MEDICINA EGIPTEANA

Scriitorii greci Teofast, Dioscoride si Galen citeaza permanent retete pe care le detineau de la medicii egipteni sau, mai exact, pe care le studiasera, dupa cum spune Galen, consultand lucrarile pastrate in biblioteca templului lui Imhotep, de la Memfis, inca accesibila in secolul II e.n. si unde se instruise, cu sapte secole mai inainte, Hipocrat, parintele medicinii. Abia dupa 1875 au putut egiptologii sa-si dea seama, in mod direct, de ceea ce a insemnat medicina egipteana, gratie publicarii a mai mult de jumatate de duzina de suluri de papirus, provenite din Egiptul de Sus. Cele mai importante sunt: Papirusul Ebers (1875), Papirisul de la Kahun (1898), Papirusul de la Berlin (1909), Papirusul Smith1(1930). Aceste documente difera prin continut, metoda de expunere, prin spiritual care le anima. Papirusul Ebers (dinastia a XVIII-a) si Papirusul de la Berlin (dinastia a XIX-a) contin , in special, culegeri de retete medicale, care nu exclude insa descantecele vracilor. Papirusul de la Kahum, relative scurt, este de o precizie si de o sobrietate remarcabila. Papirusul Smith (dinastia a XV-a) se distinge intre toate celelalte prin obiectul sau: expuneri de cazuri chirurgicale, cat si datorita aspectului sau cvasistiintific. INCEPUTURILE MEDICINII. Bolile, cel putin cele interne, au fost considerate mult timp de catre egipteni ca opera a unor factori supranaturali, un zeu sau o zeita, un mort sau o moarta, un dusman sau o dusmanca, care reusisera sa se ascunda intr-o fiinta omeneasca, devenita, in adevaratul sens al cuvantului, o fiinta posedata. Cum sa le alungi de acolo, daca nu prin procedee tot supranaturale, a caror practica era rezervata vrajitorilor si magicienilor. Acestia cunosteau formulele de natura sa indeparteze orice boala. Desigur in conceptia celui care vindeca, puterea cuvintelor magice era cea care trebuia sa ajute bolnavul. Cu toate acestea, formula era insotita de un tratament. Este posibil ca un medicament sau altul sa se fi dovedit eficace, independent de formula magica, bolnavul uitand cuvintele ce trebuiau rostite sau ezitand cu buna stiinta sa le mai pronunte. Experinta repetandu-se, s-a luat obiceiul sa se foloseasca numai medicamentul, si astfel medical s-a substituit vraciului. Transformarea in practica rationala a medicinii nu afost, de altfel, niciodata completa. Medicii se complaceau in a sublinia valoarea unor remedii carora le atribuiau o origine cereasca. Cutare document a fost gasit, se zicea printe scrieri vechi sub picioarele lui Anubis, la Letopolis(E., nr. 856), si cutare remediu contra mancarimilor fusese descoperit cu ocazia unui inventar in templul lui Onnofris(E., nr.589). Chiar mai mult, erau boli pe care medicii renuntau sa le ingrijeasca si al caror tratament il lasau in seama vracilor; intepatura de scorpion, de exemplu, pentru care papirusurile medicale nu propun nici un medicament, dar pe care o poate vindeca repetarea unei incantatii a lui Isis sau Thot; sau inghitirea unei ape cu virtuti magice pe care le capatase prin contactul cu figurine si texte gravate pe statui lecuitoare. MEDICII. Atat deprinderea medicinii, cat si a celorlalte meserii se transmitea din tata in fiu; la fel cum un preot transmitea secretul formulelor si riturilor aceluia dintre copiii sai care trebuia sa-I urmeze, tot astfel, un medic comunica stiinta sa
1

Prescurtari: B - Papirusul de la Berlin; E - Papirusul Ebers; K - Papirusul de la Kahum; S papirusul Smith.

