Cuvnt nainte

"Memoriile" snt crtile anilor multi. Aici i stim: 71; biografic: 4 ianuarie 1877 - 5 mai 1948. Anul nasterii a rmas n istorie. Va rmne si omul, prin tot ce a publicat si a scris. Fiindc nu tot ce a scris a cunoscut tiparul. De pild, cartea aceasta despre orasul copilriei lui; de fapt a orasului si a tinutului ntreg si chiar mult mai mult dect att. De nu i-am sti geneza, am trece sub titlu Monografie. Dar una construit altfel. Timp prins n vreme, peste vremuri. Istorie, fireste, dar numai ct poate fi cuprins din ceea ce a rmas n tine, n zilele anilor; ai ti, ai altora. Cartea venit fr chemri, fr fise. Materialul era adunat; deci fr arhive, fr biblioteci. Corespondentul "amintirilor" n teatru se numeste "Actul al 5-lea". E ultimul. Ceva ce se petrece nainte de lsarea definitiv a cortinei. Pe urm nu se mai ntmpl nimic, pentru tine, cel ce-ai ostenit, fiindc altfel miscarea continu. Un final, oricum. Dar unul de arhitectur sau art, deci o realizare. Pentru calitate s-au ngrijit deceniile, schimbnd sitele din dese n mai dese. Ce-a rmas - inim si minte - e pulbere de aur. Impurittile apartineau pmntului; i-au fost lsate lui. Scrisul nu mai nregistreaz dect spiritualitate, zestre pentru cei ce vin din urm, tort ce va fi purtat, tot mai departe, de alt stafet. Memorialistica se situeaz dincolo de mrcinisul patimilor, peste inevitabilul mrunt omenesc. Sextil Puscariu, marele brnean cu nume de circulatie international, se rupe de conformismul "memoriilor" de tip clasic - cronologia zile-ani - inaugurnd, la noi, prin Brasovul de altdat si Clare pe dou veacuri, formula: capitol-sintez. Genul e amplificat pn la depsire. O alt conceptie si viziune a intregului. O imens fresc - de la traci pn n zilele noastre - pe care autorul o fixeaz cu certitudinea informatiilor limpezite in ape multe. De aici dispensarea de bibliografie. In desen si colorit prinde tara cu tot ce nchide n ea notiunea. Din ntmplare Brasovul; dar Brasovul nu e insul, ci parte integrant dintr-un tot organic. Suveran asupra mijloacelor de expresie, scrisul e de o senintate desvrsit. In permanent legtur cu viata, omul de stiint apreciaz documentul dar nu i se face rob. O inteligent superioar vede dincolo de punctul n care dovezile scrise sunt mute. Poate de aceea, istoric e cel ce are capacitatea de a obtine din izvoare un maxim din ceea ce pot da si un maxim din ceea ce nu dau. Pe urm vin sintezele. Aici intervine "darul", pe care-l ai sau nu-l ai. S vezi limpede si prin neguri. Unii i zic intuitie. Cei fr, se poticnesc si-n lumin de zi. Pentru ceilalti, putini, totul se prezint ca "de la sine nleles". Si, ceea ce-i foarte important, cu posibilitatea de a face si pe altii s vad c lucrul e "de la sine nteles". Sfrsind lectura acestei crti cititorul va spune, ca noi: Da, acesta e Brasovul de altdat.

Intentia autorului e nvesmntat n haine simple: "...nu vom scrie pagini de istorie propriu-zis, ci vom face ceea ce vedem c se ntmpl cu soarele cnd, in zilele posomorte, strbate din cnd n cnd printre nori, luminnd un coltisor al peisajului. Ceea ce este n aceast parte, ne apare deodat luminat si att de deslusit, nct si restul, rmas n clar-obscur, se ghiceste." Asupra tonalittii ntregii lucrri tot autorul mrturiseste undeva, c a scris cartea "... fr sentimentalism si durere sufleteasc pentru cele pierdute, dar cu simpatie pentru trecut..." Cu simpatie si cu mndrie, am aduga noi, cu mndria celui care a avut sansa de a se afla, nc din primele decenii ale veacului nostru, printre protagonistii marilor realizri spirituale si social-politice ale neamului, printre cei care, adpndu-se din izvorul de ap vie al istoriei, au pus bazele statului unitar modern, crend premisele marilor transformri din ziIele noastre. IOAN COLAN

Sextil (1837-1948; nscut la Brasov), lingvist si filolog romn.

Puscariu

Profesor universitar la Cernuti si Cluj. Primul rector al universittii clujene. In 1919 a pus bazele Muzeului Limbii Romne, primul institut de lingvistic din Romnia, care a editat (1920-1940, 1941-1948) buletinul "Dacoromania". Membru fondator al Societatii Etnografice Romne din Cluj (1923). A initiat si coordonat coletctivul de alcatuire a Dictionarului Academiei Romne (3 volume) si Atlasul lingvistic romn (3 volume; conceput n 10 volume). A abordat n lucrarile sale, domenii diverse: istoria limbii, dialectologie, romanistic, fonetic, lexicologie, istorie si critica literar (Studii istro-romne, n colaborare, Istoria literaturii romne, Epoca veche, Limba Romna s.a.). Proz scurt si memorialistic (Clare pe doua veacuri, Brasovul de altdat). A fost membru al Academiei Romne. Text adaptat dup Dictionar Enciclopedic Ilustrat Editura Cartier, Bucuresti, 1999 V

Partea CUM NU NC SI NU MAI ERA BRASOVUL COPILARIEI MELE

ntr-o zi de iarn...
Fulgi mari si desi, mpodobiti cu cristale albe ce se mbrtiseaz, cad peste pmntul nghetat. Ca dup o ploaie de var, aerul curtit de florile dalbe ce cad din cer, rece si proaspt, mbujoreaz obrajii copiilor care "se bulgresc". Acum cincizeci de ani, cnd am prsit Brasovul copilriei si adolescentei mele, aruncam rznd si eu bulgri de zpad n cursul celor patru luni ct tinea iarna brasovean. Sfintii de piatr ai Bisericei Negre au si azi, ca si atunci, scufite albe de zpad, iar pe strzile vechi din centru, unde casele joase, cu acoperisuri nalte, se ngrmdesc strivite ntre curti lungi si nguste, domneste la aceast or matinal o liniste binefctoare. Incetul cu ncetul, Brasovul anului 1943 se desteapt, si o viat nou ncepe s pulseze pe unde odinioar erau rari trectorii. Rari, tcuti si cunoscuti unii cu altii, de nu puteai trece prin Trgul Grului fr s ntlnesti un fost coleg de scoal sau un prieten din copilrie. Acum, desi brasovenii sunt cu mult mai numerosi, cutreieri orasul n lung si lat fr s dai de fete care ti-au devenit familiare si dragi. Ii ntlnesti la Bucuresti sau Cluj, unde i-au aruncat valurile Romniei Mari si necesittile ei de oameni pregtiti si de isprav. Aceleasi valuri au adus si au asezat aici, n orasul tcut de la poalele Tmpei, pe oaspetii de odinioar din Regat, cu vorba sonor, glgioas si cu gesturi vii care au devenit locuitorii actuali ai Brasovului. Pe dealurile repezi din mprejurime nu mai vezi dect rar sniutele - "cioaclele" - pline de copii veseli "rpgnd" pe la cotituri, ci acum, dimineala, pleac spre Poian, cu sky-urile la umr, tineri fr palton si cu capul gol si fete cu prul tuns, mbrcate n flanele albe si cu pantaloni lungi, brbtesti. Ei caut soarele, aerul curat si miscarea pe care bunicii si mai ales bunicele lor nu le stiau pretui. Sniutele au acum un nume englezesc si sunt mai lungi, ca s ncap ct mai multi pe ele, cnd coboar zburnd pe Oabn. Farmecul la sky si la bobsleigh e acum viteza si dorinta de a bate recorduri. Intre ieri si astzi nu e numai o deosebire de termeni, cioacla devenind bobsleigh, ci si de conceptii si convingeri. Ca si azi, exista si mai demult un firesc sentiment de emulatie si dorinta de a iesi primul la concurs. Sportul nu exista ns ca profesie, precum nu existau, pe vremea mea, aproape deloc, nici scriitori de profesie, cci din literatur mureai de foame. Azi sportivul care face mai multi kilometri pe ceas, sau care stie ncasa cei mai puternici pumni n obraz, devine favoritul publicului, care l rasplteste cu averi. De el vorbesc gazetele n rubrici rezervate numai sportului si numele lui l fac cunoscut n patru

