 1in;
vechiul si bogatul regat Qi, condus de Iamilia
Tian; dou regate a cror putere s-a aIirmat de
putin vreme: Yan, n Plebei, a crui capital
se aIl n regiunea Beijingului, Ioarte aproape
de stepele de pstori nomazi, si Qin, n Shaanxi,
tar a primilor Zhou, bogat n cai, cu moravuri
Iruste, rzboinice; n sIrsit, regatul Chu, n
vile Yangziului mijlociu si Rului Han regat
doar pe jumtate chinez. Acestea snt cele ,sapte
puteri" (qixiong) ntre care se vor Iace si desIace
aliantele de scurt durat ce vor avantaja cnd
regatul Wei, cnd regatul Gin cei doi adver-
sari principali ai acestei epoci de rzboaie
aprige. n cursul luptelor, micile cet(i din Cin-
pe
pia Centrala, depozitare ale celor mai vechi
traditii, vor Ii absorbite de regatel e puternice
care le nconjoar.
Mai mult ca oricnd, obiceiurile ancestrale apar
acum n contradictie cu necesittile epocii: dac
vrea s-si mentin puterea, principele legi-
tim sau uzurpator trebuie s dispun de re-
surse, de arme, de agenti executori proprii. Tre-
buie deci s Iac apel la oameni noi, n Iavoarea
crora va deposeda marile Iamilii aristocratice
de Iunctiile lor ereditare.
Transformrile puterii politice
In cadrul principatelor din epoca chunqiu se
dezvoltase o ptur de mici slujbasi, ale cror
sarcini erau ndeosebi legate de sacriIicii si de
rzboi, dar si de administ rarea casei princiare
si de gestiunea domeniilor ei. n aIara Iunctiilor
celor mai nalte, ocupate din generatie n gene-
ratie de marile Iamilii de nobili si de nalti
demnitari (Iunctiile de situ ~ nsrcinat cu ad-
ministratia, de sima ministru de rzboi, de
sikong nsrcinat cu lucrrile publice, de sikou
seI al justitiei) si care variau, n amnunte,
de la un principat la altul, existau numeroase
Iunctii, mai putin ilustre dar absolut necesare,
ca acelea de mare scrib, de scrib al treburilor
interne, de conductor al treburilor strmosesti,
de care depindeau numerosi subordonati (priori,
prezictori, auguri, maestrul dansurilor rituale
et c), precum si slujbasi n servi ci ul personal
al principelui: scutieri, vizitii, Iunctionari n-
srcinati cu carele, cu hrana s.a. Titularii aces-
tor Iuncti i proveneau dintr-o clas al crei
statut cultual yi situatie economi c erau cu
mult inIeri oare cel or ale Iamiliilor de mari
nobili si nalti demnitari. Provenind din 1ami-
liile mezinilor si copiilor nscuti de Iemeile de
rangul doi (shu:i), ei apartineau masei micii
nobilimi (shi). Rolul acestei mici nobilimi
militari, pstrtori ai traditiilor scrise, specia-
listi n diIerite nvtturi avea s Iie ns
determinant: ntr-adevr, din rndurile ei si
va recruta principele primii si agenti executori. Se
ntelege astIel de ce, la captul evolutiei care se
ncheie cu Iormarea statului centralizat, termenul
shi, care desemna n epoca chmqiu pe micul
nobil rzboinic, a sIrsit prin a primi sensul
de ,crturar", apt pentru exercitarea de Iunctii
politice cu caracter esentialmente civil, n acelasi
timp n care tinde s se constituie un nou tip de
putere central, puterile teritoriale se transIorm
radical. n vreme ce vechiul obicei al drii n
posesiune de ctre rege a unor trguri caii) sau
Ieude (feug), ce nsotea adesea numirea n Iunctii,
la Curte sau n aIara ci Iavoruri al cror
caracter ereditar ncercau s-1 submineze
inscriptiile de pe vasele de cult era singura
surs a puterii teritoriale n principatele din
Cmpia Central, un nou termen apruse n re-
gatele periIerice Qin, Jin, si Chu. Trgurile cu-
cerite, plasate, Ir ndoial, sub autoritatea con-
ductorului regatului, primiser aici numele de
xian. Primele ntrebuintri ale termenului cu
acest sens special dateaz din anii 688-687. Ino-
vatia este Ir consecinte, cci xian nu ntrzie s
devin, n sistemul traditional n care ne
gsim nc n epoca chunqiu, un bun ereditar al
Iamiliilor de mari nobili sau nalti demnitari.
Ceea ce distingea ns, n chiar principiul su,
xian-ul de trgurile de tip mai vechi, si anume
caracterul su de teritoriu cucerit, avea s devin
mai trziu calea unei transIormri radicale a pu-
terilor teritoriale: n momentul n care conduc-
torul regatului se elibereaz de tutela marilor
Iamilii, sprijinindu-se pe clasa micii nobilimi,
teritoriile nou cucerite snt Ierite de aproprierea lor
traditional de ctre marca nobilime si snt men-91
tinute sub dependenta direct a puterii centrale.
Xiun-ul devine astIel modelul unui nou t i p de
putere teritorial circumscriptia administra-
tiv controlat de reprezentantii puterii centra-
le, iar acest model va putea Ii extins asupra an-
samblului regatului n ziua n care principele va Ii
destul de puternic pentru a dobor vechile Iamilii
de nalti demnitari si de mari nobili. Acest lucru
s-a produs pentru prima dat n regat ul Qin,
n vremea lui iaogong (361-338), cu prilejul
reIormelor ministrului Shang Yang. Atunci a Iost
pus n Iunctiune sistemul administrativ care va
Ii apoi caracteristic pentru imperiile Oin si Han:
ierarhici Iunctionarilor le corespunde o ierarhic a
teritoriilor; xian-clc snt grupate n ansambluri
mai importante, care
1
capt numele d
1
,districte" (fitii), xian-ul si fun-ul avnd Iiecare
un sediu si un seI administrativ (xianling n
xian , taishou in fuii).
Acesta a Iost, asadar, sensul evolutiei: ea duce la un
sistem politic caracterizat prin existenta unui corp
de Iunctionari numiti, retribuiti si revocabili,
supusi controlului puterii centrale Iat de care
snt ca un Iel de prelungire si prin mprtirea
ansamblului teritorial n circumscriptii
administrative. Functia de prim ministru (xiang) si,
mpreun cu ca, obiceiul de a deosebi sistematic
Iunctiile civile de cele militare apare ns doar sub
domnia principelui Wen (445-39,5), n statul Wei si
sub cea a regelui Huiwen (337-325), n statul
Qin; primele circumscriptii administrative de
Iunctionari nu snt instituite dect n cursul
secolului al IV-lea. Pentru a ajunge la transIormrile
radicale pe care le implic aparitia statului
centralizat, a trebuit ca evolutiei politice care se
contureaz n cursul luptelor ntre marile Iamilii si
a eIorturilor puterii centrale pentru a se elibera de
autoritatea traditiilor s i se adauge actiunea
concomitent i, ce au contribuit si ei la Iormarea.

T7ans1o7m7iIe militare
In antichitatea timpurie si In epoca rJmiufw, raz
boiul er. t o activitate de l i , ~ nobiliar: dreptul
de a poseda care, cai si arme de bronz era rezervai
acelor putini care par! ieipau ia lupte si turniruri
n emp deschis sau cari' se nIruntau in numele
virtutilor aristocratice. Pedestrimea, Iormat d i n
trani, mi juca deet un rol subaltern. nIrunt-
rile devenind ns mai dure, declinul riturilor si
ierarhiilor traditionale ncepe s modiIice, n
secolele al IV-lea si al V-lea, caracterul nsusi
al luptelor. u mai este vorba, ca rzboini cii
s se remarce Icnd dovad de bravur sau, dup
caz, de generozitate, ci s nving si s cuce-
reasc teritorii. Rzboiul mobilizeaz astIel, n-
cepnd cu aceast epoc, tot mai multe energii
si resurse. Numrul de care creste la sIrsitul
perioadei chimqiu. Campaniile, altdat limitate
la cteva nIruntri, se prelungesc, iar n seco-
lele al IV-lea si al III-lea asistm la extinderea
rzboaielor de asediu. Conducerea btliilor tinde
s devin dintr-o treab a nobililor, pentru care
meseria armelor era o traditie paralel cu exer-
citarea cultului, o problem a specialistilor n
tactic si strategie. Urmrirea eIicacittii n sine
se aIl la originea transIormrilor rzboiului; evo-
lutie marcat, n acelasi timp, de alctuirea ar-
matelor si de importanta nou atribuit rezerve-
lor, ntre secolele al V-lea si al III-lea, dezvol-
tarea inIanteriei va reduce treptat rolul cadrelor
si va provoca, n cele din urm, decderea mo-
dului de viat nobiliar legat de conducerea ate-
lajelor. Anumite inovatii contribuie si eie la
aceast mutatie a Iormelor de lupt: de pild
aparitia spadei, adus probabil din zonele de
step, la mijlocul secolului al Vl-lca, a arba-
letei si a cavaleriei. Mai puternic si mai pre-
cis dect arcul retroIlex cu dubl curbur al
antichittii si al nomazilor, arbaleta, ncordat
cu piciorul, urmeaz s Iie una din armele cele
mai ntrebuintate din lumea chinez si va cu-
noaste, sub diIerite Iorme, o serie de perIectionri
pn in epoca dinastiei Song (secolele al -lea al
HI-lea e.n.). Momentul rspndirii ei a putut :
Ii datat n a duna jumtat e a secolului al V-lea
(Yang Kuan), totusi ar putea ii vorba si de un
Ienomen ceva mai trziu. Cit despre cavalerie, mai
mobil si mai rapid dect carele, ea apare n
secolul al IV-lea n regatele d i n nord, unde este
adoptat, prin imitarea nomazilor, n acelasi timp
cu mbrcmintea clretilor din step (tunic si
pantaloni).
Dezvoltarea, ncepnd cu secolul al Vl-lea, a
unittilor de inIanterie n Jin, cu prilejul luptelor
pe teren muntos mpotriva triburilor din
Shanxi; Ioarte probabil n Wu si Yue (unde te-
renul nu se preta deloc, la ntrebuintarea carelor,
din pricina lacurilor si a numeroaselor cursuri
de ap) , pn la aparitia marilor armat e de
pedestrasi din secolul al III-iea, avea s aib con-
secinte capitale. Se poate spune c Iormarea sta-
tului centralizat este intim legat de aceste trans-
Iormri ale tehnicii militare. Acordnd mai mult
important si, n cel e din urm, un rol hotrtor
vechii pedestrimi (hi), un Iel de servitori me a
lupttorilor nobili din epoca chunqiu, conduc-
torii de regate dornici de cuceriri si de hegemonie au
Iost obligati s-i acorde, n acelasi timp, un
statut si o demnitate pe care i-o reIuzaser pn
atunci. Statul centralizat este contemporan cu
promovarea tranilor la rangul de cultivatori in-
dependenti si de lupttori. Dreptul la pmnt si
dreptul la onorurile cstigate pe cmpurile de
lupt merg m n n mn.
Durata si violenta conIruntrilor ce au loc
ncepnd cu secolele al Vl-lea, spiritul ,realist"
ce-i anim pe conductorii de regate si pe sIet-
nicii lor se aIl ns si ia originea unui nou in-
teres pentru chestiunile economice sau, mai exact,
a unei constientizri asupra economiei ca rea-
litate speciIic: victoria apartine cui dispune de
un mai mare numr de oameni, de mai multe
resurse diIerite si de rezerve de grne.

TransIormrile ce privesc puterea politic si
rzboiul au un Iundai economico-social a crui
nsemntate trebuie pe de-a-ntregul subli niat.
Avntui economiei i inova[iile tehnice
Secolele al IV-leaal III-lea .c.n. snt, n lumea
chinez, o perioad de avnt rapid al economiei
si investitiilor tehnice. n aceast perioad valea
Rului Wei, Cmpia Central si bazinul Chengdu
din Sichuan devin regiuni de cultur continu,
gratie unor ntinse deIrisri, ncurajate de con-
ductorii de regate; n aceast perioad, se dez-
volt o agronomie elaborat (Iolosirea ngrs-
mintelor, distinctia ntre diIeritele tipuri de sol,
atentia acordat datei arturilor si semnturilor,
drenarea ctc). Desecarea zonelor mlstinoase si
drenarea sraturilor constituie unul dintre as-
pectele cele mai importante ale acestei politici
deliberate de dezvoltare agricol. Marile lucrri
de irigatie din aceast epoc vizeaz tocmai va-
loriIicarea unor noi terenuri, ca si asigurarea apei
n perioade de secet. Cele mai celebre au Iost
lucrrile de irigatie din regiunea Yo, n apropiere
de Handan (n sud-estul actualei provincii Hebci),
din regiunea Chengdu n Sichuan si din valea
Rului Wei, n Shaanxi. Inginerii hidrograIi care
au Iost promotorii acestor mari lucrri si au
numel e bine statornicit n istorie: imen Bao
si Schi Oi n regatul Wei, Li Bing si Iiul su,
Zheng Guo, n Qin.
n secolele al IV-lea si al III-lea . c. n. ncepe s
se produc primul avnt demograIic al lumii chineze.
Dac nu avem nici un mijloc pentru a evalua
populatia din epoca chunqiu, totusi snt indicii
clare c era o populatie Ioart e rar si c, n
chiar zona n care cettile chineze erau mai
numeroase n lungul Fluviului Galben si n
Cmpia Central . tehnicile agricole nu permiteau
dect densitti umane reduse. Dimpotriv, 5
textele din secolul alIII-lea (ndeosebi Hanfei:i)
I

arat o rapid crestere a populatiei, proces care
continu n epoca primilor Han, ceea ce explic
ciIrele primului recensmnt cunoscut n istorie:
.57 671 400 indivizi n amil 2 e.n., adic putin
mai mult clect evalurile Icute pentru ansam-
blul Imperiului Roman din aproximativ |aceeasi
perioad.
I i i . La sting: schema unui car din silul de la Anvanti (sIr-sit ul
mi leni ului uJ il-ica . c . t i . ) . - I-a dreapta: schema unui car
i ii . s i l u l t / c /. , / l lui xi an (provi nci a Hcna n), ( sec ol ul .i!
V-lo;i . c.n.)
DeIrisrile si valoriIicarea de noi pmnturi au
contribuit mult la ntri rea puterii centrale si
au ajutat-o s se elibereze de tutela marilor Ia-
mi l i i , Iurnizndu-i cu regularitate noi resurse,
gratie impozitelor percepute de la Iamiliile de
cultivatori si asigurndu-i, n acelasi timp, con-
trolul direct asupra oamenilor, cci tranii Iixati
pe noile pmnturi nu mai depindeau, ca n ve-
chile trguri, de nalta nobilime. Istoricii mo-
derni, ntre a l t i i chinezul Yang Kuan si japo-
nezul Masuhuchi, au sublini at rol ul capital
jucai ui secolele H] IV-lea- al lll-lea de rs-
pndirea uneltelor de Iier, care nlocuiesc in
aceast epoc pe cele de lemn si piatra, permitnd
astIel arturi mai adnci si nlesnind deIrisrile
si alte lucrri de mare amploare. Aceste unelte
nu snt Iorjate, ci turnate. ntr-adevr, lumea
chinez, gratie experientei sale n mestesugul
Iocului, pare s Ii ajuns direct la turnarea Iie-
rului, Ir s mai parcurg, ca trile europene,
lungul stadiu intermediar al Iorjrii. Prima men-
tiune despre un obiect de Iier turnat dateaz
din 513 .e.n., ceea ce implic Iaptul c n acea
epoc tehnica topirii Iierului era deja temeinic
cunoscut si ntrebuintat n mod curent.
Mrturiile arheologice snt mai trzii si nu
apar dect n jurul anului 400, ntr-o vreme cnd
topirea si turnai'ea Iierului devenise o adevrat
industrie. Vestigii de obiecte din Iier turnat (to-
poare, sape, cutite, sbii), datnd din epoca sta-
telor combatante, au Iost gsite n numr mare n
siturile descoperite dup 1950. n situl Iostei ca-
pitale a statului Yan, n apropiere de Beijing, au
putut Ii, de asemenea, dezgropate tipare pentru
turnarea unor obiecte de Iier. Fonta, mai cr
snt si mai putin tioas ca bronzul, avea asupra
acestuia avantajul de a putea Ii produs din
belsug, mai ales n regiunile bogate n minereuri,
ca Shanxi si Shaanxi. Se pare, de altIel, c, gratie
combinrii ntre topire si Iorjare, armele de Iier
au nceput, nc din epoca statelor combatante,
s rivalizeze cu armele de bronz, de uz totusi
mai general.
Acest ,avans" al Chinei n domeniul siderurgiei a
putut strni uimire: chinezii erau n stare s
produc oteluri nc din secolul al II-lea .e.n., n
vreme ce n Europa va trebui s asteptm sIrsitul
evului mediu pentru a asista la primele ncercri
de turnare a Iierului, si mai mult vreme nc
pentru producerea otelului. Acest decalaj, care mai
mult dect un avans sau o rm-nere n urm relev
originalitatea traditiilor tehnologice ale diIeritelor
civilizatii, se explic Ioarte bine prin experienta
acumulat de lumea 7 chinez n turnarea
bronzului (penuria de cupru
m m

si de cositor a determinat la nceput recurgearea
la Iier) si prin perIectionarea Ioalelor, n epoca
statelor combatante. Foalele activate de piston
cu eIect dublu, ce permit obtinerea, gratie unui
sistem de supape, a unui curent continuu de aer
si, prin urmare, a unor temperaturi mai ridicate,
n-au aprut ns, pare-se, dect mai trziu, sub
dinastia Han. Acest tip de Ioaie, remarcat de
europeni nc din secolul al YI-lea sau al
VII-lea, va dinui n China pn n epoca con-
temporan .
Turnarea Iierului a obisnuit de timpuriu lumea
chinez cu ideea de model si de reproducere n
serie a aceleiasi unelte, idee care nou, europe-
nilor, ne-a devenit Iamiliar de-abia odat cu
dezvoltarea industriei moderne. Pe cnd n anti-
chitate Iiecare vas de bronz constituia, n genere, un
unicat, Iormele pentru turnarea Iierului eraii
utilizate la productia de serie si erau adesea
concepute pentru Iabricarea, n cursul unei singure
operatiuni, a mai multor exemplare dintr-un
acelasi obiect.
Alte progrese tehnice privesc miiloacele de
transport: carul cu oiste la care caii snt legati
prin jugul de greabn cedeaz locul, n epoca
statelor combatante, saretei cu dou hulube. n
vreme ce, pare-se, jugul de greabn care va
rmne vreme ndelungat n tot restul lumii
singurul tip de atelare cunoscut este nlocuit
cu chinga de piept. Acest nou dispozitiv, ca si
gtarul de atelare ce va aprea ntre secolele
al V-lea si al I-lea e.n., constituie un progres
important n domeniul tractiunii animale: eli-
bernd caii de presiunea jugului, care tindea sa-i
suIoce, ele permit o conducere mai lesnicioas a
vehiculului si tractiunea unor poveri mai grele. Un
singur cal este acum de ajuns acolo unde
altdat trebuiau doi sau cteodat patru cai-
Notabil este Iaptul c turnarea Iierului si pro-
cedeele rationale de atelare apar amndou
n Europa la sIrsitul evului mediu. n ambele
cazuri, Ir a Ii demonstrat n chip absolut,
mprumutul este Ioarte probabil.

ele al IV-lea-al IIM t.e.n.
ise, topor i cutit
6. Orase din epoca atelorcombatante.

o

orumbleuri s esplanade
A. Oraul Lin:i, capitala regatului Qi din
Shandong
T ot n s e c o l e l e a l i V- l e a- a l f
rspndeste n China uzanta de a st da sp(el 99
o usoar' nclinare n raport cu planul rom
IV. "Unelte de Iont din secol
.azmale, br:dar de plug, coase, t opor i cutit
B. Grasul Teng, in apropiere de actualul Tengxian,
(sud-vestul provinciei Shandong)
C. Oraul Xue, in apropiere de actualul Tengxian,
provincia Shandong
Lr

___J___
D. Oraul Zhencheng, in apropiere de
actualul Zouxian, provincia Shandong
E. Oraul Wuguo, in apropiere de actualul Quwo
(regatul Jin)
r
Orasul ang.eng, in apropiere de uoyang
(provincia Henan)
j Oraul Handan (vrovincia Hel?ei)
H. Oraul Xintian
(regatul Jin din j
provincia Shanxi)
cartierul meteugarilor
fig | palate i esplanade
I. Oraul Xiadu (regatul Yan din Hebei)
(ecuantorul), ceea ce i mreste acesteia rezis-
tenta la socurile laterale.
Dac epoca statelor combatante este n istorie
xina dintre cele mai bogate n noutti tehnice,
aceasta tine, Ir ndoial, de necesittile de-
terminate de rzboaiele din ce n ce mai ndrjite.
Pentru a-si asigura independenta si a spori pu-
terea militar a regatelor lor, principii nu se
preocup numai de dezvoltarea productiei agri-
cole. Ei snt n cutare de noi resurse: terenurile
din marginea cmpurilor cultivate, zonele de
mlastin, htisuri si pdure accesibile pn atunci
tranilor care si procurau de acolo lemne, pes-
cuiau si vnau, ncep sn Iie luate n stpnire si
exploatare de ctre conductorii de regate pentru
produsele lor minerale, animale si vegetale. Snt
instituite taxe asupra mrIurilor si prvliilor
din trguri. Activittile comerciale si mestesu-
gresti n plin avnt snt la originea unei noi
clase de negustori. n vreme ce n epoca chunqiu
comertul rmnea limitat la produsele de l ux,
ca bunoar perlele si jadurile, Icnd obiectul
activittii unor negustori ce ntretineau relatii
particulare cu curtile princiare, n epoca ulteri-
oar se dezvolt un comert de marc amploare
care are ca obiect produsele de larg consum (te-
sturi, cereale, sare), metalele, lemnul, pieile.
Negustorii cei mai bogati mbin acest negot cu
mari ntreprinderi mestesugresti (ndeosebi mine
si turntorii de Iier), si sporesc numrul de lu-
crtori si de agenti comerciali, dispun de ade-
vrate Ilote Iluviale si de caravane de care.
Aceste noi activitti ies din cadrul traditional
al economiei de palat, cu corpurile de mestesu-
gari controlati de nobilii Curtii: olari, Iierari,
constructori de arcuri, tbcari, mpletitori de
nuiele, gravori, s.a. Marii negustori-antreprenori
Iormeaz grupul social care parti cip cel mai
mult, prin contributiile si activittile sale, la
mbogtirea statului. Aliati si cteodat sIetnici
ai conducttorilor de regate, ei par s Ii exer-
citat o mare inIluent asupra evolutiei gndirii
politice de la s1ryitul antichittii.
Capitalele de regate nu mai snt doar sediul
puterii politice. Ele tind s devin mari centre
comerciale si mestesugresti; ultimele spturi
au revelat extinderea, la sIrsitul epocii statelor
combatante, a zidurilor lor de incint. Printre
aceste cetti prospere pot Ii citate Linzi, n re-
gatul Oi (nord-vest ui Shandongului una dintre
cele mai mari si mai bogate aglomerri ale epocii),
Handan, n statul Zhao (sud-estul Hebeiului),
Wen, n statul Wei, Ying n Chu, Luovi n Zhou,
Rongang n regatul Han. Ca urmare, rzboaiele
din secolul al III-lea au adesea drept obiectiv
cucerirea acestor mari centre economice.
nIlorirea comertului si mestesugurilor par-
ticulare, care explic dezvoltarea oraselor, pro-
voac si rspndirea monedelor metalice, ale
cror cele mai vechi specimene provin din se-
colul al V-lea. Spturile au relevat c aceste
monede, de patru tipuri diIerite, circulau n arii
geograIice destul de bine deIinite, ce corespun-
deau, Ir ndoial, unor mari unitti economice.
Aceste monede erau: bu, a cror Iorm o imita
pe aceea a sapei de Iier si care circulau n Han,
Wei si Zhao cele trei regate rezultate din
mprtirea regatului Jiu; dao, n Iorm de cutit,
n regiunile nord-estice, n Qi, Yan, si Zhao;
,nasul de Iurnic" (yibi), n Iorm de cochilie,
un Iel de ,moned" arhaic ce reunea multi -
plele Iunctiuni de ornament, bijuterie si talis-
man n Chu, n ubei si n unan; piesele
circulare cu gaur la mijloc - n regiunile din
nord-vest, n regatele Zhou, Qin si Zhao. n
regatul Oi, statul nsusi procedase la turnarea de
monede, dar se poate ca monedele n Iorm de
sap si de cutit, ce poart adesea numele orasului
de emisiune, s Iie datorate initiativei unor ne-
gustori bogati.
Avntul economic nu are eIecte limitate doar
la statele chineze: legturile comerciale cu trile
vecine se intensiIic n cursul ultimelor dou
I
secole nainte de instaurarea imperiului. Regatul
Yan, a crui capital este situat n regiunea ac-
tualului Beijing, Iace comert cu triburile din
Manciuria si din nordul Coreei; regatele Zhao
si Gin cu nomazii din step; se pare c n
secoiele al IV-lea al III-lea mtsurile din Oin
au ajuns n India de Nord (de unde termenul
indian de Cina, care nseamn tara mtsii). n
sud, statul Chu pare s Ii dezvoltat, n aceeasi
epoc, relatiile sale comerciale cu populatiile
bstinase din zona tropical. Sub domnia regelui
Gingxiang (298-26.1), este org?nizat o expeditie
militar spre Sichuan (cu populatii Ba si Shu),
(iuizhou (Qinzhong) si spre regiunea actualului
Kunming din Yunnan (tara Dian), unde, po-
trivit traditiei, soldatii din Chu s-au si stabilit,
cstorindu-se cu localnice. Aceast expansiune
comercial a marilor regate periIerice, care Ia-
vorizeaz colonizarea chinez de Irontier (Man-
ciuria de Sud, Mongolia, actualele provincii din
sud si sud-vest), pregteste marile expansiuni mi-
litare ale i mperiilor Oin si Han.

!rmntri sociale
Perioad de avnt economic si de inovatii, cele
dou secole ce preced uniIicarea trilor chineze
din anul 22 .e.n. snt si o epoc de Irmntri
sociale.
Vechea societate nobiliar nu rezist lovitu-
rilor ce-i snt aduse de noii conductori de state,
care ncearc s acapareze toate puterile, nici
inIluentei, mai proIunde si mai puternice, a
transIerurilor economice. Marile Iamilii ale cror
spite se perpetuaser nc din antichitatea tim-
puri e snt ruinat e, ndeprtat e de la put ere si
n cele din urm distruse. Culturile lor, att de
aprig pstrate peste vremi, dispar odat cu dome-
niile si cettile lor, nglobate n teritoriul rega-
telor. Declinul marii nobilimi si ntrirea con-
comitent a puterii centrale atrage ctre curtile
lOc
p
.stgtdor .combat cn
o mari orase actuaie
---- limite nip provinciilor ndi*il
7. Statele combatante
regale un mare numr de mici nobili n cutare
de slujbe. Acesti oameni, care cultiv diIerite
meserii si care-si etaleaz talentele n speranta
de a Ii chemati s-1 serveasc pe principe, ase-
diaz pe cei mai apropiati sIetnici ai acestuia.
AstIel se Iormeaz, n jurul curtilor princiare si
n anturajul ministrilor, grupuri de clienti (binke,
,oaspeti", sheren ,oameni de cas") ce snt
o surs de prestigiu si de putere. Marele istoric
Sima Qian va consacra, n lucrarea sa Memorii
istorice (Shifinceputul secolului I . e. n. ), bio-
graIii speciale unui numr de patru asemenea
sIetnici, pentru a Ii stiut s atrag, prin genero-
zitatea lor si simtul onoarei, mai multe mii de
clienti: este vorba de seniorii de Mengchang n
Qi, de Pingyuan n Zhao, de inling n Wei ,
de Chunshu n Chu. n aceste medii se dezvolt,
n secolele al IV-lea si al III-lca, gndirea po-
litic si moral, stiinta stratagemelor, arta dis-
cursului s.a. Timpurile snt Iavorabile aparitiei
de secte si de scoli ale cror preocupri snt in-
disolubil legate de realittile sociale si politice
ale epocii.

'

HAN AN
WE
OiN
MMUNEDE :N
N] f-'OHM' DE
MONADE
NAS DE
KiRN' i f t

8. Repartizarea schematic a diIeritelor
monede din epoca statelov combatante
tipuri
de
TransIormrile nu privesc numai marea si
mica nobilime. Lumea obscur a satelor, asupra
creia textele cele mai vechi nu proiectau dect
lumini Iugare (munca obsteasc sub controlul
unor intendenti, cstorii n grup cu prilejul
marilor srbtori religioase, nrudiri, viata re-
ligioas ritmat de ciclul anotimpurilor), suIer
proIunde mutatii, care vor Iacilita schimbarea
statutului ei (participare la lupte si dreptul la
pmnt).
Avntul economic pe care-1 provoac aparitia
unei mici clase de bogati negustori-antreprenori
si de mari proprietari Iunciari nu are loc n
proIitul tuturor n mod egal, ci dimpotriv,
accentueaz inegalittile. Tranii sraci Iac da-
torii si sIrsesc prin a Ii alungati de pe pmnturile
lor. n acest Iel creste numrul de muncit ori
agricoli si de sclavi pentru datorii singura
Iorm de sclavie, mpreun cu sclavia de ordin
penal, pe care a cunoscut-o lumea chinez; t-
ranii Ir pmnt s nt Iolositi n industriile ce
se dezvolt (mine, t urntorii de Iier, saline,
ateliere mestesugresti) sau snt Iixati pe noile
pmnturi pe care conductorii de regate se
strduiesc s le valoriIice. Toate aceste schimbri
pricinuesc destrmarea marii Iamilii trnesti
indivize si provoc ruina vechilor comunitti
stesti; conditiile snt acum propice marilor re-
Iorme care au permis punerea bazelor statului
centralizat.
2. Revolu[ia statal

Am adus ordine multimii de vie-
tuitoare i am pus la incercare
actele i realittile. fiecare lucru
are acum numele ce i se cuvine.
Stel ridicat.! de Primul mprat din dinastia Qin
Miscarea de reIorme ce va da nastere statului
centralizat nu reprezint dect unul dintre curentele
epocii statelor combatante si nu poate.prin urmare, s
Iie izolat de ansamblul diIeritelor tendinte din
aceast perioad, una dintre cele mai bogate din
istoria intelectual a Chinei. ReIormatorii ce au Iost
mai trziu numiti ,le-gisti" (fafia) au avut ns
meritul de a concepe institutiile Iundamentale ale
noului stat si, n consecint, pe acelea ale i mperiului
nsusi, de vreme ce reIormele, aplicate la nceput n
chipul cel mai sistematic n Qin, au Iost extinse la
ansamblul trilor chineze n cursul cuceririlor Icute
de acest regat din nord-vest, n anii 230-109 -221.
ntemeierea statului centralizat
Dac miscarea realist si poziti v de care snt
legati legistii a devenit din ce n ce mai consti-
ent de scopurile ei, de mijloacele si de implica-
tiile ei IilozoIice, dac ea a dus la aparitia unuia
dintre cei mai mari gnditori ai secolului al
III-lea, Han Fei (280?---234), a Iost pentru c
aceast miscare corespunde n nsusi principiul ei
celor dou preocupri practice care domin
ntreaga viat politic din cele dou secole
premergtoare aparitiei imperiului: ,mbogtirea
statului" (fuguo) (a asigura principelui mijloacele
materiale ale puterii) si ,ntrirea armatelor"
(qiangbing) (a-i asigura prin Iorta armelor o
hegemonie sau o suveranitate universal). Mai
mult dect orice alt regat, regatul Qin pare s Ii
prezentat conditii Iavorabile aplicrii reIormelor
radicale ce trebuiau s Iac din el un stat puternic
si de un t i p proIund deosebit de cele pe care
lumea chinez le cunoscuse pn atunci. Izolat n
bazinul Kului YVei si destul de bine protejat
mpotriva atacurilor din aIar, statul Qin era o
tar srac, relativ napoiat, unde circumscrip-
tiile administrative erau usor de extins prin de-
Irisri, si a crei nobilime nu era, pare-se, Ioarte
puternic. n Qin s-au succedat o serie de sIetnici
partizani ai unei politici realiste si absolutiste -de
la nobilul Shang Vang (390?338) pn Ia
bogatul negustor Lii Buwei, mi nistrul ultimului
principe Qin, ntemeietorul imperiului.
nrudit cu Iamilia princiar din mi ca cetate Wei
din Henan (un alt Wei dect marele regat rezultat din
mprtirea regatului Jin), Gongsun Yang, senior de
Shang, mai bine cunoscut sub numele de Shang Vang,
a Iost artizanul primelor mari reIorme al e regat ului
Qin. La nceput sIetnic la Da Liang (actualul
KaiIeng) al regelui Hui din Wei, se spune c. ar Ii
sosit n regatul Qin n anul 36!. O prim serie de
reIorme inspirate de Shang Yang ar Ii Iost promulgat
n anul 359, constnd din instituirea de grupuri
para- 110

niilitare de zece ori cinci Iamilii, cu responsabi-
litate colectiv, din considerarea ca baz a sis-
temului Iiscal nu a Iamiliei indivize, ci a Iamiliei
restrnse, din crearea de titluri nobiliare pentru
rsplti rea unor mari Iapte de arme (aceste
titluri preIigureaz cele 21 de ranguri de noblete
din imperiile Oin si Han), din ncurajarea deIri-
srilor si a productiei agricole, din reducerea la
rangul de simpli particulari a acelor membri ai
Iamiliilor aristocratice care nu-si cstigaser me-
r i t e n rzboaie, din nzestrarea cu pmnturi,
cu sclavi (cei inactivi erau redusi la sclavie) si
cu vesminte a titularilor noilor ranguri de no-
blete. Un nou ansamblu de reIorme a Iost, pare-se,
pus n aplicare n anul 350, dup mutarea capi-
talei la ianvang (nord-vestul actualului i'an,
pe malul sting al Rului Wei). Ele prevedeau
abolirea marii Iamilii indivize, crearea circum-
scriptiilor administrative (xian), o nou mprtire
teritorial si uniIicarea msurilor si greuttilor.
Dup victoriile din 340 ale regatului Qin asupra
statului Wei, Gongsun Yang urma s primeasc
domeniul Shang ca rsplat pentru serviciile
aduse. Dar reIormatorul, care suscitase ura vechii
nobilimi, piere legat de cai si rupt n bucti, la
moartea principelui al crui sIetnic Iusese. Altii
aveau s-i continue opera.
111
Caracterele originale ale noului stat
Aparitia statului centralizat si, concomitent, dis-
trugerea vechii societti, nu pot ii deIinite printr-
un termen mai adecvat dect acela ele revolutie.
Deoarece a creat bazele puterii imperiale si a
continuat s inspire conceptiile politice Iunda-
mentale ale lumii chineze, Iormarea. n regatul
Qin, la mijlocul secolului al IV-lea . e. n. , a
statului centralizat ocup n istoria Asiei Ori-
entale un loc comparabil cu aparitia cettii n
lumea greco-latin si occidental. ntre cele
dou Ienomene, pe lng proIunde diIerente,
exista ns si analogii remarcabile: n China,
ca si n Grecia, criza societtii nobiliare duce la o
,democratizare" a institutiilor aristocratice. Pro-
movati la rangul de combatanti si eliberati de
tutela marilor Iamilii nobiliare, tranii au acces
la o ierarhie de grade care reprezint, transpunerea,
n noul cadru al statului centralizat, a vechilor
ierarhii din snul nobilimii. n acelasi sens, este
semniIicativ Iaptul c termenul ce desemna odi-
nioar echivalentul slufbei de oaste medievale
]Ju contributie n oameni si care a posesorilor
de Ieude si trguri, convertit, la sIrsitul epocii
chunqin, n contributie n bunuri) sIrseste prin
a Ii aplicat capitatiei si redeventelor impuse
Iiecrui individ de ctre puterea de stat.
Dac evolutia este diIerit si n cele din urm
original n lumea chinez, aceasta se ntmpl
pentru c institutiile epocii clnmqiu nu aveau
nimic comparabil cu acea institutie proprie lumii
indo-europene si Greciei arhaice reprezentat de
adunrile de rzboi nici egali n drepturi, ce par
a Ii dat nastere ulterior adunrilor de cetteni.
Unul dintre rezultatele cele mai importante ale
reIormelor este acela de a Ii Icut din trani,
Iostii dependenti ai Iamiliilor nobiliare, temelia
puterii economice si militare a noului stat.
Aceast combinare a Iunctiei productive cu Iunctia
militar nu se mai ntlneste ntr-un mod att
de sistematic n nici o alt civilizatie. Ea va
rmne, cu ntreruperi, baza sistemului politic si
social al lumii chineze pn n secolul al I-
lea. Acesti agricultori combatanti nu snt nici
supusii unui despot care dispune de puteri
discretionare, de care uzeaz dup bunul su
plac. avnd drept de viat si de moarte asupra
Iiecruia, nici cetteni egali n drepturi, care
deci d n comun asupra treburil or cet tii l or.
Ar Ii o eroare aceea de a nu vedea n noul sistem
politic conturat n secolul al IV-lca .e. n. dect o
banal Iorm de despotism. ntr-adevr, principele
nu exercit propriu-zis o putere arbitrar 1
de comand, ci, mai degrab, incarneaz o putere
ordonatoare si animatoare.
Notiunea de lege, care se contureaz si capt
consistent n epoca statelor combatante, nu are
nimic comun cu ceea ce ntelegem ndeobste sub
acest nume: legea nu se naste din cutum, nici
nu este rezultatul unei practici a arbitrrii con-
Ilictelor. Nu este nici rezultatul unei conventii,
care ar traduce o voint comun. Obiectiv,
public, superioar tuturor, excluznd orice inter-
pretri divergente, legea este
modalitatea de dis-
indivizilor n Iunctie de un
barem general de demnitti
si indemnitti, de merite si scderi. Ea este,
totodat, instrumentul atotputernic care permite
orientarea activittii tuturor n sensul cel mai
propice puterii statului si pcii publice. Menit
s creeze ordine, ea nu poate Ii n contradictie cu
natura lucrurilor si Iiintelor. Han Fei, mort n
234, vorbeste despre punerea la ncercare a
legilor si acord o mare important necesittii ca
principele s Iie perIect inIormat asupra strii
regatului su gratie unei critici rationale a
mrturiilor. Surs a unei armonii universale,
legea se aseamn cu tuburile sonore Iii) care se
aIl la temelia tuturor msurilor si al cror nume
evoc ideile de model si de regul (termenul Iii va
denumi, n vremea imperiului, codurile penale).
ReIormele snt expresia unei gndiri ce poate Ii
caliIicat drept rational. Ele urmresc s nlocu-
iasc cu reguli uniIorme multimea de drepturi,
privilegii si obiceiuri ce caracterizeaz vechea,
societate am Ii tentati s spunem ,vechiul
regim" , cu spitele ei nobiliare, cu l egturile
ei de dependent si ierarhiile ei. Institutiile sta-
tului Iunctionari civili si militari, sistem de
pedepse si recompense distribuite conIorm unor
reguli ce exclud orice nedreptate si Iavoritisme,
ranguri onoriIice atribuite ca multumire pentru
serviciile aduse, responsabilitate colectiv si
denuntare obligatorie a delictelor n interiorul
gruprilor de Iamilii, sistem unic de msuri si

tribuire ierarhic a
eneral de
greutti nlocuiesc obiceiurile, riturile si mo-
rala de odinioar. Caracteristic pentru noul stat
este Iaptul c ntreaga lui Iunctionare se nteme-
iaz pe criterii obiective.
EIectele revolutiei statale au Iost Ioarte adinei si
s-au extins n toate domeniile. Ceea ce lumea
chinez a pierdut atunci din trecutul su si ceea
ce, din acest trecut, i-a devenit de nenteles este,
desigur, considerabil. Dac rsturnarea a Iost
timpurie si radical n Oin, schimbrile au Iost
totusi mai putin rapide si mai trzii n celelalte
tri chineze, aceast ntrziere Icnd posibil
supravietuirea anumitor traditii, n poIida ex-
tinderii statului centralizat la ansamblul lumi i
chineze d i n acea epoc si n poIida eIorturilor
primului mprat de a distruge tot ceea ce putea
aminti de vechea societate. n regiunile rsritene,
vechile Iocare de cultur Oi si Lu din Shandong
par s Ii reusii, dup Iurtun, s-si pstreze o
parte din traditiile lor. AstIel se explic, n
epoca dinastiei Han, renasterea lor, desigur
ntr-un context Ioarte diIerit de cel al secolelor
anterioare crerii imperiului.
Capi tolul 4
MOTENREA ANTCHT|!
Documentele scrise rmase din antichitate au
avut n istoria culturii chineze o important
egal cu cea a traditiilor biblice si clasice din
Occident. Obiect al unei voluminoase exegeze,
acumulat ncepnd cu secolul al II-lea . e. n. si
pn n epoca contemporan, aceste scrieri sau
mai degrab ceea ce se transmisese- cl i n ele, cu
alterri si Ialsuri au servit drept baz pentru
Invtmnt si pentru meditatie IilozoIic, poli-
tic si moral. Istoria gndirii chineze este n
bun parte aceea a diIeritelor puncte de vedere si
conceptii adoptate n decursul vremurilor Iat
de aceast mostenire venerabil, n care lumea
chinez a cutat, Ir ncetare, vestigiile unei
ntelepciuni disprute. Considerat adesea ca
expresie a unei ortodoxii imuabile, interpretarea
textual si IilozoIic a scrierilor vechi a Iost,
dimpotriv, obiectul unor dezbat eri pasionate si
contradictorii, cu consecinte capitale, ale cror
ecouri s-au prelungit pn n zilele noastre: la
urma urmei, analogia cu traditia crestin euro-
pean pare s Iie cea mai nimerit.
1. Tradi[iile secolelor al X-leaal Vl-lea
Textele clasice
Cele mai vechi documente transmise prin traditie
scris si oral provin din cercurile de scribi si
autori de anale de la curtea regal a dinastici

Zhou si de l a curtil e pri nci are, si dat eaz di n
secolel e al I-lea al IV-lea. Este vorba de
texte cu caracter politic, reli gios si ritual, n
acord cu tipul de societate ce se ntrevede la
nceputul primului mileniu si n epoca principa-
telor: o nobilime ale crei ndeletniciri princi -
pale snt rzboaiele si jertIele, preocupat s
aIirme vechimea drepturilor si privilegiilor sale.
Cele mai multe dintre aceste documente par s
provin de la curtea regal. Pe de o parte, snt
piese de arhiv, apropiate, prin limba si continutul
lor, de inscriptiile n bronz clatnd din aceeasi
epoc (acte de nvestitur sau de donatie, hotrri
luate la ncheierea unor procese), dar si, pe de
alt parte, Iragmente de scenarii ale unor dansuri
rituale. Aceste texte au Iost adunate ntr-o cule-
gere numit Shu (Scrieri) sau Shangshu, din care
aproximativ jumtate este astzi considerat ca
autentic. Mai multe capitole ale acestei culegeri
reproduc prti ale unui libret reIeritor la un dans
rzboinic care cel ebra victoria regelui Wu din
dinastia Zhou asupra ultimului suveran Yin.
Piese asemntoare, provenind din dansuri rituale
ale dinastiei Yin, a cror traditi e s-a pstrat n
principatul Song, par, de asemenea, s Ii Iost
Incorporat e n Shangshu odat cu o serie de dis-
cursuri, cuvntri si texte de jurminte.
O serie de imnuri pentru sacriIicii si ceremonii
rituale ca de pild banchete sau ritul tragerii cu
arcul au constituit partea cea mai nsemnat a
unei alte culegeri, numit Shi (,poeme" sau
,ode"). Aceste poeme, alctuite din stante regulate,
erau cntate la curtea regilor Zhou cu
acompaniament de dans si muzic, n care dominau
ansamblurile de clopote si de pietre sonore.
Temele lor par s Ii devenit mai variate n
secolele al VIII-lea al Vl-lea, mbogtindu-se si
cu un gen nou : acela al ,cntecelor din principate"
(guofeng) inspirate, pare-se, de cntecele tinerilor
(trani alternnd cu trnci) din timpul srbtorilor
de primvar. Aceste cntece de dragoste, a cror
Iorm are mai mult suplete T
si libertate dect aceea a vechilor imnuri religioase,
snt alctuite din teme si reIrene populare ce
asociaz sentimentelor exprimate de cele dou
prti diverse momente ale vietii din natur si
din comunittile rurale.
Provenite din aceleasi medii ca si piesele de
arhiv, scenariile de dansuri rituale si imnurile
sacriIiciale, analele reprezint si ele una dintre
Iormele originale ale celor mai vechi traditii
scrise. Ele se constituie din notarea pe parcursul
zilelor, anotimpurilor si anilor, a evenimentelor
ce par s Ii Iost comunicate strmosilor din spi-
tele regale si princiare n templul ce le era dedicat;
din aceast pricin documentele respective pot Ii
si ele deIinite drept rituale. Ele par s Ii urmat
modelul arhivelor divinatorii din epoca Anang
si s Ii avut drept obiect constituirea unei stiinte
a precedentelor diplomatice si religioase, astro-
nomice si naturale. Asa se explic, Ir ndoial,
precizia termenilor si datelor, laolalt cu extrema
uscci une a adnotrilor si cu st ereot ipia l or.
n conceptiile ce stau la baza redactrii analelor,
conjunctiile temporale nu pot Ii disociate de
evenimente: spatiile si timpul apar ca dotate cu
deosebite virtu(i.
Cele mai vechi anale par s dateze din secolul al
I-lea; ntemeindu-se pe documente disprute
ulterior, istoricul Sima Qian d ca prim dat
precis a istoriei anul 84i .e.n. Un singur document
a Iost pstrat n cea mai mare parte a lui: Analele
regatului Ln din Shandong, numite, din pricina
mentionrii anotimpurilor, ce Iigureaz la
nceputurile de paragraIe, primverile i toamnele
(clmnqiu). Prtile pstrate se reIer la anii 722
481. Mentionate n anumite lucrri, analele din Jin si
Chu dispruser nc de la sIrsitul antichittii; cele
din Qin au Iost nglobate n Memoriile istorice ale lui
Sima Qian, la nceputul secolului I . e. n. n sIrsit,
descoperirea, n 279 e. n. , a mormntului unui
principe din Wei avea s permit regsirea
analelor acestui regat din 17 Shanxi. Textul,
scris pe lamele de bambus (de
unde si numele de Zliushu finiait Anale scrise pe
bambus) a Iost considerabil alterat n cursul
transmi terii l ui si nu a put ut Ii reconstit uit
dect partial, n 1917, de ctre eruditul Wang
Guowei.
Dac se poate presupune c aceste Iorme de
istorie, cele mai vechi din lumea chinez, snt un
Iel de prelungire a arhivelor divinatorn scrise
pe oase si carapace de testoas, divinatia, ea nssi,
s-a dezvoltat autonom n epoca primilor regi Zhou.
Paral el cu divinatia prin Ioc, ce va persista
mult vreme datorit caract erului su venerabil,
apare un nou procedeu, n acelasi timp mai
comod si mai complex. El const n manevrarea
unor baghet e usoare Icute din tulpina de coada
sori celul ui, al cror numr, par sau impar,
permite construirea unor Iiguri compuse din sase
linii pline (ciIre impare) sau ntrerupte (ciIre pare).
Aceste hexagrame, n numr de 64, traduc si
realizeaz toate structurile posibile ale universului
si snt dotat e cu Iort di namic gratie
posibilittilor de mutatie a Iiecreia dintre linii,
masculine (yang) sau Ieminine (yin), n avntul
sau declinul lor. Continund traditia divinat orie
din epoca dinastiei Yin, specialistii n divinatia
cu tulpini de coada soricelului (sin) au despri ns
de aici primel e el ement e ale unei conceptii
despre lume ca totalitate alctuit din Iorte si
virtuti opuse si complementare si au contribuit la
pri mele dezvoltri ale matematicilor. ReIlectiile
lor s-au aIlat, n lumea chinez, la originile
stiintelor si IilozoIiei.
Fiecare cetate pare s Ii avut propriile ei traditii
divinatorii; s-a pstrat ns numai manualul
ntrebuintat la curtea regilor Zhou. Acesta a primit
numele de Yi, care, n genere, este tradus prin
,Mutatii". Regulilor celor mai vechi de interpretare,
exprimate ntr-o limb concis, obscur, bogat n
termeni tehnici, al cror sens s-a pierdut, li s-a
adugat, pe parcursul mileniului I, o ntreag serie
de glose si comentarii care atest mbogtirea
continu a traditiei divinatorii.
Din aceast categorie Iac parte cele patru
culegeri (Shu, Shi, Chunqiu, Yi) n care au Iost
pstrate cele mai vechi traditii din mediile scri-
bilor, autorilor de anale si prezictorilor din
antichitate. Crturarii din Lu, care par s se Ii
aIlat la originea transmiterii acestor documente,
le-au adugat texte rituale (Li) cuprinznd regu-
lile minutioase ce trebuie respectate n Iiecare
mprejurare a vietii, precum si un tratat de muzic
(Yuc) pierdut ulterior, n epoca dinastiei Han.
Culese n diIerite versiuni, prin traditie oral
sau scris, remaniate si adugite cu texte apo-
criIe, aceste sase lucrri vor Ii promovate sub
dinastia Han la rangul de texte clasice (fing).
Caracterul relativ trziu af
tradi[iilor clasice
Scrierile cele mai vechi, redactate ntr-o limb
extrem de concis si greu de interpretat, nu Ior-
meaz dect o mic parte a mostenirii antice :
alte texte, mai substantiale, li s-au adugat ntre
secolele al V-lea si al IlI-lea, avnd ca obiect
completarea si comentarea lor. Ele apartin unei
epoci n care societatea antic se aIla deja n
declin sau n preajma prbusirii sale. n acest
Iel, desi snt legate de traditiile cele mai vechi,
aceste lucrri prezint caractere de noutate: n
ele se poate recunoaste inIluenta teoriilor si con-
ceptiilor morale ale epocii. AstIel, inIluenta teo-
riilor clasiIicatoare ale specialistilor n vin, n
yang si n cele cinci clemente (yinyang wuxing
fia) este evident mGongyang:huan, comentariul
la Analele din Lu, ce pare s Ii Iost compus ctre
secolele al IV-lca al IlI-lea, n aceeasi vreme
cu Guliang :huan, alt comentariu la amintitele
Anale, nregistrnd traditii dintre cele mai vechi,
Zhouli (Ritualul regilor ZIiou) sau Zhouguan
(Slufbaii dinastiei ZJiou), a crui redactare da-
teaz aproximativ din aceeasi perioad cu cele-
lalte texte rituale (Yili, Lifi si Da dai lifi)

(secolele al IV-lea al III-lea), acord un larg
spatiu utopiei administrative. Zuo:huan, lucrare
eteroclit, Iormat din texte incomplete si rema-
ni ate la sIrsitul antichi ttii, este alctuit n
cea mai mare parte dintr-o cronic, pe jumtate
romantat, despre l upt el e di nt re regat el e Ji n
Si Qi- '
Ceea ce China avea s pstreze din mostenirea
ei cea mai veche provine, asadar, n chip esential
din traditiile secolelor al V-lea al III-lea . e. n. .
culese si adesea alterate din epoca Han si pn
n secolele al III-lea al IV-lea ale erei noastre.
Se pune astIel dintru nceputul traditiilor clasice
o problem de care nu se poate Iace nicidecum
abstractie: problema interpretrii lor si a aport
rilor trzii.
2. nceputurile reflec[iei morale i politice
Confucius - patron ai colii crturarilor
Cei care au Iost considerati n epoca dinastiei
Han ca apartinnd scolii crturarilor (rufia) se
revendic de la un ntelept numit Kong Qiu,
nume pe care misi onarii iezuiti di n secol ul al
VII-lea aveau s-1 latinizeze sub Iorma ConIucius
(Kong fu:i, ,maestrul Kong"). Mostenirea lui
ConIucius se mrgineste la cteva traditii, mai
mult sau mai putin autentice, si la o succint
culegere din spusel e sale, Lunyu, al crei text a
Iost stabilit, dup moartea maestrului, de ctre
discipolii lui. Ceea ce s-ar putea numi, la rigoare,
,traditia conIucian" este un ansamblu de texte
relativ eterogene prin natura si continutul lor,
care nglobeaz textele clasice, comentariile cele
mai vechi ale acestora, Convorbirile lui Confucius,
precum si lucrri din secolul al III-lea .e.n.
care Iac mrturia unor orientri originale, tipice
pentru aceast epoc de proIunde preIaceri sociale
si politice. Dac termenul de ,conIucianism",
creat de occidentali, are vreun sens, este 120
u-
limpede c el depseste cu mult personalitatea
marelui ntelept.
nceputurile unei reIlectii morale ce pare s Ii
Iost provocat de criza societtii nobiliare si de
declinul riturilor, pot Ii nendoielnic datate
pornind de la Con1ucius yi din epoca lui. Asa cum
o atest locul acordat n nvtturile sale scrie-
rilor antichittii, ConIucius este legat de cercurile
traditionaliste ale scribilor si autorilor de anale.
Socate de atacurile din ce n ce mai Irecvente
mpotriva obiceiurilor si regulilor vechi, aceste
cercuri trebuie s Ii Iost tentate de o rentoarcere
la corectia ritual, att n ceea ce priveste compor-
trile, ct si n ntrebuintarea termenilor (Iapt
conIirmat de dezvoltarea ulterioar a unui ri-
tualism arhaizant, voit utopic, si a teoriei ,co-
rectrii numelor" :hengming). Pare Iiresc ca
n aceste cercuri s Ii Iost Icut un eIort spre
deIinirea ,omului de bine" (fun:i), independent
de situatia pe care acesta o poate dobndi. Aceasta
este, cel putin, orientarea general ce se poate
ntrevedea. SeI al unei mici scoli ce-si propunea
s Iormeze oameni de bine, ConIucius ('551 479,
potrivit traditiei) acord o mare important
exercitiilor de ti nut rit ual pri ncipi u al
unei perIectionri individuale ce permite st-
pnirea gesturilor, a actiunilor si sentimentelor.
Morala sa, rod al unei continue meditatii asu-
pra oamenilor, nu cunoaste nici un imperativ
abstract. Este o moral practic si activ, maestrul
tinnd seama att de Iiecare mprejurare
particular, ct si de caracterul propriu Iiecruia
dintre discipolii si. n acest Iel, calittile care-1
deIinesc pe omul deplin, si n primul rnd cali-
tatea ren n care putem discerne o dispozitie
de spirit aIectuoas si indulgent - - . nu pot Ii
deIinite o dat pentru totdeauna, ci Iac obiectul
unor abordri diIerite, dup caz si n Iunctie de
Iiecare individ. ntelepciunea nu poate Ii dobn-
dit dect ca urmare a unui eIort desIsurat n
Iiece clip si n lungul ntregii vieti, prin contro-
lul celor mai mici detalii de conduit, prin res-
pectarea regulilor de vietuire social (yi), prin
respectul Iat de ceilalti si Iat de sine, pri n
simtul reciprocittii (shu). Ceea ce maestrul are
n vedere nu este o stiint abstract despre om,
ci o art de a tri, ce cuprinde psihologia, morala
si politica. Virtutea este rodul unui eIort personal
(si nu o calitate intrinsec a spitei nobiliare).
Spiritului de competitie care anim marea no-
bilime din epoci sa, ConIucius i opune probi-
tatea, ncrederea s~ buna ntelegere, care i se
preau a Ii reglementat odinioar raporturile
umane. El identiIic binele public cu cultura
personal.
Si astIel, dintr-o nvtt ur care ntelegea,
nainte de toate, s Iie credincioas traditiei,
se degaj idei noi. Ele vor Ii dezvoltate, cptnd
alte semniIicatii, ntr-un alt context istoric, de
ctre Mengzi (Mencius a doua jumtate a
secolului al IV-lea) si unzi (ctre 298235).
Dac maestrul avea s cunoasc o att de mare
glorie sub dinastia Han si, mai mult nc, n-
cepnd din epoca dinastiei Song (secolele al -lea
al HI-lea), aceasta se datoreste unui aport
teoretic si doctrinar ulterior epocii n care a
trit.
Mozi - fondator al unei secte de
predicatori
Cu circa saizeci de ani dup ConIucius, Mozi
(ctre 480390) apare drept maestru al unei
secte de mici nobili (sivi) care, contrar scolii
umile a lui ConIucius, va avea un mare succes
n secolele al IV-lea al III-lea. Socat de con-
Ilictele din epoca sa, ostil spiritului de clan ale
crui eIecte dezastruoase snt din ce n ce mai
evidente, Mozi nzuieste s creeze o nou socie-
tate egalitarist. ntemeiat pe ntr-ajutorare si
devotiune Iat de binele comun fianli), con-
damn poIta de avere, luxul, acumularea de
bogtii, cresterea puterii militare, rzboiul care.
dup el, nu este dect o Iorma de tlhrie, si
propune ca remedii la relele epocii sale un ideal
de cumptare universal, o reglementare uni-
Iorm a cheltuielilor, un respect strict al legilor
si Irica de zei si de spirite. Socotind c egoismul
Iamilial este cauza principal a certurilor si con-
Ilictelor, el propovduieste un altruism gene-
ralizat ]fian ai). Adeptii lui, animati de o cre-
dint sectar, triesc n srcie, se interpun pen-
tru a evita rzboaiele si pentru a apra cu arma
n mn cettile atacate pe nedrept (lucru destul
de curios, la acesti paciIisti convinsi se gsesc
inIormatiile cele mai precise asupra artei mili-
tare din epoca statelor combatante). Lucrarea ce
Iigureaz sub numele lui .Mozi este alctuit, n
cea mai mare parte, din discursuri moralizatoare,
ale cror teme erau, Ir ndoial, obiect de pro-
pcvduire: ,despre cumptare", ,mpotriva a-
gresiunii", ,vointa cereasc", ,despre existenta
duhurilor", ,mpotriva crturarilor" s.a. Parti-
zan al unei puteri autoritare spriji nit pe mica
nobilime, Mozi ar Ii dorit s impun tuturor
un Iel de strict conIormism moral.
Aceast sect stranie, ce pare s Ii Icut nu-
merosi adepti n cursul celor dou secole care au
precedat uniIicarea imperial, nu avea s mar-
cheze n nici un Iel istoria gndirii chineze.
Aportul su cel mai remarcabil priveste arta
discursului: Mozi si discipolii lui au cultivat
retorica n scopul de a tine predici, contribuind
astIel la un progres n domeniul nlntuirii
ideilor si la mldierea Irazei. Ei si propuneau s
ilustreze temel e predicil or lor prin exemple si
s le ampliIice prin analogii.
3. Curente intelectuale
n secolele al V-lea i al fl-lea
PreIacerile sociale si economice ce ncep s se
Iec simtite n secolul al V-lea, precum si ten-
123 dinta puterii centrale de a se sprijini pe clasa


micii nobilimi explic proliIerarea clientelelor,
sectelor si scolilor. Micii nobili n cutare de
slujbe ncearc s se ilustreze n ndeletniciri
care s le poat asigura protectia celor puternici,
ntr-o epoc n care conductorii de regate snt
n cutarea oricror retete, stratageme si tehnici
care s le permit s-si consolideze puterea si
s-si nIrno-" -;..-'u ., ~-

s
editatii ,
re2uJt
at al
i U ii l

scurt vreme l vor uzurpa. Tot astIel, este necesar ca
atributiile agentil or statului s Iie Ioarte strict
deIinite si mprtite, asa net s nu apar nici un
conIlict de competente si ca Iunctionarii s nu proIite
de imprecizia prerogativelor cu care erau investiti
pentru a-si aroga o putere necuvenit. Dar ceea ce
trebuie s asigure Iunctionarea statului este, nainte
de toate, instituirea de reguli obiective, imperioase
si generale. n tendintele sale IilozoIice, legismul
se distinge printr-o vointa constant de
obiectivitate. Nu numai c legea trebuie s Iie
public, cunoscut de toti, cxcluznd totodat orice
interpretare divergent, dar chiar aplicarea ei
trebuie s Iie Ierit de judectile nesigure si
schimbtoare ale oamenilor. A msura meritele
dobndite n rzboi, a calcula gradul de bravur
prin numrul de capete dusmane tiate pot constitui un
procedeu cam Irust; el are totusi avantaj ul de a
pune n aIara oricrei discutii ceea ce, n lipsa unei
msuri obiective, nu mai este dect o chestiune de
opinie. ntreg spiritul dreptului chinez va rmne
marcat de orientarea initial pe care i-a imprimat-o
legismul: rolul judectorului seI administrativ nu
este de a cntri argumentele pro si contra, de a
aprecia n Iorul su interior gravitatea delictului si de
a decide deci pedeapsa ntr-un mod arbitrar, ci de a
deIini culpa n mod corect. La aceasta se reduce
sarcina sa, cci aceast deIinire antreneaz automat
sanctionarea corespunztoare, prevzut de cod.
n administratie, stricta executie a ordinelor trebuie
asigurat prin recurgerea la scris (rapoarte de
gestiune, inventare, evidente cotidiene), la calcule,
la probe obiective (peceti, nsemne n dou prti, a
cror apropiere este suIici ent, prin coincidenta sem-
nelor, pentru a demonstra autenticitatea). Valoarea
institutiilor si a Iunctionarului statului trebuie
judecat dup randamentul lor eIectiv (gong von g).
Problema alegerii oamenilor, capital pentru
moralistii partizani ai guvernrii pri n virtute, , este
Ir important pentru legisti. Principele ''
127
nu are ce Iace cu oamenii de exceptie si nici nu
trebuie s mizeze pe sans: ajunge dac apeleaz
la primul venit, de vreme ce mecanismele insta-
urate trebuie s asigure n mod necesar buna Iunc-
tionare a statului si a societtii. Calittile morale
snt inutile, ba chiar duntoare, cci ele pot
duce statul la ruin, dnd oamenilor virtuosi o
putere care pune n primejdie suveranitatea prin-
cipelui si a legii. Dup cum o proclam lucrarea
Shang:i, care, n poIida datei sale trzii de ela-
borare, rmne credincioas traditiei legiste din
secolele al IV-lea al III-lea .e.n., politica nu
are de-a Iace cu morala. Ea nu este dect ansam-
blul mijloacelor pozitive si al stratagemelor care
asigur si mentin preeminenta statului.
Dispozitiile legislative nu au drept obiect
numai reIormarea radical a organizrii politice;
ele vizeaz preIacerea ntregii societti. Institu-
irea unei scri a delictelor si a unei scri de grade
onoriIice, care Iormeaz, ambele, un tot indiso-
ciabil, trebuie s duc la crearea unei ierarhii so-
ciale continue, mereu supus revizuirii, ce orien-
teaz ntreaga activitate a supusilor si i pune n
slujba statului, Iavoriznd pe cei ale cror acti-
vitti snt socotite utile ("soldati si productori
de cereale) si penaliznd pe ceilalti (vagabonzi,
paraziti, productori de obiecte de lux, retori si
IilozoIi). Conditiile istorice evolutia armate-
lor, n cadrul crora trnimea sIrsise prin a
Iurniza cea mai mare parte a combatantilor, ne-
cesitatea unor rezerve suIiciente pentru a purta
campanii de lung durat au dus, ntr-adevr,
la acordarea unei prioritti absolute productiei
agricole. Agricultura este deci considerat drept
sursa (ben. ,rdcina" sau ,trunchiul") oricrei
puteri economice si militare, n opozitie cu acti-
vittile secundare si accesorii (,ramurile" mo)
mestesugurile si comertul , a cror dezvol-
tare dezordonat poate antrena slbirea si ruina
statului. Trebuie deci Irnate toate activittile
care abat populatia de la sarcinile ei esentiale,
trebuie luptat mpotriva speculantilor, contro-

o teorin S
STn
ului Ch .
de
asenienr
mmmm
de
mai
tir:ie
Ii
pare s
s
h Iost compus ca imitatie a crtii Zhu-
twgri. Acestor dou lucrri li se adaug un opuscul,
Lao:i daodefing, cuprinznd sentente sibiline
menite, cu sigurant, s serveasc drept teme de
meditatie, si a cror obscuritate a atras numerosi
exegeti.
Multe pasaje las s se ntrevad recurgerea la
practici magico-religioase probabil cu mult mai
vechi. Asa cum a subliniat Marcel Granet, la
gnditorii taoisti punctul de plecare nu este Iilo-
zoIic, ci religios. Scopul era pstrarea si sporirea
Iortei vitale prin recurgerea la o disciplin ali-
mentar, respiratorie (respiratie n circuit n-
chis), sexual, de miscare i -nuc si, nendoielnic,
la alchimie, al cror ansamblu corespundea
termenului yangsheng (,a hrni principiul vital").
Era mijlocul de a puriIica trupul pentru a-1 Iace
invulnerabil (apa, Iocul, Iiarele nu pot nimic m-
potriva unui sInt), de a cstiga puterea de a se
misca liber n univers n timpul unor cltorii
extatice, de a ntrzia nelimitat mbtrnirea indi-
vidului. Toate aceste tehnici, mai bine cunoscute
ncepnd din epoca dinastiei Han, par s Ii Iost
privilegiul unor scoli de magicieni (wu), atestate
nc din antichitatea cea mai timpurie.
Pe aceast baz de traditii magice si sub inIluenta
celorlalte curente de gndire, dar n opozitie absolut
cu ele, pare s se Ii dezvoltat IilozoIia taoist.
Constrngerilor moralei, riturilor, organizrii
politice, sacriIiciilor propovduite de tristii adepti
ai lui Mozi, gnditorii taoisti le opun un ideal de
viat autonom, Iireasc, liber si plin de bucurie.
Toate mizeriile lumii vin de la deIormrile,
piedicile, adugirile superIiciale ce au Iost impuse
naturii prin cultur si al cror eIect este slbirea
principiului vital. Pentru a tri o viat deplin si
ntreag, trebuie evitat orice irosire de energie,
trebuie regsit simplitatea perIect pu) a Iiintei n
starea brut, trebuie s te conIormezi ritmurilor
vietii universale, s alternezi lungi perioade de
hibernare cu altele de miscare liber, s imiti
jocurile si dansurile |30
animalelor, care cunosc n chip spontan secre-
tele igienei vitale. Trebuie s Iii precum Marele
Tot: liniste, calm si perIect indiIerent. Cei
care se agit, care si dedic viata cutrii norc-
cului si gloriei, care vor s mntuiasc lumea, s
se pun n serviciul statului, nu snt dect niste
bieti nebuni, care si irosesc Iorta vital si si
interzic orice sperant de a ajunge la adevrata
sIintenie.
n acelasi Iel, trebuie respins orice gndire
discursiv, cci limbajul, ca institutie social, este
unul dintre primele obstacole n calea liberei
comunicri a Iiintei cu Marele Tot. Orice
distinctie este arbitrar. Viata si moartea nu. snt
dect dou Iaze alternate ale aceleiasi realitti. Si
Zhuangzi mprumut de la soIisti dialectica pentru
a demonstra vanitatea opozitiilor limbajului. Orice
nvttur ce recurge la cuvnt este iluzorie,
scrierile celor vechi nu snt dect dejectiile lor;
sIntul si instruieste discipolii, i transIorm n
chip direct, prin inIluenta sa insensibil, Ir a
pronunta nici un cuvnt. A-ceasta pentru c, de
Iapt, dincolo de aceast cunoastere nemijlocit si
universal pe care o dau calmul desvrsit si
desvrsita indiIerent, nu exist dect adevruri
Iugare, ntmpltoare, relative. Singura realitate
adevrat este acea putere de preIacere nedeIinit,
acel principiu imanent al spontaneittii cosmice ce
poart numele de dao (tao).
Taoismul avea s aib asupra gndirii chineze si
asupra dezvoltrii miscrilor religioase din lumea
chinez o inIluent capital si adesea preponderent.
El a contribuit, n bun msur, la Iormarea
conceptiilor stiintiIice si la unele descoperiri.
InIluenta lui a Iost ns sensibil si n ceea ce
priveste conceptia asupra puterii politice, care se
ntemeiaz pe stpnirea unor puteri magico-
religioase, precum si n domeniul teori-3| ilor asupra
guvernrii.
Novatorilor pe care i preocup nssi Iunctionarea
statului si crearea institutiilor necesare dezvoltrii
lui li se opun cei care cred c temelia puterii se aIl
n virtutea principelui. Idee veche pe care, la cei ce
se revendi c de la ConIucius, progresul conceptiilor
morale tinde s o nnoiasc pe de-a-ntregul.
Virtutea nu mai este considerat inerent spitelor
aristocrati ce, ci a devenit o calitate moral a crei
dobndire se aIl la ndem na tuturor. Pentru
Mengzi (sau Men -cius, a doua jumtate a secolului
al IV-lea), acel principe capabil de o virtute egal cu
cea a eroilor mitici di n antichitatea timpurie (Yao,
Shun si Yu Iondatorul dinastiei ia) si a
pri milor regi din dinastia Zhou epoci n care
domnea o perIect armonie soci al se va
impune n mod necesar drept suveran universal al
tuturor tinuturilor chineze. Nu mai este vorba de o
putere patrimonial cu baz religioas, ci, mult
mai simplu, de generozitate si de grij pentru bun-
starea Iiecruia. Ceea ce este important nu mai snt
pmnturile, oricnd ndestultoare, nici bogtiile,
nici puterea militar toate acestea nu reprezint
nimic Ir adeziunea si concursul micilor nobili si a
multimii de rnd , ci oamenii. Ins aviditatea,
egoismul, setea de domi natie, care i Iac pe principi
s ampliIice constrn-gerile si suIerintele celor umili,
le alieneaz simpatia popular. Cel care, ntre mai
marii l umii acesteia, ntr-o vreme de violent si de
dezlntuire a poItelor, ar ndrzni, printr-o
sIidare pli n de curaj, s revi n la guvernarea
umani tar a vechilor regi, ;.r provoca un Iel de
revolutie: toate popoarele mpilate s-ar ndrepta spre
el ca spre un mntuitor.
Aceast tem, amplu dezvoltat n lucrarea ce
relateaz convorbirile maestrului (se aIl n ea si
sIaturi de ordin economic si Iiscal: Mencius propune
revenirea la vechea practicii a ,pmntului obstesc",
idealizat n sistemul fing mprti- 132

rea loturilor n ptrate de cte nou parcele egale
si reducerea taxelor comerciale), este asociat
unei conceptii optimiste asupra naturii umane:
oamenii posed n germene nc din nastere cali-
ttile morale necesare desvrsirii lor ca oameni
de bi ne: ren omeni e, yi si mt ul dat ori ei,
li politete, :hi cunoastere. Acesti germeni
pot s Iie ori dezvoltati prin educatie, ori n-
busiti datorit inIluentei pernicioase a mediului.
Gnditor nu Ioarte original, Mencius nu va
cunoaste un mare succes dect ncepnd din seco-
lele al I-leaal l-lea, multumit analogiilor
pe care Ie prezenta conceptia sa asupra na Iurii
umane (xing) cu anumite teorii budiste (natura
lui Buddha este nnscut n Iiecare dintre oa-
meni) si n virtutea armonizrii, n general vor-
bind, a ideilor sale politice cu tendintele Iilozo-
Iice si morale ce se vor dezvolta n epoca dinastici
Song. Mencius va deveni unul dintre textele de
baz ale ortodoxiei ,neo-conIuciene", pe care o
vor adopta imperiile autoritate si paternaliste
ale dinastiilor Ming (1368-1644) si Oing (1644--
191!).
Xunzi
Mult mai proIund si mai original dect Men-
cius, unzi (ctre 298 235) este, alturi de con-
temporanul su Han Fei, unul dintre spiritele
cele mai puternice ale secolului al Jll-lea. Gn-
direa sa datoreaz, de altIel, mult, att legistilor
ct si taoistilor. Cu sigurant primul n istoria
universal care a recunoscut originea social a
moralei, unzi reIuz s vad n natura uman
aIlat n stare brut altceva dect un complex de
tendinte anarhice si irationale: binele si ratiunea
se nasc din disciplina pe care o impune prin ea
Wssi viata n societate. Societatea este aceea
c
are, prin reprimarea constant a apetiturilor,
violentei si egoismului natural al indivizilor,
canalizeaz aceste Iorte vitale, le domesticeste
si le ntoarce spre Iolosul tuturor si al Iiecruia.
Societatea este marea educatoare a indiviziloi.
Datoriile (yi) si regulile de conduit (li, ,riturile")
nvat pe Iiecare controlul de sine, simtul a ceea
ce este convenabil si drept. Srbtorile si cere-
moniile, muzica si dansul snt un antrenament
pentru buna ntelegere. Institutiile l Iormeaz
pe om.
Departe ns de a Ii nscocirea arbitrar a
vreunui legislator, yi si li, concepute drept reali-
tti obiective si nu drept calitti morale, snt
produsul natural al istoriei: n ele se aIl, asadar,
ncorporat un principiu de rationalitate, socie-
tatea Iiind ea nssi izvorul ratiunii (li). Ordinea
social si ratiunea se conIund.
Fr o repartizare fen) a rangurilor si conditiilor
sociale conIorm echittii (yi) si recunoscut de toti,
certurile si ncierrile ar distruge coeziunea social,
care Iace posibil Iorta colectiv a grupurilor
umane. Trebuie deci ca aceast repartizare s Iie
limpede si ca numele s Iie pe potriva realittii.
La unzi se gseste, de altIel, una dintre cele mai
bune expuneri ale teoriei ,corectrii numelor"
(:hengming). Aprut n mediile scribilor si
autorilor de anale, care vedeau n Iolosirea
termenilor potrivit traditiei rituale mijlocul de a
exprima o judecat normal, teoria :hengming
devine instrumentul unei noi ordini, ntemeiat pe
merite si scderi: numind adic acordnd titluri si
grade , principele produce ordinea care asigur
Iunctionarea regulat a ansamblului societtii.
Fcnd aceasta, el nu intervine n diIerende, ci se
multumeste s instaureze un sistem pentru evitarea
lor, cci acest sistem este bazat pe consensul
tuturor. Acelasi demers poate Ii regsit la Han Fei:
pincipele nu porunceste, nu intervine direct; cu
desvrsire impartial, el este izvorul si garantul
unei ordini universale.
Nici la unzi, ca de altIel nici la ceilalti gndi-tori
chinezi, nu Vom gsi ideea, ce pare ntr-un Iel
constitutiv pentru gndirea occidental, po- 13
irit creia ordinea ate ca principiu o putere
i ; constrngere si de comandament individual:
ordinea, ce-si are originea, n epoca chunqiu, n
ansamblul regulilor rituale si ierarhiilor cultelor
Iamiliale, este la Mencius rezultatul spontan al
conduitei unui principe chemat s devin suveran
universal; n Zhuang:i este eIectul virtutii sIn-
tului, pentru unzi este produsul mecanismelor
obiective generate de viata social, iar pentru Han
Fei al regulilor generale instaurate de con-
ductorii de state. Ideea c ordinea nu poate re-
zulta dect dintr-o reglare spontan si oarecum
organic se regseste n conceptiile cosmologice:
nici o putere individual nu porunceste naturii,
al crei echilibru este asigurat prin jocul Iortelor
sau virtutilor opuse si complementare, a cror
crestere si declin se traduc prin succesiunea ano-
timpurilor. Pornind de aici, snt lesne de nteles
diIiculttile de dialog ce vor surveni cnd, n
secolul al VII-lea, civilizatiile chinez si eu-
ropean vor intra n contact: potrivit propriilor
lor tendinte, misionarii crestini vor vedea n
notiunea de ti an (cer, ordine natural), Iie o
simpl conceptie mecanicist, Iie vestigiile unui
cult monoteist.
Sofiti i specialiti
n cele ,cinci elemente"
Retorica, una dintre caracteristicile originale ale
scolii lui Mozi, se ntemeiaz pe analogii, pe com-
paratii (amplu dezvoltate), pe repetitii. Greoaie
si ncurcat, ea nu se potriveste deloc dezbate-
rilor de la curtile princiare si ntrevederilor di-
plomatice, unde e vorba nu de predici, ci de ob-
tinerea, prin cteva vorbe, a unui acord. Discur-
sul este aici viu, aluziv, violent sau ironic. Dis-
putatorii recurg la toate mijloacele posibile:
reguli morale si rituale, anecdote, apologuri,
precedente istorice, paradoxuri si rationamente
duse la absurd. Pentru a-1 ncurca si surprinde
pe adversar, ei nu se tem s recurg la argumente
Ialacioase. Conditiile politice ale epocii statelor
combatante au Iavorizat, asadar, dezvoltarea unei
soIistici cu caractere originale si care se distinge
prin obiectul ei, esentialment e pragmatic, de
cea a lumii grecesti, legat de institutia pledoa-
riilor juridice si politice. Timpul pentru vorbe
era msurat. Strmtorati de o limba care nu Icea
distinctia ntre unitate si pluralitate, ntre ab-
stract si concret, soIistii chinezi (bian:he) n-au
avut nici rgazul de a nainta prea mult n ana-
liza limbajului, pe care totusi au ntreprins-o,
nici pe cel de a-si construi o logic a discursului.
Hui Shi (ctre 380300) si succesorul lui, mai
bine cunoscut, Gongsun Long (ctre 320250),
snt singurii ale cror nume s-au pstrat, pe lng
cteva Iragmente din scrierile lor. Li se datoreaz
o serie de paradoxuri ntemeiate pe analiza idei-
lor de mretie, de timp, de spatiu, de miscare,
de unitate si multipli citate, paradoxuri ce au
avut un oarecare succes n epoc, constituind
un eIort de meditatie asupra notiunilor abstracte,
rmas ns Ir urmri.
ntr-adevr, nu pe aceast cale avea s se
dezvolte logica chinez, ci pe aceea inaugurat de
specialistii n divinatie, initiatori ai matematicii n
lumea chinez. Mnuirea numerelor si combinatiile
de semne apte s traduc valorile concrete ale
spatiului-timp aveau s serveasc drept baz
teoriilor IilozoIice si stiintelor. Mai putin
irational dect multe altele, acest mod de a lua n
stpnire lumea avea s-s demonstreze n lungul
istoriei valoarea euristic n multe domenii (chimie,
magnetism, medicin). Epoca statelor combatante
pare s Ii Iost aceea n care au Iost sistematizate
teoriile clasiIicatorii mostenite de la cercurile
prezictorilor, teorii ce pun n relatie si regrupeaz
n ansambluri spatio-temporale virtuti
Iundamentale, opuse si totodat complementare
(yin si yang Iorta masculin si cea Ieminin, ori
cele cinci elemente). Succedarea acestor virtuti,
ca si cresterea si declinul lor, 1
permit interpretarea ordinii naturale, precum si
a istoriei, ele explic nasterea, apogeul si decli-
nul puterilor politice. Aceste teorii, ce rspund
necesittilor unei epoci de rsturnri sociale si
politice, dar care vor avea un mare succes si
sub imperiile dinastiilor Qin si Han. par s Ii
Iost cultivate ndeosebi n ,academia" Jixia din
Linzi (actualul Yidu, n Shandong), capitala re-
gatului Qi, unde coexistau reprezentanti ai mai
multor scoli. Traditia atribuie unui anume Zou
Yan (ctre 305240) meritul de a Ii sistemati-
zat aceste conceptii cosmologice.
137
Literatura
Aceia care au Iost numiti IilozoIii (~hu~i) chinezi
din epoca statelor combatante, Iac apel la o bogat
literatur oral, din care extrag anecdote, apo-
loguri, istorioare, alegorii sau enigme, ce pot Ii
regsite, n scrierile lor. n diIeriie versiuni. O
parte a acestei literaturi avea s Iie culeas n
scris n secolele al II-lea si I .e.n., mpreun cu
celelalte traditii ale acestei epoci, sub Iorm de
cronici sau biograIii romantate, de culegeri de
discursuri, ori de vorbe atribuite unor personaje
ilustre, al cror continut este adesea eterogen.
Mutian:i :Tman, lucrare descoperit n 279 n
provincia Henan, ntr-un mormnt din epoca
statelor combatante, povesteste cltoriile mitice
ale regelui Mu (date traditionale: 1001947) n
tinuturile de la Soare-apune. Yan:i chunqiu este
o culegere de anecdote clasate pe genuri; Wu:i
este o lucrare de strategie atribuit unui celebru
general din regatul Wei; Guan:i, scriere atribuit
lui Guan Zhong, ministru din statul Oi n seco-
lul al VII-lea, e un tratat de politic si economie
compus din prti disparate; Guoyu si Zhanguoce
snt culegeri cu caracter istoric, amestecate cu
discursuri reIeritoare la epoca chunqiu, respectiv
la cea a statelor combatante,
i
n aceasta literatur de genuri Ioarte diverse
poate Ii bnuit inIluenta unui Iolclor interna-
tional, pe care o explic mprejurrile istorice ale
epocii (prezenta unor populatii indo-europene n Asia
Central, expansiunea n secolul al V-lea a Persiei
ahemenide pn n Transoxiana, legturile Chinei
secolelor al Y-leaal III-lea cu lumea indian):
geograIia mitic a Indiei pare sa Ii inspirat indirect
cosmologia lui Zou
A
an. car acord un loc
central Muntelui Kui oin, echivalent chinez al
Muntelui Sumeru; cit pri-Veste paradoxul sgetii
lui Zenon, el poate Ii regsit si la soIistii
chinezi.
Dar, asa cum geograIia mitic va Ii curnd prsit
n Iavoarea conceptiilor pozitive, tot astIel
miturile cele mai vechi ale lumii chineze ncep
s Iie topite n tiparele unei istorii cu caracter
proIan. Aceast istorie, a crei constituire va Ii
continuat sub dinastia Han, prelucreaz si
integreaz ntr-o cronologie continu, care va urca
pn la nceputul mileniului al III-lea .e.n.
Iragmente de mituri si legende, precum si teme
religioase a cror semniIicatie nu mai este nte-
leas si care snt transIormate n date istorice.
Eroii civilizatori ce Iuseser adoptati ca patroni de
ctre diIerite secte si scoli din secolele al V-
lea al III-lea (Huangdi mpratul Galben,
Fuxi si sora sa Nugua, Shennong Plugarul
Divin, Yao, Shun, Yu, ntemeietorul dinastiei
ia etc.) si crora umanitatea le-ar datora
institutiile ei Iundamentale, precum si asezarea
lumii, snt rnduiti ntr-o istorie datat, aIlat n
perIect continuitate cu timpurile care i-au
urmat.
Intr-un cu totul alt domeniu, sIrsitul epocii
statelor combatante se distinge prin avntul unui
nou gen poetic, originar din tara Chu, bogat n
elemente mprumutate din culturile autohtone
Avndu-si, Ir ndoial, originile ntr-o traditie
mult mai veche, acest gen este ilustrat ntia
oar la nceputul secolului al III-lea de ctre
un nobil din Chu, numit Qu Yuan. Este o poezie
de inspiratie religioas, cu caracter liric, ntr-un
ritm liber, uneori grbit, alteori maiestuos, punc-
tat de exclamatii. Unele piese descriu cltoria
samanului n cutarea divinittii invocate, amin-
tind drumurile ,omului perIect" ]:henven) care,
dup Zhuangzi, cltoreste pe vnt si nori, n-
calec soarele si luna si rtceste dincolo de uni-
vers. Poemele fu) lui Qu Yuan vor Ii imitate
de nepotul su, Song Yu, si de Jin Cha, nainte
de a se preIace, sub dinastia Han, n descrieri
poetice de o Iactur pretioas, cu un vocabular
cutat.

Cartea a 2-a
AVNTUL,
EVOLU|A l DECLNUL
STATULU CENTRALZAT
n cursul celor patru secole al e dinastiei Han
(de la nceputul secolului al II-lea . e. n. la sIr-
situl secolului al II-lea e.n.; date oIiciale: 206
.e.n. 9 e.n. pentru primii mprati Han si
25220 pentru a doua perioad Han) s-a produs o
evolutie important care priveste societatea, dis-
tribuirea Iortelor politice, repartizarea populati-
ei, raporturile lumii chineze cu stepa, economia,
n consecint, se pot distinge diIerite etape n
procesul de alterare continu pe care l ncearc
statul centralizat, asa cum Iusese el deIinit de
primul mprat din dinastia Qin, proces desIsu-
rat ntre rzboiul civil din anii 210202 care
pune capt imperiului acestei di nastii, si epoca
de anarhie si de lupte ntre cpeteniile militare,
prin care se ncheie n 190220 a doua dinastie
Han.
Perioadei de consolidare a puterii centrale din
primii saizeci de ani ai secolului al II-lea . e.n. i
urmeaz marea expansiune militar din timpul
domniei mpratului Wudi ( 14187), nsotit de
un imens eIort pentru valoriIicarea teoriilor din
nord si nord vest. Puterea imperiului se ntemeiaz pe
masa micii trnimi supus recrutrii. Tendintele
autocratice dezvol tate sub domnia lui Wudi
provoac ns, dup moartea acestuia, o ruptur
ntre corpul Iunctionarilor si Curte, care devine
centrul intrigilor organizate de Iami- 142
liile mprteselor. Aceste intrigi provoac uzur-
parea puterii de ctre Wang Mang, ntre anii
923 e.n. Criza politic din ultimii cincizeci de
ani ai dinastiei primilor Han Iusese nsotit de
preIaceri sociale si economice, precum si de lenta
asimilare a unei prti a Iostilor nomazi. Aceste
cauze diverse Iavorizeaz Iormarea unei clase de
proprietari de pmnturi bogati, o miscare gene-
ral de reIlux a coloniilor instalate la hotarele
nordice si nord-vestice, precum si diminuarea
rapid a clasei micilor trani. Iat de ce imperiul,
restaurat dup interregnul lui Wang Mang, se
sprijin pe o nou clas de notabili, care i Iur-
nizeaz cadrele administrative si politice. Dup
o perioad de relativ prosperitate, greuttile
reapar: conIlicte ntre cercurile Curtii, reprezen-
tate de eunuci si de Iamiliile notabililor, apoi
criza trneasc, ce se traduce prin mari rscoale
populare de inspiratie taoist, care slbesc puterea
central si deschid calea ascensiunii seIilor mili-
tari nsrcinati cu reprimarea acestor rscoale,
ncepnd cu anul 190, mpratii Han nu mai detin
puterea dect cu numele, iar anarhia general
provoac declinul economiei urbane.

