MEDICINA EGIPTEANa

A) CONDIŢII SOCIO-ISTORICE ŞI CULTURALE:

 civilizaţia Egiptului a fost cea a unei societăţi închise cu ajutorul naturii (deşert, mare,
B) SURSE DE INFORMARE:

1) papirusurile medicale
a. papirusul Ebers:
 egiptologul german Georg Ebers l-a descoperit în Teba în 1873; se găseşte la muzeul din Leipzig,
 are o lungime: 20 m, datează din 1550 î.Chr.,
 este o copie după un papirus mai vechi, ce conţine:
 o patologie abdominală şi chirurgicală (tumori, arsuri, abcese),
 reţete pentru diferite boli: interne, dermatologice, oftalmologice şi ginecologice;
 un mic tratat de fiziologie;
 considera că în om sunt vase pentru fiecare parte a corpului,
 conţine o implorare ce însoţea desfacerea unui bandaj: " O Isis, tu care eşti măreaţa zeiţă a
farmecelor, liberează-mă de toate lucrurile rele, stricătoare.., de cele pricinuite de un zeu, de
cele pricinuite de o zeiţă, de cele pricinuite de un mort, de o moartă, de un vrăjmaş, de o

or
vrăjmaşă"-,
 terapeutul proclamă faptul că formulele magice de care dispune i-au fost date de zei: "eu

til
dispun de descântece pe care stăpânul universului Ra le-a întocmit",
 considerau că: "Puternică e formula magică dacă e legată de medicament şi invers",
en
 procedeele magico-medicamentoase sunt folosite împotriva zeului, dar şi a urmărilor acţiunii
sale,
ud

 conţine 875 de reţete şi vrăji, peste 100 de reţete pentru afecţiunile oftalmologice, grupate în
"colecţii de reţete",
b. papirusul de la Kahun:
st

 datează din 2000 î.Chr, păstrându-se un fragment de 1 m;

 conţine sfaturi despre ajutorul ce trebuie dat la naştere şi în lăuzie, metode de detectare a
ul

gravidităţii, prevenirea sarcinii, determinarea sexului fătului,

c. papirusul Brugsch – berlinez:
uz

 germanul Emil Brugsch l-a descoperit la Memfis, se găseşte la muzeul Pergamului din Berlin,
 datează din 1200 î.Chr, conţine 170 de prescripţii pentru diferite afecţiuni;
pt

d. papirusul Edwin-Smith:

 copie după o carte mult mai veche “Tratat de chirurgie şi medicină externă”,
 lung de aproximativ 5 m, datând din 1550 î.Chr.
 se găseşte la British Museum;
 monografie de traumatologie,
 caracter ştiinţific,
 sunt expuse 48 de cazuri conţinând răni provocate de corpuri contondente; sunt prezentate:
 în cazul 2 e prezentată convingerea medicului că, dacă “leagă rana”, în final cele 2 buze ale
rănii "se vor lipi una de alta",
 în cazul 7 e prezentată o plagă craniană, tratată prin repaus şi medicamente,
 bolnavul "merge astfel încât îi slăbesc picioarele"; "degetele sale caută podeaua… el cade
în stare de slăbiciune". Se recomanda medicului "să distingă acest caz de acela când omul
a fost atins de ceva din afară" (=suflul venit din afară al unui zeu sau al uni mort, când nu
e produs chiar în corp),
 credeau că între lovitura primită şi leşin nu există nici o legătură evidentă,
 în cazul 20 e prezentată o rană adâncă în apofiza zigomatică a temporalului,

1
 MEDICINA EGIPTEANa

 după ce se constată că "boala nu poate fi tratată", se spune: "culcat va sta bolnavul, uns
va fi capul său cu ulei; se va turna mhuj în ambele sale urechi",
 cazurile 39, 45, 46 privesc inflamaţiile şi abcesele (39, 46 în urma unor vătămări),
 nimic nu făcea legătura între vătămare şi inflamaţie, în afara intervenţiei demonice,
 în cazul 39 e prezentată o plagă cu abces la piept-tratată prin ardere,
 în cazul 3 se arată că: dacă rana se leagă, atunci se produce o evoluţie la capătul cărora cele
2 buze ale rănii se vor lipi una de alta; "Dacă cercetezi un bolnav, cu o rană deschisă la cap,
care ajunge până la os, aşa încât craniul este găurit, atunci pipăie rana etc.… După
cercetarea ei va trebui să spui… iată o boală pe care o voi trata. După ce vei fi cusut rana,
pune pe rană în prima zi carne proaspătă, dar să nu o bandajezi. (Bolnavul) va fi întins pe
pământ, pe pari (pe un pat sprijinit pe pari), până ce va fi trecut sorocul suferinţei sale:
tratează zi de zi rana cu grăsime, miere şi scame (pansament) astfel încât să meargă bine…",
 în cele 48 de cazuri de care se ocupă Tratatul este vorba despre răni provocate de corpuri
contondente (poate cu excepţia cazului 45). Cauza leziunii este evidentă, iar raportul dintre
cauză şi efect nu depăşeşte empiricul,
 expunerea se face în ordine:
 topografică, începând cu leziuni ale capului, apoi ale gâtului, ale braţului şi ale toracelui;