prti ale lumii telegraful, telefonul si emisiunile de radio. Imi aduc aminte c acum vreo zece ani marele profesor de istorie veche Willamowitz-Mllendorf, elegantul evocator a unei lumi bogate n fapte si oameni, la care a nvtat marele nostru Prvan, a avut nenorocul s fie dus la mormnt n dup-prnza cnd boxerul Max Schmeling disputa un record de box cu un redutabil adversar. Gazetele erau pline de amnunte despre cei doi lupttori, biografia lor o cunosteau toti cititorii, care nu gseau n gazet dect trei sau patru rnduri despre savantul care murise. Poetul e "inspirat" cnd scrie o poezie nemuritoare; sportivul trebuie s fie "n form" cnd bate un record. Viteza! Ea a devenit nu numai un ideal al sportivilor, ce tine de "ritmul" - sincopat ca al unui jazz - al vremilor noastre si e un accesoriu al vietii zilnice. Numai de la o sut n sus conteaz iuteala automobilului, iar aeroplanele duc ntr-o zi pe americani n Europa. Radio si, probabil, n curnd si energia atomic ne dau sau ne vor da iluzia c am ajuns s stpnim distantele si timpul. Zic iluzia, cci de fapt avem a face cu o mare nselciune optic. Ajungem, adevrat, mai repede la Tint, dar ne punem tinte tot mai deprtate. Soselele si strzile largi ale oraselor sunt ticsite de automobile, care sunt mereu oprite de agenti ai circulatiei, ca s fac loc s treac altora ce vin din alt directie; pietele marilor orase sunt prea strmte pentru parcurile de masini; autostrade largi si drepte, pe care iuteala te tmpeste, leag centrele mari de comunicatie ntre olalt - si totusi nu ne ajunge, ca printilor si bunicilor nostri, timpul s le parcurgem. Imi aduc aminte de o sedint la Academia Romn. Iorga mplinise 60 de ani si savantul corp l felicita. Multumind, marele istoric a spus o vorb mare. A zis c dac activitatea lui stiintific a putut fi asa de mare, e fiindc el a stiut nvinge timpul, cel mai mare dusman al nostru. De fapt, cel ce l vedea pe Iorga la Academie ascultnd o comunicare pe cnd scria un articol pentru "Neamul Romnesc", soptind si glumind cu vecinii, ntelegea cum putea el nvinge timpul. Dar vremea e un vrjmas rzbuntor. Ea pedepseste mai ales pe cei grbiti. Peste douzeci de ani, putini vor mai citi pe Iorga, care are multe pagini admirabile, dar Caragiale, care si lua atta vreme s scrie o pagin, va avea totdeauna nu numai admiratori, ci si cititori. Goana si graba, surori bune cu viteza, nu erau, ca astzi, tovarsi nedesprtiti pe drumul vietii. Se stia c un lucru bun cere timp si nu se prea stia c timpul cost bani. Rzboiul din urm ne-a nvtat ca btrnii nostri aveau dreptate, cci nu rzboiul-fulger, att de promittor la nceput, a fost cstigat, ci cel pregtit ndelete si temeinic. Rzboiul balcanic, nemotorizat, a durat peste un an; cel dinti rzboi mondial, cu arme moderne, patru, iar rzboiul-fulger, sase. Succesele initiale ale celor ce naintau furtunos, ca si izbnzile uluitoare ale cavaleriei usoare din stepe, pe timpul migratiunilor, n-au fost de lung durat. Intr-o jumtate de veac de cnd am plecat de la Brasov, orasul nu s-a schimbat mult - la aparent. Dar si n privinla aceasta, aparenta e nseltoare. Noi, care ne-am schimbat de asemenea, pe nesimtite si n mod firesc, nu ajungem s ne dm seama. Scopul acestei crti este tocmai s desluseasc ce nu mai e ca odinioar. O va face fr sentimentalism si

durere sufleteasc pentru cele pierdute, dar cu simpatie pentru trecut, cnd probabil nu era mai bine si mai frumos dect astzi, dar cnd cel ce v vorbeste era mai tnr si cele trite si vzute aveau farmecul celor optsprezece ani ai lui... Pe Bulevardul Ferdinand* trece o sanie ncrcat cu lemne, ca si odinioar. Poate brneanul, care nu e nici el tnr, a luat acest drum aducndu-si aminte c pe locul unde e azi un bulevard era odinioar piata de lemne, de-a lungul zidurilor Cettii. --* Pentru denumirea veche si actual a strzilor si pietelor din Brasov, vezi indicatorul de strzi, precum si planul cettii Brasov n sec. al XVIII-lea (n.n. - S.P.). --Brneanul cu lemnele aduce si altfel aminte de vremile trecute, cci n picioare are opinci, ceea ce nu mai vezi n Bran dect la btrni si n satele de la poalele Bucecilor. Cu ncltmintea lui primitiva, el pare c nu vine de la satul de munte s cumpere la oras mlaiul, care acolo nu creste, ci ai impresia c a cobort de-a dreptul de pe Columna lui Traian. El nu umbl cu capul gol, ca tnrul ntlnit adineaori ce mergea cu ski-urile, ci are o cciul din blana unui miel ntreg. Aceasta si sarica care l scuteste asa de bine de frig sunt chiar mai de mult dect venirea lui Traian prin prtile acestea si dateaz din neolitic, cnd omul a fcut cunostinta oilor. Mai veche dect epoca lnii e cea a lemnului lucrat, din care dateaz sania lui, la care nu numai tlpile cioplite grosolan sunt de lemn, ci si toate cuiele si legturile de tot felul. Pe snii de lemn au trecut iarna Nistrul, Prutul si Dunrea cimerienii, si mai trziu sarmatii si alte neamuri ale stepelor estice, cnd s-au revrsat asupra regiunilor noastre. Numai limba celor ce au rmas pe aici s-a pierdut, ca si a dacilor coplesiti de romani si a slavilor asezati printre ei mai trziu. Sania, sarica, opincile si cciula strbun au ramas. Cciula! In muzeul national de antichitti i-as rezerva un loc de onoare. Cciula, singura aprtoare a capului cnd gerul Bobotezii musc sfrcurile urechilor, cnd ti se lipesc nrile si scrtie zpada sub pasii repezi si mrunti, cciula pe care o poart si orsenii nostri cum d zpada si n-o mai las pn la Florii, cnd nmuguresc slciile! Ct despre tranul nostru, el poate umbla si lucra iarna pe ger mare, mbrcat numai cu un suman, dar trebuie s aib o cusm zdravn, cu care doarme n cap si noaptea lng cuptor. Pe capul lui Mihai Viteazul cciula este un simbol al dacoromnismului. Pe noi cciula ne scuteste s vorbim n acest capitol introductiv despre clima Brasovului, cum se obisnuieste n monografii. Dac mai adaugm c moasa, cnd vine la o nastere, aduce - pe lng foarfecele cu care taie buricul noului nscut - si o umbrel, ca s-l ntovrseasc toat viata, am epuizat tot ce e mai caracteristic pentru conditiile atmosferice ale acestui oras. Brasovenilor le place sa asemene pozitia lui cu a Salzburgului. Dac ar fi si marea aproape, ar putea s riste o comparatie cu Bergenul. Ca