Capitolul 1
M!ERUL CUCERTOR
1. De la dinastia Qin la
dinastia Han
Uniiicarea statelor chineze
i primele tendin[e expansioniste
Primul mare succes militar al regatului Qin,
dup reorganizarea lui de ctre Shang Yang, este
victoria din 3! 4 asupra nomazilor din nord, ur-
mat, n 311, de ocuparea Cmpiei Chcngdu (tara
Shu) clin Pchuan si de ptrunderea armatelor
din Oin n regiunile muntoase, populate de tri-
buri non-chhuze, din Sichuanul oriental (tara
Ba). Ocuparea vii de sus a Rului Han (cetatea
Hanzhong este cucerit n 312) permite, n anii
278277, expansiunea regatului Qin n Hubei,
n detrimentul regatului Chu. Capitala Chu, ora-
sul Ying (actualul Jiangling) cade n minile
generalului Bai Oi. Urmeaz o serie de oIensive,
mpotriva vecinilor rsriteni ai regatului Qin
regatele Han, Wei si Zhao. Armatele din Qin na-
inteaz pn la Handan. capitala regatului Zhao
( n sud-estul extrem al Hebeiului), oras al crui
asediu snt ns constrnse s-1 ridice n 257. n
249 regatul Oin anexeaz micul domeniu din
Henan al di nasti ei Zhou de Est, pun nd ast Iel
capt venerabilei spite a regil or Zhou.
9. Marele zid al dinastiei Qin si traseele succesive ale Marelui Zid
Cel care avea s uniIice prin Iorta armelor
statele chineze, ntemeind primul imperiu din
istorie, principele Zheng (259 210) din regatul
Qin, a venit la putere n anul 247. n cursul unui
deceniu de campanii militare, acesta distruge
statele Han (230), Zhao (228), Wei (225), Chu
(223), Yan (222) si Qi (221). Desvirsind hi
221 cucerirea tuturor teritoriilor chineze, el si
asum t itlul de suveran august (huangdi), care
a rmas titlul dat n mod curent mpratilor,
dar va Ii cunoscut n istorie sub numele de primul
mprat (shi huangdi).
Cu ajutorul sIetnicului su legist Li Si, care i
urmeaz n Iunctie negustorului Lii Buwei, ndeprtat
n 237, primul mprat extinde asupra ansamblului
lumii chineze din acea vreme sistemul
administrativ din statul Qin. O ntreag serie de
msuri uniIicatoare nsotesc mprtirea teritoriului
n 36 de districte (pin), numr curnd sporit la 48:
introducerea unui singur tip de moned circular de
aram, cu gaur central ptrat, al crui model
va dinui pn n perioada contemporan, uniIicarea
msurilor de capacitate si lungime, introducerea
unei noi norme graIice, menit s nlocuiasc
diIeritele tipuri de scriere ntrebuintate pn
atunci n statele chineze, uniIicarea ecartamen-tului
rotilor de la crute. Vechile ziduri, pe care regat el e
le construiser la hotarel e l or pentru a se apra
de vecini, snt distruse si detinerea de arme este
interzis (n capital snt turnate dousprezece statui
gigantice din metalul provenit din armele conIiscate
; totodat este ntreprins un vast eIort de amenajare a
teritoriilor: construirea unei ret ele de drumuri
imperiale si de canale de iri gatie, nltarea unui
Mare Zid la hotarele nordice. Acest zid, destinat s
apere imperiul mpotriva incursiunilor populatiei
xiongnu, cresctori de animal e nomazi, reia
traseul vechilor IortiIicatii construite n jurul anului
300 de regatele Oin, Zhao si Yan, le ntreste si le
prelungeste ntr-un lant continuu, care merge din
sudul provinciei Gansu pn n nordul ]ib
Peninsulei Liaodong (de la 104 la 123 longitu-
dine). Un corp expeditionar de 100 000 de oameni
est e ndreptat n anul 213 de ctre generalul
Meng Tian mpotriva populatiei xiongnu din
tinutul Ordos. Alte operatiuni militare au loc
n tinuturile barbare din China de Sus si din
Vietnam, unde s nt creat e district e noi, cc-si
au centrele la Panyu (actualul Guangzhou), la
Guilin, n nord-estul provinciei Guangxi, la
n Scrieri chineze din epccile Qin si Han: A. Scriere uni-
1'.ata .lin imperiul Qin (copii din secolele al VIII-lea yi
(secolele'
3
1- I' ) S-
ficial

din

iim
P
ul
dinastici an tir:ie
VI. Insign in dou nprti /in epoca dinastiei Qin (221206
. e. n. ). Textul nscris pe cele dou Iete ale tiparului este
urmtorul: ,Insign n doua prti pentru armat. Partea
din dreapta se aIl la palatul imperial. Cea din stnga la
Yangling". Acest tip de insign apropierea celor dou
prti servea la autentiIicarea ordinelor apare n epoca
statelor combatante si rmne n uz pn n epoca Tang
(secolele al Vll-lea-al I-lea)
iang (Hanoi). OIensiva trupelor din Qin m-
potriva populatiilor bstinase din Fujian (popu-
latia Yue din tinutul Min: Yue Min) duce la
crearea unui alt district, n regiunea actualei
provincii Fujian. Populate cu deportati, aceste
teritorii ndeprtate, unde garnizoanele chineze
trebuie s lupte mpotriva necontenitelor actiuni
de gueril ntreprinse de populatia indigen, vor
scpa de sub controlul imperiului n momentul
tulburrilor care urmeaz mortii Primului m-
prat. Aceste regiuni, care cunoscuser penetra-
tia produselor chineze si care Iuseser explorate
de negustorii si aventurierii din epoca statelor
combatante, vor pstra ns urme ale acestei
implantri chineze; un secol mai trziu, vor putea
Ii regsiti aici descendenti ai soldatilor si depor-
tatilor din vremea primului mprat.
!rbuirea imperiului Qin i
instaurarea dinasfiei Han
Numrul mare de operatiuni militare, din Gansu
pn n Coreea si din Fujian pn n Vietnam,
mploarea marilor lucrri (constructii de orase,
drumuri, statii de post, canale, Marel e Zid),
la care se adaug amenajarea unui imens palat
n capital (ianyang, pe malul stng al Rului
Wei, n Shaanxi), si construirea unui prodigios
hipogeu (mormnt multicameral) n interiorul
muntelui Li (la 50 m est de ianyang), rigoarea
extrem a sistemului penal par s Ii Icut insu-
portabil ti rania primul ui mprat. Nemultu-
mirii populare i se adaug ura vechii nobilimi,
deposedat de drepturile ei si deportat (120 000
de ,Iamilii puternice si bogate" snt transIerate
n regiunea capitalei), si cea a cercurilor de cr-
turari: n dorinta lui de a elimi na pe Ictorii
de discursuri ce crteau mpotriva noului stat,
primul mprat interzice toate crtile, cu excep-
tia tratatelor de medicin, agricultur si divi-
natie. Este vorba de Iaimoasa ,ardere a crtilor"
din anul 213, urmat de executarea la ianyang
a mai mult de 400 de potrivnici. Primele rscoale
izbucnesc imediat dup moartea primului m-
prat, cnd Iiul su mezin i urmeaz la tron sub
numel e de al doilea mprat (ershi huangdi).
n 209 se produc rscoalele populare conduse de
Chen Sheng si Wu Guang, crora li se raliaz ne-
ntrziat vechea nobilime din Chu, condus ele
Iamilia iang.
VII. Subler fabricat in anul e.n., gradat n cun (a zecea parte
dintr-un chi) si n/e (a zecea parte dintr-imCM). Fata din
dreapta poart, inscriptia: ,Fabricat n ziua guiyou, de luna
nou a celei de a cincea luni din primul an shifianguo"
Liu Bang mic Iunctionar al dinastiei Qin, iesit
din popor, vede crescnd autoritatea sa ca seI
al bandelor de rsculati. AIlat mai nti sub or-
149 dinele lui iang Yu (232-202) care i dduse ran-
gul de principe de Han, el intr curnd n lupt
cu Iostul su asociat. n anul 207, va trece cu
trupele sale muntii Qinling si n anul urmtor
dat teoretic a crerii noului imperiu Han
zdrobeste trupele dinastiei Qin n valea Rului
Wei. n 202 Liu Bang si elimin rivalul, se
proclam mprat si si stabileste capitala la
Chang'an (actualul i'an), la sud-est de ian-
yang. Asa cum Icuse, naintea sa, iang Yu,
Liu Bang distribuie titluri nobiliare si Ieude
vechilor si camarazi de arme.
!ermanen[a institu[iilor legiste
Statul legist, instituit n regatul Qin
#
ncepnd de
la mijlocul secolului al IV-lea si ale crui principii
Iuseser extinse de primul mprat la ansamblul
tinuturilor chineze, se ntemeia pe o organizare
administrativ si militar anonim, care asigura
controlul asupra trnimii. Aceast relatie direct
ntre trnime si stat constituia caracteristica
esential a noii conceptii despre putere si
societate. Primii mprati Han snt, n ciuda
aparentelor, continuatorii si urmasii dinastiei Qin.
Istoria traditional s-acomplcut, desigur, s
prezinte imperiul Qin n culorile cele mai sumbre,
deoarece tiranul i asuprea pe crturari, a cror
inIluent va deveni, din contra, preponderent sub
dinastia Han. Dar bazele puterii acestei dinastii nu
snt, la origine, altele dect cele ale regatului si
imperiului condus de dinastia Qin. Aceleasi
conceptii predomin n domeniul IilozoIic si religios:
un sistem de corespondente cu caracter scolastic, ce
Iurnizeaz o explicatie general a universului si a
preIacerilor din societate; credintele taoiste ale
cercurilor de taumaturgi si prezictori din
Shandong si de pe coastele Hebeiului. n exterior,
conditiile generale rmn aceleasi de la o epoc la
alta. Marea expansiune din timpul domniei
mpratului Wu (141-87) ctre Mongolia, Coreea,
Asia Central, China de Sud si Vietnam
urmeaz, dup i
151
un rstimp de circa un secol, oIensivelor si expe-
di tiilor ntreprinse de primul mprat.
Numai pe parcursul unei perioade ndelungate
si ca urmare a unei evolutii complexe. n cadrul
creia Iactori dintre cei mai diIeriti si au Iiecare
rolul lui (avutul economiei, schimbarea rapor-
turilor ntre lumea chinez si lumea stepi
ntrirea Palatului n detrimentul corpului de
Iunctionari, slbirea autorittii statului asupra
trnimii, ascensiunea Iamiliilor bogate de nota-
bili s. a. ) imperiul dinastiei Han s-a ndeprtat
tot mai mult de originile sale.
Organizarea politic si administrativ insta-
urat de Liu Bang nu se deosebeste de acei : a
imperiului Oin. La nceputurile dinastiei ti legile
si regulamentele n vigoare sub primul mprat
sntpstrate ntocmai: aceeasi mprtire a
teritoriului n districte (fitii) si preIecturi
(xian), aceeasi triad de Iunctii n capital
provincii treburi civile, treburi militare, ins-
pectie si control al administratiei. Caracteris-
ticile imperiului ,legist" se extind nu numai n
teritoriile ce depind direct de puterea central, ci
si n ,Ieude" (fenggno) acordate camarazilor de
arme ai ntemeietorului, apoi iudelor din Iamilia
imperial. Principiul puterii acestui imperiu
rezid n controlul direct al populatiilor si al
indivizilor de ctre stat, ceea ce implic recur-
gerea la recensminte greoaie (cele care ne-au
rmas din epoca Han trec drept unele dintre: cele
mai exacte din istoric): Iiecare supus trebuie s
plteasc o tax personal n bani (aceast capi-
tatie priveste chiar si pe copiii de vrst Ioarte
Iraged), trebuie s execute corvezi anuale si s
presteze serviciul militar. n aIar de aceasta,
sistemul legist de pedepse si recompense (condam-
nri judiciare, acordri de grade, promovri,
amnistii etc.) permite clasiIicarea ansamblului
populatiei n cadrul ierarhiei continue a celor
24 de grade de demnitate (fue). Promovrile se
obtin n virtutea unor Iapte de arme si livrri de
cereale ctre stat, ori prin cumprare. Pedepsele
antreneaz o degradare, n timp de gradele asi-
gur o reducere a pedepselor n caz de vinovtie.
Amnistiile, care cteodat anuleaz datoriile si
snt nsotite de promovri, intervin pentru a co-
recta excesele unei legislatii prea riguroase. Ad-
ministratia druieste, n caz de amnistie, alcool
si vite de sacriIiciu comunittilor trnesti
(adic ,satelor" li), pentru banchetele lor
anuale n cinstea zeului gliei (she). Prin coeziunea
lor social si prin presiunea moral pe care o
exercit la nivel local, aceste comunitti ntresc
dominatia statului asupra populatiei. Ele au n
Irunte notabili alesi dintre membrii lor coi mai
vrstinici si impun respectarea unei morale n-
temeiate pe subordonarea celor mai tineri Iat
de cei mai n vrst, precum si pe respectul Iat
de ierarhii.
Imperiul legist se bazeaz pe Iractionarea gru-
purilor umane n unitti Ioarte mici: existenta
unor comunitti mari, a unor culte locale im-
portante, a unor clientele particulare numeroase
constituie, ntr-adevr, cel mai mare obstacol n
calea actiunii sale. Asa se explic Iaptul c ac-
tivitatea puterii centrale este mai Ierm acolo
unde populatia este instalat mai recent: n
regiunile cu populatii vechi, administratia impe-
rial trebuie s tin seama de existenta marilor
Iamilii. Asa se ntmpl de pild n Shanxi, unde
rivalittile de clan snt la originea unor nence-
tate vendette, pe care reprezentantii puterii
centrale nu snt n stare s le curme. Se explic
n acest Iel una dintre Iunctiile principale ale
transIerurilor de populatie: statul are interesul
s deplaseze Iamiliile inIluente, s le scoat din
mediul lor pentru a le priva de orice putere.
Tot astIel, statul are interesul s sporeasc zonele
de deIrisare si terenurile de colonizare, cci este
mai lesne s tii n mn o populatie Iormat din
persoane strmutate: condamnati, eliberati din
robie, soldati, trani sinistrati.
TransIerurile de populatie rspund nu numai
unor intentii politice, ci si unor scopuri economice
si militare. Descongestionnd regiunile cele mai
populate de excesul lor de locuitori ele permit
punerea n valoare a pmnturilor aride din pro-
vinciile nordice si de la hotarele Mongoliei,
nlesnind prin aceasta aprovizionarea armatelor
nsrcinate cu aprarea mpotriva incursiunilor
venite din tinuturile de step. ncepnd cu anul
198 . e. n., mai mult de 100 000 de persoane apar-
tinnd Iamiliilor bogate si inIluente din vechile
tinuturi Qi, n nordul Shandongului, si Chu, pe
cursul de mijloc al Fluviului si n valea inte-
rioar a Rului Han, snt deportate n zona ca-
pitalei. Este prima dintr-o lung serie de m-
suri asemntoare ce se vor succeda pn la sIr-
situl secolului I e.n. si care vor Ii destul de im-
portante pentru a modiIica repartizarea popu-
latiei n China de Nord ndeosebi n nord-
vest, unde coloniile militare (tuntian), populate
de soldati nsotiti de Iamiliile lor, se vor nmulti
n timpul domniei lui Wudi (141-87).
ntocmai ca dinastia Qin, primii Han vor practica
o politic de mari lucrri, cele mai multe cu
caract er strategic si economi c. n anii 192 si
190 . e. n. , tranii si trncile din Valea Wei snt
mobilizati la construirea zidurilor noii capitale,
Chang'an, atingnd aproape ciIra de 150 000 de
oameni pentru Iiecare an n parte. Apoi ns, se
recurge din ce n ce mai mult la soldati si la
condamnati. n 132 .e.n., 100 000 de soldati snt
aIectati pentru repararea unei brese n digurile
Fluviului Galben. Soldatii si ocnasii snt cei
care prelungesc n anul 102 .e.n. Marele Zid, ce
merge din nord-estul tinutului Lanzhou pn la
Yumenguan, n extremitatea de vest a provinciei
Gansu, si cei care construiesc IortiIicatii n
Mongolia, n regiunea Juyan (Etsingol), n nordul si
nord-estul districtelor Jiuquan si Zhangye. n anul
76 . e. n. , o alt linie de IortiIicatii este construit n
Manciuria meridional de ,derbedei tineri si
Iunctionari vinovati de delicte", care 1useser
deportati acolo. n aIar de metereze si mici Iorturi,
snt construite canale si drumuri care, pe lng
Iaptul ca ntresc dominatia puterii 3 centrale
asupra regiunilor, rspund unor nevoi
economic:'. n anul 129 . c. n. , snt spati 150 m
de canal intre provinciile ilenan si Shaanxi,
pentru a lega bazinul Rului \V
T
ei de Fluviul
Galben; n 95 . c. n. -Cbte deschis un canal de
circa 100 m, care Iace legtura ntre cursul
Rului Wci si cel al Rului 1ing, situat mai la
nord. Lucrrile de irigatii snt numeroase n
toat Cuina de Nord, sub domniile iui Wudi si
ale urmasilor si imediati. ntre marile drumuri
truite sub primii mprati Han, trebuie
amintit cel ce lega Capitala de Chengdu, trecnd
prin valea Fluviului Baoxie si prin masivul
Muntilor Zhongnan, precum si cel construit
ncepnd cu anul 130 .e.n. si care ducea din
p /incia Sichuan ctre bogatele cmpii ale
Guangdongului. DiIiculttilor tehnice, care im-
puneau construirea de drumuri suspendate (:han-
dao) deasupra prpastiilor, li se adugau n sud-
vest rscoalele lucrtorilor, recrutati pe loc din
rnd
:
populatiei autohtone.
puterii ,feudelor"
i sngrdrsa nohiHnnii imperiala
Imperiul Han si mosteneste toate institutiile de
la imperiul Qin, si are toate caracteristicile unui
stat ,legist"; totusi slbiciunea lui initial
explic unele concesii.
Puterea dinastiei Han se nscuse ntr-un climat
de anarhie si de insurectie general. Tendintele
regionaliste, mostenite din epoca statelor com-
batante, rmseser nc vii dup scurta perioad.
de uniIicare impus de regatul si imperiul Qin
ntre 230 si 210. Din aceast pricin, adminis-
tratia imperial a dinastiei Han nu a putut s
actioneze la nceput n chip direct dect asupra
unei prti din vechile tinut uri chineze. Dintre
cele 54 districte existente n imperiu la nceputul
secolului al II-lea, 39, adic aproape dou treimi
din teritoriu, Iac parte din ,Ieudele" (fenggno)
atribuite n anul 201 vechilor camarazi de arme
ai ntemeietorului. Cele mai multe dintre aceste
,regate", a cror administratie, identic celei din
teritoriile imperiale, este controlat de comisari
ai mpratului, snt situate n regiunile rsritene
al e i mperi ul ui si n val ea Fl uvi ul ui Yangzi.
Ar Ii, desigur, gresit s se vad n crearea ,rega-
telor" un Iel de resuscitare a sistemului Ieudelor
din antichitate: ,Ieudalitatea" antic dispruse
pentru totdeauna. Independenta relativ de care
beneIiciaz conductorii acestor ,regate" cons-
tituie totusi o amenintare pentru puterea centra-
l, care se va strdui, n cursul secolul ui al Il-
lea, s le reduc importanta.
Sub domnia lui Gaohou (188180), vechii to-
varsi de arme, pe care ntemeietorul i asezase
n Iruntea Ieudelor si care maniIestau prea mult
independent Iat de puterea imperial, snt eli-
minati, n avantajul rudelor mpratului. Sub
succesorul su, Wendi (179-157), sIetnicii Jia Ji
(200168) si Chao Cuo (?154) propun reducerea
puterii excesive a principilor. n sIrsit, sub
Jingdi (157-141) se ncepe o criz care duce la
rebeliunea celor ,sapte regate" condus de prin-
cipii din Wu si Chu, ale cror Ieude erau situate
n actuala provincie Jiangsu. Armatele imperiale
nIrng rebeliunea n 154, asigurnd astIel autori-
tatea puterii centrale asupra regiunilor celor
mai ndeprtate de capital, treisprezece ani
naintea nceputului marii domnii a lui Wudi
(141-87). n 124, Liu An, principe de Huainan,
tinut n provincia Animi, va ncerca la rndul
su. dar tot n zadar, s scuture dominatia
i mp er i al . Va I i exe cut a t doi a ni ma i
trziu.
n anul 127 . e. n. est e adopt at o l ege re va
aduce ruina deIinitiv a Ieudelor si a nobilimii
imperiale: punnd capt transmiterii titlului si
posesiunilor n exclusivitate ctre in ostenitorul
legitim, aceast lege proscrie partajul egal ntre to(i
I i i . Dnp domnia lui Wudi. principii si vor
pierde ntreaga putere teritorial, singurul beneIiciu
care le va Ii lsat Iiind dreptul de a percepe
impozitele n grne de ia un anumit nu-~5 mr de
Iamilii trnesti. Domnia iui Wr. di nu
apare deci numai ca epoca unei expansiuni mili-
tare Ir precedent, ci si ca una de consolidare
intern.
Pe parcursul ntregului secol al II-lea .e.n.,
tendinta general a Iost, asadar, aceea de ntrire a
centralizrii. InIluenta cstigat la curte de
sIetnicii crturari si mblnzirea legislatiei mos-
tenite de la dinastia Qin nu repune n cauz
aceast orientare Iundamental. Legile cele mai
riguroase ale epocii Qin snt ntr-adevr abolite
ntre anul 191 cnd detinerea crtilor proscrise
de primul mprat este din nou auorizat si 167,
cnd din codul penal dispar pedepsele mutilante.
Pe de alt pane, ~n vreme ce egalitatea tuturor n
Iata legii, unul d. i.'re ma'i principii ale legismuiui,
Iusese mentinu
4
..". |u nceputurile dinastiei Han,
sub nrurirea unor sIetnici inIluenti, care se
revendicau de la traditiile crturresti, apare
tendinta de a introduce distinctii ntemeiate pe
pozitia social (guifian sau :unbci) si pe gradul de
rudenie (qinshu). AstIel, nc din 176, un
memoriu al lui Jia Yi atrage atentia asupra
neajunsurilor unei aplicri prea uniIorme a legii:
maiestatea imperial iradiaz asupra celor
apropiati de suveran prin demnit tile lor sau prin
legturi de snge si trebuie deci ca aceste nalte
personaje ale statului s Iie Ierite de caracterul
inIamant al pedepselor obisnuite. Consideratii de
acest Iel explic obiceiul, ce a sIrsit prin a se
impune, ca demnitarilor pasibili de pedeapsa
capital s le Iie ngduit, printr-o Iavoare special,
s se sinucid. Totusi numai n urma unei lungi e\
olutii sistemul pedepselor, esalonate dup gradul
de apropieri
1
Iat de mprat (proximitate pe care
o reIlect Ielul si durata doliului prevzut pentru
Iiecare caz n parte) si dup calitatea victimei si a
vinovatului, precum si procedurile speciale n cazul
categoriilor de delicventi apartinnd aristocratiei
sau mandarinatului (ba yi, ,cele opt deliberri",
cazuri n care dosarul era transmis direct
mpratului) au putut s se dezvolte si s ajung la
Iorma Ioarte elaborat din Codul dinastiei J
Tang (secolul al Vll-lea) piima culegere de
legi penale ce ne-a parvenit n ntregime. Au-
torii acestei admirabile sistematizri juridice au
Iost legislatorii din epocile de tranzitie ntre
dinastiile Han si Sui.
2. Marea expansiune a
imperiului Han n Asia
Se poate spune c ntreaga politic a primilor
mprati Han a Iost dominat si determinat de
problemele generate de step. Incursiunile cl-
retilor arcasi veniti din step nu erau, desigur,
o noutate, deoarece ele constituiser, la sIrsitul
secolului al IV-lea . e. n. , o amenintare si pentru
regatele Qin. Zhao si Yan, din Gansu pn n
Manciuria, ducnd la construirea primelor mari
ziduri de aprare. Pericolul creste ns la sIr-
situl secolului al III-lea. ntr-adevr, n mo-
mentul n care se produc rscoalele de la sIrsitul
dinastiei Qin, precum si n cursul rzboiului
civil care i opune pe pretendentii la puterea
suprem, n zonele de step se constituie o mare
conIederatie de triburi nomade conduse de nea-
mul xiongnu.
A Iost ndelung dezbtut problema dac neamul
xiongnu si hunii au aceeasi origine: analogia de nume
este poate nseltoare. Dar problema este Ir interes
pentru istorie, dat Iiind decalajul ntre epoci. Ca si
celelalte imperii de step, imperiul xiongnu, care se
ntinde de la Baial la Balhas si, spre sud, pn n
apropierea paralelei 40, strngea laolalt triburi de
origini diIerite, ale cror limbi Iceau parte din grupul
,altaic" al limbilor mongole, turce si lunguse, ce ne
snt cunoscute doar ncepnd de la o dat mult
ulterioar. Numele celor mai puternice dintre triburi,
care se impuseser n Iruntea conIederatiei, a Iost extins
la ansamblul acestor populatii si tot astIel se va
ntmpla n epoci 36 57 ulterioare cu neamul
ruanruan, cu turcii si mon-


i
golii. ntemeiat de un anume Maodun (209174),
imperiul iongnu va Iiinta ntre 204 si 43
.e. n., acest ultim an Iiind data divizrii tribu-
rilor de step n xiongmii de sud, raliati Chinei,
n Mongolia Interioar, si xiongnui de nord. n
teritoriile ce corespund azi R.P. Mongole. nc
din epoca lui Maodun, dominatia xiongnu se
ntinde pn la bazinul Fluviului Tarim. Sub
domnia Iiului lui Maodun, Laoshang (174160),
xiongnuii Iac presiuni asupra marilor yuezhi.
ce vorbeau un dialect iranian si care se rspndi-
ser n regiunea oazelor si n Gansu. mpinsi
putin cte putin spre vest, aceste populatii de
limb indo-european vor sIrsi prin a se stabili
la hotarele nord-vestice ale lumii indiene. Aceste
mprejurri ne ngduie s ntelegem de ce sub
dinastia Han. expansiunea chinez nu se va mr-
gini la Mongolia, ci va cuprinde toat Asia Cen-
tral.
Expansiunea imperiului Han n jurul anului 100 .e.n.

136 nceputul explorrii drumurilor de acces din
Sichuan pn in Uirmania, prin Yunnan,
si din Sichuan pn in Guangdong, prin
Guizhou.
, 135 Primele atacuri mpotriva regatului Yue din

I
Fujian.

133 Expeditie iu Mongolia mpotriva triburilor
xiongnu, ntreprins de un corp expeditio-
nar de 300 000 de oameni, cu care si cava-
lerie.

130 oi eIorturi de ptrundere pe drumurile din
Sichuan n Birmania si din Sichuan n
Guangdong.

123 OIensiva contra triburilor xiongnu. Primele cam-
panii n Manciuria si n nordul Coreei.

124 Prim.-i mare oIensiv anti-xiongnu.

123 N'ou oIensiv n Mongolia.

121 A doua marc oIensiv anti-xiongnu.
12.1 Expeditie mpotriva triburilor unming, in
Yunnanul de Vest.

119 A treia mare oIensiv n Mongolia si mare
11 victorie asupra triburilor xiongnu.

117 Crearea districtelor Dunhuang si Zhansn'e n , 11
Gansuul de Vest si Central.

115 Crearea, n aceleasi provincii, a districtelor
1inqan yi Wuwei.
111 Exptditie mpotriva regatului Vue de Si:d
(Guangdongyi nordul Vietnamului) si mprt i r ea teritoriului
acestuia iii nou districte. 110 Expeditie mpotriva
regatului Yue din Fujian
si desIiintarea acestui stat.
109 Expeditii n Coreea de Nord si Central. Des-
1ii n(area regatului Dian clin Yunnanul
de Vest.
108 Crearea a patrii districte n nordul si centrul
Coreei. Primele expeditii n Asia Central.
105 Solie a imperiului Han n Seleucia, pe Fluviul
Tigru. 104101 Campanii n Asia
Central si n Pamir.
102 Prelungirea Marelui Zid pn la Yumenguau,
n Gansuul de Vest.
101 DesIiintarea regatului Ferghana, din Dayuan,
n bazinul superior al Fluviului Sr-Daria.
97 Nou campanie mpotriva triburilor xionguu.
90 Campanii n Mongolia si n regiunea Tur1n din
Asia Central. SG si 92 Expeditii
mpotriva triburilor kunming din
Yunnanul de Vest. 78 Expeditie
n Manciuria. 77 Nou expeditie n Asia
Central. u7 2 - 7 1 Campanie anti-xiongnu.
71 Interventie n Djungaria, ntre muntii Altai
si Tiansan.
67 Expeditie n TurIan.
56 nIiintarea Protectoratului general al regiunilor
apusene (xiyv.dv.liu).
Mongolia i Asia Cersfra
Rscoalele si rzboaiele civile puseser capt
politicii oIensive inaugurat de primul mprat
din dinastia Qin: Marele Zi d va Ii lsat Ir
aprare ntre sIrsitul secolului al III-lea si
nceputul celui urmtor. Nomazii instalati n
Mongolia si n Muntii Ordos pot Iace nestingheriti
incursiuni n China de Nord. Ei ptrund acolo
pe ci principale: una permite accesul la valea
Rului Fen prin regiunea actualului Datong, din
extremul nord al provinci ei Shanxi; cealalt
duce spre regiunea Chang' an, prin Muntii Ordos
Si vile din Shaanxi. O nIrngere a armatelor
chineze din anii 201-200 provoac retragerea
general la sud de Marele Zid, retragere care va
dura pn n jur de 135. Dinastia Han este con-
strnsa la o politic de destindere, cunoscut sub
numele de heqin ,pace si prietenie". n 198 o
pri ntes chinez este dat de sotie cpeteniei
triburilor xiongnu, ce poart titlul de shanyu,
cruia mpratul i trimite n Iiecare an daruri
importante mtsuri, alcool, orez si monede de
aram. n epoca lui Wendi (179157), doi dintre
principalii sIetnici imperiali, Jia Yi (200-168) si
Chao Cuo (?-154) atac ns aceast politic.
Incursiunile nencetate, numrul mare de transIugi
chinezi, pretentiile sporite ale triburilor xiongnu
ndeamn la o schi mbare de atitudine. Darurile
Icute nomazilor le sporesc puterea si n acelasi
timp bogtia. ntr-un moment n care puterea
central s-a consolidat, devine posibil controlul
asupra drumurilor Iolosite de incursiunile ce
depsesc Marele Zid si este reluat politica de
expansiune dus de primul mprat. Cu prilejul
di scutiilor ce au loc la curte n anul 133
partizanii Iort ei au cstig de cauz asupra celor ai
compromisului. Celebra misiune a lui Zhang Qian
avea s contribuie, ctiva ani mai trziu, la
orientarea spiritelor spre ideea unei oIensive
generale, demonstrnd c imperiul Han putea gsi
aliati n Asia Central. Plecat n anul 139 ctre
vest, n cutarea triburilor yuezhi, vechi dusmani ai
xiongnuilor, prizonier la nomazi timp de zece ani,
Zhang Qian evadeaz si ajunge n valea superioar
a Sr-Dariei, n Ferghana, tara Dayuan. Ajunge
apoi dincolo de Bactriana, la sud de Amu-Dari a,
unde se stabilizaser triburile yuezhi, devenite
sedentare si cunoscute de greci sub numele de
indo-sciti. ntors In 126 la Chang'an, Zhang Qian
pleac din nou, n 115, ctre tinutul cresctorilor
de cai, Wusun, tinut aIlat la sud-est de Lacul
Balhas, viziteaz nc o dat Ferghana, apoi
Sogdiana si oazele Asiei Centrale; se ntoarce de
acolo convins de viul interes al tuturor acestor tri
pentru produsele chinezesti si ndeosebi pentru cel
mai pretuit dintre acestea: mtsurile. Cu totii
spune el u pot Ii cstigati prin daruri pentru cauza
ini- 1)0
periului Han. Ceea ce cltoriile lui Zhang Qian
revel Chinei din acea epoc este existenta, n
Asia Central si n tinuturile de dincolo de
Pamir, a unui traIic comercial ce avea drept
obiect mtsurile si celelalte produse chinezesti.
Rezult, asadar, c printre elementele care au
determinat expansiunea Han n epoca marelui
mprat Wudi (141-87) nu se aIl numai ntrirea
puterii centrale si constituirea unor puternice
armate, ci si o bogtie si un avnt economic care
aveau s permit Chinei s-si aIirme prestigiul
Iat de toti vecinii ei. Nu trebuie ntr-adevr
uitat c n penetratia chinez n Manciuria,
Mongolia, Asia Central si regiunile tropicale,
actiunea diplomatic a jucat un rol tot att de
important ca si expansiunea militar.
Primele mari oIensive victorioase mpotriva
triburilor xiongnu au loc ntre anii 127 si 119.
n 124, 123 si 119, corpuri expeditionare de mai
mult de 100 000 de oameni clreti si pedes-
trasi se ndreapt spre Mongolia. ncepnd cu
anul 115, imperiul Han nu mai are practic de ce
s se team la Irontierele sale nordice, iar n
108, dup nIiintarea celor patru districte din
nordul si centrul Coreei, se ntinde de la Marea
Japoniei pn la regiunea Kunming din Yunnan
si de la Dunhuang la regiunea Turan, n centrul
Vietnamului.
Nu trebuie, totusi, s ne nchipuim c impe-
riul Han a putut s instituie peste tot o adminis-
tratie regulat: n multe locuri nu este vorba
dect despre o simpl penetratie chinez, asigu-
rat de garnizoanele ce controleaz drumurile si
locurile de trecere, n mijlocul unor populatii a
cror supunere este adesea precar. n Gansu
Si la hotarele de nord, imperiul Han se strdu-
ieste s se implanteze cel mai temeinic, crend
colonii militare ]tuntian) care au dubla menire de
a
pune n valoare, prin deIrisri si irigatii,
teritoriile cucerite si de a asigura aprarea hinter-
landului.
A
In Gansu, districtele Dunhuang si Zhangye
S1
nt nIiintate n anul 117, iar districtele Wuwei
si Jinquan n 115. nccpnd cu acest moment, este
ntreprins un Ioarte mare eIort pentru colonizarea
regiunilor din nord-vest; numrul celor instalati
acolo sub domnia mpratului Wudi poate Ii
apreciat la dou milioane de oameni. Cteva ciIre
snt suIiciente pentru a evoca amploarea acestor
transIeruri de populatie: n 127, 100 000 de trani
snt instalati n ShuoIang, n nord-vestul"buclei
"Muntilor Ordos. din Mongolia; n 102. 180 000 de
soldati agricultori populeaz districtele jinquan si
Zhangye; n 120, ca urmare a marilor inundatii din
vestul Shandongului, 700 000 de sinistrati snt
transIerati nShaanxi. TransIerurile de populatie au
Iost destul de numeroase pentru a modiIica
repartizarea populatiei n China de Nord si ,M avut.
nendoielnic, eIecte "beneIice asupra economiei agrare
din regiunile cele mai populate ale "bazinului
Fluviului Galben.
Manciuria i Coreea
Expansiunea Han n Mongolia si Asia Central
este simultan cu un eIort de ptrundere ctre
nord-est (Manciuria) si Coreea. Acest eIort urm-
reste s pun capt dominatiei triburilor xiong-nu
asupra triburilor donghu si wuhuan populatii
de cresctori de cai din sud-estul Mongoliei si din
bazinul Fluviul ui Liao (Manciuria de Sud) si,
n acelasi timp, s asigure imperiului controlul
drumurilor comerciale din aceste regiuni.
Colonizarea chinez n Manciuria era de altIel
veche, cltind cel putin din epeca statelo?
combatante (secolele al V-lea al III-lea):
ntr-adevr, n Manciuria au Iost gsite vestigii
ce trebuie atribuite coloniilor di n regatul Yan, a
crui capital era situat n mprejurimile
actualului Beijing. Pe de alta parte, legturile
maritime ntre coastele Shandongului si Peninsula
Liaodong, aIlat la o distant de numai circa
120 m (cit distanta dintre Tunisia si Sicilia),si,
nendoielnic, cele ntre Shandong si Coreea snt
v. > Regatul
coreea
10. Districtele militare Han din Coreea
anterioare epocii Han. .
Prl
* )"* '
l a

s
Irsitul expli c
eIort ul sist emati c )t reprms i a ) ) s ecol ul ui al
Il -l ea de di na)i a)H))en ru ) gl ob a n
i mp er i u ci mp nl e )
a n
" )
v t o r i e
163 precum si
Peninsula Coreeana. Dup
mpotriva triburilor donghu (anul 128), n Man-
ciuria snt nIiintate cteva districte imperiale,
ntre 109 si 106, cea mai mare parte a Coreei este
cucerit (snt nIiintate districtele Lelang , n
nord-vest, ZhenIan, n sud-vest, Lintun n nord-
est, uantu n nord, de o parte si de alta a Flu-
viului Yalu). Coastele occidentale ale Coreei,
vor rmne sub stpnire chinez pn la nceputul
secolului al IV-lea e. n. Aceast perioad de im-
plantare chinez explic bogtia de vestigii arheo-
logice din epoca Han n peninsula coreean.
Pn la recenta descoperire a unor situri noi,
mormintele chineze de la Lelang, n Coreea, erau
cele care Iurnizaser cele mai Irumoase specimene
de pictur murala din acea vreme.
Organizarea armatelor din nord
Ar Ii simplist s privim Marele Zid drept o
demarcatie transant ntre lumea cresctorilor
de animale nomazi si aceea a orsenilor si agri-
cultorilor chinezi. Hotarele nordice ale lumii
chineze Iormeaz o zon unde moduri de viat
opuse ale agricultorului si al pstorului se
ntreptrund si se combin, si unde, de-a lungul
secolelor, asistm cnd la naintarea psunilor si la
reculul terenurilor cultivate, cnd la cucerirea si
punerea n valoare a acestor pmnturi aride de
ctre populatii sedentare. Asa cum anumite
triburi de pstori se convertesc la agricultur,
tot astIel unele populatii han adopt modul de
viat al cresctorilor de vite nomazi. Problemele
aprrii mpotriva incursiunilor din step se
nscriu ntr-un context n acelasi timp cultural,
politic, economic si militar, n virtutea unor Ie-
nomene ce tin de aculturatie, de combinatiile
diplomatice si de schimbrile comerciale. Marele
Zid nu constituie dect unul dintre element ele
unui ansambl u mult mai vast: triburi raliat e, w
ce colaboreaz la aprarea mpotriva incursiu-
nilor, Iorturi si garnizoane de avanpost, colonii
militare, teritorii puse n valoare de ctre popu-
latiile strmutate, cresctorii de cai s.a. m.d.
Organizarea armatelor si a sistemului de ap-
rare Han la hotarele de nord ne este destul de
bine cunoscut gratie descoperirii unui lot im-
portant de manuscrise pe lemn si bambus si
gratie spturilor eIectuate pe limes-ul chinez al
dinastiei Han, de la nceputul secolului nostru
ncoace. Aceste manuscrise provin din regiunea
Etsingol (Juyan), din Mongolia de Vest, si din
regiunea Dunhuang, n vestul provinciei Gansu.
Cele aproximativ 10 000 piese gsite cuprind
rapoarte, comunicate, inventare, scrisori ale sol-
datilor, Iragmente de texte de legi etc. Ele se
prezint sub Iorma curent n epoc, a unor plci
nguste, care, n general, au nscrise pe ele o
singur coloan de caractere. Datele mentionate
pe aceste plci snt cuprinse aproximativ ntre
anii 100 . e. n. si 100 e. n.
n apropierea hotarelor se gsesc dou tipuri
de trupe: pe de o parte, soldati cultivatori, nu-
miti ,soldati de la canalele de irigatii" (heqit:u)
sau ,soldati ai grnarelor" ku:ii), pe de alta,
soldati aIlati n garnizoanele de avanpost. Cer-
cetarea, patrularea si exercitiile militare ccup
o mare parte din timpul trupelor aIlate n pri-
mele linii de aprare. Fiecare post se aIl n con-
tact permanent cu posturile vecine si cu zona din
spatele Irontului, cu ajutorul unui sistem de
semnale: Ianioane rosii si albastre, Iumuri ziua
Sl, noaptea, Iocuri, mai usor vizibile gratie unui
sistem de lungi prjini pivotante, de tipul cha-
/-urilor egiptene. Acest sistem de semnale,
care permite transmiterea rapid, gratie unui cod
destul de complex, a unor inIormatii relativ
exacte asupra miscrilor de trupe si atacurilor,
este mentionat n texte nc din anul 166 . e. n.
loate mesajele emise si receptionate snt nre-
gistrate n scris. O rutin administrativ Ioarte
Iormalist impune Iiecrui seI de post un volum
important ele corespondent si constituirea unor
bogate arhive, care se reIer nu numai la activi-
ttile militare, ci si la aprovizionare si la arma-
mentul aIlat n depozite: arcuri, sgeti, arbalete,
catapulte etc. n timpul patrulrilor, soldatii au
adeseori misiunea s niveleze Isii largi de pmnt
sau de nisip pentru a putea detecta urmele no-
mazilor. Avnd n sarcin ntretinerea cldirilor,
Iabricarea de crmizi puse n Iorme si uscate la
soare, colectarea de combustibil si Iabricarea s-
getilor, soldatii exercit si un control vamal, si
politienesc. Tot ceea ce trece prin posturile de
Irontier oameni, turme ori mrIuri consti-
tuie obiectul unei severe supravegheri. Cnd este
cutat un Iugar, posturilor de Irontier le este
comunicat o 1iy precisa de semnalmente; Iolo-
sirea pasaportului , ce-si are antecedente nc
n epoca statelor combatante, este atestat cu
precizie n epoca Han, ca si ntrebuintarea dinilor
politisti. Posturile de Irontier rspund yi de
rechizi(iile n Iolosul caravanelor diplomatice.
Documentele de epoc relev, asadar, diversita-
tea sarcinilor ce revin garnizoanelor de la limes-u
chinez: activittile militare propriu-zise nu re-
prezint dect unul dintre aspectele legturilor
ntre lumea chinez si cea a pstorilor nomazi.
Armatele an snt constituite dup sistemul
recrutril or, Iolosit si sub regatul si imperiul
Om. Brbatii valizi snt nrolati la 30 de ani si
.snt obligati s serveasc timp de un an n grzile
mpratului si un alt an n districtul lor de ori-
gine. Acesta este, cel putin, cazul regiunilor si-
tuate n apropierea capitalei: recrutii din regi-
unile de Irontier rmn pe loc. La hotare se aIla
ns si mercenari recrutati pe bani. n ceea ce
priveste corpurile expeditionare din epoca lui
Wudi, ele snt alctuite din puternice contingent*
1
de auxiliari barbari, din mercenari chinezi si din
comandanti crora li se ngduia s-si ispseasc
pedepsele servind n armat. Dup Wudi, ten-
dinta va Ii, de altIel, aceea de reducere a trupelor
de recruti. Armatele din perioada dinastiei Han
trzie vor Ii alctuite ndeosebi din vet erani,
din mercenari si din numerosi auxiliari barbari.
!eneraia han
n [inuturile tropccde
Expansiunea chinez la
Yangzi cons-
tituie unul dintre marile Ienomene ale istoriei
Asiei Orientale, att prin durata ei, de aproape trei
milenii, ct si prin preIacerile care au nsotit-o:
miscri de populatie, amestecuri etnice, disparitii ori
transIormri ale unor vechi culturi, mprumuturi
reciproce s.a. Ceea ce a mai rmas astzi clin
vechile etnii nu mai constituie dect un Iel de
relicve, ce nu mai pot da o idee exact nici despre
vechile culturi n poIida remarcabilei persistente
a unor trsturi , nici despre repartizarea
diIeritelor etnii n epocile vechi. Uncie populatii
par s Ii disprut cu totul. Mari entitti statale si
regate importante, cu civilizatii originale, au Iost
distruse sau eliminate treptat prin expeditiile
chineze si printr-o asimilare progresiv. Doar
arheologia a mai putut arunca o lumin vie asupra
unora dintre aceste culturi originale. AstIel, ncepnd
din anul 1956, uimitoare descoperiri arheologi ce
au relevat dintr-o dat realitatea regatului Dian, pe
care l mentioneaz succint sursele din epoca Han si
al crui centru politic era situat n cmpia actua-
lului Kunming. din provincia Yunnan. Acest
regat, de la sIrsitul epocii statelor combatante Si
din secolul ai II-lea . e. n. , a crui economie se
baza pe cresterea ele vite si pe agricultur, era iQ
rela(ii, la rsrit, cu triburile rzboinice yclang, ce
controlau drumurile ntre Sichuan si Guang-dng,
iar n Yunnanul de Vest cu triburile un-ming si cu
chinezii din Cimpia Chengdu. Regatul ~7 controla
punctele de trecere ntre valea superioar
de
a Fluviului Yangzi si Birmania. Bogtia sa co-
mercial explic Iaptul c si-a putut dezvolta
o art a bronzului original, n care se amestec
inIluente multiple, ntre care cele mai nete si
mai neast eptate snt, poat e, cel e di n muntii
Ordos si din step. Spturile de la Shizhaishan,
la sud-est de Lacul Kunming, au scos la iveal
recipiente de bronz, pline cu cochilii monede
obiecte sacre ale Iamiliilor princiare , ale
cror capace snt mpodobite cu scene n relieI
ce constituie mrturii pretioase asupra economiei,
asupra cultelor si asupra vietii cotidiene a locui-
torilor. Regatul Dian este nimicit de armatele
Han n anul 109 . e. n. Titlul de pri ncipe de
Dian, menti nut pn n vremea domni ei lui
Zhaodi (87 74), este suprimat ca urmare a unei
rebeliuni. Colonizarea chinez avea s stearg
orice urm a acestei civilizatii originale.
n anii 86 si 82 . e. n. , expeditiile mpotriva
triburilor unming din Yunnanul Occidental
extind implantarea chinez pn n apropierea
Biimani ei. n jurul anul ui 100 e. n. , regatul
Shan din Birmania de Nord va tri mite triburi
la Luoyang (ambasadele din anii 94, 97 si 120).
Un alt sit, descoperit n anul 1924 ia Dng-son,
n regiunea Thanh-hoa, la circa 150 m de Hanoi,
a relevat existenta unei alte civilizatii a bron-
zului, ce pare aproximativ contemporan cu aceea
din regatul Dian. Civilizatie de pescari-vntori-
agricultori locuind n case lacustre construite pe
piloti, ea se caracterizeaz prin ntrebuintarea
tobelor de bronz, a cror decoratie reprezint
scene religioase cu dansatori mpodobiti cu pene.
ntre instrumentele muzicale se remarc prezenta
khen-ulni, un Iel de nai (org de gur) a crui
arie de rspndire este Ioarte larg n zona tro-
pi cal si din care provine sheng-ul chinezesc,
n civilizatia D6ng-son se remarc sensibile in-
Iluente ale stepei, precum si inIluente chineze,
ntre obiectele de import gsite acolo Iigureaz
un vas si o spad din epoca statelor combatante,
precum si monede din epoca lui Wang Mang (9-
25).
Ceea ce este valabil pentru regatele Dian si
Dong-son se potriveste si n cazul altor vechi
regate, din care nu au ajuns pn la noi nici un
Iel de vestigii arheologice. Fujianul, orientat spre
mare si izolat spre uscat prin lanturi muntoase,
precum si sudul Zhejiangului alctuiau, n seco-
lele al III-lca al II-lea . e. n. , unul dintre
aceste regate independente; triburile yue din
Min (vechiul nume al Fujianului, ca si al Rului
Fuzhou) alctuiau una dintre numeroasele nea-
muri de pescari care ocupau, nc din antichi-
tate, ntreaga zon de coast, situat ntre estua-
rul Fluviului Zhe si regiunea Hu din Vietnam.
Expeditiile primului mprat din dinastia Qin
n-au Iost dect o ntreprindere Ir urmri, ns
dinastia Han avea s ptrund acolo n plin
Iort, la sIrsitul secolului al II-lea, distrugnd
regatul Yue, n anul 110 . e. n.
n tinuturile maritime, cu mari cmpii Iertile
(bazinul Fluviului i n regiunea Guangzhou si
Delta Fluviului Rosu) care alctuiau Guang-
dongul si Vietnamul pn n mprejurimile actu-
alului Danang, comertul chinez a ptruns nc
din epoca statelor combatante (secolele al Y-lea
al III-lea). Ca urmare a expeditiilor sale ctre
sud din anii 221214, primul mprat implantase
garnizoane n actualele regiuni Guilin (n nord-
estul provinciei Guangxi), Guangzhou si Hanoi.
Dup prbusirea imperiului Oin, aici s-a cons-
tituit un regat independent, a crui Iamilie dom-
nitoare era, poate, metisat cu snge chinez si
care purta numele de Zhao: este vorba de ,rega-
tul Yue din sud" (Nanyueguo), termen care, po-
trivit sintaxei chineze, corespundea Vietnamului
de Nord (Namviet). Acest regat, ale crui populatii
trebuie s Ii Iost Iormate din strmosi ai thailor
S
1
ai mn-hmerilor. parc s Ii avut drept nde-
ietniciri principale comertul si pescuitul. Portu-
rile cele mai importante erau Guangzhou, Hepu
(regiune a pescuitorilor de perle, la vest de Pe-
ninsula Leizhou din Guangdong) si un port din
GolIul Beibu (Tonin). Se Icea negot cu Iildes,
perle, carapace de broasc testoas, coarne de ri-
nocer, textile din Iibr vegetal, sclavi din insule.
Dup mai multe interventii, dintre care prima
dateaz din anul 181 . e. n. , corpuri expeditio-
nare ale imperiului Han ptrund n anul 113, n
regiunea Guangzhcu si n Delta Fluviului Rosu,
doi ani mai trziu teritoriile regatului Nanyue
Iiind transIormate n distri cte chineze.
i, n egiunile tropicale nesntoase, con-
trolate de imperiul Han, n China de Sud si n
Vietnam domneste un climat de permanent ne-
sigurant: vegetatia si relieIul adesea muntos
se preteaz admirabil actiunilor de gueril;
atacurile si hrtuielile nu contenesc. n perioada
de tulburri ce corespunde domniei lui Wang
Mang (9 23) si primilor ani de restauratie a di-
nastie Han, civilizatia chinez sporise n Vunnan,
n Guangdong, n nordul si centrul Vietnamului.
Dar, ncepnd cu anul 40, rscoalele se generali-
zeaz n Delta Fluviului Rosu, antrennd ridir
crca populatiilor din ntreg nordul si centrul
actualului Vietnam, precum si din regiunea Hepu.
n vestul Guangdongului. Dou surori, Tru'ng
Tiiac si Tru' ng Nhi, dintre care cea mai mare
si arog titlul de regin, snt capii acestei mari
rebeliuni. In epoca noastr, ele vor Ii venerate
ca eroine ale independentei nationale a Vietna-
mului. Si totusi, n anul 43 c. n. Ma Yuna ( 1 4
.e.n. 4'-J e. n. ), numit si ,generalul mbln-
zitor de talazuri" pune capt acest ei revolte.
!rima deschidere
ctre Asies de Sud-Esf i Oceanul ndian
Instaurarea dominatiei Han n Guangdong si n
Vietnam extinde inIluenta chinez n Asia de
Sud-Est. Topoarele de bronz descoperite n Cam-
bodgia reproduc modelul topoarelor chinezesti;
Iragmente de ceramic Han din secolul I e.n. au
Iost gsite n Kalimantanul de Est, n vestul Insulei
Java si n sudul Sumatrei. Totodat expansiunea
districtelor imperiului Han ctre sud ngduie
trilor din Asia de Sud-Est si din regiunea Ocea-
nului Indian s intre pentru prima dat n leg-
turi di rect e cu lumea chi nez. In pasaj di n
Istoria dinastiei Han (capitolul 28 13) indic
primul traseu al cilor maritime ctre Mrile
Sudului si Oceanul Indian. n secolul i .e.n.
Aceste legturi nu se dezvolt ns eIectiv dcct
ncepnd cu primele secole ale erei crestine, ca
urmare a expansiunii maritime a indo-iranienilor,
urmat, ncepnd cu secolul al III-lea, de avntul
maritim al Chinei de Sud. Arheologia (mormin-
tele din regiunea Guangdong, de la Guixian, n
Guangxi, si de la Changsha, n Hunan) indic
importul de produse de peste mri. sub dinastia
Han: sticl, ambr, agate, cornalin. Negotul de
sclavi originari din Asia de Sud-Est este atestat
de unel e stat uet e Iunerare. Iasomia moli),
plant exotic n China, va ncepe s Iie culti-
vat n regiunea Guangdong n secolul al III-lea.
Ambasade indiene sosesc la curtea dinastiei Han
ntre anii 89 si 105. Prima mentiune despre le-
gturi oIiciale stabilite ntre China si Insula
Java dateaz din anul 132.
Dezvoltarea comertului maritim indo-iranian
ce se expli c pri ntr-un progres al tehni cil or
de navigatie, prin avntul schimburilor ntre
India, Orientul Mijlociu si Mediterana, prin di-
Iuziunea budismului, religie de neguttori care
elibereaz oamenii de teama polurii prin desco-
perirea de noi tinuturi productoare de aur,
ntr-un moment n care cile din nordul Eurasiei
snt nchise este, desigur, unul din marile eve-
nimente ale istoriei asiatice din primele secole
ale erei noastre. Ea se va aIla la originea hindui-
z
rii cmpiilor de coast din trile Asiei de Sud-
ist, aceast dezvoltare, explic, de asemenea,
contactele episodice ale Chinei epocii Han cu re-
giunile orientale ale imperiului roman. Una dintre
tarile escale ale comertului indo-iranian pare s
11
Iost un port al vechiului imperiu cambodgian
din Funan (Phnam), n Delta Mekongului. Pe
amplasamentul acestui vechi oras au Iost gsite,
ntre vestigii din secolele al II-lea al Vl-lea, o
moned roman din anul 152 cu eIigia lui Anto-
ninus Pius (138161) si una cu eIigia lui Marc
Aureliu (161 180). storia Liang (502557),
aminteste, n capitolul 54, c n epoca Han negustorii
din Da Qin (termenul Marii Qin" desemneaz
regiunil e orientale ale imperiului roman)
Irecventau adesea Funanul. n anul 120, un regat
din Birmania trimite curtii din Luoyang un dar
constnd n dansatori si jongleri din tara Da Qin,
veniti pe mare din Asia Oriental. n anul 166, o
,ambasad" de negustori romani poate sirieni din
Palmyra ,care Icuse escal pe coastele
Vietnamului central, este mentionat de izvoarele
chineze. Dou alte ambasade asemntoare vor Ii
semnalate n 226 la Nanjing si n 284 la Luoyang.
Aceste legturi ndeprtate ntre Mediterana
Oriental si China de Sud nu prezint numai
interesul unei simple curiozitti: ele indic exis-
tenta unor raporturi comerciale de oarecare im-
portant, stimulate de atractia exercitat de m-
tsurile chinezesti.

Capitolul 2

i

car

i

p
r0
-
tul interregn al uzurpatorului Wang Mang, vor
Ii Iamiliile de notabili a cror bogtie si putere
nu au ncetat s creasc.
1. Economie i poiiiic
Comer[ i expansiune
nc din secolele al IV-lca al III-lea, schim-
burile comerciale par s se Ii dezvoltat, n rega-
tele Zhao si Oin, ctre Mongolia si Asia Central,
n regatele Yan si Oi ctre Manciuria si Coreea,
n regatul Chu ctre Sichuan si Yunnan. Nume-
roase monede n Iorm de cutit (mingclao), datnd
din epoca statelor combatante, au Iost gsite eu
prilejul spturilor din Manciuria si Coreea de
Nord. Ele dovedesc existenta unor schimburi
ntre regatul Yan, situai n regiunea actualului
Beijing, si teritoriile din nord-est. Totul pare s
indice, pe de alt parte, c mtsurile din regatul
Qin au Iost exportate spre vest si este probabil
c tara mtsii a Iost cunoscut n India tocmai
n urma acestor exporturi. Numele de Cina pare
s dateze din secolele al IV-lea al III-lea .e.n.
Aceste schimburi ntre statele chineze si di-
Ierite regiuni ale continentului asiatic aveau s
se ampliIice sub dinastia Han. Or, numeroase
indicii ne invit s punem n legtur expansi-
unea Han, nceput la sIrsitul secolului al II-lea,
cu descoperirea sau cunoasterea marilor drumuri
comerciale care legau lumea chinez din acea
vreme cu China ele Sud, Asia de Sud-Est, Asia
Central si cu hotarele Indiei si Iranului. Raportul
lui Zhang Oian. care semnaleaz interesul
populatiilor din Asia Central si din regiunile
situate la nord de Amu-Daria pentru mtsurile
chineze, este cel care determin marea politic
de expansiune ctre bazinul Tarimului si ctre
Pamir. Fcut de acelasi Zhang Qian, n timpul
sederii sale n Bactriana, descoperirea surprinz-
toare a bambusului si testurilor venite din
Sichuan prin Birmania si India de Nord, l incit
pe mpratul Wu s lanseze expeditii n Yunnan
pentru a-si asigura controlul asupra drumurilor
din aceast regiune. Deductiile asupra existentei
unui drum comercial n! re Sichuan si regiunea
Guangzhou (Panyu) Icut e de Tang Meng
cu prilejul misiunii sale din anul 135 .e.n. n
Guangdong, unde Tang Meng gsise un sos Icut
cu un Iruct importat clin Sichuan s a u aIlat,
la rndul lor, la originea expeditiilor Han n
Guizhou.
Odat cu avntul economic al Chinei n seco-
lul al Il-lea . e.n., expansiunea ei politic avea
s sporeasc. n mod cu totul Iiresc, importanta
schimburilor si s duc la strngcrea legturilor
dintre comert, rzboi si diplomatie. Instalarea
de garnizoane chineze din Coreea pri n inima
Asiei, stabilirea de raporturi diplomatice si con-
trolul marilor drumuri comerciale au creat o
situatie deosebit de prielnic pentru negustori.
Caravanele de step din epoca Han snt adevrate
orase misctoare. n anul 8-1 e. n. o ambasad
a xiongnuilor din nord, care se ndreapt ctre
Chang' an si din care Iac parte nsusi shanyii-ul
si principii din Iamilia sa, este nsotit de o
turm de 100 000 capete de vite. n iarna anului
135 e. n. , wuhuanii pun stp nire, n ti mpul
unui raid de jaI, pe un convoi de peste o mie de
crute, condus de negustori chinez; din Hebei.
n orasele de granit iau Iiint mari irguri. sol-
datii din garnizoane lund parte la schimburile
comerciale. Orasul situat pe amplasamentul ac-
tualei localitti Zhangjiakou (Kalgan), la nord-
vest de Beijing, unde, la sIrsitul celei de-a doua
dinastii Han. vin s Iac negot populatiile \vu-
huan si xianbei, este un exemplu ele asemenea
mare centru comercial de Irontier. La sIrsitul
secolului al II-lea, orasul va beneIicia de aIluxul
do reIugiati provocat de rscoalele turbanelor
galbene, din anul 184.
Este greu de Icut o distinctie net, n cadrul
acestor schimburi ..internationale". ntre ceea ce
arn putea, la rigoare, considera drept comert
particular si acea Iorm de comert oIicial care
est e tributul schimb de bunuri menit s ser-
veasc la strngerea legturilor politice si uneori
Iamiliale pe care dinastia Han le ntretine cu
vecinii si. Negustorii se strecoar n caravanele
oIiciale si proIit de protectia garnizoanelor chi-
neze; unii dintre acesti negustorii, veniti din regate
ndeprtate, merg pn acolo ~nct se proclam
reprezent anti acreditati ai t? ii lor. Deschiderea
drumurilor Asiei Centrale de ctre armatele Han,
n epoca mpratul ui Wu a Iost urmat de o
adevrat npustire a negustorilor chinezi spre
regiunea oazelor. n orice caz ns, ntreaga
politic extern a dinastiei Han pare s se Ii
ntemeiat pe schimburile de daruri, care erau
ndeosebi bunuri de pret. Eliminnd intermediarii
care, la marginile imperiului, se mbogteau si si
sporeau prestigiul gratie comertului cu produse
chinezesti n primul rnd cu mtsuri ,
dinastia Han urmrea s-si extind mai mult
relatiil e diplomatice dect dominatia direct. De
aceea, n primul rnd si cel mai adesea,
imperiul s-a limitat la controlul asupra drumurilor
comerciale, instalnd garnizoane n punctele de
trecere ale caravanelor de negustori. Asa s-au
petrecut lucrurile nu numai n oazele Asiei
Centrale, mereu amenintate de incursiunile
populatiilor de step, ci si n regiunile muntoase din
China de Sud-Vest, locuite de triburi bstinase a
cror raliere a Iost totdeauna incert.
!olitica darurilor i
comer[ul cu mtase
Pentru a-si extinde inIl uenta la veci ni, a-i
cstiga de partea ei si a provoca disensiuni n
rndurile dusmanilor, dinastia Han a practicat o
politic de Iast si generozitate, care surprinde
prin costul ei extrem de ridicat, ca si prin caracterul
ei sistematic. Fr ndoial, nici o tar din lume n-
a ntreprins un asemenea eIort pentru 1
a-si coplesi vecinii cu daruri, ridicnd n acest
Iel darul la rang de metod politic. Pe parcursul
celor patru secole ale epocii Han, populatiile din
step si din oaze si, ntr-o msur mai mic,
cele din regiunile muntoase ale Chinei de Sud-
Vest au primit n dar o cantitate incalculabil
de mtsuri principala bogtie comercial a
Chinei si de alte produse chinezesti. Foarte
substantiale nc de la nceputurile secolului
al II-lea .e. n., aceste daruri sporesc cu rapidi-
tate n a doua jumtate a secolului I .e.n., atin-
gnd apogeul n vremea dinastiei Han trzie.
Cteva ciIre vorbesc de la sine despre acest
Ienomen:

2g9,80 bru9g
(n ;7013
8uluri d0 2g9,80
-
51
.0.n. 000 S 000
-
49
.0.n. S 000 S 000
-
33
.0.n. 000 18 000
-
25
.0.n. 20 000 20 000
-
1
.0.n. 000 30 000
n anul 91 e.n. totalul darurilor Icute xiong-
nuilor de sud ating valoarea de 100 900 000 mo-
nede (qian); n acelasi an, oIrandele ctre regatele
din oaze reprezint 74 800 000 monede. ncepnd
cu a doua misiune a lui Zhang Qian ctre Djun-
garia si Pamir, la sIrsitul secolului al II-lea i-
e. n. , produsele chinezesti si mtsurile snt
a
tt de abundente n Asia Central, net si
pierd bun parte din puterea de atractie si din
Valoare.
o-a evaluat c veniturile anuale ale imperiului
1atre secolul I .e.n. si aproximativ anul 150 e.n.
Se
ridicau la aproape 10 miliarde monede, Ir a
lr
~clude si veniturile particulare ale mpratului,
Ce
se ciIrau la 8 miliarde monede. Din aceste

10 miliarde, 3 sau 4 erau cheltuite pentru darurile
Icute n Iiecare an populatiilor strine. Ne putem
nchipui consecintele acestei importante prele-
vri din bogtiile Chinei care a stimulat, pro-
babil, productia mestesugreasc, dar a slbit,
totodat, economia general a imperiului si
eIectele ei incitante asupra schimburilor comer-
ciale ntre Asia Oriental, India de Nord, Iran
si bazinul mediteraneean.
Dac este un Iapt cert c traIi cul cu produse
chineze a Iost anterior uniIicrii statelor chineze de
ctre primul mprat din dinastia Qin, darurile
Icute populatiilor xiongnu si regatelor din Asia
Central, au Icut, Ir ndoial, ca acest Ienomen
s capete o amploare Ir precedent ; marele comert
cu mtase n lungul continentului eurasiatic s-a
intensiIicat si mai mult sub a doua dinastie Han, n
secolele I si al II-lea e. n. , des-Isurndu-se simultan
n China, Asia Central, India de Nord, n
imperi ul part si n imperi ul roman. Celebrul
,drum al mtsii", care lega valea Fluviului
Galben de Mediterana, trecea prin orasele din
Gansu, prin oazele actualei provincii autonome
injiang, prin Pamir, Transo-xiana, Iran, Ira si
Siria. Oaza Khotan, bogat n jad, situat pe drumul
care ocoleste prin sud desertul Talamaan, pare s
Ii Iost unul din marile centre de tranzit al
mtsurilor. In Niya, oaz situat la est de
Khotan, au Iost gsite bucti d u testuri de
mtase din a doua epoc Han, aceste vestigii
prezentnd i mportante analogii cu cele descoperite
n mormintele de la Palmyra, ce dateaz din
anii 83273. Puntea de legtur pentru
comertul cu mtase dintre China si Mediterana,
pare s Ii Iost ns India. Mtsurile chinezesti,
Iabricate n Sichuan sau tranzitate prin aceast
regiune, erau cunoscute, n cmpiile Gangelui si
Indului, nc din secolele al IV-lea al III-lea
. e. n. , drept produse de Cma, provenite adic
din regatul Qin. Expansiunea Han, din epoca lui
Wudi, n Asia Central pare, dup anumite indicii
arheologice, s Ii con-
tribuit la dezvoltarea relatiilor ntre China si
India de nord-vest. Or, o parte din mtsurile
care au ajuns n imperiul roman trebuie s Ii Iost
importate direct din valea Indului: datorit Iap-
tului c prtii, si ndeosebi nabateenii care
percepeau o tax de 2..- asupra mrIurilor
controlau comertul ntre Transoxiana, Iran si
Mediterana. Roma a ncurajai, n secolele I si
al II-lea e. n. , comertul maritim pe rutele din sud,
care permiteau ocolirea imperiului part. Se stie,
de altIel, c Gan Ying, trimis n anul 97 e.n. de
ctre imperiul Han n Da Qin termen prin care
era desemnat imperii:! roman de rsrit , Iusese
descurajat de ctre prti s-si continue cltoria.
Dac o mare parte a mtsurilor chineze a
luat drumul Orientului Apropiat si al bazinului
Mediteranean, nu trebuie ns uitat c negotul cu
mtase s-a extins de Iapt n ntreaga Asie, asa
cum o dovedesc descoperirile arheologice: testuri
de mtase au Iost gsite. n aIara ,,drumului
mtsii", la Etsingol, n Mongolia Interioar, la
Noin-lla, la 130 m nord de Ulan Bator. n
Siberia buriat, la IImova-Pad si chiar n Crimeea,
la Kerci.
Sinizarea barbarilor
i integrarea lor n imperiu

Darurile Icute barbarilor corespund unei politici
constiente si de btaie lung: pe termen scurt este
vorba de a-i seduce si de a-i desprinde de
conIederatia puternic a triburilor xiongnu. care
domin ntreaga zon a stepelor, precum si oazele
Asiei Centrale; pe termen mai lung. este vorba
de a-i corupe, obisnuindu-i cu luxul. ) Receptii
somptuoase, nsotite ele daruri bogate, Snt rezervate
seIilor xiongnu. asa numitii siianyu,
ba
u principilor din
regatele Asiei Centrale, care cosesc la curtea
mpratilor Plan, Primele vizite
/ v

et ect
uatc la
Chang'an de shanyu-ii raliati au Iost
evenimente politice marcante. Ulterior ns, chi-
nezii au nceput s se team de asemenea prea
Irecvente maniIestri de generozitate, din pricina
cheltuielilor Ioarte ridicate pe care le antrenau.
n anul 3 . c. n. , curtea Han reIuz s primeasc
pe shanyu-ul triburilor xiongnu de sud. n 45
e.n., imperiul Han renunt s extind sistemul
tributurilor mai dezavantajos pentru imperiu
dect pentru vecinii si asupra a optsprezece
regate din Asia Central, care se pregteau s
trimit la Luoyang daruri si ostateci.
Decernarea de titluri oIiciale, acordarea de
ctre mprat a unor sigilii, recunoasterea pro-
priului rang n cadrul unei ierarhii prot ocolare,
care nglobeaz ansamblul trilor raliate impe-
riului, nu snt pentru principii strini avantaje
neglijabile. Este o Iavoare exceptional aceea
de a Ii unit prin legturi de snge cu Iamilia Liu.
Pract ica ce consta n ntrirea aliantelor poli-
tice prin uniuni matrimonial e Va Ii urmat de
numeroase imperii, chineze sau sinizate, pn
n epoca manciurian. Printesele chineze intro-
duc n tri strine moravurile, obiceiurile, cul-
tura si l uxul Chinei. Prezenta lor n aceste tri
justiIica schimbrile Irecvente de ambasade. Una
dintre penetrrile cele mai uzitate n epoca Han
const n trimiterea de ostateci (:hi) la curtea
imperial: principii regatel or din Asia Central si
seIii conIederatiilor de triburi trimit, n semn de
Iidelitate, pe proprii lor Iii, care snt ntretinuti
n lux, pe cheltuiala mpratului, primesc o
educatie de tip chinezesc si snt adesea numiti In
Iunctii din garda imperiala sau n administratia
intern a Palatului. Cstigati pentru modul de
Viat si pentru cultura chinez, ci devin, la
ntoarcerea n trile lor, agenti ai rspndirii in-
Iluentelor Han. AstIel, sistemul ostatecilor, care
garanteaz trinicia aliantelor, reprezint tot-
odat un mijloc de a interveni mai lesne n pr"
bl emele de succesiune din trile aliate.
Combinat cu oIensivele militare, actiunea di-
plomatic a mpratilor Han, darurile n mata-
suri si alte produse chineze mormintele seIil
r

xiongnu cuprind un mare numr de obiecte de
lac, jaduri, ceramic, oglinzi de bronz, monede
si mtsuri , decernarea de titluri, aliantele
matrimoniale, sistemul ostatecilor au dat n cele
din urm roade. Au Iost instituite legturi regu-
late ntre imperiul Han si ,regatele dependente"
(shuguo) pe care le creaser populatiile raliate
Chinei, din Manciuria pn n Asia Central.
ConIederatia de triburi de diIerite origini pe
care xiongnuii o Iuriser la sIrsitul secolului
al IlI-lea ncepe s se dezagrege la mijlocul sece-
lului I. n anul 60 . e. n. , xiongnuii se scindeaz
n cinci grupuri ostile unul altuia, iar rali erea,
n anul 51 . e. n. , la imperiul Han a unuia din
principalii lor conductori, sanyu-vl uhane,
accelereaz aceast evolutie aIlat n plin desI-
surare, n anul 43 . e. n. , mprtirea populatiilor
din step n xiongnuii de sud, raliati imperiului
Han, si xiongnuii de nord, dusmani ai imperiului,
ncununeaz eIorturi de aproape un veac: tribu-
rile apropiate, din regiunile ce corespund astzi
n linii mari Mongoliei Interioare, reprezint un
tampon ntre lumea sedentar si cea a triburilor
nomade cele mai rzboi nice, care rtcesc mai
la nord, pn n mprejurimile Lacului Baikal.
Din anul 36 . e. n. , imperiul Han se aIl, practic,
la adpost, pentru un secol, de amenintarea popu-
latiilor din step.
Evolutia populatiilor de la hotarele nordi ce
ale lumii chineze este inegal. Rapid n nord-
vest, la neamul Oiang, care plteste tribut im-
periului Han nc din 98 . e. n. . si este pe jum-
tate sedentarizat, adugind resurselor obtinut e
din cresterea animalelor si din expeditiile de jaI
pe cele agricole si comerciale, aceast evolutie
nu se va Iace simtit pe teritoriul actualei R.P.
Mongole nainte de secolele I si al II-lea e.n.
Wuhuanii, popul atie di n Mongol ia de ord-
Est aIlat n contact cu sedentarii, vor Ii supusi
inIluentelor chine
7
e si ncorporati n mas n ar-
matele Han, unde vor Iorma corpuri de cavalerie.
n schimb, vecinii lor din nord, xianbeii, rmn
credinciosi modului lor de viat nomad si se
arat a Ii mai agresivi. n anul 140 e. n., o incursi-
une . lor va obliga imperiul Han s le cedeze un
teritoriu important; nlre 156178 se vor ac-
tiva din nou.
Dup ce obtinuse ralierea unor nsemnate
grupri de triburi care se puseser sub protectia sa,
imperiul Han s-a strduit s-si ntreasc
controlul asupra acestor ,regate dependente"
(shugiw), n principiu simpli aliati care nu pl-
teau tribut si erau liberi s triasc dup pro-
priile lor obiceiuri. TransIormarea regatelor shu-
ttuo n teritorii militare ]Ini), apoi n circumscriptii
administrative obisnuite (fiinxian) s-a desIsurat
la toate hotarele imperiului ntre epoca mpratului
Wudi si secolul al II-lea e. n. nc la sIrsitul
secolului al II-lea . e.n. n sudul Mongolici, n
Gansu, n Coreea, Yunnan, Guangdong si n nordul
Vietnamului Iuseser create asemenea
circumscriptii, locuite de populatii raliate sau
supuse stpnirii Han. n cursul celor dou dinastii
Han se aIirm tendinta de integrare din ce n ce
mai complet n imperiu a Iostilor pstori
nomazi, tendint Iavorizat de preIacerile ce au
loc n interiorul triburilor: mbogtirea si cres-
terea lor numeric, nclinatia de a adopta un
mod de viat sedentar ori semisedentar. Ctre
anul 50 . e. n. totalul populatiei xiongnu raliat la
imperiu pare s Ii Iost de 50 000 ori 60 000 de
oameni. n anul 90 e. n. , ciIra aceasta se ridic la
237 000. Functionarii chinezi se strduiesc s
converteasc pe Iostii nomazi la activitti agri-
cole, care snt pentru imperiu o surs de venituri
suplimentare, iar ncorporrile Iostilor nomazi n
armat sporesc cu rapiditate. Femeile si copiii
brbatilor nrolati snt pstrati ca ostateci n
spatele liniilor si , n caz de trdare, snt executati.
Exploatate de ctre administratia chinez si
de ctre simpli particulari care pretind de la ele
servicii, corvezi si impozite (asa bunoar, xion-
enuii din Shanxi snt Iolositi ca muncitori agri-
coli de cairo Iamiliile bogate din regiunea Taiy-
uan, iar populatia Qiang din Gansu este supus
la grele rechizitii pentru transport), triburile din
interior ncearc s scuture jugul prea greu ce le
Iusese impus ncepnd cu secolul I .e.n.; ntreaga
perioad a dinastiei Han Urzie va Ii tulburat
de rscoalele lor. Nedrepttile ndurate de aceste
triburi sini, de altIel, cu att mai strigtoare la
cer cu cit nomazii din Mongolia septentrional,
de ale cror incursiuni imperiul Han se teme,
continu s primeasc din China daruri bogate.
2. Economie i societate
Avntul productiei, progresele tehnice si dez-
voltarea activittilor comerciale se aIl n planul
secund al expansiunii militare, diplomatice si
comerciale a Chinei imperiului Han. De Iapt.
aceste aspecte diIerite ale evolutiei istorice snt
de nedisociat; ele pun n cauz, dintr-o dat n-
treaga istorie social a secolelor al II-lea si I
.e.n.
183
!rogrese tehnice i avnt economic
Lumea chinez maniIest, ncepnd cu a doua
jumtate a secolului al II-lea .e. n., o vitalitate
remarcabil, pe care o conIirm mrturiile con-
cordante al e t ext elor si ale arheologi ei. Ea
proIit de progresele obtinute n cursul perioadei,
att de bogate n noutti, reprezentat de cele
dou secole ce au precedat imperiul, precum si
de avantajele oIerite de uniIicarea politic.
Progresele metalui tiei Iierului au continuat
sub stpnirea Han: va trebui, desigur, s as-
teptm secolul al VT-lea pentru a vedea descris
procedeul de coIuziune, strmos al procedeului
modern Siemens-Martin; chinezii ns stiau s
produc otel nc din secolul al II-lea e. n. ,
nclzind si lucrnd laolalt calitti ele Iier cu
procentaje de carbon diIerite. ncepnd cu aceas-
exploatri de sare
exploatri de fier
diferite industrii
clte regn ale statului
X centru economic principal
Orcj centru comercial principal
_ _ cai comerciale principale
, O ora important
ar ea Chi nei de Sud
dinatjISn
economi
) din China n timpul primei
3 otel le nlocuiesc pe cele de generai
singurele cunoscute, se pare, n epoca statelor
combatante, n Iierului -
J

MaSSa 1i ES

Drod
|~

CarG

laud

calitatca
arului
produs de ctre seri, coroboreaz aluziile exis-
ente in textele chineze, la exporturile clandes-
tine de Iier si l
a
rspndirea tehnicilor siderur-
gice dm epoca Han n oazele Asiei Centrale. 154
Prelucrarea Iierului este, de altIel, cel mai activ
si mai important mestesug din aceast perioad,
n momentul instituirii monopolului de stat
asupra Iierului si srii, n anul 117 . e. n. , au
Iost create de ctre administratie 48 topitorii,
Iiecare cu un personal de cteva sute pn la o
mie de lucrtori. Numiti n topitoriile parti-
culare cu termenul de tong:i care se aplic
de regul unor adolescenti si evoc o stare servil
, acesti lucrtori erau Iie recruti, Iie condam-
nati, pe care conditiile de trai i Iceau adesea
s se rscoale.
n aIara Iierului si srii, cele dou mari sectoare n
care, de altIel, monopolul de stat a Iost aplicat cu
strictete numai timp de mai putin de un secol,
ntreprinderile particulare si cele publice au
coexistat. Este, de pild, cazul testurilor de mtase.
n capitala Chang'an si n provincii se gseau mari
ateliere de stat, a cror Iunctionare antrena mari
cheltuieli si a c?ror productie era destinat n mare
parte darurilor Icute ctre populatiile strine. La
Linzi, Iosta capital a regatului Qi, din nordul-estul
Shandongului, aceste ateliere numrau mai multe
mii de muncitori. Existau ns si ntreprinderi
particulare, create de Iamiliile unor negustori
bogati. Acelasi lucru se poate spune si despre
producerea lacului Iabricat ndeosebi n Sichuan si n
Henan. Unele dintre piesele gsite n siturile
arheologice poart nscrise numele mesterului care a
dirijat Iabricarea lor, altele nu snt marcate si ar
putea proveni din ateliere particulare. Descoperirile
arheologice si aluziile din unele texte las s se
ntrevad rolul important al ntreprinderilor
particulare n economia Chinei din perioada Han. Un
alt mestesug important este cel al aramei, avnd ca
produse principale monedele a cror Iabricatie
particular a Iost curnd interzis Si oglinzile
de bronz. n secolul I .e.n., aceste oglinzi devin
articol de export; ncepnd
Cu
aceast epoc
motivele lor ornamentale si . *
x
pul lor de inscriptii
se modiIic. Numeroase specimene de asemenea
oglindi au Iost gsite din
Siberia pn n Vietnam, si chiar Rusia Meri-
dional.
Progrese nete se nregistreaz n domeniul
productiei si tehnicilor agricole. Uneltele de
Iier snt de o calitate mai bun dect n secolele
al IV-lea si al III-lea . e. n. , ntrebuintarea plu-
gului tras de boi se generalizeaz. n vremea
mpratului Wu se Iace un mare eIort pentru spo-
rirea supraIetei terenurilor irigat;:', ca si pentru
valori Ii carea de pmnt uri noi n Chi na de
Nord. Mai multi experti agronomi snt nsrci-
nati s rspndeasc noi metode de cultur, iar
unii Iunctionari se strduiesc s converteasc la
cultura cerealelor triburile nomade stabilizate
la sIrsitul secolului I .e.n. dincoace de Marele
Zid. ncepnd cu anul 85 . e. n. se rspndeste
un tip de asolament constnd n Isii de pmnt
pe care culturile snt alternate (daitian). Princi-
palele cereale rmn cele din antichitate: orz,
gru, meila care se adaug soia si orezul,
acesta din urm neavnd nc dect o important
relativ. De la sIrsitul secolului al II-lea,
lucerna (iarba mitsu), adus din regiunile vestice.
permite extinderea cresterii cailor n China de
Nord.
Cu ncepere din epoca lui Wang Mang (923)
apare moara de ap. Este vorba, cel mai adesea,
despre o baterie de piloni ]iui) pus n miscare
de un arbore cu came orizontal, miscat la rndu-i
de o roat dispus vertical ntr-un curent de ap.
Un text din anul 3 . e. n mentioneaz ns si
aplicarea Iortei hidraulice la Ioalele cu piston
din Iorje.
Un nou procedeu rational de atelare, chinga
de piept, apruse n epoca statelor combatante
(secol el e al A' al III-lea). ntr-un momeni
n care careta cu dou hulube ncepe a nlocui
carul cu oiste. Epoca Han proIit din plin de
aceast marc inovatie tehnic din domeniul
transporturilor. Trebuie, de asemenea, mentio-
nat inventarea urati vehicul a crui important
ar putea prea pe nedrept secundar. Roaba,
atestat n secolul al III-lea e.n. n Sichuan,
86
dar ale crei reprezentri Iigurate dateaz din
secolele I si ai II-lea, este un instrument Ioarte
util, oriunde cile de comunicatie se reduc la
niste poteci nguste. Gratie centrului de greutate
situat n proximitatea axului rotii, roaba per-
mite transportarea Ir eIort deosebit a unei n-
crcturi de pn la 150 g.
Spre deosebire de China epocii moderne, cea
di n epoca Han si lucrul va rm ne valabil
si n epoca dinastiei Tang dispune din abun-
dent de animale de tractiune si povar: cai,
boi, mgari. Rasa de cai pentru ham sau clrie,
care servesc numai n rzboi si la transportul de
persoane, cunoaste, de la sIrsitul secolului al
II-lea . e. n. , ameliorri prin ncrucisri cu arm-
sari importati din Ferghana sau din tinuturile
Wusun, n valea Rului Iii. Mgarul, animal de
origine occidental, introdus n China de Nord
de ctre triburile xiongnu, este Ioarte apreciat
sub stpnirea Han n toate clasele societtii,
datorit rezistentei sale si pretului modic.
Negustori boga[i jl notabilit[i
Progresele tehnice din secolele al II-leaI . e. n.,
avntul productiei si dezvoltarea marilor curente
comerciale nu puteau s nu aib incident asupra
societtii din acea vreme. Mostenitor al tradi-
tiilor legiste, imperiul Han s-a strduit s Ir-
neze ambitiile Iamiliilor bogate si s constituie,
pentru nevoile diplomatiei si expansiunii sale
militare, un important sector de stat (topitorii,
saline, testorii de mtase etc), ns nu a putut
s struiasc n acest eIort mai mult de un secol:
slbirea controlului se accentueaz ncepnd cu
mijlocul secolului I . e. n. generalizndu-se n
epoca celei de-a doua dinastii Han (23220).
Este epoca triumIului Iamiliilor bogate din pro-
vincii.
La drept vorbind, chiar n vremea cnd contro-
1 statului asupra economiei
imperiului Iusese
eIicacittii sale, guvernul central a
tin seama de notabilittile locale.
la apogeul
trebuit
sa
Una dintre particularittile sociale din epoca
Han n ansamblul ei este, ntr-adevr, existenta
unor Iamilii Ioarte bogate, care combin activi-
ttile agricole (productia cerealier sau rizicul-
tura, cresterea animalelor, piscicultura), cu cele
industriale (testorii, topitorii, Iabricarea lacu-
rilor etc. ) si comerciale, dispunnd de o abun-
dent mn de lucru. n regiunile n care agricul-
tura constituia resursa principal, Iamiliile bo-
gate se multumesc s exercite presiuni asupra
tranilor sraci, practicnd mprumuturi c?mt-
resti si obligndu-si debitorii s-si nchirieze
pmnturile sau s le vnd. Acesta este, cu
sigurant, cazul celor o mie de notabili, un Iel de
mici despoti rurali, pe care Wang Wenshu, Iunc-
tionar de tendint legist, i aresteaz si-i judec,
n anul 120 . e. n. Oriunde conditiile economice
o permit, alte resurse se adaug veniturilor
agricole.
Cu totul tipic din acest punct de vedere poate Ii
considerat regiunea Chengdu din Sichuan, pe
care geograIii o desemneaz cu numele de Bazinul
Rosu. Este una dintre regiunile cele mai
bogat e si mai act ive din China dinastiei Han.
Exploatarea srii, producerea Iierului, a lacului
(mai multe obiecte de lac Iabricate n Sichuan
au Iost gsite n mormintele Han din Coreea de
Vest, la circa 3 000 m de Chengdu), a brocar-
turilor, comertul cu testuri, cu vite, cu Iier ex-
plic Iaptul c aici s-au putut acumula, nc din
secolul al II-lea . e. n. , averi Ioarte mari. Familia
Zhuo, una dintre cele mai bogate din Chengdu,
posed mari ntinderi de pmnt cultivat, iazuri
pentru pescuit, parcuri de vntoare. Dispune, de
asemenea, de ntreprinderi siderurgice, n care
muncesc 800 de mesteri sclavi; Iamilia
respectiv s-a mbogtit datorit comertului cu
Iier ntreprins cu bstinasii din sud-vest, barbari
cu pieptntura n Iorm de ciocan. Acest co-
mert ntre chinezi si triburile locale pare s ti
luat adesea Iorma unui schimb de daruri , Ir
ndoial, mai bine adaptat mentalittii bsti-
nasilor dect traIicul comercial, care tine scama 18
cu exactitate de valoarea mrIurilor: este citat
cazul unui important dar n mtsuri si alte pro-
duse chinezesti pentru care s-au primit n schimb
cai si vite.
Ceea ce este adevrat pentru Sicliv.an rmne
valabil si pentru multe alte regiuni ale Chinei
din epoca Han, punnd n lumin existenta unei
clase de notabili bogati din care imperiul si-a
recrutat cadrele administrative. Departe de a Ii
n exclusivitate agricole, bazele economice ale
acestei clase snt adesea industriale si comerci-
ale. Este ceea ce explic n China epocii Han
numrul relativ mare de ,sclavi" condamnati si
debitori insolvabili, ntrebuintati n cea mai
mare parte n marile ntrepri nderi mestesug-
resti.
Concentrarea pmnturilor, care a nsotit avn-
tul economic din secolul I . e. n. , trebuie s Ii
pus o grav problem n Iata conductorilor din
perioada de nceput a erei noastre; este problema
pe care uzurpatorul Wang Mang nu a putut s o
rezolve n anii 923 si care a constituit una din-
tre cauzele principale ale esecului su.
Economie Iibe7a o7i cont7oIat ?
Ostilitatea la adresa negustorilor, Ienomen cu
consecinte att de proIunde asupra destinelor
lumii chineze si care a marcat n chip speciIic
ci vilizati a chi nez, se expli c prin cauze
complexe si diverse. nc nainte de imperiu,
traditiile crturresti (moist, taoist ori legis-t)
se ntlnesc ntr-o aceeasi condamnare a luxului si a
cheltuielilor inutile, ns motivele acestei aversiuni
diverg n Iunctie de respectivele curente de gndire.
Semn de desIru, de arogant si de lips de virtute
pentru traditia crturreasc, gustul pentru lux
apare la Mencius drept una dintre cauzele
indirecte ale mizeriei trnesti. i~urs de
artiIicialitate si cauz de dezordine pentru
g nditorii taoisti, luxul este condamnat de 59
discipolii lui Mozi'n numele unui ideal de aus-
In si de nivelare
e
Iruealitate universaw ?
lui

ma
.
le de mt c
r i gor i s t , dm -
p o n t i c o - o - . n U b
iIia negust orilor~ cac))
,14 lucruri care smtpr
inevitabil aceast complicitate. Reactia anti-
tnercantii nu se va aIirma dect la sIrsitul seco-
lului al II-lea, n epoca iui Wudi, sub presiunea
deIicitului creat de o politic de expansiune
militar si diplomatic extrem de costisitoare.
De aici instit uirea, n anul 119 . e. n. , a unei
taxe unice asupra ambarcatiunilor si carelor si,
ndeosebi, n acelasi an, instituirea si apoi ex-
tinderea (n 117) in ntreg imperiul, a monopolului
de stat asupra Iierului si srii. Fierul si sarea snt,
nc din epoca statelor combatante, industriile cele
mai active si mai rentabile, iar aceast msur,
care va inspira mai trziu si alte imperii chineze,
parc s Ii redus pentru un timp puterea marilor
negustori, posesori de ntreprin-' deri industriale
si mest esugresti. Vom nota, de asemenea, c
sub Wudi, puterea imperial este relativ
independent de concursul pe care puteau s i-1
aduc marii negustori: nu avea nevoie s recurg
cum va Ii cazul sub dinastiile Tang, Scmg si
Ming la serviciile unor negustori bogati,
nsrcinati s asigure aprovizionarea armatelor din
nord cu grne, Iuraje si alte produse, cci cea mai
mare parte a acestei aprovizionri este asigurat
de coloniile militare (tuniian). Ce-lcr dou
monopoluri, al Iierului si al srii, li se va aduga
n anul 98 monopolul, mai putin important, al
alcooiunlor. Este n orice caz limpede c
msurile de control al economi ei luate de stat,
precum si ostilitatea acestuia Iat de negustori
snt intim legate de starea Iinantelor imperiale.
Traditiile antimercantile nu Iac dect s aduc
argumente n sprijinul politicii pe care o
sugereaz diIiculttile momentului. Dovada n
acest sens o constituie criticile suscitate de
sistemul monopolurilor dup moartea lui Wudi, n
momentul discutiilor care au loc la curte n anul
81 .e.n. n legtur cu mentinerea sau abolirea lor.
Voluminoasa dare de seam asupra acestor discutii,
publicat ctiva zeci de ani mai tr-
Z1
u, ntre anii
"?u~ si 49 .e.n., ni s-a pstrat, din Iericire, sub
titlul Yantiehm ]Discutii asupra srii i
fierului).
Capitolul 3
ASCENSUNEA NOTABLLOR
l CRZA NSTTU|LOR !OLTCE
De la intrigile de palat la uzurpare
Cderea pri mei dinastii Han la nceputul erei
noastre este rezultatul unei evolutii interne, nce-
put cu mai bine de un secol n urm. n vreme
ce colaborarea Iunctionarilor, ministrilor si sIet-
ni cilor mpratului la gestiunea treburilor per-
misese, ntre 179 si 141 . e. n. , sub domniile lui
Wendi si Jingdi, consolidarea puterii imperiale
n timpul lungii domnii a lui Wudi (141 87) se
maniIest tendinte autocratice, care triumI odat
cu regenta generalului Huo Guang, depozitar al
ul timelor dori nte al e lui Wudi. ncepnd cu
anul 80, Huo Guang si instituie propria lui dic-
tatur, instalnd n toate posturile de conducere
pe membrii Iamiliei sale. Reactia care se produce
dup moartea lui, survenit n anul 68 (un mare
proces, desIsurat n anul 66, duce la executarea
tuturor rudelor Iostului dictator), nu repune
n cauz concentrarea puterii n minilc mpra-
tului. Lipsit de sprijinul si de contraponderea
pe care le constituia ansamblul administratorilor
si sIetnicilor, puterea imperial ajunge curnd
s Iie miza intrigilor de palat si luptei ntre Ia-
miliile mprteselor: o putere autocratic s
1
atotputernic cade n mod necesar sub inIluenta
Iavoritilor, Iemeilor si eunucilor. Una din aceste
Iamilii de mprtese, att de puternice la sIr-
193
situl primei dinastii Han, reuseste s aseze pe
tron pe unul dintre membrii ei. Este vorba despre
uzurpatorul Wang Mang, care ntemeiaz eIemera
dinastie in, ,cea nou" (anii 923).
O alt cauz, paralel cu cea dinti, a cderii
primei dinastii Han pare s Ii Iost evolutia din
ce n ce mai rapid a lumii rurale: concentrarea
pmnturilor n minile celor mai bogati (nota-
bili locali, negustori, mari Iamilii) este o surs
de tensiune social n mediile rurale si de diIi-
cultti economice, pe care urcarea pe tron a lui
Wang Mang este departe de a le putea rezolva.
Primele decrete, care urmresc s limiteze ex-
tinderea propriettilor private, dateaz din ul-
timii ani ai secolului I .e.n. Ele vor Ii urmate,
pn la sIrsitul secolului al IH-lea e.n., de o
lung serie de alte decrete asemntoare, ce par
s Ii Iost ineIicace, demonstrnd n acest Iel diIi-
culttile ntmpinate de stat n metinerea con-
trolului si protectiei sale asupra micii trnimi.
Wang Mang ncearc s remedieze situatia
grea pe care o mostenise, adoptnd msuri radi-
cale : ,nationalizarea" tuturor pmnturilor si
tuturor sclavilor (acestia nu reprezentau, se pare,
dect o sutime din populatie, statutul lor Iiind
Ioarte diIerit de cel al sclavilor romani), reIorme
monetare succesive si emiterea de noi monede de
tip vechi. Instaurarea unei noi dinastii antrenea-
z, de altIel, schimbarea tuturor titlurilor si
tuturor institutiilor. Aceast Iebr a reIormelor,
cu att mai puternic cu ct puterea Iusese uzur-
pat, se inspir, de bun seam, din teoriile cos-
mogonice ale epocii, dar si din conceptiile arhai-
zante : Wang Mang si ntemeiaz reIormele pe
o lucrare considerat de atunci ncoace drept sus-
pect si de elaborare trzie, dar care abund n
date cu sigurant Ioarte vechi. Este vorba despre
Zhouli (Ritualul Zhou) sau Zhouguan (Functio-
narii Zhou), care Iace un tablou Ioarte sistematic
al administratiei statului Zhou si mparte an-
samblul Iunctiilor oIiciale n Iunctionari ai Ce-
rului, ai Pmntului si ai celor Patru Anotim-
puri.
I