or
ultimul caz - o leziune în regiunea dorsală a coloanei vertebrale,
 la una şi aceeaşi parte a corpului se prezintă mai întâi rănile socotite uşoare, apoi cele

til
considerate mai grele;
 plăgile părţilor moi sunt prezentate înaintea celor ale scheletului,
en
 prezentarea cazului se face respectând un anumit tipic:
 denumirea dezvoltată a cazului,
ud

 indicarea modului de cercetare a bolnavului,

 descrierea cazului, diagnosticul,
 prognoza şi în funcţie de aceasta tratamentul;
st

 urmează unul sau mai multe adaosuri ulterioare- glosele- cuprinzând, în ordine, fie explicarea
unor termeni, care în sec. al XVII-lea î.Chr, când a fost copiat textul nu mai erau cunoscuţi, fie
ul

comentarii determinate de un anumit interes ştiinţific,

 cu excepţia unui caz nu se recurge la magie,
uz

 se face distincţie între medic şi magician, preot;

e. papirusul Hearst:
 are 260 de formule contra muşcăturilor, durerilor de dinţi şi căderii părului,
pt

f. papirusurile Chester Beatty V, VI, VIII, XV şi Carlsberg:

 tratează despre arsuri şi afecţiuni oculare
g. papirusul Londra:
 "O acest ochi al lui Horus, pe care l-au creat sufletele din Heliopolis, pe care l-a adus Thot din
oraşul…Bine ai venit tu, ochi al lui Horus, acel minunat (lucru) care se află în ochiul lui Horus,
care este adus ca să înlăture cele pricinuite de un zeu, cele pricinuite de o zeiţă, de un
răuvoitor… care s-a ridicat cu duşmănie împotriva acestor 2 ochi ai omului care stă sub mâna
mea… Se spune această formulă de 4 ori în timp ce se pune medicamentul în ambii ochi"
 Să fie rostit acest descântec… E cu adevărat excelent,
h. papirusul Salt:
 unele substanţe medicamentoase prezentate în text ca având rol terapeutic se spune că provin
din trup de zeu, smirna ar proveni din lacrimile lui Horus, uleiul de cedru din sângele lui Geb.
2) tratate
 tratatele din timpul înfloririi civilizaţiei greceşti la Alexandria:
 ”Cartea despre vase şi inimă”,
 ”Secretul medicului”,

2
 MEDICINA EGIPTEANa

 ”Cunoaşterea mişcărilor inimii”,

 cărţile inspirate de "zeul Thot",
 tratatele au fost traduse în greceşte şi incluse într-o colecţie numită Hermetica,
3) relatări ale unor istorici antici:
 Historiile lui Herodot (484-420 î.Chr),
 scrierile lui Pliniu cel Bătrân (24-79 î.Chr),
 Biblioteca istorică a lui Diodor din Sicilia sec 1 î.Chr; pomeneşte de cărţi medicale,
 Dioscoride, Galen citează mereu reţete medicale primite din Egipt;
4) basoreliefurile şi picturile din temple
 în valea nobililor, pe zidurile cavourilor demnitarilor Nacht şi Menna se văd zeci de scene din
viaţa lor;
 un basorelief tombal îl arată pe preotul Ruma care aduce o ofrandă zeiţei Asterte suferind de
poliomielită: infirm, picior în poziţie ecvină- amiotrofic,
5) Mumiile:
 au păstrat urme ale afecţiunilor de care au suferit oamenii acelei perioade;
 Ruffer a descris leziuni de TBC osos la mumii;
 preotul Amen suferea de morbul Pott, care i-a deformat coloana;