la Salzburg, si la Bergen sunt munti si plimbri ncnttoare, dar e mai ales ploaie mult. Dac plou la Sf. Medardus catolic, n 8 iunie - si plou de obicei - brasovenii stiu c are s plou sase sptmni. Dup cciul si sanie, pe care la Brasov le-am ntlnit ca si la Cluj, Sibiu si Cernuti, am avut totdeauna impresia c geograficeste apartinem altei regiuni dect orasele din Europa apusean n care am petrecut o parte din viat si unde si iarna umbl lumea cu plrie si nu vezi snii deloc. Sania! La oras ea nu mai are forma primitiv, ca cea de la sate; dar si mai trziu, n anii cnd nu prea erau automobile de piat sau nu veniser nc la noi, zurglii cailor nhmati la snii se auzeau umplnd vzduhul de sunete vesele. Sniile de Brasov erau luxoase, n comparalie cu cele de la Cluj sau Cernuti, si aveau locuri de sezut - "zituri" ncptoare, mbrcate n postav rosu, mai rar albastru. Pe capr era un loc lng vizitiul "nfofolit" ntr-o bund mare. La spate sania avea o "lingur" pe care puteai ncleca ntocmai ca pe saua unei motociclete. Idealul meu de copil era s m plimb o dat cu sania, clare pe lingur. Dar cum idealurile nu pot fi atinse, n-am apucat niciodat sa-mi fac acest chef, ci cnd, o dat pe an, m urcam n sanie cu printii si fratii, ca s facem traditionala excursie la Ghimbav, ne mbrcam ca pentru o expeditie la polul nordic, si bunica avea grij ca la picioare s avem crmizi nfierbntate, care tineau cldura timp ndelungat. Dac ar fi dup mine, si sniei moderne i-as da un loc n muzeul national. Ca s arate vizitatorilor cum a evoluat forma acestui vehicol n cursul timpului, dar mai ales pentrnu c avem un obiect caracteristic pentru regiunile noastre si epoca ce se sfrseste. Snii nam ntlnit nici la Paris, nici la Berlin. Clacsonul a fcut s amuteasc zurglii veseli si nechezatul cailor. Secolul trecut a adus, la cei ce studiau limbile, filologia comparat, iar secolul acesta a dezvoltat metoda comparatista n studiul literaturii. Prin asemnare cu alte regiuni ajungi s-ti cunosti mai bine patria. Cci niciodat nu observi si nu-ti dai seama mai bine de deosebiri dect prin contrast. Punndu-le alturi, vedem mai usor prtile caracteristice; comparnd fazele prin care trece un lucru, incepem s stim evolutia si adesea si geneza lui, putem face deductii de natur cronologic si distingem influentele sub care s-a dezvoltat. Prin comparare, constatndu-se asemnrile dintre dou sau mai multe limbi, s-au putut face deductii asupra nrudirii lor. Gsindu-se asemnri ntre dou opere literare, se puteau face deductii asupra influentelor unor scriitori asupra altora. Constatarea asemnrilor poate duce deci la deductii interesante si lmuritoare. Ea este si o tendint ct se poate de fireasc la omul deprins s observe si ssi dea seama de cele observate. Ce multumiti suntem si cu ct satisfactie comunicm si altora asemnarea ce o gsim ntre doi indivizi, si ct de usor facem deductii asupra nrudirii lor! Dar metoda comparatist nu trebuie s se restrng asupra constatrii unor asemnri, ci trebuie s remarce si deosebirile, cci acestea sunt adesea mai importante. Ceea ce nu se

mai gseste la alt scriitor este tocmai partea cea mai pretioas din opera cuiva, cci ea formeaz originalitatea ei. Cel ce studiaz o scriere va trebui s cerceteze ceea ce scriitorul aduce nou si ce este inedit n opera lui, nu s dovedeasc ct de mult a citit cercettorul si ct de ingenios e n gsirea influentelor. Tot asa se prezint lucrurile n filologie. Partea cea mai interesant la o limb nu e ceea ce are comun cu alte limbi, ci ceea ce a produs ea, si numai ea, izvornd din felul particular de a se exprima si de a gndi al celor ce o vorbesc. Ca s observm ns aceste particularitti ale unui om, popor, regiune sau epoc, trebuie s cunoastem si alti oameni, popoare, regiuni sau epoci, cu care s le asemnm. si mai trebuie un lucru: curiozitatea noastr stiintific s nu se limiteze asupra unor anumite manifestri ale spiritului uman si mai ales s nu neglijeze pe cele ce ne par neinteresante, fiind, prea recente. Altdat! Prietenul meu Mario Roques mi povestea odat c n Parisul copilriei lui nu era introdus apa curgtoare n casele din cartierul n care locuia el, si c locuitorii lor, cnd trecea sacaua pe strad, se grbeau s cumpere ap si s o care cu vasele pn n etajul al cincilea, ca s poat face o baie. Cu toate acestea, n muzeele din Paris nu ntlnesti urmele acestor vremi ce ne par azi strvechi, cci interesul pentru "vechituri" se limiteaz, la muzeul Cluny si la Carnavalet, la ceea ce a fost scos din nisipul Senei, la obiectele salvate din timpul Revolutiei sau la haine rmase de la Napoleon Bonaparte. Adevratele obiecte "muzeale" la Louvre sunt antichittile asupra crora au scris cei ce au fcut spturi arheologice si au descoperit attea urme surprinztoare ale unor culturi strvechi. Ceea ce ne intereseaz pe noi si ce va forma n primul rnd subiectul de fat e rstimpul relativ recent, de acum 60 si 50 de ani, cnd Europa trecea printr-o epoc putin zbuciumat de evenimente importante, dar tocmai de aceea - ca tot timpul pn la primul rzboi mondial - plin de schimbri lente si pasnice, care au modificat fr s simtim fata lumii. E o epoc fr avnt, dar care, dac n-a cunoscut entuziasmul revolutionar, a petrecut o remarcabil evolutie a civilizatiei umane. Deosebirea ntre Brasovul actual si cel de altdat se vede cnd l compari cu alte orase. "Altdat" e altceva pentru Brasovul conservativ si rmas n urm la marea curs a vremilor moderne si pentru alte orase europene, unde de mult nu mai exist ceea ce e curent la Brasov. Ca s ne convingem despre acest lucru ne vm lua dup sania cu lemne din Bulevardul Ferdinand. Apucnd la stnga, ea trece pe lng "Aro". Sunt cele dinti dou silabe ale "Asigurrii Romnesti" si modul de a scurta numirea prin combinarea lor ntr-un cuvnt nou, o imitatie modern dup englezeste, devenit general la toate popoarele grbite de azi. Palatul are opt sau zece etaje, o teras n loc de acoperis, si cinematograf. Iata trei lucruri ce sunt nou la Brasov si nu existau pe cnd locuiam eu n acest oras.

Zgrie-nori! Casele din Brasov aveau, n marea lor majoritate, un singur "cat" - cuvntul "etaj" e si el modern - cel mult dac ici si colo ntlnesti dou, la case ce erau nou pe atunci. Orasul, ce pe vremea lui Dinicu Golescu (1) - care o constat cu exactitatea cltorului plin de interes pentru amnunte - avea vreo douzeci de mii de locuitori, n-a cunoscut cresterea rapid de la sfrsitul veacului trecut a oraselor europene si americane, cci pe cnd eram copil, abia avea ceva peste 30.000. Casele nu trebuiau deci s creasc n nltime, ca sa fac loc noilor locuitori, ca mai trziu, cnd Brasovul a devenit un nsemnat centru industrial. Cele zece etaje la o cas ridicat de o societate de asigurare, ce trebuia s-si plaseze paralele n constructii si nu avea scrupule s strice unitatea cldirilor, erau deci cu att mai "justificate" cu ct aceeasi societate de asigurare avea o asemenea cldire si n Bucuresti. Dealtfel, pe Bulevardul Ferdinand sunt numai case nou, ce nu existau n copilria mea, cnd aici erau gropile de lng zidurile Cettii. O inovatie e si terasa. Acoperisele de tigl asezat n solzi, nalte si cu pante destul de repezi, pentru ca zpada abundent s nu se eternizeze pe ele si apa ploilor dese s se scurg repede, sunt si ele caracteristice pentru Brasovul de altdat. Dar ceea ce e si mai semnificativ pentru felul de a cldi din acest oras - si din alte orase vechi - e podul spalios, ca un palat, sub acest acoperis. mprtia podurilor a dinuit mult vreme la o populaltune conservativ din fire si strngtoare prin educatie, locuind de generatii n aceeasi cas. Ea nu se ndura s arunce n foc un scaun rmas fr picioare, un joben iesit din mod, si punea cu grij la naftalin hainele ce nu se mbrac dect la rare ocazii. n pod gseai o "vancin" - depntoarea iesit din uz -, o ncaptoare lad de Brasov, nlocuit n locuint cu alt mobil, si jucriile de copii strnse cu grij pentru nepoti. La noi n pod erau si cliseele de la ;Cocosu rosu", revista umoristic scoas de tatl meu (2), si un felinar - "lmpas" - rotund, mare ct o roat de car si cu loc pentru dou lumnri, cu marginile de aram. Cu acesta iesea seara nc soru-mea mai mare cnd trebuia s umble prin ulitele ru luminate ale Brasovului. In pod erau acumulate de multi. ani adevrate piese de muzeu, a cror inutilitate s-a vzut abia cnd rzboiul aerian aduse severele ordonante de evacuare a lucrurilor inflamabile. Si fr de ele ns viitorul va aduce si la Brasov o mai mare economie de spatiu si reducerea la cte o singur box de fiecare apartament si usctorie comun de rufe; restul locului e rezervat pentru camerele personalului de serviciu. In sfrsit, cinematograful! Fr el aproape nu ne mai putem nchipui viata. Si totusi, nu numai c n Brasovul copilriei mele nu se pomenea de el (cci nu se inventase), dar abia la Paris, n 1900, am vzut, fr s m impresioneze ns, la magazinul Duffael, un film cu nelipsitul tren ce intra ntr-o gar, cu o curs de cai sau cu un bandit urmrit de politisti. Numai mult mai trziu am nceput s frecventez cinematograful, si abia la Cluj am devenit un vizitator regulat al lui, ntlnindu-l adesea acolo pe profesorul Racovit, care venea, ca si mine, la cinematograf ca s se destind dup munca intensiv de peste zi. Acolo am trecut de la filmele mute, cu suedezii eleganti. si cu Asta Nielsen cea cu ochii