IneIicace, msurile radicale luate de Wang Mang
nemultumesc pe proprietarii bogati, Ir a solutiona
criza agrar. Redistribuirea pmnturilor, care ar Ii
trebuit s urmeze conIiscrii lor de ctre stat, nu
poate Ii pus n aplicare, iar manipulrile monetare
provoac haosul economic general. Adevrate trupe de
trani rsculati, conduse de o Iemeie cu aptitudini de
vrjitoare, ,maica Lu", apar n Shandong n anul 17
e.n. Altele au, n anul urmt or, drept cpet eni e pe un
anume Fan Chong. r urma inundatiil or din bazinul
inIerior al Fluviului Galben, insurectiile se extind la
ntreaga Cmpie Central. Rsculatii, care-si
conIectioneaz chipuri de demoni, snt numiti
sprinccnele roii (chimei). SeIul lor spiritual este un
anume ,rege Jing de Chengyang" din Shandong, care
se pretinde nrudit cu Iamilia Liu din dinastia Hair si
care se exprim prin mijlocirea unuimedium.
Miscarea, cu o organizare politic si administrativ
original, arc ntr-adevr drept obiectiv restaurarea
dinastiei Han. Paralel cu aceast agitatie si cu aceste
ridicri ale trnimii, rezistenta si rebeliunile vechii
nobilimi Han si ale marilor Iamilii latiIundiare
ameninta noua dinastie. Conjunctia acestor dou
Iorte devine victorioas n anul 23 e. n. Dup
nIrngcrea si moartea uzurpatorului, unul dintre
reprezentantii vechii spite Liu, originar din regiunea
\
T
an-yang, n sudul Henanului, preia puterea si res-
taureaz di nastia Han. Acest Liu iu, care va domni
sub numele de Guangwudi (25 57) nbus
rmsitele rscoalelor trnesti si distruge
Iormatiunile statale independente ce se consti-tuiscr
n Gansuul Oriental, sub Wei iao si n Sichuan, sub
Gongsun Shu.
Noile baze ale imperiului restaurat
n vreme ce primul mprat (Shi huangdi din
dinastia Qin) dispunea de o organizare adminis-
trativ si militar anonim, pe care o extinsese
asupra teritoriilor cucerite; n vreme ce primii
mprati Han, credinciosi acestei politici de
control direct al statului asupra trnimii, reusi-
ser, n mai pu(in de un secol, s elimine pe toti
cei care puteau pune piedici actiunii puterii cen-
trale, dinastia Han trzie se sprijin pe noua
ptur social care a adus-o la putere: cea a
marilor 1amilii lati1undiare din Cmpia Central
si, ndeosebi, din enan. Mutarea capitalei de la
Chang'an la Luoang nu se explic doar prin
dezvoltarea economic a regiunilor situate la est
de trectorile ntre Shaanxi si enan, ci si prin
existenta acestei noi clientele. Pentru a lupta
mpotriva puterii detintorilor de Ieude,
notabililor si Iamiliilor bogate, primii Han se
strduiser s se sprijine pe masa micilor agri-
cultori. Dar evolutia social, migratiile interioare
si rscoalele aveau, dimpotriv, s consolideze,
la sIrsitul secolului I .e.n. si sub a doua dinastie
Han, puterea marilor proprietari: rude si cola-
terali ai Iamiliei imperiale, nalti Iunctionari si
notabili provinciali.
Deplasrile de populatie se accelereaz n primul
sIert al secolului I e. n. Ele se datoreaz:
retragerii generale a liniilor de aprare n regiuni le
di n nord si nord-vest, puse n valoare n epoca
lui Wudi prin colonii militare si transIeruri de
populati e; instalrii unor triburi de pstori
nomazi si de munteni de la hotarele sino-tibetane
dincoace de Marele Zid; rscoalelor Irecvente ale
acestor populatii sedentarizate si exploatate de
administratia chinez. Exodul are loc mai ales n
proIitul regiunilor din sudul Cmpiei Centrale,
Bazinului Rosu din Sichuan si, ntr-o msur
mai mic, al bazinului Fluviului Yangzi (populatia
districtului Changsha din Hunan, care numra la
recensmntul din anul 2 e.n. 235 825 locuitori, va
atinge, n anul 140. 1 054 372 locuitori).
AIluxul de trani dezrdcinati si de . )i
coloni militari n cutare de pmnturi
s
Poreste
mina de lucru de pe marile domenii.

n acest Iel se dezvolt o clas de dependenti ai
marilor Iamilii ,oaspetii" (ke), Iermieri sta
bili, grzi personale cunoscute mai trziu sub
numele de buqu, sez*vitori ori sclavi (nubi).
Totodat slbeste inIluenta statului asupra micii
trnimi, creia primii mprati Han le datoreaz
o bun parte a puterii lor. Viitorul Guangmidi,
Iondatorul dinastiei Han trzie, este reprezentan
tul tipic al acelor mari Iamilii mosieresti de pro
vincie care nu reusiser s pun mna pe putere,
dup mai multe rebeliuni inIructuoase mpotriva
lui Wang Mang, dect n urma rscoalelor tr
nesti. Imensul domeniu pe care l poseda lng
Nanyang era nconjurat de ziduri prevzute cu
porti si avea propria sa piat comercial. Aprarea
era organizat de un corp de militii particulare.
Aceast ptur social care va pstra o pozitie
dominant la nceputurile noii dinastii care va in
tra, n secolul al II-lea e. n., n conIlict cu eunucii
de la pal at dovedest e i niti ati v n materi e
de agricultur, irignd mari supraIete de cmpie,
dezvoltnd cresterea animalelor si piscicultura si
asi gur ndu-si ast Iel, n perioade tulburi, o per
Iect independent economic. Unii dintre mem
brii ei par s Ii acumulat averi imense: cnd ma
rele ministru Liang Ji, rud prin aliant cu mp
ratul, a Iost executat n anul 159, vnzarea pro
priettilor sale a adus, pare-se, tezaurului public
3 miliarde de monede, ceea ce a permis suprima
rea a jumtate din impozitele n cereale pe timp
de un an. Marile Iamilii, detintoare de domenii
autarhice, preIigureaz aristocratiile din epoca
dinastiei Jin si a dinastiilor din sud, a cror putere
a Iost Iavorizat de declinul economiei urbane.
Paralel cu evolutiile contextului social si poli
tic, raporturile ntre imperiu si populatiile de la
hotare au cunoscut modiIicri proIunde ncepnd

,
cu domnia mpratului Wu si cu dictatura gene-
a

ralului Huo Guang. Dinspre Mongolia imperiul
nu mai are motive de neliniste; puterea xiongnu-
ilor nu a ncetat s slbeasc, nc din epoca divi-
ziunii lor,
acest

d

secolului I e
n

In

In

acc
entundu n
Mongolia sTn A )
oIens
)5o
c a r e

Si-au p
s
"at
Sl a
i
agricultorii ,
e
denI asigurat
de

uneTL smizate si secW
Iburi

mai i n c u r s i u n i p r & ) e .
N u

d)t n anii go
aSe

aJe

) v e n i t e ,
i n
)
care, n Ho s Shanxi,
snt
t
par s Ii
r

Shaanxi
^e luat,
i
p

l

este

n

rd
ce,
i
e.n
slbi
sistemului de monopoluri n momentul restaurrii
ntreprinse de Guangwudi au contribuit, la rn-dul
lor, la dezvoltarea comertului particular si a
contrabandei. Niciodat negustorii strini nu au Iost
parc mai numerosi dect n secolele I si al II-lea,
si prezenta lor explic n mare msur de ce
inIluentel e externe au Iost att de active sub a doua
dinastie Han. S amintim, de asemenea, c exact n
aceast epoc a celui mai mare avnt al comertului
cu mtase n Eurasia budismul ncepe s ptrund
n China. Ct priveste activittile de contraband, ele
snt legate de interdictiile aplicate exportului a ceea
ce am putea numi mrIuri de important
strategic, ndeosebi Iier si arme. CteVa mrturii
arheologice conIirm ceea ce ne spun textele: mai
multe arme cu i nscriptii n chi nez si unelt e de
Ii er datnd din epoca mpratului Wu au Iost gsite
ntr-un mormnt barbar din Liaoningul de Nord.
Recent a Iost identiIicat un mecanism de arbalet
chinez, expus n 1915 n muzeul din Taxila (n
apropiere de Peshawar), n AIghanistan, care provenea
di n ruinele celui de-al doilea palat part de la Sirap,
reconstruit dup anul 30 e.n. Msurile de prot ecti e
luat e de mpratii Han n-au putut, de altIel, s
mpiedice rspndirea n Asia a secretelor tehnice ale
topitoriilor chineze. Chen Tang, un general de la
sIrsitul primei perioade Han, aIirm c tribul
wusun di n val ea Rul ui Iii nvtase de putin vreme
s Iabrice arme ascutite. Acelasi lucru s-a ntmplat,
pare-se, cu populatia din Dayuan, n Ferghana. Poate
c nu este vorba dect de Iorjarea Iierului importat
din China. O dovad mai decisiv o constituie ns
topitoriile de Ii er descoperite n oaza Ni ya, la est
de Khotan. Industria Iierului si otelului avea s se
mentin n bazinul Fluviului Tarim: pr" dusele
Iabricat e aici vor Ii importate n zonele chineze de
granit n epoca dinastiei Jin de Vest (265-814).
mpratesdor

sas-
i l l i ,
; ""' ":
e
Unuc


proprietar a 31 de case si a 640 ha de terenuri
cultivate), ei se dedau comertului n stil mare si
dispun de sclavi mestesugari. Autoritatea pe care o
detin la curte acesti servitori de palat parveniti din
clasele inIerioare, consecintele neIaste ale inIluentei
lor asupra politicii mpratilor, precum si
recrutarea de ctre ei a unor agenti ai statului
provoac reactia marilor Iamilii latiIundiare si a
Iunctionarilor-crturari proveniti din acestea. Se
Iormeaz un partid, pe care eunucii reusesc n anul
167 s-1 zdrobeasc: toti membrii lui snt destituiti
din Iunctiile lor si exilati. Aceast nIrngere nu este
ns suIicient pentru a dobor marile Iamilii
mosieresti, a cror putere rmne intact n provincii.
Lupta se ncheie n momentul marilor rscoale
trnesti ncepute n 184. Slbiti pentru o clip, eunucii
revin la putere n urma tulburrilor rurale, dar snt
deIinitiv eliminati de ctre Yuan Shao, membru al
unei mari Iamilii din Henan, care, dup ce pune
stpnive pe Luoyang, masacreaz peste 2 000 de
eunuci.
Revolu(ionarii mesianici
Revolu(ionam ~
Ultimii ani ai secolului al II-lea snt marcati
de o criz agrar de exceptional gravitate. Ctre
170, grupuri de trani rtcitori ncep s ame-
ninte linistea provinciilor. Curnd ns, ca ur-
mare a inundatiilor de pe cursul inIerior al Flu-
viului Galben, la hotarele dintre Shandong si
Henan se dezvolt o vast miscare mesianic
de inspiratie taoist, care duce n 184 la Iormida-
bila rscoal a turbanelor galbene huangfin).
Cpetenia lor este un anume Zhang Jiao, primul
patriarh al sectei taoiste a Marii Pci (taiping.
termenul evoca ideea unei vrste de aur dobmdite
prin egalitatea tuturor si prin proprietatea co-
mun asupra bunurilor), si cei doi Irati ai si
Zhang Bao si Zhang Liang. nzestrat cu ta-
lente de propagandist si de tmduitor epi-

demiile care au urmat inundatiilor devasteaz
bazinul interior al Fluviului Galben , Zhang
Jiao este un Iel de pap al cultului nchinat lui
Huangl ao, si nt ez nt r e s uver anul mi t i c
Huangdi (,mpratul Galben") si un Laozi divi
nizat. Bine organizat din punct de vedere mili
tar, secta numr 360 000 aderenti aIlati sub
arme din anul 184. Puterea suprem este asumat
de trinitatea alctuit din Zhang Jiao si Iratii si,
,generalii stpni ai cerului, pmntului si oa
menilor", care au sub ordinele lor o ntreag
i erarhi e de cpet eni i, al e cror Iunct ii s nt,
n acelasi timp, militare, administrative si reli
gioase. Comunittile de sectanti consacr o mare
parte din timpul lor activittilor religioase, ndeo
sebi unor serbri si ceremonii ce dureaz mai
multe zile si care poart numele de ,adunare"
hui) sau ,post de puriIicare" (:hai). n cursul
acestor maniIestri religioase, participantii si
mrturisesc n public pcatele si organizeaz
sedinte de trans colectiv, stimulat de proster
nri interminabil repetate, de acompaniamente
muzicale si de excitarea n grup. Cteodat avi
loc orgii, n cursul crora brbatii si Iemeile ,si
amestec rsuIlrile" (heqi). La echinoctiile de
primvar si toamn se distribuie amulete rz
boinice si Iarmece tmduitoare. Doctrina tai-
pingdao proclam c bolile snt consecinta pca
telor comise. Asociind traditiilor taoiste si cul
tului lui Huanglao teoriile cosmogonice yin-
yang si ale celor cinci elemente, aceast religie
a mntuirii are drept texte sacre cartea Daode-
fing de Laozi si un text descoperit ca Iiind de
traditie mai recent Canonul Marii Pci (Tai-
pingfing).
n aceeasi epoc, n China de Vest se dezvolt
0
sect a crei organizare si ale crei doctrine
snt asemntoare celor ale turbanelor galbene,
dar care va rmne localizat n Sichuan si n
v
alea superioar a Rului Han. ntemeiat de
maestrul magician Zhang Daoling (sau Zhang
L i )
care
trecea drept stpn al geniilor aerului
pmntului si apelor, aceasta secta cere de la
adeptii si o contributie de cinci msuri de orez
(de unde si numele de wudoumi dao
t
doctrina celor
chici msuri de ore:). Ca si turbanele galbene, adeptii
doctrinei w udo unii clan recurg la practicile de
posedare spiritual, cred n virtutile amuletelor,
n eIectele mrturisirii pcatelor si n originea
religioas a bolilor. Bolnavii snt tinuti deoparte
si triesc izolati n barci. Institutiile de ntra-
jutorare par s li Iost mai dezvoltate: grinaiv
gratuite pentru cltori, ntretinerea drumurilor,
cu valoare expiatorie. Proprietatea individuala
pare s Ii Iost abolit.
Rscoala turbanelor galbene se declanseaz,
peste tot unde miscarea a reusit s se implanteze,
la cea de-a doua lun plin a anului 184, an
marcat de semnele ciclice yia:i, primele dintr-un
nou ciclu sexagezimal. Insurgentii, purtnd ca
semn de recunoastere turbanul galben (huangfin),
pun stpnire pe orasele din Shandong si din
Henan, n ciuda rezistentei organizate la Luo-
yang de generalul He Jin. Dup moartea celor
trei Zhang. ucisi nc de la nceputul rscoalei,
miscarea se ntinde, n 185, n regiunea muntilor
'Iaihang, care despart Shanxiul de Shandong, n
186 n Shaanxi, n Hebei si Liaodong, n 188
n Shanxi. Ctre anul 190, adeptii sectei celor
cinci msuri de ore" reusesc s-si creeze un stat
liber n sudul provinciei Shaanxi, sub conducerea
lui Zhang Lu, nepot al lui Zhang Daoling.
mperiul n minils solda[ilor
Se poate considera *; n aceast epoc puterea
imperial nu mai exist dect cu numele. Puterea
eIectiv apartine conductorilor de armate, care
primiser misiunea de a reprima miscarea turba-
nelor galbene, si dintre care unii particip la lovi-
tura de stat din anul 189. Este vorba despre Dong
Zhuo, un aventurier originar din Gansuul ele
Est, Yuan Shu, vr al lui Yuan Shao, Cao Cao
/' 155220), original" din Anhui si nepot adoptiv
-A] unui eunuc, precum si despre Sun Ce (175200),
ipi tele inai mare al lui Sun Quan, cel care va
ntemeia n 222, la Wuchang, regatul Wu. Ime-
d at dup.', masacrarea din 189, a eunucilor,
Dong Zhuo "-si ndreapt trupele asupra Luoyang-
ului si n euneaz pe ultimul mprat din
di nasti a Han. iandi. n anul urmtor, armata
lui Dong Zhuo, care cuprinde, ca .si cea a lui Cao
Cao, nsemnate contingente barbare, jeIuieste si
incendiaz Luoyangul. Biblioteca imperial si
arhiva dinastiei Han snt mistuite de Ilcri.
Pierderea pare s ii Iost mult mai grav dect
aceea pricinuit de celebra ,ardere a crtilor"
petrecut sub primul mprat din dinastia Gin.
Dar n 192. doi ani dup ce transIerase capitala
la Chang'an, Dong Zhuo, care; si-a cstigat o
trist celebritate prin excesele si cruzimile lui,
este asasinat. ncepnd din acest moment se
aIirm puterea lui Cao Cao, ce-i va elimina trep-
tat pe rivalii si din China de Nord bunoar
pe Yuan Shu, care n 197 ntemeiase un regat
independent si va pune bazele unui nou impe-
riu, limitat ns la Cmpia Central si la provin-
ciile din nord.
Distrugerile provocate d
si, mai mult nc, ravagiiL
sate dup 190 ntre seIii de armate rivali aveau
s duc la declinul economiei urbane, declin
evident ndeosebi n valea Rului Wci si n
nordul Henanului. Concomitent cu prbusirea
statului si cu triumIul seIilor militari, acest
declin economic, care survine dup marele avnt
mestesugresc si urban din epoca Han. este unul
dintre semnele care anunt nceputul unei noi
perioade. SIrsitul epocii Han marcheaz in-
trarea n evul mediu" chinez.

rscoalele tranest i
rzboaielor dcclan-
Capitolul 4
CVLZA|A E!OC HAN
Filozofia scolastic a celor cinci elemente
Epoca Hau marcheaz triumIul unui tip de gn-dire
ce parc s Ii Iost dominant n interpretarea
prevestirilor si n stiintele oculte: un Iel de
scolastic, ntemeiat pe un sistem de corespon-
dente spatio-temporale, ce pretinde c poate
Iurniza o explicare exhaustiv a universului.
Este ceea ce se numeste teoria principiilor vin si
yang si a celor cinci clemente (yinyang wuxin.
shuo). Moduri de existent sau puteri Iundamentale,
cele cinci elemente, precum si virtutile Ieminine
(vin) si masculine (vang) se succed, tre-cnd prin
Iazele de crestere, apogeu si declin. La originea
acestor conceptii, sistematizate n epoca statelor
combatante, ndeosebi n Shandong, s-au aIlat
scolile de prezictori din antichitate, specializate n
interpretarea celor 64 de hexagoane si a celor 8
trigrame. Cel mai celebru teoretician al lor este
Zou Yan (305-240) din Qi, care pare s-si Ii
extins sistemul de interpretare la toate domeniile
cunoasterii: astronomie, divinatie dup stele,
geograIie, istorie, si politic. Teza Iundamental a
lui Zou Yan pune n relatie succesiunea regimurilor
politice cu succesiunea celor cinci elemente,
potrivit principiului distrugerii vechiului de
ctre nou, si anume: pmnt-lemn--metal-Ioc-ap.
Aceste teorii snt preponderente n momentul
n care statele se uniIic sub egida regatului Oin
Le gsim exprimate ntr-unui dintre capitolele
Ritualurilor (Yuehng), capitol al crui text este
reluat m Lushi chunqiu (Primverile si toamnele
maestrului Lii), lucrare ce trecea drept expresie a
unei ytiin(e globale, sintez a tuturor scolilor de
gi ndire. Scrierea Iusese alctuit de clientii Im
Lu Buwei, negustor bogat din Henan, sIetnic al
regil or din Qin, apoi mi nistru al pri mul ui
mprat, pma in anul 237. Lii Buwei yi alc-
tuise un Iel de curt e parti cular, care numra
aproape 3000 de oameni de talent, originari din
Qi - tinut ul de basti n al lui Zou Yan - pre-
cum s)i magicienii taoisti din Zhao si Chu ' Mai
mult nc: ntreg noul ri tual al imperiul ui Oin
este stabilit n Iunctie de teoriile re1eritoare la
cele .in.i elemente si de sistemul de corespondente
ntre elemente, puncte cardinale, planete cu-
lori, note muzicale, calitti morale, gusturi, sen-
timente, viscere s. a. Instaurarea noii dinastii
marci nd triumIul virtutii Iundament al e a apei
asupra celei a Iocului (prin care domnise di-
nastia Zhou), toate institutiile imperiului tre-
Duiau sa iie in armonie cu aceast nou virtute:
ea ^impune culoarea neagr a drapelelor, justi1i-
1ic severitatea legilor, recurgerea constant la
ci Ira 6, care det ermi n p n si lungi mea con-
tractelor si Iorma plriilor de ceremonie.
Diversitatea tradi(iilor
S-a insistat adesea asupra renvierii ,conIucia-
nismului , care ar Ii urmat epocii de obscuran-
tism a imperiului legist Qin. Este adevrat c
sub dinastia Han studiile clasice au Iost ncura-
ate sistematic de ctre stat. Ele au devenit sursa
ideologiei ohciale, creia trebuia s i se pecetlu-
iasc caracterul ortodox. nc n anul 136 .e.n a
rost creat un corp de . crturari de mare stiint
1
C
"I t
St J

n

cde

c i nc i
) cl asi ce" ujing boshi).

n
numr de 50 n vremea domniei mp-
rtului Wu (141-87), de 100 n timpul lui Zhaodi
(87-74), de 200 n vremea lui uandi (37-7),
acesti crturari vor Ii nc si mai numerosi n
epoca dinastiei Han trzii si vor avea o inIluent
considerabil la curte si n ntreg sistemul poli-
tic. Este, de asemenea, adevrat c, n ceea ce
priveste morala public, accentul a Iost pus n
epoca Han pe virtutea supunerii celor mai ti-
neri Iat de cei mai vrstnici si pe respectul ca-
tegoriilor de vrst. Pietatea Iilial devine unul
dintre criteriile de selectionare a Iunctionarilor,
iar actele contrarii ei snt sanctionate prin pe-
depse dintre cele mai severe. Adunrile stesti
n cinstea zeului local al gliei au Iost ncurajate,
deoarece acestea erau privite drept un mijloc de
ntrire a coeziunii sociale si de a impune n
ochii tuturor ierarhiile ntemeiate pe vrst si
pe titlurile acordate de stat (ceea ce pare s Ii
Iost. de altIel, ntru totul conIorm traditiei le-
giste).
Trebuie totusi s ne Ierim de distinct ii cate-
gorice, n contradictie cu nsusi spiritul epocii:
este ntr-adevr Ioarte greu, la sIrsitul epocii
statelor combatante si n primul secol al dinastiei
Han. s Iaci distinctii ntre specialistii n vin
si n yatig, ntre magicieni, taoisti, crturarii
versati n scrierile vechi din epoca Zhou sa-
vanti desemnati prin diversi termeni, precum
fangshi, shushi, daoreu, ni. Primul mprat, care
alungase pe Ictorii de discursuri, pe soIisti si
teoreticieni, pstrase totusi un colegiu de 70 de
reprezentanti ai diIeritelor scoli din epoca statelor
combatante, colegiu ce preIigureaz de pe acum
Academia imperial creat n vremea dinastici
Han. Se poate sustine cu temei c mpratii si
cercurile conductoare; din aceast epoc erau
tot att de pasionati de conceptiile si tehnicile
taoistc, pe ct erau de preocupati de a stabili o
ortodoxie ,conIucian".
Curentul taoist, ati de puternic in vremea
primului imprat. si continu existenta n epoca
dinastiei Han. Este vorba despre crIdinta n
206
secretele vietii ndelungate, datorit crora se
poate obtine supravietuirea trupeasc prin mij-
locirea a diIerite tehnici (alchimie, practici die-
tetice, sexuale, respiratorii, de gimnastic s. a. );
credinta n existenta unor nemuritori, care n
decursul timpului se maniIest sub diverse iden-
t i t t i ; credinta n insulele PreaIericitilor, situate
n mrile orientale. Magicienii taoisti (fangshi)
din Shandong si de pe coastele ebeiului si
pstreaz Ia curtea imperial Han prestigiul pe
care l avuseser n preajma primului mprat
Qin. Taoismul este Iavorizat de mpratul uidi
( 195- 157), de mprteasa Dou. sotia lui W'endi
(180-157), si de crturari precum I. u J i a (epoca
lui Gaozu, 206-157) autor al lucrrii Xinyu,
n care snt explicate cauzele metaIizice ale cderii
dinastiei Qin si ale triumIului di nastiei Han
precum Sima Tan, tatl lui Sima Qian, ori pre-
cum, mai trziu, YangA'iong (53 . e. n. 18e. n. ),
autor al lucrrii taoiste intitulate Misterul suprem
]]aixuan). La sIrsitul secolului al Il-lea . e. n. ,
IilozoIia taoist era n mare vog la curtea prin-
cipelui Liu An din uainan.
Snt binecunoscute rolul si importanta Iormelor
religioase ale taoismului n mediile' populare.
Ultimele si cele mai puternice miscri taoiste
cea a turbanelor galbene si cea a celor cinci
msuri de ore: se vor caracteriza, la sIrsitul
secolului al Il-lea e. n. , nu numai prin credinta
ntr-o utopiemilenarist, ci si prin existenta unei
Biserici organizate, a unui cult si a unei nv-
tturi morale. InIluenta acestor curente populare
a ptruns pn la curtea mpratilor Han prin
intermediul mprtesclor si concubinelor impe-
riale, n genere provenite clin popor. Cultul lui
Huanglao a Iost introdus la curte ctiva ani nainte
de nceputul insurectiei turbanelor galbene, iar
taoismul a aprut acolo sub nItisarea unei te-
orii politice care avea drept Iinalitate starea de
armonie perIect pe care o evoc expresia Marea
Pace" (taiping).
Nu ne este, asadar, posibil s aIirmm vreo
suprematie a ,conIucianismului", dup cum nu
putem s nu subliniem caracterul eclectic al vietii
intelectuale din epoca Han.
Avntul interpretrilor ezoterice
Lucrul cel mai lemarcabil este c ntreaga gn-
dire a epocii este impregnat de scolastica celor
cinci elemente. Prin nsusi acest Iapt, nu poate Ii
vorba de ruptur, ci de continuitate ntre
perioada Qin si cea urmtoare. Si dac este totusi
posibil s se vorbeasc de o nnoire a studiilor
clasice si a ,conIucianismului", aceasta se produce
sub semnul teoriilor despre yin si yang. Este prin
urmare o nnoire proIund original. Scolastica
celor cinci elemente trebuia, ntr-adevr s
serveasc drept baz pentru o nou interpretare
a textelor clasice, pstrate prin traditie oral si
reaprute n secolul al II-lea . e.n. ntemeietorul
acestor noi scoli exegetice este Dong Zhongshu
(175 cea 105) a crui oper principal, Chunqiu
fanlu, este, n acelasi timp, o explicare a
Analelor Lu ]Chunqiu) si a comentrii lor de ctre
Gongyang, precum si o expunere a propriilor sale
teorii. Dong Zhongshu si extrage inspiratia
Iundamental din nvttura scolasti c despre yin
si yang, si despre cele cinci elemente chei de
bolt ale universului si principii ale ordinii
morale, sociale si politice.
Textele clasice lucrri venerabile din anti-
chitatea timpurie, opere ale unor ntelepti eminenti
contin, n ochii oamenilor din aceast epoc, o
stiint secret, iar interpretarea lor nu poate Ii Icut
dect de ctre scoli de specialisti, care si-au transmis,
din generatie n generatie, sensul lor ascuns.
Asemntoare cabalei, teoriile cosmologice a cror
vog s-a aIirmat ncepnd cu epoca lui Zou Yan
satisIac, totodat, nevoia de sintez si de explicare
general ce pare carat )eristic pentru epoc si
pentru preocuprile 208
interpretilor textelor clasice. ntelegem, astIel,
de ce aceste texte, adesea obscure, printr-un
exces de concizie, au Iost privite de timpuriu
drept culegeri de proIetii si de ce coment ariile
ezoterice (chanwei) s-au nmultit sub primii m-
prati Han. Comentariile chanwei abund n
speculatii asupra numerelor, prevestirilor Iaste
si neIaste, legturilor ntre sectoare ale cercului
si anumite regiuni terestre (fenye), asupra eve-
nimentelor istorice si succedrii dinastiilor. Ele
acord un mare interes tablourilor simbolice ale
cerului si pmntului (asa-numitele tu), dintre
care cel e mai celebre inscrisul lui Luo, adus
de o t estoas di vin mpratul ui Yu, si infti-
area fluviului, druit suveranului mitic Fu'xi
de ctre un cal-dragon iesit din apele Fluviului
Galben, Iac obiectul a dou importante co-
mentarii ezoterice (Iletuwei si Luoshuwei).
Moda comentariilor ezoterice si a proIetiilor,
Iolosirea prevestirilor n scopuri politice par s
ating apogeul la sIrsitul primei dinastii Han, spre
nceputul erei noastre. Tendinta aceasta n-a rmas
Ir eIect asupra cunostintelor stiintiIice: grija pentru
observarea Ienomenelor naturale este, la drept
vorbind, Ioarte veche, dar abia din anul 28 . e. n.
exist o notare sistemati c a pet elor solare, a
cror list nu este deloc lipsit de interes pentru
astronomii de azi. Tot n epoca Han (anul 132),
Zhang Heng inventeaz primul seismograI din
lume. Aparatul nchipuit de Zhang Heng avea s
permit, n teorie, localizarea cutremurelor, ca
semne de dereglare a naturii. Se spune c Zhang
Heng a reusit s localizeze un cutremur care
avusese loc n Gansu. n epoca Ilan se nregistreaz,
de altIel, un progres rapid in domeni ul
instrumentelor astronomice, de la armilia (sIera)
ecuatorial inventat de Gen) )houchang (ctre 75-
49 .e.n.) si prezentat mprat ul ui n anul 52, pn
la sIera armiliar a iui Zhang Heng, cu cerc
ecuatorial, ecliptic, plan median si orizontal, care
dateaz din anul 124 Si creia n anul 132 i-a Iost
adaptat un mecanism ~i ae revolutie diurn,
controlat de o clepsidr.
Legaturile filozofiei scolastice
cu realitatea epocii
Exercitnd o adevrat dominatie asupra tuturor
spiritelor, scolastica celor cinci elemente ori,
cel putin, categoriile si opozitiile ei Iundamen-
tale se regseste la interpretii de prezi ceri,
la comentatorii textelor clasice, la gnditorii de
traditie taoist (culegerea de texte de tendint
taoist si mistic Huainan:i', alctuit la sIr-
situl secolului al II-lea . e.n., este impregnat
de acest spirit, tot att ct si operele lui Dong
Zhongshu) si chiar la acei care dezaprob abu-
zurile de ezoterisme si excesele n materie de
superstitii.
Mc putem ntreba asupra cauzelor unui atare
succes: s-ar putea ca dezvoltarea unei scolastici care
pretindea s Iurnizeze o explicare total a
universului s Ii Iost nlesnit de mprejurri
politice. Odat cu ntemeierea imperiului, nlocuirea
vechilor principate prin circumscriptii administrative
si disparitia cultelor ancestrale ale conductorilor de
cetti, puterea pare lipsit de orice Iundament
religios, si nu pare neverosimil ca ea s Ii simtit
nevoia de a se sprijini pe o cosmologie de tip magic,
ale crei elemente snt mprumutate din gndirea
arhaic. Aceste elemente au Iost, de altIel, integrate
n sisteme diIerite ntre ele: teoriei care explic
succedarea celor cinci virtuti elementare prin
distrugerea vechii virtuti de ctre una nou, i se
opunea cea care vede Iiecare nou virtute
nsendu-se din cea precedent. Dac actiunea
principelui este conceput ca o ordonare a
cosmosului potrivit unei traditii Ioarte vechi, n
schimb n vremea imperiului, cadrul este nou: legile
si reglementrile pozitive ale legistilor se
nvcsmnteaz n aura magico-religioas a vechilor
rituri. Primul mprat se deIineste el nsusi drept
demiurg: el d Iorm lumii, impunndu-i normele
sale, msurile sale de lungime si capacitate, o nou
scriere, precum si modelnd societatea prin crearea
270
unei ierarhii nentrerupte de demnitti si prin
instituirea unei scri a pedepselor si recompen-
selor.
Sub inIluenta teoriilor dominante despre yin
si yang, sistemul pe care legistii l nchipuiser
ca instrument privilegiat al ordinii politice si
sociale se mbogteste cu o semniIicatie magico-
religioas: pedepsele snt lucruri neIaste (xiong),
larghetea si amnistiile lucruri Iaste (fi): m-
pratul are datoria de a doza dup cum se cuvine
msurile de severitate si cele de blndetc pentru
ca nici lucrurile Iaste, nici cele neIaste s nu
pun n primejdie, prin exces, armonia cosmic,
ntr-un imperiu conceput ca universal, suveranul,
ca si Iunctionarii si din districte si preIecturi,
snt inspiratorii si responsabilii unei ordini to-
tale, ce se maniIest prin belsugul recoltelor,
buna ntelegere ntre oameni, absenta calami-
ttilor naturale, a rzboaielor si brigandajul ui.
coli rivale i tendin[e opuse
Diversitatea traditiilor reIeritoare la t extel e sacre
si a scolilor de exegeti din vremea primei dinastii
Han avea s se polarizeze n pozitia dintre dou
tendinte dominante. n vremea n care cea mai
marc parte a exegetilor se bazau pe texte
transmise pe cale oral si notate n scrierea epocii
(finwen), au Iost gsite copii dup textele clasice n
scriere veche (guwen), Icute naintea crerii
imperiului. Aceste descoperiri arheologice aveau s
declanseze o disput a crei important depseste cu
mult simpla problem a autenticittii textelor si
ale crei repercusiuni aveau s se Iac simtite
pn n plin secol al l-lea. Prima asemenea
mare descoperire de texte ar data. dup unii, din
epoca mpratului Jingdi (156-J40 . e. n. ) sau,
dup altii, doar din anul 93 e.n.: copii dup noi
versiuni ale Textului clasic despre istorie,
(Shangshu), aleMo H mortilor despre rituri
]Lifi), ale Convorbirilor
lui Confucius (Lunyu) si ale Textului clasic despre
pietatea filial (Xiaofing) au Iost gsite ntr-un zid
al casei lui ConIucius. Un descendent al Iamiliei
maestrului, Kong Anguo, din epoca mpratului
Wudi (141-87), este primul care se intereseaz de
aceste texte, a cror desciIrare prezenta, pare-se,
diIicultti. Specialistii n texte scrise cu caractere
vechi au regrupat, probabil, destul de repede n
jurul lor pe toti cei care dezaprobau interpretrile
cabalistice si care reIuzau s vad n textele
clasice culegeri de proIeti i. Dac se pare c
partizanii textelor cu scriere nou pot Ii atasati
traditiei cosmologice si divinatorii din Oi, traditia
creia Zou Yan i-a Iost unul dintre reprezentantii
cei mai celebri, adversarii lor snt mai degrab
legati de traditia moralizatoare si ritualist dar si
rationalist din Lu, patria marelui ntelept.
Totusi, noile tendinte au ntrziat s se aIirme :*cu
prilejul discutiilor care au loc'la curte, n anul 51
. e. n. , ntre reprezentanti ai scolilor opuse, triumI
interpretrile lui Dong Zhongshu, iar la sI rsitul epocii
primei dinastii Han, partizanii traditiilor guwen snt
nc niste izolati: este cazul lui Liu in (32 . e. n. ?
23 e.n.), bibliotecar imperial si mare editor
de texte anterioare uniIicrii imperiale. n epoc,
opozitia nu se reIer numai la versiuni diIerite ale
acelorasi texte, ci si la opere al cror continut
doctrinar era diIerit: asa de pild, coment ariul lui
Gongyang la Analele din Lu este tipic pentru
finwen, din pricina int eresului pe care i-1 acordase
Dong Zhongshu si a Iundalului su ezoteric, n
vreme ce marea cronic a l ui Zuo Qiuming,
Zuo:huan, considerat drept un coment ariu la
Analele din Lu, ca si Ritualul regilor Zhou Zho-uli)
snt opere caracteristice pentru guwen. Favorurile
acordate de uzurpatorul Wang Mang partizanilor
traditiei guwen aveau s le duneze acestora n
momentul restaurrii dinastiei Han, dar miscarea
cstig curnd n amploare si cei mai cunoscuti
comentatori din a doua epoc Han iau drept baz
pentru studiile lor textele scrise 212
n caractere vechi: acesta este cazul lui Jia Kui
(30-101), comentator al cronicii Zuo:huan al
crtii Zhouli si al Discursurilor despre regate
IGuoyon), ca si cazul lui Ma Rong (79-166) care
scri e, ntre alte lucrri, un studi u comparativ
al celor trei comentarii ale Analelor din Lu
(Chiinqiu san:huan yitong sliuo); sau al celebrului
Zheng uan (127-200), cruia i se datoreaz
comentariile la Cartea odelor (Shifing), la Me-
morii despre bunele cuviinte (Yili), la Zhouli, Lifi,
Lunyu si Shangshu. Singurul reprezentant
important al traditiilor fiuwen sub a doua di-
nastie Han este He iu (129-182), ale crui lu-
crri se reIer la comentariul lui Gongyang. Teo-
riile lui snt ns respinse de ctre Zheng uan.
Textele scrise cu caractere vechi se vor impune
dup epoca Han (mai nti) si ndeosebi n China
Fluviului Yangzi, n statele conduse de dinas-
tiile Liu-Song (457-465) si Liang (502-520) apoi
n imperiul dinastiei Sui (589-618). TriumIul scrie-
rilor n guwen avea s duc la disparitia aproape
total a vastei literaturi ezoterice din epoca Han;
abia n secolele al VIII-lea si al l-lea anu-
miti eruditi si IilozoIi se vor gndi la reabilitarea
unei traditii czute n uitare: aceea pe care o
reprezentau operele lui Dong Zhongshu, comen-
tariul lui Gongyang la Analele din Lu si scrie-
rile lui He iu.
DesciIrarea textelor n caractere vechi est e,
Ir ndoial, la originea interesului rennoit
pentru epigraIie. Primul dictionar chinez cci
nu poate Ii considerat astIel o lucrare ca Erya,
anterioar imperiului, dar de dat incert, care
se prezint mai degrab ca o enciclopedie si o
serie de glose apare n jurul anului 100 e.n
Este vorba despre Shuowen fie:i de u Shen, n"
care snt analizate semnele simple si compuse ale
scri eri i nc rel ati v arhai ce nchi pui t e de Li
)i nainte de uniIicarea imperial. Lucrarea cu-
prinde 9 353 caractere, repartizate pe 540 de chei.
De tendintele exprimate de ctre partizanii
'3 traditiilor scrierii vechi trebuie, Ir ndoial, le-


gata. reactia rationalist care se contureaz odat
cu sIrsitul primei dinastii Han. Aceast reactie
este ilustrat prin oameni ca Yang iong (53
.e.n. 18 e. n.), autor t i c fu si specialist n
Cartea prefacerilor, Huan Tan (nceputul se-
colului 1 e.n.), muzician si naturalist, si mai cu
seam Wang Chong (27-97), autor al unei mari
lucrri, Lunheng, consacrat c r i t i c i i superstiti
ilor din epoca sa. Fr ndoial, act-sti autori nu
se pot abstrage din cadrele mentale ale vremii
lor (sisteme de corespondente, opozitia yin-yang,
pmnt-cer s. a. ), dar nu li se poale nega un simt
acut al rationamentului logic si un gust pronuntai
pentru explicatiile rationale. Wang Chong are
un viu interes pentru problemele de Iizic, bio-
logi e si geneti c. Dac i se nt mpl s Iac
apel la autoritatea celor vechi, recurge totusi
bucuros la argumentele experientei si se strdu-
ieste s explice Ienomenele exclusiv prin jocul
cauzelor naturale. Materialist ca si Huan Tan,
el neag posibilitatea ca ceva s dinuie dup
moarte; n acelasi Iel n care Iocul are nevoie de
combustibil, tot astIel spiritul, simturile, per-
ceptia nu pot exista independent de trup. Cri-
ticnd notiunea de destin individual (ming), care
Icea obiectul unei att de nIlcrate credinte n
epoca sa, el vede n diversitatea destinelor ome-
nesti rezultanta actiunii a trei Iactori indepen-
denti: dispozitiile Iizice si intelectuale nnscute,
hazardul mprejurrilor si accidentelor, dar si
Wang Chong artnd prin aceasta ct de mult
rmnc prizonier al epocii sale inIluentele as-
trale care au actionat asupra individului la
nasterea acestuia.
Apogeul studiilor clasice i nnoirea intelectual
de la sfritul dinastiei Han
Studiile clasice se aIirm n toat strlucirea lor sub a
doua dinastie Han, prin eminenti comentatori, precum Ma
Rong (79-166), autorul unui stu- 2l
4

2
'
diu comparat a trei comentarii la Analele din Lu,
/Qongyang:huan, Guliang:huan si Z uoshi:huan),
si marele Zheng Huan -127-200). n anul 175,
cele sase texte clasic: (Yi, Shi, Shu, Chunqiu,
ti, Yuc), stabilite ae Cai Yong (133-192), snt
pravate, cu caractere capitale, pe lespezi de
piatr. Mult vreme de acum nainte nu se vor
mai ntlni conditii att de prielnice: studiile cla-
sice si ,conIucianismul" vor intra ntr-o lung
perioad de declin si de letargie, care va dura,
practic, pn la avntul, din secolul al l-lea,
al unei noi IilozoIii morale~si metaIizice.
Criza politic si social de la sIrsitul epocii
Han nlesneste aparitia unor noi tendinte, ca-
racterizate printr-o rentoarcere la traditiile epocii
statelor combatante, taoismul IilozoIic din Zhu-
ang~i si Lao:i, nominalismul, dialectica scolii
lui Mozi, lcgismul. Ca si n secolele al IY-lea
al Ill -lea . e. n. . spiritele par s Iie mptite
ntre dou atitudini antitetice nchiderea n
sine si aspiratia ctre o ordine impus si ntre
dou optiuni: anarhia si dictatura. AstIel lu-
crarea Qianfulun de U'ang Fu (ctre 90-165), al
crei t i t l u Cuvintele unui sihastru) evoc tocmai
reIuzul angajrii ntr-o lume corupt, reprezint
o critic a moravurilor politice ale epocii si a
rolului excesiv jucat de activittile negustoresti
si mestesugresti. InIluenta rensend a
teoriilor legiste se Iace de pe acum simtit.
Tratatul de politic (Zhenglun) de Cui Shi (ctre
135-170) este nc si mai mult opera unui par-
tizan convins al ntririi statului prin aplicarea
de legi draconice, indiIerente Iat de privile-
giile de drept sau de Iapt.
Noile tendinte care se maniIest la sIrsitul
dinastiei Han vor ajunge la maturitate n seco-
lele al Ill-lea si al IV-lea, cnd ncepe s se
Iormeze marea miscare religioas ce va domina
ntreaga gndire chinez d i n evul mediu. China
secolelor al IV-leaal YlII-lea va Ii o China de
cultur budist.
nstaurarea istoriei ca sinteza i
ca reflec[ie politic i morala
Progresul lent al traditiilor istoriograIice, pornind
de la nceputurile analelor diIeritelor regate si de la
epoca primelor inscriptii n bronz (secolele al I-
lea-al VUI-lea . e. n.), ajunge, n jurul anului 100
. e. n. , la sinteza pe care o reprezint opera unui a
di ntre cei mai mari istorici ai Chinei. Memoriile-
istorice (Shifi) ale lui Sima Qian (135? 93?), care
continu opera tatlui su, Sima Tan, IructiIi c
ntreaga experient precedent si, n acelasi timp,
constituie primul model al unei lungi serii de istorii
oIi ciale a cror traditie se va perpetua pn n
epoca imperiului sino-manciurian. Sima Qian be-
neIiciaz de cadrul cronol ogi c Ioart e preci s al
analelor (notare pe ani de domnie, pe luni si pe zile),
care asigur operelor istoricilor chinezi remarcabila
lor precizie, de la primele evenimente datate (anul
841 . e. n. ) si pn n contemporaneitat e. El este,
de asemenea, legatarul acel ui vechi obicei care
const a n a reproduce cu religiozitate, n chiar litera
lor, actele solemne ale puterii regale. n sIrsit, el
valoriIic n cel mai nalt grad acea art a povestirii,
a anecdotei si a discursului ce se dezvoltase n
cursul ntrevederilor diplomatice si al disputelor de
scoal din epoca statelor combatante. O ntreag
literatur oral, a crei amintire nu se pierduse nc, a
Iost astIel culeas n epoca Han: marea cronic a lui
Zuo Oiuming, care n curnd va servi drept ilustrare
si comentariu la Analele din Lu, Stratagemele
(sau mai degrab Scrierile pe bambus) statelor
combatante (Zhanguoce), Discurs despre regate
(Guoyn). Servindu-se de unul dintre cele mai
Irumoase stiluri din istoria literar a Chinei, Sima
Qian crei oneaz pent ru pri ma dat, gratie
traditiilor orale, textelor si arhivelor, precum si
mrturiilor contemporane, un tablou al istoriei
ntregii lumi chineze, de la originile ei. 21
Oper de eilectie politic si moral, Memoriile
istorice vor inspira pe autorii marilor istorii di-
nastice ulterioare, ncepnd cu Istoria dinastiei
Han (Hanshii), ter minat ctre anul 82 e.n. de
Ban Gu si de sora acestuia. Ban Zhao. n aceste
lucrri se regsesc cele trei diviziuni principale
adoptate de Si ma Qian: anale ale suveranilor,
tratate (asupra riturilor, muzicii, astronomiei,
administratiei, geograIiei, ar matelor, canalelor,
economiei, dreptului s . a. ) si biograIii. n care
s nt incl use si at t de pr eti oasel e i nIor matii
despre t rile strine.
Proza chinez pare s Ii ajuns n aceast epoc
la deplina ei maturitate prin mari scriitori ca
Si ma Qian. Jia Yi (201-168 . e. n. ) sau Dong
Zhongshu (ctre 175-105), istorici sau autori de
eseuri politice si de memorii ctre tron. Apt
deopotriv pentru expunere, povestire si discurs,
aceast proz este pe drept cuvnt celebr prin
concizia ei riguroas si totodat elegant, prin
supletea si Iorta ei evocatoare. Ea "pare s Ii
proIitat de toate experient ele, at t de diverse,
Icute, n genuri Ioarte diIerite. n epoca stalelor
combatante. Proza aceasta a epocii Han vor cuta
s o repun n drepturi, ct re anul 800, Liu
Zongyuan si Han Yu, iar scriitorii din epocile
Mi ng si Oing se vor str dui s o i mite.
6 H7
O literatur de curte
Curtile princiare din secolul al II-lea . e. n. .
ndeosebi cele din Liang, Wu si Huainan, snt,
ca si curtea imperial, centrele unei activitti in
telectuale, literare, stiinti Iice si artistice care o
d
mmteste pe cea din principatele epocii stalelor
combatante Principii si mpratii au n jurul lor
numeroas clientel de jongleri, acrobati,
muzicanti, prezictori, crturari si savanti. Cli-
)
1
! Principelui Liu An din Huainan. executat
corn 'I
11
'
1
P
e
ntru rebeliune, snt cei care
Hita
crarea

de
tendint taoist numit
inanzi. Aceasta ns 1ace exceptie, prin pro-
u

Iunzimea si seriozitatea ci. Tendinta general
este spre distractiile si raIinamentele vietii de
curte, ceea ce explic succesul unui gen literar
Ioarte cultivat ntre secol ele al II-lea . e. n. si al
III-l ea e. n. : derivat di n poemel e li ri ce di n Chu
(Chuci), asa-numitul fu este o descriere n stil
ritmat, si uneori de o ntindere destul de mare,
ce are ca tem vntorile, parcurile, palatele
si jocurile de la curtile princiare si imperiale.
Acest gen, care nu este socotit drept poezie de ctre
traditia chinez, se caracterizeaz, de asemenea,
prin exagerri, hiperbole si lirism, precum si prin
pretiozitatea si caracterul savant, cutat al
vocabularului. Este un gen att de gustat n epoca
Han. ne t nu exist crturar cel ebru care s nu Ii
ncercat s se ilustreze n acest domeniu. Cei mai
cunoscuti autori de fu snt | ia Yi (200-168) -
ale crui opere snt inspirate, n timpul unui exil
n Hunan, de amintirea
.narelui Ou Ynan , Sima iangru (179? 117) ...
originar din Sichuan, ale crui/, vor Ii mult
imitate , Yang iong (53 . e. n. -- 18 e. n. ) ,
de asemenea, originar din Sichuan, istoricul
Ban Gu (3292), autor al celebrului Fu al celor
dou capitole (Liangdufu), imitat mai trziu de
nvtatul astronom Zhang lieng (78139) n ai
su Erfingfu.
Aceste raIinamente nu vin n contradictie cu
gustul pronuntat pentru cntecele si melodiile
populare si pentru tot ceea ce vine din trile exo-
tice, ncepnd cu vremea marii expansiuni din
epoca lui VYudi. ntemeiat de oameni din popor,
imperiul di nastiii Han a pstrat mult vreme
urmele originii sale plebeiene. n vederea com-
punerii de noi imnuri pentru templul strmosilor
imperiali, n 120 .e.n. este instituit un Birou
al mu:icii (yuefu), care are drept sarcin cule-
gerea de melodii si entece populare si exotice,
n acest Iel, diIerite teme de entece trnesti,
dansuri, melodii si instrumente muzicale uiIl
Asia Central au putut ptrunde n mediile cU'
th'ate ale epocii. Abolit n anul 7 . e. n. sU
presiunea crturarilor ortodocsi, ostili Iat de
noutti, aceast institutie avea s aib o pro-
Iund inIluenta asupra dezvoltrii poeziei chi-
neze: o nou Iorm poeticpoemul ant i c (gushi)
, n versuri de cinci caractere (apoi de yapte,
ncepnd cu s1ryitul dinastiei an trzii), si Iace
aparitia n cursul secolel or I-al II-lea e.n.
Extragndu-yi primele teme d i n cntecele
populari", acest gen nou va avea un viitor pro-
digios si Va duce, n urma unei lungi evolutii,
la poemul regulat lihTii), ale crui canoane vor
1i Iixate n epoca Tang ('secolul al Yll-lea).
Admirabilele Nouspre:ece poeme fveclii (Gus/ii
sliifinshoii) snt primul jalon pe calea ndelunga-
tei si prestigioasei cariere a poeziei clasice din
China.
Foarte puternicele inIluente ale traditiilor
populare, ale taoismului magic si religios, ca si
ale culturilor strine asupra artei din epoca Han
explic vigoarea si vitalitatea ei. Aceste calitti
se regsesc n picturile murale descoperite n
Coreea, n Manciuria, n Hebei si Shandong, n
scenele si personajele sculptate n piatr din
morminte, temple si porticuri (din Shandong,
Sichuan si Henan), n Iigurinele Iunerare, att
de realiste yi pline de viat (personaje diverse si
reprezentri de ediIicii).
Cartea
E
VUL MEDU

a 3-a
II
I I
I
I I
Perioada care se deschide odat cu sIrsitul
di nasti ei Han se aseamn prin unele aspecte
cu evul mediu european: dintru nceput este
marcat de declinul statului, de ruina econo-
miei urbane, de dezmembrarea imperiului. n
vreme ce China de Nord, partea cea mai bogat
si mai populat a lumii chineze din aceast epoc,
este 1rmi(at la nceputul secolului al IV-lea
n mai multe regate, ale cror clase conductoare
snt de origine barbar n valea Fluviului
Yangzi se constituie o puternic aristocratie,
rnndr de privilegiile ei si care si impune
vointa puterii centrale. n domeniul intelectual,
IilozoIia dominant din epoca Han cade ntr-o
uitare total, literele clasice nu mai snt deloc
cultivat e; se aIirm t endi nt el e indivi dualiste
si o conceptie pur estetic asupra literaturii si
artelor. Evul mediu chinez este, de asemenea, o
perioad de mare Iervoare religi oas; China
acestei epoci a Iost, se poate spune, budist, asa
cum Europa medieval a Iost crestin.
Analogiile se opresc ns aici, deoarece Ioarte
de timpuriu nc de la mijlocul secolului al V-
lea , n nord se produce un reviriment al
statului centralizat, iar n bazinul Fluviulu
1
Yangzi epoca dinastiilor din sud a Iost una l i n
( l C
cele
mai strlucite din istoria Chinei n ceea ,
priveste literatura, artele si gndirea. Renviei*
ea

economici negustoresti, nceput n ultimii ani
ai secolului al V-lea, va duce, pe de alt parte,
la declinul rapid al aristocratiei din sud, care
dispare n decursul rzboaielor de la mijlocul
secolului al Vl-lea, si va Iavoriza, n nord, con-
solidarea puterii statale. Dac schimbarea de
climat este net, iar ruptura ntre epoca Han si
cea a dinastiilor din nord si sud (317589) este
evident, n schimb, evul mediu chinez se va
prelungi pn n epoca ,imperiului aristocratic"
al dinastiilor Sui si Tang: prin institutiile sale,
prin clasele sale conductoare, prin literatura si
artele sale, prin Iervoarea sa religioas, acest
nou imperiu este, nendoielnic, mostenitorul si
continuatorul dinastiilor din nord si din sud.
Tabfou/ cronologic a/
perioac/ei anf/or 220-589
China de Nord Sichuan
dina Fluviului
Yangzi si de Sud
CELE TREI REGATE
(SANGUO) (220-265)
Wei (Cao-Wei), la
Luoyang
(220-265)
Shu-Han, la
Chengdu
(221-263) Wu, la Nanjing
(222-280)
nglobeaz Shu-Han, n 263
DINASTIA JIN DE A
r
EST,
la Luayng
($55-816)
urmeaz dinastiei Cao-Wei
n 265,
nglobeaz Wu
B 280,
se repliaz Ia Nanjing
n 317
DINASTIILE DIN NORD SI DIN SUD
(NANBEICHAO) (317-589)
Cele saisprezece
regate ale celor
cinci semintii
barbare (304-
439)
Dinastia Wei de
Nord (Bei Wei
sau Toba-Wei)
(386-535)
uniIic China de
Nord n 439;
capitala la
Luoang ncepnd
din 493
Cheng-Han,
la Chengdu
(304-347)
CELE SASE
DINASTII
(LIUCHAO)
dup Wu (222-
280), la
Nanjing se in-
staleaz dinastia
Jin de Est
(Dong Jin) (317-
420)
nglobeaz
Sichuanul n 347
Song (Liu-Song
(420-479)
Oi (Nan Oi) (-179-
502)


China de Nord-Esl
Wei de Est
(Dong-Wei)
(534-550), la
Ye (Sudul
Hebeiului)
pi de Nord (Bei
Qi) 550-577,
la Ye
China de Nord-Jest
Wei de Vest (i
Wei) (535-557),
la Chang'an
Dinast ia i Wei
nglobeaz
Sichuanul n 553
Zhou de Nord
557-581, la
Chang'an
nglobeaz pe
Bei Qi n 577
Dinastia Sui (581-
618) urmeaz
dinastiei Bei
Zhou, la
Chang'an, n 581
nglobeaz Chen
(China de Sud)
n 589
Liang (502-557
Chen (557-589)
Capitolul 1
BARBAR | ARSTOCRA|
Generalit(i
Istoria perioadei ce se ntinde de la s1ryitul dinas-
tiei Han la imperiile uniIicate ale dinastiilor
Sui si Tang, cu alte cuvinte de la nceputul seco-
lului al III-lea la sIrsitul secolului al Vl-lea,
este att de complex nct trebuie s lum o
anume distant Iat de mul titudinea de eveni-
mente pentru a sublinia anumite continuitti
Iundamentale. Unele dintre acestea se reIer la
China de Nord, celelalte la bazinul Fluviului
Yangzi.
I. Procesul de sedentarizare a nomazilor ncepe
de la sIrsitul primei dinastii Han si continu,
ntre secolele al III-lea si al Vl-lea, n regatele si
imperiile ce-si mpart China de Nord sau care
reusesc s-o uniIice. Aceast transIormare lent si
complex a cresctorilor de animale nomazi n
sedentari, care se petrece n Mongolia interioar, n
Manciuria, n China de Nord si de Nord-Vest este
una dintre marile constante ale istoriei Asiei
Orientale, pn n contemporaneitatea noastr. II.
Tendintel e centralizatoare si etatiste ce par tegate
de aprarea mpotriva incursiunilor din p
e
p, dar
si de necesittile colonizrii, ale repartizrii
pmnturilor si ale irigrilor n zona uscat se
perpetueaz n China de Nord si ndeo- sebi
a

nord-vest, de la dinastiile Qin si Han

pn la di nastiile Sui si Tang. Acest e tendint e
snt proprii att regatului Cao-Wei, cit si celui
condus de di nastia Wei de Nord; traditiil e
,legiste", potrivit crora statul trebuie s joace
un rol activ n repartizarea populatiilor si n
organizarea social si economic, snt, se pare,
tipice pentru Chi na de Nord.
III. O alt tendint proprie statelor din China
de Nord este expansionismul lor militar, provocat
de amenintrile venite din step. Regatul dinas-
tiei Cao-Wei, cele ,saisprezece regate ale celor
cinci semintii barbare" (secolul al IV-lea), insta-
late n valea Rului Wei si n Gansu, imperiile
dinastiilor Wei de Nord si Zhou de Nord (secolele
al V-lea si al Vl-lea) au vizat toate Asia Central
si Mongolia, Manciuria si Coreea, ntocmai ca,
naintea lor, dinastiile Qin si Han, si dup ele,
imperiil e Sui si Tang. Actiunea lor diplomatic
si militar urmrea ntrirea sistemului de ap-
rare mpotriva incursiunilor, precum si controlul
asupra marilor drumuri comerciale.
Trile din sud au si ele trsturi caracteristice,
de o relativ constant pn n secolul al Vl-lea:
I. Populatiile bstinase thai, tibeto-bir-
mane, miao-yao si, poate, mn-hmere, n inte
rior, si malaezo-polineziene pe trmuri ocup
aici cea mai mare parte a teritoriilor, cele de
limb si cultur chinez ncepnd abia s populeze
cmpiile din bazinul Fluviului Yangzi, trmurile
de sud ale GolIului Hangzhou si Cmpia Guang-
zhouului. Decimate, mpinse n munti, supuse
rechizitiilor si ncorporate n armatele chineze
datorit lipsei de mn de lucru si de soldati,
permeate de comertul chinez, a"ceste etnii, de
culturi diverse si originale, au Iost treptat sini-
zat e si asimilate, simultan cu extinderea terito
riului controlat de populatia han. Aceste contacte
ntre chinezi si bstinasi au Iost la originea
mprumuturilor reciproce, a cror importanta,
nc slab cunoscut, a Iost, probabil, considera-
bil. 22*
II. Stabilirea populatiei han n bazinul Fluviu-
lui Yangzi si n China de Sud Icndu-se n valuri
succesive, rivalitatea ntre noii imigranti si
vechii coloni a creat diIicultti ce n-au putut Ii
aplanate dect treptat. n toate cazurile, colonii
stabiliti mai demul t s-au strduit s impun
noilor veniti o situatie de inIerioritate.
III. Slaba densitate uman a Chinei Fluviului
Yangzi si a Chinei de Sud, relativa lor srcie
(activittile comerciale nu ncep s se dezvolte
dect la sIrsitul perioadei dinastiilor din nord, iar
progresul tehnicilor de cultur a orezului nu se va
produce dect sub dinastia Tang, n secolele al Vll-
lea al VUI-lea), distantele mari si caracterul
colonial al acestor regiuni nu snt strine de o
morIologie socio-politic ce pare s Ii Iost
remarcabil de stabil. Slbiciunea puterii centrale si
puterea marilor Iamilii snt caracteristice pentru
imperiile instaurate la Nanjing ntre sIrsitul
dinastiei Han si cderea dinastiei Chen. Din secolul
al IV-lea pn la mijl ocul secolului al Vl-lea,
asistm la nasterea si dezvoltarea unei aristocratii a
marilor Iamilii, ce nu contracteaz cstorii dect
ntre ele, dispun de posturile cele mai importante si
impun recunoasterea pri vilegiilor lor de ctre
puterea central.
Cazul Sichuanului sau, mai exact, al vii
Fluviului Ming Bazinul Rosu este un caz
deosebit. Bogtia Iui, datorit Iertilittii solului si
climatului su, precum si resurselor miniere si
pozitiei sale de nod comercial (Cmpia Chengdu se
aIl la ncrucisarea drumuril or ce duc ctre
Yunnan, Birmani a si India de Nord-Est, ct re
Guizhou si Guangdong, valea mijlocie a Fluviului
Yangzi, valea superi oar a Rului Han si
bazinul Rului Wei, ctre Oinghai si oazele
Asiei Centrale) explic, odat cu izolarea sa relativ
Iat de celelalte meleaguri chineze, tendintele sale
att de marcate ctre autonomie. Cmpia Uiengdu
nu este, ntr-adevr, legat de vechile ~
ai
~i Chu si
Qi
n
dect prin dou ci principale, g
re
u accesibile,
dar usor de controlat: ctre ord ~ drumuri
nguste de munte care leag
Sichuanul de valea Rului Wei; ctre est, cursul
Fluviul ui Yangzi , strns ntre chei si curgnd
n pante periculoase, constituie singurul acces
ctre bazinul mediu si inIerior al acestui Iluviu.
Aceast situatie deosebit explic de ce, n aIara
numeroaselor perioade de autonomie complet,
Sichuanul a Iost dependent cnd de statele insta-
late n Valea Wei, cnd de regatele sau imperiile
din bazinul mediu si inIerior al Fluviului Yangzi.
Sichuanul Iusese independent ntre anii 25 si 36,
n timpul rscoalei sprincenelor roii, inde-
pendent redobndit ntre 180 si aproximativ
215, perioad n care Zhang Daoling si nepotul
su, Zhang Lu, organizeaz aici un Iel de stat
religios. Dup epoca celor Trei Regate, n cursul
creia regatul Shu-Han dinuie ntre 221 si 263,
Sichuanul va cunoaste o nou perioad de auto-
nomie ntre anii 304 si 347, sub domnia unei
Iamilii de munteni di, de origine proto-tibetan:
este vorba de ramura Cheng a spitei Han (Cheng-
Han), care au constituit unul dintre cele aispre-
:ece regale ale cel or cinci semintii barbare.
1. De la dictatura militar la anarhie
(190-317)
Cele trei regate ;
dinastia Cao-Wei n China de Nord
Cu toate c dinastia Han nu este abolit nainte
de anul 220, cel care detine puterea real n Valea
Wei si n Cmpia Central nc de la nceputul
secolului al IIT-lea este Cao Cao. nceputurile
regatului Wei (220 265) ar putea Ii datate din
anul 210 : este momentul n care Cao Cao uniIic,
n Iolosul su, ntreaga Chin de Nord. Ambitiile
l mi naser spre cucerirea vii Yangzi, ns
celebra btlie de la Faleza Rosie (Chibi), P
c
cursul din provincia Hubei al marelui Iluviu,
Irnase, n anul 208, aceast politic de expansiune.
229
Marea nIrngere suIerit de Cao Cao din partea
trupelor aliate ale lui Sun Ouan (185 252) si
Liu Bei (161223) a Iost preludiul mprtirii
teritoriului chinez n trei regate (sanguo): cel
al dinastiei Wei din Iamilia Cao. cel al Hanilor
din Sichuan (Shu-Han) (221263), ntemeiat de
Liu Bei, si regatul Wu (222 280). ntemeiat de
Sun Quan.
Politica lui Cao Cao este n acord cu tendinta
puternic aIirmat n mediile intelectuale de la
sIrsitul dinastiei Han: este o politic tipi c
,legist", asadar, centralist si autoritar, iar
regimul ntemeiat de Cao Cao are aparentel e
unei dictaturi militare. Una dintre trsturile
cele mai importante ale acestei noi politici este
crearea de Ioarte numeroase colonii agrare (tun-
tian). ntr-o epoc n care rscoalele si rzboaiele
civile au dus la o scdere net a productiei agri-
cole, institutia aceasta rspunde unor nevoi eco-
nomice si Iiscale. Pentru c, spre deosebire de
coloniile tuiitian din epoca primei dinastii Han,
cele instalate de Cao Cao nu snt populate tot-
deauna cu soldati-agricultori, ci si cu trani
deposedati de pmnt. Ele nu snt situate numai
la hotarele din nord, ci se ntind si n interiorul
imperiului. Multe dintre ele, Ioarte importante,
grupeaz n Hcnanul Oriental mai multe zeci
de mii de oameni, unele pot Ii gsite pn n va-
lea Rului Huai. Supus unei organizri para-
militare, populatia din tuntian-uri capt de la
stat unelte agricole si animale pentru muncile
cmpului.
Crearea si extinderea coloniilor agrare contribuie
la repunerea pe picioare a agriculturii si la
ntrirea aprrii. Ele snt nsotite de un mare
eIort de reconstructi e: lucrri de drenare si
ttigatii, constructii de bazine etc. Au ns si un
obiectiv mai important: repunerea sub control a
unei populatii instabile .si rtcitoare, care scpa
ac
tiunii statului, tinznd s se Iixeze pe domeniile
)
0r
)
et ar
il
r
bogati. Nepot adoptiv al unui eunuc, a
legturi cu aristocratia de la sIrsitul epocii
)))
Han, Cao Cao ncearc s se consolideze pe seama
marilor Iamilii de nobili de tar, ce se impuseser
pe scena politic dup masacrarea eunucilor din
anul 189.
Armatele lui Cao Cao erau la origine o alctuire
eteroclit de mercenari, Iosti banditi si vagabonzi,
chinezi si barbari de neam xiongnu, xianbei,
wuhuan ori qiang. ntreaga lui putere emana de la
aceste armate. Ca s asigure imperiului su n
Iormare un sistem de recrutare regulat, Cao Cao
instituie Iamiliile de soldati de meserie, asa
numitele shifia, ce nu pot contracta cstorii
dect ntre ele si care s-ar Ii constituit, poate,
cu timpul, ntr-un Iel de cast militar. Ca
odinioar n statul Qin, vocatiile rzboinice snt
ncurajate prin acordarea de titluri si de avantaje
materiale. Cao Cao si reorganizeaz ns arma-
tele si n Iunctie de recurgerea mai ampl la
Iostii pstori nomazi instalati n China de Nord:
ei snt aceia care i Iurnizeaz trupele cele mai
bune si ndeosebi cei mai buni arcasi-clreti.
Aceste ncorporri masive, precum si Iavorurile
acordate triburilor din step Cao Cao ngduie
unei importante grupri xiongnu s se stabileasc
n sud-estul provinciei Shanxi au drept eIect
accelerarea unui proces de aculturatic, ale crui
consecinte vor iesi la lumin la nceputul seco-
lului al IV-lea, cnd Iostii nomazi sinizati vor
Iorma, n China de Nord, regate independente.
Un alt aspect al politicii lui Cao Cao este
ntrirea legislatiei penale, ca reactie mpotriva
relaxrii moravurilor sub dinastia Han trzie.
.Sub dinastia Cao-Wei. a crei instaurare este
proclamat n anul 220, la moartea lui Cao Cao,
de ctre Iiul acestuia, Cao Pei, se redacteaz
prima sintez a acestei opere juridice, desIsu-
rat pe parcursul celor patru secole al e epocii
Han. Noul cod ]Xinlu) al dinastiei Wei marcheaz
o dat important n istoria drept ului chinez.
El i va inspira pe redactorii codului Jin, putu
1
"
cat n 268, n timpul erei Taishi. - Mult tnai
amnuntit dect codul Han, codul Jin
rar e

23B
numr 2 926 articole va Ii comentat de doi
remarcabili exegeti ai dreptului: Du Yu (222
284), personaj celebru datorit talentelor lui
ingineresti si comentariului su la Zuo:huan, si
Zhang Fei (date necunoscute).
Preocuparea pentru eIicient si pentru centra-
lizarea politic ce caracterizeaz actiunea lui Cao
Cao si a urmasilor si se regseste n adoptarea
unui nou sistem de promovare a Iunctionarilor,
care urmreste, n principiu, s-i Iavorizeze pe
cei mai buni si s garanteze impartialitatea ale-
gerii: acest sistem const ntr-o clasare a Iunc-
tionarilor n 9 grade, asa-numitele fiupin.
Foarte curnd ns, acest sistem ajunge s Ia-
vorizeze marile Iamilii care au stiut s se dis-
ting prin Iapte de arme. De altIel, pentru di-
nastia Cao primejdia avea s vin tocmai de la
aceast nou clas. Ascensiunea ei pare s Ii Iost
Ioarte rapid, dac judecm lucrurile dup Ia-
milia Sima: Sima Yan, al crui unchi condusese
mai multe expeditii n Sichuan mpotriva di-
nastiei Shu-Han si care distrusese regatul in-
dependent creat de Iamilia Gongsun n Liaodong,
si al crui tat organizase armatele Wei si co-
mandase trupele ce puseser capt n 263 impe-
riului Shu-Han, avea, doi ani mai trziu, s pun
mina pe puterea imperial la Luoyang si s nte-
meieze noua dinastie Jin (265-316).
u

Shu-Han i Wu (SichuanuI
vaIea FIuviuIui Yangzi
Aparitia celor dou imperii eIemere, din Sichuan si
din valea Fluviului Yangzi, se explic nu numai
P
r
,
ln
, tulburrile si recesiunea economic de la
stirsitul dinastiei Han, ci si prin particularit-
(ile geograIice si sociale ale acestor zone. Sece-
siunea Chinei coloniale din bazinul Yangziului
inIerior avea s dea luptelor purtate de membrii
minei Sun simple cpet enii militare rivale
a

e lui Cao Cao sensul unui rzboi de indepen-
I

dent. n acest 1el, inIluenta, n regatul Wu, r\
marilor 1amilii din 1iangnan (acest nume desem-
neaz regiunile situate la sud de cursul inIerior al
Fluviului Yangzi) explic 1r putint de tgad
deplasarea, n 229, a capitalei, stabilit mai nti
la Wuchang, (oras situat la con1luen(a ntre
Yangzi si Rul Hau), la Nanjing. nc din epoca
rscoalei turbanelor galbene, aceste bogate 1amilii
se emancipaser de sub tutela puterii centrale.
Ele se organizeaz n vederea propriei lor ap-
rri si. la nevoie, puteau Iace apel la populati-
ile ,yue din munti" ]shanyue), bstinasi pe care
colonizarea i mpinsese ctre nltimi si Iugari
ce-si cutaser acolo adpost. Pentru ca s apar,
n valea Yangziului, un stat independent, Iusese
ndeajuns ca t ulburrile din China de Nord s
se agraveze si ca militarii si colonii s Iac Iront
comun.
Un Iapt asemntor avea s se produc n
Sichuan, tinut bogat si relativ izolat, n care
populatiile bstinase erau, de asemenea, nume-
roase. Fenomenul este Iavorizat de prestigiul lui
Liu Bei, descendent din Iamilia imperial Han,
si de geniul politic si militar al lui Zhuge Liang
sIetnicul su (181-234). ns, n vreme ce regatul
Wu este condus de un Iel de conIederatie a celor
mai puternice Iamilii din valea Fluviului Yangzi,
n Sichuan triumI tendintele centralizatoare.
Ca si Wu. Shu-Han este un stat militar condus
de sIetnici ,legisti". Puterea acestuia intr ns
n declin dup moartea lui Zhuge Liang, iar n
anul 263 va Ii anexat de regatul Wei.
Rzboiul civil
i rscoala mercenarilor siniza[i
Venirea la putere a Iamiliei Sima consacr triumIul
marilor Iamilii Sima, Cui, iahou etc asupra
puterii de stat, ceea ce va ngreuna eIorturile de
centralizare politic. Imediat dup lua-rea puterii,
Iamilia Sima suprim coloniile tM

tian, pe care dinastia Cao Ic crease si care consti-
tuiau baza puterii ei. Msurile de consolidare n-
treprinse de noul imperiu publicarea unui nou
cod penal, o serie de dispozitii luate pentru a
mpiedica marile Iamilii s acapareze Iunctiile
politice si administrative, limitarea ntinderii
marilor domenii si a numrului de dependenti ai
acestora se dovedesc ns ineIiciente. nc de
la nceputurile dinastiei, 27 de rude ale mp-
ratului, Ir a mai socoti si pe membrii Iamiliilor
strine de spita imperial, snt nzestrate cu mari
venituri (celor mai nalti n grad li se atribuie
impozitele luate de la mai multe mii de Iamilii
trnesti), capt dre'ptul de a-si numi propii lor
Iunctionari n teritoriile ce le-au Iost atribuite
ca Ieude si snt autorizate s ntretin militii
particulare, cu eIective ntre 1 500 si 5 000 de oa-
meni. Dup moartea, n 290, a ntemeietorului,
care, cu zece ani n urm (279-280), reusise s
alipeasc imperiului valea Yangziului (regatul
Wu), ascensiunea unei mari Iamilii, Jia, pro-
voac disensiuni printre nobili si clientela lor
din provincii. Tulburrile dureaz din 291 pn
n 305 si un adevrat rzboi civil, cunoscut sub
numele de ,rscoala celor opt principi", se des-
Isoar timp de sapte ani ntre membrii Iamiliei
imperiale. Situatia se degradeaz cu repeziciune
ncepnd cu primii ani ai secolului al IV-lea, ca
urmare a secetelor si invaziilor de lcuste ce pro-
duc Ioamete n regiuni, si asa devastate de rz-
boiul civil. n aIar de aceasta, triburile de
munteni si de cresctori de animale instalate n
nord si nord-vest si ncorporate n mas n rn-
durile armatelor proIit de haosul general pen-
tru a se rscula si a Iorma unitti politice inde-
pendente, n 304, o Iamilie din rndurile popu-
latiei de origine prototibetan creeaz n Sichuan
e
gatul Cheng-Han, iar xiongnuii din Shanxiul
e

Sud se proclam independenti, adoptnd aceeasi
nume di nasti ce mai nti Han, apoi *
a
- In
311, cpetenia xiongnu Lin Cong pune apnire pe
Luoyang, iar n 316 Chang'anul cade

VK
I
la rndul su sub asaltul unei alte cpetenii
xiongnu, Liu Yao. Este sIrsitul imperiului eIe-
mer al dinastiei Jin de Vest.
Foametea, haosul politic, economic si admi-
nistrativ care bntuie n China de Nord la nce-
putul secolului al IV-lea, ca si rscoalele tri-
bale ce au loc aici provoac un exod al popula-
tiilor chineze, exod care va continua si dup in-
stalarea n 317, la Nanjing (1iankang) a dinas-
tiei Jin de Est, dar care pare s Ii atins punctul
culminant n jurul anului 309. Valul reIugiatilor
se scurge n dou albii paralele: una dinspre
Hcbei si Shandong spre valea Rului Huai, spre
Yangziul inIerior, Zhejiang si Fujian, cealalt
dinspre Shaanxi si Shanxi ctre Yangziul de
mijloc, Yunnan si bazinul Fluviului Rosu din
Vietnam, n vreme ce'un mic numr de reIugiati
se ndreapt spre Manci uria de Sud. In total,
mai mult de un milion de oameni au emigrat,
probabil, n primul sIert al secolului al IV-lea.
Asa cum s-a ntmplat si cu alte mari crize ale
istoriei, n acest proces, care accelereaz dias-
pora chinez, actiunea populatiilor nechineze nu
pare s Ii produs dect eIecte secundare. Este, de
altIel, inexact apropierea, care se mai Iace cte-
odat, ntre rscoalele barbare din China ae Nord
de la nceputul secolului al IV-lea si marile in-
vazii din Europa, petrecute un secol si jumtate
mai trziu. Nu invaziile strine snt cele care
pricinuiesc prbusirea dinastiei Jin si retragerea
dinastiilor chineze spre Yangziul inIerior, ci,
nainte de toate, dezordinea si mizeria. ntr-
adevr barbarii proIit de starea de anarhie;
dar ei snt deja instalati n Chi na atunci cnd
pun mna pe putere. Departe de a Ii rmas niste
munteni aspri sau niste pstori nomazi cu obi-
ceiuri rzboinice, ei snt, dimpotriv, Ioarte
mult inIluentati de modul de viat, de obice-
iuril e, de institutiile chi neze. Nvlirea di n
anii 444-454, a hunilor spre Rusia Meridionala
Europa si Mediterana Oriental ca si, mai nainte,
cea a sionitilor ctre Iran n 356, este invazia

adevrati nomazi, veniti din zona Altaiului. Aces-
te invazii nu pot Ii ns legate de evenimentele ce
au loc n China la sIrsitul dinastiei Jin de Vest.
Iat de ce Iaptul cjntre xiongnui si huni ar exista
o anume nrudire, asa cum au presupus unii
cercettori, ori Iaptul c, dimpotriv, o asemenea
nrudire n-ar exista, este Ir important pentru
istorie; ceea ce conteaz snt numai modurile de
viat, Iormel e socio-politice si culturile.
2. Domnia aristocra[ilor n
bazinul Fluviului angzi
Climatul politic se schimb n urma retragerii
di nastici Jin spre val ea Yangziul ui; de atunci
nainte nu mai poate Ii vorba de centralizare dect,
n chip sporadic, sub dinastiile Song (420-479)
si Oi (479-502), care se vor strdui, Ir prea
mare succes, s zdrobeasc puterea marilor Ia-
milii. Dimpotriv, asistm la Iormarea unei aris-
tocratii endogame si ierarhizate care pn la ju-
mtatea secolului al Vl-lea dispune de puterea
real , la curt e ca si n provi ncii. Format di n
descendenti ai marilor Iamilii emigrate din nord
la nceputul secolului al IV-lea si ai celor mai
bogate Iamilii de coloni, din valea Fluviului
Yangzi si de pe trmurile GolIului Hangzhou,
aceast aristocratie va Ii recunoscut de puterea
imperial, ntrit n privilegiile ei, scutit de
impozite si corvezi. Si, ntruct pentru a avea
acces la Iunctii si la privilegii, trebuia dovedit
vechimea si nobletea Iamiliei, aceast aristocratie
se va strdui s-si alctuiasc registre genealo-
gice (Jiapu). Procesul Iormrii ei este destul de
naintat la sIrsitul dinastiei Song, pentru ca
legislatia s consIinteasc acele reguli, intrate
ln
uz, care interziceau cstoriile ntre nobili
vningfia, ,Iamilii ilustre") si oamenii simpli
(hanmen ,Iamilii srace"). Formarea aristocratiei
endogame cu brevete, ascensiunea si apoi rpi-


feff


dul ei declin, nccpnd de la mijlocul secolului al
VT-lea, reprezint Ienomenul social cel mai
original al dinastiilor din sud.
Dinastia Jin de Est
Noul stat, ntemeiat n 317 la Nanjing de ctre
un principe din Iamilia Sima, este conIruntat,
nainte de toate, cu diIicila problem a imigran-
tilor. Noii veniti snt att de numerosi nct se
hotrste nregistrarea lor separat (pe registre
de recensmnt albe, baifi, n vreme ce regis-
trele galbene, huangfi, snt pentru vechii rezi-
denti, iar n anumite regiuni devine necesar cre-
area unor ,districte de imigranti" (qiaofun). Gu-
vernul nu poate stvili o evolutie Ioarte rapid,
datorit creia imigrantii din clasele inIerioare
devin dependenti de Iamiliile bogate, ca ,oaspeti"
(kc) si servitori (nubi) ai marilor proprietari.
Statul este prea slab pentru a se putea mcar
gndi s impun limitri ale supraIetelor dome-
niale, ca n China de Nord, sau pentru a tine sub
control numrul dependentilor. Conducerea apar-
tine, de altIel, marilor Iamilii Wang, Yu,
Huan, ie care se succed la putere n urma
urior lupte crncene:
Totusi, n poIida slbiciunii sale, statul Jin
de Est nu numai c a putut s reziste atacurilor
din nord si s opreasc oIensivele lui Fu Jian
(n 383, pe Rul Fei), dar chiar a reusit s anexeze
n 347 Sichuanul, deschiznd astIel dinastiilor
stabilite la Nanjing o cale de comunicatie ctre
Asia Central.
Criza ce va pune capt dinastiei Jin ilustreaz,
n acelasi timp, puterea marilor Iamilii stabilite
n provincii, ct si pe cea a cpeteniilor militare.
n a doua jumtate a secolului al IV-lea, valea
Rului Gan din Jiangxi si o parte din Hubei sc-
paser deja, practic, de sub controlul puterii cen-
trale. EIorturile crmuirii de la Nanjing de )
nrola grzile private buqu) si pe dependentii
' marilor Iamilii pare s Ii creat o nemultumire la-
tent n regiunile cuprinse ntre Lacul Taihu si
(rmurile nordice ale Zhejiangului. Aceast si-
tuatie va Ii prielnic unei rscoale pornite ctre
anul 400 din regiunea Ningbo. Capul ei este un
oarecare Sun lin, amestec il e pirat si magician,
a1iliat, ca si tatl su, originar din Shandong,
sectei taoiste ci celor patru msuri de orc". ( H' / i -
iioumi dilu). Sun En si recruteaz adeptii din
mediile de marinari, pescari si pirati de pe tr-
murile Zhej iangului, dar se aIl, nendoielnic, n
relatii cu marii propietari din actualele regiuni
Hangzhou, Shaoxing si Ningbo. mbarcati pe
,nave cu etaj" (louchuan) si alctuind ,armat e
de diavoli", rsculatii, ce si au bazele n Insulele
Zhoushan (Chusan), pustiesc trmurile si n
scurt vreme amenint Nanjingul. Snt zdrobiti
n 402, iar nIrngerea declanseaz n rndurile
lor o serie de sinucideri colective. Lupta mpo-
triva rscoalei lui Sun En prilejuieste ascensiunea
unor cpetenii militare nsrcinate cu represiunea:
un anume Huan uan se Iolosise de aceast si-
tuatie pentru a uzurpa puterea la Nanjing, de
unde va Ii al ungat n 420 de ct re un ri val,
Liu Yu, care si cstigasc o mare popularitate
datorit campaniilor sale victorioase mpotriva
regatelor din nord. Acest Liu Yu ntemeiaz o
nou dinastie, Song, cunoscut sub numele de
Song de Sud Nan Song) sau Song din Iamilia
Liu ]Liu Song),
237
inastia Song
In momentul n care Liu Yu se nstpneste la
Nanjing, diIiculttile produse de imigrrile de
la nceputul secolului al IV-lea par s Ii Iost
depsite, oamenii din nord integrndu-se n restul
populatiei: nc de la venirea ei la putere, di-
nastia Song suprim, ntr-adevr, distinctia ntre
registrele galbene si cele albe, n vederea uniIor-
mizrii sistemului Iiscal. Primii ani ai
dinastiei
*WIIM

snt t ulburati de atacuri le regatelor instaurate
n Shaanxi si Hebei, dar apoi imperi ul de pe
Yangzi se bucur de o relativ liniste n decursul
erei Yuanjia (424-453), dezvoltndu-yi legturile
cu Asia Central yi cu principatele japoneze.
Aceast perioad de pace nu dureaz mult. EIor-
turile pe care le ntreprinde Iamilia Liu, de ori-
gine umil, adus la putere printr-o lovitur de
stat militar, pentru a repune sub control admi-
nistra(ia regiunilor, suscit rezistenta marilor
1amilii nobiliare. n acelayi timp, atacurile im-
periului Wei de Nord, ale crui urmat e ajung
pn la Yangzi, contribui e la slbirea dinastiei.
Generalul iao Daocheng care reprimase rebe-
liunea unui principe imperial, proIit de acest
declin al puterii centrale pentru a instala pe
tron un om de-al su, pentru ca n 479 s preia
el nsusi puterea.
Dinastia "(
Dou Iapte importante trebuie semnalate n
epoca dinastiei de scurt durat ntemeiat de
iao Daocheng dinastia Qi (479502): ntrirea
puterii centrale n dauna aristocratiei si avntul
marelui comert n Valea Yangziului si n China
de Sud. FalsiIicarea registrelor de re-censmnt
ce constituie baza pentru impuneri este aspru
pedepsit, iar noul regim se strduieste s
nlesneasc promovarea n posturile de conducere
a unor oameni din popor. Excesele n reprimarea
aristocratiei snt, de altIel, cele care provoac
prbusirea dinastiei. Masacrarea mai multor nobili
suscit tulburri n ultimii ani ai secolului al V-
lca, iar un vr al mpratului, ce-si avea
posesiunile n regiunea strategica. iangyang, se
rscoal, si ndreapt trupele spre Nanjing si
obtine cedarea puterii. Este vorba de iao Yan,
vi itorui mprat Wu din dinastia Liang (502
557).
Dinastia Liang
Dezvoltarea, n China Fluviului Yangzi, a acti-
vittilor negustoresti, ncepnd cu sIrsitul se-
colului al V-lea, va avea urmri sociale impor-
tante : avntul comertului va contribui la ruina-
rea unei aristocratii care-si ntemeia o parte din
putere pe exist enta barierelor dintre regiuni si
pe autarhia economic a marilor proprietti.
Legat, Ir ndoial, de dezvoltarea traIicului
comercial n Mrile Sudului si n Oceanul Indian,
acest avnt marcheaz nceputul unei evolutii
care Va duce n secolele al -leaal lII-lea,
la marea nIlorire economic a bazinului Flu-
viului Yangzi si a provinciilor maritime din sud.
ntr-adevr, la sIrsitul secolului al V-lea se
remarc o sporire a traIicului pe Yangzi, ca si
prezenta a numerosi negustori strini, veniti din
Asia de Sud-Est si din l umea indo-iranian.
Orasele situate pe marele Iluviu, precum si
Guangzhouul, n extremul sud, se dezvolt, iar
statul ncepe s-si Iac din taxele comerciale
venituri apreciabile.
Aceast expansiune a economiei se continu
si se accentueaz sub lunga domnie a mpra-
tului Wu din dinastia Liang (502549), care
se nconjur cu sIet ni ci de val oare, precum
Shen Yuc (441513), cunoscut mai cu seam
datorit studiilor sale de Ionetic, si u Miau
(466535), autor de lucrri politice."Prima ju-
mtate a secolului al Vl-lea este o epoc de
prosperitate si pace vrsta de aur a civili-
zatiei aristocratice a dinastiilor din sud. Budis-
mul, care s-a adaptat la Iormele sociale din China
de pe Yangzi si care este Iavorizat de curte si de
marile Iamilii nobiliare, cunoaste un avnt Ir
Precedent. Sntem ns n ajunul unei crize
toarte grave, care va duce la disparitia aristo-
cr
atici din sud.
u Institutia Iamiliilor dedicate meseriei armelor
snifia sau binghii), inaugurat de dinastia Cao,
usese mentinut sub dinastia Jin de Est si, de
bine de ru, statul pstrase n secolul al IV-lea
controlul asupra armatelor. Situatia se schimb
n secolul al V-lea, cci, ncepnd cu dinastia
Song (420479), se recurge din ce n ce mai mult
la trupe pe jumtate guvernamentale, pe jum-
tate particulare, Iormate din mercenarii recrutati
n provincii de ctre Iunctionarii locali si marile
Iamilii aristocratice. Constituirea acestor armate
de rtciti si de banditi, care amintesc de ,ma-
rile companii" ale evului mediu european si pe
care Ic conduc militari aventurieri, de tipul
condotierilor, avea s pun n pericol puterea
cen'ral si s pricinuiasc, Ja mijlocul secolului
al Vl-lea, cderea dinastici Liang. Un anume
Hon Jing, general al dinastiei Wei de Vest
(China de Nord-Vest) trecut n slujba dinastiei
Liang, se rscoal n anul 548
n cursul tulburrilor care
s-au succedat pn la moartea sa, n 552,
dinastia Wei de Vest lanseaz o scrie de
oIensive victorioase mpotriva imperiului Liang,
plecnd din valea Rului Wei, n provincia
Shaanxi. n 553, este ocupat Sichuanul,
Iiind asIel tiate legturile
) ) i v g d i u m e i n i r o
Nanjing si Asia Central; trupele dinastiei Wei de
Vest ocup pozitia strategic iangyang. care
controleaz accesul n valea Rului Han, si p-
trund n Hubeiul de Vest pn la Jiangling, lo-
calitate situat pe Yangziul de mijloc, unde
instaleaz un principe din Iamilia domnitoare
iao, pe "care l Icuse prizonier la iangyang.
Acest nou regat din Hebei al dinastiei Liang
trzii va Ii controlat de regiunile din Valea
Wei: dinastiile Wei de Vest (535557). Zhou de
Nord (557581) si Sui (581618), care l vor si
desIiinta. n anul 587. Dup instalarea dinastiei Wei
de Vest n Sichuan si n Hebei. rzboiul civil
continu n valea inIerioar a Fluviului Yangzi.
Chen Baxian. cpetenie militar ce-si avea
posesiunile n regiunea Wuchang mai prosper
pe atunci dcct cea a Nanjingului . pune mna
pe putere n 557 si ntemeiaz ultima dini re
dinastiile din sud, dinastia Chen (557- 589).
si atac
ngul.
cup;
ntre
Dinastia Chen
Rod al rebeliunilor militare si al rzboiului civil
de la sIrsitul dinastiei Liang, imperiul Chen
e
ste de un tip diIerit de acela al dinastiilor an-
terioare, instaurate la Nanjing: aristocratia a
Iost izgoni t de la putere si nu a supravi et uit
masacrelor. Numai o mic parte a nobilimii im-
periului Liang a putut gsi reIugiu la Chang' an,
n statul condus de dinastia Wei de Vest. Impe-
riul, amputat de provinciile sale occidentale,
slbit, nu se mai poat e bizui dect pe armat e;
este amenintat la vest de atacurile dinastiei
Liang trzii, iar la nord de statele Zhou si Qi de
Nord. Victoria obtinut prin reocuparea orasu-
lui Shouyang (la 200 m nord de Nanjing ac-
tualul Shouxian) rmnc Ir urmri. Imperiul
se va prbusi n momentul marii campanii pe
care pri mul mprat di n di nastia Sui o va n-
drepta n 589 asupra Nanjingului.
3. Regate i imperii ale
barbaribr siniza[i din
China de Nord
Cele aisprezece regate
ale celor cinci semin[ii barbare
(secolul al V-lea)
Kascoalele populatiilor de origine nechinez
instalate n China de Nord la sIrsitul dinastici Jm
de Vest duc cu repeziciune la Irmitarea Chinei
de Nord din sudul Manciuriei la oazele orientale
ale Asiei Centrale si din Sichuan pn
l n
Shandong
n mai multe regate mici, ale
c
aror clase
conductoare snt cel mai adesea ori-Jpnare dinspre
hotarele de nord si nord-vest. La S
CepUt
"
|

secoluIui

al

IV
~
Ie
a se deschide astIel o
rj
oad a crei istorie
politic este dintre cele
a!
conIuze, perioad ce nu
se va ncheia decl





Cele aisprezece regate ale celor cinci seminfii barbare
(Wuhu shiliuguo)
Numele
regatelor
Originea clasei
conductoare si
regiu nea
Regate care
le-au urmat
Date
Zhao (Han) xiongnu (Shanxi) Zhao trziu 3O4-3
2

timpuriu
Cheng Han di (Sichuan) Jiu de Est 304-34,
Zhao trziu jie (Hebei) Yan t impuriu 313-33
Liang timpuriu han (Gansu) Qin timpuriu 3H-37I
Yan t impuriu xianbci (Hebei) Qin timpuriu 349-37,
Qin timpuriu di (Shaanxi) Qin de Vest 3.51-394
Yan t rziu xianbei (Hebei) Yan de Nord 384-40!)
Qin trziu qiang (Shaanxi) Jiu de Est 384-41?
Qin de Vest xianbei (Gansu) ia 385-4,11
Liang trziu di (Gansu) Oin trziu 386- W
.