or
 au descoperit leziuni de osteomielită la oasele lungi şi la sinusuri, ca şi leziuni ale alveolelor
dentare ca urmare a pioreelor,

til
 s-a crezut multă vreme că practica îmbălsămării şi a mumifierii cadavrelor a fost în măsură să-i
en
familiarizeze pe medicii egipteni cu anatomia; dar îmbălsămările nu erau făcute de medici, ci
de o castă inferioară a preoţilor numiţi coachiţi;
 îmbălsămarea se putea face:
ud

 fie prin introducerea unei substanţe macerante în organism,

 apoi după un timp tratarea cu substanţe conservante,
st

 fie se tăia abdomenul lateral pe partea stângă,

 scoteau creierul cu ajutorul unor cârlige;
 apoi aruncau organele interne în Nil sau le puneau în vase numite canope, inima lăsându-se
ul

pe loc;
uz

 iar cavitatea abdominală era umplută cu mirodenii (smirnă pură sfărâmată, cu cassia şi alte
aromate cunoscute cu excepţia tămâiei;
 ungeau cadavrul cu ulei de palmier parfumat;
pt

 cadavrul era aşezat într-o baie de natron (soluţie de bicarbonat de Na, carbonat de Na, bisulfat
de natriu, clorura de natriu) 70 de zile,
 după 70 de zile îl spală, îl înfăşoară în întregime cu benzi dintr-o ţesătură foarte fină pe care se
aplică gumă.

C) MEDICINA IRAŢIONALĂ

 din punct de vedere magic omul poate să implore şi să posede forţele supranaturale,
 se făcea distincţie între:  vrăjitor (medicul magic),
 preotul –medic,
 medicul-laic,
 printre zeii vindecători erau consideraţi:
 Thot:
 zeul înţelepciunii, "atotştiutorul", patronul medicilor, zeul medicinii, patronul oricăror
cunoştinţe,
 vindeca îndeosebi bolile de ochi;

3
 MEDICINA EGIPTEANa

 Thot e înfăţişat ţinând în mână un papirus; e patronul bibliotecilor aflate în interiorul

templelor,
 preoţii din aceste temple păstrau un secret desăvârşit al celor citite în cărţi, inclusiv în
cartea sănătăţii: "Cartea Embre”,
 inclusiv a celor care privesc modul în care pacientul poate fi redat existenţei normale;
 Isis:
 se bucura de reputaţia de a învia morţii; avea de asemenea rolul de a-l ocroti pe suferind,
 este implorată de bolnav, de preotul- medic (sahmet) sau de medicul laic (sunu) deoarece
ea este mama naturii,
 Diodor afirma că: “Isis a salvat mulţi bolnavi pe care medicii zadarnic încercau să-i
însănătoşească,
 patronează fecunditatea, maternitatea;
 Sekhmet:
 invocată de femeile suferinde, este patroana chirurgiei;
 Osiris:
 zeul tărâmurilor subpământene, a reuşit cu ajutorul zeiţei Isis să învingă moartea,
 Amon-Ra:

or
 este invocat la căpătâiul unui bolnav în calitate de zeu suprem, putând porunci celorlalţi zei,
 Bess şi Apet:

til
 patronau naşterea, protectoare a infecţiei puerperale;
 Imhotep:
en
 a fost în realitate un personaj real, fiind arhitectul ansamblului funerar al lui Zoser de la
Sakkarah- Piramida în trepte.
ud

 arhitect, ministru şi medic al faraonului Zoser, preot, astronom ce a fost zeificat;

st

 evoluţia lui Imhotep poate fi divizată în 3 perioade:

 medic la curtea lui Zoser (aproximativ 2980 î.Chr),
ul

 semizeu cu atribuţii medicale (2850-525 î.Chr),

 divinitate majoră (525 î.Chr.- 550 d.Chr),
uz

 în templele închinate lui Imhotep veneau bolnavii să-şi petreacă noaptea, aşteptând ca
acesta să-i înveţe în vis ce să facă pentru a se vindeca; preoţii din aceste temple foloseau şi
apa sfinţită, băile, izolarea, sugestia, interpretarea visurilor;
pt

 se crede că papirusul Ebers provine dintr-un templu al lui Imhotep;