mari, cu frumosul Valentino, la moartea cruia au plns femei din cinci continente, cu Zigotto, care trecea cu masina prin zidurile caselor, cu Harold Lloyd si Malek cel serios, la filmul sonor si vorbitor. Interesant de stiut este si care au fost predecesorii cinematografului si ce urmri a avut. De aceea m voi mai opri putin la el, mai ales c naintasii lui sunt din vremea copilriei mele si chiar mai vechi, iar efectele lui au schimbat aspectul Brasovului care se amuza. Doi sunt predecesorii filmului si unul al jurnalului sonor (aceasta cu oarecare bunvoint): "laterna magic" (pe la Brasov nu se zicea, ca frantuzeste, lantern), un album minuscul cu fotografii ale aceluiasi grup de oameni n pozitii si faze consecutive de miscri, pe care l rasfoiai repede, si cntretii ambulanti numiti nemteste "Bnkelsnger". In odaia cu perdelele lsate si ntunecat se proiectau pe un ecran improvizat chipurile colorate de pe o sticl, luminate de o lamp mic cu gaz, spre marea admiratie a copiilor ce suportau cu entuziasm mirosul greu al fitilului lmpii, care fumega. Miscarea lipsea, dar aceea o aveam cnd apsam degetul mare pe filele groase ale albumului n miniatur. Asa le fceam s se urmeze att de repede, nct ti se prea c vezi grupul miscndu-se. Ct despre cntretii ambulanti, de care eu nu-mi aduc aminte, dar pe care si-i aminteste bine soru-mea mai mare, acestia, doi, un brbat si o femeie, cntau niste balade fioroase cu subiecte de actualitate, omoruri, rpiri etc., artnd asupra chipurilor pictate pe o perdea ce o ntindeau n piat. "Lausig, Ruppig, Hundsgemein! Der Vater Das Weib den Mann". grausig, struppig, bringt die Kinder um,

Brr! Ca la Grand Guignol! Ct despre urmrile cinematografului, ele au fost dezastruoase pentru toate acele panorame si menajerii la care m duceam, cnd eram copil, cu atta plcere si curiozitate, n rnd cu servitorimea. Cnd poti vedea filmele ntr-adevr frumoase, cu minunate peisajii si vederi din cele mai ncnttoare regiuni, nu te mai pot multumi chipurile mereu aceleasi - din panoptic; iar cnd ti se arat n film cele mai rare animale slbatice, cum se furiseaz dup prad sau se iubesc, nu te mai tenteaz o menajerie cu ctiva lei jigriti si somnorosi sau cu hiene puturoase. Dar ne-am oprit destul naintea palatului "Aro", care, n Brasovul cetos si cu norii lsati ca niste perdele pn n piat, este tipul local al zgrie-norilor. S mergem mai departe alturi de sania cu lemne a brneanului, pe Bulevardul Ferdinand. Iat cldirea telefoanelor, care acum sunt automate si la Brasov. Telefonul!

A fost introdus oficial la 1892, dar n Brasov nu-I ntlneai dect doar la vreo banc mai mare sau n birouri si la cte un oficiu. Particularii nu-i simteau lipsa, si cei mai multi nau telefonat niciodat n viata lor. Eu am telefonat mai nti n 1903, n Viena. Eram la o rud a mea, care avea s comunice ceva urgent la Brasov. El avea telefonul introdus n locuint, cci era medic. Cum din cauza fumatului excesiv avea o voce rgusit, care nu se distingea bine, m-a rugat s cer si s vorbeasc eu cu Banca "Albina" de la Brasov. Legtura am primit-o repede si la captul firului se anunt un functionar cunoscut al bncii. "Alo! Vorbeste Puscariu, "Ce stai, domnule, de glume?" se "Nu glumesc. Doctorul C. v roag s..." auzi din perfect de Viena". bine.

In birourile "Albinei" se strnser n jurul telefonului toti ceilalli funclionari, ca s aud Viena, desi aveau impresia c se vorbea din odaia vecin. Azi zbrnitul telefonului e muzica de fiecare ceas a locuintelor noastre. El te scoal de la mas si te desteapt noaptea din somn, adesea pentru ca s constati c legtura a fost gresit. De nenumrate ori binecuvintezi ns pe inventatorul telefonului pentru foloasele ce le ai de la acest aparat de care nu te mai poti lipsi. In cartea aceasta nu va fi dat numele acestui inventator, nici nu se va da data cnd telefonul a fost inventat. Cititorul afl asemenea informatiuni n orice enciclopedie si prin ghiduri bune. Ceea ce nu se gseste niciri, desi mi se pare mai interesant, este epoca n care cutare inovatie a ajuns si la Brasov si n ce msur s-a generalizat. De asemenea credem c nu e lipsit de interes a urmri repercursiunile ei asupra vietii de toate zilele. Mi se pare c telegraful, dar mai ales telefonul, a omort scrisorile.Unde sunt filele de hrtie de format mare, pentru c erau scrise numai pe o parte, cealalt fiind rezervat pentru adres? Dup ce "epistola" se ndoia cu grij, vrndu-se capetele unul ntr-altul, ea se pecetluia cu cear rosie. Unde sunt rvasele de dragoste parfumate si scrise pe hrtie colorat, unde scrisorile ctre un prieten, cruia i descopereai gndurile care te muncesc si sentimentele ce te frmnt, cu amnunte si fr grab? Indiferent dac scrisorile acestea erau scrise cu pana de gsc sau cu stiloul, dac scrisul era svntat cu ciripie sau cu tamponul cu hrtie sugtoare, ele aveau un stil propriu al lor. Pentru asemenea scrisori azi nu mai avem vreme, si ca s comunicm ceva altora, dictm cteva rnduri dactilografei sau, si mai simplu lum telefonul. Azi filatelistii ar rmnea de pagub, dac spiritul inventiv al negustorilor de mrci postale nu ar fi nscocit timbrele jubiliare. Cu dou-trei case mai departe pe Bulevardul Ferdinand e o prvlie de aparate de radio si instalatiuni electrice. Radio!