Liang de Sud xianbei (Gansu) Qin de Vest 397-4H
Liang de Nord xiongnu (Gansu) Wci de Nord 401-438
Yan de Sud xianbei (Shandong) J i u de Esi 400-411
Liang de Vest han (Gansu) Liang de Nord 400 42;
ia xiongnu (Shaanxi) Wpi de Nord 407-431
Yan de Nord han (Liaoniug) Wet de Nord 409-431

n 439, prin reuniIicarea Chinei de Nord datorit
descendentilor unui trib xianbei. Anexiunile si
aparitiile succesive de noi regimuri, schimbrile
de capitale, ndeajuns de Irecvente asa, de
pild, dinastia ia si transIer, ntre 407 si
431, centrul politic din nordul provinciei Shaanxi
la i'an, apoi la Tianshui, n Gansuul de Est
si, n sIrsit, n valea superioar a rului Jiang,
la nord-est de Tianshui , Iac imposibil orice
expunere coerent. Multitudinea etniilor. g
ra
'
dul lor de metisaj cu populatia han, starea l
r
de evolutie snt etnii mai mult sau mai puti
11
sinizate si sedentarizate sporesc comple
x
'
ta
,'
tea istoriei politice. Se poate totusi observa
c
aceste etnii pe care istoricii chinezi lc-au
d

d l i
p
semnat sub denumirea de cele cinci s
barbare (xiongnu, ji e, xianbei, qian* si di) .
t c
-
parte din dou grupuri de populatii diIe
rl


unul (semintiile qiang si di ) , nrudit cu tibetanii
si tangu(ii din epocile ulterioare, este originarele
ja hotarele de nortl-vest si vorbeste limbi sino-
tibetane; cellalt descinde din populatiile de
cresctori de animale nomazi din step, si lim-
bile lui Iac parte din grupul de limbi turce,
mongole si tunguse. Organizarea lor social si
politic pare - Ii Iost destul de diIerit: semin-
tiile qiang si di ignor sist emul tribal si aristo-
cratic al lumii nomade si par a nu cunoaste
dect o organizai.
1
de t i p militar.
Aceste populatii sau, mai exact, elitele lor
mbin, asadar, traditiile sociale si politice ce le
snt proprii, cu ample mprumuturi din
conceptiile si institutiile chineze. Clasele lor
conductoare snt att de proIund sinizate, net se
consider drept mostenitoare ale vechilor entitti
politice din China de Nord. iongnuii din Shanxi
reiau pe seama lor ;:umele marii dinastii Han; n
secolul al iY-Iea reapar vechile nume din epoca
statelor combatante. Cele aispre:ece regate ale
celor cinci semintii barbare poart numele Qin n
Shaanxi, Zhao n Shanxi, Yan n Hebei si n
Shandong. Fac exceptie doar regatele din Gansu,
care iau numele de Liang, cel al actualului
Wuwei, din centrul acestei provincii, n Iamiliile
domnitoare, metisaj ele cu populatia han,
majoritar, snt att de Irecvente, net a Iace
deosebire ntre chinezi si nechinezi ar Ii o
zdrnicie. De aceea nu se poate trage nici o
concluzie din Iaptul c, ntre cele saisprezece
regate ce s-au succedat n China de Nord ntre
Primii ani ai secolului al IV-lea si anul 439, trei
regatele Liang timpuriu (314376), Liang de Vest
(400421) si Yan de Nord (409439) trec
drept ntemeiate de ctre Iamilii de origine han.
Singurul lucru care iese n relieI din istoria
Politic extrem de conIuz a Chinei de Nord n

c
olul al IV-lea este constituirea unui mare
gat ntemeiat de o Iamilie de origine proto-
et an
~ regatul Qin timpuriu (351394).

)t i * fci V $
CTaiysn) Xi angguo
\Shanggu
c
" i
3

^Ji ankang
yly
(Nanjing)
apital iongnu
capitala apital
,anbei
capital^Qiang
capitala Han
situri budiste
12. Frmitarea Chinei de Nord n secolul al IV-lea :
cele saisprezece regate ale celor cinci semintii barbare
Cel mai de seam suveran al acestui regat stabilit
la Chang'an, n Valea Wei, este Fu Jian (537
385), care reuseste s uniIice China de Nord ntre
anii 370376 ntr-un puternic stat militar si s
ameninte imperiul Jin de Est din valea Yangzvu-
lui. Potrivit traditiei, Fu Jian ar Ii organizat,
n 382, o Iormidabil expeditie spre sud (ciIrele
pe care le dau textele istorice 600 000 de
pedestrasi si 270 000 clreti snt exagerate)
care ar Ii suIerit ns o nIrngere decisiv P
e

alineamentul unui ru din centrul provinciei
Anhui. Este vorba de celebra btlie de la tei
(383).
Ascensiunea tabgacilor
i formarea imperiului Wei de Nord
Ascensiunea micului regat al tuobailor si cuce-
2
.
rJ
rea Chinei de Nord n prima jumtate a seco-
''
45
lului al V-lea ilustreaz n mod tipic evolutia



temi
uu
populatiilor de origine nomad stabilite n aceste
regiuni: entittile politice n care Ienomenul de
sedentarizare este mai naintat si n care clasele
conductoare snt cel mai proIund sinizate snt
curnd amenintate de populatiile care pstraser
obiceiurile rzboinice ale pstorilor nomazi si
care nu au mprumutat din China dect institu-
tiile absolut necesare Iuncti onrii unui stat.
Aceste populatii, ale cror teritorii snt situate
la hotarul ntre zona de agricultur sedentar si
stepele pstorilor, controleaz aici drumurile
comerciale; de asemenea, pot recruta cu usurint
oameni pentru armatele lor.
Statul Jin de Est (355316) a cutat alianta
cu tribul xianbei, trib de cresctori de animale
nomazi originari din Manciuria de Sud, Iixati
n secolul al III-lea n sud-estul Mongoliei.
Regatul cedase un teritoriu din nordul provin-
ci ei Shanxi tuobailor, unul dintre cele trei
grupuri de xianbei (tuoba, yuwen si murong),
si acordase n 315 cpeteniei lor titlul de prin-
cipe de Dai. Tuobaii (este vorba despre transcrip-
tia chinez a numelui etnic tabgaci) ocupau astIel
o pozitie strategic pe una dintre principalele
ci de invazie spre China de Nord. nc de la
sIrsitul secolului al IV-lea, ei reusesc s contro-
leze toate regiunile situate ntre Muntii Ordos si
bazinul Rului Siramuren, la nord-est de Bei-
jing. Adoptnd vechiul nume de wei snt
cunoscuti n istorie sub numele de Wei de Nord
si Iixndu-si n 386 capitala la Datong, n extre-
mul nord al provinciei Shanxi, ei se extind n
Hebei n dauna regatului Yan trziu. iar la nce-
putul secol ului al V-lea ptrund n Hcnan-
Ajutati de atacurile regatului Jin de Est mp"
triva regatelor din nord, weiii declanseaz din
acest moment o suit de oIensive victorioase ce
le permit uniIicarea Chinei de Nord: regatul
ia, din nordul Shaanxi ului, est e anexat Il
43 1, regatul Yan de Nord din Liaoning (Mal
1
'
13. Amplasri succesive ale orasului Luoyang, din
epoca Han pn n epoca Tang
ciuria de Sud) n 439 si . n acelasi an, regatul
Liang de Nord, din Gansu. n 440, regatul Wei
de Nord ocup regiunea Wuwei (Liangzliou) din
Gansu, ceea ce i deschide accesul spre Asia
Central
Regatul Wei de Nord practic o politic de tip
,legist", marcat de interventia statului n controlul
si repartizarea populatiilor, ns, n acelasi timp,
aceast politic este agravat de asprimea si
severitatea obiceiurilor rzboinice din step:
nomazii au o anumit tendint de a-i privi pe
sedentari ca pe niste vite. Mestesugarii de stat
snt, practic, prizonieri n atelierele lor si nu li se
ngduie s ncheie cstorii n aIara propriei lor
caste. Mestesugarii liberi snt, de asemenea, supusi
unei stricte supravegheri. Trnimea este controlat
printr-un sistem de organizare militar ce
aminteste de epoca Qin: cinci Iamilii alctuiesc o
,vecintate" (lin), cinci alctuiesc un ,sat" (li),
iar cinci li o ,comun" dang)) la Iiecare nivel snt
instituiti seIi, rs-Punztori Iat de administratie.
Pentru a spori
17
deIrisrile din zona uscat, statul
Wei de Nord

uu
MUMB
recurgea l a un sistem de repartitie autoritar a
terenurilor n Iunctie de numrul de persoane care.
prin v rst, erau apt e s le cultive, sistem di n
care, n secolul al VH-lea, se vor inspira dinas-
tiile Sui si Tang. Mnstirilor budist e l e s nt
aIectati condamnati si sclavi ai statului, care
capt numele de ,Iamilii ale comunittii" (seng-
qihu), avnd ca misiune punerea n valoarea a
pmnturilor ntelenite. Dar nainte de orice, se
recurge pe larg la transIeruri de locuitori pentru
a popula regiunea capitalei, I'atong, ca si teri-
toriile din Shanxi.
jumdt cfe a secol ului al V-ea)
Nord


127
(.ii 4
35
449
xianbei di n Hebei si di n
Shandongul de Nord;
coreeni
ma ri Ia mi lii chi neze
trani chi nezi di n Henan
xi anbei din Hebei
popul at ie di n r egat ul
i a (Shaanxi)
populati e din Liaoni ng
popul at ie di n Shaa nxi si
Ga nsu
ra ni chi nezi di n He na n
si Shandong
mestesugari din Chang' a

100 000 Datong
000 1amili DatonIi-
00 000 Shanxi
n
Datong
10 000 Shanxi
30 000 Iamilii Hebei
j Dat ong

nordul

u"luviului

Jat ong
2 000 Iamilii

Numai n timpui domniei lui Daowudi (386
409), totalul persoanelor deportate din regiu-
nile de la est de Muntii Taihang ctre mprejuri-
mile Datongului se ridic la 460 000.
Aceste transIeruri, care se produc, cel mai
adesea, imediat dup cucerirea de noi teritorii,
contribuie la o lent transIormare a economiei,
instit utiilor si moravuri lor, ale crei eIecte se
vor Iace simtite din plin n secolul al VT-lea. ntr-
adevr, mai multi Iactori concur la ntrirea
inIluentelor chineze, ncepnd cu instalarea capitalei
la Datong, la sIrsitul secolului al JV-lea: pe msur
ce imperiul nglobeaz ntre granitele lui populatii
sedentare mereu mai numeroase, se Iace resimtit
tot mai acut necesitatea de a recurge la institutiile
chineze si de a Iace apel la consilieri chinezi. n
legtur cu aceasta, poate Ii evocat rolul
important jucat la curtea de la Datong de marele
sIetnic Cui Hao (381 450), care introduce n
statul Wei de Nord metodele administrative si
dreptul penal chinez. Incursiunile nomazilor din
Mongolia exterioar, ruan-ruani ("sau rourani)
populatie nrudit, nendoielnic, cu avarii care au
nvlit n Europa n secolele al Vl-lea al VlII-
lea , necesitatea unei contraoIensive Istatul Mei
de Nord lanseaz n 2 o mare expeditie contra
ruanruanilor), interesul strategic si comercial pe
care-1 prezint controlul oazelor din Asia Central
plaseaz acest stat n aceeasi situatie ca si celelalte
imperii chineze. Progresele sedentarizrii,
deprecierea cilor, ca urmare a rolului jucat de
inIanterie n rzboaiele mpotriva imperiilor de pe
Fluviul Yangzi, importanta cresend a veniturilor
de sorginte agricol (cereale si testuri) modiIic
treptat economia imperiului. In sIrsit, seductia
exercitat de produsele mestesugarilor chinezi,
gustul pentru lux, prestigiul culturii chineze,in-
Iluenta preponderent a budismului transIorm
mentalitatea aristrocratiei tabgace.
Evolutia este att de proIund Ja sIrsitul seco-
lului al V-lea, net Iace s apar ca o necesitate
transIerarea capitalei. Curtea prseste Daton-
ul, situat la hotarele stepei, si n AA miereaz
Sy
an
g~
m
centrul marii zone agricole: la sud de
Datong, la 600 de ilometri n linie dreapt,
dinastia Wei de Nord Ieconstruise, cu un an
nainte, n apropiere de situl vechilor capitale
ale celei de-a doua dinastii Han si ale dinastiei
Cao-Wei, prsite n 311, noul oras IortiIicat
Luoyang, care va Ii mrit n anul 501.
Sporirea inIluent elor chineze, pe care transIerarea
capitalei la Luoyang ar Ii provocat-o oricum n
rnduril e clasei conductoare de origine nomad,
avea s Iie accelerat prin msurile de sini-zare
sistematic, adoptate, nc de la instalarea n
Henan, de ctre mpratul iaowendi ( 471- 499) si
urmasii si. Vesmintele, limba si chiar numele de
Iamilie de origine xianbei snt interzise. Familia
imperial d exemplu, lundu-si numele chinez
Yuan. Cstoriile ntre aristocratia xianbei si
marile Iamilii chineze snt ncurajate, n toate
domeniile are loc o rapid si proIund convertire a
claselor conductoare la moravurile si obiceiurile
chineze. Curnd, traditiile rzboinice din step nu
mai snt dect o amintire ndeprtat, n vreme ce
gustul pentru lux se exprim deschis n
constructiile somptuoase pe care le ntreprind
mprteasa Hu, n vremea lui iaomingdi )515
528), si marile Iamilii din aristocratia xianbei:
mnstiri si turnuri budiste etajate, turnri de
clopote si de statui. Fervoarea religioas care pune
stpnire pe nalta societate a epocii se caracterizeaz
printr-o etalare de somptuozitti. Mare centru al
budismul ui din Asia Oriental, orasul Luoyang si
desIsoar splendorile si bogtiile la adpostul
imenselor sale ziduri, care se ntind pe o lungime de
10 m, de la est la vest si de 7,5 m, de la nord la
sud. Ni s-a pstrat o descriere a acestei metropole,
cu ,1 367 mnstiri, mari si mici": este voiba de
Memoriu despre minstirile budiste din Luoyang
]Luoyang qielan fi) de Yang ianzhi, publicat
ctiva ani dup 543.
Un Ienomen avea s Iavorizeze asimilarea vechii
aristocratii xianbei de ctre mediile chineze :
avntul economic ce se maniIest ncepnd d
e
la
Iinele secolului al V-lea, att n China de Nord, 2
Si
Ii

ct si n bazinul Fluviului Yangzi. n poIida
divizrii lor politice, cele dou prti ale lumii
chineze triesc n acelasi ritm, iar schimburile
dintre ele snt importante. n statul Wei de Nord,
reluarea comertului cu Asia Central explic
aIluxul de negustori strini la Luoyang, unde le
este rezervat un ntreg cartier, Muyili. La Ye,
capitala statului Cji de Nord (550577) din sudul
Hebeiului, se aIl numerosi negustori, sogdieni,
originari din bazinul Fluviului Amu-Daria.
Tensiunile, rup1ura
yi divizarea Chinei de Nord (534-577)
Evolutia ce se desIsoar n tot cursul secolului
al V-lea si care la nceputul secolului urmtor se
accelereaz, este la originea tensiunilor din ce
n ce mai acute din interiorul societtii xianbei.
Convertirea la cultura si modul de viat chineze
priveste ndeosebi mediile curtii si, n general,
nalta aristocratie de origine nomad; armatele
ce pzesc hotarele nordice, ca si triburile ce rt-
cesc la limitele zonei agricole au rmas ns, n
ciuda inIluentei chineze, credincioase vechilor
traditii din step. Ostilitatea si resentimentele
Iat de cercurile curtii si Iat de naltii Iunctio-
nari civili par s se Ii acumulat n aceast lume
rzboinic si pstoreasc pe msur ce preIacerile
economice si sociale o mpingeau n planul al
doilea. n vreme ce, n epoca de cuceriri din prima
lumtate a secolului al V-lea, lupttorii, prove-
m
ti n cea mai mare parte din triburile de ps-
tori, erau tratati cu larghete si onorati, ncepnd
cu
transIerarea capitalei la Luoyang diriguitorii
s
tatului maniIest un dezinteres tot mai accen-
tua
t pentru problemele militare.
Armatele alctuite din xianbei, din ruan-
rua
ni, din turci tolosi care apr imperiul m-
P tnva incursiunilor din step pn ctre para-
eJa
4J , se rscoal n anul 523: este ridicarea
"
Or
Sase garnizoane" (liu:hcn), creia i va

I
urma un rzboi civil de zece ani (524 534).
Cnd mprteasa regent Hu ale crei chel-
tuieli extravagante n Iavoarea budismului prici-
nuiser acte de banditism si rscoale pune s
Iie asasinat, n 528, mpratul iaomingdi si iduce
pe tron un copil, armatele si triburile din
Shanxi se misc spre sud si pun stpnire pe orasul
Luoyang. mprteasa Hu si copilul-m -parat snt
necati n Fluviul Galben, iar dou inii de curteni
snt masacrati. Urmeaz o perioad Ioarte conIuz,
n timpul creia se aIirm put erea a doi seIi
militari ce-si vor mprti n 534535 imperiul
Wei. Aceast mprtire geograIic reIlect
opozitiile politice si sociale ce se aIlaser la
originea rzboiului ci vi l : imperiul Wei de Est,
ntemeiat n 534 la Ye (n sudul Hebeiului) sub
egida generalului Gao Huan (496547) este
traditionalist, ostil inIluentelor chi neze si domi nat
de militari de ori gi ne nomad; imperiul Wei de
Vest, al crui prim mprat se proclam n 535, la
Chang'an, generalul Yinven Tai (505556), este,
dimpotriv, condus de supravietuitorii aristocratiei
sinizate de la Luoyang si apeleaz masiv la
concursul chinezilor, att pentru administratia
civil, ct si pentru constituirea armatelor.
Faptul c acest e imperii, n care generalii detineau
puterea eIectiv, nu au durat mult vreme, este usor
de nteles. La moartea lui Yuwen Tai (556), Iiul su
cel mare inaugureaz noua dinastie Zhou (Zhou de
Nord, 556 581); n acelasi Iel, n anul urmtor un
vr al lui Gao Huan pune mna pe putere la Ye si
ntemeiaz noua dinastie Qi (Qi de Nord, 557577),
care va dinui pn la distrugerea ei de ctre dinastia
Zhou. n sIrsit, o rud de parte Ieminin a Iamiliei
imperiale. Yang Jian, va uzurpa puterea imperial la
Chang' an, crend noua dinastie Sui S
1
punnd capt,
n 589, lungii perioade de di vizare ntre China de Nord
si China de pe Yangzi, )
?53
divizare nceput,
practic, n anul 222.
Imperiul S
u ;
. nl e
sa Je, est e , i 7' "
tenitor al '
din
.
to
ate
535
l i
l i i l

I i Y ^
cste
t ^ ^

-


mperiu1 Tane 1-,
t e
Pun ct el e
d
b
c
)W) -
1
i
an
- Cea t
na
"

jj
dect kken-ul laotian. Mai trziu, n secolul al
lII-lea, populatia han va nvta de la bstinasii
din provinciile meridionale cultivarea si teserea
bumbacului, care vor cunoaste o larg rspndire n
epoca mongol, devenind una dintre marile
industrii chineze. Chiar si traditiile religioase
han poart pecetea unor mprumuturi de la po-
pulatiile nvecinate: mitul cinelui Panhu, nscut
din oul primordial si creator al tuturor raselor
umane mit ce s-a pstrat pn n zilele noast re
la numeroase etnii din China de Sud si din
Peninsula Indochinez , a intrat n Iolclorul
chinez ntre epoca statelor combatante si aceea a
dinastiei Han. Poemele Chu (Ciutei, secolele al IV-
lca al III lea . e. n. ) au pstrat amintirea unor
traditii samanice ce nu par s Iie de origi ne
chinez. Aceste cteva exemple snt suIiciente
pentru a evoca ceea ce datoreaz civilizatia chinez
vecinilor ei. Aportul civilizatiilor mai ndeprtat e
n-a Iost ni ci el mai putin nsemnat, n lunga
istorie a acestor contacte si mprumuturi, ,evul
mediu" chinez a Iost una dintre perioadele cele
mai bogate si mai Iecunde.
China de Sud,
Asia de Sud-Esf, Oceanul ndian
de populatii bstinas u

l i i l i t l l l

d e c tr e Z I r * 3 / &
a i c i
situate la sud de valeaFluZJ
tr

picaIe
I
i progresat n cursul J
Yan
S
zl
pare s
sud (cile sase dL
a
)
P
W
IOad
T
ei
)"astiilor din
i~ Liang,' Chen)
n

W
?\J
in

d
e Est, Song,
WusiShu n secolul I' ?
1

al
Hl-lea statele
)cearc s proITe I l A
Statul

Jm

de

Est
put i n cunos cut e
c e

S
e n
t
i
n
g
?
l I e
)
i u n i I or

I: Vunnan, QuSC f
de
l
t oriile
dong, nordul si centn 1 ,' )
Uan

1
'
GuaI
)'
Ducnd lips dc~ W I
UaIului

Viet nam

ct c
-
organizeaz ovn
h

mi
?
x

dc
soldati, rIc
5

UZCaz
P)itii n aceste teritorii locuite*|
3
.
Legturile Chinei de pe Yangzi cu Asia de
Sud-Est si Oceanul Indian se vor dezvolta ntru
secolele al IV-lea si al Vl-lea. Dinastiile Song, pi
si Liang se aIl n relatie cu Linyi, regat hindui-
zat de pe trmurile sud-estice ale Vietnamului
cunoscut mai trziu sub numele de Champ, cu
Funanul, cu Insula Java, cu India si Sri Lana.
Ambasadele regatelor indiene si ale Sri Lani
la Nanjing snt numeroase ntre sIrsitul seco-
lului al IV-lea si mijlocul secolului al Vl-lea.
Ca si n alte epoci de mare expansiune maritim
(secolele al l-lea - al lII-lea si al VI-lea -.
ual I lea), acest avnt al legturilor lumii
chineze cu Asia de Sud-Est si Oceanul Indian se
situeaz ntr-un context mult mai larg. Interesul
dinastiilor de la Nanjing pentru trile de dincolo
de mri este contemporan cu avntul marinei indo-
iraniene si cu dezvoltarea legturilor comerciale
ntre Orientul Mijlociu, Oceanul Indian si Asia de
Sud-Est. AstIel se explic hinduizarea progresiv a
cimpiilor de coast din Peninsula Indochinez si
din Insulinda, precum si prezenta n orasele din
China de Sud si din valea Fluviului Yangzi a
tot mai multi strini, originari din Asia de Sud-
Est si din regiunea Oceanului Indian: din
Vietnam, din Champ (Linyi), din Cambodgi a . . . ,
singalezi, indieni din sudul si din nordul
Indiei, iranieni din est. Acesti strini, veniti prin
Mrile Sudului, si vor aduce contributia la
ptrunderea budismului n lumea chinez.
Manciuria, Coreea, Japonia
Lupta din secolul al III-lea ntre Wei si Wu
a
dat o nou important regiunilor situate n nord-
estul lumii chineze. Expansiunea din vremea di-
nastiei Han Iavorizase implantarea de colonii
chineze n Manciuria de Sud si n Coreea. L
a
sIrsitul secolului al II-lea, Gongsunii, o Iamij
ie
de guvernatori din Liaodong, proIitaser de rs-
coalele turbanelor galbene si de rzboaie
c
ivile care pustiau China de Nord pentru a insta-
ura n sudul Manciuriei un Iel de regat, indepen-
dent de imperiul Han, a cnii princi pal bog-
tie parc s Ii Iost cresterea animalelor si comertul
cu cai. nt re 231 si 238, dinastia CaoWei avea
s
distrug acest regat si s se implanteze apoi
n Coreea, unde a renIiintat cele dou districte
din vestul peninsulei, Lelang si DaiIang. Prezenta
chinez n Coreea avea s se mentin pn n
jurul anului 313.
Urmnd imperiului Han ca mare putere a nord-
estului, statul Cao-Wei intr, de asemenea, n
legtur cu principatele japoneze. nc sub dinastia
Han, numeroase Iormatiuni statale woren
,oamenii pitici", dup expresia chinez
luaser obiceiul de a trimite tribut mpra-
tului. Aceste Iormatiuni erau situate, Ioarte pro-
babil, n nordul Insulei Kyushu, unde spturile au
scos la lumin numeroase vestigii di n epoca Han:
oglinzi de bronz, obiect e de Iier, monede din
vremea lui Wang Mang. O pecete de nvestitur
acordat de un mprat Han unui ,rege al sclavilor
pitici" (wonuwang) a Iost gsit n aceast
regiune nc n 1784. Considerat mult vreme un
Ials. aceast pies a Iost recunoscut ca autentic,
dup descoperirea recent (n 1956) a unei peceti
analoage, provenind din vechiul regat Dian din
Yunnanul de Est. n secolul al III-lea, legturile
ntre dinastia Cao-Wci. aIlat n lupt cu regatul
Wu, si principatele japoneze par s se Ii strns.
ntre 238 si 247 snt mentionate patru ambasade
japoneze n statul Wei, Si dou ambasade Wei n
Japonia, iar arheologia depune mrturi e despre
aceast continuitate a schimburilor, prin
cantittile importante de mtsuri, obiecte de aur
si oglinzi chinezesti din
e
Poca Wei gsite n
Japonia. Trebuie observat ca Sanguo:M ]Istoria
celor trei regate), redactat e
s
6
t

Chen

Shou
(233297)
originar din Sichuan,
e
primul document n care se
descrie drumul ag trmurile sud-estice ale Coreei
cu arhi-
e

a
gul nipon, prin insulele Tsushima si Ii.

Legturile ntre China de Nord si Japonia vor
slbi ncepnd cu primele decenii ale secolului
al IV-lea, ca urmare a Irimitrii imperiului Ji
n
de Vest (260316), si a constituirii celor trei
regate coreene Koguryo (Gaojuli), n nordul
peninsulei, Paeche (Baiji) n sud-vest, si Silla
(inluo) n sud-est.
Regatul Wu (222280) ducea lips de cai si, pe de
alt parte, cuta alianta Iamiliei Gongsun mpotriva
puternicului su vecin din nord, ceea ce explic
trimiterea n Manciuria, pe mare,
a
mai multor
ambasade. Una dintre acestea numra, se parc, 8
000 de oameni, mbarcati pe o sut de nave. Este,
poate, vorba despre un corp expeditionar menit s
ajute regatul Gongsun, amenintat de atacurile
statului Cao-Wei. Cel care trece drept primul care
a introdus budismul la curtea regatului Paeche. n
anul 384, este un clugr din imperiul Jin de Est,
cu capitala l a Nanjing. n sIrsit, n secolele al
V-lea al Vl-lea, principatele japoneze, nelinistite
de ambitiile regatului Koguryo, aliat cu statul Wei
de Nord, ndreptate asupra celor dou regate co-
reene care-si mprteau sudul peninsulei, au cutat
alianta dinastiilor de la Nanjing, iar aceste
mprejurri politice au contribuit n epoc la
strngerea legturilor ntre Japonia si China Flu-
viului Yangzi.
Mongolia i Asia Central
Mongolia
InIluenta culturilor din step asupra Chinei de
Nord a Iost considerabil si, cu sigurant, mult
mai important dcct pare. nc de la sIrsitul
antichittii chineze, mprumuturile au Iost nu-
meroase : tehnici de dresare a cailor pentru c-
lrie, tehnici de crestere a animalelor, pantalonii,
saua, chinga de piept (ntre secolul al IA-l
ea
. e. n. , si epoca Han), scrile de sa (n secolul ai
V-lea), colierul de nhmare (secolele al V-lea -al
I-lea). Dac, ncepnd clin epoca Han, '
l

avut loc o sinizare din ce n ce mai rapid a no-
mazilor instalati n China de Nord, Ienomenul
invers n-a Iost, desigur, de mai mic nsemn-
tate: multe traditii rzboinince, ca si unele in-
stitutii au Iost mprumutate din lumea stepei.
Aceast sintez a culturilor chinez si nomad
a Iost ns acoperit cu un vl de pudoare. ntr-
adevr, odat cu instalarea capitalei dinastiei
Wei de Nord la Luoyang, la sIrsitul secolului
al V-lea, a avut loc o complet discreditare a tot
ceea ce ar Ii putut aminti claselor conductoare
originile lor nomade. Istoria dinastiei Wei (Wei-
shu), redactat ntre 551 si 554, se strduieste s
prezinte dinastia tabgace drept tipic chinez;
citind aceast carte, nici mcar nu ti-ai putea
nchipui c aceast dinastie provenea din Iostii
pstori de step abia sinizati. Tendinta, att de
accentuat ncepnd cu perioada din jurul anului
500, de a cenzura tot ceea ce, n institutii si mo-
ravuri, ar Ii putut prea aberant n raport cu
normele chineze, a dus la topirea, n urzeala con-
tinu si omogen a istoriilor dinastice, a perioa-
dei att de originale a regatelor si imperiilor bar-
bare din secolele al IY-lea al V-lea. Aristo-
cratia de snge amestecat, care detine prghiile
puterii la nceputul dinastiei Tang (secolul al Vll-
lea), continu s aib aceast prejudecat,
caracteristic pentru niste parveniti, care se
rusinau s aib printre strmosii lor ndeprtati
nomazi nestiutori de carte, ce locuiau n corturi
si triau din cresterea animalelor si din expeditii
de jaI. Iat de ce din Istoriile din nord, alctuite
n secolul al Vll-lea, nu putem aIla ceea ce au Iost
de Iapt cele aispre:ece regale ale celor cinci semintii
barbare, ori imperiul tabgaci al dinastiei "ei,
nainte de mutarea capitalei n Henan. Numai
conIruntrile de inIormatii, mrturiile
involuntare si deductiile pot aduce oarecare lu-
min n aceast privint.
Instalarea n China de Nord a populatiilor ori-
ginare din Manciuria, din Mongolia si de la ho-
59

tarele sino-tibetane a avut drept eIect modili-
carea compozitiei etnice a acestei prti din lumea
chinez si, n acelasi timp, transIormarea men-
talittilor si traditiilor. Cstoriile ntre hani si
oameni ai stepei ori munteni au devenit un Iapt
const ant n mediile populare, nmultindu-sc cu
ncepere din primii ani ai secolului al Vl-lea si n
rndurile claselor de sus, ca urmare a politicii de
sinizare sistematic adoptat de dinastia Wei de
Nord. Acest proces a dus la constituirea unei
aristocratii de snge amestecat; numeroase mari
Iamilii din epoca dinastiilor Sui si Tang, acelea
tocmai care din jurul anului 600 si pn n prima
jumtate a secolului al VlII-lea au constituit
reazemul cel mai credincios al puterii imperiale,
poart nume de origine turc sau xianbei: Yuwen,
Murong, Linghu, Dugu, Yuchi etc. n multe ca-
zuri, originea barbar este ascuns prin adoptarea
unui nume de Iamilie chinez. Dinastia Tang
nssi, care purta numel e Ioart e chinez de Li,
era pe jumtate turc.
Dou mari perioade de expansi une n Asia
Central ncadreaz ,evul mediu chinez": aceea a
dinastiei Han de la sIrsit ul secolului al II-lea
. e. n. , la mijlocul secolului al II-lea e. n. - si cea
a dinastiei Tang, n secolele al Vll-lea al \TII-lea.
Legturile tinuturilor chineze cu oazel e di n
bazi nul Tari mul ui si de la poal el e muntilor
Kunlun nu au Iost ns ntrerupte ntre aceste dou
mari perioade de cuceriri, n cursul crora armatele
chineze s-au aventurat pn n Pamir, si, uneori,
pna n Transoxiana. Dinastia Cao-Wei s-a strduit
s reia controlul asupra acestei oaze. Prestigiul
di nasti ei Jin de Vest, la sIrsitul secolului al III-
lea, explic numrul mare de ambasade trimise la
Luyoang de regat el e Asi ei Central e, dar si de tri
di n Asia de Sud-Est, ntre 268 si 289 ; din Shanshan
(actualul Sarsli), Khotn, Kuch, Karashhrsi din
Fer-ghana sosesc n anii 271, 273, 285 si 287 tributuri,
iar di n Linyi (Champa) si din Funan (Cambod-gia)
n anii 268, 284, 285, 287 si 289 vin ambasade, n
285, un ambasador chinez este trimis n 2'
Jerghana pentru a conIeri suveranului acestei
tari titlul de principe (wang). n secolul al IV-lea,
regatul dinastiei Liang timpurii (316 376) care
si avea capitala la Wuwei, n centrul Gansuului, se
extinde pn n regiunea TurIn. Fu Jian,
marele suveran din dinastia Qin timpurie, a
impus, dup anul 376 si dup expeditia genera-
lului Lii Guang, din anul 384, recunoasterea au-
torit tii sal e p n n bazi nul Rul ui Tari m. 0-
Iensivele regatului Liang trziu (386 403) aveau
s ptrund pn n Karashahr si Kuch". n mo-
mentul anexrii regatului ei de ctre imperiul
Wei de Nord, Iamilia domnitoare Liang de Nord
(401 439) se reIugiaz n TurIn, unde nteme-
iaz noul regat Gaochang. n sIrsit, dup ce
cucereste n 4 3 9 - 4 4 0 provincia Gansu, imperiul
Wei de Nord avea s se impun la rndu-i n Asia
Central, primind la Datong tribut din partea la
vreo douzeci de regate din oaze.
Pe de alt parte si contrar a ceea ce s-ar putea
crede datorit distantelor mari si piedicilor na-
turale, dinastiile stabilite ntre secolele al IV-lea
si al Vl-lea la Nanjing s-au aIlat n relatii att
cu Asia Central, ct si cu trile situate n nord-
estul imperiilor Cao-Wei si Wei de Nord (Man-
ciuria, Coreea si Japonia). Tuyuhunii, populatie
de cresctori de animale din Qinghai (Koonor)
au servit, ntr-adevr, ca intermediari ntre im-
periile de la Yangzi si principatele din oaze, iar
aceste legturi au devenit si mai strnse sub di-
nastia Liang de la Nanjing, n prima jumtate
a secol ului al Vl-lea, ca urmare a expansiunii
tuyuhunilor ctre oazele Shanshan si Qiemo (ac-
tualul Cherchen). Ele nu vor nceta dect odat
cu ocuparea, n 553, a Sichuanului de ctre di-
nastia Wei de Vest.
Expansiunea Tang n Asia Central, pn la
hotarele Iranului, nu s-a produs brusc si n chip
")previzibil, ci , dimpotriv, a Iost precedat,
lr
i
momentul primelor incursiuni turce n China 2
e

)
T

r
d~ de o perioad de intens activitate di-
Ploniatic ntre imperiile instaurate la Cliang'an
ncepnd cu anul 535, si regiunile situate la vest de
Yurnenguan si de Dunhuang, asa cum o dovedeste,
de alt1el, numrul mare de ambasade ale regatelor
Asiei Centrale si ale Persiei sassanide la
Chang'an:
n 553 ambasade ale eItalitilor si ale Persiei
n 558 ambasade al eItalitilor si ale Persiei
n 560 ambasad a regatului KuchFi n 564
ambasad a Sogdianei ((inutul Sarnar-and)
ambasad a Buharei (valea'Amu-Da-
n 567
riei)
n 574 but n cai
n 57S ambasad a Persiei.
Asa cum orasele din China de Sud si din valea
Fluviului Yangzi primesc, n epoca celor sase
di nastii (222-589), n numr tot mai mare,
strini din Asia de Sud-Est si de la Oceanul
Indian, tot astIel n cent rele urbane din China
de Nord se Iormeaz colonii de negustori veniti
din oazele Asiei Centrale si din regiunile situate
ntre Sr-Daria si Irontierele actuale ale Indiei
si Iranului, si anume din Tur1an, Kuch, Khotan,
Kashgar, Samarand, Buhara, Bactria, Pesha-
war, iranienii din est, caymirieni,
indieni din
Negustorii, trimisii
oIiciali, ostatecii si misionarii intrati n China
prin porturile din sud si pe drumurile din Gansu
aveau s exercite o inIluent determinant n
cursul acestei perioade cruciale pentru istoria
lumii chineze. Dup o epoc de aclimatizare care
a cuprins primele secole ale erei noastre, budis-
mul avea s provoace n China, ntre s1ryitu'
secolului al IV-lea si s1ryitul secolului al VIII-
lea, o imens miscare de Iervoare religioas,
transIormnd proIund traditiile anterioare si i
m
~
primndu-si trainic pecetea asupra lumii chineze,
ca si asupra trilor nvecinate cu China. Odat
cu inIluentele budiste, n China, ca si n ntreaga
Asie Oriental, aveau s se Iac simtite inIli'
eI1
"
tele indiene si helenistice.
ambasad a regatului
Khotn (tri-

y
Gangelui.
i
vile Indului i
Capitolul 2 CVLZA|A
MEDEVAL
Perioada de patru secole ce se ntinde de la dec-
derea imperiului Han la Iormarea imperiului
aristocratic al dinastiilor Sui si Tang este una
di ntre cele mai bogate si mai complexe din is-
toria intelectual a lumii chineze. Uimitor de
Iecund, ca abund n noutti: dezvoltarea unei
metaIizici n ntregime degajat de scolastica
epocii Han si care, ncepnd din primi i ani ai
secolului al IV-lea, se mbogteste prin aportu-
rile budiste ale doctrinei Marelui Vehicul, doc-
trin despre vacuitatea universal; aIirmarea
unui Iel de diletantism artistic si literar, a unei
cutri a plcerii estetice n sine, n contradictie
absolut cu traditia clasic si, n acelasi timp,
aparitia pri melor si totodat remarcabilelor n-
cercri de critic literar si de art; promovarea
picturii de la rangul de mestesug la acela de
art savant, bogat n conti nut intelectual, si
prima aparitie n istoria mondial a peisajului
drept obiect al picturii si drept creatie artistic;
un avnt Ir precedent al poeziei. n sIrsit,
este vorba despre dezvoltarea unei ample miscri
de Iervoare religioas cu aspecte att de diverse
S
1
cu eIecte att de vaste si numeroase, net cu
greu ) ar putea Ii evocate pe-de-a-ntregul ntr-o
istorie general a lumii chineze.
Complexitatea istoriei sociale si politice, evo-
S3 } )
e
independente ale Chinei de Nord si ale
cinului Fluviului Vangzi, relativa izolare a
u1i
regiunilor, mprumuturile dinspre nord spre sud
sporesc bogtia si diversitatea acestei vieti inte-
lectuale. Evolutia moral si IilozoIic ce se des-
Isoar ntre aproximativ anul 190 si sIrsitul
secolului al III-lea Iace din acest moment al is-
toriei, n care apare prima dintre ,dinastiile" de
la Yangzi, o epoc de rscruce. n secolul al
IV-lea, diIerentele snt proIunde ntre China de
Nord rzboinic, popular, aproape analIa-
bet, ptruns de inIluente din step si de la
hotarele sino-tibetane si China de pe Yangzi,
aristocratic si raIinat, cu cenaclurile si sihs-
triile ei, cu viata ci de curte. Acest contrast, att
de marcat, se va atenua apoi, n secolele al V-lea
si al Vl-lea. Credinta budist va uni ntr-un ace-
lasi elan de Iervoare toate prtile vechii lumi
chineze, din momentul n care dinastia Wei de
Nord, cea mai sinizat, si va Ii transIerat capi-
tala la Luoyang (494), pe chiar locurile unde
dinuiser, ntre nceputul secolului I si nceputul
secolului al IV-lea, puterile politice chineze.
mprejurrile politice si sociale; din aceast
perioad de mai bine de trei secole permit nte-
legerea atmosIerei ei morale. ConIlictele de clan
ntre marile Iamilii, tendinta spitelor puternice
de a se transIorma n aristocratii nchise, slbi-
ciunea imperiilor de la Nanjing, zdrnicia lup-
telor politice nu snt, desigur, strine de atitu-
dinea de repliere individual si de cutarea artei
n sine, ce caracterizeaz, ntre secolele al III-lea si
al Vl-lea, mediile cultivate. Tot astIel se explic,
n imperiile din bazinul Fluviului Yangzi'
predominanta cenaclurilor, popularitatea modului
de viat eremitic si monahal, si, n sIrsit, rolul
curtii, ca ultim reIugiu n plin vrtej, al
declinului; iar n China de Nord, deschiderea
Iat de marea religie strin budismul
ntr-o lume Irust, violent si pe jumtate
barbar, patronarea acestei religii de ctre satrapii
ce-si mprtiser imperiul Iamiliilor Cao S
1
Sima,
ca si progresul rapid al Iervoriibudiste. *
1. Metafizic, estetic i poezie
De la nominalismul legist la
specula[iile ontologice
n momentul decderii dinastiei Han s-a pr odus
o r uptur n t r adit iile scol asti ce, pr ecum si o
criz moral si politic Ioarte proIund, ce pare
s Ii dus la schimbarea tuturor perspectivel or.
.Studiile clasice ajung la ulti ma si cea mai Iru-
moas st rlucire a lor datorit lui Ma Rong
(79166) si Zheng uan (127 200), iar gra-
var ea n piatr a celor sase texte clasice stabi lite
de Cai Yong, (133192), ntreprins n 175 la
academia taixue) din Luoyang, capt valoarea
de si mbol: aceste texte venerabile, cu exceptia
Textului clasic despre mutatii (Yifing), nu vor mai
Ii mult vreme obiectul att or griji si atent i i ;
dac pot Ii citati desigur ctiva celebri comentatori
ai textelor clasice n perioada dintre sIrsitul
dinastiei Han si marea nnoire di n epoca Song
(secolele al l-lea al H-lea), nu este totusi
vor ba, de Iapt, dect de niste crtur ari izolati,
care continu traditiile Han si care nu schi mb cu
ni mic metodele de explicare a textelor, nici
IilozoIia i mpli cit a acestora.
Tulburrile de l a sI rsitul secol ului al II-lea.
apoi ridicrile triburilor barbare de la nceputul
secolului al IV-lea au contribuit si ele la aceast
eclips a traditiilor crturresti: arhi vele dinas
tiei Han si biblioteca i mperial snt distrase n
anul 190, n timpul jeIuirii Luoyangului de ctre
trupele mercenare ale lui Dong Zhuo: aceeasi
soart o vor avea, n 311, colectiile adunate de
dinastia Cao-Wei. S notm, n' treact, c bi
blioteca i mperial a dinastiilor Cao-Wei si Jin
d
e Vest, ordonat dup noul sistem de clasare n
Patru categorii (sibu. texte clasi ce, istorii, Iilo-
z
ai si opere literare), sistem care se va i mpune
u
terior, cuprindea mai multe documente vechi
-))
rise
P
e
lamele de bambus si descoperite n anul
n l i i i d i l
W i
n mor mntul unui principe din regatul Wei,

datnd din anul 299 . e. n. ntre aceste documente
se gseau celebrele Anale scrise pe bambus ale
regatului Wei (Zhushu finian), ce au ajuns pn
la noi numai Iragmentar, si aceasta multumit
citatelor din ele inserate n diIerite lucrri. Dar
ceea ce a orientat viata intelect ual pe ci noi
este, n primul rnd, criza moral declansat
nc de la sIrsit ul epoci i Han, si care a dus la
nnoirea si la adncirea reIlectiei politice si mo-
rale.
ncep nd di n a doua jumt at e a secol ul ui al
i 11-lea asistm la o renastere a curentelor de gn-dire diIi
epoca statelor combatante (secolele al iV-lea al
IlI-lca .e.n.): legism, nominalism (teoria ,corectrii
numelor" :hengming adic a determinrii
statutelor si conditiilor sociale), taoismul de tendint
metaIizic din culegerea Lao:i. Optica este ns cu totul
alta dect rea din secolel e al IV-lea - - al IlI-lea . e. n. :
temele, de meditatie dominante n prima jumtate a
secolului al IlI-lea se reIer la organizarea Iunctional
a societtii, la ierarhizarea ei necesar si natural, la
locul indivizilor n ansamblul social, la clasarea lor
n Iunctie de aptitudinile si caracterul lor. Idcea c
ordinea social nu poate Ii asigurat dect atunci cnd
Iiecrui indi vid i este atribuit locul (fen) potrivit
loc Iixat prin destinul (ming) su propriu este
mprtsit de toti gnditorii acestei epoci. O regsi
n la Liu Shao (prima jumtate a secolului al IlI-lea),
autor al Noului Cod ]Xinlu) al dinastiei Cao-Wei si
autor al unui Tratat de caracterologie (Renwu:hi), la
care conceptiile legiste snt strns legate de t eoriile
nominaliste; o gsim, de asemenea, la Guo iang
(mort n 312), celebru comentator al crtii
Zhuang:i. Wang Su (195256), cruia i se datoreaz
mai multe comentarii ale textelor clasice ce resping
interpretrile ezoterice, este si el preocupat de problema
ierarhiilor sociale.
n aceste orientri se poate recunoaste nriu-rirea
conditiilor politice ale epocii Cao Cao si urmasii
si creaser o dictatur militar de in* n
spiratie legist a teori ilor, att de nIlori -
toare n epoca Han, despre componentele desti-
nelor individuale, ca si inIluenta practicilor ad-
ministrative : clasarea candidatilor la Iunctiile
publice potrivit comportrii si personalittii lor,
sarcin a unor magistrati specializati (:hong-
:heng), ce-si rezumau verdictul ntr-o Iormul la-
pidar si incisiv. Clasarea personalittilor de-
vine la nceputul secolului al IlI-lea una dintre
temele Iavorite de discutie ale intelectualittii
chineze, n timpul acelor conversatii libere si
dezinteresate ce purtau numele de ,convorbiri
pure" (qingtan). Aceste conversatii, n care se
Icea risip de vorbe de spirit, de replici inteli-
gente si de un limbaj raIinat, aveau s-si extind
treptat obiectul de la caracterologie la problemele
literare, artistice, morale si IilozoIice. Conver-
satiile qingtan vor deveni caracteristice pentru
cenaclurile aristocratice ale dinastiilor din sud,
dup exodul de la nceputul secolului al IV-lea;
mostre de astIel de ,conversatii pure" ni s-au
pstrat ntr-o lucrare din prima jumtate a secc-
lului al V-lea, Noua culegere de vorbe de spirit
(Shishuo xinyii) de Liu Yiqing. Pe de alt parte,
o ntreag serie de tratate apologetice din epoca
dinastiilor din sud si vor mprumuta Iorma de
la discutiile contradictorii de uz curent. n seco-
lele al IV-lea al VI-lea, aceste tratate au Iost
una dintre armele Iavorite ale crturarilor bu-
disti si ale adversarilor lor, ncepnd cu Mou:i sau
dubiile lmurite (Mou:i lihuolun), lucrare de
datare incert, alctuit n Vietnam, dar care
este, Ir ndoial, una dintre primele de acest
gen, si pn la Hongmingfi, ampl culegere de
controverse aprut ctre anul 510.
Paralel cu nominalismul si legismul, curente
a
tt de caracteristice secolului al IlI-lea, de la
nceputul secolului al II-lea se maniIest un nou
interes pentru lucrarea ezoteric atribuit lui
Laozi (Daodefing) si pentru cartea Zhuang:i. n
secolul al IlI-lea, acest interes duce la o nou ori-
entare IilozoIic, ce asocia acestor dou lucrri


vechiul manual de preziceri din vremea dinastiei
Zhou (Zhouyi sau Yifing Textul Clasic despre
mutatii). Este ceea ce se numeste Scoala
Misterelor (xuanxue) ai crei reprezentanti cei
mai celebri snt He Yan (mort n 249) autor a
unui Tratat despre ceea ce este fr nume (Wwmin-
glun) si al unui Tratat despre non-actiune (Wuwei-
luri), Wang Bi (226249), IilozoI de geniu, mort
la 23 de ani, comentator al crtilor Lao:i si Yifing,
iang iu (223? 300), autor al unui mare
comentariu al crtii Zhuang:i, care va Ii adugat
de Guo iang (mort n 312) propriului su comen-
tariu, si, n sIrsit, Pei Wei (267 300), cruia
i se datoreaz un Tratat despre preeminenta exis-
tentului (Chongyoulun). Membrii Scolii mistere-
lor abordeaz probleme metaIizice: raporturile
ntre existent si non-existent, concepute nu drept
contrarii ce se exclud reciproc, ci. dimpotriv,
care snt, indivizibile existentul, determinat,
identiIicabil, schimbtor si divers, apt s pri-
measc nume, avnd ca revers necesar si ca su-
port ontologic non-existentul, Iundamental, iz-
vorul tuturor Ienomenelor vizibile ; primordiali-
tatea existentului ori a non-existentului; ab-
senta sau prezenta pasiunilor la cel ntelept; ra-
porturile ntre gndire si limba|; natura muzicii
etc.
Aceste speculatii ontologice, care snt, bun-
oar la Guo iang, intim legate de interpretril e
legiste si nominaliste, aveau s-si pstreze un
succes durabil dup exodul spre sud din jurul
anului 310: ele capt o nou vigoare n secolul
al IV-lea, prin aportul doctrinei budiste a Ma-
relui Vehicul. Doctrina mahnist despre irea-
litatea Iundamental a tuturor Ienomenelor avea
prin ce s seduc pe amatorii de ,conversati
1
pure" si de dezbateri despre existent si non-exis-
tent, despre substant (ti) si Iunctie (yong). Analo-
gia aparent a acestei doctrine cu conceptiile Scolu
misterelor va ascunde, pentru mai bine de utt
secol, diIerentele esentiale dintre IilozoIia stra-
in si traditiile chineze.
ndividualism, libertate, estetica
i poezie
Speculatiile gnostice si ontologice ale Scolii mis-
terelor, asociate adesea, n secolul al III-lea,
unor teorii sociale conservatoare, snt inspirate
de cele dou mari lucrri ale gnditorilor taoisti
din epoca statelor combatante, ns nu reprezint,
ctusi de putin, tendintele proIunde ale miscrii
taoiste. Dimpotriv, aceast miscare se exprim,
n lumea crturarilor, prin atitudini non-con-
Iormiste: dispret Iat de rituri, apatie, indiIe-
rent Iat de viata politic, nclinatie pentru
spontaneitate, dragoste de natur etc. Indepen-
denta si libertatea spiritului, oroarea Iat de
conveniente, pasiunea pentru art snt caracte-
ristice ale ntregii epoci tulburi se ce ntinde din
secolul al III-lea pn n secolul al Vl-lea. S-ar
putea vorbi despre un Iel de ,estetism", domi-
nant n ntregul ev mediu chinez. Primii la care
se maniIest aceste tendinte, att de net opuse
traditiei clasice, snt acei a care vor Ii numiti
,cei sapte ntelepti din pdurea de bambus"
:hulin qixian) un mic grup de crturari bo-
emi, dintre care cel mai cunoscut este poetul si
muzicianul i Kang (223 262). Aceleasi ati-
tudini spirituale, acelasi gust pentru natur si
libertate se perpetueaz n mediile aristocratice
dup exodul ctre valea Fluviului Yangzi. Le
regsim n anturajul celebrului caligraI si poet
Wang izhi (ctre 307 365), de numele cruia
este legat unul dintre episoadele cele mai celebre
ale istoriei literaturii si caligraIiei chineze: adu-
narea din Pavilionul Orhideelor (lafinghni) de la
yuj i (regiunea actualului Shaoxing din Zhej iang),
lr
~ timpul creia, dup mai multe libatii, patru-
zeci de poeti s-au antrenat ntr-un concurs de
improvizatii poetice.
I) la cele Nouspre:ece poeme vechi (Gushi
h), pri mul exempl u de poezi e l iri c,
ce , nendoielnic, din perioada dinastiei
Han i pn la acea adevrat vrst de
aur a l
I

teaz
lrzi
V n
V S pn la acea adevrat vrst de aur a
Poeziei clasice reprezentat de secolele al VH-lea
- al I-lea, dezvoltarea poeziei chineze a Iost
continu si jalonat de nume ilustre. Dac ope-
rele poetilor celebri din era Jian'an (196 220)
asa-numitii Jianan qi:i - si cele ale contempo-
ranilor lor, Cao Cao si Iiii acestuia (Cao Pei,
187226, mpratul Wen din dinastia Wei si
Cao Zhi, 192232) apartin nc unor oamenii
angajati n actiunea militar si politic, Iideli
temelor populare, pline de vigoare si de simpli-
tate din YueIu (perioada Han), poezia din seco-
lele al IV-lea si al V-lea mrturiseste, dimpotriv,
despre acea dezangajare politic si cutare a
Irumusetii n sine care este pecetea speciIic a
perioadei dinastiilor din sud. Tendintele tao-
izante, sensibile la i Kang (223262) si Ruan
Ji (210263), se regsesc la marele poet bucolic
Tao Qian (Tao Yuanming) (365 427), n vreme
ce poetul peisagist ie Lingyun (385 433) este
unul dintre primii inIluentati de budism.
Interesul pentru natur, asa cum apare ea prin
prisma conceptiilor taoiste drept lcas al ne-
muritoiilor, loc sInt n care poate Ii trit o
viat liber si curat, la adpost de compro-
misurile veacului, se aIl la originea mbog-
tirii, n paralel, a traditiilor poetice si a celor
picturale. n secolele al IV-leaal V-lea, alturi
de personajele, speciIice t raditiei crturresti
sau taoiste, alturi de genii si demoni, de scenele
de interior din palate, apar peisajele montane.
Pictura peisagist, dominat de temele si con-
ceptiile taoiste, pstrnd nc amintirea leg-
turilor ei cu magia, dar rspunznd deja unor
preocupri pur si simplu estetice, apare, asadar, n
China cu mai mult de un mileniu nainte ca ea sa
se dezvolte n Europa, ntr-un context de altIel
Ioarte diIerit. Progresul este, Ir ndoial, mai
rapid n domeniul picturii, si ncepe din momen-
tul n care, ncetnd s mai Iie opera unor mes-
tesugari asa cum era cazul n epoca Han i
pictura devine n strns legtur cu calig
ra
"
Iia una dintre artele predilecte ale mediilor
cultivate. Culorile se diversiIic, si Iac aparit
1
.
a
noi conventii de reprezentare ce permit exp'
1
"
mri mai complexe (multiplicarea unghiurilor de
vedere, exprimarea deprtrii si apropierii prin
etajarea diIeritelor planuri etc. ). Unul dintre
primii si cei mai mari pictori, Gu Kaizhi (345
406), se naste douzeci de ani nainte de Tao
Qian si patruzeci de ani naintea lui ie Lingyun.
Primatul acordat valorii estetice a operelor,
independent de orice judecat de ordin moral,
preocuparea de a l e analiza criti c si de a l e
clasa reprezint, pe de alt parte, una din marile
noutti ale evului mediu chinez. Progresele n-
Iptuite n raIinarea gustului si a criteriilor de
apreciere snt notabile n perioada dintre epoca
dinastiei Cao-Wei si cea a dinastiei Liang. Prima
lucrare de critic literar este Dianlun, a poetului
Cao Pei (nceputul secolului al III-lea), n care
snt comparate meritele operelor n proz si n
versuri din epoca Han. Cao Pei este inspirat n
judectile sale de un punct de vedere exclusiv
literar, reluat de marele maestru taoist Ge Hong,
care declar, n lucrarea sa Baopu:i (ctre 317),
c morala si Irumusetea snt independente una
de alta. Mult mai trziu, n prima jumtate a
secolului al Vl-lea, Zhong Rong, din epoca Liang,
se va strdui, n lucrarea sa Shipin, s mpart
123 de poeti (din epoca Han pn n epoca Liang)
n trei clase, completnd aceast mprtire cu
numeroase note critice. Dar operele ce marcheaz
unul dintre marile momente ale istoriei criticii
literare chineze snt, ndeosebi, Wenxin diaolong
Spiritul literar i gravarea dragonilor) de Liu ie
(nceputul secolului al Vl-lea) si celebra
antologie Wenxuan (publicat ctre 530). Wen-
xuan, alctuit de un principe din Iamilia impe-
rial Liang, a rmas pn n zilele noastre una
intre principalele surse pentru istoria literaturii
chineze din perioada cuprins ntre dinastia Han
timpurie si nceputul secolului al Vl-lea.
Acestui eIort de critic literar i corespunde
eIort paralel de analiz si critic a picturii.
d
st
iel lui ie He i se datoreaz, la sIrsitul
nastlei
Qi de Sud (479-502), un Catalog clasi-

ficat al pictorilor vechi (Guhuapin), care trateaz
despre lucrrile a 27 pictori din secolele al III-lea
al V-lea, iar lui Yao Zui, din epoca Chen (557
589), o urmare a acestui catalog, Xuhuapin
unde snt studiati douzeci de pictori din epoca
Liang.
In vreme ce secolele al IV-lea al V-lea, ca
si prima jumtate a secolului al Vl-lea pot Ii
considerate drept epoci de maturitate si de
nnoiri capitale n istoria literar a dinastiilor
din sud, n vremea dinastiei Chen (557 589)
ncepe un Iel de decadent, explicabil, Ir n-
doial, prin conditiile politice si sociale din
aceast perioad. Tendinta dominant este cea
spre cutrile Iormale. n secolul al Vl-lea, n
proz triumI un stil bazat pe opozitii semantice
si pe armonii Ionetice, ca si pe cuplarea unor Iraze
de patru si sase caractere. Cunoscut sub numele
de pianwen (Iraze cuplate) sau siliuwen (Iraze de
patru si sase caractere), acest stil si are ante-
cedente ndeprtate n proza de la sIrsitul epocii
statelor combatante si a dinastiei Han, dar n
secolul al Vl-lea el capt un caracter artiIicial
si sistematic, pe care nainte nu-1 mai avusese.
n sIrsit, trebuie s semnalm, ntr-un domeniu
apropiat, succesul poeziei manierate si de inspi-
ratie erotic de la curtea ultimului mprat Chen.
ilustrat de poeti ca u Ling (507 583) si
Jiang Zong (519 594). Izvoarele vitale la care
se adpaser marii poeti ca Tao Qian. ie
Lingyuni si Yan Yanzhi (384 456) par sa Ii
secat. Aceste cutri Iormale dintr-o epoc de
decadent nu vor Ii Iost t otusi inutile: poet n
din epoca dinastiei Tang vor sti s proIite de ele
n cadrul sintezei pe care o vor realiza pe temeru'
tuturor traditiilor anterioare.
Cercurile taoiste
Iau
Speculatiile gnostice si ontologice la care se deda )
adeptii Scolii misterelor, asociind studiul
c; ir
A
tilor Lao:i si Zhuang:i cu cel al textului cla
sK

despre divinatie. Yifing, snt, n Iapt, Ioart e
putin taoiste. Acesti oameni din nalta societate,
amatori de ,conversatii pure", nu snt n contact
cu autenticul curent religios, savant si tehnic al
taoismului. care, nc din antichitate si din epoca
Han se dezvolt n aIara acestor cercuri. Curent
mai mult sau mai putin ocult, taoismul autentic
are drept centre de origine cercurile aIiliate,
cteodat, marii secte a celor cinci msuri de
orez (Wudoumidao) din Sichuan, cercuri detin-
toare ale unor revelatii Icute de persoane cu
calitti de medium si ale unor traditii privind
avatarurile unor sIinti, ntemeiate pe transmi-
terea de la maestru la discipol a celor mai nalte
secrete ale sectei. Din aceste cercuri provine o
literatur hagiograIic avnd drept cea mai veche
mrturie lucrarea Liexian:huan, compilat, la
sIrsitul secolului I . e. n. , de ctre Liu iang si
care, imitat de clugrii budisti, va cunoaste
o mare dezvoltare. Acelorasi cercuri li se dato-
reaz aparitia unor culegeri de povestiri supra-
naturale, care s-au bucurat de un mare succes
ncepnd cu Soushenfi (Memoriu despre cutarea
spiritelor) de (ian Bao (317 420). n aceste
culegeri s-au amalgamat n decursul timpului
povestiri de sorginte popular sau budist cu
povestiri de origine taoist.
Scopul principal al cercurilor taoiste era cu-
tarea unor procedee capabile s prelungeasc
viata ]changsheng), s cultive principiul vital
iyangsfieng) si s sublimeze corporalitatea. De
cutarea drogurilor nemuririi se leag o lung
serie de experiente, perpetuate pe parcursul celei
)ai ntinse prti a istoriei; acestor experi ent e
11
s-ar datora, dup J. Needham, anumite desco-
periri dintre cele mai importante ale lumii chi-
neze (ntre altele procedeele de clire a otelului).
nul din cele mai vechi documente asupra isto-
lei

acestei alchimii chineze, care manipula

e r
curul , pl umbul , sul Iul , aurul si argi nt ul,
- Zliouyi canton s. ai. redactat n secolul al
6i,
2SBE
SBHj
B


II-lea e.n. Traditia aceasta este ilustrat la nce-
putul secolului al IV-lea de unul dintre cele mai
mari nume al e t aoismul ui savant, Ge Hon
(283 343?), autor al unei lucrri privind tehni-
cile taoiste, asa-numitul Baopu:i (ctre 317), si
al unei culegeri de biograIii ale unor nemuri -
tori Shenxian:huan. Ge Hong pare s Ii stpnit
ndeosebi Iarmacopeea, alchimia, medicina si
astronomia. Este posibil ca n timpul lungilor
lui sederi n regiunile tropicale, la Guangzhou
mai ales, el s se Ii initiat ntr-o serie de secrete
ale populatiilor bstinase. Principalul urmas al
lui Ge Hong n China de Sud este Tao Hongjing
(456 536), spirit de asemenea enciclopedic, care
a asimilat toate cunostintele epocii sale: mate-
matic, teorie despre yin si yang, geograIia,
alchimia, medicina, Iarmacopeea, traditiile cr-
turresti, dar si cele budiste. I se datoreaz un
comentariu la un vechi tratat de Iarmacologie,
Bencaofing fi:hu. InIluenta lui Ge Hong se va
exercita, n China de Nord, asupra lui Kou
Qianzhi (363 448), eminent personaj dintr-o Ia-
milie bogat din Chang'an, care pretindea c
provine din spita maestrilor cerului (tianshi), al
crei prim patriarh Iusese Zhang Daoling, nte-
meietorul sectei celor cinci msuri de orez. Kou
Qianzhi intr n 424 n legtur cu curtea dinastiei
Wei de Nord, unde reuseste s se Iac ascultat de
mpratul Taiwudi (424 451), n care pretinde
c ar recunoaste reincarnarea unei divinitti
taoiste. El se asociaz cu naltul Iunctionar-
crturar Cui Hao, sIetnic al lui Taiwudi, ntru
msurile luate mpotriva clerului budist. InIlu-
enta religiei rivale se Icea deja simtit: iu
Kou Qianzhi i se datoreaz crearea primelor
tutii monastice taoiste inspirate de re;
disciplinei budiste, si din acest moment asista la
nasterea si avntul unui cler taoist ce va) u ntr-
o mare msur, o copie a clerului budis cu
textele sale sacre, cu templele si liturghia s
*
1

2. Marea Iervoare budista
Pri n ext ensia sa geogr aIic, prin numrul si
di versitat ea popul atiilor pe car e l e-a cuprins, de
l a hot ar el e Ir anul ui pn n Japoni a si di n Asi a
Cent r al p n n Java, expansi unea budi smul ui
n Asi a este un Ienomen de mult mai mar e am-
pl oar e dec t di Iuzi unea, apr oape cont empor an,
a cr estinismului n vestul continent ului eur asia-
tic. Bogti a traditiilor scrise, di versit atea sco-
lilor, abundent a elementelor de cultur pe care
budismul le-a purtat cu sine spor esc compl exi -
tat ea acestui Ienomen.
Cnd ncepe s ptrund n l umea chinez, n
secol ele I al II-l ea al e er ei noast re, budismul
are deja o lung istori e, n cursul creia s-a im-
pr egnat, de di Ierit e inIluente ir ani ene si hel e-
nistice, Ir a mai vorbi despre tot ceea ce dato-
reaz substraturil or aut oht one di n Indi a de Nord
si de Sud. Evoluti a sa va continua n t eritoriile
budizate exteri oare lumii chineze, n cursul pe-
rioadei n care Iervoarea budist a atins aici
intensitatea maxim (secolele al V-lea al VIII-
lea). Tr ansIor mrile sal e ulteri oar e int er eseaz
ns si .istoria Chinei, n msura n care budismul
a devenit, sub Iormele pe care le-a luat n Tibet
ncepnd cu secolul al VUI-lea, marea religie a
popul atiil or de munt eni di n compl exul hi mal a-
yan si a cr esct or i l or de ani mal e nomazi di n
step. Trebuie, asadar, s se tin seama de aceste
evolutii, ca si de diversitatea locurilor de origine
ale inIluentelor budiste n Asi a Oriental. Dac
budi smul ce a pt r uns n Chi na est e esenti al -
mente acela al oazelor di n Asia Central si din
j 'SIiunil e situat e la sud-est de Amu-Dari a, sco-
te localizate n Kasmir, n Sri Lana n Sumatra,
val ea Gangelui etc. care au avut , n unele
Pci, o mare putere de iradiere au nr urit
ez
vltarea doctrinelor n China nssi, ' i mul t
nc: mar ea r el i gi e aprut n Indi a l )
Or
d- Est a
t r ebui t s se adapt eze, n Chi na,
c
i vi l i
za
tii pr oIund di Ieri t e de cea n s nul Unei
creia luase nastere. Budismul s-a putut acli-
matiza n lumea chinez n msura n care rs-
pundea, prin unele dintre elementele sale, unor
preocupri si traditii proprii diIeritelor cercuri
ale societtii chineze de la sIrsitul dinastiei Han
si din epocile ulterioare. Biserica budist -
putere relativ autonom, cu comunittile ei
religioase, cu lcasurile ei de cult, cu domeniile
si serbii ei s-a constituit n Iunctie de nevoile
si interesele divergente ale aristocratiei, obstilor
trnesti si puterii de stat. Prin rolul ei social.
politic, economic, prin adevrata dominatie pe
care a exercitat-o asupra spiritelor ntre apro-
ximativ anul 400 si nceputul secolului al I-lca,
prin nrurirea ei tainic, dar adnc, asupra
istoriei intelectuale de pn n epoca contempo-
ran, budismul a Iost unul dintre elementele Iun-
damentale ale Iormrii lumii chineze. Ptrun-
derea lui a mbogtit si, n acelasi timp, a zdrun-
cinat traditiile religioase, IilozoIice, literare si
artistice ale acestei lumi.
!trunderea budismului n China
Budismul a cstigat cea mai mare parte a conti-
nentului asiatic rspndindu-se n lungul dru-
murilor comerciale, purtat de marile curente ale
schimburilor reciproce de bunuri: pe de o parte,
prin sirul de oaze ce lega bazinul Fluviului Arnu-
Daria de Gansu, de cealalt parte, pe cile mari-
time ale traIicului de mrIuri ntre Oceanul
Indian si sud-estul Asiei. Avntul acestui traIic
n interiorul continentului si dezvoltarea lega;
turilor maritime snt Ienomene n linii maIi
contemporane, produendu-se amndou ncepnd
cu debuturile erei crestine.
n aIar de aceast a, a trebuit ca budismul-
nscut la sIrsitul secolului al Vl-lea . e. n-
in
valea mijlocie a Gangelui, s nceteze treptat-
pe msura mbogtirii lui cu element e noi, de
mai Ii o metod de a dobndi sIintenia, rezerva
celor ce rupseser legturile lor cu lumea, p"'
lTn

a deveni o religie de mntuire universal, deschis
tuturor. A trebuit s se dezvolte o hagiograIie
care, nvluind personalitatea istoric a lui
Buddha ntr-o aur de miraculos, s corespund
gusturilor credinciosilor laici (ciclul vietilor an-
terioare ale lui Savamuni, fataka, ce ilustreaz
virtutile altruiste ale Marelui ntelept); a trebuit
s se precizeze chipul altor Buddha, asemntori
acestuia (n primul rnd cel al lui Maitreya
mesia care va s vin) si s se constituie un cult
(cultul relicvelor, al Marelui ntelept, al sIin-
tilor budiyti asa-numitii arhat imortali-
zati). Aceast evolutie s-a produs n chiar inte-
riorul sectelor provenite din nvttura maestru-
lui; ea avea s duc, n nord-vestul Indiei, ctre
aproximativ nceputul erei crestine, la un mare
curent novator, care, desprtindu-se de aceste
nv(turi si lund numele de Marele Vehicul
(Mahayana, n chinez dacheng)
a multiplicat la
nesIrsit numrul de Iiguri reli
prezenti, trecuti si viitori ai unor lumi nenum-
rate, si Bodhisattva, ,Iiinte ale Veghei" care.
datorit compasiunii lor pentru vietuitoare, si
ntrzie intrarea n nirvana, cu scopul de a Ie
converti si a le mntui de durerile eterne ale
transmigratiei). Budismul a devenit, astIel, o
religi e pentru laici, adoptat de negustorii din
acea regiune, Icut parc pentru comert, care
se ntinde de la valea Indului la bazinul Arau-
Dariei.
InIluentele iraniene si helenistice, care n
regiunea amintit se amestecaser atta timp cu
inIluentele indiene, par s Ii sprijinit puternic
aceast evolutie. La aceast rscruce de civili-
zatii Buddha a Iost reprezentat pentru prima
dat sub chip omenesc; aici s-a dezvoltat o art
a sculpturii monumentale de inspiratie elenistic
(Scoala din Gandhra. n regiunea Peshawar,
din nordul Paistanului, a crei inIluent s-a
extins ctre est: scoala de l a Mathur, ntre
J)elhi si Agra); n aceste regiuni s-a modiIicat
1orma relicvarului (stup), cstignd n nl-
pioase
(Buddha
lebre cAcw
r
v ... ) de la Bmi yn, la
nord-vest de Kabul.
Expansiunea, n vremea lui Asoa (272 236), a
imperiului indian Maurya pn la muntii
iiinduus a ntrit implantarea budismului n
aceste regiuni (inscriptiile lui Asoa n Iavoarea
budismului snt redactate ntr-o sanscrit al-
terat, numit prakrit, n arameic si greac), ns
rolul decisiv n expansiunea budismului n Asia
Central si n lumea chinez pare s-1 Ii jucat
Iormarea imperiului ushanilor (populatie indo-
scit: mari yuezhi, veniti din Gansu, si tohari),
a crui perioad de nIlorire se situeaz ntre 50
250 e. n. Acest imperiu, cu capitala la Peshawar
(Purushapura) un marc nod rutier, controla India
de Nord-Vest, Kasmirul, actualul Paistan de Vest,
AIghanistanul. hotarele orientale ale Iranului si
oazele din bazinul Amu-Dariei si di n bazinul
occidental al Tarimului. Expansiunea chinez n
Asia Central si dezvoltarea schimburilor
comerciale ntre bazinul Tarimului si acela al
Fluviul ui Galben aveau, pe de alt parte, s
Iavorizeze penet ratia inIluentelor budiste n China.
mprejurrile istorice explic, asadar, pre-
ponderenta n lumea chinez a unor traditii
Ioarte diverse, provenite din regiuni situate ntre
valea Indului si regiunile orientale ale Iranului,
din Transoxiana, din Kasmir si din oazele Asiei
Centrale (ndeosebi Khotn si Kuch) si, toto-
dat, Iaptul c inIluentele budiste s-au Icut
simtite mai nti n orasele negustoresti din
China de Nord si n mediile urbane. Primii tra-
ductori de texte budiste n chinez nu au Iost
indieni, ci prti, sogdieni si indo-sciti, ori per-
soane nscute n China, sau la hotarele ei , di n
printi de origine sogdian sau indo-scit.
Prima mentiune asupra unei comunitti bu-
diste n imperiul Han dateaz din anul 65 e. n. ;
din Iaptul localizrii ci Ioarte orientale n
nordul provinciei Jangsu putem conchide c
budismul se si implantase la aceast dat n
acele centre comerciale si cosmopolite care erau
orasele din Gansu (Dunhuang, Jinquan, Zhangye,
Wuwei), ca si n orasele-capital (Chang'an si
Luoyang), unde strinii erau numerosi.
Ptrunderea budismului n China pe cale
maritim pare s Ii Iost mai trzie. Schimburile
comerciale maritime ntre Oceanul Indian si
Asia de Sud-Est, care trebuie s Ii Iost la origi-
nea hi nduizrii si penetratiei budismului n
bazinele Iluviale ale Peninsulei Indochineze,
apoi cmpiile de coast din Sumatra (regiunea
Palembang) si Java explic prezenta n nordul
actualului Vietnam (regiunea Hanoi), la Guang-
zhou si n valea Fluviului Yangzi a unor negus-
tori si clugri originari din tinuturile cuprinse
ntre Ind si Iranul Oriental, ca si din diIeritele
provincii ale Indiei si din Sri Lana. Acest Ieno-
men nu s-a Icut ns simtit dect ncepnd cu
ntemeierea regatului Wu (222-280), pe Yangziul
inIerior, si cu dezvoltarea activittilor comerciale
n ansamblul geograIic si uman pe care-1 alc-
tuiau bazinul Fluviului Rosu din Vietnam si
cmpiile din regiunea Guangzhouului. Numerosi
strini snt semnalati n Jiaozhou (regiunea
Hanoi) la nceputul secolului al IlI-lea; unul
dintre primii traductori de texte indi ene n
chinez, Kang Senghui, sosit la Nanjing n 247,
este nscut n Vietnam, ntr-o Iamilie de negus-
tori de origine sogdian stabiliti n aceast tar.
279
Aclimatizarea
Ptrunderea budismului n China si adaptarea sa
la lumea chinez constituie un Ienomen complex,
ale crui diIerite aspecte par s Ii Iost relativ
independente unul de cellalt. Reli gia strin
nu se prezenta nicidecum sub o Iorm monoli-
tic, ale crei elemente ar Ii Iost de nedisociat,
c
i ca un amestec dezordonat ntre un cult al
statuilor, un t i p de viat monahal nc necu-
noscut, un ansamblu de reguli morale si mai
multe doctrine diIerite, tehnici de concentrare
ori de extaz. Pe de o parte, cultul si devotiunea,
pe de alt parte, doctrinele si IilozoIia toate
s-au dezvoltat la nceput Ir vreo legtur ntre
ele. Unele aspecte ale budismului au retinut
atentia gratie analogiilor pe care Ic prezentau
cu anumite traditii proprii diIeritelor cercuri
ale societtii chineze. Religia strin a Iost
considerat, n primel e secole ale erei noastre,
ca o varietate de taoism; nssi ideea c budis-
mul era rezultatul unor vechi inIluente taoiste
de unde tema convertirii barbarilor de ctre
Laozi a cptat, cu timpul, amploare. Dar
orict de important ar Ii Iost rolul taoismul ui.
toate traditiile; religioase, morale si IilozoIice ale
lumii chineze au contribuit, n mod general, pe
temeiul unor analogii, la acest vast Ienomen
de asimilare care intereseaz, n acelasi timp,
istoria social si cea politic din secolele al II-lea
- al VUI-lca.
Prima mrturi e despre prezenta budismului
n China este mentionarea, n anul 65, a unei
comunitti stabilite la Pengcheng, centru co-
mercial din nordul provinciei Jiangsu, ntemeiat
de un membru al Iamiliei imperiale. Cu pri-
lejul ceremoniilor care au avut loc la curtea
imperial Han n anul 166, Buddha apare asociat
cu divinitatea taoist Huanglao. Tot la Peng-
cheng, un text din 193 vorbeste despre ridicarea,
de ctre un Iel de mic senior local, a unui templu
n stil budist, mentionnd totodat practica
banchetelor religioase ]:hai) si ceremonia budist
a sIintirii statuilor. Aceste mrturii vorbesc
despre activitti culturale al cror rol a Iost,
Ir ndoial, capital. Religia venit din tinu-
turile occidentale se semnala prin noutti care
n-au putut s nu trezeasc atentie si curiozitate
n mediile urbane: statui n picioare, ghemuite
sau culcate, mpodobite cu vesminte si ornamente
somptuoase, ceremonii nsotite de psalmodieri.