 în această practică unii văd terapia prin somn de astăzi,
 Neith:
 preotesele ei erau în realitate moaşe;
 femeia era obligată să nască, aşezată pe un scaun cu o gaură în mijloc,
 noul născut era spălat cu apă şi vin, tăiau şi legau cordonul ombilical,
 reanimau prin masaje,
 obligau mama la o riguroasă igienă individuală a sânilor şi organelor genitale, scăzând
numărul infecţiilor puerperale.
 Anubis:
 cântarea inima morţilor, stabilind dacă meritau să treacă în regatul morţii unde domnea
Osiris,
C) MEDICINA RAŢIONALĂ

D1) PREGATIREA PERSONALULUI MEDICAL:

 Lefebvre admite 2 tipuri de medici:

4
 MEDICINA EGIPTEANa

 sahmet - medic preot,

 sunu- medic- laic (unii erau plătiţi de stat pentru supravegherea lucrătorilor publici, a
armatelor, a locurilor de înmormântare, a domeniilor sacre, a palatului regal),
 pregătirea:
 meseria se transmitea din tată în fiu, la fel ca şi alte meserii,
 completarea învăţăturii, perfecţionarea se făcea în "casele vieţii" de pe lângă temple,
 în aceste "case ale vieţii", precursoare ale asclepioanelor greceşti, scribii copiau textele
medicale pe papirusuri,
 la şcoala de la templul de lângă muntele Rosetta obstetrica era predată de o femeie,
 după ce învăţa meşteşugul vindecării, medicul putea căpăta o funcţie; Diodor din Sicilia arată că
există de altfel o întreagă ierarhie medicală; cei mai buni dintre medici fiind luaţi în serviciul
curţii,
 Herodot afirma că medicii egipteni erau strict specializaţi, fiecare ocupându-se de o singură
boală (de cap, de ochi, de dinţi, de boli invizibile (interne), de boli chirurgicale, “paznici ai
anusului”,
 medici cunoscuţi din Egiptul antic: Imhotep, Peseshet (doamna director a femeilor medici), Pepi
Anuk (medic al abdomenului faraonului), Desa- chirurg, Ni Auk Rho (primul medic al

or
faraonului),
D2) ANATOMIA:

til
 au existat denumiri pentru părţile corpului,
 reprezentau satisfăcător organele interne în amulete (după Singer),
en
 au descris unele organe splanhnice (inima, stomac, ficat, splină) în papirusuri,
 au descris circumvoluţiunile, vasele cerebrale, meningele în papirusul Edwin-Smith,
ud

 au explicat incontinenţa urinară prin dislocarea vertebrelor,

D3) FIZIOLOGIA:
 aveau o concepţie pneumatistă; Isis este înfăţişată oferind cheia vieţii- simbol al respiraţiei,
st

 considerau respiraţia drept actul care caracterizează viaţa;

 credeau că suflul vieţii pătrunde prin urechea dreaptă, iar suflul morţii prin cea stângă;
ul

 considerau că:
 aerul pătrunde prin nas, ajunge la inimă şi la plămâni de unde se răspândeşte în tot corpul,
uz

 ficatul e rezervorul de sânge al organismului,

 inimă e centrul activităţii psihice, afectivităţii, locul de emergenţă pentru 46 perechi de
vase,
pt

 vasele pe care le denumeau metu transportau sânge, aer, materii fecale, urină, lacrimi,
spermă,
 credeau că toate deşeurile se adunau la nivelul rectului (cu excepţia spermei şi a urinii),
întreruperea eliminării acestor deşeuri stând la baza apariţiei bolii;
 pentru îndepărtarea "dopului rectal" trebuiau făcute purgaţii,
 afirmau că pulsul "se simte venind de la inimă"; îl considerau ca rezultat al şocului produs de
unda de: sânge, aer şi urină ce loveşte peretele arterial,
 nu au recunoscut rolul rinichilor în producerea urinii, crezând că aceasta e adusă la vezica
urinară de sânge şi depozitată ca atare,
D4) PATOLOGIA INTERNA:
 considerau bolile modificări cantitative şi calitative a unora din materii,
 au descris semne care trădează alterarea generală a organismului: slăbire, îngrăşare, febră,
stare generală alterată, erupţii cutanate,
 afecţiuni respiratorii:
 considerau că din tuse se poate produce hernia,
 tratau bolile pulmonare cu smântână, miere amestecată cu chimen, lapte cu roşcove,