Intiul aparat de radio l-am vzut la Geneva, n 1922. Se emitea destul de prost un concert de la o grdin, tot din Geneva. In anul urmtor, cnd m-am dus la Ministerul de Externe s-mi iau pasaportul pentru Liga Natiunilor(3), erau asteptati la Palatul Sturdza tocmai niste oaspeti strini ilustri, n onoarea crora - dar mai ales pentru a le dovedi ct de mult stim s tinem pas cu civilizatia european - se instalau ntiele aparate de radio din tar. Peste doi ani aveam radio n locuinta din Cluj. Att de fulgertor de repede s-a rspndit radiofonia. Adevrat c aparatul, destul de primitiv la nceput, pria de-ti lua auzul cnd puneai cstile la urechi, iar crainicul nu uita la sfrsit s-ti aminteasc c trebuie s faci legtura cu pmntul, dar la aparatul meu de radio din Cluj am auzit din Viena vestea c nainte cu un ceas, Grozvescu, tenorul crescut n orasul nostru, a fost mpuscat de sotiesa. Un profesor din Cluj, cnd asculta un concert la radio, lsa ferestrele deschise - si m sftuia si pe mine s-o fac - ca s ptrund mai usor undele n cas. Toate acestea nu privesc Brasovul de altdat, dar am voit s accentuez repeziciunea cu care s-a ltit aceast inventie modern, pentru ca s nlelegem cum s-a putut sa ias aproape cu totul din uz una din cele mai apreciate mobile din saloanele brasovene pianul. Ne vom mai ocupa de el cnd vom vorbi despre muzic, aici nu putem ns s nu denuntm pe asasinul lui. Cnd am posibilitatea sa ascult - si nc gratis - pe cei mai mari artisti din lume, care nainte mi-erau cunoscuti doar dup nume, nu m mai multumeste clmpnitul stngaci al pianistei de ocazie. Si ceea ce e mai important, pentru multi, mai totdeauna poti prinde la radio un post unde se cnt jazz-uri dup care se danseaz mai bine ca dup un pian fr de avnt. Nu att de repede a ptruns electricitatea in Brasovul n care primarul nu era nc romn, iar printii orasului erau sasi, ce nu se lsau usor de obiceiurile strmosesti si nu cunosteau graba. Cnd, prin 1893, avocatul Adam convoc la Societatea Industriasilor o adunare n care voia s ndemne pe concettenii si s introduc si la Brasov curentul electric, n sala spatioas erau prezente 12 persoane. Electricitatea! Cum invidiam n tineretea mea pe sibieni, care o introduser n orasul lor nc din 1896! Se spune c doi brasoveni, ajungnd, la sfrsitul veacului trecut, la Viena, cnd au vrut seara s sting lampa electric pe care o aprinsese chelnerul n odaia lor, au suflat cu disperare un ceas n "para" - cci asa se zicea la Brasov, dup nemteste, la bec - lmpii de pe noptier si nereusind s-o sting, au dormit cu lampa aprins, jenndu-se s sune pe chelner. In 1899 fabricantii Copony, Schiel s.a. cer instalarea unei mari uzine electrice, care nici n 1925 nu exista nc, ci numai micile uzine particulare de la nceputul acestui secol. Din ele se vindea curent la cei doritori s-l aib.

Dar spre mngierea brasovenilor trebuie s spun c, n 1900, anul expozitiei si al luminatiilor feerice pe marile bulevarde, eu aveam la Mme Babut, n rue Rollin din apropierea Panteonului, lamp cu petrol. La Brasov, unde nu erau reclame luminoase, umblau pe atunci lampagii pe strzi, cu niste scri lungi ca de trei metri, pe care se urcau ziua s curete geamurile felinarului si s umple rezervorul cu gaz, seara s aprind lmpile, dimineata s le sting, iar mai trziu cu prjini, care la vrf aveau un dispozitiv cu care puteau ntoarce robinetul si s dea drumul gazului, ca s-l aprind de flacra mic a unei lmpi din vrful prjinei. Iluminatul strzilor, care chiar n orasele mari ale Europei nu dateaz dect din secolul al XVIII-lea, e ns destul de vechi. Uzina de gaz aerian, introdus de o firm englez, a nceput s lucreze prin anui 1865. Cnd eram prin clasele dm urm ale liceului, s-au adus si "ciorapii" Auer deasupra flcrii, care fceau ca lumina s fie verzuie si mult mai intensiv. Nu e nevoie s insist ce revolutie a adus electricitatea, fr de care nu este posibil nici radio, nici telefonul si telegraful; fr ea n-am avea nici cinematografie. Nu voi vorbi de forta motrice a electricittii si de ntrebuintarea ei n fabrici. Pomenesc numai de aparatele puse n miscare de ea n casele noastre, ncepnd cu soneria de la us si cu fierul de clcat, continund cu masina de gtit si cea de cusut (care n copilria mea se punea n miscare nvrtind roata cu mna, iar mai trziu cu o pedal pe care clcai) si sfrsind cu radiatoarele ce ne-au adus n anii din urm o iluzie de cldur n locuintele nenclzite si cu masina de uscat prul splat foen-ul - al sotiilor si fiicelor noastre. Ce schimbare mare a adus electricitatea n viata noastr s-a vzut tocmai pe vremea cnd m plimbam prin Brasovul copilriei mele, att de sever ceunuflat seara. Nu pot prsi magazinul de instalatii electrice din Bulevardul Ferdinand fr s ating, n legtur direct cu el, o chestiune care e ct se poate de caracteristic pentru vremile de care vorbesc. Specializarea! De ea nu trebuie s uitm, cci ea s-a produs si a avut repercusiuni directe si la Brasov. In locul medicilor specialisti, la care te trimite s-ti fac radioscopia si analizele, aveai, precum vom mai vedea, pe medicul de cas. Se face o deosebire ntre inginerii de masini, de sosele, de poduri si ntre cei de la CFR. Avem pictori de interioare, peisagisti, portretisti, acuarelisti si alti "isti". La jurnalele mai mari economistul grijeste de pagina rezervat lui si n care nu gsesti articolul unui reporter ce a luat un interview sau al celui care scrie despre evenimentele politice sau despre sport. Profesorii mei mai btrni puteau da lectii de fizic sau de limba greac si latin, cci la examenul lor li se cereau toate aceste cunostinte, n plus istoria. Aceast universalitate le-a prins bine n 1917 si 1918, cnd parte din profesorii tineri de la liceul din Brasov erau mobilizati sau trecuti n Regat, si orele lor trebuiau repartizate asupra celorlalti si asupra pensionarilor chemati din nou la datorie. Dimpotriv, la Universitatea din Cluj nu era destul c aveam profesori de istorie veche (pe lng arheologie), istoria romnilor (dou catedre) si istoria universal, ci specialistii cereau si o catedr de medievistic. De frmitarea catedrelor de medicin nici nu pomenesc.

Chiar pe vremea de care vorbesc si prin care am trecut, s-a fcut si specializarea n negot. Prvliile cu caracter mai mult universal, cum erau la Brasov pe timpul bunicilor negustori vestiti - si cum sunt nc n parte pe la sate, unde se vinde bumbac si cratite de fier, cuie, pahare de sticl si crpe de cap sau bomboane, nu mai existau pe vremea mea (pentru ca s revin in marile magazine tip Louvre si Lafayette). Fierarul era fierar, sticlarul numai sticlar etc. Cu nmultirea populatiei s-au nmultit si prvliile, specializndu-se tot mai mult. Pe lng librrii, au venit papetriile, cci hrtia nu trebuia numai la crti si mai ales la tiprirea jurnalelor, ci ceea ce multi din noi nu stiu - n cantitti cu mult mai mari - la mpachetat (chiar si dup inventarea celofanului). Pe lng cele dou sau trei fierrii mari, s-a deschis pe vremea mea frumoasa prvlie a lui Kamner pentru lucruri de buctrie, care era plin vara de cumprtori din vechea Tar. Tot pe atunci veni prima prvlie de haine gata, ntia drogherie, un magazin de mnusi, altul de masini de cusut si biciclete, unul de instrumente muzicale, un magazin de covoare, altul, mai trziu, de linoleu. Tot mai trziu a venit la Brasov Iuliu Meinl cu cafea, ciocolat si alte cteva coloniale. Cacao nu se cunostea nc n copilria mea. Florile se vindeau, la anumite ore, n trg. Trebuinta de a avea totdeauna flori n cas si flori pentru cocoane, a adus florriile din ce n ce mai numeroase. Bombonriile si fructriile sunt si mai nou, venind cu "regtenii". Marile inventii moderne au adus, n sfrsit, multele magazine de masini, aparate electrice, radio si gramofoane, care nemaigsind loc n centrul orasului, au venit si pe Bulevardul Ferdinand, ca n cazul de la care am pornit la aceste consideratiuni ce ne-au oprit ceva cam mult. Am ajuns la captul bulevardului, la vila Kertsch. Din ea a muscat mijlocul bomba venit din vzduh. Aeroplanele! Ultima inventie mare a acestei dinti jumtti de veac. Ea este att de important ns, si va avea repercusiuni din ce n ce mai mari asupra ntregei dezvoltri umane, nct nu m-ar mira dac n curnd se va modifica tot felul de a gndi politic al natiunilor. Popoare care de veacuri lupt pentru cucerirea mrilor, probabil c nu vor mai fi stpnite de ideea unei iesiri comode si sigure la porturi calde, cnd tot vzduhul le este deschis. In copilria mea nici vorb nu era de aeroplane: si chiar la 1907, cnd am publicat n Dictionarul Academiei articolul "aeroplan" stiam att de putin despre el, nct i-am dat o definitie ridicol (4). Totusi, Brasovul copilriei mele nu era cu totul strin de ncercrile de a realiza o masin de zburat Chiar nceputurile aviatiei sunt legate de acest oras. In 1895 un brasovean facu o ascensiune, mpreun cu un ofiter, cu balonul de la Viena la Bratislava(5). Alt brasovean (si rud cu mine) era Alexandru Ciurcu, gazetarul fruntas de mai trziu si ajutor de primar al capitalei care de cnd aveam vreo zece ani se ridica cu balonul Montgolfiere deasupra Senei, la Paris. Pilotul su, francezul Buisson, s-a necat cu ocazia acestei ascensiuni. Incercrile de a cuceri vzduhul erau "n aer" si pe vremea mea.