de cnt ece . si de muzici necunoscute, relicvarii
sub Iorm de turnuri (stup), a cror verticali-
tat e venea n cont radi cti e cu stil ul ori zont al
al arhitecturii chineze, catarge ridicate n vr-
Iul ediIiciilor etc.
. Activittile cultualc ridic o problem Iun-
damental si de mare amploare: aceea a asimi-
lrii budismului de ctre Iormele de viat reli-
gioas din lumea chinez. Nici mprumuturile
de ordin IilozoIic si doctrinar, nici chiar vene-
ratia, amestecat cu Iric, a suveranilor pe jum-
tate barbari din China de Nord pentru clugrii
taumaturgi nu snt suIiciente pentru a explica
miscarea general de intens Iervoare pe care o
cunoaste lumea chinez ncepnd cu sIrsitul
secolului al V-lea, adic, cu alte cuvinte, pentru a
explica de ce budismul a devenit n Chi na o
mare religie. La nivelul cul telor si al comuni -
ttilor locale, s-a produs o miscare de subminare,
Ioarte putin cunoscut, ale crei rezultate, doar,
vor i esi la l umi n at unci c nd budismul va Ii
devenit o religie chinez, cu clerul su, cu cre-
di nciosii si si lcasuril e sale de cult.
Sntem, n schimb, mai bine inIormati cu pri-
vire la seria, de absorbtii partiale ale unor ele-
mente de ordin intelectual sau tehnic mprumu-
tate de la budism, pe baz de analogic, n pri-
mele patru secole ale erei noastre. Se poate
alctui o list de asemenea mprumuturi, cu
respectivele omologri chineze:
doctrina budist a karman-ului (retribuirea
actelor n lungul transmigrrilor) si concep
tia chinez despre locul (fen) si destinul (ming)
individual;
doctrina mahanist a zdrniciei Iunda
mentale a Ienomenelor si speculatiile onto-
gice ale Scolii misterelor despre existent si non-
existent ;
~~ altrui smul, puritat ea si morala budist
|cele cinci interdictii principale, condamnnd
uciderea de Iiinte vi i . Iurtul, adulterul, ruin-

ciuna si betia), pe de o parte, si morala traditi-
onal chinez, de cealalt parte;
viata monahal si idealurile chineze despre
nteleptul retras din viata public si despre
sIntul abstras din cele lumesti;
practicile budiste yoga (dhyna) num
rarea respiratiilor, contemplarea trupului ca
obiect supus putreIactiei, vizualizarea de ima
gini colorate...) si tehnicile taoiste de trans
si extaz ;
taumaturgia budist si cea chinez (divi-
natie, medicin si magie).
Dac pri ma adapt are n chinez a unui t ext
indian (Suini in 2 de articole Ershisi:hang-
fing) dateaz din jurul anului 100, si dac activi-
ttile de traducere de la Luoyang si Chang' an snt
departe de a Ii neglijabile la sIrsitul perioadei Han
(ndeosebi dup sosirea n capital, n 148, a
clugrului part An Shigao), ca si n imperiul
Cao-Wei (220-265), se pare, totusi, c inIluenta
budismului a Iost, la nceput, limitat la un cerc
Ioarte restrns: acela al mediilor aIlate n contact
direct cu coloniile de negustori strini, printre care
erau, Ir ndoial, numeroase persoane nscute n
China si mai mult sau mai putin asi milat e (multi
di ntre traduct orii din primele secole ale erei
noastre apartin acestei categorii de imigranti,
bilingvi si de cultur dubl). Singurul Iapt notabil
din cei dinti ani ai budismului n China este
descoperirea, n secolul al II-lea, de ctre cercurile
taoiste a unor noi tehnici de ext az si concentrare
proprii reli giei importate. Asa se explic Iaptul
c o parte important a primelor traduceri se
reIerea la practicile dhyna ale Micului Vehicul-
Anumite clemente doctrinare ale budismului
Marelui Vehicul ncep s ptrund n cenaclurile
aristocratice ale capitalei doar n jurul anului 300,
dup perioada n care, ntre anii 268 289,
imperiul Jin de Vest ntretine relatii strnse cu Asia
Central si dup ce n 284 se instalase 2S2
|
a
Chang'an clugrul traductor Zhu Fahu
/Dharmarasha), nscut ctre 230 la Dunhuang,
din printi de origine indo-scit. Este momentul
n care triumI Scoala misterelor, prin iang
iu si Guo iang. ncepnd din aceast epoc
aj dup exodul claselor suprapuse chineze n
valea Fluviului Yangzi se dezvolt, n mediile
dedate ,conversatiilor pure", o mare miscare
de interes pentru doctrina budist a vacuittii,
pentru aceea a rspltirii actelor si a dinuirii
Iiintei prin succesivele ei transmigratii. Gratie
interesului pur IilozoIic al mediilor aristocratice
pentru budism, n imperiile de la Nanjing s-a
produs un Iel de osmoz ntre lumea laic si
primele comunitti de clugri. Clugrii cr-
turari cu o cultur clasic chinez temeinic
cultura epocii, n care un loc important l ocup
exegeza crtilor Lao:i si Zhuang:i nu snt
putini; clugrul chinez Zhi Dun (314-366)
(Zh'i Daolin), care a exercitat o inIluent impor-
tant n regiunile din sudul provinciei Jiangsu si
din nordul provinciei Zhejiang, precum si n
capital, poate Ii considerat un exemplu tipic
pentru acest gen de monahi crturari.
Acest budism IilozoIic amestec de traditii ale
Scolii misterelor si de speculatii gnostice si
ontologice nrprumutate din textele Marelui Vehicul
(Prafnaparamita si Jimalakirti) n , al crui succes
avea s dureze pn spre sIrsitul dinastiei Jin de Est
(420), este necunoscut n China de Nord, unde
traditiil e savante venite din regiunile occidentale
nu vor ncepe s prind rdcini dect de l a sIrsitul
secolului al IV-lea. Dup tulburril e ce duc la
dezmembrarea imperiului Jm n provinciile de
nord si la Iormarea regatelor barbare, centrul
budist cel mai important P
ar
e a Ii curtea a doi
suverani din dinastia
Z
hao trzie, Shi Le (.119-
333) si Shi Hu (333-"), aIlat n sud-vestul
Hebeiului. Un clugr
e
origine nendoielnic
ucean, numit Fotudeng (mort n 349), Ioarte
pretuit de ce doi tirani

barbari pentru nsusirile sale de prezictor si
magician, se aIl la originea acestui prim avn't al
budismului n China de Nord, dup exodul din
primii ani ai secolului al IV-lea. Cult sj
devotiune, magie, interes pentru practicile de
reculegere snt elementele ce caracterizeaz tipul de
religie patronat de scurtele si brutalele di nastii de
origine nomad sau tibetan instalate n aceste
regiuni. Patronarea de ctre stat avea s permit
dezvoltarea centrelor monahale si progresul
studiilor budiste. Dup mijlocul secolului al IV-
lea, centrul principal al acestor studii devine
Chang'anul. Clugrul chinez Dao' an (314-384),
discipol al lui Fotudeng, chemat la Chang'an n
anul 349 de ctre urmasul lui Shi Hu, este unul
dintre personajele cele mai importante din istoria
budismului chinez. Interesat de practicile de
concentrare psihic din Micul Vehicul (dhyna). de
doctrina vacuittii universale din textele
Prafnpanmiita (Perfectiunea intelepciunii), de
istoria traducerilor anterioare Ii se datoreaz primul
catalog de lucrri budiste n limba chinez 600
de titluri cuprinznd si note bibliograIice de o mare
valoare stiintiIic, asa-numitul Zongli :hongfing
multt), initiator al unui cult al lui Bodhisattva
Maitreva, primul care a edictat reguli monahale si
care a studiat clasiIicrile scolastice din Micul
Vehicul, L' ao'an este si primul care s-a preocupat de
punerea n relieI a semniIicatiei speciIice a budis-
mului n raport cu traditiile intelectuale ale
Chinei. InIluenta lui avea s Iie considerabila att
n nord, unde scoala sa de la Chang'an va Ii
continuat la nceputul secolului al V-lea de
marele traductor Kumarajiva, ct si n C hrna de
la Yangzi (Dao'an si are resedinta ntre 365 si
379 n val ea mijloci e a Rului Han. ) iantryantr;
el ntretine relatii cu centrele L~
u
~ di ste ale
imperiul ui Jin de Est, iar mai num
1
dintre
discipolii si se vor instala la Fluviului
Yangzi).
n 285
Marele avnf
al budismului n China
nceputul secolului al V-lea, ilustrat de dou
mari nume: Huiyuan (334-417), n China de la
Yangzi. si Kumarajiva (305-413) n China de
Nord, poate Ii considerat ca una dintre cotiturile
decisive pentru istoria budismului n China.
Budismul si cstig acum autonomia n toate
domeniile acelei realitti att de complexe care
Iormeaz orice religie. Cunoasterea marilor scoli
indiene si asmiriene se dezvolt si se precizeaz,
calitatea si valoarea traducerilor Iac progrese
remarcabili', aportul Marelui Vehicul nu se mai
limiteaz doar la un ansamblu de notiuni Iilo-
zoIice; nsusi spiritul de devotiune si de comuni-
une ntre lumea laic si cea religioas, caracte-
ristic pentru acea miscare gratie creia budismul
a devenit o mare religie a mntuirii, ncepe s
impregneze lumea chinez. Primii ani ai seco-
lului al V-lea marcheaz, pe de alt parte, n-
ceputul dezvoltrii unui cler organizat, dotat cu
reguli precise, gratie traducerii marilor tratate de
disciplin monahal (Jina va), si se disting prin
cresterea numrului de cltorii ntreprinse de
ctre clugrii chinezi cu scopul de a ,cuta
Legea" ]qiufa) n trile indianizate, cu alte cu-
vinte pentru a se instrui pe lng maestrii strini
Si pentru a aduce cu ei texte nc necunoscute.
Aceste progrese au Iost rezultatul maturizrii
lente ce avusese loc din momentul n care lumea
chinez intrase n contact cu marea religie a
strinilor din Asia Cent ral si de la hotarele
Indiei si Iranului. Opera ntreprins de acesti
doi eminenti clugri care au Iost uceanul
ja si chi nezul Hui yuan nu a Iost ns
ni c
-i ea strin de acest proces.
Nscut n nordul provinciei Shanxi, dintr-o
taniilie de crturari, Hui yuan primise, n tine-
e
tea sa, petrecut n Henan, o educatie clasic,
pnvertit de Dao' an, el devine curnd unul din'
)cipolii cei mai strluciti ai acestuia. Ctre
i
l3 8
380, Huiyuan merge s locuiasc, pe celebrul
munte Lushan, aIlat la sud de 1injiang, unde v
a
ntemeia, prin mnstirea Donglin, centrul cel
mai important al budismului din valea Flu-
viului Yangzi. AIlat n legtur cu cercurile
cultivate ale aristocratiei de la sIrsitul dinas-
tiei Jin de Est, el ntretine cu Kumrajva o
corespondent savant asupra unor elemente de
doctrin. Interesat de tehnicile de concentrare
care reprezint n traditia monahal un
mijloc pentru a ajunge la ntelepciune (reIlectie
spontan, yi nu discursiv, asupra realittii
absolute), el yi initiaz discipolii laici n Iolo-
sirea icoanelor si n practici de vizualizare a lui
Buddha, ca metod de concentrare aIlat la n-
demna proIanilor. In 402, Huiyuan si adun
ntreaga comunitate, clugri si mireni, n Iata
unei imagini a lui Buddha Amitabha si toti
mpreun Iac legmnt s renasc n paradisul
occidental (SukhdiJati, Pmntul pur, sau fingtu)
unde rezid aceast mare Iigur a budismului
Marelui Vehicul. Este prima maniIestare a unei
credinte comune ntregii obsti de credinciosi,
primul context n care budismul apare ca o reli-
gie a mntuirii universale. Ceea ce caracteri-
zeaz nvttura lui Huiyuan pare s Ii Iost, pe
de alt parte, dorinta de a Iace cunoscut elitelor
chineze ceea ce reprezenta esenta budismului si
l distingea n chip radical de traditiile religioase
si intelectuale ale lumii chineze.
Nscut la Kuch ntr-o Iamilie nobiliar din
aceast oaz, Kumrajva si Icuse studiile in
Kasmir, unde dominau traditiile hinayaniste ale
scolasticii Sarvstivdin si practicile budiste
yoga (dhyana). Kumrajva se convertise
doctrina Marelui Vehicul la Kashgar. ntors l
;l
KuchS, Iusese Icut prizonier de Lu Guang, &n
neral al puternicului imperiu condus de dinari
Qin timpurie, care l va tine captiv timp de sap'
tesprezece ani la Wuwei (Liangzhou). Cuceri)
n 401 Gansuul, Yao ing, suveran ,tibetan )
di n dinastia Qin trzie, convertit la budism.
p
U
s mi na pe acest clugr emi nent , pe car e
n anul urmtor 1-a adus n capitala sa, Chang'an.
ncepnd din acest moment, Kumrajva organi-
zeaz si conduce o echip de traductori a crei
activitate se va ntinde asupra aproape tuturor
domeniilor vastului ansamblu al scrierilor bu-
diste: maril e sutre mahaniste, traduse ori re-
traduse n modul cel mai exact, tratate de dis-
ciplin, manuale de dhyana, mari lucrri de
scolastic si de metaIizic. Unul dintre cele mai
de seam titluri de glorie ale lui Kumrajva este
acela de a Ii Icut cunoscut n China scoala Iilo-
zoIic madhyamia, provenit, n secolul al
III-lca sau al IV-lca, din doctrina Marelui Ve-
hicul si ntemeiat pe un Iel de dialectic (ceea
ce este adevrat din punctul de vedere al abso-
lutului este Ials din punct de vedere al adevru-
rilor aparente si invers) ; apelul constant la aceast
dialectic ntre absolut si Ienomenal ngduie
atingerea acelei eliberri totale a spiritului care
este scopul nsusi al budismului.
Epoca lui Huiyuan si Kumrajva marcheaz,
asadar, nceputul unui budism savant, constient
de originalitatea lui si, n acelasi timp, al unei
devotiuni budiste ce se va dezvolta Ioatre amplu,
ntre secolele al V-lea si al VUI-lea, n toate ptu-
rile societtii chineza. Cu ncepere din secolul al
v-lea se contureaz marile Iiguri religioase ale
budismului din Asia Oriental, crora le cores-
pund unele dintre cele mai cunoscute sutre ale
doctrinei Marelui Vehicul: Bodhisattva Maitrea
'Mile), Avaloitecvara (Guanshiyin sau Guan-
), Manjucri (Wenshushili) si Samantabhadra
i ) Buddha Ami t bha' ( Ami t uo I o) s i
) Bhaishajyaguru (Yaoshi rulai)etc. Acum
lormeaz curentele religioase care vor da
na
$tere n secolele al Vl-lea - al VUI-lea unor
e
budiste propriu-zis chineze.
) 440 poate Ii consi derat ca o dat
impor- i

a
istoriei politice si religioase a Chinei
de i
v-
a


ca
ci aceasta este data la care s-a realizat
Fesul direct al marelui imperiu tabgaci al
dinastiei Wei la drumurile Asiei Centrale. Dupj o
scurt perioad n care, ntre anii 424 si 443
curtea suveranilor Wei de Nord acordasi; Iavo-
rurile sale tinerei religii taoistc patronate de
maestrul cerului Kou Oianzhi, budismul tinde sii
devin un Iel de religie de stat. Clugrul Tanyao
este numit ctre 470 conduct or al clerului bu-
dist si, n aceeasi epoc, este instituit o cate-
goric special de mireni ce depind direct de cult
(,Iamiliile Samgha", sausengqihu). lucrrile |
a
celebrele grote si sculpturi budiste de la Yungang, la
vest de capitala Datong, ncep n 489. Dup
mutarea, n 494, a capitalei de la Datong la Luo-
yang, noul oras devine cel mai important centrii
budist din Asia. Se pare c n aceast epoc Ier-
voarea budist ajunge la apogeu att n nord,
ct si n valea Fluviului Yangzi. Perioada de
credint intens din vremea mprtesei Hu
(dinastia Wei de Nord) si a ,mpratului Bodhi-
sattva" Wu (dinastia Li ang,. prima jumtat e a
secolului al Vl-lea) se va prelungi pn sul; domnia
mprtesei Wu Zetian (690-705).
Religie, societate, politica
I1
Curiozitatea artat de cenaclurile aristocrati ce
ncepnd cu aproximativ anul 300, Iavorurile
acordate clugrilor n China de Nord de ctre
suverani de origine barbar, precum Shi Hu
(334-349), primele traduceri de texte indiene,
primele conversiuni nu implic existenta unei
miscri generale de mare Iervoare. Dimpotriv,
atunci cnd n China ncep s rsar pretutindeni
turnuri etajate (stup, ta) si sanctuare, cnd nu-
meroase grote budiste snt sculptate n stnca*
atunci cnd numrul clugrilor creste, cu repe-
ziciune si cnd, ncepnd cu ultimii ani ai seco-
lului al IV-lea, se semnaleaz primele sinucide
1
"
1
mistice, aceasta nseamn c Ienomenul nu S
1
"
3
schimbat numai proportiile, ci nssi natura-
Pentru a ntelege ceea ce s-a petrecut, trebuit' s
289
lum n considerare Iactori de morIologie social :
cartiere urbane si rurale, clientela marilor Iamilii,
asociatii chineze de cult pentru sacriIicii aduse
zeittii pmntului (she), grupri comunale mai
largi (vi). Conversiunea nu este. la nceput si na-
inte de orice, o problem de constiint indivi-
dual, ci o adeziune la un grup de credinciosi
ori l a comunit at ea cl ugril or. Depart e de a
se substitui unor vechi Iorme de viat religioas,
budismul s-a insinuat n interiorul grupri lor
de tip traditional si a creat altele, dup modelul
acestora. n acest Iel, noua religie s-a sinizat
proIund. Faptul cel mai important este redis-
tribuirea materiei sociale n jurul noilor locuri
de cult (mnstiri, sanctuare, schituri, locuri de
pelerinaj), proces ale crui aspecte nu snt doar
religioase, ci si politice, economice, intelectuale
si artistice.
Budismul s-a adaptat n suci unei societti
caracterizate prin puterea unei aristocratii cu
conace si clientel. Mnstirile, cu domeniile lor
si cu Iamiliile lor de dependenti, si-au luat mo-
delul de organizare din lumea laic. In nord, Iorta
puterii centrale a obligat, dimpotriv, budismul
s caute sprijinul suveranilor, care erau sursa
tuturor Iavorurilor. Aceste particularitti sociale
si politice explic de ce marile centre budiste
din valea Fluviului Yangzi si din China de Sud
snt dispersate (n aIar de Nanjing, este vorba de
Jiangling, iangyang, Lushan n apropierea
Lacului Puoyang . regiunile Suz-hou,
Shaoxing, din Zhejiang, Guangzhou din
extremul sud. Muntele Emei din Sichuan etc),
m vreme ce n China de Nord aceste centre co-
respund capitalelor. Si nu este o ntmplare
Iaptul c, n sud, un mare clugr ca Huiyuan
(334-417) aIirm sus si tare independenta bisericii
*
a
ta de puterea politic (al su Tratat expunind
r
xiuni pentru care clugrii nu sint tinuti
Sa
omagie:e pe suverani Shamen bufing :he hm,
dateaz din anul 404), n timp ce (mort n 4)9),
conductor general al ele-

rului budist n imperiul dinastici Wei de Nord,
ncearc s identiIice pe mprat cu persoana
nssi a lui Buddha. n secolele al V-lea si al
Vl-lea, n China de Nord, tendinta de a integra
biserica budist statului se maniIest limpede si
n cteva reprize. China reuniIicat a dinas-
tiilor Sui si Tang va mosteni aceast dubl
traditie aristocratic si etatist n materie de
politic rel igioas; n secolul al I-lca vor
triumIa tendintele spre reducerea draconic a
clerului si spre strictul control al acestuia, care
se maniIestaser n statele dinastiilor Wei de
Nord (4-16) si Zhou de Nord (574).
Favorizat de puterea politic, budismul n-
cearc, n acelasi timp, s-si aIirme independenta
Iat de stat (uiuan este, la nceputul seco-
lului al V-lea, primul care enunt principiile
autonomiei clerului): clugrii nu snt supusi
jurisdictiei comune nici n materie de drept
penal, nici n materie de obligatii publice (cor-
vezi, impozite si capitatie). Alai mult, Imnurile
bisericii snt considerate inalienabile si snt
protejate, prin interdictii de ordin religios, de
orice apropriere. n schimb, aceste privilegii
implic respectul regulilor monastice (tonsur,
celibat, respectarea interdictiilor religioase) si
cunoasterea riturilor si a textelor sacre. Patro-
nnd noua religie si iund initiativa unor acte
de pictate (ceremonii de clugrire, ntemeieri
de mnstiri, diIerite donatii etc), puterea po-
litic se strduieste, pe de alt parte, s-si exer-
cite controlul asupra bisericii budiste, ns avn-
tul acestei credinte a Iost attde general si de pu-
ternic, net, ncepnd cu secolul al V-lea, Ieno-
menul trebuie s se Ii aIlat la originea numeroa-
selor diIicultti economice si politice n Iata
crora puterea de sIat s-a gsit, de cele mai multe
ori, dezarmat. Numrul mult prea mare de
clugriri Iictive, care lipseau statul de o parte
din veniturile lui, din mina de lucru si din
0

da(ii lui; cresterea masei de trani cure ap)
ul
la
protec(ia mnstirilor; acapararea pmntu-rilor
n urma unor donatii ori vnzri simulate.
cheltuielile Ioarte mari provocate de constructii,
de ntretinerea clugrilor si de organizarea sr-
btorilor; penuria de metal pe care' o antrena
turnarea de clopote si statui; puterea economic
a mnstirilor, posesoare a unor vaste ntinderi
de teren muntos ori cultivat, de mori de ap si
de prese de ulei; puterea ocult a clugrilor
aIlati n legtur cu gineceul imperial si cu aris-
tocratia, proIitnd de nenumrate complicitti;
atingerile aduse moralei traditionale de ctre
budism (cheltuieli excesive, ruperea legturilor
Iamiliale si scutirea de ndatoriri Iat de stat) ;
caracterul subversiv al anumitor secte toate
aceste daune datorate inIluentei noii religii au
Iost denuntate periodic de ctre Iunctionarii
cei mai constienti de interesele statului. AstIel
se explic eIorturile ntreprinse pentru a reduce
numrul de clugri si a restrnge averile bise-
ricesti. Este ceea ce budistii au numit ,cele pa-
tru persecutii" (n 446 n statul Wei de Nord,
n 574 n statul Zhou de Nord, ntre 842 si 845
sub dinastia Tang, n 955 sub dinastia Zhou
trzie). Primele dou asemenea tentative au
avut loc n China de Nord, unde au Iost puternic
ncurajate de mediile taoiste, invidioase pe pri-
vilegiile bisericii budiste. Cea de-a treia se si-
tueaz n epoca Tang, ntr-un context Ioarte
diIerit: acela al unei miscri ,nationaliste" si
al reactiei mpotriva inIluentelor strine, ptrunse
pe scar larg n lumea chinez n cursul evului
mediu si al primei prti a epocii Tang.
SSSaZR
us
n

Pelerinajele
traditiile scrise ale budismului ptrunse
1
n
China nu aveau nici o coerent, provenind de la
secte ori diIerite scoli ale doctrinei Marelui si
Micului Vehicul. Alai mult, primele traduceri,
Pentru care se recursese adesea la echivalente
lin
prumutate din traditiile taoiste, erau incom-
P
Jete
, greu de citit si avnd adesea ncorporate
I
n ele comentarii venite pe cale oral. Aceste
neajunsuri aveau s Iie resimtite cu putere cnd,
la sIrsitul secolului al IV-lea, budismul a nce-
put s Iie mai bine cunoscut n extraordinara lui
diversitate. Acesta a Iost motivul esential al
pelerinajelor: trebuia stabilit adevrata doc-
trin si trebuia adus din ,regatele budiste" un
numr cit mai mare de texte, lat de ce termenii|
de pelerinaj, ce evoc o cltorie spre locuri
sIinte ntreprins din pur devotiune, nu este
deloc potrivit pentru a desemna lungile peri-
pluri ale clugrilor chinezi prin Asia. Atractia
locurilor sIinte si a marilor centre ale istoriei
budiste din nord-estul si nord-vestul Indiei nu
avea s joace, ntr-adevr, dect un rol secundar
n vasta miscare a pelerinajelor, a crei perioad
de maxim nIlorire se situeaz ntre sIrsitul
secolului al IV-lea si nceputul secolului al
I-lea.
Primul pelerin chinez cunoscut este un anume
Zhu Shixing, care pleac n anul 260 s studieze la
Khotn, unde a rmas pn la moartea sa. Ctre
aceeasi perioad, celebrul traductor Zhu Fahu
(Dharmarasha) ntreprinde o cltorie n oazele
Asiei Centrale, ntorendu-se la Chang' an n anul
265. Cea mai mare parte dintre cei ce au plecat spre
regiunile occidentale la sIrsitul secolului al III-lea
si n cursul secol ului al IV-lea au rmas ns
necunoscuti. Este probabil c marele clugr
Dao'an, mort n 385, a proIitat de inIormatiile
Iurnizate de ctre pelerinii din a-ceast epoc
atunci cnd a scris Memoriu asupra tinuturilor
apusene (Xiyvi:hi). Totusi, cltoriile clugrilor
chinezi n Asia Central si n India se nmultesc
numai ncepnd cu epoca din jurul anului 400.
Primul pelerin celebru pentru a Ii lsat o relatare
asupra lungului periplu ntreprins n regiunea
oazelor, n India si n Asia de Sud-Est este Faxian.
Plecat n 399 de la Chang'an, la peste 60 ele ani,
acesta va vizita Khuch, Kho-tan, Kashgar,
Kasmirul, regiunea Kabul, valea Indului si orasele de
pe Gange. mbarcat la TarIl" n
ralipti, port din GolIul Bengal, ajunge n Sri Lan-
a apoi n Cri Vijaya (regiunea actualului Palem-
bang, pe coastele de est ale Sumatrei) si n 412,
n timpul cltoriei de ntoarcere ctre Guang-
zhou, este deportat pn pe trmurile Shandong-
ului. Aducnd numeroase manuscrise, dintre care
va traduce o parte la anjing, mpreun cu clu-
grul indian Buddhabhadra, Faxian scrie o rela-
tare a celor cincisprezece ani pe care i-a petrecut
cltorind prin mai mult de treizeci de regate;
numit Foguofi (Memoriu despre regatele budiste),
cunoscut si sub numele de Relatarea lui Faxian
Faxian :huan), este unica scriere de cltorie
din acea epoc pstrat n ntregime. Cea mai
mare parte
1
a celorlalte jurnale scrise n secolele
al V-lea si al VT-lea s-au pierdut sau n-au sub-
zistat dect Iragmentar. AstIel, s-au pstrat Irag-
mente din Liguo:huan (Relatare despre regatele
vi:itate) de Fayong, clugr din statul Song de
Sud, plecat n anul 420, mpreun cu alti 25 de
pelerini, spre Sichuan )i oazele Asiei Centrale
si care s-a rentors n China prin Oceanul Indian,
Asia de Sud-Est si Guangzhou. In schimb, nu a
rmas nimic din Waigiio:huan (Relatarea despre
regatele strine) a lui Zhimeng, care a prsit
Chang'anul n anul 404, mpreun cu alti cinci-
sprezece clugri, si s-a rentors n 424 la Wuwei,
n Gansu. Fr inIormatiile ce ni s-au pstrat
ntmpltor n celebra descriere din 547 a mns-
tirilor din Luoyang. numit Luoyang qielan ii
si scris de Yang ianzhi, n-am sti nimic precis
despre misiunea lui Song Yun. ambasador al
bigotei mprtesc Hu din dinastia Wei, ntr-un
regat din nord-vestul Indiei. Plecat n 518 de la
Luoyang n tovrsia unor clugri chinezi, Song
Yun a ajuns, strbtnd tinuturile tuyuhuniior,
Lobnorului si oaza Khotn, n regiunile Ud3'na
f
l
Gandhra, situate la vest de Kasmir, precum si
*o valea superioar a Inelului, unde va rmne
timp de doi ani. n 522 se ntoarce n capitala
datului Wei de Nord. Relatarea pe care a Icut-o
as
upra cltoriei sale, Songyun fiafi, a disprut.
I

14. Principalele pelerinaje ale clugrilor budisti n
India
Notele scrise n cursul cltoriilor lor de ctre
pelerinii chinezi care au Iost n Asia Central,
n Kasmir, n nordul actualului AIghanistan, n
cmpiile Gangelui si Indurai, n India de Sud,
n Sri Lana, Sumatra si n alte tinuturi din Asia
de Sud-Est snt, datorit preciziei lor, sursa cea
mai pretioas pentru cunoasterea istoriei acestor
regiuni, ntre nceputul secolului al V-lea si sIr-
situl secolului al VUI-lea. Fr memoriile lui
Faxian, Ir inIormatiile strnse n Shuifing:hu
comentarii de geograIie istoric compilate iu
statul Wei de Nord de ctre Li Daoyuan (?527)
la nceputul secolului al Vl-lea, Ir acea lucrare
apital asupra civilizatiei indiene din secolul al
yil-l ea care est e Shifia fang:hi, terminat n
650 de ctre clugrul Daoxuan (596 667), Ir
notele amnuntite ale pelerinilor din sccolelele
al VII-lea si al A
;T
III-lea, n-am sti practic nimic
despre istoria Asiei indiani: ate din perioada ce
corespunde cu nceputul ev:, lui mediu european.
Traduceri i literatur budista [
n

limba chineza
Traducerile de texte budiste indiene (sanscri-
te, prarite si pali) n chinez se esaloneaz n
lungul a aproape zece secole. Primele dateaz
din a doua jumtate a secolului al II-lea, ulti-
mele din secolul al l-lea. Ele acoper ansamblul
scolilor budiste din India si din trile trecut e
la budism si constituie o mas considerabil de
texte: aproximativ 40 de milioane de caractere
chineze si 1692 titluri de lucrri, dintre care unele
traduse de mai multe ori, n diIerite epoci. Este
sursa cea mai bogat si mai ntins de sutre (pre-
dici atribuite lui Buddha), de tratate despre dis-
ciplin, de comentarii si de texte scolastice care
se pstreaz n diIeritele limbi ale Asiei, ce au
servit la vehicularea scrierilor budiste.
Dup o prim perioad de tatonri (Traduce-
rile antice sau guyi) n care versiunile snt Iie
prea libere, prin exces de concesii Icute publi-
cului chinez, Iie stngace si aproape de'nenteles
prin exces de exactitate, rigoarea si stilul Iac mari
progrese datorit echipei de traduceri Iormate n
Jurul clugrului ucean Kumrajva, la ncepu-
tul secolului al V-lea si, mai trziu, datorit celei
a lui Paramrtha (Zhcndi, 500 569), clugr
J
ndian care locuise n Cambodgia si care Iusese
chemat, n 548, de la Guangzhou la Nanjing de
ctre mpratul Wu din dinastia Liang. Este
epoca Traducerilor vechi (fiuyi). O a treia etap
Va
Ii aceea a traductorilor din secolul al Vll-lea
care vor impune o terminologie uniIorm si o
3
rigoare (clinic ce rpesc Tvaducerilo/ noi ] xi i i yf
clin epoca Tang interesul literar prezentat d
e
operele perioadei precedente.
nc dintru nceputuri, se pare c echipele de
traduceri au Iost alctuite potrivit principiilor
n vigoare n secolele al V-lea al YlII-lea: ele
cuprindeau un numr relativ important de cola-
boratori religiosi si laici, chinezi si strini (
a
l
e
cror sarcini se tindea nendoielnic s Iie din ce
n ce mai strict deIinite) ce traduceau originalele
cu voce tare, le notau, veriIicau exactitatea sen-
sului, sleIuiau stilul si, n sIrsit, veriIicau exac-
titatea traducerii. n Iorma ei ultim.
Numeroase preIete, postIete, coloIoane de tra-
duceri, precum si cataloage bibliograIice aduc
inIormatii pretioase asupra conditiilor n care
au Iost traduse textele, asupra celor ce le-au in-
trodus n China, asupra traditiilor despre lucr-
rile n cauz, asupra autorilor acestora, asupra
scolilor, sectelor budiste din India si din trile
convertite la budism. Gratie acestor date. care
aduc mrturie despre atractia att de proIunda
a chinezilor Iat de exactitatea istoric, s-a putut
reconstitui istoria budismului n Asia. ntre 515
si 946, se pot numra nu mai putin de paisprezece
cataloage bibliograIice asupra traducerilor de
texte budiste n chinez, nsotite de note critice
si de inIormatii diverse. Cele mai celebre si mai
exacte snt cel al clugrului Sengyou (Chusan-
:ang fifi, 515). care reia si aduce la zi catalogul
astzi pierdut al lui Dao'an, (374) si cel al clu-
grului Zhisheng (Kaiyiian sliifiao mulu. 730),
una dintre capodoperele bibliograIiei chineze.
n aIara traducerilor de t exte indiene, exist
o bogat literatur budist n chinez, care s-a
dezvoltat nccpnd cu secolul al IV-lea: lucrri
despre istoria budismului n India ori n China.
comentarii asupra textelor canonice, culegeri Q
c
biograIii ale unor clugri chinezi, istorii ale
sectelor chineze, sutre apocriIe etc. Aceast enor-
m productie de texte religioase, traduceri sa
lucrri scrise n China v;i avea, desigur. seri
Il
'i
?(
nruriri asupra literaturii chineze proIane.
Aporturile budismului n lumea chineza
In regiunile cuprinse ntre I ndi a si han. inIluen-
tele helenistice rmseser destul de s ens i bi l e
pentru a marca puternic a r t a budist care, din
simbolic, asa cum lusese la or i gi ni , a devenit
Iinirativ. In acest Iel, o art cu inIluente indi-
gene, grecesti si iraniene s-a rspndit d i n bazi-
nul ludului Si cel al Gangelui pn n oazele
Asiei Centrale, s i , pornind de aici, a ptruns n
China de Nord. n Coreea si n Japonia. Amintirea
ndeprtat a artei sculpturale grecesti, ce se
pstreaz n Ialdurile, atitudinile si chipurile
unor statui budiste din China si Japonia, este
una dintre cele mai Irumoase dovezi ale unittii
lumii noastre.
n acelasi timp cu arta statuilor. n China de
Nord a ptruns o tehnic arhitectural proprie
Iruntariilor indo-iraniene si Indiei: aceea a cons-
tructiei de grote spate n stnc. Aceste sanctuare
rupestre din India, AIghanistan si Asia Central,
pentru care unul dintre cele mai celebre exemple
este oIerit de sit ul Bami yan de la nord-est de
Kabul, snt semnalate de ctre Faxian cu prilejul
pelerinajului su de la nceputul secolului al
V-lea, de ctre Song Vun cu prilejul misiunii sale
n India de Nord, la nceputul secolului al Vl-lea,
de ctre uanzang la nceputurile dinastiei
lang etc. Primele grot e spate n complexul de
grote ale celor O mie de Budclha (Qianfodong),
n apropiere de Dunhuang, par s Ii Iost ncepute
n 366. ntre secolele al Y-lea si al VlII-lea, sanc-
tuarele rupestre, n care statui adesea colosale
au iost sculptat e chiar n peretii de stnc. se
nmultesc n China de Nord. din Sichuan pn
*n Shandong si din Gansu pn n Hebei. An-
samblurile cele' mai Irumoase si mai impuntoare.
e
diIicate adesea la initiativa mpratilor, ns
u

ajutorul credinciosilor, mrturisesc, precum
atedralele europene, despre uriasa miscare de
e
rvoare religioas ce cuprinsese n acele vremuri I
IT1
ea chinez: asa snt grotele de la Yungang,
"vest de Datong, unde lucrrile au durat ntre


489 si 523 si au Iost reluate la sIrsitul dinastiei Sui
(statuile cele mai mari au ntre 0 si 50 Q,
nltime), grotele de la Longmen, la sud de |.
U(J
yang
noua capital a dinastiei Wei de Nord dup
Datong, ncepnd cu ultimii ani ai scco|
u
.' lui al V'-
lea , unde lucrrile au continuat
a
-proapc Ir
ntrerupere n tot cursul secolelor
a
j Vl-lea si al Vll-
lea (statuile de la Longnu-n
a
j
(
, marelui Vairocana
si cel or doi acoliti ai si
au
Iost terminate ntre 672 si
675), grotele de la Mai-jishan, n apropiere de
Tianshui, n provincia Gansu. n aIara acestor trei
situri Iaimoase, grotele budiste spate n stnc n
China de A ord n vremea dinastiilor Wei, Oi, Zhou,
Sui si Tan? perioada de nIlorire a artei statuare si
a arhitecturii budiste chineze Iormeaz o list destul
de lung, inIluentele venite din Taxila, din Ma-
thura, din oazele Khotan, Kucha, TurIan etc.
explic, Ir ndoial, \'ariatiile de stil ce se pot
constata de la un sit la altul. Cele mai multe
dintre acestea pstreaz indiciile unor lucrri
ulterioare, care dateaz din epoca celor cinci
dinastii, ca si din cea a dinastiilor Song si Yuan,
adic din secolele al -lea al lV-lea si care snt
mrturii ale unei Iervori intrate n declin si ale
unei arte care si-a pierdut mult din suIlu si din
vigoarea initial.
Peretii grotelor si zidurile mnstirilor au constituit
suportul unei picturi religioase (scene din viata
anterioar a lui Buddha, divinitti budiste,
reprezentri ale inIernului etc.) din care singurele
exemple important e ce au putut Ii aprate de
umezeal si de actele de vandalism se aIl J
grotele celor O mie de iiuddha (Qianfodoug), "
ll
apropiere de Dunhuang. Cteva picturi din secolele
al V-lea al Vl-lea subzist, de asemenea, & Astana,
n apropiere de TurIan. Aceast a
rta
popular,
aIlat sub inIluenta Asiei Centrale S
1
Indiei de
Nord-Vest, ne ajut s ne nchipuim
a
va Ii Iost
marea traditie pictural budist, i-'
uS
trat de artisti
celebri, precum Wu Daosua (Wu Daozi), nscut
ctre 6cS0, autor de Ir
esC
I religioase pictate n
mnstirile de la Chang
aI1
'
Asa cum
-- ~ - ' - I C
un numr inIim dect cteva
mo tectur budist
pstrat cu piosenie " *
tructiil e --'
b
o
l
r
~, t vwuat mul t n
a nceput construite din lemn
al M-lea), apoi adesea
J
'
"

ea
'
nu
a lsa T
tot astIel mTn

Cea

mai
veche

V
Hl-Iea

d ?
I

Iier.
L
coeziunii sociali' si a sentimentului religios prin
activitti care implicau colaborarea si prtiei-
parca Iiecruia, precum si Iormarea unui univers
estetic complet nou. Pe seama budismului poate
Ii pus o transIormare proIund si general )
sensibilittii: noua religie a introdus n lumea
chinez gustul pentru ornament, pentru repeta-
rea continu a acelorasi motive (practic religi-
oas ce va da nastere xilograIiei), gustul pentru
somptuos (statui poleite cu aur, testuri scumpe
etc), pentru gigantic si colosal. Toate aceste ten-
dinte se mpotriveau traditiei clasice, caracteri-
zat prin simplitate, concizie viguroas, exacti-
tate n t rsturi si miscare.
De la art la literatur distanta este usor de
parcurs, si ceea ce este valabil pentru prima este
valabil si pentru cea de-a doua. Tendintele snt
identice si mbogtirea este tot att de impor-
tant. Marile sutre budiste Mahayana, care au
avut n (luna secolelor al Y-lea al I-lea o
rspndire mult mai larg dect textele clasici-,
au creat o obisnuint cu privire la desIsurrile
l it erare ampl e, l a repet area acel orasi t eme,
la amestecul de versuri si proz, iar poezia bu-
dist, de Iactur mai liber, a inIluentat dezvol-
tarea poezi ei chineze. Budismul nu numai c
a mbogtit materia literaturii, aducnd nenum-
rate teme inspirate clin vietile- anterioare ale lui
Buddha. din povestirile despre coborri n
inIern, despre pelerinaje, despre Iaptele marilor
eroi ai budismului etc, ci a dat nastere si unor
genuri: predici publice, convorbiri ntre maestru
si discipolii si, laici ori religiosi, reprezentri
de scene ediIiante n care prtile psalmodiate al-
terneaz cu prtile cntate. Budismul va con-
tribui, de asemenea, la dezvoltarea unei literaturi
n limba popular si la avntul ulterior al
povestirii, al romanului si teatrului.
Odat cu triumIul general al budismului, nt'
sasi viziunea despre lume s-a schimbat; spat
1
si
timpi incomensurabili, multiplicati la inIin)-
angajare a destinului uman ntr-un ciclu n
cl1
|. nn
trerupt de rentrupri, n care Iiintele
l

vizibile se conIund cu cele ale lumii invizibile
(zei, oameni, creaturi inIernale, atimale yi de-
moni), destin supus ineluctabil Ienomenului mis-
terios al IructiIicrii actelor.
Printre elementele de cultur indian, uneori
colorate cu inIluente iraniene si helenistice, pe
care budismul le-a adus cu sine, stiintele pro-
Iane ale Indiei ocup un loc deloc neglijabil.
Matematica indian, astrologia, astronomia, me-
dicina indian au ptruns n lumea chinez ntre
secolele al IV-lea si al VUI-lea gratie unor tra-
duceri de lucrri ,brahmanice", ale cror ver-
siuni chineze si indiene au disprut din pcate.
0 lucrare de medicin indian tratnd despre
404 boli Iigura printre traducerile Icut e de
ctre partul An Shigao, sosit la
Luoang n anul Yixing (683-
727), ce va orga-o expeditie
stiintiIic menit s
aIl e lungi mea umbrei gnomonului, la solsti-
(iile de var si iarn, n nou statiuni rspndite
ntre centrul \ ietnamului si hotarele Mongoliei
(de la paralela ,17 la paralela 40), cunoaytea
bine matematica si astronomia indian. InIlu-
enta stiintelor indiene se va Iace simtit, ndeo-
sebi, n perioada cuprins nt re aproxi mativ
anul 600 si mijlocul secolului al VlII-lea.
Exemplul indienilor, considerati maestri n
gramatic si Ionetic, a putut s incite n China
la o analiz a sunetelor limbii, n po1ida obs-
tacolelor de netrecut pe care prea s le prezinte
sistemul de scriere. Problemele pe care le punea
transcrierea termenilor indieni si nevoia de a
reproduce ct mai Iidel cu putint Iormul ele
magice ale budismului ezoteric mantra si /a-
r
an) au contribuit probabil la dezvoltarea n
China a studiilor de Ionetic. Dac notarea pro-
nuntiei caracterelor chineze cu ajutorul altor
caractere, care indicau initiala si Iinala (sistemul
f ) , notare atribuit lui Sun Yan di n statul
(mort ctre 260), s-a dezvoltat n aIara oricrei
inIluente indiene, nu acelasi lucru se poate spune
despre cercetrile ulterioare. Cele consacrate n
cursul anilor 42 415 3 sistemului de

Clugrul
721-725
147 e.n
niza n
rime au dus, cu Shen Yuc (441513), la prima
deIinire a tonurilor li mbii chineze vechi: tonu-
rile egal, urctor, cobortor si ,retinut" (cuvinte
cu Iinal ocluziv). Acest Iapt va permite deter-
minarea mai strict a regulilor de compunere a
poemelor si va Ii la originea unei ntregi serii de
dictionare de rime:
Qieyun, de Lu Fayan (601).
Tangyun de Sun Mian (751).
Guangyun de Chen Pengnian, tiprit n 1008.
Jiyun de Ding Du (53 525 caractere), la mij-
locul secolului al l-lea.
Wuyin fiyun de Han Daozhao, dinastia Jiu
(1115-1234).
n parte pe baza acestor pretioase documente,
ncepnd de la mijlocul secolului al VI-lea
aveau s se dezvolte cercetrile stiintiIice de
Ionetic istoric.
S notm, n sIrsit, ntr-un cu totul alt do-
meniu, c prin mijlocirea cercurilor clugresti
anumite institutii Iinanciare de origine indian
s-au implantat n lumea chinez: mprumuturi
pe baz de gaj, asociatii Iinanciare pentru Iruc-
tiIicarea capitalului comun, vnzri la licitatie si ,
mai trziu, loterii.
n rezumat, aportul budismului n China, n
cursul marii perioade a contactelor ntre lumile
chi nez si i ndian (de l a pri mel e secol e al e
erei noastre la secolul al I-lea), apare ca extrem
de important; se poate vorbi despre o adevrat
cultur budist n ntreaga epoc n care mns-
tirile, dotate cu bune biblioteci de lucrri clasice
si religioase au Iost principalele centre ale nv-
tmntului si ale cunoasterii n general. Aceast
situatie, care n Japonia va dura un timp mai
ndelungat, va dinui n China pn la marea
proscriere a budismului si la dispersarea comuni-
ttilor religioase, din anii 842-845.
Cartea a 4-a
DE LA EVUL MEDU LA
TM!URLE MODERNE






Capitolul 1
M!ERUL ARSTOCRATC
Perioada care se deschide odat cu sIrsitul seco-
lului al Vl-lea, nc pe de-a-ntregul cuIundat,
la nceputurile ei, n ceea ce s-ar putea numi
,evul mediu chinez", de care este legat prin
oamenii ei aristocrati si dependenti (kc, biiqu,
nubi) , prin economie, literatur si arte, ca si
prin credint religioas (epoca dinastiei Tang este,
se spune, vrsta de aur a budismul ui), avea s
Iie perioada de trecere de la lumea medieval
la ,timpurile moderne" n Asia Oriental. Sem-
nele premergtoare ale schimbrilor ce vor veni
apar ndat dup marea rscoal militar a lui
An Lushan, care dureaz de la 755 la 763. Iat
de ce, Ir a mai tine seama de periodizarea
traditional n Iunctie de ,dinastii", care are la
baz notiunea mistic de spit, am mprtit aici
epoca Tang n dou. legnd strns cea de-a doua
parte de epoca imediat urmtoare. ntr-adevr,
dup rebeliune nu se schimb numai atmosIera
general, ci si climatul politic, economia, insti-
tutiile etc, iar perioada numit ,a cel or cinci
dinastii" (907-960) nu este dect urmarea logic
si ncununarea unei evolutii ce ncepe la sIr-
situl secolului al VlII-lea. ,Imperiului aristo-
cratic", ale crui temelii snt puse ntre 590 s
1
625, i urmeaz o perioad de ,tranzitie ctre
timpurile moderni:".
Venirea la putere, n 581, a dinastiei Sui este
ndeobste considerat drept una dintre marile date
ale istoriei, deoarece acest eveniment pune capt
imperiilor de origine nechinez din China de
Nord si deoarece, opt ani mai trziu. va Ii urmat
de reuniIicarea ansamblului teritoriilor chineze.
Punnd ns accentul pe evenimente politice de
acest 1el, istoriograIia traditional ajunge la
dou rezultate contrarii: pe de o parte, ascunde
anumite continuitti Iundamentale, pe de alta,
neglijeaz preIacerile cele mai proIunde si mai
semniIicative. ici uzurparea puterii de ctre
generalul Yang Jian (341-604) n statul Zhou de
iVord. nici nscunarea, n 618. a Iamiliei Li,
ntemeietoarea dinastiei Tang, nu snt nsotite
de .schimbri radicale n ceea ce priveste perso-
nalul politie, tipul de societate ori traditiile Iun-
damentale, puritatea etnic si puritatea culturilor
snt, de altIel simple mituri: imperiile Sui (581-
617) si Tang (618-907), care trec drept pur chine-
ze, n opozitie cu regatele si imperiile barbare din
secolele al IV-lea al Vl-lea, au, la nceput, ca
temelii politice, sociale, etnice .si culturale, pe
acelea ale imperiilor puternic sinizate Wei de Vest
(535-557) si Zhou de Nord (557-581). n schimb,
la mijlocul epocii Tang, n ultimii ani ai seco-
lului al VlII-lea, ncep marile transIormri ce
vor da nastere, n secolul alI-lea. unei lumi tot
att de diIerite de cea a secolelor al Vl-leaal
Vll-lea, precum este Europa Renasterii de cea
a evului medi u.
Este adevrat c unirea Chinei de pe Yangzi
cu cea de Nord a lrgit perspectivele, dnd Chinei
din vremea imperiilor Sui si Tang deschideri
ctre mare. ctre zonele tropicale si ctre trile
Asiei de Sud-Est. Este, de asemenea, adevrat
ca dinastia Tang este legtura pretioasei moste-
niri pe care o reprezentau traditiile artistice si
iterare ale dinastiilor de la Nanjing. Luoyangul
Primelor trei decenii ale secolului al Vl-lea si
N j i
jngu] mpratului Wu din'dinastia Liang
a
Par(i
n
aceleiasi virste de aur a civilizatiei me-


dievale, aceluiasi univers aristocratic animat de o
intens Iervoare religioas, nviorat de revi-
talizarea economiei de piat si strbtut de
marile curente comerciale ce urmau drumurile
Asiei Centrale si rutele maritime din Oceanul
Indian. Ar Ii de altIel abuziv s atribuim doar
dinastiei Sui meritul uniIicrii politice : Sichuanul
este alipit imperiului Wei de Vest nc din 553;
provincia Hubei, n care dinastia Wei instaleaz, n
acelasi an,un om al su, Iace si ea parte, virtual, din
acest imperiu. UniIicarea, n 577, a Chinei de
Nord, divizat si rvsit de rzboaie nce-pnd
din jurul anului 534, trebuie pus pe seama
dinastiei Zhou de Nord. Distrugnd n 589 im-
periul Chen, si asa slbit, dinastia Sui nu Iace
dect s duc la bun sIrsit un proces nceput 36 de
ani mai devreme, proces n care unul dintre
Iactorii principali a Iost valoarea institutiilor
militare create de dinastia Wei de Vest.
storia politica a perioadei 581-683
T)inastia Sui (581-617) a Iost ntemeiat la
Chang'an ca urmare a loviturii de stat svrsit
de o rud prin aliant a Iamiliei domnitoare
Zhou de Nord, generalul Yang Jian, seIul aris-
tocratiei din valea Rului Wei si din Gansuul
Oriental. Yang Jian domneste ntre 581 si 604
sub numele imperial W
r
en, punnd capt n 589
dinastiei Chen, ultimul vestigiu al celor sase di-
nastii ce se succedaser la Nanjing de la nceputul
secolului al III-lea. Traditia i-1 opune pe suc-
cesorul su, descris n culorile cele mai sumbre:
uzurpator al puterii imperiale, mpratul Yang
(605-617) ar Ii Iost dus la pierzanie de nebunia
grandorii, de gustul su pentru lux, de viciile
si cruzimea sa Iat de popor. I se reproseaz ntre-
prinderea de mari lucrri si costisitoarele cam-
panii n Corcea. Dar trebuie b vedem aici mia
dintre temele Iavorite ale istoriograIiei oIiciale-
ultimul suveran al unei dinastii nu poate Ii dect
obiect de oprobiu. De Iapt, politica celor doi
mP
ara
U )
u
) prezint o remarcabil continuitate,
}
a
r eIorturile ntreprinse de ei vor Ii continuate
la nceputul dinastiei urmtoare. Constructia de
ma
ri canale si de vaste silozuri pentru grne n
re
-
iunile Luoyang si Chang'an (Daxingcheng)
ncepe n timpul domniei mpratului Wen din
di nasti a Sui, ntre ale ci ei prime ini tiative a
Iost aceea de a construi cele dou imense capi-
t al e di n vi l e r ur i l or Wei si Luo. n 585
este ridicat n nord-vest un mare zid, de 350 m
lungime. Politica de expansiune maritim ce
caracterizeaz domnia mpratului Yang (consti-
tuirea unei Ilote de rzboi, dezvoltarea orasului
Yangdu actualul Yangzhou drept a doua
capital, expeditii asupra insulelor Taiwan si
Rvuyu, spre Chituguo din regiunea Palembang
n Sumatra, spre Linyi, mai trziu cunoscut sub
numele indian Champ, pe coastele orientale ale
Vietnamului de Sud) Iusese nceput nc sub
Wendi. Prima expeditie pe uscat si pe mare m-
potriva regatului Koguryo din Coreea, virtual
aliat al turcilor, are loc n 598, treisprezece ani
naintea primei campanii coreene a lui Yangdi.
Este adevrat ns c aceast politic de Iort
si prestigiu a nceput s provoace diIicultti cres-
cnde sub domnia celui de-al doilea mprat din
dinastia Sui: ncepnd cu inundatiile din bazinul
inIerior al Fluviului Galben (anul 611), se n-
mult esc rscoal el e trnesti di n Hebei si
Shandong. Situatia se nrutteste ca urmare a
vechizitiilor necesitate de cele trei campanii ne-
Iericite din Coreea (612, 613, 614). Relatiile cu
turcii se deterioreaz n 613, an n care izbuc-
neste prima rscoal organizat de aristocratie
rscoala lui Yang uangan.
Li Yuan (565-635), generalul nsrcinat cu ap-
ra
rea mpotriva nomazilor n Taiyuan (centrul
Provinciei Shanxi) se rscoal n 617, la instiga
Ii ul ui su Li Shi mi n (598-649) - vi itorul
iHH

mprat Taizong (626-649) , se aliaz cu tri-
burile turce si cucereste Chang'anul, unde nte-
meiaz sub numele imperial de Gaozu (618-626),
noua dinastie Tang.
Primii ani ai dinastiei Tang snt o epoc de
consolidare intern: reprimare a tulburrilor, n-
cheiat n 628, reorganizare administrativ, m-
prtire a imperiului n zece mari regiuni ce vor
deveni 15 n secolul al VUI-lea, unde n curnd
vor Iunctiona inspectori ai administratiei, Ii-
nantelor si justitiei; legislatie penal, sistem
agrar, Iiscalitate, armat, educatie (crearea unor
academii si scoli superioare n cele dou capitale,
Chang' an si Luoyang, instituirea de scoli n
preIecturi si subpreIecturi). Aceast epoc este
urmat, ntre 626 si 683, de una dintre cele mai
mari expansiuni militare din istoria Chinei,
Armatele chineze nIrng hotrt pe turcii orien-
tali, a cror capital se aIla n valea Orhonului,
la sud de Lacul Baial, zdrobesc pe
turcii tolosi,
si asigur ralierea turcilor uiguri
Oriental, precum si supunerea tuyuhunilor si
tangutilor din nord-vest, pun capt, n TurIn,
existentei regatului Gaochang, care mpiedica le-
gturile ntre Chang' an, bazinul Tarimului si
Transoxiana, nving pe t urcii occidentali n
valea Rului Iii, deschid si controleaz dru-
murile oazelor.
Prestigiul imperiului Tang n Asia ajunge la
apogeu: mai multe tri din Asia de Sud-Est,
precum regatul Huamvang (Champ) si Zhenla
(Cambodgia), recunosc suzeranitatea chinez. n
Coreea, regatul Koguryo este zdrobit si statul
Silla, supus. Dinastia Tang creeaz preIecturi
chi neze n Transoxiana si int ervi ne p n n
India de ord, n regiunea Patna (dinastia
Harshavardhana, 605-647, n Magadha).
Aceast extraordinar expansiune a avut t
a
baz i ns t i t ut i i politice si economice, ce trebui'
puse in lumin.
n Mongolia
1, Bazele politice i economice ale
imperiului Tang
pe la ultimii ani ai secolului al VI-lca pn n
iurul anului 62S, cMe ntreprins o mare oper.
ce va crea ba/ele economice si institutionale Ir
de care expansiunea chinez di n secolele al \ II-lea
si al VlII-lea nu ar ti Iost posibil.
Marile lucrri
ntre 587 si 608 este construit o retea de ci
navigabile Iormate din canale si ruri amenajate
cu scopul de a lega vile Fluviului Galben si
Rului Wei de cea a Yangziului inIerior, p n
la Hangzhou retea prelungit n anul 608
printr-un canal ee asigur comunicarea ntre
regiunile Luoyang si Beijing. Este primul mare
canal din istoria Chinei. Largi de peste 40 de
metri si dublate, pe mal. de o sosea imperial,
aceste canale snt jalonate cu statii de post
(circa 40 ntre Yangzhou, la nord de Yangzi si
Luoyang). Pe traiectul Luoyang-Chang'an snt
ridicate imense silozuri pentru grne, dintre care
cel mai important, aIlat la conIluenta Rului
Luo cu Fluviul Galben, are o capacitate de 20 mi-
lioane de slii, adic de 12 milioane hectolitri de
grne. Construit n scopuri strategice si politice
Si menit s Iaciliteze, dup uniIicare, comuni-
catiile ntre China de Nord si China Fluviului
Yangzi, acest sistem de ci navigabile nu asi-
gura nc, n vremea domniei lui Taizong (626-
") aect transportarea unei mici cantitti de
rez (12 000 tone) ctre Luoyang: o mare parte
a
traIicului era pe atunci constituit din trans-
portul de mtsuri. Dar, ca urmare a dezvoltrii
n
?-iculturii n sudul bazinului inIerior al Yang-
, dup un secol tonajul creste de cinci pn
zece ori. Iat de ce marile canale au jucat
l capital n avntul economic din secolele
p ntu
VIII-lea--al I-iea, permitnd imperiului
n

Tang s dinuie chiar n conditiile grele n care
s-a aIlat dup rscoala lui An Lushan (756-763).
Totusi, n ciuda lucrrilor eIectuate pe tronsonul
de circa 400 m, care lega cele dou capitale,
Luoyang si Chang'an,, comunicatiile nu au Iost
nicicnd toarte usoare, din pricina rapidittii
cursului Fluviului Galben si naturii muntoase'a
regiunilor de granit dintre provinciile Henan si
Shaanxi. Transbordrile erau inevitabile. n caz
de Ioamete n valea Wei, curtea si administratia
central erau obligate s se mute, cu mari chel-
tuieli, la Luoyang, unde aprovizionarea era mai
usoar.
Cele dou capitale, Chang'an si Luoyang, au Iost
reconstruite, n jurul anului 600, dup planuri
grandioase. Zidurile exterioare ale orasului
Chang' an n epoca dinastiilor Sui si Tang m-
surau 9,7 m de la est la vest si S, 2 Km de la
nord la Itid. Pe plan rectangular, orasul avea 14
magistrale nord-sud si 11 est-vest, cu o lrgi me
variind ntre 70 si 150 m, nconjurate de santuri
plantate cu arbori. Aceste magistrale delimitau
110 cartiere nconjurat e cu ziduri si dou imense
piete comerciale la care ajungeau canalele, n
vreme ce n nordul orasului dou mari incinte de
ziduri adposteau palatele imperiale si cetatea
administrativ. Trebuie ns spus c schimbarea
de scar n dimensiunile capitalelor dateaz din
timpul construirii orasului Luoyang n 501, n
timpul dinastiei Wei de Nord. n vreme ce incinta
Luoyangului din timpul celei de a doua dinastii Han
nu msura dect 9 li (circa 4, 5 m) pe 6 (3 m),
aceea a capitalei statului Wei ating
e
deja
dimensiunile orasului Chang'an sub )" nastia
Sui. Trebuie oare s vedem n acesta n
ui
J conceptie
despre oras ea o mare tabr IortiIicat inIluenta
populatiilor din step? Ct priveste L
u
' yangul, ale
crui dimensiuni erau doar cu put"
1
inIerioare celor
ale Chang' anului, el a Iost,
c
asemenea, construit
dup un plan rectangulari aceeasi perioad cu
orasul Yangzhou, marea o tropol din sud-est,
unde negustorii strini p
t7meuI canaIeIo7 n epoca Sui (ct7e
JJ t7aseuI Ma7eIui Canal n epoca mongo
Icot7e
I
15. Marele Canal
s Ii Iost Ioarte numerosi n secolele al
al I-lea. Acesta este orasul din care
mprat din dinastia Sui, ce parc s 1i P
ntructva avntul maritim si comercial a
de pe Yangziul inIerior, a vrut s Iac a doua sa
capital dup Luoyang.
Dac orasele si caile navigabile create ctre
anul 600 aveau s3 constituie armtura economica
Chinei secolelor al Vll-lca -al I-lea. opera
. Aprins n domeniul institu(iilor juridice, ad-
-l 1
"Mnistrative yi militare nu a Iost mai putin


E
3
S
3
03 ES
ESEL3
E33EO
B-
:
-!E3S
EH
H3nT
nnstin taoste / / Mir.gde Lacul l---------
budiste ' / Q u j , a n g \ )
0 tempte maniheiste. nestonene i mezrleene
1 oraul imperial CZ3 c
0
^^
ai

Zi t
*
j n

2 !oarta Chengtian _______________________________________________ zi dj r
3 cetatea administrativa
f irgul de ves t o 2i<m
3 thgul de est ' ----------------------- !
6 grdi ni[e de h'b ts ' JS
l(i. Orasul Chang'an n epocile Sui si Tang
important si hotrtoare. Mostenitori ai vastei
traditii care urca n timp pn la dinastiile Cao-
VVei si Wei de Nord, legiuitorii din epoca Sui
si de la nceputul dinastici Tang au stiut s
sistematizeze acumulrile anterioare si s Iur-
nizeze noului imperiu unul dintre elementele
esentiale ale puterii sale.
Sistemul administrativ
Administratia chinez ajunge n secolul al VII-l
e
?
la vrsta maturittii sale. Organism savant s
1
complex, care mrturiseste despre lunga sa evo-
lutie anterioar, ea merit s Iie descris
i cl
vel putin n mod sumar.
EE
Di
!oarta
anptng
!oarta
V/rrxng
Q3K3 33
EGEES33
EE3 EH EQ
n n s s
13E~3E' H[oJ3
i ]b
Originile sistemului administrativ chinez snt
strvechi, ele datnd din momentul n care Iunc-
tiile de palat, ocupate de nobili de rang nalt,
u Iost nlocuite n secolele al IV-lea si al III-lea
.e.n. cu Iunctii publice. Iat de ce vocabularul
pstreaz cteodat amintirea caracterului perso-
nal si domestic al Iunctiilor oIiciale din vremea
antichittii. Totusi, administratia a tins, nc
de la ntemeierea imperiului, s Iormeze un corp
relativ autonom, a crui voint a servit drept
contrapondere Iactiunilor ce se Iormau la curte
cele ale eunucilor, ale Iamiliilor mprte-
selor, ale generalilor etc , precum si puterii
arbitrare a mpratilor. Mecanismul se va per-
Iecti ona n secolul al Vll-lea si va Iace noi pro-
grese n secolul al l-lea. Evolutia l ui va con-
tinua n epocile ulterioare celei a dinastiei
Song (secolele al l-lea al lII-lea), sub
dinastiile Ming si Oing, n sensul centralizrii
autoritare, ce-i va restrnge puterea si libertatea
de actiune att n cadrul guvernului central, ci t
si n provincii.
In vremea dinastiei Tang, birourile adminis-
tratiei centrale ocup la Chang'an o incint Ior-
tiIicat de 4, 5 m
2
, ,orasul imperial" (huangcheng)
la sud de palat. Aceast administratie cuprinde
patru organisme principale:
Departamentul aIacerilor de stat (shatig-
shushetig), ce grupeaz un ansamblu de sase mi
nistere (Iunctii publice, Iinante, rit uri, armat,
justitie si lucrri publice);
Cancelaria imperial (?nenxiasheng), ce joac
rolul unui centru de transmitere si de control
al decretelor imperiale;
A
Marele secretariat imperial (:hoiigshusheng),
nsrcinat cu redactarea textelor oIiciale; aceste
uoua ultime organe exercit contiolul asupra
Politicii generale ;
/)Consiliul de Stat, din care Iac parte, n
lara de mprat, mari demnitari si Iunctionari
nportan(i ce .snt, n general, preyedin(ii celor
vase ministere care alctuiesc departamentul A1a-
13
cerilor de stat.
n aIar de acestea, exist un numr de servicii
cu Iunctii mai restrnse, dintre care cel mai im-
portant este tribunalul cenzorilor (yushitai), un
1el de inspectorat general al administratiei,
a
crui Iunctie este s detecteze abuzurile de orice
1el (cazuri de coruptie, delapidare, Iraud etc) si
de a primi plngcrile celor administrati. nalta
curte de justitie (dalisi) hotrste n ultim in-
stant n cazurile cele mai litigioase si este sin-
gura abilitat s pronunte condamnrile la moarte;
alte servicii au drept sarcin administrarea c-
ilor de ap si a canalelor, a arsenalelor, a biblio-
tecii imperiale, a universittii de stat (guo:ifian),
a gizilor palatului, a serviciilor interne ale pa-
latului, a casei printului mostenitor etc.
VIII. Planul urmi palat din Changan, extras din Chang
an:hi (Memoriu despre Changan) de Song Minqiu ( 1019
1079)
De aceast administratie central depinde n"
treaga administratie a provinciilor, sau, mai de-
grab, a marilor regiuni (dao sub dinastia Tang>
Iu sub dinastia Song), n care este mprtit teri"
toiiul imperiului. La nivelul cel mai de jos se
gsesc siibpreIecturilc (xian), circumscrip(ii
cU
cel mult cteva zeci de mii de locuitori. Un g1up
de subpreIecturi ( n medie 4 sau 5) alctuiesc
teritoriul unei preIecturi, al crei sediu se aIl
n principalul centru urban. Importanta acestor
preIecturi este diIerit. Cele mai multe poart
numele de :hott, unele ns snt preIecturi su-
perioare (fu). De dimensiuni variabile, n Iunctie
Je densitatea populatiei lor (cel e mai ntinse
snt si cele mai slab populate), preIecturile co-
respund n genere unui departament de ntindere
medie din Franta de azi. Functionarii adminis-
tratiei imperiale numiti n provincii snt Ioarte
putin numerosi. ntr-o subpreIecturi nu snt, n
general, dect unul sau doi. Din aceast pricin
Iunctionarii imperiali snt asistati de un perso-
nal recrutat pe plan l ocal. Strini de regiunile
n care rmn la post doar pentru un rstimp de
ctiva ani, ei trebuie s-si asigure sprijinul no-
tabililor locali si s. dea dovad ele suplete n
executarea directivelor guvernului central. n
schimb, calitatea lor de Iunctionari imperiali le
asigur un prestigiu considerabil.
Deasupra preIecturilor exist, n sIrsit, aru-
mite servicii specializate, cuprinznd cteodat
regiuni Ioarte vaste, cel mai adesea cu caracter
militar ori Iinanciar, ce au drept obiect coordo-
narea si controlul activittii preIecturilor. Aceste
servicii snt ncredintate unor Iunctionari de rang
nalt.
nstitu[ii juridice
S-au pstrat nsemnate colectii de texte juridice si
administrative din epoca Tang; altele au putut
Ii partial reconstituite. Este cazul ordonantelor
Si regulamentelor administrative strnse ulterior
la un loc de marele specialist japonez n istoria
dreptului chinez, Niida Noboru. Codul imperiului
/
an
g, Tanglii s/ntyi, redactat ntr-o prim Iorm
in 624, revizuit n 627 si n 637, iar n 653 nsotit
)e un comentariu, este primul cod chinez ce ne-a
parvenit integral. Are ca antecesor direct codul
'nrperiului Zhou de Nord, publicat n anul 564,
el
msusi urmas al codurilor mai putin complete si

mai putin elaborate ale dinastiilor Cao-Wei si
1in de Vest (268). Este o constructie admirabil,
de o logic 1r 1isuri, n ciuda amplorii si com-
plexit(ii sale Analiza principiilor 1undamen-
tale ale acestui drept, a no(iunilor yi categoriilor
sale n-a 1ost nc niciodat ntreprins, dcsi
aceasta ar 1i un obiectiv de mare interes: ',,
astIel de cercetare ar releva, eu siguran(, ~
ntreag psihologie si un joc de notiuni proIund
originale. In esent, este vorba despre un drept
1undamentat pe o scar continu de pedepse,
n care gravitatea delictului este stabilit n
Iunctie nu numai de natura lui, ci si de pozitia
celui vinovat Iat de victima sa. n cazul rudelor
mai mult sau mai putin apropiate, aceast po-
zitie este deIinit prin tipul de doliu mai mult
sau mai putin ndelungat pe care l impun re-
latiile de rudenie sau, n alte cazuri, prin rapor-
turile ierarhice (mprat, Iunctionari de diIerite
grade, simpli particulari, persoane cu statut servil
etc). n aIara rolului su de judector de ins-
tructie si, uneori, a celui de anchetator, sarcina
magistratului nu este aceea de a cntri rspunde-
rile, de a ,spune legea", ci, dimpotriv, aceea
de a Iixa cu exactitate natura delictului n Iunctie
de modelele ce-i snt puse la ndemn prin cod,
procednd prin asimilare (Iun) si conIormndu-se
unui barem care prevede, dup caz si n chip
Ioarte strict, mrirea sau reducerea pedepsei.
Aceste caracteristici ale dreptului chinez snt str-
vechi si oIer indicatii despre echivalenta abso-
lut existent, att n limb, ct si n concepte,
ntre termenii si notiunile de delict si de pe-
deaps (limba chinez nu cunoaste dect un
singur termen :ni pentru amndou notiu-
nile). Scara pedepselor comport scrii de pena-
litti care si schimb natura pe msura agra-
vrii lor: lovituri de nuia, lovituri de bambus,
munc Iortat, deportare si munc Iortat, su-
grumare si decapitare. Distinct de alte tipuri de
legislatie, codul arc un caracter strict penal. Codul
Tang cuprinde mai mult de 500 de articole, siste-
matizate n 12 sectiuni:
I. DeIinitii si reguli generale.
II Legi privind transgresarea locurilor inter-
zise (palate imperiale, porti de incint, ziduri
posturi de Irontier etc).
III. Delicte comise de Iunctionari n exerci
tarea Iunctiilor lor.
IV. Legi privind Iamiliile trnesti (pmnt
impozite, cstorie).
V. Legi privind hergheliile si depozitele de stat
\I. Legi privind recrutarea trupelor
S;
1
)
1
)
m
P
ot
.
ri va
Persoanelor si bunurilor.
VIII. .Delicte comise n timpul unor ncierri
IA. Kusun si contraIaceri.
. Legi diverse cu caracter specia|
I. Legi privind prinderea celor vinovati
AII. Leg) privind administrarea justitiei'.
Reglementari agrare
Sistemul agrar din epoca Tang n secolul al
Vll-lea si prima jumtate a secolului al VUI-
lea prezint una dintre trsturile cele mai
remarcabile din istorie: recurgerea la un sistem
de dist ribui re a pmnturilor care avea s
asigure pentru mai bine de un veac regularitatea
veniturilor Iiscale si s mentin o anumit
stabilitate social. Practica repartizrii egale de
loturi viagere apruse sub dinastia Wei de
Nord, adoptarea ci oIicial datnd din anul 486.
Dar n vreme ce n aceast epoc scopul era n-
curajarea deIrisrilor n zonele uscate, prin n-
multirea loturilor, ordonantele agrare (tianling)
promulgate de dinastia Tang n anul 624 ur-
mresc s pun la ndem na Iiecrei Iamilii t-
rnesti supraIetele de teren indispensabile pentru
subzistent si pentru plata impozitelor. ,Metoda
repartizrii egale a pmnturilor" (funtianfa),
adoptat n acest moment este, ntr-adevr, in-
)sociabil de legile Iiscale promulgate n 619.
Aceste legi deIineau trei tipuri de dri ce se
re
iereau, potrivit unei practici exercitate con-
stant nc din antichitate, nu la bunuri, ci la
I
persoane: :u impozit n cereale, yong cor-
vezi diIerite si dino impozit n testuri (m-
tsuri fiian n regiunile sericicole, pnz de
cnep bu n celelalte regiuni, ndeosebi n
nord-vest). Impozitul n cereale si cel n testuri se
aIlau n relatie cu dou tipuri de bunuri Iunciare
Iundamental diIerite, precis delimitate de noile
reglementri agrare: pe de o parte, pmnturile
pentru culturile mari (gru, mei, orz), pe de alt
parte, supraIetele mici ocupate de locuint si de
grdin, precum, si plantatiile de duzi ori de
cnep necesare micului artizanat casnic n do-
meniul mtsii si pnzeturilor. n vreme ce tere-
nurile pentru culturile mari trebuiau repartizate
n loturi viagere (koufcntian), potrivit numrului
de brbati adulti din Iiecare Iamilie, celelalte
bunuri Iunciare, si ele limitate, erau socotite drept
proprietti permanente (yongye). Pentru btrni,
bolnavi cronici, inIirmi, vduve, negustori si mes-
tesugari, clugri si clugrite erau prevzute
loturi mai putin ntinse, cu repartitie viager
(koufcntian). Loturile erau Ioarte reduse n ,dis-
trictele la strmtoare", unde populatia era dens,
Iat de ,districtele largi". n sIrsit, existau nu-
meroase derogri pentru un ntreg ansamblu de
terenuri care nu erau supuse repartizrilor si
erau exceptate de la sistemul stabilit prin ordo-
nante (terenuri publice, terenuri legate de Iunctii,
pmnturi acordate de mprat, pmnturile m-
nstirilor, coloniilor militare, coloniilor agri-
cole etc).
Acest sistem Iiscal si agrar implica un recens-
mnt Ioarte exact al populatiei, o cunoastere pre-
cis a cadastrului Iiecrui district si o clariIi-
care riguroas a indivizilor n interiorul grupelor
de vrst deIinite de ordonante: ,galbeni" (su-
gari), ,mici" (copii), ,mijlocii" (adolescenti),
adulti si btrni. S-a crezut mult vreme c,
din pricina complexittii acestui control admi-
nistrativ, ,metoda repartizrii egale a pmntU"
rilor" n-ar Ii avut dect o existent teoretica-
descoperirea unor manuscrise din secolele a
Vll-lea si al VUI-lea n orasele Dunhuang, "
Gansu, si TurIn (Gaochang), din Asia Central,
a
adus ns dovada Iunctionrii ei eIective.
Anumite documente de la TurIn vorbesc despre
restituirea si distribuirea pmnturilor potrivit
sistemului repartizrilor viagere, iar registrele
de recensmnt (hufi) de la Dunhuang, care pre-
zint situatia Iamiliilor, cu vrsta Iiecruia din-
tre membrii acestora, precum si un releveu exact
al loturilor si al delimitrii acestora, dateaz
dintr-o epoc n care sistemul se aIla deja n
declin, dar nc nu dispruse.
Este posibil ca sistemul s nu Ii put ut Ii
aplicat eIectiv dect n zona de cultur uscat,
ce se ntinde de la provinciile de nord pn n
Valea Huai: mai n sud, asezrile Iormau uni
tti mai greu de mprtit, iar investitiile menite
amenajrii si irigrii lor Iceau mai acut senti
mentul de proprietate. DiIerentele ntre China cul
turilor de gru si China orezariilor s-au accentuat
n perioada avntului riziculturii, dintre seco
lele al VTII-lea si al l-lea. Ele au rmas nsem
nate n epoca dinastiei Ming (secolele al lV-lea-
al VII-lea) n care se constat o dualitate de
regimuri Iiscale, ce
corespunde
aproximativ opo
zitiei generale ntre l l i l d i
sorg si zonele culturilor de orez.
i
Armatele
Nucleul armatelor Sui si Tang din secolul al
Vll-lea este aristocratic: marile Iamilii din Gu-
annei (Shaanxi si Gansuul de Est) si, ntr-o
mai mi c msur, di n alt e regiuni al e Chi nei
de Nord snt cele care Iurnizeaz si comand tru-
pele cele mai bune. Oamenii lor snt cei ce ser-
vesc n corpurile de elit: grzi imperiale si
armate ale palatului. Contrar cliseului traditi-
onal, clasa conductoare din secol ul al Vl-lea,
:a
Si cea generat de aceasta, sub dinastia Sui
S
1
la nceputul dinastiei Tang, nu este o clas
rT ?
unc
ti
nar
i crturari, ci o aristocratie de tra-
ditie militar. Gust ul ei pentru chestiunile mi-
p p
zonel e culturilor de gru
si
I

litare, pasiunea pentru cai, interesul pentru cres-
terea animalelor se explic prin ascendentele ei
nomade si prin inIluenta prelungit a culturilor
de step n China de Nord. Fr vitejia rzboinic
si simtul onoarei, Ir gustul pentru actiune pro-
prii acestei aristocratii, marile Iapte de arme din
timpul dinastiilor Sui si Tang nu ar Ii Iost cu
putint.
Este adevrat c eIi ci enta institut iilor mili-
tare a contribuit si ea la acest e succese. Insti-
tutiile n cauz au Iost ns concepute, la origine,
tocmai n Iunctie de Iamiliile de traditie mili-
tar: este vorba despre un sistem de mi l i t i i
(fubing) de 800 jun la 1200 oameni, concentrate n
jurul capitalei n Shaanxi, n regiunea
Taiyuan, n Shanxi zon de penetratie a in-
cursiunilor turce , precum si la Irontierele de
nord. Acest sistem de recrutare nu se aplica, sub
dinastia Zhou de Nord, dect Iamiliilor dedicate
meseriei armelor si pare s nu Ii Iost ext ins la
Iamiliile trnesti dect sub dinastia Tang. Este,
ntr-adevr, gritor Iaptul c regulamentele pri-
vind militiile, promulgate la nceputul dinastiei
Tang, prevedeau ca cei angajati n cavalerie s-si
procure singuri calul si o parte din armament,
lucru de neconceput dac ar Iost vorba de simpli
trani. n mod evident, n aceast epoc, n-
tocmai ca si n alte perioade ale istoriei, a existat n
armat o mprtire a sarcinilor: tranii, putin
obisnuiti cu caii si ei nsisi clreti mediocri, nu
snt dect n cazuri de exceptie lupttori care s
poat rivaliza cu oamenii stepei. n schimb, ei
alctui esc masa inIanteriei, snt capabili s
apere posturile IortiIicate, s ocupe terenul si
adesea, snt ntrebuintati la acele munci indis-
pensabile pe care le reprezint producerea de
Iuraje si cereale, transporturile si curieratul. Tru-
pele de elit, corpurile de interventie rapid nu
snt Iormate din trani, ci, n chip esential, din
nomazi raliati si mai mult ori mai putin sinizati.
sau, asa cum s-a ntmplat n secolele al VI Tea. si
al VII~lea, din populatii han metisatc cu bar- 32
bari, din chinezi pe jumtate convertiti la obice-
iurile si mentalitatea oamenilor de step.
Un rol hotrtor n politica oIensiv a impe-
riului Tang a revenit unui animal anume
calul, purttor ai clretului-arcas. Cresterea
cailor a Iost sistematic dezvoltat n secolele al
Vll-lea si al VlII-lea. La nceputurile ei,
dinastia Tang nu dispunea, potrivit textelor,
dect de un numr redus de cai 5 000 cu totul
dintre care 3 000 Iuseser luati de la statul
Sui, d i n mlastinile de la Chi'anze, la vest de
Chang'an, iar 2 000 de la turcii din Gansu.
Foarte repede ns, snt create herghelii publice, al
cror succes este rapid de vreme ce, nc spre
mijlocul secolului al VH-lea, dinastia Tang
di spune de 700 000 de cai, distribuiti pe psunile
din Shaanxi si Gansu, psuni ce ocup mari
supraIete. Acestor cai li se adaug cei care snt
proprietate particular si al cror numr nu
este cunoscut. Cresterea pe cont propriu a cailor
pare s Ii Iost Ioarte dezvoltat n China de Nord si,
ndeosebi, n Gansuul Oriental, n Shaanxi si
Shanxi. Regulamentele militiilor (fitbing) pre-
vedeau, cum am vzut, obligatia ca lupttorii ori
cel putin unii dintre ei : aceia apartinnd
marilor Iamilii aristocratice s-si procure ei
nsisi caii. n prima jumtate a secolului al
VlII-lea, o seam de membri ai Iamiliei imperiale,
nalti Iunctionari si generali posed turme de vite,
oi, cai si cmile. Perioada n care armatele
chineze au dispus de numrul cel mai mare de cai
corespunde celei a marilor oIensive de la mijlocul
secolului al YTI-lea. Caii snt numerosi S
1
ieItini
pn ctre 665. Ulterior, incursiunile turce si
tibctane dezorganizeaz hergheliile, si cresterea
cailor pare s intre n declin. n 713, hergheliile
imperiale nu mai numr dect 240 000 de
animale. n 725 ciIra urc din nou la 0 000, gratie
nnoirii metodelor de crestere si cumprrilor de
Ja cresctorii din step. n Ii )
a
)
l n
chuan, pe
cursul superior al Fluviului uben, este organizat
un trg de cai unde turcii
lr
~ s-si vnd animalele pe
mtsuri si metale.
Dar, n ajunul rscoalei lui An Lushan, numrul
de cai nregistrati de administratia hergheliilor
nu mai este dect de 325 700. Pn n aceast
epoc, micul cal mongol, ntlnit n mod curent
n ntreaga zon a stepelor si n China de Nord,
dar care astzi este pe cale de disparitie, nemai-
subzistnd dect n Djungaria, a , Iost ncrucisai,
cu un mare numr de rase diIerite, si aceasta d i n
pricina tributurilor oIerite de regatele din Asia
Central si din regiunile de dincolo de Pamir:
pur-snge arabi adusi n 703 la curt ea Tang,
poney slbatici druiti n 654 de tibetani, cai
de Koand, Samarcand, Buhara, Kish, Chach,
Maimargh, Khuttal, cai din Gandhra, Khotan,
Kuch, cai irghizi de Baial et c.
Aristocratia din nord nutreste, n secolele al
Vll-lea si al VTII-lea o adevrat pasiune pentru
cai. nalta societate merge clare si jocul de polo,
i mport at, ne ndoi el ni c, di n Iran, Iace Iurori
la Chang'an. Pasiunea pentru cai explic locul
ocupat de acest animal n pictur unii pictori,
precum Han Gen (ctre 720 780), snt speciali-
zati n acest subiect si n sculptura din epoca
Tang, asa cum o demonstreaz magniIicele baso-
relieIuri din mormntul mpratului Taizong
(626 649) si Iigurinele Iunerare. Calul din
epoca Tang are caracteristici ce indic inIluenta
importurilor si ncrucisrilor cu rasele din
Orientul Mijlociu si din Transoxiana, mai nalti
si mai svelti dect micul poney mongol, care va
reveni, n Iort, pe primul plan dup dinastia
Tang, asa cum o dovedesc picturile din epocile
Yuan (secol ele al IIMea al lV-lea) si
Mi ng (secolele al lV-lea - al VH-lea).
Incursiunile tibetane din anul 763, n cursul
crora snt Iurati cei mai multi dintre caii din
hergheliile publice, marcheaz declinul deIinitiv al
cresterii acestor aninale n China de Nord-Vest.
Imperiul Tang nu va mai putea recurge de acum
nainte dect la paliative: achizitii de cai de la
particulari (30 000 de iepe snt cumprate pe
teritoriul capitalei pentru grajdurile pal
a
" -j tului)
si de la nomazi (cumprri de cai n "'
bul a 10 000 de suluri de mtase n anii 815-816, n
regiunea Muntilor Ordos), ncercarea esuat de a
nIiinta n 817820, dup o expropriere a p-
mnturilor trnesti, cresctorii de stat n zonele
agricole din Shaanxi, Henan si din nordul Hu-
beiului. Uigurii, care ajutaser dinastia Tang
n luptele din 758 759 mpotriva tibetanilor,
obtin n schimb monopolul aproape absolut
asupra comertului cu cai. Apri gi la cstig, ei
vnd administratiei chineze, pur si simplu, niste
mrt oage, dar la preturi exorbitant e: la sIr-
situl secolului ai VlII-lea, un cal uigur era vndut
n schimbul a patruzeci de cupoane de mtase.
Regiunile cele mai bune pentru cresterea cailor
par s Ii Iost cele din Gansuul Oriental, din
Valea Jing, n Shaanxi, si din prtile occiden-
tale ale provinciei Shanxi. n ziua n care China
nu a mai Iost n stare s asigure protectia acestor
regiuni mpotriva incursiunilor muntenilor si
nomazilor, ea si-a pierdut unul dintre princi-
palele mijloace de interventie n Asia Central si
a Iost condamnat la repli ere spre Henan si
spre regiunile din sud-est: aceasta a Iost, Ir
putint de tgad, una dintre cauzele slbiciunii
imperiului Song pn la cucerirea lui de ctre
junchenii veniti din nord, ntre 960 si 1126.
Distribuirea armatelor chineze este gritoare
, iar remarcile care pot Ii Icute n aceast
privint nu snt valabile doar pentru epoca Tang.
Aceste armate snt concentrate n jurul capi-
talelor si n lungul Irontierelor de nord si nord-
v
est. Sarcinile lor esentiale snt aprarea impe-
riului mpotriva incursiunilor si invaziilor de la
Iruntarii si asigurarea protectiei puterii centrale
Wipotriva rscoalelor din provincii. Grzile im-
Periale, stationate n sudul capitalei, si armatele
cantonate la nord de palat constituie o pavz
nemijlocit mpotriva ncercrilor de lovitur de
st a
t- n aIar de aceasta, grzile Iurnizeaz
es
corta mpratului pe timpul deplasrilor sale
*? detasamente militare pentru marile ecremo-
1

)
s
)Surare de Iort si totodal de Iast ncre-
tat n principiu trupelor de elit. Ct pri-

u
si


in

:
Sna de

n
Mare
Pensiune
d1n

seco/u/ a/ V/Mea
2
S, ncearc

inIluenta
n

este
schimb datele problemei: ea constituie conditia
necesar celei de-a doua mari expansiuni chineze
n Asia, dup aceea din epoca Han.
Divizarea n 582 a turcilor n dou conIedera-
tiicea a turcilor orientali, din Valea Orhon,
si cea a turcilor occidentali, n Altai nu pare
s le Ii slbit Iorta; n acelasi an ei ptrund n
mas dincoace de Marele Zid, iar n 585 imperiul
Sui este obligat s prelungeasc spre vest Iorti-
Iicatiile construite de dinastia Oi de Nord. Noul
tronson se extinde pe 350 m, de la Muntii Ordos
pn la actualul Yinchuan (regiunea Ningxia), pe
cursul superior al Fluviului Galben. Incursiunile
nceteaz, pentru un timp, n urma unui tratat
nclystinun 584 si urmat, n 590, de cstoria
unel
1!
duxitcse chineze cu unul dintre hanii turci.
Acestia reiau ns oIensiva n jurul anului 600,
ajungnd n 601 pn n apropiere de Chang'an.
Amenintarea turcilor, respinsi n 608 ctre Ko-
onor, nu va Ii nlturat dect n 630, prin marea
oIensiv care asigur imperiului Tang controlul
Muntilor Ordos si a Mongoliei de Sud-Vcst.
Anul 630 marcheaz nceputul marii expansiuni
Tang n Asia, n vremea mpratilor Taizu si
Gaozong (626-6S3). nIrngcrea turc deschide n
630 645 cile Asiei Centrale armatelor si admi-
nistratiei chineze : n 640, Hami si TurIn (regatul
Gaochang ntemeiat de coloni chinezi), n 658
Karashhr si Kuch, apoi oazele din Transoxiana
trec succesiv sub controlul Chinei. Ciicumscriptii
chineze snt create dincolo de Pamir : preIecturile
Kang (Samarand), An (Buhara), Shi (Tasent), Mi
(Mimargh), He (Kushnia), Cao (Kaputana), Shi
(Kish). n 648, generalul Wang uance
organizeaz, nendoielnic cu trupe nepaleze s
1
tibetanc, o expeditie n India de Nord, n regiunea
Patna, pentru a transa n Iavoarea Chinei pr"
blema succesiunii la tronul micului regat Maga-
dha. n nord-est, Manciuria si aproape ntreaga
peninsul coreean trec, n jurul anului 660, SUD
controlul imperiului Tang. n 662, China in-
tervine n aIacerile interne ale dinastiei sassanid, j
la Ctesiphon, pe Tigru, n chiar momentul cn-
imperiul persan este amenintat de naintarea
arabilor omeyyazi. Extinderea controlului im-
periului Tang asupra acestor vaste teritorii
duce la crearea a sase ,guvernminte generale"
(dudufu sau duhufu), un Iel de protectorate mili-
tare: Annan Ja Hanoi, Beiting (Bishbal, regi-
unea actualului Urumchi, n sudul Djungariei),
Anxi n Gansuul Occidental, Andong n Laoning
(Manciuria de Sud), Anbei, n nord-vestul Mun-
tilor Ordos si Shanyu, n nord-estul aceleiasi
regiuni, n Mongolia.
Expansiunea imperiului Tang din Coreea pn n
Iran si di n Valea Iii pn n centrul Vietnamului
este, Ir ndoial, Ienomenul cel mai important
din istoria politic a Asiei n secolul al Vll-lea,
Ienomen ce implic o remarcabil organizare
militar si administrativ : mobilitate si rapiditate a
trupelor de int erventie Iormat e din corpuri de
cavalerie, cresterea cailor, implantarea de colonii
militare n Asia Central pentru aprovizionarea
armatelor, sisteme de statii de post, o intens
activitate diplomatic. Dar aceast extraordinar
expansiune, care Iace din China dinastiei Tang cea
mai mare putere din Asia acelei epoci, este
Iragil. Ca si n epoca Han, lungimea si
diIicultatea comunicatiilor ntre capital si regiunile
pe care China le controleaz n Asia Central explic
extrema precaritate a ocupatiei chineze n aceste
regiuni, n care trebuie s Iie ntretinute, cu mari
cheltuieli, colonii militare. Kashgar, oaza cea mai
de vest a bazinului Tarim, se aIl la aproape 5 000
m de Chang'an, iar drumurile ce leag Anxiui
de nanii si TurIn strbat regiuni de desert, n care
wcurile cu ap snt rare. Mai deprtate nc, teritoriile
situate dincolo de Pamir nu snt accesi-
bl
le dect prin
trectori de munte, a cror parcur-

COnst
ituie o adevrat aventur. ~ac supunerea
tuyuhunilor si tangutilor din ghai si Gansu este un
Iapt mplinit nc de la puturile dinastiei, dac
problema turc este di
U
H
Ona
) Io )
n
ii esentiale prin
marea oIensiv "30, apoi prin ralierea si
sedentarizarea
cr1ensive Tang <$TT-:TTT o1ensive turce ^. ".ir. v.v; .o1ensive tibetane ^TtUl oIensive islamice
oQ1
e
a
Yvjrrmi - - principateie cai de comunica(ie
"
1 7 . A s\ a C e n t r a l n se c o l e l e a l V H - l e a a l V U I- l o a
progresiv a unei prti din triburile de step,
totusi incursiunile nomazilor si muntenilor nu
nceteaz, punnd din nou sub semnul ntrebrii
ralierea la imperiul Tang a oazelor din Asia
Central si amenintnd securitatea garnizoanelor
si caravanelor. Imperiul Tang este obligat s
organizeze o expeditie n Valea Iii mpotriva
turcilor orientali, a cror capital, Suyab, situat
pe cursul Rului Tchou, va Ii distrus abia n
7-18 de ctre armatele chineze. Noi diIicultti
apar odat cu expansi unea tibet anilor, car e
ntre 670 si 678 Iac incursiuni n zona oazelor
si ocup la un moment dat Khotn, Yrand,
ashgar si Kuch, si apoi. odat cu expansiunea
arab, provoac un recul al inIluentei chineze n
Iran pentru ca n eurnd s ameninte cuceririle
Chinei n Transoxiana si n regiunea Kashgar.
3. storia politic a
perioadei 684755
mprfesele Wu i Wei
SIrsitul secolului al Vll-lea. si primii ani ai se-
colului al VUI-Iea snt dominati de uimitoarea
Iigur a unei Iost e concubine a mpratilor
Taizong (626 649) si Gaozong (649 683) Wu
Zhao (624 705). Foarte inIluent ncepnd din
654, mprteas titular n anul urmtor, ea
domneste n Iapt dup moartea lui Gaozong, sur-
venit n anul 683. ndeprtnd de la tron pe
prrnasul legitim, ia n 690 numele imperial de
Zetian si ntemeiaz di nastia Zhou, al crei
Un
ic suveran va Ii : este primul si singurul m-
Parat de sex Ieminin din istoria Chinei. Acest
int er mezzo de 15 ani (sau de 27, dac l um
,
n
Insiderare ntreaga perioad n care Wu
et
ian a detinut n Iapt puterea) nu poate Ii
'Piicat dect prin societatea politic a epocii si
KT"
inIluen
*
a
hotrtoarc a budismului. Toate urile
mprtesei Wu, ncepnd din momentul
n care a Iost capabil s-si exercite inIluenta
asupra guvernului, au tins spre eliminarea de la
putere a reprezentantilor aristocratiei din nord-
vest, ce ocupau toate posturile de comand nc de
la nceputurile dinastiei si care controlau, ndeosebi,
gestiunea statului prin intermediul cancelariei
imperiale (menxiasheng). Imediat dup moartea lui
Gaozong, n 684, Zetian a pus s Iie masacrati
cteva sute dintre acesti aristocrati, precum si
numerosi membri ai Iamiliei imperiale Li.
TransIernd sediul obisnuit al curtii de la
Chang' an la Luoyang, ea scap mai usor de sub
controlul maril or Iamilii. mprteasa a dorit, de
asemenea, s nlesneasc Iormarea unei noi cla)e
de administratori, recrutati prin concurs. Este
remarcabil Iaptul c examenel e si probele, ce nu
jucaser sub dinastia Han dect un roi secundar n
recrutarea si promovarea Iunctionarilor, n-au Iost
organizate n mod sistematic dect ncepnd cu anul
669. Aceast institutie, care avea s aib n lumea
chinez o inIluent att de considerabil, a Iost
mai nti o arm politi c n minile mprtesei
Wu Zetian. Odat urcat pe tronul imperial n
690, ca schimb ntreaga nomenclatur oIicial si
organizarea administrativ, inspirndu-se, asa cum
Icuse cu sapte secole n urm uzurpatorul Wang
Mang, din acel text clasic suspect care este Zhonli.
Ea schimb si denumirile localittilor si
inventeaz nousprezece noi caractere de scriere, a
cror ntrebuintare devine obligatorie.
Extraordinara ascensiune a lui Wu Zhao s'~
ndeosebi, nscunarea ei nu s-ar putea explica
Ir ajutorul si sprijinul ocult al bisericii bu-
diste, devenit o mare putere politic si econo-
mic ncepnd cu primii ani ai secolului al I-l
eap
O
seam de preziceri budiste nscocite n Iavoarea ei
o desemnau pe Iosta concubin a lui TaizoS
drept viitor mprat si drept reincarnarea W
Bodhisattva Maitreya (Mile), Buddha rnnW'
torul, mesia a crui asteptare nsuIletise)
1
trecut mai multe secte milenariste. Ea jj
isa
" se
clugrise n 650, ntr-o mnstire de cM
i
-
rite dup moartea l,i T
hoasa,
a
cop|
es
,~
iai
z
de cl ugr i , f n7eL
CU
) Y i bi s S- ~:
turnri de clonT
m

de
)nstirI )
recr
tri a
Iost scuW
P
?
te

de
)atut) Z) uctii
creste.