fiului care, dupa moarte, ii prelua functiile. La drept vorbiind, nu exista o scoala de medicina, dar in unele institutii, numite Case ale vietii, tanarul practician putea sa-si completeze cunostintele dobandite de la tatal sau in anturajul invatatilor medici, care se aflau in fruntea atelierelor (scriptoria), unde scribii se ocupau cu intocmirea sau recopierea documentelor consecrate medicinii. Medicii egipteni erau functionari de stat. In expeditiile militare, explica Diodor din Sicilia (I, 92), si in calatorii, toata lumea era ingrijita absolute gratuiti, medicii fiind intretinuti pe cheltuiala societatii. Orice organizare administrativa presupune o ierarhie: existau deci sefi ai medicilor,medici sefi si medici inspector; titlul de medic sef al Sudului si al Nordului ne este de asemenea, cunoscut. Cei mai favorizati erau atasati personal faraonului in calitate de medici ai Curtii; in fruntea lor gasim un decan al medicilor Curtii, un medic inspector al Curtii, un medic sef al faraonului. Dupa cele relatate de Herodot(II, 84), fiecare medic trata o singura boala, nu mai multe.Stim insa cu certitudine ca au existat in toate epocile, dentiti si oculiti limitati la specialitatea lor, fara sa mai vorbim de chirurgic. ANATOMIA SI FIZIOLOGIA: INIMA. In ce constau aceste notiuni si ce stiau egiptenii despre structura corpului omenesc? Trebuie sa recunoastem ca omul a ramas in mare parte pentru ei o fiinta necunoscuta. In ciuda cunostintelor pe care ar fi trebuit sa le furnizeze practica mumificarii, notiunile lor despre organelle interne au fost intotdeauna foarte vagi. Se pare ca ei nu stiau de existenta rinichilor, cat despre inima, daca nu putem, fara sa ne expunem ridicolului sa le reprom ca nu au descoperit circulatia sangeleui inainte de Harvey, ramanem totusi surprinsi de explicatiile pe care ei le dau referitor la rolul muschiului cardiac si a ceea ce ei numesc vase. Papirusul Ebers ne-a pastrat un tratat Despre inima, insotit de explicatii care lamuresc unele expresii tehnice si servesc drept comentariu la acest text.
Iat cum incepe: Punct de plecare al Secretului medicului: cunoasterea mersului inimii (=fiziologia) si cunoasterea inimii (=anatomia). Exista in ea vase care duc la fiecare membru. In ce priveste acelea pe care orice medic, orice preot al lui Sekhemet, orice vraci pune degetele(fie) pe cap, fie pe ceafa, fie pe maini, fie pe inima, fie pe ambele brate, fie pe ambele picioare, fie (pe o parte) oarecare, simte ceva venind de la inima, caci vasele acesteia duc la fiecare din membre, si asa se face ca ea vorbeste in vasele fiecarui membru(E., nr.854).

Sa punem deci pe seama egiptenilor observatia ca inima se manifesta vorbind, adica batnd intr-un ritm marcat prin pulsatii, pe care, pare-se, nu s-au gandit niciodata sa le numere. Abia in secolul al III-lea .e.n., un grec originar din Egipt, Herofil din Alexandria, a masurat pulsul numarand pulsatiile cu ajutorul unui orologiu cu apa, o clepsidra de dimensiuni mici. BOLILE INTERNE.CAILE RESPIRATORII. Data fiind nesiguranta lor in materie de anatomie si idea pe care ei si-o faceau despre mersul inimii si despre rolul vaselor, egiptenii nu puteau decat sa dibuie cand puneau un diagnostic si cand hotarau tratamentul in bolile care afectau diverse viscere. Astfel, prin termenul sema- care in mod obisnuit se traduce prin plaman- ei intelegeau, se pare, toate organelle aparatului respirator. Bolile la care ei fac aluzie, fara ca sa le precizeze vreodata natura, ar fi, in ansamblu, laringete si bronsite, cu exceptia afectiunilor plamanului propriu-zis. Un simptom comun tuturor acestor boli este tusea care face sa apara si sa se formeze o hernie, dupa o justa observatie a Papirusului Ebers (E., nr.864).
1

Prescurtari: B - Papirusul de la Berlin; E - Papirusul Ebers; K - Papirusul de la Kahum; S papirusul Smith.

In lipsa de informatii clinice, gasim, cel putin in Papirusul Ebers, 21 de medicamente contra tusei. In ce priveste Papirusul de la Berlin, el indica 18 medicamente. Un loc deosebit este rezervat mierei, mentionata de 12 ori, smantana este recomandata de 9 ori, iar laptele de 7 ori.
Astfel: Remediul pentru a face sa dispara tusea: smantana,chimen muiat in miere. Sa se dea bolnavului timp de patru zile(B., nr.31). Alt remediu: Lapte de vaca, rocove. De pus intr-un vas- remenet, care va fi asezat la foc, ca sic and s-ar fiebe boabe. Cand fiertura va fi gata, pacientul va mesteca aceste roscove si le va inghiti cu acel lapte timp de patru zile(E., nr.314).