Dar la Brasov fcu si Vlaicu ncercrile sale cu un model de aeroplan ce se tinea n aer cu ajutorul unei fsii rsucite de cauciuc care se destindea ca un arc. l nlt n curtea slii de gimnastic a liceului romnesc, n fata numerosilor si entuziasmatilor elevi, doi ani nainte de celebrele sale zboruri de la Cernuti, Blaj, Viena si Brasov. Aici ascensiunea sa fcut tocmai pe locul ce avea s serveasc mai trziu de aeroport acestui oras, lng care s-a cldit si marea fabric de avioane. La vila Kertsch sania cu lemne se d la o parte, cci n goan nebun vine din directia opus un automobil. Sensul unic - alt inventie modern - l sileste s fac un ocol prin Bulevardul Ferdinand ca s ajung n piat. Automobilul! Strbunicii si bunicii mei, negustori din Brasov plecau dup marf la Smirna sau Lipsca cu caruta. Romnii din Schei erau crutasi vestiti, care umblau cu carele lor lungi pn departe, dar mai ales pe Valea Prahovei, din care cauz li se zicea prahoveni. Tot cu o crut cu opt cai si ncrcat cu ln a plecat tata la studiu la Sibiu. Socrul meu (6), brasovean si el, plecnd la Viena, a mers pn la Vint cu posta. "Dilijantul" lui Sani pleca, pe cnd eram copil, din Brasov la Scele, iar la Bran plecam cu trsura si cu caii nostri, Cesar si Csillag, cel ce "lua hamul" sub coad si atunci pleca enervat la goan de se speriau cocoanele din trsura. Caii se speriau si de trenul ce ncepuse s fac cursa la Zrnesti, precum la nceput se speriau toti caii din satele ssesti cnd trecea cte un automobil pe lng ei. Abia cu vreo patru ani nainte de a m naste s-a fcut gara Brasov, prelungindu-se linia ce leag de atunci Viena cu Bucurestii. Gara de la Bartolomei e binisor mai nou si deservea la nceput numai linia spre Zrnesti; cea care duce la Fgras si Sibiu e si mai nou. Vremea crutii, a crei nsemntate ca mijloc de transport se cunoaste din gravurile timpului si din titlul unei crti de la mijlocul secolului trecut, n care un cltor strin scrie impresii din trile romne(7), trecuse n momentul n care s-a cunoscut forta aburului nchis ntr-un cazan. Doar nume ca Rotaru si ungureste Kerekes dovedesc rolul mare ce la avut carul si cruta odinioar. La sasi e rspndit si numele Wagner, cci mesterii care fceau trsuri erau sasi. In Blumna am mai pomenit si eu astfel de ateliere de fabricat si dres trsuri, predecesorii atelierelor si garajelor de automobile de astzi. Tot pe cnd eram copil s-a fcut tramvaiul n Brasov. EI era la nceput cu aburi, mai trziu cu motorin. Dac locomotiva nu mai pufia, n schimb rspndea un miros greu, dar nainta tot att de ncet si scrtia pe la cotituri de-ti lua auzul. Tramvaiul cu cai nu a functionat niciodat la Brasov, nici cel electric, ca la Sibiu. In schimb tram-ul cu cai, vehicolul obisnuit n Parisul de la 1900, era mijlocul cel mai comod de comunicatie mult timp dup aceea la Bucuresti. Acestuia, cnd urca strada Cmpineanu spre Teatrul National, i se mai aduga un cal, cci panta era destul de mare. Dac mai amintesc bicicleta cu o roat enorm si una mic inapoi, care iesise tocmai pe dnd eram copil, am trecut n revist vehicolele dinnaintea automobilului. Abia pe la 1888,

bicicletele, care acum aveau dou roate egale si mai mici, de nu trebuia s faci acrobatie ca s te urci pe ele, cptar si cauciucuri pneumatice. Doamne, ce urte mi se preau la nceput! Ca si ochelarii cu rame groase, dup rzboiul cellalt. Dar cum am mai spus, lumea nu era grbit si se simtea perfect de bine n faimoasele trsuri de Landau, mari ct niste corbii, cu perini mbrcate n plus rosu. In ele se urcau tinerii ce fceau vizite, si cu ele ne duceam vara n vilegiatur, La Zizin sau la Bran, cci desi erau mai scumpe - drumul la Bran costa cinci fiorini - ele erau att de ncptoare, de ne duceau pe toti, printi, copii si o servitoare pe "boc" adic pe capr. Legat la spatele trsurii, lng vizitiu, n trsur pn si pe scri, era bagajul cel mult. Chiar si pentru un cos cu pui gsea Deju loc. Dup ce ne urcam, mai punea pachetele cele mrunte la picioare, care ne amorteau de aveam impresia c iesim dintr-un furicar, cnd coboram. Desi locurile de dinainte erau si ele comode si cu perne, idealul copiilor era s stm, dac nu se putea pe capr, uitndu-ne la cai si cernd vizitiului s ne dea s tinem salurile, s sedem pe locurile dindrt, cu fata n directia naintrii. Nu tin mine s fi stat ns vreodat pe locul dinapoi, n toat copilria si adolescenta mea. In automobil m-am urcat trziu. Tot la Paris si tot pe vremea expozitiei de la 1900; el nea dus pn n Bois de Boulogne. Cnd treceam pe cmpiile Elizee, lumea tocmai se plimba, dar nu cu automobile, ci cu trsuri si echipaje elegante. A doua oar n viat m-am urcat n automobil pe la 1904, la Bucuresti, dup un chef cu prieteni. Masina zbura cu noi la sosea cu 25 de kilometri, asa de repede, nct unul din noi - prietenul Zaharia Brsan - striga soferului s opreasc, pentru c ptise ca Peter Schlemihl, si pierduse umbra, care nu se putea tine de automobil. Cea dinti motociclet am vzut-o la 2 noemvrie 1918, n Cernuti [...]. Ca si avioanele, automobilul a devenit posibil numai dup ce petrolul deveni cel mai lesnicios productor de fort motrice. Petrolul! Marea lui nsemntate fu recunoscut abia pe cnd eram copil. Apropierea Cmpinei si a terenurilor petrolifere din Valea Prahovei fcea ca brasovenii s fie la curent cu bogtiile ascunse sub pmnt si cu miraculosul triumf al aurului negru. Fratii Ienache si Ghit Pop, fiii unui negustor din Brasov, tovarsi ai ploiesteanului Hernea, au fost dintre primii petrolisti romni. G. Pop se plimba ns prin oras cu o elegant trsur tras de doi armsari negri. Nimeni nu bnuia atunci c echipajul cu cai va fi n curnd un anacronism si c tocmai petrolul, cunoscut la noi numai ca "gaz" pentru luminat, va fi cel ce va lansa automobilul. Abia cnd veni rzboiul trecut si cu el tunurile motorizate, avioanele si tancurile, s-a stiut ce evolutie poate aduce petrolul n arta de a purta rzboaie. In schimb, rzboaiele se duc n mare parte pentru cucerirea petrolului. Cel de-al doilea rzboi mondial a adus si petrolul sintetic.