?1

to
n-ezil
or
.
militiil or (fubi ng), eare ngduise n seeol ul
al Vl l-l ea expansi unea i mperi ul ui Tang n
Asia, ineit la reorganizarea armatei, reIormele
sporesc autonomia si puterea de initiativ a se-
Iilor militari. 0 mai bun gestiune a hergheliilor
imperial e, neglijate n vremea mprt esei
Zetian, permite s se dispun din nou de un mare
numr de cai. Imperiul Tang intervine n bazinul
Iluviului Amu-Daria, la cererea regatului Toha-
ra si a altor regate din aceast regiune, amenin-
tate de incursiunile arabe. n 723, regatul t r i -
burilor mohe, vntori de la hotarele lleilongjian-
gului (Amur), este transIormat n preIectur
chinez, |nccpncl cu 745, se desIsoar o vast
contraoIensiv pentru a stvili naintarea arab
n Transoxiana si n Valea I i i .
Se produc ns, ntre timp, transIormri lente.
care aveau s duc la una dintre cele mai mari
crize din istorie. Sistemul agrar continu s se
degradeze. Puterea seIilor de armate creste prin
crearea, la hotarele nordice, a unor regiuni mili-
tare (fan:hen sau fang:hen) aIlate sub comanda
unor comisari imperiali (fiedushi). Formarea
din soldati de meserie a unor importante armate
constituie o amenintare pentru puterea central,
ns Iavorurile acordate de stat cpeteniilor
militare continu s creasc n timpul domniei
lui uanzong. Cheltuielile destinate armatelor
trec de la 2 milioane de legturi a cte 1000 de
monede de aram n anul 713, la 10 milioane n
741 si ajung n 755 la 15 milioane. n acelasi
timp, imperiul Tang este obligat, n Iata presi-
unii regatului tibeto-birman Nanzhao din Yun-
nan, s cedeze acestuia controlul drumurilor si
teritoriilor din sud-vest, n vreme ce contraoIen-
siva din 750 n actualul Turestan sovietic se
soldeaz cu un esec: n 751, armatele 'Iang,
comandate de generalul coreean Gao ianzhi,
snt zdrobite de arabi n btlia de la Talas,
la sud de Lacul Balhas. ncepnd cu anul 745, la
nord-vest de Dunhuang (regiunea Hanii) se
constituie un regat de populatii turce pe jum
a
"
tate sedentarizate, cunoscute sub numele de
uiguri.
Pe plan politic, restaurarea n 705 a dinastiei
Tang Iusese urmatii de ntoarcerea la putere a
vechii aristocratii din nord-vest, care din acest
moment intr n lupt cu noua clas de Iunctio-
nari recrutati prin concurs. Con1lictul se aIl
la apogeu n 736, cnd se opun unul a l t ui a Iune-
tionarul-crturar Zhang Jiuling (673 740), un
creol nscut n zona subtropical, si Li Lin1u
(? 752), reprezentant al aristocratiei din Valea u
Wei. Lucrurile se complic atunci cnd, spre
sIr.situl domniei, uanzong se dezintereseaz
de gestiunea statului si, sub inIluenta concubinei
Yang Yuhuan, celebra guitai Yang, intrat la
palat n 7-45, acordnd posturi importante mem-
brilor Iamiliei acesteia. La moartea lui Li LinIu, n
752, vrul Iavoritei imperiale, Yang Guozhong, intr
n competitie cu generalul An Lushan pentru
postul de prim ministru. Numirea n acest post
a lui Yang Guozhong declanseaz, la sIrsitul
anului 755, marca rebeliune militar a lui An
Lushan.
Rebeliunea militar din anii 755-763
Expansiunea militar, succesele armatelor chineze
din Coreea pn n Iran au dus, sub domnia lui
uanzong ( 7i 2756), la un Iel de precipitare scpat
de sub control. Puterea central pare
s;
t Ii uitat c,
n asemenea mprejurri, armatele de meserie,
minate de interese proprii si n care domneste o
stare de spirit din ce n ce mai ndeprtat de cea a
civililor, ajung s se constituie printr-un proces ce
urmeaz parc un jej de pant natural. A spori
autonomia arma-.
Or
~ a concentra comandamentele, a
te ncre-
lr
~ta oamenilor de meserie nseamn a-ti
procura mijloacele unei politici oIensive si victo-
rioase, dar totodat nseamn a slbi' statul. 13
r
' tendinta de a spori puterea seIilor de armate,
ar
~iIestat n prima jumtate a secolului al
mm
VIII-lea, se accentueaz din ratiuni de politic
intern: pentru a Iace Iat puterii rudelor con-
cubinei Yang Yuhuan yi, ndeosebi, puterii lui
Yang Guozhong, care transIormase Sichuanul
ntr-un 1el de 1eud a sa, marele minist ru Li I.
inIu, care guverneaz imperiul ntre 737 si 752,
ncearc s Iavorizeze pe generalii armatelor din
nord. Li Lin1u mizeaz, ndeosebi, pe generalii
de origine strin, n speranta c vor Ii mai usor
de manevrat dect militarii chinezi. Asa se Iace
c, n regiunea act ualului Beijing, aprovizionat
prin mijlocirea unui canal, nc din vremea
rzboaielor purtate n Coreea de imperiul Sui,
generalul An Lushan se vede copl esit de
Iavorurile Curtii. Nscut din tat sog-dian si din
mam t urc, An Lushan are drept nume de
Iamilie pe cel al sogdienilor originari din Buhara,
la nord de Amu-Daria, si drept nume
patronimic o transcriere destul de exact a
numelui iranian Roxana (,lumin"), acelasi cu al
printesei di n Bactriana luat de soti e de ctre
Alexandru cel Mare. n iarna 755 756, An
Lushan porneste n Iruntea armatelor sale ctre
Luoyang si Chang'an, care se predau Ir a opune
nici o rezistent. Nararea dramaticelor evenimente
care au urmat Iuga mpratului la Chengdu,
succesiunea lui Shi Siming la conducerea
armatelor rebele dup moartea, n 757, a lui An
Lushan, diIicila recucerire a regiunii celor dou
capitale de ctre noul mprat Suzong, cu ajutorul
tibetanilor si uigurilor nu-si are, desigur, locul
aici, unde nu poate Ii vorba dect despre o rapid
survolare a istoriei Chinei. In schimb, se cuvin
subliniate Ioarte gravele consecinte al e acestei
tragedii.
335
Capitolul 2

T(MPUR(tE

^ u i u n a i e
.. mineze, deoarece este nsotit si
urmat, n toate domeniile, de o net schim-
bare a orientrilor. Criza pare s Ii grbit pre-
Iacerile care n prima jumtate a secolul ui al
VU-lea abia se joreIigurau: relatiile externe, po-
litica, economia si societatea, viata intelec-
tual toate oIer modiIicri rapide ncepind
cu anii teribili 755-763.
Refluxul
Jn cursul crizei se descompune ntregul sistem de
protectie instalat la hotarele imperiului.
Controlul Pamirului este pierdut nc de cnd, cu
ctiva ani nainte de rscoal, arabii au ocupat
re
giunea Kashq-ar. l/itrurii. principalii aliati ai
puterii legitime, se ntind n 757 n Gansu si
d
min astIel toate regiunile situate ntre Wu-J
e
i.
n centrul Gansuului, si TurIn. Se aIirm, .
e

as
emenea, puterea tibetanilor: acestia Iac
')rsiuni n oazele d i n Asia Central, 'n Oin-*~.
ai

Si n Gansu. In 763 ei se instaleaz la Ning-
la
~ pe
cursul superior al Fluviului Galben,
Rebeliunea Ini
An

r
, 1i'
e
1
nomi
a ?i
soc^
1
5
llle
.
e
^me,
po
-
. Consecin[e/e rebeliunii
Iur caii din hergheliile imperiale din Gansuul
Oriental si ptrund chiar n Chang'an. ncepnd
cu anul 790, toate teritoriil e aIlat e la vest de
trectoarea Yumen ies deIinitiv de sub controlul
Chinei. Dac ne gndim la raporturile constante
pe care, ncepnd cu dinastia Han, statele chi-
neze le-au ntretinut cu Asia Central si cu re-
giunile situate dincolo de Pamir, acesta repre-
zint un eveniment cu consecinte capitale pentru
istoria civilizatiei chineze.
In nord-est, statul Silla, care se impusese n
Coreea la sIrsitul secolului al Yll-lea, se declar
independent de imperiul Tang. In sIrsit, n
regiunil e cuprinse ntre Sichuan si Birmania. se
dezvoltaser, ncepnd cu mijlocul secolului al
V-lea, o seam de principate tibeto-birmane
sinizate ori permeate de inIluente chineze, in-
diene si tibetane, aliate cnd ale Chinei, c nd
ale Tibetului. Cel mai puternic dintre ele, acela al
,principelui din Sud" (anzhao), si asimilase
rivalii si, din anul 750, ncepuse s se extind n
ciuda expeditiilor chineze trimise pentru a-1 tine
n loc. Principatul Nanzhao va deveni si mai
ameninttor n secolul al I-lea, lansn-du-si
atacurile pn n regiunea Chengdu si punnd
stpnire, n 827, asupra bazinului Fluviului Rosu
si asupra Hanoiului. Dup esecul unei expeditii
chineze din 865 867, va reusi chiar s ocupe
pentru o vreme capitala Sichua-nului. Cunoscut,
ncepnd cu anul 902, sub numele de regatul Dali
(localitate situat pe malul occidental al Lacului
Erhai, n vestul provinciei Yunnan), acest stat
din sud-vest avea s se mentin pn la
cucerirea sa de ctre mongolii la mijlocul
secolului al HI-lea.
Replierea general, care urmeaz marii pC"
rioade de expansiune din secolul al Yll-lea s
1
di n prima jumtate a secolului al Vlll-lea. se
va accentua n secolul al -lea, odat cu Iorma-
rea n nord-est a imperiului sinizat al i I. ui i l "
1
u
si cu pierderea de ctre chinezi a controlul)
1
asupra bazinului Fluviului Rosu: proIund m-nra
de un mil eni u si mai bi ne de admi nistrare si
colonizare chineze, Vietnamul scutur n 939
tutela regatului Han de Sud, instaurat la Guang-
zhou, si de atunci si va pstra constant inde-
pendenta, exceptie Icnd ocupatia mongol si
scurta perioad n care, la nceputul secolului
al V-lea, Vietnamul va Iace parte din imperiul
Ming.
Transformarea sistemului fiscal i
evolu[ia societ[ii
Schimbrile nu snt mai putin importante ntr-un
cu totul alt domenii;: acela al organizrii Iiscale,
ce se aIl n strns legtur cu alctuirea poli-
tic, cu realittile sociale si cu economia.
Sistemul repartizrii viagere a pmnturilor
destinate culturilor mari, menite s Iurnizeze impozitul
n grne, era complex si mai ales Iragil, n msura n
care depindea de un recensmnt si de un cadastru
ce t rebui e s Ii e precise si mereu actualizate. In
plus, era cu neputint de aplicat peste tot o legislatie
uniIorm, din pricina diversittii de conditii
geograIice si inegalittilor de l ocuire. Acolo unde
pmnturile lipseau, era permis emigrarea. Exista o
mare tentatie de a include pmnturile primite ca
uloturi viagere n propriettile Iamiliale, oriunde
terenurile plantate cu enep nlocuiau planta(iile de
duzi, asa cum era cazul n ntreaga Chin de
Nord-Vest. In sIrsit, multiplele derogri prevzute
de regulamente Iurnizau mo-tjve de a nesocoti
legea. Asadar, nc de la sIr-J.rtul secolului al Vll-
lea, clasa micilor bene-(ciari ai loturilor viagere
ncepe s se, destrame r
1
IalsiIicarea registrelor de
recensmnt se penalizeaz.
Cauzele acestui Ienomen au Iost cu sigurant
u

(iple: emigratiile spontane provocate de in-
srunile nomazilor sau tibetanilor n regiu-- de
Irontier, atractia exercitat de regiunile
uu
Iluviilor Huai si Y&ngzi, regiuni n care se dez-
volt cultura orezului si schimburile comerciale,
presiunea exercitat de proprietarii bogati, n
msur s acorde mprumuturi tranilor strm-
torati. Dar cauza principal a reducerii rapide a
numrului de Iamilii impozabile n cursul seco-
lului al VlII-lea a Iost, Ir ndoial, exploa-
tarea celor mai sraci de ctre cei mai bogati
si mai puternici. Marile Iamilii din nord-est,
care dominau viata politic, nobili mea impe-
rial (rude directe si prin aliant ale mpra-
tilor, Iamiliile concubinelor imperiale), gene-
ralii si naltii Iunctionari, marile mnstiri po-
sedau n secolul al VH-lea si n prima jumtate
a secolului al VlII-lea domenii particulare de-
semnate prin denumiri variate, ntre care cea
mai rspndit era :huangyuan (Ierm-grdin).
Aceste domenii un Iel de case de tar cu
parcuri de agrement cuprindeau si exploatri
agricole n marginea celor practicate de trani:
terenuri muntoase sau colinare, livezi, ca si
cmpuri cultivate cu cereale. Morile de pe aceste
domenii, instalate pe cursurile de ap, erau,
cteodat, la originea litigiilor cu tranii, lipsiti
de ap pentru irigatii. n prima jumtate a
dinastiei Tang, domeniile particulare se extind,
nglobnd o seam de pmnturi trnesti, asa
net caracterul lor se modiIic termenul :huang-
yuan ajungnd s desemneze mari exploatri
agricole, cultivate de dijmasi sau de muncitori
agricoli pltiti. Marile domenii aveau s dea
nastere n epocile ulterioare, ca si villae-&
romane, unor mici aglomerri: numeroase orase
din epoca dinastiei Song conserv, n chiar
numele lor (:huang), amintirea acestei origin
1
-
Aceste transIormri se explic, nendoielnic, p
rin
dezvoltarea comercial pe care o cunoaste lumea
chinez ncepnd cu secolul al VlII-lea.
EIorturile ntreprinse n prima jumtate
a
secolului al VlII-lea pentru a renscrie Iamil
11
si
pmnturile disprute din registrele de r
censrnnt rmn vane. Din aceast pricina,

recurge tot mai des la o nou Iorm de i mpu-
nere, care nu se mai reIer la Iamiliile de culti-
vatori, ci la pmnturi (ditouqian) si la recolte
(qingmiaoqian). Aceast practic este sistema-
tizat si generalizat cu prilejul celebrei reIorme
a impozitelor directe din 780, datorat lui Yang
Yan: liangshuifa ,metoda impozitelor de var
si de toamn".
Dar reIorma impozitelor agricole, dintre care o
parte serveau la alimentarea bugetelor pro-
vi nciale, nu este suIi cient. Trebuiau gsite
surse noi de venituri, cci numeroase regiuni
scpau de sub autoritatea guvernului central.
Monopolurile de stat, care permiteau taxarea
produselor de consum curent Iie la nivelul pro-
ductiei nssi, Iie la nivel ul distribuirii, per-
miteau anularea deIicitul ui prin venituri re-
gulate, independente de situatia politic. Avn-tul
economic produs n cursul secolului al VIII-lea n
valea Fluviului Yangzi si n Sichuan avea s
asigure succesul acestor noi Iorme de impunere,
inspirat e de amintirea celebrului monopol al
srii si Iierului instituit n 117 . e. n, n vremea
domniei mpratului Wudi din dinastia Han.
Monopolul srii, cel mai sigur si mai rent abil n
msura n care puterea de stat controla regiunile
productoare (sraturile din provinciile maritime,
din Hebei pn n regiunea Guangzhou, lacurile
srate din sudul provinciei Slianxi si puturile de
sare din Sichuan), a Iost instituit in 759, cel al
spirtoaselor n 764, cel al ceaiului, a crui
ntrebui ntare se rsp ndea cu iut eal, w 793.
nc din 780, monopolul srii aduce statului
jumtate din ncasrile sale. n 806,
a
Junge la 6
milioane de legturi a cte 1 000 de monede, n 808
la 8 800 000 legturi. Sistemul iscal si
repartizarea diIeritelor tipuri de im-pozite s-au
transIormat deci radical ntre 760 S
1
pOO. Nu
numai c impozitele agrare si-au i mbat natura,
nemaiIi ind aplicate pe culti -? ri, ci pe
pmnturi; ns Iiscalitatea de ori-i
9
I
n
n
?
co
mercial tinde s capet e o i mportant
1
mare
dect cea a impozitelor directe, ce se

uP

u


bi zuiau pe mi ca trni me. Aceasta t endi nt a se va
accentua n epoca dinastiei Song (9601279).
Actiunea statul ui n domeni ul Iiscal sIrseste prin
a Iavoriza pe negustorii bogati, care ian asupra
lor perceperea taxei pe sare. n orice caz,
aceast acti une l e d pril ej ul de a m nui
capitaluri important e si de a-si spori Iorta eco-
nomic. Schimburile comerciale ntre bazinul
Yangzi ul ui si Chi na de Nord, ntre Si chuan si
Zhexi (Jiangsuul de Sud si nordul provinciei
Zheji ang) se aIl, din jurul anul ui 800, n mi-
niie unor Ioart e mari negustori, deveniti int er-
mediari oIicali ai administratiei; mari negustori
de sare de la Yangzhou, oras comercial
important situat pe Marele Canal, la 20 m noul de
Yangzi, si negustori bogati din Chengdu
(Si chuan). Este de retinut cresterea extraordinari a
comertului cu ceai n cursul secolului al VIII-lea
(Iolosirea ceaiului ca butur ncepuse s se
rspndeasc n epoca Tang). De la sIrsitul
secol ului al Vlll-lea, venituril e din taxel e pe
comertul cu ceai, produs n regiuni din Anhui,
Zhejiang si Fujian, precum si n Sichuan, ajung
la 400 000 legturi a cte 1 000 de monede de
d i la aproxi mativ 12 din enorme
Zhejiang si F u j i , p
la 400 000 legturi a cte 1 000 de monede de
aram, adic la aproximativ 12 din enormele
veni t uri obti nut e di n t axa pe sar e.
Negustorii de ceai au contribuit mult la nscocirea
unor procedee de transIer al creditului. In anii
806820 apar primele h rtii de schi mb, sub
numele de feiqian (,moned zburtoare"):
negustorii de ceai ce vin s-si vnd ncrcturile
n capitala livreaz cstigurile lor oIiciilor care
reprezint la Chang' an administratiile provin-
ciale IJinsouyiian) si capt polite care le per-
mit, dup deducerea taxelor prelevate n ca-
pital, s Ii e pltiti n bani la re ntoarcerea in
provinciile lor de origine. La sIrsitul secolulu-al
I-lea si la nceputul secolul ui al -le
a
-
antrepozitel e de mrIuri, prvliile de amane-
tare si cel e ale zaraIilor si, mai apoi, casele p)
comert din Chengdu (n Sichuan) ncep s eniita
certiIicate de depozit negociabile, care snt str-
mosii bancnot el or de hrti e. Pri mel e bancnot

n
g
emise de stat vor aprea n Sichuan, n 1 024.
penuria de mijloace de plat ntr-o epoc n care
tranzactiile comerciale se dezvoltau rapid s-a
aIlat la originea acestor inovatii n procedeele
de transIer al creditului.
!rimul mare avr.t a! culturii orezului
n secolul al VlII-lea, centrul de greutate al
lumii chineze tinde s se deplaseze din Valea
Wei si din Cmpia Central, unde rmsese
Iixat nc din antichitate si din neolitic, ctre
ctmpiile din bazinul inIerior al Fluviului Yangzi.
Acest Ienomen capital n istorie este, Ir ndo-
ial, legat, n acelasi timp, de progresele rizi-
culturii pe teren inundat si de dezvoltarea co-
mercial a regiunilor din bazinul Yangziuhii,
productoare de mtsuri, de ceai si de sare
(salinele din Huai). n vreme ce metodele de
cultur Iolosite pn n secolul al Vl-lea constau
n recoltarea orezului de pe terenurile unde Iusese
semnat, ceea ce Icea indispensabil neculti-
varea periodic a pmntului, practica replan-
trii rsadurilor permite, sub dinastia Tang,
cresterea rapid a. randamentelor, care se va
accelera nc n secolul al l-lea, gratie intro-
ducerii unor varietti precoce de orez, apoi
gratie selectiei sistematice a speciilor, Icnd
din rizicultura pe teren inundat una dintre teh-
nicile agricole cele mai savante din lume, care
va da, pn n zilele de azi, cele mai nalte pro-
ductii la hectar. Tot n epoca Tang apar unelte
agricole proprii acestui tip de cultur, ale cror
Iorrne) snt Ioarte apropiate de cele ale uneltelor
de azi: lantul cu palete (longguche) care permite
ric
jicarea apei de la un nivel la altul cu ajutori
unui sistem de pedale, grapa (pa) si plugul
e

or
ezrie. Aceste progrese ale riziculturii aveau
u

numai s Iavorizeze popularea bazinului
uviului Yangzi, ci si, gratie unui sistem de
canale construite n jur de 600, cu scopuri stra-

lce
si politice, s asigure resurse comple-


ment ar e Chinei de Nor d, a cr ei pr oductie r-
m nea supus capriciilor cli mei.
Potrivit recensmint elor epocii, populatia re-
giunilor situate la sud de bazinul mijlociu si
inIeri or al Fluviului Yangzi sporeste de la 3
milioane de indivizi i mpozabili la 10 milioane,
ntr-un rsti mp cuprins ntre apr oxi mati v anul
600 si 742, n vreme ce n China de Nord, unde
era concentrat cea mai mare parte a celor 50 de
milioane de locuitori, cti nu mra China dinas-
tiei Tang, se produce o usoar scdere a populatiei
care, n acelasi rsti mp, trece de la 75 din total,
la 53. IntensiIicarea transport ului de orez pe
Marele Canal n epoca n care Pei Yaoqing (681
743) reIor meaz sistemul transporturilor pe cursu-
ril e de ap, cr e nd st atii de post si si l ozur i
(734), per mite Iixarea cu precizie a momentului
cnd ncepe s se contureze avntul agricol n
bazinul inIerior al Fluviului Yangzi: n cursul
anilor 734736, 7 milioane de shi, adic mai
mult de 4 milioane de hectolitri de orez snt
transportati spr e China de Nord.
Acest av nt al ri zi cult urii a contri buit mult
la rest aur ar ea dinasti ci dup mar ea cri z din
756763. Grnarul cu orez din bazinul Rului
Huai si cel din bazinul inIeri or al Fl uviului
Yangzi Iuseser crutate cic rzboaie si ntreaga
economie a imperiului se va bizui, ncepnd cu
ulti mele decenii ale secolului al Vl II-lea, pe
aceast regiune.
. Frmitarea impenuui
Eyoutia politic
Dac puterea central a stiut s Iac dovada
unei uimitoare capacitti de adaptare n domeniu
Iiscal ntre 780 si 850 aproxi mativ a avut loc
o adevrat restaurare a puterii dinastiei )ang "
n schi mb aceasta va esua n ncercarea de
readuce nt regul i mperiu sub contr olul p
0

pe
care l exercitase nainte tic rebeliune.

Forta exceptional a lui An Lushan
rebeliunii, venea din aceea c a
Ori ental a si din sudul Manciuri ei.
p ge mi l i t a r e ,
n

p r o v in c i
, ) put er ea
fedusli-l or i n veder ea luptei
Tihrfr f"
re8Ulm

mIiitare

de
""Portant
iIerita aceasta institut ie va dinui si sub cele
"
1
'"/
35111
'
(
S
7
~
m)
-giunSmilt
n:hen, erau nc n numr de 30 pn la 40.
Ce/e zece regiuni mi/iIare IIonihen)
existenIe cIre 742
EFECTIVE
SEDIUL
Knch (bazinul Tarimului|
Bishballk (n apropierea
actualului Urumchij
(Gansuui Central|
(cursul superior a! ii
Galben|
(Shanxi|
(regiunea actualu-
uBeijing|
(Shandong|
(Ko&oncr|
H
3
3
L

nan

n
rebe
NUMELE
exi
Autonomia de Iapt pe care puterea central
Iusese constrns s o recunoasc comisarilor
imperiali avea s pricinuiasc divizarea imperiu-
lui si cderea dinastiei. Evolutia aceasta pare
s Ii Iost ns accelerat si de o stranie rscoal
itinerant.
n urma perioadelor de Ioamete, care Iac rava-
gii n China de Nord, n 874 se constituie
bande de jeIuitori la hotarele provinciilor Shan-
dong, Henan si Jiangsu. n anul urmtor, aceste
bande si gsesc seIi n persoanele a doi contra-
bandisti de sare, dintre care primul, Wang
ianzhi, va Ii executat n 878, dup ce se va Ii
raliat dinastiei Tang, iar al doilea, Huang Chao,
va da numel e su acestei rscoale itinerante:
plecate din sud-vestul Shandongului, trupele
de rsculati vor parcurge toate marile drumuri
ale Chinei, jeIuind orasel e cel e mai bogat e si
pustiind totul n calea lor. Vor ncepe prin ata-
carea t rgurilor de pe Fluvi ul Galben; n 878,
aceste trupe prsesc sudul regiunii Luoyang,
ndreptndu-se ctre cursul mijlociu al Fluviului
Yangzi, ajung la Lacul Puoyang, bntuie n -
\nhui si Zhejiang, ajung la Fuzhou si apoi, n
897, la Guangzhou, unde masacreaz pe bogatii
negustori strini din oras. Iau apoi drumul spre
Guangxi si Hunan, ocupnd Luoyangul la sIrsi-
tul lui 880. Valul de rsculati, cuprinznd
600 000 de oameni, ptrunde, la nceputul anului
urmtor, n Chang'an. Capitala si mprejurimile
ei snt trecute prin Ioc si sabie. Izgonit din Chang'
an de trupel e guvernamentale, care se dedau i
ele jaIului, Huang Chao reintr n neIericitul
oras cinci zile mai trziu, cuIundndu-1, dup
propria lui expresie, ,ntr-o baie de snge
Ceea ce vor recuceri n 883 trupele de ttari
shato, comandate de turcul sinizat Li Keyong
(856-908), trecut n serviciul dinastiei Tang,
nu s nt dect ni st e rui ne; Li Keyong va Ii,
m
perioada de haos de la sIrsitul dinastiei, uiM
di ntre aspirantii la puterea i mperial si si )
a
atinge scopul, ntemeind n 923 dinastia l~
nv
o
trzie. Deveniti simple jucrii n minile celor
niai de seam cpetenii militare, ncepnd cu
anul 885 mpratii Tang nu-si vor mai avea
resedinta, cu exceptia unor perioade scurte, la
Ch'ang'an imensa metropol ce simbolizase n
secolele al Vll-lea si al VlII-lea gloria si splen-
doarea imperiului Tang , ci la Luoyang.
Un Iost locotenent al lui Huang Chao, cstigat
de partea puterii legitime, Zhu Wen (Zhu Ouan-
zhong), (852912), care ocupa pozitia strategic
KaiIeng din Henanul de Est, ntemeiaz n 907
noul-imperiu al dinastiei Liang (Hou Liang sau
dinastia Liang trzie): aceast dat marcheaz
sIrsitul nominal al unei dinastii care nc din
885 si pierduse puterea eIectiv.
345
O nou form de putere
Rspunztori directi pentru declinul si prbusi-
rea dinastiei Tang snt asa-numitii comisari im-
periali, fiedushi, aIlati la comanda regiunilor
militare (fan:hsn): ei si armatele lor snt aceia
care, rpind puterii centrale controlul asupra
provinciilor, au pus capt imperiului Tang si
au provocat o Irmitare a Chinei ce avea s dureze
aproape un veac.
n vreme ce primii comisari militari Iceau
parte din aristocratie sau din rndurile crtura-
rilor, slbirea puterii imperiale, nceput prin
rscoala lui Wang ianzhi si Huang Chao (874
3), nlesneste n. regiunile militare elimina-
rea vechilor cadre administrative. Printr-un Iel
de alegere democratic, destul de mult uzitat
lr
* rndurile armatelor devenite independente de
puterea central, trupele si numesc proprii
generali si i nalt la demnitatea de comisari
)Penali. Aceste alegeri au drept criterii exclude
popul arit at ea, val oarea milit ar, autori-
e a

dob ndi t : n acest Iel au Iost adusi l a
ri|
eie~
)
n
P
rovinc
"~ oameni proveniti din ptu-
e

cele mai joase ale societtii. Zhu Quanzhong
1
. Frmit
area
dinastii (secolul al
(Zhu Wen), n
te
C1
nci dinastii
c

t
a Chinei sub cele cinci
ele

muncztor
" P e r i a l )

Jn
campa,ii
|e
mpotriva In
Ji an, car e-si
Va
coZ

rural


de

sec
^
ie

n

) co
m
i -

exce
P
iona1e


ptat
?
ent
viata de
7
d
o r ,1
rega
iului

$
'
Zh

j


at
n mili(iile
de
auto- 3*

a
est

Pe

Po ,V
ai t
P

centra
V
u i m i I U I U I i u 7 i g i
transformarea regiunilor militare n regate 51 imperii
Hou Liang, 907
Wu, 927 Yan, 911
II ou Tan#, 92j -lin,
943 'Qian Shu, 907
Wu-Yue, 907
Acest tabel arat
c independenta de Iapt a
viitoarelor regate ale celor cinci dinastii este
cytigat nc de la sIrsitul secolului al I-lea.
ntr-un prim moment, comisarii imperiali si
desemneaz ei nsisi urmasii curtea imperial nu
Iace dect s ratiIice alegerea lor, cutnd astIel
cel putin s sanctioneze prin autoritatea ei ceea
ce nu poate mpi edica si puterea lor devine
curnd ereditar. ntr-un al doilea moment, n
jurul anului 900, regiunile independente se proclam
regate (guu) si, ctiva ani mai trziu, cpeteniile
acestora nu ezit s uzurpe titlul de mprat si s
ntemeieze dinastii. Singurele diIerente care
despart cele ,cinci dinastii", ce se succed la
KaiIeng, de cele ,zece regate", ce-s
l
mpart restul
Iostului imperiu Tang, constau Ia aceea c
puterea de stat instalat la KaiIeng
controleaz, n China de Nord, un teritoriu mai
ntins, si nu Iaptul c cele cinci dinastii au I
s
)
considerate drept mostenitoare ale dinastiei 'la
11
/?'
Divizarea imperiului Tang
Shanxi de Nord, 883
Henanul Orientai si cursul
superior al Ru'.ui Huai
883
Anhui de Ncrd si Jiangsu
de Nord, 892
Hebei de Nord, 894
Bazinul de ves1 al Riului
Wei, 887
Fujian, 896
Sichuan, 891
IIunan, 891
Zhejiang, 898
Wu, 902
Van, 909
Oi, 901
Min, 909
Chu, 907
Vuc, 902
Autonomie regionala
i avnf economic n secolul al X-lea
Slbiciunea puterii centrale la sIrsitul dinastici Tang
Iavorizeaz reaparitia tendintelor regionaliste:
regatel e provenite din regiunile militare corespund,
cel mai adesea, unor mari regiuni naturale. Este
cazul regatelor Shu, n Sichuan, Han de Sud, n
Guangdong, Min, n Fujian, Chu, n Plunan, Wu-Yuc,
n Zhejiang etc. Independenta permite acestor
regiuni s-si aIirme vocatiile naturale acelea de a-si
dezvolta economia n chip autonom si de a stabili
relatii externe. Anumiti istorici moderni au vzut
n rscoala testoriilor de brocart din Sichuan,
condus de Wang iaobo si Li Shun, ntre anii 993
si 995, o miscare autonomist care urmrea
prelungirea independentei economice si politice a
Sichuanului n momentul anexrii provinciei la imperiul
Song: mestesugarii rsculati erau amenintati de
productia Iabricilor de brocart din regiunea KaiIcng. n
bazinul Fluviului Yangzi si n porturile provinciilor
maritime, avntul economic maniIestat ncepnd
din secolul al VlII-lea nu pare s Ii slbit. Regatul
Mi n din Fujian, ale crui comuni catii pe uscat cu
provinciile din interior snt anevoioase, se
mbogteste dezvoltndu-si legturile maritime si
exportnd mtsuri si piese de ceramic Iabricate n
Fujian, Zhejiang si Anhui. Adevrata nIlorire a
Guangzhouului se produce la nceputul secolului al
-lca. Regatul Chu din Changsha si sporeste
productia de mtsuri si pmzeturi si dobndeste
importante venituri din exporturile de ceai ctre
nord. n vreme ce )ichuanul, bazinul Fluviul ui
Yangzi si provinci e maritime din sud par s
cunoasc o er de Prosperitate, ce se va prelungii
n secolele al AI-lea . al HI-lea, pn la cucerirea
mongol (12731279), nordul suIer adnc de pe
urma )u"oaielor care l-au pustiit Ir ncetare ntre
0
Si 923. Chang'anul e n ruin, iar Luoyangul
cst
e un
oras depopulat; se nt elege astIel de ce
regimurile politice, care urmeaz dinastiei Tang
ncepnd cu anul 907, si-au stabilit capitala mai
spre est, chiar la gura Marel ui Canal. Nordul
duce lips, de soldati pentru armatele sale si se
ntmpl ca toti brbatii valizi s Iie ncorporati,
indiIerent de vrst. Dezertrile snt numeroase
pentru a le evita, oamenii snt marcati cu
Iierul rosu , Ienomen care va continua s con-
stituie o mare problem pn la sIrsitul secolului
al -lea. Ca urmare a breselor practicate pentru
inundarea teritoriilor ocupate de trupe inamice,
digurile Iluviului si-au pierdut trinicia. n 931
ele se rup, provocnd o catastroI. Pe de alt
parte, atacurile itanilor, populatie turco-mon-
gol din regiunile situate la nord de Beijing,
contribuie la nesiguranta general si la instabi-
litatea stpnirilor politice instalate la KaiIeng.
3. Concluzie Zorii
unei lumi noi
Anumite inovatii care apar n cursul epocii Tang
si la sIrsitul ci vor modiIica proIund Iizionimia
lumii chineze. Prime indicii ale preIacerilor ce
vor urma, acestea permit de pe acum schitarea
imaginii unei Chine Ioarte diIerite de cea din
secolul al Vll-lea, care mostenise din epoca
medieval traditiile sociale si politice ale nor-
dului, ca si pe cel e literar-artistice ale celor
sase dinastii.
In esent, este vorba despre:
declinul si apoi disparitia vechii aristocratii
din nord-vest si, n chip mai general, eliminarea
vechilor clase conductoare din secolele al VII-
lea al VUI-lea: societatea din epoca Song va
Ii o societate de oameni noi, Ir Iiliatie cu marile
Iamilii aristocratice sau de crturari din prima
parte a epocii Tang;

constituirea, n secolele al i-lea al -
lea, a unor armate de proIesie alctuite din mer
cenari, ce vor nlocui deIinitiv armatele de recruti
a cror traditie urca pn n epocile dinastiilor
Qin si Han : de ai ci o nou deIi nire a puterii
politice: seIul statului nu se mai sprijin pe un
ansamblu de Iamilii puternice care l-au adus la
putere, ci pe un nucleu de trupe de elit care-i
snt personal devotate;
transIormarea sistemului Iiscal, n aparent
Ir mare important, dar n realitate avnd
consecinte capitale: n vreme ce, de la sIrsitul
antichittii, dreptul preeminent al statului se
exercita asupra oamenilor si Iortei de munc,
ceea ce Icea indispensabil repartizarea pmntu-
rilor cultivabile si limitarea propriettii Iunciare,
reIormele din 780 ale lui Yang Yan, necesare
datorit deplasrilor de populatie si diIicultti
lor de control, duc la transIerarea acestui drept
asupra terenurilor cultivate, ntrind astIel un
concept de proprietate strin de traditie; recursul
la armatele de mercenari, explicabil, desigur, prin
anumite mprejurri politice, este, de asemenea,
legat de slbirea controlului statului asupra
indivizilor;
imposibilitatea de a pract ica drumurile
Asiei Centrale (una dintre cauzele particulare ale
declinului religiei budiste) si, ncepnd cu primii
ani ai secolului al -lea, revigorarea puterii*
nomade, care va duce la Iormarea unor mari
imperii sinizate, de un tip inexistent n trecut,
nchiderea Irontierelor de nord antreneaz o
deplasare a centrului de greutate politic si eco-
nomic spre est si sud-est, Ienomen accelerat si
accentuat de avntul din ce n ce mai marcat al
Chinei din bazinul inIerior al Fluviului Yangzi;
contrar Chinei secolului al Yll-lea, orientat
s
pre interiorul Asiei, cea care se naste ncepnd
"C la mijlocul epocii Tang se orienteaz spre mri
Si oceane;


av; tul agricol, comercial si urban al Chinei
din bazinul inIerior al Fluviului Yangzi, datorat
progresului riziculturii pe terenuri inundate,
dezvoltrii unor noi circuite comerciale (ceai, sare,
aprovizionarea armatelor din nord cu Iuraj e si
grne etc), ce leag strns China de pe Yangzi
si din Si chuan cu cea de Nord, apariti ei unor
tehnici comerciale (certiIicatul de depunere nego-
ciabil, care va da nastere bancnotei de hrtie) ;
n acest context, instituirea monopolurilor de
stat Iavorizeaz ascensiunea unei noi clase de
mari negustori, care totusi nu poate scpa de sub
tutela puterii politice;
aparitia unei inovatii tehnice reprodu-
cerea textelor si desenelor prin xilograIiere
care, uucnd la o brusc rspndire a cunostin-
telor, va duce si la lrgirea bazei sociale a claselor
conductoare si , pe de alt parte, va da nastere
unei literaturi populare transmis n scris si nu
pe cale oral.
Capitolul 3
E LA ESHIEREA TRE LUME
LA RENTOAREREA
SPRE IZVOARELE TRAI|IEI LASIE
Istoria intelectual a secolelor al Vll-leaal
-lea prezint un remarcabil paralelism cu
evolutia politic din aceeasi perioad. Moste-
nitoare a traditiilor din epoca medieval, China
secolelor al Vll-leaal VUI-lea duce la apogeu
studiile budiste si poezia cu Iorm regulat.
Credincioas ,esteticismului" din secolele al
III-leaal IV-lea, aceast epoc aduce putine
inovatii, cu exceptia domeniului istoriei, unde
este ntreprins un eIort precoce spre reIlectie.
Receptiv la tot ce vine d i n stri ntate, China
acestor vremuri exercit o puternic inIluent
asupra celei mai mari prti a Asiei. Niciodat
strlucirea Chinei n-a Iost, cu sigurant, mai
puternic. Dar reIluxul expansiunii chineze nce-
pnd cu mijlocul secolului al VlII-lea provoac
0

reactie de repliere n sine, de ostilitate Iat
I
ie
culturile strine si o rentoarcere spre izvoarele
traditiei chineze anterioare perioadei
jItedievale. Nu este vorba nc dect ce tendinte,
msa acestea vor deveni precumpnitoare n mo-
mentul marii ,Renasteri" chineze din secolul
)3

al

1. Apogeul culturii medievale
Istoric yi poezie
Traditiile proprii perioadei dinastiilor din nord
si sud (secolele al IV-lcaal Vl-lea) se prelungesc
n epoca Sui si Tang si rmn dominante pn.
la mijlocul secolului al VlII-lea.
Stilul cutat al prozei cu Iraze cuplate si
genul poeziei de curte, la mod n secolul al
Vl-lea n China de pe Yangzi, snt cultivate
nc la nceputul dinastiei Tang, iar critica literara
rmne ntemeiat pe o apreciere pur estetic a
lucrrilor. O dovedeste interesul mereu viu
pentru acea ant ologi e a cel or mai bune bucti
literare care este Wenxuan. Li Shan public n
65!s celebrul su comentariu, care va Ii inclus, n
719, n Wenxuanul cu cinci comentatori (Wttch-en:hu
Wenxuan). Tot astIel, si Notele despre pictorii
celebri, aranfate pe epoci (Lidai min-huafi), n
care Zhang Yanyuan si-a adunat notele critice
despre 371 de pictori si caligraIi, din epoca
dinastiei Jin si pn n 841, continu traditia
lucrrilor de critic pict ural di n vremea
di nastiilor din sud.
Epoca Tang este vrsta de aur a poeziei clasice,
aceea a poeziilor de Iorm regulat, ce
combin, potrivit unor reguli strict e, alternanta
de tonuri si ritmuri. Poezia acestei perioade va-
loriIic bogata mostenire pe care o constituie
ndelunga traditie care merge de la poezia
liric a epocii Han, emotionant prin simplitate,
pn la poetii decadenti si alambicati din timpul
ultimei dintre dinastiile din sud. Vntul din
larg rennoieste ns, totodat, sursele de inspi-
ratie ntr-o Chin deschis spre stepele si oazele
Asiei Centrale si spre civilizatiile ndeprtate
si, de asemenea, cu bariere sociale, tot mai putni
rigide: poezia nu mai este exclusiv apanajul
aristocratiei, asa cum rmsese n vremea dinas-
tiilor din sud, iar sistemul concursurilor arc
drept eIect nccpnd cu sIrsitul secolului
al

355
Vll-lea, Iavorizarea ascensiunii unor noi pturi
sociale. Ideea, att de strani e pentru noi, dar
n consonant cu realittile morale si practice
ale lumii chineze din acea vreme, potrivit c-
reia un om nu poate Ii desvrsit dect dac are
o cultur poetic, impusese instituirea unei
probe de poezie n cadrul celui mai prestigios
concurs pentru recrutarea de Iunctionari. Aceast
dispozitie n-a Iost, cu sigurant, strin de ui-
mitorul avnt al acestui gen literar ntre secolele
al Vll-lea si al -lea. Trebuie, de asemenea,
tinut seama de inIluenta mecenatului imperial
marele uanzong (712756) era, n acelasi timp,
poet, muzician si actor si de rolul nsemnat
jucat de cercurile de cntrete prostituate pe care
le Irecventau tinerii de Iamilie din Chang' an,
precum si candidatii la concursurile oIiciale.
0 parte dintre cele mai bune poeme din epoca
Tang vor Ii strnse si publicate la nceputul
secolului al VIII-lea n Culererea integral a
poetilor Tang (Quantangshi, 1705) ce cuprinde 48
900 poeme, opere a 2 300 autori. Printre
numele cele mai mari, amintim pe cele ale lui
Chen Zi'ang (661702), Song Zhiwen (m. ctre
710) si Shen Ouanqi (m. ctre 713), la ncepu-
turile dinastiei, pe cele ale lui Meng Haoran
(689-740), Wang Changli ng (?-755), Wang
Wei (701?--761), Li Bai (701-762), Gao Shi
(702-765?) si Du Fu (712-770), sub domnia
att de strlucitoare a lui uanzong si sub cea
a lui Suzong, pe cel al lui Bai Juyi (772846) si
al pictorului su Yuan Zhen (779 831), pentru
pri ma jumtat e a secol ul ui al I-l ea, n care
Se
aIirm noi tendinte reIormatoare si, n sIrsit,
trebuie amintiti Du Mu (803 853) numit si
u.micul Du" pentru a-1 distinge de ilustrul su
Predecesor, marele Du Fu ,Li Shangyin (812
859
) si Wen Tingyun (812-870?), toti poeti
or
iginali, personali, care, n acelasi timp, aduc
mrturi e despre epocile att de diIerite n care
a
u trit-

Situatia studiilor clasice nu este mai strlucit
sub dinastiile Sui si Tang dect Iusese ncepnd
cu epoca de haos ce pusese capt dinastiei Han.
Lucrarea Wufing :hengyi Sensul corect al celor
cinci texte clasice), alctuit de Kong Yingda
(574-648) si Yan Shigu (58!-645) si publicat
n 653, nu este, de Iapt, dect o compilatie din
comentariile anterioare ale lui Kong Anguo
(s1ryitul secolului al Il-lea .e.n.), Zheng uan
(127200), Du Yu (222284) la Zuo:huan si ale
lui Wang Bi (226-249) la Yifing. La un alt
comentator al textelor clasice, Lu Yuanlang (Lu
Deming) (ctre 581 630), persist interesul pen-
tru lucrrile ce se pronuntau n Iavoarea Scolii
misterelor (xuanxi ie) n secol ele al III-lea
al IV-lea; el comenteaz crtile Lao:i si Yifing.
Di mpot ri v, noi ori ent ri apar n secol el e
al VH-lea si al Vlll-lea n domeniul istoriei.
Lucrri l e de i st ori ograIi e i au un mare av nt
la nceputul epocii Tang, angajndu-se pe o cale
ale crei primejdii vor Ii curnd denuntate: n
aIara istorii lor dinastiilor di n nord Beishi,
645) si ale dinastiilor din sud Nanshi, 659),
alctuite de Li Yanshou (date necunoscute), snt
compilate nc cinci istorii dinastice, de ctre
echipe de istoriograIi oIiciali. n acest Iel, diIe-
rite prti din Suishu Istoria dinastici Sui) snt
deIinitivate ntre 622 si 656, Istoria dinastiei
Liang Liangshu) si Istoria dinastiei Chen Clieii-
shu) ctre 629, Istoria dinastiei Zhou de A ord
(Zhoushn) n 636 si Istoria Jin (Jinshu) n 645.
Caracterul mecanic al acestor compilatii, con-
trolul exercitat de puterea politic asupra re-
dactrii, tcerile si distorsiunile impuse autori-
lor de ctre cei aIlati la putere, lipsa de reIlectii
si de coordonare aveau s Iac obiectul criticilor
unui spirit independent de la nceputul secolul"
1
al Vlll-lea: Generalitti despre istorie Shitong),
de Liu Zhiji (661-721), aprute n 710 prima
lucrare de acest Iel din literatura universal ~
marcheaz nceputul unei meditatii asupra pr"
bl emelor istoriei si istoriograIiei ce va nIlori
n secolul al l-lea, d nd nastere, mult mai
trziu, cu Zhang uecheng (17381801), unei
1ilozo1ii a istoriei care-i aminteste pe Vico si
egel. ntr-adevr, Liu Zhiji i anunta deja pe
istoricii din epoca Song si pe IilozoIii din secolele
al VII-leaal VIII-lea prin reIuzul oricrei
interpretri irationale (cum ar Ii punerea n le-
gtur a ciclurilor dinastice cu succedarea celor
cinci virtuti elementare wuxing), prin in.entia
sa de a nu retine din istorie dect Iactorii umani,
prin ideea sa privind necesitatea unor mono-
graIii despre orase, despre clanuri, despre Ilora
si Iauna regiunilor, prin interesul pentru notarea
exact a cuvintelor, n Iorma n care au Iost pro-
nuntate (cuvintele l reprezint pe om si ps-
treaz amprenta personalittii lui), prin ati-
tudinea sa critic Iat de textele clasice, prin
scrupulul su primordial de obiectivitate si cer-
cetarea criteriilor adevrului istoric.
Ln chiar momentul cnd se maniIest aceast
trezire a gndirii critice si, Ir ndoial, legate
de acest moment, apar noi tipuri de opere isto
rice. Rspunznd necesittilor epocii si unui nou
interes pentru istoria institutiilor, ele mrtu
risesc', n acelasi timp, despre reactia provocat
de caracterul rutinier al compilatiilor oIiciale.
Este vorba despre enciclopedii politice si isto
rice care nu se mai mrginesc la cadrul traditio
nal al dinastiilor, ci cuprind perioade mai n
tinse, pentru a releva schimbrile suIerite de
institutii n decursul vremurilor. Este cazul
lucrrilor Zhengdian (740) de Liu Zhi, 1iul lui
Li
u Zhiji, si Tongdian de Du You (732-812) -
' u!
t 0
"I
a
instit utiilor politice din antichitate
P1a n anul 800. n care se gseste o in1orma(ie
asupra marelui centru musulman de la KuIa,
din Mesopotamia. Marile opere istorice, din epoca
b
ng p n n secol el e al l -l ea si al H-l ea,
e vor situa n descendenta acestor prime enci-
357
clopedii. '

Apogeul budismului chinez
China dinastiilor Sui si Tang, de la sIrsitul
secolului al Vl-lea la mijlocul secolului al I-lea, a
Iost cel mai strlucitor lcas al religi ei uni-
versale care, pentru majoritatea populatiilor
Asiei, a Iost budismul. Acest ui Iapt, mai mult
dect campaniilor si victoriilor obtinute din
Coreea pn n Iran, i se datoreste puterea ei de
iradiere. Pentru Japonia, ca si pentru Coreea.
China epocii Tang a Iost o a doua patrie a budis-
mul ui, mai apropi at dect Indi a, dar nu mai
putin prestigioas prin vestigiile si legendele
sale, prin sanctuarele sale, prin celebrele sale
locuri de pelerinaj si prin ilustrii ci nvttori.
Aparitiile iui Bodhisattva Manjucr se petreceau n
Muntii Wutai ("nord-estul provinciei Shanxi).
Puxian (Samantabhadra), clare pe un eleIant
bntuia ceturile Muntelui Emei din Sichuan...
Budismul Iace parte integrant din civilizatia, din
societatea, din sistemul politic al lumii chineze n
epocile Sui si Tang. Mnstirile snt aici
centre ale unei culturi, n acelasi timp, laic si
religi oas, chinez si budist. Tipul clugrului
crturar, poet si caligraI, si are corespondentul n
mireanul pios, interesat de IilozoIia budist,
amator de practici de concentrare, capabil s
dezbat elemente de doctrin cu clugrii din
mnstiri sau din schiturile de munt e.
Asistm la nIlorirea unui budism tipic chinez,
care aduce inovatii n cmpul interpretrilor si
doctrinelor. Acesta este momentul n care se
constituie marile secte ce se vor perpetua n
Japonia, n care budismul din China se mbo-
gteste prin noile aporturi ale Indiei si ale trilor
convertite la budism, precum si printr-o mas
consi derabil de noi traditii.
Istoria sectelor budiste chineze este complex
si nu poate Ii vorba aici de a intra n amnunte.
Vom aminti numai c Iormarea lor contrai
traditiilor stabilite de adeptii lor, care ncercau
s mping cit mai departe cu putint o r i i )
6

u
35?
sectei lor este relativ trzic. Nu le vom men-
tiona dect pe cel e pri ncipale. Unele sect e au
avut un Ioarte amplu succes, extins asupra
lumii laice; altele, dimpotriv, n-au trecut din-
colo de cadrul strmt al comutatilor religioase.
Este cazul scolii eclectice de pe Tiantai (munte
din nord-estul Zhejiangului), ntemeiat de c-
lugrul Zhiyi (538597) si potrivit creia diIe-
ritele sutre ale Marelui Vehicul snt ordonate
cronologic, adresndu-se unor auditori diIeriti,
textul care cuprinde esenta nssi a budismului
Iiind celebrul Lotus al legii celei bune (Fahua-
fing). Este, de asemenea, cazul scolii din Hua-
yan, numit si coala ornamentatiei, nteme-
iat de clugrul Fazang (6437 J 2), dintr-o
Iamilie sogdian de la Chang'an, care avea drept
text de baz Avatamsakasutra (Huayanfing).
Foart e largul succes popular al sectei pmin-
tului pur (Jingtu), al crei prim patriarh a Iost
Shandao (613 68J) , se explic prin naintarea
marelui curent de devotiune ctre Buddha al
luminii nesIrsite (Amitabha), naintare des-
Isurat ntre epoca lui Huiyuan si nceputul
secolului al Vl-lea, ca si pri n simplitatea prac-
ticilor sale: jurmntul de a renaste pe pmintul
pur si omagii necontenite aduse lui Buddha
Amitabha.
Secta tipic chinez chan (:en-ul japonez), care
prinde contur n secolul al VlII-lea si va continua sa
rm n una di ntre cel e mai vii, avea s se bucure
n cercurile intelectuale de o prii ire entuziast. n
opozitie cu dhyana indian, a c rai transcriptie
chinez o reprezint termenul chan, aceast scoal
respinge lunga ascez ce permite, P
r
m stpnirea
tipurilor din ce n ce mai diIicile
de
concentrare,
ajungerea la ,limita extrem a untei . Iconoclast,
dusman a oricrui sistem,
a
)oricror dogme, scrieri
ori rituri, secta, creat Its ") )
e
Iugarul Huineng
di n Guangdong ( os 713), un semi-barbar,
urmreste ilumina-
a
subit. n cadrul acestei secte
se recurge, P
e
ntru a desprinde spiritul de orice
gndire dis-


u
au fost s caute Legea in tinuturile de. apus,
in vremea marilor Tang Datang xiyu qiiifa
gaaseng :huan).
Singurele care ne-au rmas snt notele de cl-
tori e al e alt or doi pel eri ni di n epoca Tang:
cele ale clugrului de origine coreean Huichao,
care a ajuns n India pe mare si s-a ntors in
China, n 729, prin Asia Central, si cele al e
clugrului Wuong, care a cltorit pn in.
nordul AIghanistanulu i de azi si n bazinul
Gangelui. Plecat n 75! de la Chang'an, Wuong
se ntoarce n 790 n China prin oazele Kashgar
si Kuch.
nchiderea drumurilor Asiei Centrale, controlate
de tibetani si de arabi, precum si dispers:.;!ca
comunittilor budiste din China, n vremea
marii proscriptii din anii S42 -845, aveau s
duc la declinul pelerinajelor n India. Ultimul
pelerinaj important va Ii organizat, n mod
oIi cial, n 966, cu participarea a mai mult de
150 de clugri, dintre care un mic numr va
ajunge pn n India (Gandhra, Nepal si Maga-
dha), prin oazele din Asia Central; acestia s-
au rentors n China n 976.
Prin nvttura si traducerile sule ndat
dup ntoarcerea lui la Chang'an el tlmceste,
intre 66 si 648, marea culegere reprezentat de
Pmititurile maetrilor in yoga , uanzang a
Icut cunoscut n China IilozoIia Ioarte savant
si elaborat a scolii epistemologice \'ijn-navd,
dup care lumea ensibil este o creatie a
spiritului nostru. InIluenta lui uanzang,
important asupra discipolilor si si care se va
Iace si mti t si n Japonia, rmne tot usi linii'
tat la cercurile elitelor monahale. Remarcabil
indianist, Iilolog riguros (i se datoreaz insti-
tuirea unor reguli de traducere extrem de stricte),
uanzang apare ca o exceptie n istoria budis
in
'
J
lui
din China: este singurul chinez care a S)
1
s
stpneasc, n ntreaga sa amploare si
c
' )
plexitate, imensul domeniu al IilozoIiei budis '
~l8'faBeS&3am$Msfa&:S$n
363
Introducerea budismului ezoteric tantra r.
epoca Tang va avea o nrurire mai ampl. Acest
budism, avnd la baz Iormule si cercuri magice,
cunoscut mai cu seam sub Iorm epurat, aso-
ciat cu speculatii simbolice, pare s Ii luat un
mare avnt n India ncepnd cu mijlocul seco-
lului al Vll-lea nvttori de tantra propo-
vduiau la Nland nc din aceast epoc si
s se Ii rspndit rapid n Sri Lana si n Asia de
Sud-Est; nu va ntrzia, de asemenea, s ajung
n China, apoi n Tibet. Traducerile de texte
taiitrice n chinez se nmultesc n secolul al
Vlll-lea. Maestrul si traductorul cel mai cu-
noscut, Amoghavajra (n chinez Buong) (705
774), avusese doi predecesori indieni, care sosi-
ser n China n anii 7J6 si 719. Nscut cu sigu-
rant n Sri Lana, cunoscut n China ca adoles-
cent, ntors n Sri Lana ntre 741 si 746, Amo-
ghavajra a tradus la Chang'an, ncepnd din 756,
un mare numr de texte tantri ce, obtinnd un
mare succes la curtea dinastiei Tang.
Tantra constituie ultimul aport al budismului
indian n China, n preajma marilor preIaceri ce
vor orienta lumea chinez pe drumuri noi si vor
provoca declinul marilor comunitti monahale.
Cu budismul tantra se ncheie lunga perioad de
relatii intense ntre trile indianizate si China;
moartea lui Amoghavajra n 774 simbolizeaz,
Jn Ielul su, sIrsitul evului mediu chine/..
S notm totusi c legturile ntre civilizatia
indian si cea chinez nu s-au mrginit la dome-
niul, si asa Ioarte bogat si divers, al budismului.
Stiintele proIane ale Indiei au ptruns n China:
tavtati din lumea indian snt semnalati la
aang' an si I. uoyang n prima jumtate a epocii
an
g~ iar traducerile de texte ,brahmane",
r
atind probleme de astronomie, astrologie, matc-j
a
tic si medicin, par s Ii Iost Ioarte numeroase'
n

Se
colele al Vll-lea si al VIII-lea.
Matematicile
au inIluentat, la rndul lor,
matematicile
chinez
2. influen[ele strine
Clasele suprapuse din prima jumtate a epocii
Tang snt atrase de tot ceea ce este barbar:
dansuri, muzic, jocuri, buctrie, mbrc-
mint e, locuinte etc. Este adevrat c inIluentele
venite din stepe si din Asia Central au avut tot
timpul pentru a se exercita n China de Nord,
ncepnd cu epoca Han, ns dup marile oIen-
sive de la nceputul secolului al Vll-lea, contac-
tele, multiplicate prin ambasade, tributuri, misi-
uni, caravane de negustori si pelerinaje monahale,
devin mai strnse ntre China din regiunea Rului
Wei si a Fluviului Galben, Mongolia, bazinul
Tarimului si regiunile de dincolo de Pamir.
n orasele comerciale din Gansu, Shaanxi si
Henan, ca si pe traseul Marelui Canal si la
Guangzhou se stabilesc colonii strine, mai
numeroase ns dect sub dinastia Han. Se poate
spune c civilizatia chinez din aceast epoc este
o civilizatie cosmopolit. Capitala, Chang'an,
este locul de ntlnire a tuturor popoarelor Asiei:
turci, uiguri, tibetani, coreeni, oameni din Kho-
tn si Kuch, sogdieni, asmirieni, persani,
arabi, indieni, singhalezi ctc. O seam de picturi
si statuete Iunerare di n secolele al Vll-lea si al
VUI-lea demonstreaz interesul pe care chinezii
din acea vreme l poart celor mai deprtati
dintre acesti strini, cu chipul, n general, ntu-
necat si cu nas proeminent; cu o umbr de ironic
si cu o anumit tendint spre caricatur, aceste
lucrri le pstreaz o amintire plin de prospe-
time. Invazia de strini, de el emente ale unor
culturi ndeprtate, de produse exotice (sclavi,
animale, plante, bucate, parIumuri, medica-
mente, textile si bijuterii etc). nu va ntrzia
s actioneze asupra sensibilittii epocii, mbog-
tind cu aporturile ei civilizatia imperiului Tang'
n acest Iel, bunoar dansurile si muzica cu
Asia Central si din India aveau s modiIic
0
gusturile societtii chineze. Muzica indiana p
trunde n China prin intermediul Asiei Centra
(Kuch), apoi prin Cambodgia si Champ, iar
anumite elemente ale ei vor Ii pstrate n muzica
de curte din Japonia. Tot ceea ce vine din Asia
Central se bucur de Iavoarea claselor dominante:
dansuri si muzic din TurIn, Kashgar, Buhara,
dar mai cu seam din Kuch. O sintez original,
Ioarte mult pretuit n China, ntre muzica din
Kuch si muzica chinez s-a produs n orasul
comercial Liangzhou (Wuwei, n Gansu), ce pare
s Ii Iost unul dintre Iocarele cele mai importante
ale rspndirii n China, a inIluentelor din Asia
Central si din lumea indo-iranian.
nfluen[e iraniene
Cele dou mari curente de civilizatie venite din
Iran si din India s-au amestecat si s-au mbogtit
reciproc n ntreaga zon ce se ntinde ntre
AIghanistan si valea Amu-Dariei, si oazele din
bazinul Tarimului. Negustorii cei mai activi n
Asia Central si n China de Nord snt originari din
Samarand (Kang, n chinez), Mimargh (Mi),
Kish (Shi), Buhara (An), iar limba lor, sogdiana,
dialect iranian oriental, vorbit pe toate cile ce
duc din bazinul Amu-Dariei spre valea Rului Wei,
este cea mai important limb de comunicare n
Asia Central. ntruct schimburile comerciale se
prelungesc de la Buhara ctre Merv, de la Balh
spre Herat, este de nteles Iaptul c inIluentele
iraniene au ptruns udestul de amplu n China.
Depsind n expansiune si Pamirul, imperiul Tang a
Iost determinat ** se amestece n politica iranian.
O ambasad
a
Persiei sassanide la Chang'an este
mentionat
ln
638, iar incursiunile arabe care ncep
n 642
aveau
s contribuie la strngerea legturilor
ntre 2j
r
*
ea
iranian si aceea a mpratului Gaozong.
"
lar
ndeprtatul Bizant se gndise la o aliant ?
u

)"ina: o ambasad bizantin este semnalat
l n

643 l a Chang' an. n 6 6 1 , Pet oz, ul t i mul S5
)
Veran
~..reIugiat la Tohara (regiunea Balh)
re

sprijinul Chinei mpotriva atacurilor ome-
yazilor. n anul urmtor, este organizat o expe-
ditie care ajunge pn la Ctesiphon, pe malurile
Tigrului, renscunndu-1 pe Perz. Constrns
ns din nou s ia calea exilului, neIericitii|
suveran soseste n 674 la Chang'an, unde este
primit cu mult Iast de ctre mpratul Gaozon,?.
care i conIer un titlu de oIiter n garda palatu-
lui. Peroz se ntoarce spre vest n 674, apoi revine
n 708 la Chang'an, unde si moare, la scurt timp
dup sosire.
InIluenta Iranului este sensibil n arta si
artizanat ul chi nez di n secol el e al Vll-l ea
al VlII-lea. AstIel, o nou metod de martelaj
si cizelare a obiectelor de aur si argint, de origine
persan, se rspndeste n aceast epoc n China.
Tot asa, jocul de polo, ce pare s provin din Iran,
devine una dintre distractiile predilect e ale
maltei societti chineze. InIluentel e iraniene
se Iac ns simtite ndeosebi n domeniul religios,
prin introducerea de noi culte strine n orasele
din Gansu, la Chang' an si Luoyang.
Crestinismul nestorian, care se rspndise n
Iranul sassanid n secolele al V-lca si al VT-lea,
ajunsese n Herat, Balh si Samarand si ptrun-
sese n oazele de vest ale actualei provincii
ianjiang; el pare s se Ii introdus si n orasele
comerciale din Gansu si de pe Valea Wei, ime-
diat dup marile oIensive care deschiseser
Chinei dramurile Asiei Centrale. O celebr stel
bilingv, n siriac si chinez, ridicat n biserica
nestorian din cartierul Yining din Chang'an si
datat 7Si descoperirea ei la nceputul seco-
lului al VII-lea va Iace senzatie n rndurile
misionarilor iezuiti, relateaz istoria evanghe-
lizrii, Ioarte recente nc, a Chinei: scrierile
sIinte crestine Iuseser introduse la Chang'an n
631 de ctre un persan numit, n transcript*
e
chinez, Aloben. Sapte ani mai trziu, curtea
imperial Tang autoriza propovduirca nvt'
1
"
turii si constructia de biserici crestine. Trebuind
s Iac Iat, n epoca domni ei mprtesei
Zetian I690705), ostilittii budistilor, noua
religie a beneIiciat din nou de protectia i i i
In vremea lui uanzong (712756). Era vorba
despre un crestinism iranizat att n privinta
dogmei, ct si a liturghiei si vocabularului.
Cunoscut n China sub numele de ,religie a tex-
telor sacre din Iran" boi fingfiao), de ,religie
a marilor Oin" termen care trimite la locul
de origine al acestei erezii crestine condamnate
n 431 de ctre conciliul din EIes n imperiul
bizantin ori de ,religie a luminii" fingfiao) ,
nestorianismul nu a avut rgazul s-si cstige
adepti n Asia Oriental: interzis n momentul
marii proscrieri a religiilor strine din anii
842845, pare s Ii disprut apoi cu totul.
Nestorianismul Icuse prozeliti, ndeosebi n
rndurile negustorilor sogdieni si la turcii occi-
dentali (evangheliile snt traduse n sogdian si
turc), si a ptruns, mai trziu, la mongolii
ereiti din valea Ruui Tchou, la sud-vest de
Lacul Balhas si la engutii din Muntii Ordos.
Acest crestinism din step va sluji, n epoca
mongol, drept baz pentru legenda medieval
european despre regatul crestin al preotului
Ioan. Reintroducerea lui n China de ctre mon-
goli n epoca Yuan Iiinteaz biserici nestoriene
la Zhenjiang si Yangzhou pe Yangziul inIerior,
ca si la Hangzhou va Ii Ir viitor.
O alt religie originar din Iran avea s exer-
cite o inIluent mai proIund: maniheismul
(momfiao), al crui cult a Iost autorizat de mp-
rteasa Zetian n 694, pare s se Ii implantat
destul de temeinic n rndurile uigurilor turci
sedentari ce au jucat ncepnd cu mijlocul seco-
lului al VUI-lea un mare rol economic si politic
n TurIn, n Gansu si n Shaanxi. InIluenta preo-
tuor maniheisti se va Iace simtit n domeniile
astrologiei si astronomiei. Ei snt aceia care au
mtrodus pentru prima dat n China sptmna
3-le crei zile snt asociate cu cele sapte planete,
J
n
vreme ce, dup traditia chinez, credincioas
irnprtirii spatiului si timpului n unitti de patru
S
1
cinci, zilele sptmnii erau n numr de cinci.
nt
erzis, ca si celelalte religii strine, la mijlo-
cui secolului al I-lea, maniheismul reapare n
chip dest ul de ci udat n secol el e al l-l ea si
al ll-lea pe trmurile Fujianului si Zhejian-
gului, precum si n interiorul acestor provincii,
dar amestecat cu un Iond de traditii budiste si,
n parte, taoiste. Aici culti:l acesta original nsu-
Ileteste societti secrete rebele mpotriva puterii
constituite. S-ar putea si ca nriuirea maniheis-
mului s se Ii prelungit n China pn n secolul
al lV-lea: numele dinastiei Ming (,lumin")
(1363,1644) ar putea Ii inspirat ntemeietorului
ei de amintirea durabil a traditiilor maniheiste
n societtile secret e din epoca mongol.
Ct despre mazdeismul lui Zoroastru, care va
disprea din Iran n urma cuceririi arabe, pare
s Ii ptruns n China de Nord nc din a doua
jumtate a secolului al Vl-lea, sub dinastiil e
Zhou si Oi. Aici expansiunea militar a dinas-
tiilor Sui si Tang a sporit, desigur, numrul
adoratorilor Iocului: n secolul al Vll-lea exist
temple mazdeene la Dunhuang (Shazhou), Wuwei-
(Liangzhou), Chang'an (templu ntemeiat n 631)
si Luoyang. Spectacolele de iluzionism din tem-
plele de la Wuwei si Luoyang par s Ii cunoscut
un anume succes. Din aceast religie, creia chi-
nezii i dduser numele de xianfiao (religia
zeului Iocului), n secolele al -lea al III-
lea nu va mai rmne ni ci o urin.
China i islamul n secolele al Vll-lea-al !X-lea
n decursul ntregii perioade care se ntinde din
secolul al Vll-lea pn n secolul al III-lea,
cele dou mari civilizatii ale Eurasi ei au Iost
cea a Islamului si cea chinez. Expansiunea lang
n Asia Central si n Transoxiana coincide cu
marile cuceriri arabe ce aveau s extind impe-
riul islamic pn n Spania si pn n actualul
Turestan sovietic. Imperiile chineze Tang S
1
Song primul continental si rzboinic, al doilea
maritim si comercial snt contemporane cu
imperiile omeyyad si abbassid si apartin aceleiasi
perioade din istoria Eurasiei. Asia Oriental si
lumea islamic par s Ii cunoscut chiar o evo-
lutie analoag, cuceririle militare cednd locul
activittilor negustoresti, literaturii, stiintelor
si tehnicii, ntr-o lume n care centrele urbane
erau n plin nIlorire. China si Islamul vor Ii
supuse, deopotriv si n acelasi moment, teribi-
lei ncercri a cuceririi mongole: n 1258 armatele
hanului Hulgu (121S1265) cuceresc Bagdadul,
iar n 1276 trupele lui Bayan (1236-1294) intr
n Hangzhou, capitala dinastiei Song de Sud.
Contactele ntre lumea islamic si lumea chi-
nez ncep, asadar, n epoca Tang si se vor pre-
lungi pn n epoca mongol (secolele al III-
lea al lV-lea), n marele conglomerat politic
creat de urmasii lui Genghis-han.
Primele contacte au avut lec aproximativ ntre
anii 650 si 750, n momentul expansiunii ara-
be n regiunile ce se ntind ntre Mesopotamia si
Lacul Balhas. ntreaga politic a imperiului Tang
n aceast parte a lumii are drept scop pe acela de
a se opune naintrii victorioase a incursiunilor
arabe, ns jocul aliantelor Chinei cu victimele
cuceririi omeyyade nu poate mpiedica aceast
naintare: Persia sassanid este cucerit ntre 642
si 652, oazele din Transoxiana snt ocupate nce-
pnd din 704, si arabii se instaleaz n Khorezm,
Ierghana si n anul urmtor n Kashgar. Contra-
oIensiva chinez din anii 745 751 este oprit la
sud de Lacul Balhas prin celebra btlie de pe
Rul Talas, care marcheaz sIrsitul ambitiilor
chineze n Transoxiana, ca si n regiunea Kashgar.
ReIluxul inIluentei chineze n trile situate din-
colo si dincoace de Pamir a Iost grbit de marca
criz ce a provocat n 755 763 rscoala lui An
Lushan.
Contactele sino-islamice aveau s permit
transmiterea anumitor tehnici ale Asiei Orien-
tale spre lumea islamic si Europa. Cazul hrtiei
este cel maibine cunoscut: procedeele de Iabricare
a
hrtiei, perIectionate n China nc din secolul
al II-lea e.Il., s-au raspndit din Samarand la
Bagdad si Damasc; de aici au ptruns n Egipt,
n Maghreb, si apoi, n secolele al -lea al l-
lea, n Spania musulman. Primele cantitti de
hrtie produse n Italia dateaz de la sIrsitul
secolului al lll-lea. Fr aceast lung clto-
rie a unei tehnologii nscocite n China de Nord
dousprezece secole mai devreme, lumea occiden-
tal nu ar Ii putut cunoaste nici tiparul, nici
timpurile moderne.
Traditia spune c pri zonierii czuti la arabi
n 751, n cursul btliei de pe Talas, snt cei
care au transmis procedeele de producere a
hrtiei. ntr-adevr, inIluentele chineze n Tran-
soxiana si Iran snt anterioare mijlocului seco-
lului al VlII-lea: Iabricanti chinezi de hrtie,
testori, aurari si pictori chinezi erau deja in-
stalati la KuIa (actualul Karbala, la sud-vest
de Bagdad) si la .Samarand n momentul cu-
ceririi arabe.
Lupta n care se nIruntaser armatele chineze
si clretii arabi n Transoxiana si n sudul La-
cului Balhas nu va mpiedica stabilirea de re-
latii politice ntre chinezi si musulmani: un
contingent, alctuit cu sigurant din persani si
iraieni, a Iost trimis n 756 n Gansu, n spri-
jinul mpratului Suzong, amenintat de rscoala
lui An Lushan. Mai putin de cincizeci de ani
mai trziu, s-a ncheiat o aliant ntre imperiul
Tang si abbasizi mpotriva atacuril or tibeta-
nilor n Asia Central; iar o misiune a caliIului
Hrun al-Rashd (766-809) soseste la Chang'an
n 798.
Aceste legturi diplomatice ce strbat Asia
Central snt contemporane cu avntul maritim
al lumii islamice di n Oceanul Indian si pn
n Asia
Oriental, dup
ntemeierea, n
762, a ncepnd
cu mutarea capitalei de cltoriile pe
mare de la SrI, portul Bassorei n GolIul Persic,
spre India, strmtoarca Malacca si China de Sud-
Negotul ntre trmurile Chinei si Oceanul Indian