TUBUL DIGESTIV. In Papirusul Ebers se gaseste un mic tratat, de origine foarte veche (si a carui interpretare este in multe privinte dificila), intitulat: Instructiuni pentru a ingriji pe cineva care sufera de stomac. Ele sunt in numar de douazeci si se adreseaza practicienilor carora trebuia sa le serveasca drept ghid la examinarea bolnavului, punrea diagnosticului, alegerea tratamentului.
Dca examinezi un bolnav care are o jena la stomac si se simte prea ingreuiat pentru a putea manca ceva, care are pantecul constipat, iar inima ii bate repede, astfel ca merge anevoie, ca si un om suferind de o inflamatie a anusului, atunci va trebui sa-l examinezi in pozitia culcat. Daca gasesti ca are fierbinteala in corp si o jena la stomac, atunci iti vei spune: ficatul este de vina. Si vei recurge la tratamentul secret cu plante, folosind in mod obisnuit de medici (in acest caz): planta-pakhreset si samburi de curmale. Plamadeala filtrate cu apa se va da apoi bolnavului ca s-o bea patru dimineti la rand, dupa care ii palpezi din nou pantecul.

Acest prim examen, cu diagnostic si cu indicarea tratamentului, va fi urmat, patru zile mai tarziu, de un al doilea examen, necesitand din nou diagnostic, apoi un al treilea examen, care va permite sa se constate eventual reusita:
Dupa aceasta daca gasesti doi curenti in corpul bolnavului, partea dreapta fiind calda, iar partea stanga rece, atunci iti vei spune despre acest caz: Boala se intinde si mistuie.- Va trebui sa-l vezi din nou si, daca-I gasesti tot corpul fara fierbinteala, iti vei spune: ficatul nu mai este astupat si este spalat. Bolnavul a admis medicamentul(E., nr.188).

Orificiul rectului facea, se pare, obiectul preocuparilor unui specialist, numit paznicul anusului. Medicamentele se administrau in moduri diferite. Se beau sau se mestecau folosindu-se Berea pentru a usura ingurcitarea. De asemenea se foloseau supozitoare, tampoane din tesut vegetal, lichide lasate in intestine toata noaptea, precum si pansamente.
Un tampon care se introducea in anus pentru a vindeca hemoroizii, dupa Papirusul Ebers, consta dintr-un medicament care continea: tamie, rin de teberint, cprior parfumat, telina, coriandru, ulei sis are. Iata acum, dupa acelasi papirus, compozitia unui supozitor: Remediu pentru a face sa dispara caldura la anus si la vezica, o caldura insotita de vanturi numeroase, fara ca bolnavul sa-si dea seama: planta- ibu, sare, pepene verde, miere in parti egale. De framantat laolalta, facand apoi un supozitor care va fi pus in anus(E., nr.139).

CAIE URINARE. Medicina egipteana ne face, dupa cum am spus, nici o aluzie la rinichi. Acestia sunt doua vase care , plecand de la inima, duc urina direct la vezica.
In papirusurile medicale mai sunt semnalate si alte afectiuni ale vezicii sau uretrei. Astfel: Remediu pentru a face sa dispara o senzatie de arsura la vazica, atunci cand bolnavul simte dureri la urinat: sare de nord si smantana, ulei de ben, miere, bere dulce. De injectat in anus(E., nr.265). Este vorba, dupa toate aparentele, de o cistita acuta. O alta reteta, destinata sa faca sa dispara o durere violent in timpul mictiunii(B., nr.143), ar putea sa se refere la o uretrita acuta. In Papirusul Ebers sunt propuse pentru disparitia hematuriei parazitare (numita aa) din pantece si din inima, aproximativ douazeci de remedii, constand mai ales din potiuni si electuarii. El precizeaza, intre altele, un medicament curios, reprodus, fara indoiala, dintr-un tratat magic: urina de baiat care nu a ajuns la pubertate. Daca medicii au adoptat acest medicament, motivul e ca ei isi dadeau seama ca remediile lor erau prea slabe, nepunticioase pentru a vindeca o boala, despre care se spune in Papirusul Ebers ca era cauzata de un zeu sau de un mort, actionand in pantecele unui individ.