Ninge! Ca niste fluturi albi, joac veseli prin aer fulgii de nea. E minunat iarna brasovean cnd, cu cciula tras pe urechi, naintezi prin zpada moale si curat, sau cnd te uiti din odaia cald, pe fereastr, la jocul fulgilor. In sobele mari de font - de "tuci" - cu figuri frumoase si nnegrite proaspt, arde focul npraznic. Prin usa lor mare ncap "nodurile" groase, ca s tin cldura mult timp. Ele fac un jar bogat de fag, care se vede prin cele dou guri din usa sobei - tinut deschis, ca focul s aib curent -, rosii ca niste ochi de balaur. Asa era n copilria mea, cnd sobele de teracot erau nc rare si "sopul" sau "pimnita"erau pline de lemne tiate de "firstrieri" unguri, care miroseau a rachiu si usturoi. Crbuni, brichete si cox nu se pomeneau, dar nici cminuri deschise, att de frumoase la vedere, dar rele la nclzit. Focul deschis pe vatr era numai la sate, iar caloriferele nu existau. Dar n 1943 sania cu lemne cu greu va gsi cumprtor pentru ele. Pn n satul de la poalele Bucecilor se vede c nc nu ptrunsese vestea c la Brasov se introdusese, tocmai n acel an, gazul metan. De aceea nu iesea fum, ca n alti ani, pe hornurile nalte, curtite de "urlieri" cu tichie neagr si obrazul plin de funingine. Il vom lsa dar pe omul cu sania lui strveche nedumerit la capul Bulevardului, pe care am gsit attea dovezi despre schimbrile petrecute n Brasov, de cnd l-am prsit, n 1895. Ele sunt att de mari, nct vorbind despre Brasovul de altdat, nu ai nevoie s cutreieri muzeele, arhivele prfoase si bibliotecile, ci ajunge s rsfoiesti cea mai bogat arhiv, amintirea. In ea se pstreaz documente menite s fie duse n mormnt de putinii oameni din generatia mea. De un lucru am uitat s pomenesc cnd am trecut cu cititorii mei pe Bulevardul Ferdinand. In dreptul Liceului "Mesot", strengarii de elevi au fcut un "glenci" ca pe vremea mea. Pe fsia neagr de ghiat sunt dungi albe de la cei ce s-au dat "ntr-o dung". Tot ca pe vremea mea. La aceast or matinal nu e nc nimeni pe strad, afar de brneanul cu sania. Ghetusul m tenteaz grozav. Ce-ar fi s mai incerc o dat? M uit n dreapta, n stnga, nainte si inapoi. Nimeni! Atunci incerc, dar asa de timid, de era s dau in nas. Fiecare vrst cu ceea ce i se potriveste. Cltorului i sade bine cu drumul, iar btrnilor cu amintirile. Totusi, cel ce o viat ntreag si-a pus ntrebarea "oare cum era mai nainte?", nu poate sri peste trecut, cci toat cultura umanist la care ne-am adpat deriv de la acest trecut. Cu ct acest "mai'nainte" este mai departe, cu att ni se pare mai vrednic de atentia noastr. De aceea, nainte de a trece la amintirile din anii copilriei si adolescentei, care rmn partea esential a acestei crti, vom face un popas la vremile trecute.

Dar nu vom scrie pagini de istorie propriu-zis, ci vom face ceea ce vedem c se ntmpl cu soarele cnd, n zilele posomorte, strbate din cnd n cnd printre nori, luminnd un coltisor al peisajului. Ceea ce este n aceast parte, ne apare deodat luminat si atit de deslusit, nct si restul, rmas n clar-obscur, se ghiceste. Iar a ghici are mai mult farmec dect ceea ce e spus ndelete si amnuntit.

PE URMELE TRECUTULUI
S-a ntmplat iar minunea. Mai nti un luciu verzui, apoi, dup o ploaie cldut de primvar dintr-odat niste vluri de muselin verde au acoperit toat Tmpa. Ca o cortin de teatru, ele s-au ridicat, mai nti de pe crcile tinere ale desisului format de tufe, apoi au descoperit cununele copacilor. Atunci noi, copiii, nu ne-am mai rbdat n cas, ci am plecat pe cele douzeci si cinci de serpentine spre vrful muntelui. Pe drum, printre pietricele de var, ddeam de nenumrati melci albi sau pictati cu dungi cafenii n spiral. Melc, melc, Codobelc, Scoate coarne boieresti Si te du la balt Si bea ap cald, Si te du la Dunre Si bea ap tulbure . . . Ca prin minune, scoica ncepe s se cumpneasc spre dreapta si spre stnga, si de sub csulia lui se desfsoar melcul. Mai nti iese la iveal partea dinainte, apoi coada cu vrful ei asculit. Totul alunec acum tacticos, lsnd o dr argintie n urma sa. Deodat, iat si antenele, desghiocndu-se de sub pielea groas. Dou, mari si drepte, si dup ele alte dou, mai mici. In vrful lor sunt niste puncte negre, ochii, cu care melcul pipie realitatea de care visase toat iarna. Coarne, da, dar ce nzdrvnie or mai fi coarnele "boieresti"? Se va fi ntmplat, nu-i vorb, ca si cte unui boier brbos s-i fi pus coarne vreo boieroaic oaches, dar cu greu vor fi fcut aluzie la ei ciobnasii care au nscocit aceste versuri copilresti, cnd bteau primvara drumurile transhumantei, de la baltile Dunrii, n muntii transilvani. Aceste enigmatice coarne "boieresti" sunt ceea ce filologii numim "etimologie popular". Pe cnd pe la noi triau nc bourii ou coarne mari si drepte, antenele melcului au fost asemnate cu ele. Dar, cu timpul, turmele de bouri au disprut si coarnele "bouresti" ale melcului erau o figur nenleleas. Cuvntul, ce nu mai avea sens, a fost nlocuit cu altul, asemntor, din limba curent, rmnnd ca oricine s-si nchipuie ceva cnd a nceput s zic coarne "boieresti". Pentru noi, cei ce studiem limba si cutm s strbatem n tainele ei, aceast etimologie popular e o pretioas urm a trecutului. Vinerea se gseau, pentru amatori, melci - pe cnd erau nc cu poarta de scoic nchis la csuliile lor - de vnzare "Sub Bucium". Azi i zice acestei piete mici "Prundul Rozelor", numire care e tradus dup nemtescul "Rosenanger" (iar acum n urm Piata

Gheorghe Enescu). Numele nemtesc e vechi si s-a dat cnd aici era ntr-adevr un prund pe care cresteau tufe de trandafiri slbatici. Din Schei venea valea n dreptul Sfatului, unde era "Podul Minciunilor", se dasprtea n dau brate, unul curgnd pe Strada Vmii, spre Brasovul vechi, iar al doilea spre Blumna, avnd albia prin locul Ulitei Cldrarilor. Intre cele dou ape era un prundis cu tufisuri de mrcini, greu de strbtut. Pe cnd eram n clasele din urm ale liceului, spndu-se temeliile bisericii din Trgul Grului si ale casei din coltul Strzii Cldrarilor cu Strada Coresi, oamenii au dat de piatr de ru din prundisul ce era pe aici. Cine cunoaste aceste lucruri nu se va mira nici de numirea "Sub Bucium", dac stie c cuvntul "bucium" e n limba noastr un omonim, adic o vorb care ascunde ntr-aceeasi form dou cuvinte deosebite. Afar de buciumul cu care buciumm, mai avem un bucium, cu pluralul buciumi, care n unele prti nsemneaz "trunchi, bustean", si care se gseste cu acest sens si la macedoromni. Se pare c acesta e un element vechi n limba noastr. In orice caz, n Brasov numirea aceasta, care nu mai e nteleas astzi, dateaz de pe vremea cnd pe aici nu se ntinsese nc orasul, deci nainte de secolul al XV-lea. Valea, care venea uneori mare, ca cele mai multe ape de munte, aducea trunchiuri de copaci smulse din pduri, sub care era acoperit tot locul. "Sub Bucium" e deci alt urm din trecut, dovedind existenta romnilor n Brasov nainte de 1400. Aceast ap, ce venea din Schei, curgea prin locul pe care e astzi Strada Gh. Baritiu si care se numea mai demult "Trgl Cailor", nemteste "Rossmarkt". Ca si "Trgul Boilor" (numit n vremea din urm strada N. Titulescu si apoi Diaconul Coresi), n aceste numiri de strzi, care au prut desigur vulgare edililor nostri, avem iarsi dou urme pretioase din trecut. Nu e curios ca boii si caii s se fi vndut si cumprat n plin centru al orasului? De obicei oborul de vite e la marginea lui. Asa era si n Brasov, cci vechea Cetate era mrginit spre nord si nord-vest de aceste dou strzi. Deci o nou urm a trecutului. Mai interesant e numirea nltimei ntre cele dou turnuri care se disting bine din vrful Tmpei, reproduse si de noi, cel Alb si cel Negru. Nemtii i spun "Raupenberg", adic "muntele omizilor"; romnii n-au, pe ct stiu, un nume pentru ea. Sftosul cronicar al Brasovului stia s ne povesteasc despre o invazie de omizi n anul 1603, de la care si trage numele(8). Dar cel putin cu dou veacuri mai veche e arestarea numirei "Ruppe gaz", si din 1542 "Ruppin Berg". Avem a face, evident, cu o etimologie popular si o apropiere ulterioar de cuvntul "Raupe", n locul nenlelesului "Ruppe". Ca si satul Rupea, avem deci un toponimic nemainleles astzi de romni, care e ns de origine latina, venind de la "rupes", cu ntelesul de "sunc". De fapt Turnul Negru e zidit pe niste stnci, ceea ce explic geneza acestei numiri. Cnd ea a disparut din limba romn, fr ca alta s-i ia locul, aceast prelioas urm a trecutului s-a conservat n toponimicul ssesc, nenleles nici el, si de aceea predestinat la etimologie popular.