Bagdadului.
la Damasc la Bagdad iau av nt
au ca obiect produse de lux (Iildes, tinie,
coarne de rinocer, aram, sclavi negri la so-
sire si mtsuri, mirodenii, portelanuri pro-
duse, ndeosebi, la Fu jian, la plecare.
Marele port Guangzhou de la mijlocul seco-
lului al VIII-lea, numit KhnIu de negustorii
arabi, oras colonial al crui hinterland este nc
populat de triburi bstinase, numr, n rndurile
populatiei sale, evaluate la 200 000 de locuitori,
multi negustori strini cu Iete nchise la culoare:
unluni (malaezi), bosi (iranieni, cnd acest
termen nu desemneaz locuitorii vreunei t ri
din Asia de Sud-Est), polomeni, (brahmani, adic
negustori indieni), chami, de pe trmurile orien-
tale ale Vietnamului, vietnamezi, 'imen, su-
matrieni etc. Musulmanii de rit ortodox si siitii
si aveau moscheile lor n cartierele strine,
situate pe malul stng al Rului Guangzhou.
Cea mai veche mrturie a unui strin asupra
Guangzhouului este cea a unui musulman:
Relatare despre China i India (Akhbar al-Shtn
wal Hind), atribuit negustorului Suleiman si
datat di n 85!.
JeIuirea n 738 a orasului de ctre pirati ira-
nieni si arabi ce par s-si Ii avut bazele ntr-un
port din Insula Hainan, apoi rapacitatea eunu-
cilor numiti, n a doua jumtate a secolului al
VIII-lea, n postul de ,comisar pentru navele
negustoresti" (shihosi) au deturnat parte din
negot spre Vietnamul de Nord si spre regiunea
Chaozhou, n apropiere de hotarele Fujianului.
Relatarea lui Suleiman dateaz ns di ntr-o
epoc n care practici administrative mai cinstite
ngduiser, spre nceputul secolului al I-lea,
0
reluare a activittilor comerciale la Guangzhou.
Prdarea orasului n 879 de ctre trupele lui
Huang Chao, rscoalele sclavilor aIricani de la -
Bassora ctiva ani mai devreme, apoi cutremurul
ce
a distrus n 977 SirIul aveau s slbeasc
dl
n nou negot ul ntre GolIul Persic si marele
Port al Chinei tropicale: n epoca Song si dup
0
iparea de ctre mongoli a Chinei de Sud, ntre
ci de comunica[ie
LU imperiul chinez'sub dinastia Tang 5&
influen[e exercitate influen[e primite
(i) Nestorianism, zoroastinism, maniheism
19. InIluente primite si exercitate de China n epoca
Tang



secolele al l-lea si al lV-lea, portul cel mai
activ nu va mai Ii Guangzhou, ci Quanzhou,
numit de negustorii musulmani Zaytiin, pe tr-
murile provinciei Fujian.
3. Rspndrea civiliza[iei Tang
Expansiunea chinez n Asia secolelor al VH-lea-
al VlII-lea a avut drept eIect sporirea inIluentei
civilizatiei Tang si n toate tinuturile vecine:
Asia. Central, Mongolia, Tibetul, Transoxiana,
Coreea si Japonia, tri din Asia de'Sud-Est.
Anumite elemente ale culturii chineze au p-
truns la turcii din Orhon (calendarul, ciclul celor
dousprezece animale etc), iar lexicul turc a ps-
trat pn n zilele noastre mprumuturi din chi-
nez, ce dateaz din acea epoc. Printesele chi-
neze cstorite cu hani ai turcilor si uigurilor,
precum si bTsan-poii tibetani au introdus textele
clasice chineze n iurtele nomazilor si n palatele
de piatr din Lhassa. Deschiderea drumului ti-
betan, ca urmare a aliant ei nchei at e ntr e
Curtea Tang si Iamilia regal din Tibet ctiva
ani nainte de mijlocul secolului al VH-lca
prima printes chinez dat de sotie unui
bTsan-po soseste la Lhasa n 641 , ngduie
pelerinilor chinezi s cltoreasc la locurile
sIint e al e budismul ui prin capitala Tibetului
si prin Nepal. Asa au ajuns n India clugrii
uanzhao (n 651) si uantai (n a doua jum-
tate a secolului al Vll-lea), precum si multi altii
al cror nume a rmas necunoscut. n mod pa-
radoxal, inIluentele budiste au ptruns n Tibet
n a doua jumtate a secolului al VlII-Jea dinspre
China si nu dinspre India, ce se aIl relativ mai
aproape.
Nu trebuie, de altIel, uitat c ceea ce a adus
imperiului Tang o parte a imensului su pres-
tigiu n ntreaga Asie este Iaptul de a Ii i
s
*'
cu marile sale sanctuare, cu celebrele sale p
e
'
lerinaje, cu eminentii si ,nvttori ai legii .
unui dintre marile Iocare ale budismului. Favo-
rizarea de ctre dinastia Tang a acestei mari re-
ligii, precum si a altor culte nechineze nu este,
desigur, strin de anumite intentii ascunse de
ordin politic.
nfluen[e chineze n Japonia
Rspmdirea inIluentelor chineze avea s capete
n Japonia o amploare exceptional n epoca
Tang, provocnd, nc din primii ani ai secolului
al Vll-lea, o brusc intensiIicare a procesului
centralizrii politice care, la rndul lui, a con-
tribuit la accelerarea mprumuturilor.
Nendoielnic, inIluentele chineze nu ncetaser
niciodat s se Iac simtite n insulele nipone si,
ndeosebi, n Kyushu. Principatele japoneze in-
traser n legturi cu imperiul Han nc din epoca
districtelor militare chineze din Coreea, iar aceste
relatii Iuseser mentinute cu China de Nord si
cu China de pe Yangzi ul inIerior dup Ior-
marea celor trei regate coreene, la nceputul
secolului al IV-lea. Nicicnd ns prestigiul Chinei
nu a Iost att de mare n Asia Oriental ca acela
dobndit n secolele al Vll-leaal VUI-lea-
Nicicnd inIluentele chineze n Japonia n-au Iost
att de generale si de proIunde ca n epoca Tang.
Ptrunznd n valuri succesive, n 602-622, apoi
n 646-671, ele se extind n toate domeniile
institutii politice, si administrative, limb, li-
teratur, art, tehnic, religie etc , transIor-
mnd cu rapiditate Japonia ntr-o tar de civi-
liza(ie chinez.
n epocile Nara (710-784) si Heian (794-1068),
ni
ci nu mai este vorba despre mprumuturi spon-
ta
ne
;
ci despre o politic deliberat si sistematic
de imitare. Este motivul pentru care Japonia, )ai
bine aprat mpotriva agresiunilor din aIar,
a

putut pstra pn n zilele noastre o seam de
raditii chineze ce dateaz din epoca Tang.
Codul Taiho, publicat n 701, ca si alte culegeri
juridice si administrative japoneze din secolul al
VlII-lea, se inspir Ioarte mult din codul Tang
si din legislatia chinez contemporan cu acesta.
Planurile noii capitale Heijo (Nara), ntemeiat n
710, si al orasului Heian (Kyoto), din 793, snt
amndou inspirate din planul Chang'anului.
Primele istorii oIiciale ale Japonia Kofiki (712) si
Nihonshoki (720) snt redactata dup modelul
istoriilor dinastice chineze. Toate marile secte
budiste din Japonia (Jodo, lendai, Shingon, Zen
s.a.) snt vlstare, crescute pe p-mnt japonez,
ale sectelor budiste chineze di n epoca Tang, ale
cror doctrine si texte sacre au Iost introduse
n Japonia de ctre clugri japonezi si, cteodat,
chinezi. n acest Iel Jian-zhen (688-763), clugr-
medic originar din Yang-zhou, provincia Jiangsu,
soseste n Japonia n 753;mpreun cu alti clugri
chinezi, si si sIr-seste zilele la sara, n 763.
ntre cei mai cunoscuti clugri japonezi care vin
n China pentru a studia pe lng marii
nvttori ai Legii si pentru a vi zita centrel e
budiste si locurile sIinte cele mai renumite
(Chang'an, Luoyang, Tiantaishan din Zhejiang,
Wutaishan din Shanxi s.a.) i amintim pe Gembo
(?-746), plecat ctre Chang'an n 716 n cadrul
unei ambasade si aducnd n tara sa, dup opt-
sprezece ani de absent, 5 000 de texte budiste n
chi nez si mai multe odoare sIi nte; pe Kiai
(774-835, numit si Kobo daishi), celebrul nte-
meietor al sectei Shingon, care a cltorit n
China ntre 804 si 806, precum si pe tovarsul
sli de drum Saicho (767-822) Dengyo da-
ishi, ntors n Japonia n 805; pe clugrii
Jogyo si Kngyo (nscut n 799 la Kyoto), care
se aIl n China ntre 838 si 839, ca si pe Ennvn,
care va lsa o relatare amnuntit despre cl-
toriile sale, mpiedicate de administratia chi-
nez, si despre marea represiune antibudistdi
11
anii 842-845; Ennin viziteaz, ntre 838 si 47 ~
yangzhou, valea Rului Huai, trmurile Shan-
dongului, Muntii Wutai n nordul provinciei
Shanxi, Chang'anul si Luoyangul, ntorcndu-se
prin Shandong si trmurile Coreei. i mai amin-
tim, dup Ennin, pe clugrii Eun care cl-
toreste n China ntre 842 si 847 , Enchin
(Chisho daishi,8H-891), aIlat n China ntre 853
si 858 si Shuei (n China ntre 862 si 866). Pele-
rinajelor si ambasadelor li se adugau relatiile
comerciale: la sIrsitul dinastiei Tang, n por-
turile japoneze snt semnalate numeroase nave
comerciale chineze.
Coreea, unde inIluentele chineze erau mai vechi
si mai proIunde, suIer si ea atractia att de pu-
ternic a civilizatiei Tang. Atunci cnd imperiul
Silla nglobase n 688 regatele Paeche si Koguryo,
o seam, de regiuni, n care colonii chinezi erau
numerosi, Iuseser integrate noului imperiu.
Timp de circa cincizeci de ani, la sIrsitul se-
colului alVII-leasi nceputul secolului alVIII-lea,
raporturile ntre imperiile Tang si Silla devin
mai intense, gratie numeroaselor ambasade si
cltoriilor unor clugri si studenti coreeni n
China. Coreea ocup, de altIel, n aceasta epoc,
o pozitie dominant n mrile de nord-est. O
serie de colonii coreene snt instalate pe trmu-
rile Shandongului si n orasele comerciale pe care
le strbate Marele Canal, de la Yangziul inIerior
pn la hotarele Henanului si Shandongului.
4. Reac[ia ,na[ionalist"
i ntoarcerea !a izvoarele tradi[iei
chineze
in
jurul anului 800 se contureaz o mare coti-
wr n viata intelectual a Chinei. Este vorba, n
sent, de dorinta proIunda a unora de ntoarcere
377
lzvo;
irele strvechi ale culturii chineze si, n
acelasi timp, de o atitudine ostil Iat de inIlu-
entele strine care ptrunseser att de amplu n
China, de la sIrsitul dinastici Han ncoace.
Aceast reactie, care urmeaz unei perioade n
care curtea si clasele dominante Iuseser deosebit
de primitoare Iat de strini, ca si Iat de m6dele
si produsele exotice, pare s se explice, n cea
mai mare parte, prin aspectul de nIrngere na-
tional pe care 1-a mbrcat rscoala lui An
Lushan si prin schimbarea de atmosIer ce a
urmat acestor tragice evenimente. ngduinta vi-
novat de care Icuser dovad conductorii din
epoca lui uanzong Iat de comandantii de ar-
mat, n general, si Iat de comandantii strini,
n mod special An Lushan era el nsusi Iiul
unui sogdian si al unei Iemei turce , Iusese pe
punctul s duca la prbusirea imperiului, l-
sndu-1, apoi, Ioarte slbit. Barbarii pe care
dinastia a trebuit s-i cheme n ajutor se insta-
laser n nord-vest si guvernau, de Iapt, n Gansu
si Shaanxi: tibetani jeIuitori care prad herghe-
liile imperiale, mpingndu-si incursiunile, n 763,
pn la Chang'an, instalndu-se ntre aproxiamtiv
770 si 850 n orasele din Gansu; uigurii ce mono-
polizeaz comertul cu cai, obtinnd din aceasta
beneIicii substantiale, sau care, dnd n capital
mprumuturi pe baz de zlog, se comport ca
niste cmtari nemilosi. Bogtia negustorilor
strini stabiliti n maril e orase a putut suscita
unele reactii xenoIobe, maniIestate n timpul rs-
coalelor: n 760, mai multe mii de negustori arabi
si persani snt masacrati la Yongzhou de ctre
bandele de insurgenti condusi de Tian Shengong;
un secol mai trziu* n 879, trapele lui Huang Chao
i atac, la Guangzhou, tot pe negustorii strini-
Reactiilor populare le corespund, n rndul cla-
selor dominante, anumite atitudini politice: aris-
tocratia de snge amestecat, ce s-a mentinut la
putere un timp att de ndelungat, pare s I
1
pstrat de la ascendenta ei barbar o mai mare
disponibilitate n a primi ceea ce venea din aIar,
ca si gustul pentru aventuri militare; ideea c
a
intruziunea, ncepnd cu secolul al IV-lea,
a

uu)))uun
barbarilor alterase treptat puritatea chinez, co-
rupnd vechile moravuri si ducnd astIel la de-
cadenta Chinei aceast idee deci si Iace nce-
tul cu ncetul loc n rndurile crturarilor si
Iunctionarilor recrutati prin concurs, originari
cel mai adesea din China de Sud-Est. Putin in-
teresati de probleme de rzboi, ei consider c
puterea militar trebuie s rmn strict subor-
donat puterii civile. La acestea se adaug bo-
gtia insolent a bisericii budiste, puterea clu-
grilor, strnsele legturi secrete pe care acestia
le ntretin cu gineceul imperial si cu eunucii.
Or, tocmai eunucii, a cror putere este n cres-
tere n jur de 800, snt cei care ajung s controleze
guvernarea n vremea lui ianzong (era Yuanhe,
806-820), hotrnd asupra investirii si destituirii
mpratilor. Totul i incit pe cei ce se socotesc
depozitarii ortodoxiei chineze s reactioneze: ex-
cesele nsesi ale epocii, declinul aristocratiei din
Shaanxi si din Gansuul Oriental, de cnd
i(
tara
dintre trectori" (guannei) si-a pierdut predomi-
nanta economic si politic, nchiderea drumuri-
lor Asiei Centrale, pe unde se producea aIluxul
cel mai important de inIluente strine. Religiile
exotice si, n primul rnd, budismul snt acum
rupte de locurile lor de bastin oazele din
bazinul Tarimului, Kasmirul, hotarele Indiei si
Iranului, India. China este gata s se replieze
Si s se ntoarc n ea nssi.
Termenul de nationalism este anacronic, si
totusi reactiile ce se schiteaz dup rebeliunea lui
An Lushan si care se vor mai maniIesta nc de
multe ori n decursul istoriei snt asemntoare
celor nationaliste. Cum ar putea Ii deIinite acest
atasament Iat de o traditie autentic, ce ar Ii
Iost corupt prin inIluente strine, si aceast do-
"nt de ntoarcere la izvoare pure si imaginare ale
gndirii si moralei ortodoxe, din moment ce ele
nu
se raporteaz la conceptul mult mai recent
e

natiune, ci la acela de cultur. Pentru aceasta
a
r
trebui inventat un barbarism, si anume terme-
nul de ,culturalism".
f l ! ti i ii i
Micarea ,stilului antic"
n mod destul de curios, dorinta de rentoarcere
la antichitate se aIirm, la nceput, prin preo-
cupri stilistice si literare. Era vorba de a res-
titui prozei chineze simplitatea, concizia si vi-
goarea pe care le avusese n vremurile dinastiei
Han si la sIrsit ul anti chittii; pri mul car e
merge pe aceast cale, scriind n ,stil antic"
(guwen) este Lin Zongyuan (773-819). Dar, n
conceptia chinez, Iorma nu poate Ii separat de
continut: cutrile stilistice din epoca celor sase
dinastii se acordau cu o complet indiIerent
moral. Or, literatura nu poate Ii o simpl des
Itare estetic. Dac nu exprim idei adevrate
si puternice, ea nu mai este dect un exercitiu
de virtuozitate, demn de dispret: Iunctia educa-
tiv, moral si politic pe care literatura o avea
n antichitate nu putea Ii desprtit de Iorma ei.
Acestea snt temele pe care avea s le dezvolte
cel mai mare prozator chinez dup Sima Qian,
si anume marele Han Yu (768-824), antibudist
notoriu si crturar ortodox, a crui diatrib din
819 mpotriva scenelor de isterie colectiv ce
nsoteau transIerarea unei relicve a lui Buddha
a rmas celebr. Fr ndoial, Liu Zongyuan si
Han Yu si-au avut predecesori n anumiti poeti
si istorici, nc de la nceput urile di nastiei
Tang, ntre altii pe Liu Mian, preIect de Fuzhou
n vremea erei Zhenguan (627-649), care credea
c odat cu sIrsitul dinastiei Han se pierduse
acel dao al celor vechi, care nsemna deopotriv
ntelepciune si adevr. Odat cu Han Yu si Liu
Zongyuan, miscarea guwen si capt titlurile de
noblete. nccpnd cu ei se contureaz evolutia ra-
di cal care avea s duc, n secolele al I-lea
si al ll-lea, la acel tip de renastere pe care-1
reprezint ,neoconIucianismul". Asa se Iace c
la unul dintre succesorii imediati ai lui Han \u
putem detecta o orientare IilozoIic ce-i preves-
teste pe gnditorii ncoconIueicni din epoca Song
pentru a putea respinge mai bine budismul, i
Ao (va. ctre 844) studiaz IilozoIia budist si si
nsuseste gndirea scolii chan (n japonez, :eu).
Aceste studii l duc la noi conceptii asupra notiunilor
clasice de xin (spirit) si xing (natur), ce vor
orienta ntreaga IilozoIie din epoca Song: natura
Iunciar a nteleptului este tulburat de pasiuni
(qing), si totusi natura nteleptului si pasiunile snt
de nedesprtit, tot asa cum de nedesprtit snt lumina
si ntunericul. Adevrul care este ciung,
sinceritatea perIect (si impasibilitate) se aIl
dincolo de orice deosebire, de orice opozitie ntre
natur Iunciar si pasiuni. Aici se regseste jocul
dialectic Iundamental al scolii chan, transpus n
vocabularul din textel e clasice si din Mencius.
380
Represiunea ontibudist
i deciinuf budismului
Caracterul ,nationalist" si xenoIob al miscrii ce avea
s duc, n anii 842-845, la marea proscriere a
religiilor strine si ndeosebi a primeia dintre
acestea, budismul, este evident chiar din motivele
invocate n acea epoc. nc n 835, un decret
interzice chinezilor orice raport cu ,oamenii de
culoare", termen ce desemneaz pe strinii
originari din regiunile aIlate dincolo de Pamir, si de
Asia de Sud-Est: iranieni, sogdieni, arabi, indieni,
malaezi, sumatrieni s.a. Decretul de proscriere
publicat post factum n 845, ntr-un moment n care
toate msurile luate Iuseser deja aplicate, acuz
budismul, religia strin, de a Ii Iost pricina slbirii
morale si economice a scurtelor dinastii din sud :
Jin, Song, Oi, Liang Si, ndeosebi, Cheu. Mai exact,
n decret se arat c monahii nestorieni si mazdeeni
snt redati vietii laice pentru ca ,s nu mai strice
moravurile chineze", invocndu-se apoi simplitatea si
puritatea moral ce vor domni de atunci nainte.
Reactia este, n acelasi timp, sentimental o
3
81
ostilitate diIuz Iat de toti strinii si Iat de

prerogativele culturale ce si le cstigaser nainte de 755
si de tip rational, n msura n care rspunde unor
realitti politice si economice: puterea eunucilor,
budisti Ierventi, superstitiosi, inculti si lacomi de cstig
; averile scandaloase ale mnstirilor, bogate n
pmnturi, oameni, monede si metale, ntr-un moment
n care statui are diIicultti Iinanciare si lipseste arama
pentru monetarii. Biserica budist este detintoarea
cel ei mai mari prti din metalel e pretioase al e
imperiului, sub Iorm de obiecte de cult, de clopote si
de statui, si una dintre msurile adoptate va Ii tocmai
aceea de a preIace n monede o seam de clopote si
statui, monede care, de teama sacrilegiului, vor Ii
reIuzate n mediile populare. Ar Ii ns eronat s ne
nchipuim c proscrierea religiilor strine a Iost brusc
si brutal. La msurile cele mai radicale s-a ajuns
treptat. La nceput n-a Iost vorba dect de a proceda,
dup o uzant ce poate Ii considerat drept traditional,
la epurarea clerului budist, n scopul de a-i izgoni pe
clugrii inculti si pe Ialsii credinciosi. S-a ajuns apoi
la conIiscarea bunurilor particulare ale bonzilor,
potrivit unei interpretri restrictive a tratatelor de
disciplin budist cci clugrii au Icut jurmnt de
srcie , la supri marea ceremoniilor budiste n cultul
oIicial, la msuri de laicizare din ce n ce mai masive
(300 de laicizri pe zi n 845). n sIrsit, s-a
procedat la inventarierea general a bunurilor sacre
ale mnstirilor, apoi la conIiscarea pmnturilor, a
Iamiliilor de serbi, a tezaurelor monetare, a metalelor. 260
000 de clugri budisti de ambele sexe au Iost secularizati
si recenzati ca impozabili, 150 000 de dependenti ai
mnstirilor care nu cdeau sub incidenta Iiscului si a
corvezilor de stat au Iost, de asemenea, nscrisi pe
listele de recensmnt; 4 600 mnstiri au Iost distruse
ori preIcute n cldiri publice, 40 000 de lcasuri de cult
mai mi ci au Iost demolate sau dezaIectate ; au Iost
pstrate doar cteva temple cu statut oIicial, deservite de
un mic numr de clugri,
n vreme ce religiile de origine iranian maz-
deismul, maniheismul, nestorianismul aveau
parte de o soart si mai aspr: ele au Iost deIi-
nitiv proscrise, iar clugrii lor (ctevamii doar)
au Iost redati vietii laice.
Aceste msuri, att de severe, aveau s aduc
un Ioarte grav prejudiciu budismului n China.
Aceasta cu toate c, imediat dup proscriere,
urmasul mpratului Wuzong (841-846) a atenuat
rigoarea msurilor luate n 843-845, permitnd
unui mare numr de laicizati s-si reia viata
monahal si autorizmd reconstructia unor mns-
tiri. De Iapt, este sigur c decretele de proscriere
nu au Iost aplicate cu toat rigoarea dect n
capital: peste tot, chiar si n rndurile Iunctio-
narilor execut ori, a existat o rezistent surd
care, Ir ndoial, a ngduit ca, n unele re-
giuni deprtate de Chang' an, clerul si locurile
lui de cult s Iie crutate. China imperiului Tang
era tot att de ntins ca Europa medieval. Iat
de ce puterea comunittilor budiste s-a mentinut
si chiar ntrit n secolul al -lea, n regatul
Min, din Fujian, ca si n regatul Wu-Yue. Un
important corp clugresc s-a reconstituit n
epoca Song si biserica budist si-a recstigat o
mare parte din puterea sa initial. Este ns o
biseric ce-si supravietuieste siesi si care pare
s-si Ii pierdut nucleul spiritual, cci elitele si
clugrii savanti Iuseser risipiti, iar traditiile de
scoal ntrerupte datorit marii proscrieri din
845,
ncepnd cu sIrsitul secolului al VIII-lea, bu-
dismul chinez este rupt de marile centre religioase
din Asia, ce constituiser timp de mai bine de o
jumtate de mileniu izvoarele sale de inspiratie;
n
u
mai arc acces la locurile sIinte si budismul nsusi
este amenintat la hotarele Indiei si Iranului de
expansiunea Islamului. O singur sect
Va
- rmne
cu adevrat activ n China dup siirsitul
dinastiei Tang secta chan (n japo-3
n
eza :en),
n Iapt mai mult chinez dect budist,
Traducerile de texte indiene devin tot mai rare;
marii traductori, comentatori si exegeti au pierit.
Istoricii budismului vor Iace, n epoca Song, bi-
lantul trecutului. Jingde chuandeng Iu ]Culegere
despre transmiterea luminii, redactat in era Jingde)
aprut n 1004 si care cuprinde 1701 biograIii
de clugri chan, nu mai are nimic din Iervoarea
naiv a primelor hagiograIii ale budismului, iar
Fo:utongfi (Analele generale ale patriarhilor
budismului), vast compilatie inspirat din me-
todele istoricilor laici, pare s pun capt, n
1269, istoriilor generale ale budismului.
Ca s spunem lucrurile pn la capt, marea
Iervoare religioas care nsuIletea pe oamenii se-
colelor al Vl-lea si al VH-lea pare s se Ii poto-
lit. Cauzele acestui Ienomen au Iost, nendoielnic,
multiple, dar poate c trebuie s le cutm ra-
tiunea proIund si principal n preIacerile so-
ciettii: budismul si-a pierdut, pare-se, ascen-
dentul atunci cnd Iormele sociale crora li se
adaptase si care erau cele ale secolelor al IlI-lea
VIII-lea (aristocratii endogame, sistemul co-
nacelor si dependentilor de ele, parohii urbane si
rurale) au Iost tulburate de a v n tul general al
economiei urbane si monetare ce se produce ntre
secolele VIII-lea si al l-lea. Marea mnstirc,
unitate economic autarhic, cu domeniile sale,
cu Iamiliile ei de serbi (silui), cu morile si presele
ei de ulei, cu casele ei de amanet era, ntr-un
Iel, simbolul autorittii, n acelasi timp morale,
religioase si economice, a budismului n China,
ntre marile mnstiri si aristocratia laic din
epocile celor sase dinastii si Tang, par s Ii
existat nu numai o analogic si o comunitate de
destin, ci si legturi Ioarte strnse. E adevrat
c proscrierea din 845 a dat o lovitur Ioarte pu-
ternic bisericii budiste, dar evolutia social avea
s desvrseasc ruinarea unor temelii, si
a
S)
puternic zdruncinate. Nu exist religie care sa
nu-si mplnte puternic rdcinil e n tesutul
social n care si-a aIlat dcz.voltarea.
Cartea a 5-a
,RENATEREA" CHNEZ
Ortodoxia moralizatoare ce a impregnat. n-
cepnd cu secolul al ll-lea, ntreaga conceptie
asupra istoriei Chinei, ca si limitele istoriogra-
Iiei tradi(ionale, care reduc trecutul acestei tri
la evenimente lipsite de orice dimensiune tem-
poral (ele se reIer doar la existenta puterii cen-
trale si la gestiunea administrativ) nc-au con-
vins att de proIund de perenitatea Iormelor so-
ciale si politice, a institutiilor Iundamentale, a
economiei, a ideilor si tehnicilor din lumea chi-
nez, net preIacerile cele mai adnci si inova-
tiile cele mai evidente trec aproape neobservate.
Ceea ce n istoria Europei a Iost considerat ca
nasterea unei lumi noi nu mai este, din perspec-
tivele traditionale ale istoriei Chinei, deot o
schimbare de ,dinastie". Dac trecutul lumii chi-
neze se deosebeste att de radical de acela al Eu-
ropei, aceasta se petrece n primul rnd n ceea ce
priveste reprezentarea pe care o avem despre
acest trecut. Fr ndoial, acest lucru nu poate
Ii trecut cu vederea, de vreme ce ntreaga istoric
universali cu care sntem obisnuiti este nte-
meiat pe primatul occidentului, pe caracterul
evolutiv al istoriei sale si pe relativa stagnare a
altor civilizatii.
Inovatiile re apar in Asia Oriental n jurul
anului 1000 Iormeaz, ns, dac le privim 1`"
lalt, un ansamblu atit de impresionant prin ""
erenta si amploarea sa, nct trebuie s ne ncli-
nm'n Iat a evidentei: lumea chinez a cunoscut
n aceast epoc o adevrat mutatie, a crei i m-
portant nu este mai mic dect aceea a preIace-
rilor ce s-au petrecut aici la s1ryitul a nt i ch i t t i i .
Adoptm a i c i termenul de Renastere. Este,
desigur, o optiune ce poate li supus c r i t i c i i ,
chiar dac analogiile snt numeroase: re nt oar-
cerea la t r a d i t i a clasic, rspndire a cunostin-
telor, avni al s t i i n t e i si tehnicilor (tipar, ex-
plozi bil i, progrese a l e t ehnicilor maritime, y . a. ) , o
nou IilozoIie si o nou viziune asupra hunii.
Desigur, lumea chinez are, ca si Occidentul, ca-
racterele sale proprii, originale. Aceast aluzie
la istoria european nu trebuie ns luat dect
drept ceea ce este: adic drept o simpl reme-
morare a paralelismului de ordin Ioarte general
existent ntre istoriile civilizatiilor lumii si a
soli darittii care l e unest e, n cel e di n urm,
pe parcursul dezvoltrii lor.

I

Tabloul cronologic al secolelor
MONGOLIA HOTARELE
DE
HOTARELE~"
~ DE
NORD-VES1 NORD-EST
!
li' ' '

;
1

Imperiul
li
LIAO
,
(Kitan)
(946-1125)
Imperiul MONGOLILOR
11 1206 venirea la pu-
tere a lui Genghis-han;
anexeaz Imperiul ia
n 1227; anexeaz
imperiul Jin n 1234;
adopt titlul dinastic
. de YUAN n 1271; Imperiul Imperiul
anexeaz imperiul Song IA JIN (Jurchen)
de Sud n 1276-1279 de Vest (1115- 1234)
(1038-1227) anexeaz
China de Nord
n 1126
1, Mongolii snt respinsi
j! n Mongolia
D'
X-Iea - aI XIV-Iea
CHINA DE NORD
CHINA DE SUD
Shanxi
R
e
g
a
t
u
l

J
i
n

(
8
9
5
-
9
2
3)
Regatele Shu (907-923)
n Sichuan, Chu (907-
951) si Jingnan (907-
963) in Hunan, Han
de Sud (911-971) Ia
Guangzhou, Min (909-
978) n Fujian,
(907-978) nZhejiang,
Wu si Tang de Sud
(902-975) in Jiangxi
Regatul Han de
Nord (951-979)
SONG DF, NORD
(960-1126)
la KaiIeng
SONG DE SUD
(1127-1279)
la Hangzhou
1368 - ntemeierea, la Nanjing a
imperiului chinez al dinastici MING
CELE CINCI
DINASTII
(la Kai1eng)
Liang tirzic
(907-923)
Tang trzie
(923-936)
J i n trzie
(936-946)
Han trzie
(947-950)
Zhou trzie
(951-960)


Capitolul 1
LUMEA EA NOU
Nu exist domeniu al vietii politice, sociale ori
economice din secolele al l-leaal lII-lea care
s nu Ii suIerit modiIicri radicale n raport cu
epocile de dinainte. Nu este vorba numai despre
schimbri de scar (crestere demograIic, avnt
general al productiei, dezvoltarea schimburilor
interne si externe), ci de o schimbare de natur.
Moravurile politice, societatea, raporturile ntre
clase, armata, relatiile ntre oras si sat, Iormele
economice snt cu totul altele dect n imperiul
aristocratic si nc pe jumtate medieval care a
Iost cel al dinastiei Tang. O lume nou s-a ns-
cut, ale crei caracteristici Iundamentale snt
de pe acum cele ale Chinei timpurilor moderne-
Aceast lume nou trisete ns sub amenintarea
invaziilor, ce vor sIrsi prin a triumIa, amputnd
imperiul de toate provinciile sale de nord, la
sIrsitul secolului al H-lea, si covrsin-du-1 n
ntregime n cursul anilor 1273-1279-Aceast
amenintare extern se aIl n legtui
a
si cu
istoria economic si social a epocii Song-Ea a
determinat ntreaga politic a Chinei
c

1l
sIrsitul
secolului al -lea la sIisiUil celui c-al lII-lea.
1. storia i institu[iile politice
Evenimentele
n 951, generalul Guo Wei ntemeiaz la Kai1eng
scurta dinastie Zhou trzie si uniIic nordul Chinei,
cu exceptia regiunii Taiuan, n Shanxiul de
Nord, ocupat de micul regat turc Han de Nord,
pe care l protejeaz itanii. ns opera svryit
de dinastia Zhou trzie ntre 951 si 960 anunt
de pe acum marele eIort de redresare economic
si de reuniIicare politic de la nceputul dinastiei
Song: cultivarea pmnturilor virgine, crearea
de colonii militare, usurarea si repartizarea mai
echitabil a impozitelor, repunerea n stare de
Iunctionare a canalelor si digurilor, conIiscarea
n 955 a bunurilor mnstiresti budiste (o scam
de clopote si statui snt, o dat mai mult, trans-
Iormate n monede, ca n 845). campanii victo-
rioase mpotriva regatelor Shu si Tang de Sud.
Nordul Sichuanului si regiunea cuprins ntre
Huai si Yangzi snt anexate. n acest Iel, cnd
generalul Zhao Kuangyin, adus la putere de tru-
pele sale, ntemiaz n 960 la KaiIeng noua di-
nastie Song, se va gsi n Iruntea unui imperiu
nnoit, a crui putere i va ngdui s consoli-
deze si s extind opera predecesorului su.
Douzeci de ani vor Ii deajuns noii stpmiri
a dinastiei Song pentru a desvrsi cucerirea re-
gatelor independente si pentru a reuni sub auto-
ritatea ei teritorii cu o ntindere egal cu de
sapte ori supraIata actual a Frantei. Etapele re-
uniIicrii au Iost urmtoarele:
96.5 Yangziul de mij loc (regatul Om)
965 Sichuan (re gatul Shu t irziu)
971 Gua ngdong (Ha n de Sud)
975 Anhui, Jiangxi si Huna n (Jia ngua n)
978 Jiangsu si Zhejiang (Wu-Yue)
979 - Shanxi (Han de Nord).
in parte, aceast succedare de victorii se ex-
puc, cu sigurant, prin valoarea institutiilor
creat e de dinastia Zhou tirzi e si prin calitat ea
iii
armatelor n Iruntea crora se aIlase n 960 nte-
meietorul dinastiei Song. Dar. spre deosebire de
ceea ce se ntmplase n secolul al Vll-lea, ex-
pansiunea militar se limiteaz la teritoriile chi-
neze si nu se extinde n aIar, spre Manciuria,
Coreea. Mongolia si Asia Central. ntr-adevr,
la nord-est este.oprit de puternicul imperiu al
i tanilor. ce se const ituise n cursul secolului
al -lea, iar la nord-vest de ctre tibetani, care
cuprinseser provinciile Oinghai, Gansu si Sha-
anxi. n sIrsit, la sud-vest, expansiunea este
blocat de regatul Dali succesor al regatului
Nanzhao din Vunnan , ce nu va Ii distrus dvcli
n 1233, de ctre armatele mongole. Ct priveste
Vietnamul, acesta reusise s se elibereze n 939
de sub dominatia chinez - - aceea a regatului
Han de Sud, instaurat la Guangzhou si se
constituise n 968 ntr-un imperiu unitar si in-
dependent (dinastia Dinh). Prima dintre aceste
date marcheaz sIrsitul ndelungatei hegemonii
pe care imperiile chineze si regatele din China de
Sud o exercitaser, aproape Ir ntrerupere. n-
cepnd din secolul al II-lea . e. n. , n bazinul
Fluviului Rosu si asupra trmurilor Annamului.
n 981, Vietnamul reuse.ste s resping o expe-
ditie a imperiului Song. n 1009, se produce nte-
meierea ,marelui Viet (Dai Viat) de ctre noua
dinastie Ly (1009-1225), care va purta, ntre
1073 si 1077, un rzboi mpotriva armatelor si
Ilotelor chineze, n Guangxi, n nordul Vietna-
mului si pe trmuri, provocnd o seam de greu-
tti imperiului Song n aceste regiuni tropicale
si nesntoase, unde situatia este mult compli-
cat de prezenta a numeroase etnii bstinase.
Sub domnia celui de-al treilea mprat din
dinastia Song. Zhengzong (997-1022), imperiul
itan al dinastiei Liao, care se aIl acum la apogeul
puterii sale. lanseaz mai multe oIensive
victorioase n Hebei si Shanxi, ce oblig imperiul
Song s semneze un tratai (pacea de l
a
Shanyuan,
n valea Fluviului Galben IO(M)~ prin care se
angajeaz s plteasc imperiului 3
v.
Liao un greu tribut anual. ns acest tratat, ca
de altIel si cel care-1 completeaz, sporind n
1042 obligatiile imperiului Song, nu este suIi-
cient pentru ,i asigura Chinei o liniste complet Ja
noile sale Irontiere, n timp ce o amenintare si
mai grav apas asupra provinciilor din nord-
vest. n aceste regiuni, unde se amalgameaz
populatii tibetane, chineze, turce si mongole, s-a
constituit, n prima jumtate a secolului al l-lea,
o vast entitate politic sul) conducerea nuci
vechi populatii de cresctori de animale - lan-
gutii- Acest imperiu, cunoscut sul) numel e de
ia de Vest (1038-1227), se ntinde di n .Mongolia
Meridional pn n Oinghai (Koonor) si impie-
teaz asupra provinciilor cu populatie han ma-
joritar: Shanxi, Shaanxi si Gansu. Si cu acest
imperiu, imperiul Song este obligat s semneze
n 1044 o pace oneroas, care nu-1 pune ns Ja
adpost de noi atacuri.
Amenintarea constituit de imperiul ia se
agraveaz n a doua jumtatea secolului ali-lca,
simultan cu diIiculttile de ordin cconcinic. Pu-
t erea cent ral Iace apel l a un mi ni st ru nu-
mit Wang Anshi (1021-1086), care, dispunnd de
depline puteri, pune n aplicare o suit de re-
Iorme, ce repun n cauz structurile sociale, eco-
nomice si militare, provocnd pe termen lung o
violent reactie a cercurilor de mari proprietari
Iunciari si de negustori bogati. Wang Anshi este
ndeprtat de la putere n 1085. la moartea m-
pratului Shenzong, protectorul su. Conducto-
rul partidei conservatoare, Sima Guang (1019-
1086), preia conducerea guvernului si aboleste re-
Iormele. Aceste lupte de partide, care slbesc im-
periul, se continu pn la brusca invazie a ji'ir-
chenilor, populatie sinizat din Manciuria, ce
distruge imperiul Liao si ocup n 1126 ntreaga
Chin de Nord.
Dinastia Song, care caut adpost la sud de
cursul inIerior al Fluviului Yangzi, sIrseste prin
)?
1
stabili capitala Ja Hangzhou. Este perioada
ng de Sud (1127-1279), numit astIel prin opo-
zitie cu prima perioad a istoriei dinastiei Song
(960-1126). Conservatorii au revenit deIinitiv la
putere, ns apare un nou conIlict, ntre parti-
zanii recuceririi si partizanii gsirii unui rnodus
vivendi cu imperiul jirchen al dinastiei Jin. Con-
traoIensivele ctre nord esueaz n Iata puterii
militare a jurchenilor. Armatelor Song le l i p-
seste combativitatea ; n plus. ele nu au cavalerie.
Imperiul se orienteaz, asadar, ctre o politic
de conciliere, purtat de primul ministru Oin
t i ni (1090-1155). Totusi, pacea ncheiat cu im
per i ul Jin nu are eIect, din pricina unei schimbri
n conducerea politic. Tratatele snt nclcate de
mai multe ori, iar rzboaiele nentrerupte pro-
voac o urcare a preturilor si a impozitelor.
Greuttile economice antreneaz, la rndul lor
agitatia social. Centralizarea politic asigur o
putere cvasiabsolut primilor ministri care se
succed n decursul secolelor al I 1-lea si al
HI-lea: Oin Gui, Han Tuozhou (1151-1202),
Shi Miyuan (P-1233), Jia Sidao (1213-1275). ns
declinul imperiul ui se accentueaz, pn la in-
vazia mongol care, practic, pune capt dinastiei
n 1276 data cderii orasului Hangzhou.


NouI s1at
Sub al doilea mprat din dinastia Song, Taizong
(976-997), cnd imperiul se consolideaz, snt
adoptate sau perIectionate institutiile Iundamen-
tale ale noului stat. Este pus n Iunctiune un
adevrat sistem nervos de inIormatie, control si
comand, care se extinde pn n regiunile cele
mai ndeprtate ale imperiului si care asigura
guvernului central o dominatie care nu Iusese
niciodat att de puternic asupra totalittii
e

ritoriului. Centralizarea sporeste datorit reIor-
melor din era YuanIeng (1078-1085); ea va per-
mite primului ministru s joace un rol care, i
Iapt, l va eclipsa pe cel al mpratul ui.

Politica general este at ri butul unui consiliu
de stat. alctuit din cinci pn la nou membri,
s
ub conducerea mpratului; consiliului i este
asociat un birou nsrcinat cu redactarea textelor
oIiciale: curtea academicienilor (xueshiyuan), dintre
ai crei membrii unii ser vesc uneori drept
consi lieri. n t oate cazuri le, guvernul cer e un
mare numr de opinii si hotrrile nu snt luate
dect n ur ma unor deliberri, n cur sul cr or a
se expri m preri diIerite, mpratul neIcnd
altceva dect s sanctioneze propunerile adoptate,
sau hot r nd n ulti m i nst ant . Tr ei ser vi cii
snt nsrcinate cu pri mirea opiniilor, sugestiilor
sau plngerilor Iunctionarilor ori persoanelor
particular e. Aceste ser vicii s nt independent e
unul de alt ul si me mbrii l or se bucur de o
i munitate absolut, pe care nici chiar mpratul
nu are cderea s o discute. n acest Iel, este
asi gur at do mni a unei anumi t e obi ect i vit ti:
este un Iapt real acela c sub dinastia Song (si
ndeosebi n secolul al l-lea) n birourile admi-
nistratiei si chiar pn la guvern a ajuns un aIlux
de pr oi ecte si pr opuneri de t oat e Ieluril e, ce
aveau drept autori persoane de conditiile sociale
cel e mai diIerite.
Administratia central, mul t si mpliIicat Iat
m greoiul esaIodaj din epoca Tang, parc s Ii
devenit mai Iunct i onal . Ea est e mpr tit n
trei mari departamente :
economie si Iinante (cele ,trei servicii".
sansi. al monopolurilor statului, al bugetului si
al populatiei);
armat (shitmi vitati);
~ secretariatul (:hongshumcnxia), nsrcinat
(;
u
administrati a j udiciar si cu aceea a perso-
nalului (concursuri de recrutare, numiri,
avan etc.).
provincii, unde districtele (xian) snt gr u n
preIecturi, dintre care unele au un carac-
i l i l ) r mai mreai (/mi) ori industrial (fian),
comisarii i mperiali sint nsrcinati cu mi siuni ~5
S
P
ec
*
a
l
e
Si controleaz, potrivit atributiilor lor,
acerile juridice, Iiscale, economice ori militare.
sri

Jn
pate
n aIar, de existenta unor organisme de in-
Iormare si control independente unele de altele,
si de deli mitarea extrem de strict a puterilor
si competentelor, dou alte caracteristici ale
sistemului politic din epoca Song merit s Iie
subliniate: pe de o parte, nmultirea serviciilor
nsrcinate cu probleme economice, pricinuit de
Iaptul c cele mai important e venituri ale sta-
tului snt de sorginte comercial ori industrial;
pe de alt parte, eIicacitatea sistemului de re-
crutare si promovare a Iunctionarilor, gratie unor
mecanisme care Iavorizeaz selectionarea celor
mai bune elemente.
n epoca Song, sistemul concursurilor de re-
crutare a ajuns la perIectiune, degenernd ulte-
rior si devenind, sub imperiile autoritare ale
dinastiilor Ming si Oing, o masinrie greoaie.
care mai degrab a Irnat dect a nlesnit pro-
movarea social. Creat pentru a contracara pu-
terea excesiv a aristocratiei militare, institutia
concursurilor se conturase n secolele al Vll-lea
si al VUI-lea. sub dinastia Tang (primul con-
curs se desIsoar, probabil, n anul 606, n
vremea mpratului Yangdi, din dinastia Sui).
Candidatii erau propusi, n numr Ioarte redus,
de autorittile locale pn n anul 737 unul
pn la trei tie Iiecare preIectur sau pro-
veneau din scolile de stat elin capital. Existau
diIerite tipuri de concurs (eruditie clasic, drept,
istorie a scrierii, matematici, capacitti mili-
tare, cu probe de t i r si Iort Iizic), ns cel mai
prestigios si mai cutat era un concurs de cul-
tur general si de aptitudini de redactare, care
comporta si o prob de poezie. ReIormele
1
adop-
tate sub dinastia Song. la sIrsitul secolului al
-lea si n cursul secolului al l-lca. au constat
n instituirea a trei niveluri di Ierite n scopul
de a lrgi recrutarea (concursuri la nivel de pre-
Iecturi, concursuri la nivelul capitalei, contro-
late de secretariatul imperial, si conoursuii
organizate la palat, n prezenta mpratului)'
n pstrarea, n cele din urm. doar a unui si
394
tip de concurs si n garantarea obiectivittii
probelor prin diIerite msuri, ca de pild ano-
nimatul tezelor.
Ca si n epoca Tang ori n alte epoci istorice*
reusita la concurs nu era urmata, n mod necesar,
de o numire n cadrul administratiei imperiale,
cu exceptia primilor de pe list, care Iceau o
carier rapid. Alte procedee serveau si ele la
promovarea Iunctionarilor; printre acestea, un
sistem de recomandri prin care autorul reco-
mandrii devenea solidar cu protejatul su n
privinta greselilor si erorilor comise, precum si
recurgerea la notri pe ct posibil mai obiective.
Dezvoltarea corpului Iunctionresc n secolele
al l-lea-al I-lea avea s-i asigure o pondere
considerabil n sistemul politic si n societatea
epocii. n nici o alt perioad a istoriei chineze
,mandarinii" nu au exercitat un control att de
eIicient asupra conducerii statului. Favoritele,
mprtesele si Iamiliile lor, eunucii, toti cei
apropiati de persoana suveranului, aIlati la
curent cu intrigile de la palat, care au ajuns, n
alte timpuri, s orienteze si chiar s conduc n
Iapt treburile statului, par s nu Ii avut n epoca
Song nici o inIl uent. mpratii, ei nsisi, nu
joac dect un rol sters, lsnd primul plan al
scenei n seama ministrilor lor.
Moravurile politice demonstreaz si ele puterea
Si rolul conductor al corpului Iunctionresc.
In secolul al l-lea asistm pentru prima dat
la dezvoltarea unor mari partide politice de
tendinte opuse, a cror nIruntare reIlecta anu-
mite clivaje sociale. Sntcm nendoielnic Ioarte
departe de Iormele proprii regimurilor parla-
mentare din epoca contemporan, ns duritatea
uluptelor, n care adversarii si angajau ntreaga
`or carier - deoarece schimbrile de orientare
duceau la o schimbare Ioarte radical a cadrelor
Politice , vorbeste despre intensitatea, vietii
Politice n epoca Song.
Micarea reformista
Secolul al l-lea a Iost, n istoria Chinei, epoca
unor mari tentative de a reIorma sistemul politic
si social. Miscarea reIormist, care nu poate Ii
disociat de curentele de gndire din aceast
perioad, este totusi legat, mai strns dect
IilozoIia, de contingentele istoriei. Greuttile
provocate de atacurile imperiilor Liao si ia
snt cele care stau la originea ncercrilor de a
gsi remedii insuIicientelor sistemului de aprare.
Dar cum problemel e militare nu pot Ii n nici
un Iel desprtite de contextul lor economic,
social si politic, reIormele, ca opere ale unor
spirite clarvztoare ce si Iuriser o conceptie
global despre stat si societate, au inIluentat,
n cele din urm, ntreg ansambu institutiilor.
Amenintarea reprezentat de tanguti. care n
1038 ntemeiaser imperiul ia de Vest, n-
deamn curtea s Iac apel la un Iunctionar
de provincie, Fan Zhongyan (9891052), care
propune un plan destinat s ngrdeasc noua
putere de la nord-vest. Pacea semnat n 10-1-1
cu statul ia va aprea drept un succes partial, al
crui merit va Ii nregistrat la activul lui Fan
Zhongyan. Chemati s guverneze treburile sta-
tului. Fan Zhongyan si sprijinitorii si puseser
ntr-adevr n practic un proiect de reIorme
n zece puncte, ce se reIerea la sistemul de re-
crutare si de promovare a Iunctionarilor, ca si
la institutiile agrare si Iiscale.
Dar guvernarea lui Fan Zhongyan nu nseamn
nc dect o simpl renovare a institutiilor exis-
tent e. ReIormel e apli cat e n a doua j umtat e
a secolului al l-lea apar. dimpotriv, ca mult
mai ndrznete si mai radicale. Asa se explic
Iaptul c ele au suscitat o violent opozitie,
provocnd divizarea cercurilor conductoare n
dou clanuri rivale.
O sene (l e istorici moderni au pronuntai cu-
vintul socialism n legtur cu ,,noile legi"
e
lui
Wang Anshi ( 1021-1086). si este cert Iaptul c
un ideal de dreptate sociala,, ba citeodata

chi ar anumit e t endi nt e egalitarist e au nsu-
Iletit unele cercuri ale intelectualittii si ale
trnimii din secolele al l-lea al H-lea.
Dar este la tel de limpede c obiectivel e lui
Wang Anshi mi tinteau ti tusi de putin s pun.
In cauz t emeliile societtii si ale puterii poli-
tice. Ceea ce l inspir snt unele conceptii li-
berale, precum si preocupri practice de tip
administrativ. Ostil despotismului, creznd n
Iunctia regulatoare a legilor n domeniul social
si politic, Wang Anshi pare s ti Iost nzestrai
cu un Iel de i nt ui t i e sociologic. Tratamentul
di scriminatoriu din pricina cruia suIer t-
ranii, singurii ce suport povara impozit elor
directe si a corvezilor, este, pentru el, cauza
proIund a slbiciunii statului: de aceea crede
c mbunttindu-le situatia, restabilind o anume
echitate n repartizarea poverilor, ar Ii posibil
ca tranii s Iie cointeresati n chip mai eIicace
n lupta mpotriva) agresiunilor svrsite de
imperiile din nord. n acelasi Iel n care tranii
sraci snt supusi exploatrii celor ce snt n
msur ca, n momentele grele, s le mpru-
mute bani cu camt, tot astIel mi cii meste-
sugari si negustori suIer din pricina strii de
servitute n care snt mentinuti de corporatiile
(hang) dominate de negustorii bogati.
ReIormistii snt originari dintr-una din re-
giunile Chinei cea de Sud-Est n care avn-
tul economic a suscitat o intens ci rculati e
monetar si de bunuri Fan Zhong3*an se ns-
cuse la Suzhou, iar Wang Anshi la Fuzhou, am-
bele localitti din Jiangxi , si aceast origine
Aplic, Ir ndoial, unele dintre convingerile
lor: ceea ce Iace cu putint exploatarea sracilor
de ctre bogati snt piedicile care mai blocheaz
mc circulatia avutiilor, adic Ienomenul teza-
urizrii. mpotriva unei conceptii statice asupra
e
conomiei, ce pare s Ii Iost mai rspndit,
Wang Anshi crede c prin dezvoltarea productiei
Pt Ii sporite, n acelasi timp. mijloacele de trai
a
Ie tut uror si veniturile statului.
Wang Anshi, care s-a 1cut remarcat nc din
1056 printr-un proiect de re1orme viznd restabi-
lirea situatiei n nord-vest, este chemat la putere
n 1068. Va rmnc n 1unc(ie pin n 1076 cnd,
sub presiunea partidei conservatoare, va Ii
obligat s plece. Rechemat n 1078, va li izgonii
din nou, n 1085, de ctre Sima Guang, princi-
palul su adversar, cart' va ob(ine n acelasi an
abolirea noilor legi".
Re1ormele lui Wang Anshi, adoptate n majo-
ritatea lor ntre 1069 si 1073, snt de natura
Ioarte diIerit. Ele privesc 1iscalitatea, econo-
mia, armata, administratia. Una dintre primele
griji ale lui Wang Anshi a 1ost aceea de a usura
poverile ce apsau pe umerii trnimii, Iuptnd
mpotriva practicii cumprrilor masive si sto-
crii, instituind controlul pretului cerealelor,
reIormnd sistemul Iiscal n asa Iel net Iraudele
s Iie mai greu de svrsit. El schimb regulile
existente n transportul sumelor obtinute din
impozite, autorizeaz conversiunea corvezilor n
taxe, instituie mprumut uri de stat cu dob nzi
modice si chiar case oIiciale de credit pe baz de
amanetri, pentru a lupta mpotriva practicilor
cmtresti. Este ntreprins un mare eIort n
domeniul irigatiilor si al rspndirii cunostintelor
de agronomie. Snt cutate, totodat, noi surse
de venituri, care s nu mai reprezinte o povar
pentru trnimea srac: statul si rezerv o
cot de participare n comert ul la scar mare.
Aceste msuri permit, simultan, cresterea
sensibil a veniturilor publice si scderea la
jumtate a i mpozitului Iunciar.
O alt ambitie a lui Wang Anshi este aceea de
a nzestra statul eu un personal administrativ
devotat si care s nu aib alt grij dect binele
public. n acest scop hotrste o sporire impor-
tant a salariilor agentilor statului (Iunctio-
narii chinezi n-au Iost niciodat att de bine
retribuiti ca n epoca Song, cu exceptia, poate,
a perioadei de la mijlocul secolului alVIII-lea)
si reIormeaz sistemul prea Iormalist al eon-
cursurilor de recrutare, n cadrul crora cunos-
tintele practice (economie, drept, geograIie s.a.)
capt, n sIrsit, un loc mai important. La ni-
velul preIecturilor si subpreIecturilor, snt n-
Iiintate scoli publice a cror ntretinere este
asigurat din veniturile unor pmnturi special
atribuite , cu scopul de a lrgi baza de re-
crutare.
Inovatiile cele mai importante se produc n
domeniul militar. ntr-o epoc n care umIlarea
armatelor de mercenari nu Iace dect s sporeasc
poverile statului, Ir a asigura si o aprare
eIicace, Wang Anshi hotrste s redea n grija
poporului sarcina de a-si asigura el nsusi propria
securitate, crend pentru aceasta militii tr-
nesti. Aceste militii (baofia), grupate n unitti
de cte zece Iamilii, supuse unei instructii re-
gulate si beneIiciind de o aprovizionare continu
cu armament, permitea reducerea pletoricelor
eIective ale armatelor regulate.
Foarte activa opozitie pe care au ntmpinat-o
,noile legi" ale lui Wang Anshi a avut, Ir
ndoial, ratiuni economice si sociale: reIormele
puneau n cauz mult prea multe privilegii si
situatii dobndite. ns lupta acerb care a an-
gajat timp de mai bine de douzeci de ani
chiar si dup moartea celor doi adversari prin-
cipali partida reIormist a lui Wang Anshi
si pe conservatorii condusi de istoricul Sima
Guang si de matematicianul Shao Yong, dep-
seste cadrul unui simplu conIlict de interese.
Opozitiile personale, temperamentale, de 1or-
ma(ie par s Ii jucat aici un rol important. Nu
pot Ii excluse nici unele comportri dezinteresate:
dac miscarea reIormist a putut s ia nastere,
aceasta nu se datoreste oare acelei orientri,
tipice pentru secolul al l-lea, care ddea ori-
cui, oricare ar Ii Iost pozitia sa social, dreptul
de a-si Iace cunoscute sugestiile la nivel ul cel
mai de sus?
De aceast miscare trebuie nendoielnic legat
)Iiintarea unor institutii de asistent populr-r:
aziluri, spitale, dispensare, cimitire
publice, silozuri cu rezerve cerealiere s.a. Mai
numeroase n mediile urbane, unde aIluxul de
persoane Ir resurse si concentrarea populatiei pun
probleme de mare diIicultate, aceste institutii snt
concepute dup modelul Iundatiilor de caritate
create de mnstirile budiste n secolele al Vl-
lea al YH-lea: le snt date n Iolosint terenuri
inalienabile, ca surse de venituri permanente.
Acest tip de Iundatie capt n epoca Song o
mare extindere. Asa se Iace c mi numai statul
recurge la ele pentru a-si asigura o parte din
venituri, ci procedeaz astIel chiar marile Iamilii,
cu scopuri de ntrajutorare n interiorul clanului
respectiv, si aceasta n urma exemplului dat de Fan
Zhongyan cu ale sale ,domenii de echitate"
(yi:huang). Aceast laicizare a unei institutii budiste
si trecerea n seama statului a Iunctiilor
spitalicesti si de caritate pe care le aveau
mnstirile a Iost una dintre consecintele
ndeprtate ale proscrierii din 8-15 a bisericii
budiste.
2. Armata
De la recrutare la mercenariat
Dac este adevrat c acord un interes capital
aprrii prin nscocirea unor noi masini de
rzboi, prin sporirea eIectivelor armatelor, prin
crearea unei noi Ilote de rzboi n momentul
invaziei jurchenilor si consacrnd ntre sIrsitul
secolului al -lea si sIrsitul secolului al lII-lea
cea mai mare parte a resurselor sale rzboaielor ,
imperiul Song n-a ncetat totusi niciodat s
mentin si s aIirme suprematia necontestat a
puterii civile asupra celei militare. Spiritul care
l anim este de altIel opus celui al dusmanilor
si din nord: exaltarea violentei brute, setea de
cuceriri si de dominatie prin care se disting ade-
vijatul zrboinic u lipsesc cu totul, Iiind i'
1
schimb caracteristice pentru adversarii lui c
e
'
mai de temut, jurchenii si mongolii. Aceast
lips de combativitate, adesea reprosat Chinei
din epoca Song, se poate explica Ioarte bine Ir
a Iace apel la nu se stie ce trsturi nnscute si
atemporale.
Sistemul mercenariatului, mostenit si adoptat
de noul imperiu Song, tinde sa transIorme me-
seria armelor dintr-o problem a tuturor. ntr-o
activitate specializat. Or, ncepnd cu dinastia
Qin, puterea armatelor chineze se ntemeiase
pe sistemul recrutrii. Recrutrile erau cele care
Iurnizau cea mai mare parte a eIectivelor, pe
care le completau n mod Iericit contingentele
barbare nomazi si munteni apreciati pentru
rezistenta si combativitatea lor. Imperiul Song
este ns lipsit de acest sprijin pretios pe care-1
reprezint auxiliarii barbari si suIer de pe urma
tuturor neajunsurilor pe care le au armatele de
mercenari: cheltuieli sporite, lungi perioade de
inactivitate n cursul crora disciplina slbeste,
tendinta armatelor de a se comporta ca un corp
strin de imperiu. Agentii recrutori snt Ilagelul
satelor, si dac se ntmpl ca unii soldati s Iie
demobilizati, acestia Iormeaz curnd bande de
briganzi. De altIel, pentru a nu aduce prejudicii
economiei trnesti, recrutrile se Iac de pre-
Ierint printre dezrdcinati, printre cei scosi
n aIara legii, printre condamnatii amnistiati
conditionat sau printre bstinasii din sud, zdro-
biti n urma vreunei rscoale. Puterea civil
simte, asadar, mai mult ca niciodat nevoia de a
se apra mpotriva oricrei dezvoltri autonome
a puterii militare, printr-o Iractionare a unit-
tilor, o mprtire a rspunderilor si o nmultire
a controalelor, care rpesc conductorilor de
armate orice initiativ. O serie de apucturi
birocratice contribuie la slbirea sistemului de
aprare: mai mult dect realittile conteaz in-
ventarele oIiciale. nc de la nceputurile impe-
riului, ntemeietorul su avusese grij s mpart
trupele de elit pe care le reprezentau arma-
tele palatului (finfun) n trei unitti distincte,
puse sub controlul shumiyuan-uhii. De la sIr-

7
--i?

situl secolului al -lea si pn la marea oIensiv
jurchen din 1126, valoarea armatelor Song fin-fun,
ncartiruite n proximitatea capitalei, si
xiangfun, n provincii) nu a ncetat s slbeasc, n
vreme ce eIectivele lor se umIlau: limitate la 378
000 de oameni n 975, aceste eIective se ridic n
1045 la 1 259 000 de luptt ori. ReIormele
ntreprinse de Wang Anshi ntre 1068 si 1085
demobilizri, crearea de militii trnesti
(xiangbing) si de unitti speciale la Irontiere
(fanbing), instruirea permanent a trupelor
permit redresarea situatiei; ns la nceputul
secolului al ll-lea, imperiul Song are din nou
armate pletorice si ineIiciente, n vreme ce
cheltuielile militare nghit cea mai mare parte a
bugetului si pricinuiesc diIicultti economice. Pe
cnd armatele ce participaser la campaniile din
anii 963 979 cuprindeau numeroase contingente
de Iosti nomazi si munteni, i mperiul Song nu mai
poate recruta asemenea auxiliari pretiosi. Mai
mult, armatelor chineze le lipsesc caii, de cnd
zonele cu herghelii au Iost ocupate de imperiul
ia, iar ncercrile lui Wang Anshi de a dezvolta
cresterea cailor n pli n zon agricol (n valea
inIerioar a Fluviului Galben ndeosebi) se soldeaz
cu un esec. Totusi, secolele al l-leaal lII-lea au
Iost n lumea chinez o perioad de progrese remar-
cabile ale tehnicii militare. Aceste progrese aveau s
modiIice caracterul nsusi al rzboaielor si s aib,
pe termen lung, repercusiuni proIunde asupra
istoriei mondiale. Ele trebuie puse n legtur cu
spiritul de investigare, inventie si experimentare
caracteristic epocii.
Pn si recrutarea se supune anumit or prin-
cipii obiective de sel ectie: viitorii soldati snt
alesi n urma unei serii de probe care privesc
aptitudinile lor Iizice alergare, sritur, acui-
tate vizual, mdemnare la trageri , snt apoi
clasati dup nltime, eei mai nalti Iiind repar-
tizati la trupele de elit, n vreme ce s: innnil j
tese corpurile specializate pentru care acest t i p
de clasare nu este Iolosit: arme incendiare, ge-
nisti, servanti pentru catapulte s.a. Se dezvolt
teoria si tehnicile rzboiului de asediu, iar n
paralel se maniIest, de la sIrsitul secolului al -
lea, un vi u interes pentru problemele arma-
mentului. Noi tipuri de arme snt inventate si
perIectionate: baliste, arbalete cu repetitie, care
de asalt et c. Inventiil e s nt ncuraj at e pri n
prime, iar noile arme snt ncercate nainte de a
Ii comandate n serie arsenalelor. Un tratat de
art militar aprut n 1044, Principii generale ale
textelor clasice despre r:boi Wnfing :ongyao) de
Zeng Gongliang, mentioneaz, ntre alte noutti,
un arunctor de Ilcri cu petrol, al crui
mecanism const dintr-un piston cu actiune
dubl, care permite un jet de Ilacr continuu.
Retragerea imperiului Song ctre valea
Yangziului, ncepnd cu anii 11261127, va
incita la dezvoltarea unei importante marine de
rzboi, ale crei baze vor Ii situate pe cursul
marelui Iluviu si pe coaste. Trebuie amintit,
pentru aceast epoc, ntrebuintarea unor nave
cu zbaturi, actionate printr-un pedalier sau
pri ntr-un sistem de biele. Unele dintre aceste
nave aveau pn la 25 de asemenea roti si snt
mentionate cu prilejul luptelor navale din 1130
si 1161 mpotriva jiirchenilor. Acest tip de nav
Ioarte rapid este atestat nc din secolul al
VlII-lea, ns istoria ei ar putea Ii si mai veche.
Primele ncercri de nave cu zbaturi vor avea
loc n Europa abia n 1543.
China din epoca Song ocup ns un loc de
important capital n istoria general a uma-
nittii, ndeosebi datorit descoperirii si perIec-
tionrii Iolosirii explozibilelor n scopuri mi-
litare.
A7meIe /e 1oc
Prima mentiune a Iormulei praIului de pusc
(crbune, salpetru si sulI) apare n 1044 n
"5 Wufing :ongyao, va trebui s asteptm anul
pentru
gsi
aceeasi
-provincia Anliui. snt pulte cu grenade 'explozive
gur victoria armatelor Song asupra juiw.v.. La
nceputul secolului al lII-lea, mongolii vor Iolosi
masiv proiectile explozive cu nvelis metalic
(:hentianlei ,Iulgerul care zguduie cerul" si
tiehuopao ,bombarde cu grenade de Iier"). Cu
prilejul ncercrilor de invazie n japonia,
mongolii se vor servi de acest tip de arme, care vor
Ii cunoscute de ctre japonezi sub numele de teppo
(n chinez liepao). istoria primelor ntrebuintat" i ale
praIului de pusc arat deci c demersul initial a
constat n a trage Ioloase de pe urma propriettilor
lui incendiare ori Iumigene, dar si c s-a ajuns
repede la exploatarea Iortei lui brizant e. A trei a
et ap avea s duc la nt re-bumtarea pulberii ca
propulsor n interiorul unei tevi de ghidaj. Primele
ncercri de acest gen cunoscute dateaz din 1132.
Era vorba despre un Iel de mortiere sau de miei
rachete, alctuite din tevi groase de bambus ori din
lemn (Iorta bri-zant a pulberii era redus prin
ntrebuintarea unei proportii mai mari de
salpetru). Chinezii au Iost primii descoperitori ai -
principiului rachet ei, adaptnd sgetile incendiare
la tevi de Shidaj din bambus. Primele mortiere cu
teava metalic (Iier sau bronz) apar n jur de
12S0, n cursul rzboaielor ntre trupele Song si
mon-
O?
goli; un nou termen, chong, este creat pentru a
desemna acest tip de arm.
Ceea ce s-a transmis n Europa la sIrsitul
secolului al I-lea n-a Iost, asadar, numai
Iormula praIului de pusc, ci si idcea rezultat
al unor lungi dibuieli si unor numeroase expe-
riente ntreprinse n Asia Oriental c acest
explozibil putea sluji drept propulsor n inte-
riorul unei tevi. Transmiterea pare s Ii Iost I-
cut prin intermediul trilor islamice (termenul
arab pentru salpetru este. la botanistul andaluz
Ibn al-Batr, mort n 1248, la Damasc, acela
de ,,zpad chinezeasc", iar termenul persan
,sare de Chi na"). Traditia spune, de asemenea,
c mongolii ar Ii ntrebuintat arme de Icc la
btlia de la Sajo(Ungaria) din 1241. Se cunosc
repercusiunile pe care dezvoltarea armelor de
Ioc n secolele al lV-lea si al V-lea avea s le
aib asupra evolutiei istorici; a Europei; ca a
contribuit la ruina aristocratiei rzboinice me-
dievale. Dimpotriv, inventarea acestor noi arme
n-a putut avea nici o nrurire asupra organizrii
sociale si politice a lumii chineze: ele se adaug
nunvii, n cadrul unor armate de stat, unui an-
samblu de armamente diIerite, care vor Ii per-
Iectionate simultan. Fr ndoial, conditiile
generale ale rzboaielor din Asia Oriental (si
ndeosebi n Mongolia din epoca Ming) snt cele
care explic de ce armele de Ioc n-au Iost dez-
voltate n China n chip mai sistematic.
Trebuie s notm de altIel c nc nainte de
aparitia armelor de Ioc n Europa, adoptarea
catapultei cu contragreutate va revolutiona teh-
ni ca asediilor: aceast arm, aproape tot att
de periculoas pentru IortiIicatii ca si loviturile
le tun, reprezenta adaptarea arab a unei masini
de rzboi de mult vreme Iolosit n lumea chi-
nez, asa-numitul pao, a crui putere si vitez
(
le propulsie nu erau obtinute nici prin rsucirea
unei Irnghii. nici prin tensionarea unui resort.
c
a la catapultele- alexandrine ori bizantine, ci
printr-o contragreutate actionnd asupra unui
mare de pirghie,
3. Noua societate
O clasa de rentieri
Un ansamblu de Iactori diIeriti cresterea pro-
ductiei agricole, sporirea veniturilor Iunciare,
rspndirea instructiei, nevoia de Iunctionari a
statului a provocat n secolul al l-lea cres-
terea numrului de Iamilii cu stiint de carte si
relativ nstrite, sau chiar Ioarte avute. Asistm
acum la aparitia unui tip nou de om, a unei noi
mentalitti, a unui sistem social si politic care
se bizuia pe o clasa de rentieri, ce triesc din
veniturile capitalului lor Iunciar. De la perioada
Han la perioada Tang, marile Iamilii, inIluente
n propriile lor regiuni ori la curte, avuseser
tendinta de a Iorma un Iel de aristocratii nchise,
preocupate de genealogia lor. n China de Nord,
unele dintre acestea si datorau prestigiul tra-
ditiilor militare si Iaptelor ele arme prin care se
ilustraser unii dintre membrii lor. Domeniile
pe care le posedau, cnd nu erau simple parcuri
de agrement ori case de tar, erau autosuIiciente,
realiznd o productie diversiIicat. n cadrul
acestor domenii existau livezi, mori, iazuri,
ateliere, prese de ulei s.a. La nevoie, asa cum
Iusese cazul la sIrsitul dinastiei Han sau n
imperiile din sud, domeniile puteau Ii IortiIicate
si aprate mpotriva brigandajului, rscoalelor si
cteodat chiar mpotriva exigentelor statului.
Cit priveste raporturile pe care acest Iel de nobili
de tar le ntretineau cu oamenii de pe mosiile
lor (,oaspeti" kc, grzi hitqu, servitori
nubi), ele aveau un caracter patriarhal. Rapor-
turile patron-client si stpn-serb erau cut u-
miarc si legalmentc stipulate.
DesIiintarea n secolul al VUI-lea a sistemului
repartizrii pmnturilor cu t i t l u viager, trecerea
majorit(ii impozitelor asupra pmnturilor
cultivate - in vreme ce pn n acea epoca
impunerile Iuseser calculate n 1unc(ie de nu-
mrul de indivizi apti de munc prin vrsta lor
(de unde limitrile impuse maril or proprietti
s i . alocrile de pmnturi ctre micii produc-
tori) , avntul riziculturii (se pare c noul sis-
tem de impunere a Iost inspirat de conditiile
proprii regiunilor de cultur mixt orez si
gru din valea Rului Huai) si, ndeosebi, co-
mercializarea produselor agricole aveau s duc
la preIaceri adinei. Tendinta domeniilor parti-
culare ("huangyuan), ale marilor Iamilii si ale
mnstirilor, de a se extinde n dauna proprie-
ttilor trnesti se accentuase n a doua jumtate
a epocii Tang. Evolutia general, Iavorizat de
trecerea de la sistemul recrutrilor la merce-
nariat, se ncheie n secolele al -lea al l-lea.
De atunci nainte nu va mai Ii vorba de domenii
autarhice, de o artistocratic nchis, de relatii
de t i p medi eval , patron-cli ent. ci de dij m,
de munc pltit, de rent Iunciar, adic de o
surs de venituri regulate, care permite anumitor
Iamilii s triasc la oras n conditii conIorta-
bile. Chiar dac noua societate rmnc nteme-
iat, ca si cele ce au precedat-o, pe exploatarea
celor mai sraci, mentalitatea si mecanismele
dependentei snt diIerite. n plus, clasa conduc-
toare cuprinznd pe cei care pot ajunge, prin
instructie, la puterea politic si care si exer-
cit dominatia la nivel local si-a mrit con-
siderabil rndurile. Familiile din aceast cate-
gorie cuprind, n general, o sotie principal, o
concubin si cinci-zece copii. Este, de altIel, un
lucru rar ca marii proprietari s locuiasc la tar:
e
i si au intendentii lor (fian:huang, ganren, gnu-
pu) care trateaz cu dijmasii si muncitorii agri-
coli si, cteodat, administreaz, ca pe un singur
tot, un domeniu ce nglobeaz mai multe sate
ri este alctuit din mai multe parcele. Dijmasii
capt adesea cas, unelte, smnt, animale de
puric, iar proprietarul lor se ngrijeste s-i
cstoreasc- Toate aceste avansuri snt condi-
pohate de dobinzi, ce variaz n Iunctie de na-
Ur
a mprumutului: a zecea parte din recolta
pentru o vit de munc, a cincca parte pentru
locuint si mprumutul n unelte, 10 pe lun
pentru mprumuturile n bani, seminte si cereale
s.a. Adesea pietele rurale coincid cu centrele
populate ale marilor domenii, dnd nastere,
gratie av ntului economi c, unor mari trguri
(:hen sau shi, dar multe dintre ele vor pstra
numele de :huang), care completeaz reteaua de
aglomeratii comerciale importante.
P7obIeme ag7a7e
In comunele rurale (li si xiang) ce cuprind mai
multe sate (cun sau :huang), administratia Iace
distinctie ntre Iamilii rezidente (:huhu) si Ia-
milii strine de acel e locuri (kehn). Cele dinti
stpnesc mici petece de pmnt, ale cror
supraIete permit mprtirea lor n cinci categorii
(categoria mijlocie, a treia, dispunnd de 100
mu de teren, a patra de 50, a ci ncea de 30 pn
la 20, mult mai putin dect ceea ce est e strict
necesar pentru a asigura subzistenta unei Ia-
milii trnesti) si snt impozabile. Celelalte nu
posed pmnt. snt alctuite n exclusivitate
din dijmasi si muncitori agricoli, si nu snt
supuse impozitului. Familiile trnesti cele mai
nstrite, acelea din categoriile 1 si 2. Iurnizeaz
oameni pentru grzile gongshou ,,arcai") care
au sarcina asigurrii ordinii publice si de re-
prezentanti ai comunei pe lng administratia
judetului (xian) asa-numitii sanyi. seIul de
comun, slujbasul pentru impozite si cel de
politie. Marii proprietari nu snt, n Iapt, cu-
prinsi n aceast clasiIicare, nu snt supusi
acestor nsrcinri si nici impozitelor, care pri-
vesc numai pe micii productori.
Fr ndoial , acest tablou nu este valabil
pentru toate regiunile (marile proprietti snt
mult mai numeroase n regiunea marilor culturi
de orez. ce se ntinde la sud de cursul inIerior
al Yangziului, decit n China de Nord), nici
pentru toate epocile cuprinse n perioada dinas-
tiei Song. Este ns n aIar de orice discutie
Iaptul c jocul liber al Iactorilor economici a
accentuat, n secolele al l-lea al lII-lea,
diIerenta ntre bogati si sraci, agravnd ten-
siunea social n mediile rurale. 0 parte a reIor-
melor aplicate cu ncepere din anul 1069 snt
inspirate de disproportia, mai evident dect
oricnd, ntre poverile impuse micilor product-
tori si privilegiile marilor proprietari. Se con-
sider c, n anii 10641067, dintr-o supraIat
total cultivat de 24 mili oane de hectare,
numai 30 erau supuse impozitului. Iar dac
msurile ntreprinse n Iavoarea micii (rnimi,
precum si lupta mpotriva Iraudei Iiscale au
adus o relativ mbunttire n momentul mari-
lor reIorme din anii 10681085, sub ministeria-
tul lui Wang Anshi, situatia se deterioreaz din
nou sub domnia lui Huizong (11011125).
n aceast epoc izbucneste o acut, dar puter-
nic rscoal n Zhejiang, regiune productoare
de ceai, de lacuri, de duzi pentru Iabricarea hr-
tiei si de lemn de criptomeri, regiune prin care
se eIectuau schimburile comerciale ntre Jiangxi
si Fujian. Strnit de rechizitiile eIectuate pentru
palatul imperial de la KaiIeng, aceast rscoal
este instigat de o societate secret a crei doc-
trin, de Iactur budist, cunoaste inIluente
maniheiste. Adeptii ei snt Ioarte strict vegeta-
rieni si se nchina demonilor. Foarte prost nar-
mati, rsculatii, condusi de un oarecare Fang
La, masacreaz notabili, bogtasi si Iunctionari.
Prinderea lui Fang La, la un an dup izbucnirea
rscoalei, duce la sIrsitul acesteia si declanseaz
un val de sinucideri colective n rndul membriloi
sectei.
n timpul dezastrului din anii 112611 38,
r e
giunea Lacului Dongting din Hunan suIer,
J
n acelasi timp, de pe urma incursiunilor jurche-
n
ilor, a spolierilor unei admi nistratii corupte
S
1
jaIurilor svrsite de o armat local, pe jum-
tate de stat, pe jumtate particular, ce Iusese
cr
eat pentru a lupta mpotriva invadatorilor.
u
I

n 1130 izbucneste aici o rscoal trneasc sub
conducerea unui anume Zhong iang, care dove-
deste calitti de cpetenie militar, de magician
si de vraci. Lui Zhong iang i'srit atribuite
aceste vorbe subversive: ,Legea desparte cele
de sus de cele de jos, pe cel srac de cel bogat.
Eu voi Iace o lege care va porunci ca cele de sus
si cele de jos, bogatul yi sracul s 1ie egali".
Curnd va Ii prins yi executat; ns rndurile
trupelor pe care le condusese se ngroas si
se ntresc, n mlaytinile lacului. Rscoala lui
Zhong iang, la nceputurile ei destructiv si
egalitarist, se transIorm n brigandaj. Pentru
a extirpa acest abces, care mpiedic organizarea
aprrii mpotriva jurchenilor, este organizat
o vast operatiune de represalii, care dureaz
pn n 1135 si a crei conducere este ncredin-
tat, n acest ultim an, cel ebrului general Yue
Fei.
La tar situatia nu va nceta s se deteri oreze
pe parcursul ntregii epoci a dinastiei Song de
Sud, ca urmare a concentrrii pmnt uri lor n
minile unui mic numr de privilegi ati. Dup
nchei erea tratatul ui ntre statel e Song si Jin,
care Ii xa n chip deIi niti v hotarul di ntre el e,
ntreaga zon a orezriilor situate la sud de Huai,
care suIerise mult n urma luptelor din anii
11301140, este pus din nou n valoare. Ope-
ratiunea se Iace ns n Iolosul proprietarilor
bogati, singurii care dispun de capitalurile
necesare. La mijlocul secolului al HI-lea, situ-
atia devenise att de exploziv n zonele situate
la sud de Vangzi, n marea regiune agricol din
jurul Lacului Taihu, iar strngerea impozitelor
se Iace cu atta diIicultate, net marele ministru
Jia Sidao (12131275) ncearc introducerea unor
reIorme proIunde; acestea ntmpin ns o mpo-
trivire ndrjit n cadrul administratiei centrale
si n consiliul de stat, din care Iac parte reprezen-
tanti ai marilor proprietari. Proiectul lui Jl

Sidao const n a limita propriettile la o supra-
Iat de 500 mu (circa 27 ha) si n a rscumpra i

pe spezele statului o treime din terenul exceden-
tar, n vederea constituirii de,pmnturi publice"
(guantian) ale cror venituri s . Iie aIectate
cheltuielilor militare. ReIormele snt partial
aplicate din 1263 pn la moartea lui Jia Sidao.
Ctre sIrsitul dinastiei, 20 din terenurile din
bazinul inIerior al Fluviului Yangzi vor Ii trans-
Iormate n ,pmnturi publice". Mongolii vor
recupera aceste terenuri pentru a le atribui prin-
tilor din Iamilia hanului sau pentru a aIecta
veniturile obtinute din ele ntretinerii garnizoa-
nelor lor.
n concluzie, conditiile sociale si economice
au dus, ncepnd cu ultimii ani ai dinastiei
Tang, la dezvoltarea unei clase de dijmasi si
muncitori agricoli mult mai apropiat de aceea
din epoca contemporan dect de cea a serbilor
din epocile anterioare.
Dac n lumea satelor mai sensibil dect
altdat'la variatiile de preturi n urma Iaptului
c este strbtut de marile curente economice,
care Iac legtura ntre orase si sate, ntre pro-
vincii si regiuni - creste numrul tranilor lip-
siti de pmnt si Ir resurse, n schimb celor
mai sraci li se oIer mijloace de subzistent
noi. Armatele, alctuite ncepnd cu secolul
al -lea din mercenari, recruteaz un mare
numr dintre acesti dezmosteniti. Mestesugurile,
care n anumite sectoare capt un proIil indus-
trial prin importanta instalatiilor, abundenta
de mn de lucru, si, cteodat, prin nivelul tehni-
cilor Iolosite, atrage un proletariat mult mai nu-
meros dect cel reprezentat de Iamiliile de mun-
citori din saline sau de mestesugari de stat din
epoca Tang. Nevoia de mn de lucru este deose-
bit de mare. n mine, n metalurgie, n atelierele
de ceramic, n Iabricile de hrtie, n tiparnite
Si saline. Dar surplusul de locuitori ai satelor
s
e ndreapt, ndeosebi, ctre marile aglomerri
comerciale. Acestea primesc o ntreag populatie
de Ilotanti, care triesc din mici meserii urbane:
b
*ieti de prvlie, slujitori la hanuri, cabarete