5
 MEDICINA EGIPTEANa

 făceau inhalaţii absorbind cu o trestie vaporii unei fierturi în care amestecau curmale,
răşină, smirnă,
 afecţiuni digestive:
 erau cunoscute: gastrita, ulcerul şi cancerul gastric, afecţiunile biliare febrile, constipaţia,
 recomandau repausul, administrau în mod obişnuit ca laxativ plante macerate împreună cu
sâmburi de curmale, seminţe de ricin mestecate în gură, după care se bea bere;
 recomandau pansamente gastrice cu praf de calciu şi făină de roşcove,
 hemoroizii şi prolapsul rectal erau tratate cu tampoane locale, în compoziţia cărora intrau
tămâia, diverse răşini, plante, ulei şi sare,
 afecţiuni urinare:
 dintre bolile urinare erau cunoscute incontinenţa şi retenţia de urină, hematuria;
 acestea se tratau cu băuturi din fructe, dar şi cu pomezi exterioare,
 alte afecţiuni:
 paraliziile erau considerate produse de leziunile creierului,
 au descris corect migrena (ca o durere localizată la nivelul unei jumătăţi a capului),
D5) OFTALMOLOGIA:
 cunoşteau: glaucomul,

or
 tratau:
 blefaritele (inflamaţiile marginii libere a pleoapelor) cu pomezi şi colire pe bază de tămâie,

til
făină şi plante;
 trahomul (conjunctivita granuloasă) cu fiere de broască, pământ de Nubia, carbonat de Na,
en
 leucomul cornean albeaţa cu substanţe minerale în pomezi şi pudre,
 hemeralopia cu ficat de oaie,
ud

 cataracta prin împingerea cristalinului în jos,

D6) DERMATOLOGIE:
 bolile părului se combăteau folosind scoarţa fructului de ricin,
st

 tratau râia cu:

 leşie şi pucioasă (sulf);
ul

 extrăgând sarcoptul din piele cu pense fine sau cu unghia ascuţită,

D7) STOMATOLOGIA:
uz

 caria dentară produsă de un vierme, era plombată cu un ciment preparat cu piatră şi pământ
de Nubia;
 la Giza s-a descoperit o proteză care menţinea dinţii slăbiţi de pioreea alveolară,
pt

 altă modalitate de imobilizare era cu ajutorul unor fire de aur,

 operau abcesele radiculare drenând puroiul prin incizarea gingiei şi periostului,
 în caz de dureri dentare determinate de erupţia dentară- administrau zeama în care a fiert un
şoarece prietenos;
D8) OBSTETRICA-GINECOLOGIE
 foloseau anticoncepţionale sub formă de tampoane vaginale cu miere, sodă şi excremente de
crocodil sau miere, natron, extract din plante acacia şi un material necunoscut asemănător cu
o gumă,
 determinau sexul copilului înainte de naştere udând zilnic orz şi grâu cu urina femeii
însărcinate:
 dacă ambele plante încolţeau în acelaşi timp, nu se putea determina sexul;
 dacă încolţea întâi orzul era bărbat,
 dacă încolţea întâi grâul era fată,
 dacă nu încolţea nici una din plante însemna că sarcina nu va putea fi dusă la termen;
 femeile erau asistate la naştere cu irigaţii, alifii, tampoane vaginale;
 copilului i se tăia ombilicul,

6
 MEDICINA EGIPTEANa

 alăptau copilul până împlinea vârsta de 3 ani (alăptarea era esenţială pentru sănătate, dar şi
metodă contraceptivă),
 au descris: prolapsul uterin, cancerul, leucorea, dismenorea, amenorea, menopauza,
D9) CHIRURGIE:
 utilizau ca instrumente:
 cuţite de piatră, apoi de bronz şi fier,
 pe zidurile unui templu clădit de Ptolemeu al IV-lea se pot vedea sonde, forcepsuri,
fierăstraie, cautere, balanţe, ventuze, bureţi, etc.
 practicau:
 circumcizia, incizia cu fier înroşit,
 suturau rănile,
 drenau în supuraţii,
 cauterizau hemoragiile,
 rănile
 erau pansate cu pânză îmbibată cu miere şi smirnă, sau o mixtură din ulei, miere, orz prăjit
şi acoperit cu carne proaspătă;
 ca material de pansament se folosea un produs vegetal considerat de Lefebvre asemănător

or
cu vata de azi,
 marginile îndepărtate ale plăgilor erau alipite cu benzi adezive, de felul plasturelui,

til
 nu practicau amputaţiile crezând că omul trebuie să ajungă la Osiris cu corpul întreg,
 pe bolnavii atinşi de tetanos îi hrăneau cu o sondă de lemn introdusă printre dinţi
en
 la anestezia locală utilizau marmura de Memphis (din reacţia dintre CaCO3 şi oţet rezultă CO2
cu proprietăţi anestezice locale),
ud

 imobilizau fracturilor cu atele de bambus sau din oase de oaie fixate cu benzi de pânză;
D10) PEDIATRIA:
 nu a fost recunoscută ca specialitate,
st

 au descris: enurezisul, retenţia de urină, tusea, ieşirea primilor dinţi, rahitismul,

ul

D11) IGIENA
 cei care lucrau la construirea piramidelor primeau zilnic haine curate, erau obligaţi să se
uz