Prescurtari: B - Papirusul de la Berlin; E - Papirusul Ebers; K - Papirusul de la Kahum; S papirusul Smith.

OCHII. Oftalmiile au figurat intotdeauna printre plagile Egiptului; caldura, lumina, praful, mustele sunt cauza lor principala. Oculistii erau numerosi in epoca stapanirii faraonilor: ei se bucurau de o reputatie care trecea peste granitele tarii. Tratatul Despre ochi, pastrat in Papirusul Ebers, contine aproape o suta de retete, care adesea nu prezinta mare interes, dar care ne permit sa ne dam seama, in oarecare masura, de cunostintele pe care le aveau oculistii.

Blefarita era tratata fie cu ajutorul pomezilor, fie cu ajutorul unor colire lichide. Medicamentele se compuneau mai ales din tmie, crisocol, faina de colochinta, frunze de salcam. Remediu pentru a face sa dispara trahomul ochilor: fiere de broasca testoasa, laudanum de pus in ochi. Printre bolile care afecteaza mediile transparente ale ochiului, cornea si cristalinul, vom retine aici leucomul si cataracta. Vlul alb care acoperea cornea se trata cu unguenti sau prafuri preparate de obicei pe baza de minerale(granit, galena, argile colorate), care nu puteau da rezultate prea bune, asa ca se recurgea, in asemeanea cazuri, la farmece. Tot astfel, magia se asocia cu tratamentul medical pentru a face sa dispara cresterea apei in ochi, deci cataracta, din cauza ca drogurile furnizate de retetar se dovedeau, probabil, ineficiente. Grecii au fost aceeia care au tratat primii cataracta cu mijloace chirurgicale.

GINECOLOGIA. Subiect deosebit de important in vechiul Egipt, unde casatoriile precoce, sarcinile repetate, lipsa de igiena, munca istivitoare inainte de nastere, expuneau femeia la accidente serioase. In realitate, se pare ca afectiunile uterului erau foarte frecvente. Metritele sunt indicate prin simptomele cele mai caracteristice: senzatia de arsura in uter si hipertrofia colului uterin. Se indica un singur tratament: injectii vaginale. Cancerul uterului, caracterizat printr-un miros pe care il aseamana cu acela al carnii fripte, era combatut printr-un tratament care ne face sa intrevedem homeopatia:
Ce ,miros raspandesti? (spune medical bolnavei). Daca ea raspunde: raspandesc un miros de carne arsa, atunci ea trebuie afumata cu tot soiul de carne arsa, pana se ajunge la mirosul pe care-l exala. Este inutil sa mai spunem ca aceasta medicatie era, probabil, fara efect.

Femeile se preocupau, de asemenea, sa cunoasca, inainte de nastere sexul copilului pe care il vor adduce pe lume. Papirusirule medicale ne-au pastrat o serie de pronosticuri ciudate, dintre care unele se regasesc in medicina greceasca si chiar in credintele populare ale unor tari in occident.
Este vestit acel pronostic facut prin cercetarea urinei: Mijloc de a recunoaste daca o femeie va ramane insarcinata sau nu: (vei pune) orz si grau (in doi saci de panza) pe care femeia ii va uda cu urina sa, in fiecare zi; tot asa, se vor pune curmale si nisip in cei doi saci. Daca (orzul si graul) germineaza amandoua, ea va avea copil. Daca orzul germineaza primul, se va naste un baiat; daca graul germineaza primul, se va naste o fata. Daca nu va germina nici unul nici altul femeia nu va avea copil (B., nr.199).

FARMACOPEEA. In aprecierile asupra farmacopeei egiptene distingem doua categorii de medicamente: cele extrase din tratatele de magie, si cele redactate de medici, dupa ideile lor proprii si din propria lor experienta. Numai un vrajitor putea recomanda apele murdare rezultate de la spalatul rufelor pentru vindecarea durerilor de ceafa si de ochi. De asemenea, tin de magie o intreaga serie de medicamente de-a dreptul excrementiale.
De exemplu: gainat de pelican sau excremente de crocodil intrebuintate pentru vindecarea pterigionului, si pentru tratarea cataractei.