1
ceainrii, colportor) scamatori, Ir a mai
vorbi de pungasi si escroci, tlhari si prostituati
Te ambesexe.'ln sIrsit, casele amiliilorbogate
si ale marilor negustori, numeroase la KaiIeng si
Lngzhou, adpostesc o servitonme
I
supraabun.
dentl, ale crei slujbe, supravegheatede mten-
denti snt, n acelasi timp, Ioarte diversiIicate
si Ioarte specializate. Toate acestea constituie,
bineSelesI noutti, ce se explic prm preIace-
r le economiei rurale, prin dezvoltarea comer-
cial si urban, prin cresterea unArahi de
Iamilii bogate ori, pur si simplu, instante.
Avniul oraelor
Aparitia unei clase Ioarte diversiIicate de negus-
tori mari si mici, mult mai numerosi dect n
opoca Tang, si dezvoltarea unor Ioarte mari
centre comerciale snt caracteristice pentru epoca
Song. Orasele dens populate si deosebit de active
se nmultesc nu numai n interior si pe cursul
Fluviului Yangzi, ci si la hotare (iongzhou,
n apropiere de actualul Baodng din Hebei,
Qinzhou, aproape de Tianshui, n Gansuul de
Est) si pe trmuri (Hangzhou si Wenzhou n
Zhejiang, Fuzhou si Ouanzhou n Fujian).
Exemplul KaiIengului, capitala celor cinci
dinastii care s-au succedat aici ncepnd cu anul
907 si apoi capital a dinastiei Song de Nord
ntre 960 si 1126, este ilustrativ pentru istoria
dezvoltrii urbane ntre secolele al I-lea si
al l-lea.
Prima incint de ziduri dateaz din 781. Dar nc
din secolul al I-lea, marginile marilor
drumuri, la iesirile principalelor porti, snt
ocupate de prvlii, de ateliere mestesugresti, de
hanuri. Se creeaz spontan trguri, aceast
activitate comercial scpnd de sub controlul pe
care administratia l exercit asupra amplasa-
mentelor rezervate mestesugarilor si negustorilor n
interiorul oraselor, asa cum Iusese, n secolu* al
VII-lea, cazul Chang'anului. Aceste trguri
exterioare care, la sIrsitul epocii Tang, se n-
multesc n jurul oraselor, snt cunoscute sub
numele de ,trguri de Iuraje" (caoshi). Devenit n
918 capital, KaiIengul se aIl n scurt vreme
strmtorat n incinta lui; n 954 snt construite
noi ziduri, ceea ce nu mpiedic Iormarea de
cartiere n aIara acestei a doua incinte (xiang
,aripi de cldiri", numite astIel prin analogie cu
adaosurile executate la o cldire initial).
Dezvoltarea orasului n jurul nucleului su n-ar
prezenta dect un interes relativ, dac n-ar Ii
Iost nsotit de o transIormare care priveste
natura nssi a orasului. n vreme ce Chang'anul ;,i
alte orase importante din secolele al Vll-lea si al
VlII-lea Iuseser, n primul rnd, orase
aristocratice si administrative, n care puterea
public ncerca s tin toate activittile negusto-
resti sub un control strict, KaiIeng reprezint
primul model de aglomeratie popular, n care
viata comercial si distractiile snt precumpni-
toare. Organele politice si personalul acestora se
aIl, ncepnd cu aceast epoc, n contact
direct cu o populatie tipic urban, Iormat n
majoritate din oameni din popor, n vreme ce
avntul comercial dinamiteaz toate vechile
reguli ce tindeau s pstreze caracterul aristo-
cratic al orasului. Ora stingerii obligatorii este
suprimat la KaiIeng n 1063 si noaptea se poate
circula liber. Prvliile si locurile de distractie
(wa:i cartiere de distractii care vor cpta o
mare dezvoltare la Hangzhou) rmn deschise
pn n zori. Reglementrile care limitau desI-
surarea activittilor negustoresti si mestesug-
resti la anumite cartiere par s Ii disprut nc Si
mai curnd; n ntreg orasul se deschid prvlii Ii
ateliere, cartierele nemaipstrndu-si incintele
)itiale. Din aceast pricin reperele n oras nu
niai snt numele de cartiere, ci acelea de strzi.
Celedinti erau de origine oIicial ; cele din urm
snt de orgine popular. Strada a devenit una 5
dintre realittile tipice ale noilor orase chineze.
Pe cnd odinioar nimic nu distingea cartierele
orsnesti de cele stesti (pn n epoca Tang
ele purtau aceleasi nume li), acum aglomerrile
urbane se deosebesc net de sate prin modul lor
de viat si prin tipurile lor umane.
O societate mai mobila
Oamenii secolelor al l-lea al lII-lea cl-
toresc mai Irecvent si mai cu plcere dect cei din
epocile Tang, a celor sase dinastii sau a
dinastiei Han. ntr-adevr, marile curente co-
merciale antreneaz o multime tic oameni lun-
trasi, crusi, marinari, negustori, care parcurg
adesea cu regularitate distante Ioarte lungi.
Functionarii, al cror numr a crescut, snt hrziti
deplasrilor: ei nu pot s ocupe posturi n
regiunea lor de origine, nici s rmn n acelasi
post mai mult de trei sau patru ani. n sIrsit,
greuttile vietii rurale, numrul si diversitatea
micilor meserii urbane, atractia orasului ca centru
de bogtie si de divertismente, provoac un aIlux
de vagabonzi si de trani sraci ctre marile
aglomerri. Mijloacele de transport snt, de
altIel, comode si ieItine. Oriunde se pot nchiria
crute si brci, la preturi sczute.
Se ntelege de ce n aceast societate, mai
mobil dect n secolele precedente, n care
ncercrile soartei snt numeroase, s-au dezvoltat
tipuri noi de relatii: tendinta de a se regrupa, de
a Iorma asociatii, n clasele suprapuse ca si la
oamenii de rnd din mediile urbane, este cu att
mai puternic cu ct snt mai mari riscurile de
izolare si, n consecint, cu ct este mai necesar
ntr-ajutorarea. n rndurile Iunctionarilor, unde
luptele ntre Iactiuni si sistemul recomandrilor,
care leag pe protector de protejatul su, pot,
prin jocul solidarittilor, s duc pe oricine la
pieire n chip imprevizibil, se stabilesc legturi
solide si durabile ntre condiscipoli, ntre pro-
movatii aceleiasi serii de concursuri, ntre exa- 4
minatori si candidati, ntre maestri si discipoli,
n toate clasele, de la oamenii din popor la cr-
turari, sau la negustorii itineranti, se constat
tendinta de a se Iorma asociatii (hui) ntre indi-
vizi originari din aceeasi provincie sau din acelasi
judet. AstIel se explic rspndirea anumitor
culte locale, departe de locurile lor de origine.
n sIrsit, dup prbusirea
sistemului pietelor de stat si
rspndirea prvliilor si
n tot orayul, dezvoltarea
corporatiilor si mestesugari rspunde
?i de aprare comun a celor
ntelegere
ce practic aceeasi proIesiune, iar nmultirea
activittilor ,tertiare" explic uimitoarea specia-
lizare a acestui Iel de ghilde.
Nevoia de ntr-ajutorare nu este strin nici
de consolidarea marelui clan Iamilial al pturilor
crturresti care, prin alctuirea, principiile si
morala sa, constituie una dintre nouttile din
epoca Song. Unul dintre primii care a stabilit
reguli speciale pentru clanurile Iamiliale este
reIormatorul Fan Zhongyan, cruia i se datoreaz
o culegere de precepte si crearea ,domeniilor de
echitate" (yi:huang), adic instituirea acelor te-
renuri speciale si inalienabile ale cror venituri
trebuiau s serveasc satisIacerii nevoilor comune
ale clanului ndeosebi celor de educare a copii-
lor si ajutorrii membrilor celor mai deIavo-
rizati. Termenul yi, pe care-1 traducem Ioarte
aproximativ prin ,echitate" se aplic, n Iapt,
tuturor relatiilor ce implic ntr-ajutorarea si
gratuitatea ajutoarelor.
4. Expansiunea economic
Creterea cantit[ilor de hran
Dezvoltarea regiunilor de cultur a orezului din
bazinul Fluviului Yangzi si din China de Sud
ncepuse s se aIirme n secolul al VUI-lea prin
adoptarea replantrii rsadurilor si prin aparitia
controlate
ateliereloi
(hang) de
nevoii de
negustori
I
unor noi unelte agricole si irigatii. Acest avnt al
cultivrii orezului continu, se aIirm si se extinde
pe parcursul secolelor urmtoare: este, Ir ndoiala,
unul dintre marile evenimente ale istoriei Asiei
Orientale din aceast epoc. Civilizatiile Asiei
Orientale i datoreaz un Iel de al doilea avnt al
lor. n secolele al l-lea al lII-lea se plaseaz
apogeul regatului Angor, contemporan cu China
dinastiei Song. nainte de a Iace posibile marile
densitti de populatie pe care le ntlnim astzi n
Java, n bazinul Iluviului Rosu din Vietnam sau
n anumite prti ale Chinei de Est, cultura orezului a
permis desprinderea unui mare numr de oameni
de muncile cmpului. Rizicultura a Iurnizat acele
rezerve care, nc din neolitic, s-au dovedit
indispensabile avntului civilizatiilor, cu alte
cuvinte dezvoltrii organizrii sociale si politice,
artelor, tehnicii si gndirii. Dintre toate plantele de
mare cultur, orezul este, ntr-adevr, cel care d cele
mai mari randamente la hectar. Supraproductia
cmpiilor situate la sud de cursul inIerior al Fluviului
Yangzi ,cnd recoltele din Su(zhou) si
Chang(zhou) se coc, spune un dicton dm epoca Song,
lumea ntreag mnnc pe sturate" (Suchangshu
tianxia:n) a Iavorizat dezvoltarea schimburilor
economice ntre regiuni, comercializarea produselor
agricole, avntul mestesugurilor, extinderea marilor
orase. Populatia chinez cunoaste in cursul secolelor
al -lea al iil-iea a doua mare crestere din
istoria ei, trecind de la circa 53 milioane de
oameni la mijlocul secolului al Vlll-lea la o ciIr ce
pare s Ii Iost apropiat de 100 de milioane.
Progresele riziculturii au continuat n secolul al
l-lea. Dup anul 1012, mai multe varietti de
orez timpuriu, care se coc iarna si permit o recolt
dubl, snt importate din Champ (trmurile de sud-
est ale Vietnamului) si snt rs-pndite n chip
sistematic de administratia chinez. Cunoscute sub
numele de xian, aceste varietti ajung n
regiunea Lacului Taihu, n 4
Fujian si Jiangxi, ceea ce ngduie curnd dubla-
rea supraIetelor cultivate. Extinderea continu
n epoca dinastiei Ming (13681644); n acelasi
timp, noi soiuri, obtinute prin selectionare
ncepnd din epoca Song, vor completa gama de
varietti de orez timpuriu si rezistent. n secolul
al l-lea, 7 milioane de shi (42 milioane de chin-
tale) snt transportate anual pe Marele Canal
care leag regiunea Hangzhou si Suzhou de regiu-
nea KaiIeng din Henan. Tragicele evenimente
din prima jumtate a secolului al H-lea nu au
drept consecint dect stimularea dezvoltrii
agricole a Chinei din bazinul Fluviului Yangzi.
Un mare eIort este ntreprins pentru a extinde
supraIetele cultivate prin recuperarea pmntu-
rilor de la marginea lacurilor si din mlastini,
asa-numitele weitian (,cmpuri ngrdite". ncon-
jurate de mici diguri). Pe de alt parte, emigrantii
din nord introduc cultura griului si a plantelor
Iurajere pe pmnturile uscate din bazinul Flu-
viului Yangzi.
419
Avntul produc[iei meteugreti i
al schimburilor comerciale
Dezvoltarea agricol a Chinei din secolele al
l-lea al III-lea apare deci ca temei al
expansiunii sale economice, n msura n care
pune o parte destul de important a populatiei
n disponibilitate pentru alte munci dect cele
legate de producerea hranei (recolta anual de
orez si de alte cereale ajunge la circa 300 milioane
de chintale).
Plantele textile cstig teren (cnepa, dudul
pentru cresterea viermilor de mtase, bumbacul,
ce ncepe s se rspndeasc n secolul al III-lea
n mai multe regiuni). Cultura ceaiului se dez-
volt n regiunea colinar de la sud de Huai si
din Sichuan, aceea a arborilor de lac n Hubei si
Hunan, precum si n nordul provinciei Zhejiang.
Ansamblul productiei mestesugresti este n ra-
pid expansiune. Este cazul metalurgiei sub
I
di nasti a Song de Nord, vitalizat prin aportul
de capitaluri apartinnd unor Iamilii bogate de
latiIundiari si prin perIecti onarea tehni cilor:
huila nlocuieste mangalul, masini hidraulice
actioneaz Ioalele, n mine snt ntrebuintate
explozibile s.a.m.d. Cantitatea de Iont produs
n anul 1078 depseste 114 000 tone (n Anglia
anului 1788 nu se vor produce dect 68 000 tone).
Alturi de micile ntreprinderi care recruteaz
trani n anotimpul mort, exist n sudul Hebeiu-
lui, n centrul Shandongului si n nordul Jiang-
suului instalatii importante, care Iolosesc mn
de l ucru per manent si speci al i zat . Ast Iel ,
la Liguo, n provincia Jiangsu, existau 3 600 de
muncitori pltiti. Aceste mari ntreprinderi lu-
creaz pentru stat.
n general vorbind, n secolul alI-lea ntreaga
productie minier creste rapid: Iier, cupru el e
nenlocuit la turnarea monedelor, plumb, cosi-
tor s.a. Se deschid numeroase mine, mai ales n
regiunile cele mai de sud ale imperiului.
Ceramica si mestesugurile cunosc, de asemenea,
un avnt Ir precedent. n Ioarte multe regiuni
exist cuptoare si ateliere, ns piesele cele mai
celebre provin, n secolul al l-lea, din cuptoarele
imperiale de la KaiIeng si din alte orase d i n
Henan, precum si de la cele din Dingxian, n
provincia Hebci, iar n secolele al ll-lea si al
lII-lea din cuptoarele de la Hangzhou, Ouan-
long si Jianyang din Fujian, de la ji'an si de la
Tingdezhen, din provincia Jiangxi. Tehnica por-
telanului, una dintre gloriile Chinei, atinge n
secolul al ll-lea perIectiunea.
Aproape Iiecare dintre regiuni si arc produsele
sale de mare reputatie: Iier n sudul liebeiului,
orez n mprejurimile Lacului Taihu, zahr de
trestie n Fujian, hrtic n Sichuan si Zhejiang*
crti tiprite la Chengdu, Hangzhou si n orasele din
bazinul inIerior al Yangziului etc. Dezvoltarea
schimburilor comerciale permite, ntr-adevr, o
vast circulatie a produselor. Aparitia marilor
aglomerri comerciale pe ntreg cuprinsul 4
imperiului, dar ndeosebi n bazinul Fluviului
Yangzi, n Sichuan si pe trmurile Fujianului
si Zhejiangului a atras dup sine o reorganizare
general a circuitelor comerciale n Iunctie de
marile orase, o dezvoltare a schimburilor n
interiorul regiunilor si ntre regiuni. n vreme ce
schimburile cele mai importante erau n secolul
al VlII-lea cele din circuitul Iiscal (testuri si
grne), acum volumul comertului particular dep-
seste cu mult pe cel al bunurilor prelevate de
ctre Iisc. Mai ales ns, pentru prima dat n
istoria sa, China proIit acum din plin de acea
imens retea navigabil, unic n lume, pe care
o Iormeaz Fluviul Yangzi si aIluentii si si care
se prelungeste spre centrul Chinei de Nord prin
canalele ce leag angzhou, Zhejiang si Yang-
zhou de KaiIeng. Aceast retea navigabil, ce
se ntinde pe mai mult de 50 000 m, este par-
curs de Ilota cea mai dens si mai diversiIicat
pe care a cunoscut-o pn acum supraIata pmn-
tului. n unele puncte de pe Fluviul Yangzi,
intensitatea traIicului este att de mare net duce
la Iormarea unor adevrate orase plutitoare.
China din epoca Song proIit, de asemenea, de
nlesnirile pe care le oIer navigatiei de cabotaj
succedarea nentrerupt de trmuri dantelate,
bogate n locuri propice ancorrii, ce se ntinde
de la extremitatea nord-estic a Zhejiangului
pn la Irontierca cu Vietnamul.
Cauza Iundamental a expansiunii economice a
Chinei din secolele al l-lea al lII-lea
trebuie ns cutat n nIlorirea unei burghezii
orsenesti, Iormat din proprietari Iunciari si
negustori bogati, si n cresterea n interior a
cererii de mrIuri. ntr-adevr, nu mai c vorba
numai de aprovizionarea palatului imperial cu
obiecte de lux, deoarece luxul a devenit privilegiul
unei prti mai mari a populatiei. Numrul de
Iamilii bogate a crescut. Opulenta constructii-'
or
si
mobilierului, aria aranjrii grdinilor,
RaIinamentele n materie de cosmetic si de buc-I
trie snt caracteristice pentru mediile orase-
nesti din epoca Song. Nu este, asadar, o ntm-
plare Iaptul c artele si tehnicile ceramicii,
arhitecturii, tesutului si, n general, cele privind
toate produsele legate de conIortul vietii cotidiene
Iac progrese att de rapide n secolele al l-lea
al lII-lea.
Comertul exterior, n cadrul cruia importurile
constau, ndeosebi, n produse de lux tmie,
pietre rare (cornalin, agat, ambr, camIor, s.a.),
Iildes, mrgean, coarne de rinocer, abanos, lemn de
santal etc este deIicitar pentru China, care
trebuie s plteasc o parte a achizitiilor sale cu
monede de aram si cu metale (plumb, cositor, aur si
argint). Monedele de aram emise n epoca Song s-
au rspndit n ntreaga Asie n imperiile ia,
Liao si Jin, n trile Asiei de Sud-Est si n cele de
la Oceanul Indian. n Japonia, ele snt att de
rspnditc net servesc drept moned
local.
China apare si n exterior ca tara artizanatului
de lux, din care provin produsele cele mai cutate, a
cror comercializare este cea mai rentabil.
Imperiile din nord, care nu pot Iurniza n schimbul
produselor chinezesti dect cai, oi, piei si ln,
import ceai, sare (din care o mare parte
ptrunde n nord-vest prin contraband), tes-
turi si metale. Asa se Iace c, atunci cnd n
prima jumtate a secolului al l-lea statului
Song i-au Iost impuse tratate de ctre imperiile
ia si Liao, acestea au cerut livrarea de produse
indispensabile dezvoltrii comertului lor cu Asia
Central si Orientul Mijlociu: ceai, mtsuri,
argint. Mtsurile si ceramica reprezint, pe de
alt parte, esentialul exporturilor pe cale mari-
tim, prin porturile din Zhejiang si Fujian-
Portelanurile chineze au Iost exportate ntr-o
asemenea cantitate n toate trile din Asia Orien-
tal si de la Oceanul Indian (unele piese au
Iost gsite pn si n AIrica), net este posibil
reconstituirea istoriei ceramicii chineze cx ajutorul
unor sortimente pstrate n Japonia. n FiU-pine
sau n Kalimantan.
S1atul negustoresc
Adaptndu-se evolutiei economiei, statul Song
a nlocuit controlul preturilor si pietelor, ca si
rechizitiile de mestesugari, la care puterea poli-
tic recursese n decursul ntregii epoci medie-
vale, cu sistemul mai simplu al taxelor comerciale
asupra prvliilor, produselor si circulatiei co-
merciale. Miscarea este analoag si paralel cu
cea petrecut n domeniul Iiscalittii agrare:
redeventele, de cele mai multe ori n natur, si
corvezile, care se ntemeiau pe torta de munc
individual, controlul Iamiliilor si repartizarea
pmnturilor ctre cultivatori au cedat locul unor
Iorme de impunere mai impersonale, bazate pe
productia terenurilor. Fr ndoial, realitatea
este mai complex si variaz n Iunctie de locali-
tti. Corvezile si ,capitatia" continu s existe
n epoca Song. Exist impozitul traditional
speciIic unor regiuni, baremuri de conversiune
ce depind de obiceiurile locale, taxe aditionale.
Complexitatea si variatiile locale ori regionale
ale sistemului Iiscal nu ne ngduie dect contu-
rarea unei evolutii generale. ns. aceast evolutie
este n aIar de orice ndoial: ea este legat de
comercializarea produselor agricole, de extinde-
rea economiei monetare si de un avnt general al
schimburilor si curentelor comerciale. n epoca
Song, statul nu. numai c si realizeaz o parte
nsemnat din veniturile sale pe seama taxelor
impuse mestesugarilor si comertului, dar devine
el nsusi comerciant si productor, crend ateliere
si ntreprinderi comerciale, conduse de Iunctio-
narii si, si dezvoltnd n chip sistematic mono-
polurile de stat, pentru a subvetiona ntretinerea
armatelor si cresterea rapid a cheltuielilor de
r&zboi.
ntreaga istorie politic din epoca Song a Iost,
ntr-adevr, dominat de aceast legtur strns
intre problemele aprrii si problemele econo-
mice, care Iormeaz mpreun un Iel de cerc
vi
c
i
os:
instituirea monopolurilor a generat, la
Irontiere, contrabanda, care a dus la mbogtirea
si consolidarea imperiilor ia, Liao si Jin, n
vreme ce privilegiile economice ale statului
incitau n interior la Iraud; povara din ce n
ce mai apst oare a Iiscalittii agrava, pe de
alt parte, di1icult(ile si instabilitatea lumii
rurale.
Contrar ideii att de rspndite potrivit creia
China ar Ii Iost totdeauna o tar cu o economie
esentialmente agrar, principalele sale bog(ii
snt n epoca Song mai mult chiar dect n
vremea dinastiei Han, la sIrsitul dinastiei Ming
si n secolul al VIII-lea ndeosebi de ori-
gine comercial si mestesugreasc. Ceramica,
mtsurile, Iierul si alte metale, sarea, ceaiul,
alcoolurile, hrtia si crtile tiprite ctc. snt
obiectul unei intense activitti comerciale pe
ntreg teritoriul imperiului, activitate al crei
principal beneIiciar era statul. Taxele comerciale
si monopolurile asigur, n secolul al l-lea si
n primii ani ai secolului al ll-lea, venituri
Iiscale egale nc de pe acum cu veniturile obti-
nute din impozitele agricole, si pe care le vor
depsi cu mult n epoca dinastiei Song de Sud,
n secol ele al ll-lea si al lII-lea.
Veniturile statului cuprind:
1) veniturile din monopolurile asupra srii,
ceaiului, alcoolurilor si parIumurilor;
2) taxele comerciale interne si drepturile de
vam la hotare si n porturile comerciale;
3) corvezile, din care o parte nsemnat este
convertit n taxe pltibile n moned;
4) capitatia;
5) impozitele pe terenuri.
Pentru anul 1077, aceste venituri constau din:
60 000 uncii de argint, de circa 37 grame
(productia anual a minelor de stat era de 215 -100
uncii);
5 5S5 000 legturi a cte o mie de monede
de aram;
17 887 000 shi (circa 60 litri) de orez si
alte cereale (adic aproape 11 milioane de chin
tale) ;
2 672 000 suluri de mtase.
Veniturile provenite din vmile maritime, care
nu reprezentau la nceputuril e dinasti ei dect
o jumtate de milion de legturi a cte o mie de
monede, se ridicau n 1189 la 65 milioane leg-
turi. ,OIicii pentru navele comerciale" (shibosi),
cu Iunctii, n acelasi timp, vamale si de politie,
au Iost create la Jiaozhou, n regiunea Oingdao
din Shandong, la Hangzhou, Ningbo, Ouanzhou
si la Guangzhou. La sosirea navelor, adminis-
tratia opereaz o prelevare ce variaz ntre 10
si 40, n Iunctie de mrIurile importate, res-
tul ncrcturii putnd s Iie vndut liber, n
schimbul pltii unei taxe regulate.
Extinderea economiei monetare
Una dintre conditiile avntului economic din
secolele al l-lea al lII-lea a Iost o crestere
considerabil a mijloacelor de plat si rspndi-
rea economiei monetare. n epoca celor cinci
di nastii, de la primii ani ai secolului al -lea
la uniIicarea din anii 963 979, cele zece state
independente, care-si mprtiser teritoriul Chi-
nei, emiseser Iiecare propria lui moned. China
de Nord rmsese domeniul monedelor de aram,
n vreme ce monede de Iier si de plumb si Icu-
ser aparitia n numeroase regiuni din China de
Sud (Fujian, Guangdong, Hunan, Jiangxi), imi-
tnd ntru aceasta Sichuanul unde, n urma lipsei
de aram, monedele de Iier, grele si incomode,
circulaser nt otdeauna si unde vor continua
s
Iie n circulatie si sub dinastia Song. Ctre
9601 000, noul imperiu reuseste s restabileasc
P
e
ansamblul t erit ori ul ui su Iol osirea unui
tip de moned de aram. EIortul de rz- va
incita ns statul s sporeasc n propor- Ir
precedent volumul de asemenra monede, epoca
gravelor diIicultti militare din nord-
vest, din anii 10381055 (noi piese de cte zece
unitti, care ulterior vor Ii retrase din circulatie,
snt emise n acest moment), si invazia jurche-
nilor din 1126. Recordul turnrii de monede
este atins n cursul anului 1073, cu 6 milioane de
legturi a cte o mie de monede; totalul emi-
siunilor monetare n vremea dinastiei Song de
Nord este estimat la 200 milioane legturi. n
ciuda acestei productii enorme, moneda de aram
nu acoper n ntregime necesittile pe care le
antreneaz dezvoltarea economic si cresterea
cheltuielilor militare. Folosirea argintului ne-
monetat, care ncepuse s se rspndeasc la sud de
cursul inIerior al Fluviului Yangzi si n Sichuan
n epoca celor cinci dinastii, se extinde n secolul
al l-lea n China de Nord, unde uigurii din Asia
Central, care Iac schimburi cu trile din Orientul
Mijlociu, contribuie prin importurile lor de
argint la rspndirea acestui nou mijloc de plat.
Emisiunile monetare In secolele al I-lea-al ll-lea ( n
leg!uri a cte 1 000 de monede)
1,35 000 150 000 100 000 270 000
1 350 000 1 850 000 1 230 000
1 0
5
0

0
0
0

6 000 000
5 949 000
2 890 000
3 000 000
CertiIicatele de depunere emise n secolul al I-
lea, n Iavoarea negustorilor de ctre repre-
zentantii n Capital ai administratiei din pro-
vincia lor de origine ceea ce se numea p
e
atunci ,moned zburtoare" (fciqian) apoi cele
emise cu titlu particular, ncepnd cu ultimi
ani ai secolului al I-lea, de ctre negustorii ti
S04 . .
820 . . .
834 ..
995-997
(medie pe
trei ani
1 000
1 007
1 016
1 021
1 073
1 080
1 106
1 124
Iinanciarii bogati din Chengdu (n Sichuan),
snt precursoarele bancnotelor, tiprite pentru
prima dat n Sichuan, n anul 1024. Aceast
institutie care avea s cunoasc o mare extin-
dere n lumea chinez din secolele al l-lea al
lV-lea, dar la care, ca urmare a discreditrii ei,
nu se va mai recurge apoi dect n mod cu totul
ntmpltor a stimulat puternic, n epoca Song,
avntul economiei private si de stat. Aceasta
a permis reducerea emisiunilor monetare de
aram n vremea dinastiei Song de Sud, cu toate
c recurgerea abuziv la aceast nou moned
cu curs Iortat a sIrsit prin a agrava
dezordinea economic n preajma invaziei mon-
gole.
Cunoscut sub diIerite nume fiao:i, qianyin,
kuai:i, guan:i moneda de hrtie a devenit n
secolele al ll-lea si al HI-lea moneda prin-
cipal, si asa a rmas pn la sIrsitul epocii
mongole, extinzndu-se n prealabil n imperiile
Liao si Jin. Sub dinastia Song de Sud. emisiu-
nile ajung la echivalentul a 400 de milioane de
legturi. Paralel ns cu Iolosirea monedei de
hrtie, n mediile comerciale se dezvolt ntre-
buintarea eIectelor comerciale: cecul, ordinul de
plat si scrisoarea de schimb apar n secolul al l-
lea. Activittile Iinaciare controlate de pro-
prietarii de prvlii de schimb (fifupu, finyinpu,
duifang, fiao:ipu, fiaoyinpu, :liipu, fang:haihu
t
qianhu etc) devin unul dintre sectoarele cele
mai importante ale economiei comerciale din
epoca Song.
AvntuI naviga|iei ma7itime
Dezvoltarea marinei chineze ncepnd cu secolul al
l-lea este, nendoielnic, unul dintre Ienomenele
cele mai importante din istoria Asiei. Mrturiile
cltorilor europeni si arabi din secolele al lII-
lea si al lV-lea nu las nici un ' dubiu n
aceast privint: activitatea marilor
porturi din Fujian, Zhejiang si Guangdong este
n aceasta epoc incomparabil mai important
dect cea a trilor europene. Importanta naviga
tiei Iluviale si maritime din epocile Song si
Yuan, rolul Ilotelor de rzboi n aprarea impe
riului Song de Sud n secol el e al ll-lea si al
lII-lea si cu prilejul ncercrilor mongole de
invazie n Japonia si Java de la sIrsitul secolului
al lII-lea, marile expeditii maritime din 1405
1433 ale imperiului Ming pn la Marea Rosie
si la trmurile orientale ale AIricii, demonstreaz
limpede c China a Iost cea mai mare put ere
maritim a istoriei, n rstimpul de patru secole
si jumtate ce se ntinde de la consolidarea impe
riului Song la marea perioad de expansiune a
imperiului Ming. Fenomenul acesta se. explic
printr-un ansamblu de. mprejurri ce tin atit
de contextele politice si economice, ' ci t ' si de
istoria tehnicii. . . . . .-:
Din neolitic si pn aproximativ la-nceputurile erei
noastre, cltoriile pe mare se Iceau, pare-se, n
lungul trmurilor, Iolosindu-se insulele apropiate.
AstIel, insulele Tsushima si IIci au nlesnit, nc
din preistorie, legturile ntre trmurile sud-estice
ale Coreei si insula japonez. Kyushu, tot asa cum
insulele situate ntre regi unea Pcn-glai, din nord-
est ul Shandongului, si regiunea Lishun (Port-
Arthur) au permis, cu sigurnat de Ioarte
timpuriu, legarea Manciuriei de China Oriental.
Regimul de vnturi constante si regulate ce
caracterizeaz Asia musonic a Iost exploatat nc
di n pri mel e secol e al e erei noastre n oceanele
ce scald prtile de est si de sud ale continentul ui.
Schi mbrile neprevzute de vnt si perioadele de
calm plat snt mai puti n de temut n aceste mri
dect n Mediterana. Asadar, n aceste prti ale
globului s-a dezvoltat o marin nzestrat cu vase
cu pnze, care ignora brcile cu sclavi vslasi
din lumea mediteranean a antichittii si
Renasterii. Progresele sistemului de vele au Iost
Ioarte timpurii. Vela traipezoidal, tipic pentru
navele chi neze, este descris inca din secolul al
III-lea e. n.
. Regimul musonilor a nlesnit parcurgerea unor
trasee lungi Ir, escale, impunnd un ritm anual,
cu. eIecte notabile asupra istoriei civilizatiilor:
musonul de iarn, din nord-est, si cel de var,
din sud`vest, au 1cut din navigatia asiatic de
curs lung o activitate periodic, ce a dus la
Iormarea unor importante colonii strine pe tr-
murile Indiei, n Asia de Sud-Est, si n porturile
chineze, de la gurile Fluviului Yangzi si pn n
regiunea Guangzhou. nc din primele secole ale
erei noastre, trmurile Indiei de Sud si ale Sri
Lanki snt legate Ir escale de Insula Sumatra,
iar distanta apreciabil ce desparte Palembangul
de Guangzhou pare s Ii Iost parcurs cu regulari-
tate ncepnd din secolul al Vll-lea.
n istoria tehnicilor maritime din Asia Orien-
tal putem distinge dou mari arii geograIice:
una care se ntinde de la trmurile Znej iangului
pn n Coreea si Japonia si o a doua ce acoper
ntreaga Asie de Sud-Est si China de Sud. Prima
dintre aceste zone a Iost domeniul unei activitti
maritime ce-si datoreaz dezvoltarea populatiei
de pe trmurile Liaodongului, Coreei, Shandongu-
lui si, mai trziu, ale Japoniei. A doua, unde se
produsese n vechime diaspora populatiilor de
navigatori vorbind limbi ,malaezo-polineziene"
ntre China de Sud, Melanezia si Madagascar,
a reprezentat, nc de la nceputurile erei noastre,
locul de ntlnire al unor marine ce se deosebeau
nu numai prin locurile lor de origine, ci si prin
tehnicile lor de navigatie. Dac un tip de vel
Iolosit la vasele de pe Lacul Dongting, n plin
centrul Chinei, s-a rspndit pn n Zanzibar,
pe trmurile sud-estice ale AIricii, n schimb
deosebiri Ioarte importante distingeau marina
arab de marina chinez de pe trmurile Guang-
dongului si Fujianului. Navigatorii chinezi din
Guangdong si Fu|ian, cei malaczi, sumatranezi
si javanezi au intrat n contact cu navele indo-
iraniene si arabe nainte de a cunoaste, mult
taai trziu ncepnd cu primii ani ai secolului
.)
a
l Vl-lea , pe cele ale trilor Europei Occi-
29
Mentale.
InIluente diIerite au putut contribui, asadar, la
aparitia marilor jonci chineze pentru navigatia n
larg, ctre secolele al -lea al l-lea. Locul
lor de origine pare s Iie marele estuar al
Fluviului Yangzi, unde tranzitia ntre navigatia
Iluvial si cea maritim se Iace pe nesimtite.
Cursul si bratele Iluviului, pn la circa 150 m n
interiorul uscatului, ajung n acest estuar la o
ltime de 10-20 m.
Precum toate navele chineze din antichitate
ncoace, jonca este alctuit dintr-o carcas rec-
tangular, a crei cal este mprtit prin pereti
desprtitori, Iormnd tot attea compartimente
etanse (acest dispozitiv va Ii adoptat n mod
stintiIic de ctre occidentali la nceputul secolului
al l-lea). Peretele vertical al etamboului permite
montarea unei crme; prima mrturie asupra
acestei inventii capitale n istoria navigatiei este
Iurnizat de o nav din Guangzhou, modelat n lut,
care dateaz din secolul I.e.n. Crma de etambou
va aprea n Europa ctre 1180, aproape n acelasi
timp cu busola maritim. Mari veliere cu patru ori
sase catarge, prevzute cu dousprezece pnze mari,
cu patru punti si capabile s transporte o mie de
oameni joncile din epoca Song snt rezultatul unei
lungi acumulri de experient si inventii. Ancorele,
crma, deriva mobil, cabestanurile, velele din
pnz sau din rogojini cu supraIete rigide, ce snt
ntrebuintate dup cum vntul bate din spate sau din
Iat, velatura pivotant, care evit modiIicarea
greementului, pricinuind uimirea navigatorilor arabi
(tehnica navelor chineze era singura ce permitea
navigatia cu vnt strns), ramele cu unghi de atac
automat, care pivoteaz singure n miscarea lor
nainte-napoi, compartimentele e-tanse, busola
marin, toate aceste perIectionri, vechi de cteva
secole sau Ioarte recente, au contribuit la aceast
uimitoare reusit. Aplicarea busolei care de
mult vreme slujea n calculele geomancienilor
la nevoile navigatiei a sporit securitatea
cltoriilor n larg. O lucrare *
a crei preIat este datat 1119, Ping:hou keian
de Zhu Yu, noteaz pentru prima oar Iolosirea
busolei pe navele din Guangzhou la sIrsitul
secolului al l-lea. Mentionat n Europa de
ctre Guyot de Salins (1190), Iolosirea busolei
nu se va generaliza n navigatie dect dup 1280.
Multe alte perIectionri au Iost ns necesare
progresului navigatiei chineze n secol ele al
-lea al l-lea. Ele se reIer nu numai la
procedeele de orientare si de msurare a distan-
telor, ci si la cunoasterea Iundurilor si curen-
tilor mrii. CartograIia chinez, bazat nc din
secolul al IlI-lea pe un sistem de paralele echidis-
tante nord-sud si est-vest, Iace progrese remarca-
bile n epoca Song. n avans Iat de cartograIia
Europei medievale, dominat nc de preocupri
religioase, si chiar Iat de cartograIia arab, ea
este n acele timpuri cea mai precis din lume,
asa cum o dovedesc hrtile gravate n piatr ce
au ajuns pn la noi.
Progresele tehnicilor de navigatie au Icut po-
sibil un avnt maritim ale crui ratiuni proIunde
tin ns de mprejurrile politice si de dezvol-
tarea economiei comerciale. Rupt de cile sale
de comunicatie cu Asia Central, oprit n expan-
siunea ei ctre nord si nord-vest de marile im-
perii ce se Iormaser la Iruntariile ei, lumea chi-
nez se ori ent eaz hot rt spre mare. Centrul
ei de greutate se deplaseaz ctic regiunile co-
merciale si maritime din sud-est, pe care Ic pre-
lungeste spre interior Iormidabila retea naviga-
bil a Fluviului Yangzi si a aIluentilor acestuia.
Cuientele de navigatie care si au originea n
imperiul abbasid si care leag GolIul Persic de
India, de Asia de Sud-Est si de trmurile chineze
nu snt, cu sigurant, nici ele strine de aceast
chemare a mrii. Pirateria, care a Iost practi-
cat din toate timpurile si pn n epoca con-
temporan de ctre populatiile maritime din
Asia Oriental, din Java pn n Coreea si Ja-
Ponia, se aIl n regresiune n cursul ntregii
Perioade de mare avnt al marinei chineze. Im-
t r i l e d e c a l a I i s i u n e
ctre Iunctionau aU) ) )
) ) ) S t I a t i v
o b t i n u t e
UriU asupra rcg '
WIl
j
de
Zhou
QuIc 1, a)-
d
in 1225.
eg

di

I

obt
inu
Capitolul 2
CIVILIZATIA ,RENASTERII" CHINEZE
Schimbrile care se produc, sau care se si produ-
seser n jurul anului 1000, nu se mrginesc la
Iormele sociale si politice, la economie ori la
tehnic. Ele aIecteaz o realitate mai proIund
si mai putin sesizabil: omul, conceptia lui des-
pre lume, reprezentrile lui despre timp, spatiu
si individ. Secolul al l-lea, care se distinge
printr-o ntoarcere la traditia clasic, marcheaz
sIrsitul hegemoniei pe care budismul o exerci-
tase asupra lumii chineze ncepnd cu secolul al
V-lea al erei noastre. Timpurile si spatiile inco-
mensurabile, conIuzia speciilor de vie(uitoare
demoni, animale, Iiinte inIernale, oameni si zei
de-a lungul transmigrrilor pe care le suIer
acestea, toat aceast Iantasmagorie cosmic dis-
pare, pentru a nu mai lsa loc dect lumii vizi-
bile. Omul redevine om, ntr-un univers limitat
Si comprehensibil, pe care i va Ii ndeajuns s-1
scruteze pentru a-1 cunoaste. Se poate deduce de
aici un ntreg complex de transIormri psiho-
logice, pe care analiza operelor le-ar scoate, cu
sigurant, la iveal. Omul din elitele chineze
ale secolului al l-lea este tot att de diIerit de
predecesorii si din epoca Tang, pe ct este omul
Renasterii Iat de cel al evului mediu.
Ceea ce Irapeaz prin evidenta sa este aparitia
T
-inui rationalism practic, ntemeiat pe experi-
e
t, pe punerea n aplicare a inventiilor, a ide-
ilor, a teoriilor. Este, de asemenea, vorba despre
o curiozitate extins asupra tuturor domeniilor
cunoasterii arte, tehnici, stiintele naturii, ma-
tematici, societate, institutii, politic , despre
dorinta de a Iace sinteza tuturor cuceririlor an-
terioare, a tuturor cunostintelor. O IilozoIie na-
turalist, care va domina gndirea chinez din
epocile urmtoare, se dezvolt n secolul al
l-lea pentru a ajunge, n secolul al H-lea la
expresia sa deIinitiv.
PreIacerile sociale si economice, cresterea nu-
mrului Iamiliilor nstrite, dezvoltarea urban
nu snt strine de aceast proIund nnoire a
vietii intelectuale, ca si recurgerea din ce n ce
mai ampl la un mijloc de reproducere rapid
si ieItin a textelor scrise.
1. Condi[iile nnoirii
Cultura savanta i cultura populara
Epoca Song ilustreaz, mai bine poate dect ce-
lelalte, relatiile artelor si literelor cu realittile
sociale. n vreme ce n secolele al Vll-lea si al
VUI-lea o aristocratie metisat cu elemente bar-
bare impusese pasiunea ei pentru jocurile violente
(polo, echitatie, vntoare s.a.), clasa conduc-
toare din secolele al l-leaal III~lea, alc-
tuit din Iamilii bogate si cultivate, care cel
mai adesea triesc n orase, din veniturile p-
mnturilor lor, dispretuieste eIortul Iizic si tine
s se delimiteze de traditiile stepei si de dis-
tractiile populare. Meseria armelor, att de pre-
tuit la nceputurile dinastiei Tang, si-a pier-
dut prestigiul de cnd armatele snt Iormate din
mercenari, recrutati din drojdia societtii. Aspec-
tul intelectual si contemplativ, savant si cte-
odat ezoteric al artelor si literelor practicate in
rndurile claselor dominante chineze se aIirm m
epoca Song si va rmne precumpnitor n vremea
dinastiilor Ming si Qing, n poIida reactiilor ce

tind la o ntoarcere ctre cunostintele practice" si
activittile Iizice, constatabile la gnditori ori-
ginali, dar izolati, precum Li Zhi (1527-1602)
sau Yan Yuan (1635-1704). Crturarul chinez va
Ii de aci nainte, cu cteva exceptii, un intelec-
tual pur, care consider c jocurile de ndem-
nare si concursuril e de atletism nu snt bune
dect pentru oamenii din popor. Acest dispret,
att de adnc de nrdcinat n clasele conduc-
toare, pentru eIort si aptitudinile Iizice, va
dinui pn n zilele noastre; practicarea spor-
turilor nu va Ii reintrodus n China dect ntr-o
epoc recent, sub inIluenta trilor anglo-saxone.
Literatura savant, pictura, caligraIia, colectiile
de crti si obiecte de art, amenajarea grdinilor
au Iost activittile ce au polarizat n exclusivi-
tate Iavoarea claselor cultivate.
Dar, n vreme ce aceste clase cultiv poezia
clasic si di Iicilul gen nou al poemului scris
pentru a Ii cntat (ci) n care se ilustreaz
nalti Iunctionari, precum Su Shi (Su Dongpo)
(1036-1101) ori Huang Ting| ian (1045-1105) -,
se consacr picturii academice, care triumI la
palatul imperial n vremea lui Huizong (1101-
1125) sau se dedic, precum Mi Fu (1051-1107),
unor cutri n pictur, dezvoltarea distractiilor
n mediile urbane poart n germene nIlorirea
unei literaturi populare care va Ii unul dintre
izvoarele cele mai Iecunde si dttoare de viat
di n ntreaga literat ur a Chinei.
Cu mica lor burghezie de negustori si mestesu-
gari, cu multimea lor de salahori, de bieti de
prvlie, de servitori, de Iunctionari, marile aglo-
meratii comerciale din epoca Song creeaz un
mediu social nou, ale crui gusturi si exigente
snt proIund diIerite de cele ale claselor nalte.
Viata urban tinde s anuleze caracterul periodic
al distractiilor si activittilor de agrement, le-
gturile acestora cu trgurile si pietele trnesti,
Precum si pe acelea cu srbtorile si activittile
religioase. Ea conIer un caracter speciIic si
autonom spectacolelor date de povestitorii si de
cntretii ambulanti, Icnd din aceasta o nde-
letnicire proIesional distinct. Orasele din epoca
Song si ndeosebi capitalele, KaiIeng si Hang-
zhou, Beijingul dinastiei Jin si al mongolilor -
devin centre permanente de divertisment. O serie
de cartiere de distractii (wa:i sau washi), altele
dect cartierele de actori si muzicanti (fiaofeng)
care, n epoca dinastiei Tang, erau n strns de-
pendent de administratia imperial, servesc drept
centre ale unor reuniuni populare n care se n-
tlnesc toti proIesionistii spectacolului: poves-
titori specializati n diIerite genuri (povestiri
istorice, sentimentale, politiste, religioase s.a.),
actori de scenete mimate, cu acompaniament mu-
zical, muzicanti si cntreti, mnuitori de mario-
nete, dresori de animale, specialisti n teatrul de
umbre, imitatori de animale etc. Orasul este
vatra unor noi Iorme literare, ce se dezvolt nce-
pnd cu secolele al III-leaal lV-lea, paralel
cu literatura cult: povestirea, romanul, teatrul
care n limba lor popular, unde abund re-
gionalismele, n stilul si alura lor pstreaz
viata si savoarea originilor.
Xilogrctfia i tiparul
Imprimarea tipograIic pe hrtie marcheaz n
Occident, cu ncepere de la mijlocul secolului al
V-lea, un progres decisiv n raport cu manus-
crisele copiate pe pergament. Odat cu aparitia
tiparului, Europa iese din evul mediu. Lucrurile
stau ntr-un mod cu totul diIerit n lumea chinez:
rspndirea, n secolele al I-leaal -lea, a unui
procedeu de reproducere rapid si ieItin a textelor
scrise si a Iigurilor nu a Iost resimtit ca un
eveniment de natur revolutionar, cu toate c, n
cele din urm, consecintele nu au Iost mai putin
importante dect rspndirea tiparului n Europa.
Aceast diIerent de reactie este totusi Ioarte
explicabil. Europa a trecut, ntr-o perioad relativ
scurt, de la manuscrisul medieval, copiat pe un
material r
ar
)

si scump, la cartea tiprit pe hrtie, importat
n secolul al H-lea din trile islamice si care
la sIrsitul secolului al lII-lea ncepe s Iie
Iabricata n Italia. n schimb, lumea chinez,
mbrtisnd cu entuziasm xilograIia ctre 1380
si reusind, ntre 1430 si 1460, s pun la punct
primele tehnici tipograIice, a cunoscut o dezvol-
tare mai accentuat progresiv si totodat de na-
tur diIerit. Hrtia, care avea s se dovedeasc
de nenlocuit pentru reproducerea textelor, deve-
nise n China suportul obisnuit al scrierii nce-
pnd nc de la sIrsitul epocii Han (primele Ioi
de hrtie chinezeasc, descoperite pe vechiul li-
mes al dinastiei Han, dateaz din secolul al II-lea
e.n.). Recurgerea la reproducerea prin imprimare
a textelor ori a Iigurilor spate n piatr (mulaj
obtinut cu ajutorul unei hrtii umede, uscare, ct-
rneluire si reproducere pe hrtie, prin apsarea
cu un rulou), care a permis, pn n zilele noastre,
obtinerea, n toate trile de civilizatie chinez, a
unor reproduceri Iidele si putin costisitoare dup
gravuri sau caligraIii celebre, s-a dezvoltat ntre
epoca Han si nceputurile xilo-graIiei. Sigiliile
ngduiau, pe de alt parte, reproducerea prin
impresiune a caracterelor scrierii, a desenelor si
a imaginilor religioase. ilograIia, care apare n
cursul secolului al VlII-lea, reprezint un Iel de
combinare a acestor dou procedee (imprimare
si sigiliu). Primele exemple de xilograIie
cunoscute dateaz, de la sIrsitul secolului al
VlII-lea: imagini budiste, nsotite de un text
scurt gsite la Dunhuang (Gansuul de Vest)
si o Iormul magic, de asemenea budist,
pstrat n Japonia dar imprimat, probabil, n
China ntre 764 si 770. n colectia de
manuscrise de la Dunhuang, n care Iigureaz
numeroase texte imprimate n secolele al I-lea si
al -lea, primul document important reprodus
prin xilograIiere este un text al Sv.trci
diamantului (Jingangfing), datat 868. Alte texte
imprimate au Iost descoperite recent: dou dintre
acestea provin din regatul Wu-Yue
(Yangziul inIerior si Zhe|iang) si poart ca date anii
953 si 974j un altul, datat 975, a Iost gsit la
Hangzhou. n aceast epoc, xilograIia a devenit de
uz curent n orasele intens comerciale si Ioarte
populate din Bazinul Rosu, n Sichuan, si din
c mpiile ce se ntind ntre Hangzhou si cursul
inIerior al Fluviului Yangzi. n aceste regiuni se
semnaleaz, ncepnd cu secolul al I-lea,
imprimarea prin xilograIiere a unor mici lucrri de
stiinte oculte, a unor almanahuri, texte budiste,
lexicoane, mici enciclopedii populare, manuale de
nvtmnt elementar, culegeri de modele de compuneri
pentru concursurile oIiciale, lucrri istorice etc.
Caracterul popular si comercial al acestor pri me
ntrebui ntri ale unei tehni ci care dup toate
probabi littile provine din nevoia de a reproduce
texte religioase, meri t s Iie subliniat. Cercurile
conductoare si clasele culte n-au ntrziat s proIite
de acest nou procedeu de reproducere: din initiativa
unui anume Feng Dao (882-954), cele nou texte
clasice au Iost imprimate la KaiIeng ntre 932 si
952, din ordin imperial. O alt i mprimare este
Icut, ntre 944 si 951, la Sichuan. n sIrsit,
canonul budist este imprimat, ntre 972 si 983, la
Chengdu. Acest ansamblu cuprinde 1 076 titluri cu 5
048 capitole si a Iost gravat pe 130 000 planse a
cte dou pagini. ncepnd cu 1024, xilograIia este
Iol osit pentru emiterea n Si chuan a primelor
bancnote si pentru publicarea decretelor si
ordonantelor oIiciale. n 1027, lucrrile de medicin
si Iarmacie snt revzute si imprimate pentru a Ii
di Iuzate.
ilograIia, care permite reproducerea exact a
caligraIiei textelor si Iigurilor, a intrat, asadar, n
obisnuint n secolul al -lea. Ea avea s ps-
treze n toate trile de civilizatie chinez (China,
Japonia, Coreea, Vietnamul) un loc predominant
pn la rspndirea tiparului mecanizat, cu ca-
!' nunct n
Occident
ul

pn la raspndire
ractere mobile, pus
secolul al l-lea.
a pune
1

Totusi, inventarea caracterelor mobile s-a pro-
dus n China mai devreme dect n Europa, iar
trile din Asia Oriental au avut la ndemn
tiparul paralel cu gravarea n lemn. Prima men-
tiune asupra Iolosirii n China a caracterelor mo-
bile Iigureaz ntr-o culegere de note bifi), din-
tre care cele mai multe se reIer la istoria sti-
intelor si tehnicii: este vorba despre Mengqi bitan
de Shen Gua, aprut n 1086. Inventia se da-
toreaz unuia dintre protejatii lui Shen Gua, un
anume Bi Sheng, si dateaz din anii 1041-1048.
n momentul ocuprii Chinei de Sud de ctre
mongoli, Wang Zhen mentioneaz n al su
Tratat de agricultur (Nongshn), publicat n
1313, ntrebuintarea caracterelor mobile de co-
sitor si propune Iolosirea unei casete tipograIice
turnante pentru depozitarea caracterelor, cla-
sate dup rime. Primele mari tiprituri cu ca-
ractere mobile cunoscute au Iost Icute ns n
Coreea, ntre 1403 si 1484, din initiativa puterii
centrale. n 1403 snt turnate 100 000 caractere
chineze; alte asemenea turnri de caractere se
succed n tot cursul secolului al V-lea. Dou
mari Iamilii de tipograIi din Wuxi, provincia
Jiangsu, Iamiliile An si Hua, ntrebuinteaz ca-
ractere mobile de aram. n 1574 este editat,
n imprimare tipograIic, marea colectie de po-
vestiri Taiping guangfi, xilograI iat pentru prima
oar la sIrsitul secolului al -lea. Mai aproape
de noi, Tushu ficheng, enorma enciclopedie ilus-
trat a erei Kangxi, care numr aproape 10 mi-
lioane de caractere, este tiprit cu caractere mo-
bile ntre 1713 si 1722.
Asia Oriental de civilizatie chinez (si, sub
inIluenta acesteia, vecinii ci: uiguri, tibetani,
mongoli, manciurieni, care ntrebuintau scrieri
alIabetice) a avut, asadar, ntre secolele al
l-lea si al VIII-lea, o traditie tipograIic
independent de cea european, traditie de altIel
diIerit prin procedeele tehnice, deoarece nu cu-
noaste Iolosirea presei. Socotind dup cantitatea
de tiprituri, aceast traditie este departe de a
St
:

Ii neglijabil; caracterele mobile aveau ns pu-
tine sanse de a nlocui xilograIia n trile de
cultur chinez naint e de aparitia si progre-
sele tiparului mecanizat. ntr-adevr, dac in-
ventarea tiparului apare ca o descoperire capi-
tal ntr-o Europ n care cteva sute de litere
erau ndeajuns pentru imprimarea tuturor tex-
telor posibile, acest Ienomen nu putea avea ace-
lasi eIect ntr-o .lume pentru care una dintre
cele mai de seam bogtii era tocmai abundenta
si diversitatea semnelor scrierii.
Contrar celor ce ni le putem nchipui cu usu-
rint, din pricin c n Occident tiparul a repre-
zentat un progres hotrtor n comparatie cu xi-
lograIia, nu toate avantajele snt de partea acestui
procedeu de reproducere, mai complex si mai
savant. Superioritatea tiparului occidental nu se
va aIirma dect n mod lent si nu va deveni i n-
contestabil dect ncepnd cu mecanizarea din
secolul al l-lea. Pn atunci, acesta rmne
nn mijloc destul de lent si de costisitor pentru
reproducerea textelor scrise. Matteo Ricci re-
marca, la nceputul secol ului al VII-lea, c n
China mestesugarii xilograIi nu ntrebuintau mai
mult timp pentru gravarea planselor dect ti-
pograIii europeni pentru compunerea paginilor.
Plansele xilograIiatc pot Ii regravatc, corectate
s i , spre deosebire de Iormele de imprimerie, pot Ii
pstrate pentru a servi la noi tiraje. n vreme ce
rspndirea tiparului n Europa a Iost nsotit de o
srcire a traditiei scrise, deoarece editorii nu
puteau s-si asume riscul publicrii unor lucrri
pentru care nu aveau siguranta unei v n-zri
destul de largi, xilograIia chinez, mult superioar
xilograIiei europene din secolul al V-lea prin
procedeele sale (tehni cile sigiliului si
imprimatului, Iolosirea de sorturi speciale de
hrtie, pe care textul de reprodus aprea pe
verso, inversat) avea marel e avantaj de a Ii Iost
un procedeu putin costisitor si usor de ntrebu"
intat, care nu cerea angajarea de capitaluri im-
portante, ncepnd cu secolul al -lea, xilo- 4I


ext imprimat in epoca Song. primul capitol din
Taiping fi
t
geograIie a Chinei si a Irilcr
strine (anul 979)
cu


Ix
. %ext ir
huanyi,
trile de civilizatie chinez paralel cu xilograIie-rea
textelor, n vreme ce n l ucrrile tiprite n
Occident imaginea nu a devenit un lucru curent dect
ntr-o epoc relativ recent. nc de la
nceputurile xilograIiei, majoritatea crtilor chineze
ierbare, tratate tehni ce, de arheologie si
arhitectur, romane, texte religioase s.a. cuprind
ilustratii, unele de o calitate remarcabil.
ilograIierea textelor si ilustrarea, care au Icut mari
progrese n secolele al l-leaal lII-lea, vor
ajunge la apogeu n era Wanli (1573-1619), perioad
n care se imprim planse n trei, patru si cteodat
chiar n cinci cul ori.
n ciuda diIerentelor ce t i n de traditiile t ehnice si
intelectuale, de contexte sociale si economice
caracteristice si care explic de ce itinerar Iile
nu au Iost aceleasi n Asia Oriental si n Europa,
rmne un Iapt sigur acela c avansul Chinei este
considerabil n domeniul reproducerii si diIuzrii
textelor: dac ceea ce este esential n traditia
noast r scris dateaz din epoca Renasterii, ceea
ce este esential pentru traditia scris a Chinei
dateaz din epoca celor cinci dinastii si a
dinastiei Song. O distant de aproximativ o
jumtate de mileniu desparte lumea chinez de
Europa.
2. Stiintele si IilozoIia
Noua tehnic genereaz cu rapiditate n domeniul
crtii un mest esug si un comert Ioart e acti ve.
Ea determin cresterea rapid a productiei scrise
si permite o rspndire a cunostintelor mult
mai larg dect n trecut. n vreme ce n epoca
Tang mnstirile budiste constituiau, mpreun
cu scolile de stat din capital, principalele centre
ale cunoasterii, n secolele al l-lealII-lea
se nmultesc scolile si bibliotecile publice si
particulare. Academiile private shnynan), care
snt create n epoca Song n toate regiunii?;
dar ndeosebi n bazinul Yangziului inIerior,
. A. Hart chine: gravat in piatr in 1137. De remarcat
coordonatele ncrd-sud si est-vest, ntrebuintate nc. din
epoca lui Pei iu (22427 1). Fiecare diviziune corespunde
cu 1000 li (aprox. 50 m). B. Cu titlu de comparatie, o
hart engle: din secuiul al XJIII-lca (desen dup o gra-
vur englez, Collectiuii Yiollet)

la sud de Iluviu, va juca un rol capital n istoria
intelectual a Chinei, pn spre mijlocul seco-
lului al VII-lea. Una dintre bibliotecile cele
mai importante este cea a palatului imperial,
Iondat n 978, care numra 80 000 de volume si
al crei catalog este redactat, ntre 1034 si 1036,
de reIormatorul Fan Zhongyan si de istoricul
Ouyang iu.
!roduc[ia scris din epcca Song
i dezvoltarea tiin[elor
Secolele al l-leaal lII-lea alctuiesc epoca
primelor mari colectii de texte, a marilor enci-
clopedii si a inventarelor. La sIirsitul secolului
al -lea snt compilate si imprimate patru cu-
legeri celebre (cele patru mari crti ale epocii
Song, Song si dashn). Wenyuan yinghua anto-
logie literar ce continu pe cea numit Wenxuan
si care cuprinde perioada dintre jumtatea seco-
lului al Vl-lea si nceputul secolului al -lea
este alctuit ntre 982 si 986; Taiping yulan,
enciclopedie cuprinznd 1000 de capitole, termi-
nat n anul 983, si Ioarte vasta culegere de po-
vestiri stranii n 500 de capitole, care poart
t i t l ul Taiping guangfi si care a Iost imprimat
pentru prima oar n 981, snt comandate amn-
dou lui Li Fang (925-995) n 977; n sIrsit,
Cefu yuangui culegere de texte si eseuri po-
litice este compilat ntre 1005 si 1013 si
numr o mie de capitole.
Dar lucrrile al cror numr se nmulteste n
epoca Song snt ndeosebi cele ntreprinse cu
titlu particular, independent de orice comand
oIicial: lucrri istorice, culegeri de note, tra-
tate stiintiIice, monograIii locale, opere literare
s.a.m.cl.
Anumite orientri ale acestei productii scrise,
mult mai abundent dect cea din epocile an-
terioare, pot Ii puse n legtur cu voga extra-
ordinar a colectiilor, din secolele al l-leaal
lII-lea: colectii de picturi si caligraIii, dintre
care cele mai bogate si mai celebre, strnse de
mpratul estet Huizong (1101-1125), aveau s Iie
distruse de invazia jiirchenilor, colectii de pietre
stranii, de monede vechi, de tusuri, de jaduri s.a.
Tratatele de stiinte naturale snt numeroase si,
n cazul c s-au pstrat, snt de un marc interes
pentru istoria plantelor si animalelor: tratate
despre ciuperci, bambus, crizanteme, bujori,
pomi, IructiIeri, psri, s.a. m.d. S mentionm,
printre altele, Manualul despre, crabi (Xiepu) de
Fu Gong (1059) si Tratatul despre citrice (Julu) de
Han Yanzhi (1178).
La mod snt si culegerile de note diIerite, cu
caracter stiintiIic, tehnic, literar ori artistic, cu-
noscute sub numele de bifi ori suibi Note luate
din goana penelului). Una dintre culegerile cele
mai importante pentru istoria stiintelor si teh-
nicii n China este Mengqi bitan de Shen Gua
(1031-1094), spirit uimitor de modern, astronom
si Iizician, la care se gseste prima mentiune a
inventrii caracterelor mobile.
Cel mai vechi si mai pretios document pe care
l avem asupra arhitecturii chineze dateaz din
epoca Song. Est e un tratat admi rabil ilust rat
si imprimat n 1103, Ying:ao fashi, datorat unui
anume Li Jie, el nsusi arhitect si constructor de
temple si ediIicii oIiciale din KaiIeng.
n domeniile medicinii, geograIiei, matematicilor,
astronomiei, epoca Song este ilustrat de progrese
remarcabile. Printrre numeroasele lucrri medicale
din secolele al l-leaal lII-lea, notm publicarea
primului tratat de medicin legal cunoscut,
Xiynanlu, de Song Ci, aprut n 1242. O
enciclopedie geograIic universal n 200 de
capitole, Tai pin g huanyu fi de Yue Shi (930-1007),
este publicat n 979, urmat de o geograIie ilustrat
a imperiului Song, n 1566 capitole, Zhndao tnfing,
terminat n 1010. CartograIia chinez din epoca
Song ajunge la o precizie pn atunci niciodat
atins. Shen Gua inventeaz conIectionarea de hrti
n relieI. n 1027 15 este proiectat si construit un
vehicul odometric.
masm

HW r

I



t

i.

utS

1

I. Hrti ale cerului din cartea A'Iji yixiang fayao (1092).
A. art a cerului in proiectie su/-polar. B. Regiuni ale
cerului corcspun:ind la 14 /in cele 28 csute lunare, .u repre:en-
tarea, ecuatorului (n centru) si eclipticei. Proiec(ie Merca,tor
Ml
u tt
-t
447
Secolel e al l-leaal lII-lea snt , alturi
de epoca mongol (sIrsitul secolului al !II-lea
jumtatea secolului al lV-lea), una dintre
marile perioade din istoria matematicii n China,
remarcabil prin de7A
T
oltarea algebrei. Numele
cele mai mari snt cele ale lui Shao Yong (1011-
1077), cruia i se datoreste calcularea anului
tropic cu o tolerant doar de 4 secunde, Li Ye
(1192-1279) si Qin jiushao (mort n 1262), autor
al unei importante lucrri de matematic Shu-
shu fiu:hang. Qin Jiushao este primul matema-
tician chinez care ntrebuinteaz ciIra zero n
aceeasi epoc n care aceasta apare n Italia,
odat cu ciIrele arabe.
Una dintre realizrile cele mai de seam din
istoria astronomiei si a calculrii timpului este
construirea n 1090, la KaiIeng, a unui mecanism
astronomic actionat de un sistem de esapament si
prin angrenaje si curele de transmisie. Este, dac
nu primul cci n China a mai existat, n se-
colul al VlII-lea, un antecedent , cel putin
unul dintre cele mai perIectionate si mai vechi
mecanisme cu rotatie lent, regulat si continu
inventate n ntreaga lume. Masina astronomic
a lui Su Song (1020-1101) era actionat de o
roat, a crei miscare era reglat de umplerea
succesiv a unor cupe pivotate, alimentate de
o cu v cu nivel constant. Acest mecanism de
orologerie este cel mai precis din cte s-au cons-
truit vreodat.
nceputurile arheologiei tiin[ifice
Tendintel e stiintiIice caracteristice epocii Song
se maniIest si n domeniul arheologiei. Desco-
peririle suscit pasiunea eruditilor si iubitorilor
de art. Unele obiecte vechi, bronzuri si jaduri,
ce dateaz de la sIrsitul mileniului al II-lea, au
Iost descoperite, n vremea domniei lui Huizong
(1101-1125), n regiunea Anyang, n situl ce va
%u

*u
Fi
JSL

i.
JS_
i
?/"
l
)/
k
_Oi.Jb
v
:
tmm,
Ii identiIicat la nceputul secolului nostru ca
acela al ulti mei capitale Shang. Gustul pentru
antichitti are dou consecinte paralele: duce,
pe de o parte, la o mbogtire a traditiilor artis-
tice (moda antichittilor si imitrii acestora
tehnica IalsiIicrilor se perIectioneaz pe m-
sur ce se dezvolt si comertul de art , inIlu-
enta stilurilor de scriere arhaic asupra caligra-
Iiei), pe de alt parte, la un avnt al arheologiei si
epigraIiei critice, care, ncepnd cu secolul al
l-lea, devin stiinte; auxiliare ale istoriei. Din
epoca Song dateaz primele lucrri asupra
clopotelor si tripozilor din antichitate, precum si
primele lucrri ilustrate cu reproduceri ale acestor
obiecte. Lii Dalin publica n 1092 Planele
arheologice (Kaogutu), prima ncercare de clasi-
Iicare stiintiIic si de datare a bronzurilor din
mileniile al 11-lea si I. La sIrsitul secolului al
ll-lea, Hong Zun (1J20-1174), 'Irate al lui Hong
Mai (1123-1202, autor al unei culegeri celebre
de povesti ciudate si extrordinare, Yifian:hi),
public Monede antice (Guquan), prima lucrare
chinez de numismatic.
Progresele cele mai remarcabile se nregis-
treaz ns n domeniul epigraIiei; lucru expli-
cabil, Ir ndoial, prin interesul pasionat pe
care chinezii l-au artat totdeauna pentru istoria
scrierii lor. Studiul cel mai celebru este acela
dus la bun sIrsit, cu pretul multor ani de cer-
cetri, de ctre Zhao Mingcheng (1081-1129) si de
ctre sotia acestuia, marea poet Li Qinzhao (1084-
1141?). Catalogul inscriptiilor in piatra i bron:
(Jinshilu), alctuit de ei, recenzeaz 2000 de
documente vechi si corecteaz erorile catalogului
de inscriptii vechi Jigulu alctuit n 1063
de ctre istoricul Ouyang iu.
Arheologia, ca si istoria inscriptiilor, ce s-a
dezvoltat ncepnd cu secolul al VIH-lea, invit
la conceperea trecutului ca o evolutie continu
desIsurat din antichitatea timpurie si pn n
contemporaneitate.
Noile tendin[e n istorie
Miscarea de reIlectie critic inaugurat de Liu
Zhiji la nceputul secolului al VUI-lea Iusese
pricinuit de caracterul rutinier si mecanic-com-
pilatoriu al numeroaselor istorii oIiciale redac-
tate la nceputul epocii Tang. Primele enciclo-
pedii istorice indicau, totodat, o cale nou: Ir
a tine seama de cadrele si periodizrile traditio-
nale, istoricul trebuia, n acelasi timp, s cu-
prind lungi perioade de timp si s Iie original
n opera sa. Compilatiile anonime demonstraser
c nu puteau Ii dect niste lucrri lipsite de orice
semniIicatie proIund. Miscarea nceput n se-
colele al VUI-lea-al I-lea duce n secolul al
l-lea la o adevrat nnoire a studiilor isto-
rice, n aceast epoc se aIirm grija pentru o
rigoare stiintiIic mereu sporit si, totodat, o
seam de preocupri morale.
Trebuia ns mai nti ca istoria s~si recupe-
reze caracterul de oper literar, inerent primelor
lucrri istoriograIice: Memoriile istorice ale
lui Sima Qian (ctre 90 .e.n.), Istoria dinastiei
Han de Ban Gu (ctre 82 e.n.), Istoria celor Trei
Regate de Chen Shou (sIrsitul secolului alIII-lea).
,Stilul antic" iguwen), ai crui primi adepti si
aprtori Iuseser socotiti, n jur de 800, niste ex-
centrici, triumI la nceputul epocii Song si este
adoptat de poeti ca Su Shi si Huang Tingjian,
precum si de oameni politici, ca Wang Anshi.
n acest ,stil antic" rescrie Ouyang iu (1007-
1072) Istoria dinastiei Tang, suprimnd cea mai
mare parte a pasajelor ce demonstrau o anume
complezent Iat de budism, ca si istoria celor
cinci dinastii: este vorba despre Xintangshu
(Noua istorie a dinastiei Tang, 1060) si despre
Xinwudaishi (Noua istorie a celor cinci dinastii,
ctre 1070), dou lucrri Ioarte apreciate pn n
zilele noastre pentru valoarea lor literar. A doua
dintre aceste opere a Iost conceput de autorul ei
n maniera vechilor Anale ale regatului Lu
(722-481): prin simpla ntrebuintare a termenilor
trebuia emis o judecat implicit asupra epocii

de tulburri si de Irmntare dintre sIrsitul
dinastiei Tang si nceputul epocii Song. Aceste
tendinte moralizatoare, insistenta pe problema le-
gitimittii dinastice, cutarea semniIicatiei etice a
istoriei snt tipice pentru epoca Song si se ar-
monizeaz cu noile orientri ale IilozoIiei chineze.
Cea mai mare si mai celebr dintre lucrril e
istorice din secolul al l-lea, a crei nrurire
avea s Iie si cea mai adnc, este o istorie gene-
ral a Chinei ntre 403 . e. n. si 959 e. n., scris
ntre 1072 si 1084. Oglinda complet pentru
ilustrarea guvernrii (Zi:hi tongfian) de Sima
Guang, ce nu are drept antecedent dect admira-
bilele Memorii istorice ale lui Sima Qian, r-
mne Iidel n ciuda grijii autorului de a lega
Iaptele unele de altele mprtirii traditionale
pe ani, luni si zile. Opera se distinge ns prin
dou caracteristici remarcabile: preocuparea pentru
o cercetare exhaustiv a surselor de tot Ielul
(inclusiv operele literare si inscriptiile), si o
critic a documentelor, pe care o putem caliIica
drept stiintiIic. ntre cele 354 capitole ale sale,
Zi:hi tongfian numr 30 capitole de aparat critic
(Kaoyi ,examinarea divergentelor"), n care
snt discutate acti unile ce l-au cluzit pe aut or
n cercetarea traditiilor diIerite sau contradic-
torii privind im acelasi Iapt.
Magistrala oper a lui Sima Guang a Iost att de
unanim admirat net a inspirat, n secolele al
ll-leaal lII-lea, scrierea mai multor lucrri
analoage. FilozoIul Zhu i (1130-1200) alctuieste
un rezumat al ei, Tongfian gangmu, care se va
bucura de un mare succes n epocile ulterioare si
n care se va aIirma o conceptie moralizat oare
asupra ist ori ei. Pe li nia mari i opere a lui Sima
Guang, se public Xu :i:kitongfian changbian,
de Li Tao (1115-1184) si Re:umatul pe ani al
evenimentelor incepind din era Jianyan Ii 127-1130:
Jianyanyilai xinian yaolu) de Li inchuan (1166-
1243). n sIrsit, pentru a aduce mi remediu
neajunsurilor periodizrii an dup an, Yuan Shu
(1131-J205) distribuie materia din 450
Oglinda complet pe subiecte, n lucrarea sa
Implicatiile i ascun:iurile ,Oglin:ii com-
plete" clasate pe rubrici (Tongfian fishi benmd),
redactat ntre 1173 si 1175, oIerind, astIel, mo-
delul unui nou tip de lucrare istoric, ce va Ii
ulterior adesea imitat.
Epoca Song este, de asemenea, celebr prin
enciclopediile sale istorice. Zheng Qiao (1104-
1162) este autorul unei culegeri de monograIii,
%ongzi, care se ocup de genealogia marilor Ia-
milii, de probleme de Iilologie, Ionetic, geo-
graIie istoric, de botanic si zoologie, de biblio-
graIie, arheologie etc. Plin de dispret pentru
cunostintele livresti ale crturarilor si mare iu-
bitor al stiintelor naturale, Zheng Qiao era un
spirit prea original pentru a Ii apreciat n epoca sa.
Opera lui istoric nu va Ii reabilitat dect la
sIrsitul secolului al VIII-lea de ctre Zhang
uecheng, nainte de a atrage atentia savantilor
contemporani. O alt enciclopedie istoric se re-
Ier la istoria institutiilor: este Wenxian tongkao
de Ma Duanlin, care a trit la sIrsitul perioadei
Song de Sud si la nceputurile ocupatiei mongole.
Terminat abia n 1317, ea continu cartea
Tongdian de Du You (732-812).
Cosmologie i moral : constituirea
unei filozofii naturaliste
Dup cum nu Iaptele brute snt cele ce Iac istoria,
ci dinamismul natural ce le este imanent si pe
care trebuie s-1 ptrund intuitia istoricului, tot
astIel adevratul obiect al picturii nu este repro-
ducerea material a vizibilului, ci surprinderea
metamorIozelor Iiintei. Capitolul 17 din Mengqi
biian, lucrare consacrat picturii si caligraIiei,
cuprinde un pasaj celebru, n care Shen Guamerge
pn la a proclama independenta creatiei pictu-
rale Iat de exigenta vulgar a asemnrii. Ceea
ce conIer valoare operei de art este, ntr-adevr,
intuitia care ptrunde dincolo de lucruri si, n
cele din urm, ceea ce opera spune despre spi-
ritul, despre cultura si calitatea uman a auto-
rului ei.
Se pot gsi, nendoielnic, antecedente, directii
asemntoare n istoria gndirii chineze de dina-
intea epocii Song, ns niciodat imanenta spi-
ritului nu Iusese exprimat att de explicit si
conceput cu atta limpezime. Iat de ce tocmai n
secolele al l-leaal ll-lea se contureaz
primul sistem IilozoIic ce d seama asupra soli-
darittii ori, mai bine spus, asupra identittii
Iunciare ntre ordinea natural si cea uman,
ntre moral si cosmic. Prin Iormularea acestei
IilozoIii universale, naturalist si rational, is-
toria gndirii chineze atinge una dintre culmile
sale. Se ajunge, astIel, la vrsta clasic, la vrsta
maturittii. Aceast IilozoIie, de care se vor lovi
primii misionari iezuiti si care nu va Ii nteleas de
europeni, desigur cu exceptia marelui Leibniz, va
deveni temelia si justiIicarea moral si natural
a imperiului autoritar din epocile Ming
Dup extinctia marilor scoli IilozoIice budiste, dar
nu Ir a-si Ii asumat mostenirea a tot ce
aduseser acestea nou si Iecund traditiei chineze,
secolul al l-lea se distinge printr-o renastere a
IilozoIiei prebudiste, a crei ultim mare perioad de
nIlorire Iuseser secolele al III-leaal IV-lea.
Aceast nnoire si are originea ndeprtat n
reactia ,nationalist" care urmase rscoalei lui An
Lushan si n ceea ce se numea miscarea
,stilului antic" (guwen). Ideea c este necesar
ntoarcerea la izvoarele vii ale traditiei chineze si
c textele clasice, prsite atunci cnd triumIase
budismul, cuprindeau o IilozoIie implicit care,
odat pus n lumin, ar permite asigurarea armoniei
sociale si o bun ordine politic Iusese deja
exprimat de Han Yu, iar anumite orientri, ce aveau
s se contureze n secolele al l-leaal ll-lea,
Iuseser presimtite de Li Ao, mort ,
douzeci de ani dup Han Yu. Ceea ce a adus secolul
al l-lea acestui curent de gndire este

lumina proprie acestei epoci de optimism si de
ncredere n ratiunea universal: credinta n bine-
Iacerile educatiei, n posibilitatea ameliorrii soci-
ettii si sistemului politic, n preeminenta mo-
ralei. Este aici si o voint de sistematizare, c-
utarea unei explicri totale a universului, care
s o poat nlocui pe cea a religiei si a IilozoIiei
budiste. Ouyang iu denunt divortul, devenit
eIectiv ncepnd cu epoca celor sase dinastii, ntre
Iunctia politic ]:iii) si cultur (fiao): prima Ir
cea de a doua nu poate Ii dect lipsit de suIlet
si corupt; a doua Ir prima pierde orice leg-
tur cu realitatea si orice sens proIund. Sarcina
epocii este, pentru Ouyang iu, ca si pentru con-
temporanii si, de a renvia idealul antichittii,
potrivit cruia statul si societatea, guvernarea si
educatia )rau unul si acelasi lucru (mult mai
trziu, aceste conceptii se vor regsi, dezvoltate,
la Zhang uecheng, istoric si IilozoI de la sIr-
situl secolului al VIII-lea).
Marea problem pentru gnditorii din secolul
al l-lea este ns cea a integrrii omului n
Cosmos, a identiIicrii naturii umane cu ordinea
universal. Multi snt pasionati de problema evo-
lutiei cosmice, a ciclurilor temporale si a armo-
niei universale, strduindu-se s i dea o repre-
zentare graIic. Zhou Dunyi (1017-1073), Shao
Yong (Shao Kangjie) (1011-1077), Zhang Zai
(1020-1077) si caut inspiratia n Cartea muta-
tiilor ]Yifing), text clasic ezoteric, a crui vog
Iusese imens n secolele al III-leaal IV-lea,
n cadrul Scolii misterelor ]xuanxue). La Shao
Yong, preocuprile cosmologice se sprijin pe o
cunoastere aproIundat a matematicilor. Ct des-
pre Cheng Yi (1033-1108), discipol, mpreun cu
Iratele sau, Cheng Hao (1032-1085), al lui Zhou
Dunyi, acesta asociaz studierea crtii Yifing cu
aceea a Convorbirilor lui Confucins (Lunyu),
a crtii Mencius (Meng:i) si a dou opuscule ex-
trase din Memorii asupra riturilor. Marele studiu
(Daxue) si Miflocul invariabil Zhongyong).
Aceste patru lucrri, care snt mai apreciate,
ncepnd cu epoca Song, dect textele clasice
propriu-zise, si care vor Ii desemnate sub numele
de Cele patrii crti (Sishu), reprezint textele
de baz ale acelei scoli n acelasi timp rationa-
list, moralizatoare si de sorgint e metaIizic ce
se aIl n plin Iormare n secolul al l-lea :
dup retragerea dinastiei Song la sud de Yangzi,
Zhu i (1130-1200) va alctui sinteza ideilor att
de di Ierite si de Iertil e Iormulat e n climatul
de eIervescent intelectual al secolului al I-leu,
relund pe contul su si aplicnd Celor patru
crti o nou metod de explicare a textelor
clasice. Respingnd cu ndrzneal sprijinul I i -
lologiei, el nlocuieste explicarea Iraz cu Iraz,
practicat nc din vremea dinastiei Han, cu un
comentariu IilozoIic, ce ncearc s ajung la
sensurile proIunde.
Desemnat prin numele de xinglixue (scoala
naturii umane si ordinii universale), de lixuc
sau liqixne (scoala ordini universale si a materiei),
scoal a lui Zhu i va Ii cunoscut n Occi dent
sub denumirea mult mai vag de neoconIucia-
ni sm. Contestate n epoc de alte curente Ii lo-
zoIice si ndeosebi de acela reprezentat de Lu
Jiuyuan (11401192), pentru care potrivit
unei opti ci ce o evoc pe cea a scolii budi st e
Vijnnavda lumea este o extensie spatial si
temporal a spiritului (xin), conceptiile lui Zhu
i se vor osiIica n secolele al lV-lea al
V-lea ntr-un Iel de ort odoxi e si vor avea
asupra gndirii chineze eIecte sterili zante com-
parabile cu cele exercitate n Occident de Iilo-
zoIia lui Aristot el si a lui Toma d' Aquino.
FilozoIia chinez cere o abordare delicat, cci
orice traducere a termenilor si te angajeaz de ndat n
universul de notiuni si concepte ale IilozoIiei occidentale.
Unii critici moderni, deIinind curentul de gndire
reprezentat de Zhu i drept rationalist, iar curentul
opus, al lui Lu Jiuyuan si Wang Shouren (14721529)
drept idealist, introduc n gndirea chinez o opozitie
proprie IilozoIiei occidentale. nt r-adevr, la Zhu i
exist un dualism ntre li (ordine natural, ratiune, din
care decurg principiile morale) 454 41
si qi (,suIluri", materie neorganizat), care
pare s Ii Iost transplantat din metaIizica budist.
Conceptiile lui Lu Jiuyuan, mai autentic chineze,
amintesc, dimpotriv, Ienomenologia modern:
pentru Lu Jiuyuan,. ratiunea exist n lume si
nu se poate realiza n aIara Iiintei. In timp ce
pentru Zhu i spiritul este o realitate obiectiv,
produs al sintezei ntre Iorm (li), si materie
(qi), Lu Jiuyuan nu ezit s identiIice spiritul
cu lumea perceptiei. S-ar putea, asadar, sustine,
pe bun dreptate, c idealistul este Zhu i, al
crui demers l aminteste pe acela al empiristilor
si inteleactualistilor, si nu Lu Jiuyuan. Iar dac
privim gndirea chinez pn n dezvoltrile ei
cele mai noi, rezult c marxismul chinez,
pentru care opozitia primar ntre idealism si
materialism este Iundamental, este mai degrab
legat de curentul neoconIucianist dect de monis-
mul vechilor IilozoIi chinezi si ai liniei Lu
Jiuyuan-Wang Shourcn.
3. Concluzii
O privire de ansamblu asupra Chinei din secolele
alI-lea al lII-lea prilejuieste impresia unui
surprinztor avnt economic si intelectual. Ui-
mirea ncercat de un Marco Polo la sIrsitul
secolului al lII-lea nu este contraIcut. Deca-
lajul ntre Asia Oriental si Occidentul crestin
este izbitor si este ndeajuns s comparm, n
orice domeniu volum de schimburi, nivel teh-
nic, organizare politic, cunoasterea stiintiIic,
arte si litere , lumea chinez din aceast epoc
si cea european, pentru a ne convinge de ,ntr-
zierea" considerabil a Europei. Fr nici o
ndoial, cele dou mari civilizatii ale secolelor
al l-lea al lII-lea snt cele ale Chinei si
Islamului.
ntrzierea Occidentului nu are nimic surprin-
ztor: orasele italiene care triesc la sIrsitul
~5 evului mediu o nou viat se aIl la captul
marilor drumuri comerciale ale Asiei. Situat la
extremitatea continentului eurasian, Europa se aIl
la periIeria marilor curente de civilizatie si
comerciale. Dar aceast situare explic si Iaptul c ea
a Iost, cel putin n zonele ei occidentale, Ierit de
invaziile cele mai grave. Europa se aIl n plin
progres n momentul n care instalarea dominatiei
mongolilor, din Mesopotamia pn n GolIul Bengal,
provoac declinul lumii islamice. Ea proIit de pe urma
noilor curente de schimburi si mprumuturi pe care le
suscit crearea vastului imperiu mongol ce se ntinde
din Coreea pn la Dunre: ceea ce, nt r-o istorie
universal ce se reduce, de Iapt, la cea a
Occidentului, ne-am obisnuit s considerm drept
nceputul timpurilor moderne, nu este dect
pandantul avntului civilizatiilor urbane si
negustoresti al cror domeniu se ntindea, naintea
invaziei mongole, de la Mediterana la Marea Chinei.
Occidentul si-a nsusit o parte din aceast mostenire,
ai crei Iermenti aveau s-i asigure dezvoltarea.
Transmiterea aceasta a Iost nlesnit de cruciadele din
secolele al H-lea al lII-lea si de extinderea
imperiului mongol n secolele al lII-lea al lV-
lea. Simpla enumerare a contributiilor aduse n aceast
epoc de Asia Oriental la dezvoltarea Europei
medievale mprumuturi directe ori inventii
sugerate de tehnicile chineze este suIicient
pentru a le releva importanta: hrtia, busola si crma
de etambou la sIrsitul secolul ui al ll-lea, aplicarea
morii hidraulice la rzboaiele de tesut, catapulta
cu contragreutate, care avea s modi Iice conditiile
de purtare a rzboiului nainte de dezvoltarea
armelor de Ioc, n sIrsit roaba - la nceputul
secolului al lII-lea, explozibilii, la sIrsitul
aceluiasi secol, vrtelnita, ctre 1300, xilograIia,
din care se u'u va naste, ca n China, tiparul cu
caractere mobile, Iierul topit, la sIrsitul secolului al
lV-lea. Acestea snt, laolalt cu nnoiri de mai
mic important, marile inventii care vor permite
intrarea Occidentului n timpurile moderne,
Avntul Occidentului, care va iesi din relativa
lui izol are grati e expansi unii sal e mariti me,
se produce n momentul n care cele dou mari
civilizatii ale Asiei snt amenintate. China,
Ioarte slbit n secolul al lV-lea din pricina
exploatrii mongole si a unei lungi perioade de
rscoale si rzboaie, va trebui s Iac un imens
eIort pentru a-si restaura economia agrar si
a-si regsi echilibrul. Redistribuirea social, ca
si noile tendinte autocratice ale puterii politice
nu vor Ii deloc propice, pe parcursul celei mai
mari prti a epocii dinastiei Ming (13681644),
unei evolutii rapide a lumii chineze.
.jtiSti
CU!RNS
CUVlNT NAINTE.............................................
INTRODUCERE ...................................................
Spatii si populatii, 11. Populatiile han, 16.
u Moduri de existent si culturi, 28.
Sedentari cu agricultur evoluat si predo-
minant, 32. Cresctorii de animale no-
mazi din zonele de step, 33. Muntenii din
complexul himalaian si de la marginile
acestuia, 35. Culturile mixte din China de
Sud si Asia de Sud-Est, 35. Culturile
sedentarilor si neguttorilor din oazele Asiei
Centrale, 37. Drumurile continentului eur-
asian, 38 u Schema evolutiei istorice a lumii
chineze, 40. I. Antichitatea, 43, uu II.
Statele combatante, 44. III. Imperiul
mandarina! pn n 1644, 45. IV. China
modern, 46. V. China contemporan, 47.
Caracterele generale alo civilizatiei chineze,
49. Scrierea, 54.
I. ANTICHITATEA
CARTEA 1. DE LA REGALITATEA ARAICA
LA STATUL CENTRALIZAT ...........................
CAPITOLUL I. REGALITATEA ARHAICA
1. Antecedentele neolitice................................
Culturile Yangshao si Longshan
2. Regalitatea arhaic ......................................
Prima dinastie a epocii bronzului : di-
nastia Shang sau Yin, 65. Divinatie
yi sacrici1ii, 70.
59
60
60 6]
64
458
CAPITOLUL II. EPOCA PRINCIPATELOR .
1. Declinul regalittii arhaice ..........................
Primele secole ale dinastiei Zhou, 76.
Cronologia traditional, 78.
2. De la principate la regate ..........................
Societatea nobiliar din secolele al I-lea
al VII-lea, 30. Declinul institutiilor
nobiliare, 84.
/o
Vu
79


FORMAREA STATULUI
1. Accelerarea schimbrilor ............................
TransIormrile puterii politice, 90.
TransIormrile militare, 93. u Avntul
economiei si inovatiile tehnice, 95.
Frmntri sociale 106.
2. Revolutia statal.........................................
ntemeierea statului centralizat, 110.
Caracterele originale ale noului stat, 111.
IV. MOSTENIREA ANTICHI-
1. Traditiilesecolelor al X-lea
al Jl-lea
Textele "lasice, 115. Caracterul relativ
trziu al traditiilor clasice, 119
2. nceputurile reflectiei morale i politice
ConIucius u patron al scolii crturari
lor, 120. u Mozi Iondator al unei
secte de predicatori, 122.
:'|. Curente intelectuale in secolele al IJ-lea
i al III-lea.................................................
Teoreticienii statului. 125. De la prac-
ticile religioase la IilozoIie : taoistii, 129.
Memius, 132. unzi. 133. SoIisti
si specialisti n cele ,cinci clemente",
135. Literatura, 137.
8K
89
109
115
115
120
123


s
II. IMPERIILE LUPTTOARE
CARTEA 2. AVI NTUL, EVOLUTI A SI DECLI -
NUL STATULUI CENTRALIZAT . . . .
CAP I T OLUL I . I MP ERI UL CUCERI T OR
1. De la dinastia Qin la dinastia Han
UniIicarea statelor chineze si primele-
tendinte expansioniste, 144. Prbusirea
141
144
144
CAPITOLUL II r
CENTRALIZAT
CAPITOLUL
TATII
imperiului Qin si instaurarea dinastiei
Han, 148. Permanenta institutiilor
legiste, 150. Reducerea puterii Ieudelor" si
ngrdirea nobilimii imperiale, 154. 2. Marea
expansiune a imperiului Han In
Asia ..................................................
Mongolia si Asia Central, 159. Man-
ciuria si Coreea, 162. Organizarea ar-
matelor din nord, 164. Penetratia han
n tinuturile tropicale, 167. Prima des-
chidere ctre Asia de Sud-Est si Ocea-
nul Indian, 170.
CAPITOLUL II. CAUZE SI CONSECINTE
ALE EPANSIUNII ............................................
1. Economie i politic .................................
Comert si expansiune, 174. Politica
darurilor si comertul cu mtase, 17G.
Sinizarea barbarilor si integrarea lor n
imperiu, 179.
2. Economie i societate .................................
Progrese tehnice si avnt economic, 183.
Negustori bogati si notabilitti, 187.
Economie liber ori controlat ?, 189.
CAPITOLUL III. ASCENSIUNEA NOTABILI-
LOR SI CRIZA INSTITUTIILOR POLITICE .
De la intrigile de palat la uzurpare, 192.
Noile baze ale imperiului restaurat,
194. Dezvoltarea relatiilor comerciale
n secolele I si al II-lea e.n., 197.
Evolutia noului imperiu de la ntemeiere
la rscoala din anul 184, 199. u Revolu
tionarii mesianici, 200. Imperiul n
minile soldatilor, 202.
CAPITOLUL IV. CIVILIZATIA EPOCII HAN
FilozoIia scolastic a celor cinci clemente,
204. Diversitatea traditiilor, 205.
Avntul interpretrilor ezoterice, 208.
Legturile IilozoIiei scolastice cu reali-
tatea epocii, 210. Scoli rivale si ten-
dinte opuse, 211. u Apogeul studiilor cla-
sice si nnoirea intelectual de la sIrsitul
173
174
183
204
dinast iei Han, 214. Inst aurar ea ist ori ei
ca sint ez si ?a reIlect ie politic si mo-
ral, 216. O literatur de curte, 217.
CARTEA 3. EVUL IMEDIU 221
CAPITOLUL I. BRBATI SI ARISTOCRATI
Generalit ti, 225.
1. De la di ctatura milit ar la anarhi e (0
37) ................................................................... 228
Cel e t r ei r egat e ; di nast ia Cao- Wei n
China de Nord, 228. Shu-an si Wu
(Sichuanul si valea Fluviului Yangzi), 231.
Rzboiul civil si rscoala mercenarilor si-
nizati, 232.
2. Domnia aristocratilor in ba:inul Fluviu
lui Yang:i ....................................................... 235
Dinast ia Jin de Est, 236. Dinast ia Song,
237. Dinastia Qi, 238. Dinastia Liang,
239. Dinast ia Chen, 241.
3. Regate i imperii ale barbarilor sini:ati
di n Chi na de Nord ........................................ 241
Cele saisprezece regat e ale celor cinci se-
mintii barbare (secolul al IV-lea), 241.
Ascensiunea t abgacilor si Iormar ea im-
periului Wei de Nord, 245. Tensiunile.
ruptura si divizarea Chinei de Nord (534
577), 251.'
4. Contracte, influente i relatii externe . 253
China de Sud, Asia de Sud-Est, Oceanul
Indian, 254. Manciuria, Coreea, Japo
nia, 25G. Mongolia si Asia Central, 258.
CAPITOLUL II. CIVILIZATIA MEDIEVALA . 263
1. Metafi:ic, estetic i poe:ie . . . . 265
De la nomi nalismul legist la speculat i ile
ontologice, 265. Individualism, libertate,
estetic si poezie, 269. Cercurile tao-
iste, 272.
2. Marea fervoare budist ............................... 275
Ptrunderea budismului n China, 276.
Acli mat izarea, 279. Marele avnt al bu-
dismului n China, 285. Religie, societate,
politic, 288. Pelerinajele, 291.
Traduceri si literatur budist n limba
chinez, 295. Aporturile budismului n
lumea chinez, 297.
CART E A 4 . DE L A E VUL ME DI U L A
TIMPURILE MODERNE ....................................303
CAPITOLUL I. IM PER IUL ARISTOCRATIC . 304
Ist ori a pol i tic a pe ri oa de i 581 683, 306.
1. Ba :e l e pol i t i c e i e c ono mi ce al e i mpe ri ul ui
Tang ......................................................................... 309
Marile lucrri, 309. u Sist emul admini-
strativ, 312. Inst itutii juridice, 315.
Regle ment ri agrare, 317. Armatele, 319.
2. Marea expansiune din secolul al Jli -lea 32-1
Eve ni me ntel e, 325.
3. Istoria politic a perioadei 687.~ . . 329
Imprt esele Wu si Wei, 329. V rsta
d e a ur a di na st i e i Ta ng, 331. R e be l i u-
nea militar din anii 755763, 333.
CAPITOLUL II. TRANZITIA CTRE TIM PU
RILE M ODERNE ............................................................ 335
1. Conseci ntel e re beliunii ....................................... 335
Re Il uxul , 335. Tra nsI or mar ea si st e mul ui
Ii sc a l si e vol ut i a soc i et t ii , 337. Pri mul
ma re a v nt ai cul t urii ore z ul ui , 341.
2. Fri mi t are a i mpe ri ului ....................................... 342
Evol ut i a pol i t i c , 342. O nou I or m de
put e re , 345. Aut onomi e re gi ona l si a -
v nt ec onomi c n sec ol ul al -lea. 349.
3. Conclu:ie ....................................................... 350
Zori i une i l umi noi , 350.
CAPITOLUL III. DE LA DESCH IDER EA C TRE
LUME LA RENTOARCEREA SPRE IZVOARELE
TRADITIEI CLASICE . . . . 353
1. Apogeul cul t urii medi ecal e . . . . 354
Ist ori e si poe z i e , 354. Apoge ul budi s-
mul ui chi ne z, 358.
2. I nf l ue nt e l e st ri ne ............................................... 364
InIl ue nte iraniene, 365. Chi na si Is-
l a mul n se c ol e l e a l Vl - l e a a l I - l e a ,
368 .............................................................................
3. Hspindirca civili:atiei Tang . . . . "'uu*
InIl ue nt e c hi ne z e n Ja poni a , 375.
4. Re ac t i a ,nat i onal i st " i i nt oarce re a l a i :
voarel e traditi ei chine:e .................................. 377
M i sca re a , st il ul ui ant ic ", 380. Re pre si u-
n e a a nt i bu d i s t s i d e c l i nul b ud i s m u l ui ,
381.
i62
i

III. IMPERIUL MANDARINAL DIN EPOCA
SONG IN EPOCA MING
CARTEA 5. ,RENASTEREA" CHINEZA
CAPITOLUL I. LUMEA CEA NOUA
1. Istoria i institutiile politice
Evenimentele, 391. Noul stat.
Miscarea reIormist, 398.
2. Armat a .................................................
De la recrutare la marcenariat, 402.
mele de Ioc, 405.
3. Noua societate..................................................
O clas de rentieri, 408. Probleme a-
grare, 410. Avntul oraselor, 414. O
societate mai mobil, 41G.
4. Expansiunea economic ..................................
Cresterea cantittilor de hran. 417.
Avntul productiei mestesugresti si al
schimburilor comerciale, 419. u Statul ne-
gustoresc, 423. Extinderea economiei
monetare, 425. Avntul navigatiei ma-
ritime, 427.
CAPITOLUL II. CIVILIZATIA ,RENASTERII"
CHINEZE ..............................................................
1. Conditiile innoirii ...........................................
Cultur savant si cultur popular, 434.
ilograIia si tiparul, 436.
2. Stiintele i filo:ofia .......................................
Productia scris din epoca Song si dez-
voltarea stiintelor, 444. u nceputurile ar-
heologiei stiintiIice, 447. Noile tendinte
n istorie, 449. Cosmologie si moral :
constituirea unei IilozoIii naturaliste, 451.
3. Conclu:ii . . . .
385
390
391
402
417
4:;:;
434
44 .
45o

394.
-Ar-