îmbăieze în fiecare seară, în apa de spălat punând natron, iar pielea se freca cu săpun fin;
 se recomanda de asemenea să nu se circule în amurg când mişună ţânţarii; intuiau probabil
rolul ţânţarilor în propagarea malariei,
pt

 au amenajat canale pentru scurgerea reziduurilor, apa devenea potabilă prin fierbere,
 îşi spălau dinţii cu periuţe,
 când păduchii s-au înmulţit, umblau raşi, cu capul acoperit de o bucată de stofă pliată, uşor de
curăţat,
 deşi muştele erau considerate sacre, au fost ulterior vânate fără milă,
 sclavii bolnavi care lucrau la construcţia piramidelor erau ucişi sau îndepărtaţi; adăpostul unde
se incuba boala sau paraziţii era ars,
 foloseau la spălat pasta SNABU- un amestec de substanţe degresante;
 despre preoţi Herodot scrie: “ziua ei se spală cu apă rece de două ori, şi noaptea de două ori”
D12) BOLILE INFECTO-CONTAGIOASE
 tuberculoza era destul de răspândită;
 se pare că Tutankamon a murit de TBC;
 de asemenea Ramses al III-lea pe lângă arterioscleroză avea şi TBC,
 preotul Amen- suferea de morbul Pott care i-a deformat coloana vertebrală,
 mumia faraonului Ramses al V-lea păstrează urme de pustule variolice,
 lepra era de asemenea răspândită, dovadă fiind alifiile antileproase,

7
 MEDICINA EGIPTEANa

 egiptenii au introdus izolarea leproşilor, în nişte cariere de piatră din nord-estul Deltei Nilului;
 deşi termenul de contagiune a fost introdus de Titus Livius, bănuiau modalitatea de
transmitere prin contact direct,
 au descoperit oasele lungi cu leziuni de osteomielită, inflamaţii ale sinusurilor,
 cauterizau muşcăturile de câine,
 cunoşteau bilharioza şi ştiau să extragă viermele parazit,
D13) TERAPIA:
 aveau o receptură foarte dezvoltată;
 preparau: pilule, supozitoare, inhalaţii, fierturi,
 ca sedative sunt descrise în papirusuri "excrementele de muscă" care după unii cercetători ar fi
seminţe de mac,
 tratamentul:
 prin mijloace fizioterapeutice, implorarea zeilor, convingerea magicianului de a interveni
pentru ca forţa tainică să treacă la acţiune în sensul dorit,
 documentele I, II din Ombos pomenesc de însănătoşirea solicitată zeilor vindecători fie
prin rugăciune transmisă în scris prin intermediul preoţilor fie prin descântece,
 administrarea de medicamente ce fac rău demonului,

or
 dintre tratamentele descrise merită amintite:
 contra limbricilor şi teniei recomandau băuturi cu miere şi ulei, fierturi de sâmburi de

til
bostan (în teniaze),
 contra reumatismului (dureri cronice, dureri în gât, membre, articulaţii) masaje cu
en
argilă sau noroi şi alifii din plante, grăsime animală, splină de oaie, miere, drojdie de vin,
natron),
ud

 utilizau:
 vegetale: muşeţel, mentă, ricin, rodie, senna, colocint, ceapa de mare, anason, chimion,
molura, şofranul, absintul, coriandru, ceapa, usturoiul, mac, cânepa,
st

 minerale: Ag, Au, Pb, Hg, S, K, sare de bucătărie, săruri de amoniu, sulfat de Cu, alaun,
asfalt, piatra de Memfis,
ul

 animale, insecte: scarabei uscaţi şi pisaţi, miere, ceară, ouă, bilă de bou, broască
ţestoasă, lapte de vacă, lapte matern, grăsimea animalelor domestice şi sălbatice, osul
uz

de sepia, carnea proaspătă, oul de struţ, organele animalelor (ficat, splină, creier,
sânge, testiculi, uter, excremente).
pt