Cum se explica faptul ca unii medici, contemporani cu chirurgii atat de evoluati au putut sa recomande medicamente izvorate din imaginatia unor criere primitive, vecine inca cu barbaria. Respectful traditiei, precum si obiceiurile clientelei explica, in mare parte, aceste procedee. Putem adauga ca medicamentul
1

Prescurtari: B - Papirusul de la Berlin; E - Papirusul Ebers; K - Papirusul de la Kahum; S papirusul Smith.

cu puteri magice era asociat cu vreun produs natural, acesta, de fapt, asigurand eficacitatea leacului. In retete pare sa predomine in compozitia medicamentelor diferite substante,produse din regnul vegetal, animal si mineral. Din regnul vegetal avem: toti arborii si arbustii care cresc la tara si prin gradini salcam, sicomor, curmal, roscov, ienupar, rodie, persea, smochin, ricin; totalitatea plantelor si ierburilor comestibile sau placut mirositoare: castravete, pepene verde, pepene galben, teleina, usturoi, ceapa, caprisor, coclochina; cereal cultivate de egipteni: grau, alac, orz, dura- toate aceste vegetale cu frunzele, grauntele, fructele, cleiul, sucul lor, vinul de strugure si vinul de palmier. Din regnul animal: carne grasa, carne proaspata (in special in chirurgie), fierea de bou, de broasca testoasa, de capra, de porc; ficat de bou si de magar; grasime de leu, de hipopotam, de pisica, de sarpe, de ap de munte, de gasca; sange de magar, de bou, de porc, de caiine, de capra, de liliac; lapte de femeie, de vaca, de oaie; miere si ceara; pesti din Nil si diverse vietuitoare din balti. Regnul mineral este de asemenea prezent in colectia de medicamente: arsenic, arama, alabastru, granit, natron, petrol, galena sau colir negru,. Sa vedem acum acum care era valoarea retetelor prescrise de medici. Desigur, era superioara drogurilor de origine magica. Multe dintre preparatele mentionate sunt si astazi in uz, spre exemplu, semintele si coaja de ricin folosite pentru intretinerea si regenerarea parului, cat si pentru a inlesnii evacuarea intestinului. Cu mii de ani in urma, medicii faraonilor recurgeau la inhalatii placut mirositoare in tratamentul tusei si recomandau bolnavilor o supraalimentare cu ajutorul unor substante grase. Acestea sunt coincidente care constituie exceptii, fara indoiala, si trebuie sa recunoastem ca retele egiptene, in totalitatea lor, nu corespund exigentelor si conceptiilor modern si, in plus, multe medicamente nu erau eficace. Totusi, in multe cazuri, experienta le aratase egiptenilor ca anumite substante, vegetale sau animale, au proprietati curative, proprietati pe care le datorau prezentei, nebanuite de ei, a unor substante pe care noi le utilizam nemijlocit. Iar daca medicii din zilele noastre prescriu ca remediu, in caz de hemeralopie, ficat crud sau extract de ficat, ei om fac fiindca stiu ca aceast organ este bogat in vitamine. Egiptenii ignorau sau nu stiau acest lucru si totusi recomandau in hemeralopie ficat de bou, ale carui proprietati binefacatoare ei le constatasera. Probabil ca ficatul crud de magar, care se da femeilor suferinde de o boala a uterului asociata cu tulburari de vedere, prezenta calitatii asemanatoare. Tot asa stau lucrurile si cu medicatia de fiere de pasare, de porc sau de broasca testoasa, care se recomanda atat de des in bolile de ochi. Orice fiere contine acid colalic, iar chimistii prepara acum pe cale sintetica cortizonul, plecand de la acest acid. Cei vechi nu aveau ca noi posibilitatea de a alege intre o vitamina preparata pe cale chimica . deci in stare pura, si diversele substante avand aceeasi eficacitate, in stare natural, dar complexe si associate eventual cu substante toxice. Fie ca e vorba de farmacie fie ca e vorba de medicina, putinul pe care il stiau egiptenii avea poate meritul de a fi descoperit cu aproape treizeci de secole inaintea erei noastre. Ceea ce am aflat cand Maspero a formulat aceasta opinie in 1876, dupa publicarea Papirusului Ebers a facut sa mareasca stima medicilor din vechiul Egipt.
1

Prescurtari: B - Papirusul de la Berlin; E - Papirusul Ebers; K - Papirusul de la Kahum; S papirusul Smith.

Bibliografie:

Prescurtari: B - Papirusul de la Berlin; E - Papirusul Ebers; K - Papirusul de la Kahum; S papirusul Smith.