In acest anotimp, cnd frunzisul copacilor btrni nc nu e prea des, se cunoaste bine, de pe serpentinele Tmpei, si piata Sub Bucium, si Turnul Negru, si linia ce marcheaz strzile Trgul Cailor si al Boilor. Cu ct urci mai sus, distingi ns din ce n ce mai anevoie conturul ulitelor, iar cnd ajungi n vrf, la patru sute de metri deasupra Brasovului, vezi numai o mare de case. Acum esti pe stnca ce de jos se vede ca o creast ce ncunun pretele muntelui. Din cauza acestei culmi abrupte i zic nemtii muntelui "Zinne". Cum se face ns c romnii, care au de obicei pentru muntii lor numiri att de plastice, ca Omul, Babele, Strunga si alte nume ce se ntlnesc n Bucecii apropiati, s fi dat n cazul acesta numele att de nepotrivit, ce aminteste cuvintele "tmp" si "tmpit"? De cnd N. Draganu a dat explicarea cea adevrat, stim c de fapt avem a face cu alt cuvnt, omonim, si c sensul original al Tmpei e cel de "stnc abrupt" (cum e cea din vrful muntelui), deci tot un fel de "rupes". Cuvntul e strvechi n limba noastr, de origine preroman. Il gsim si n dialecte meridionale italiene si la albanezii din Calabria. Din vrful Tmpei ai o priveliste ncnttoare. S aruncm o privire circular asupra muntilor nalti si sesului mnos al Trii Brsei. Urmele trecutului ne apar si aici la tot pasul. La rsrit ai coltul sud-estic al Carpatilor cu munti strpunsi de trectori mult umblate pe vremuri: Santul, Bratocea, Predelusul. Ele te scot n Valea Teleajenului, cu mnstirea Cheia, sau la Mneci si Vlenii de Munte, iar de acolo la Ploiesti, care, ca si Brasovul, concentreaz drumurile ce ies din trectori. Apa Buzului, care ia mai nti directia spre nord, voind s se verse, ca celelalte ape din partea locului, n Olt, se rzgndeste, si la Intorsura Buzului o ia spre est, ca s se verse n Siret, aproape de revrsarea acestuia n Dunre. La Vama Buzului casele sunt risipite. Tunelul de la Teliu - lung de 4370 de metri, deci cel mai lung din Romnia - te scoate, de ctiva ani, de-a dreptul la Galati si Brila. Prin Buzaie treceau odinioar negustorii ce aduceau peste si vin din Tar, dar tot pe acolo s-au scurs clretii cumani si turci ce au napdit Tara Brsei, rvnind la produsele pmntului ei fertil si la bogtiile acumulate de o populatie harnic si strngtoare. De la Intorsura Buzului pn la Brasov nu sunt dect 38 de kilometri. Dar nainte de cumani si turci au trecut pe aici, n diferite timpuri, alte popoare, ce debordau din stepele Rasritului. La Teliu se vd urmele unei fortificatii de pmnt contra ttarilor, dar avem si urme preistorice. La Mameciu-Ungureni se vd niste ruine. La Crasna unde Buzul prseste Transilvania, s-au gsit urme bogate din paleolitic. Dac te ndrepti de la Ciucas mai spre miazzi ctre Piatra Mare, vezi de pe Tmpa gura trectorii Timisului. Astzi ea e cel mai frecventat pas al Carpatilor, prin care se scurg pe soseaua asfaltat automobile elegante si camioane grele, ncarcate cu marf. Inainte vreme crau pe aici carele cu boi din Tara Brsei blocuri mari de piatr, din niste cariere de la poalele Pietrei Mari, la Brasov, pentru zidurile Bisericii Negre. Trectoarea Timisului nu era ins deschis carelor pn la cumpna apelor. Prin ea umblau, numai pe jos, tranii romni sau, cu cai ncrcati, locuitrii din Scheii Brasovului. Pentru acestia nu

trebuiau zidite fortificatii intrite, ci ajungea o vam, ca cea nfiintat la 1599(9). Cu doisprezece ani mai trziu trec n Transilvania trupele lui Radu Serban, chemate ntrajutor de brasoveanul Mihail Weiss contra lui Bathori(10), cci ostasii munteni erau deprinsi cu potecile muntilor. Abia cnd trupele austriece pornesc, n 1736, contra turcilor, ele fac o sosea prin trectoarea Timisului, pe care ncepe, la 1790, s circule si posta. Cu doisprezece ani mai trziu o ntrebuinleaz cei saptezeci de mii de fugari dinaintea fiorosului Pazvante(11). Soseaua actual ncepe s se lucreze abia la 1840, iar tunelul ce strpunge n serpentine muntele, de 936 de metri de lung, se deschide abia n 1879. Spre miazzi se vd la orizont munti mari. Mai aproape Postovarul, a crui ultim ramificalie e Tmpa, iar mai departe masivul Bucecilor. Intre ei e o depresiune pe care rsnovenii o ntrebuinteaz ca trectoare. Adevarata si vechea trectoare n Muntenia, care te scoate la Cmpulung si Trgoviste, e la Bran. Ea urc ntre Buceci si Piatra Craiului, trecnd prin mai multe sate ce mpreun alcatuiesc plasa Branului, si ai cror locuitori - colibasii - locuiesc n casele lor risipite pe coastele muntilor pn la 1300 de metri. Asa nalt nu mai e alt sat n Romnia. Castelul din Bran, zidit de brasoveni n 1377(12), pe o stnc ce nchide trectoarea asa de bine, c nu l-au putut lua nici asediatorii ttari, nici curutii lvi Tokolyi, nici turcii n 1789(13), are dincolo de munti, nainte de-a ajunge la Dmbovicioara si Rucr, o replic ntr-un mic castel medieval ce domin toat valea. Ruinele lui sunt pe Dealul Sasului. Dar mai interesante dect aceste castele si castelul din Rsnov, care servea ca loc de refugiu locuitorilor cnd o nou incursiune inamic era iminent, sunt casele-fortrete ale brnenilor. Aceste "case-ocol", de brne cioplite si solid ncheiate, nchid de toate prtile curtea. Nici hotii, nici lupii nu pot ptrunde n locuinta cu dou odi si buctrie, nici n grajdurile n care se tin vacile, boii - cnd sunt -, de obicei si calul, indispensabil la drumurile lungi si anevoioase, servind si de cocin porcului si cotet al ginilor. Lng poarta din fat si la pretele din fund, sub acoperis, sunt acaretele acestor locuinle, n care gsesti toate cele trebuincioase pentru un trai autarhic: sania si sculele mai mari sunt ntre grajd si cotet, rzboiul de tesut n cas, fnul pentru iarn n podul de la grajd, iar locul pentru oi n "polatra" de lng cas, sub continuarea acoperisului, unde si iarna e cald. In asemenea case si triesc de multe veacuri brnenii traiul lor greu, dar sntos [...], pscndu-si turmele defrisnd pdurile si cutnd s echilibreze prin transhumant ariditatea solului si greutatea iernilor. Ca si rsnovenii si scelenii, oieri si ei, dar mai aproape de Brasov, ei au fost adevrati fii ai muntilor, ale cror poteci tinuite le cunosteau, pentru ca s gseasc acolo loc de refugiu n vremuri vitrege si sa serveasc de iscoade brasovenilor sau de intrepizi contrabandisti, cnd hotarul dintre cele dou Tri era pzit sau nchis. Spre apus, crestele Pietrei Craiului nchid hotarul vederii. Dup ele sunt muntii Fgrasului si Valea Oltului, la care ajungi pe la Poiana Mrului si Holbav, cu casele lor risipite pe dealuri.

Spre miaznoapte, sesul Trii Brsei se strmteaz, fiind cuprins ntre Mgura Codlei, Codrul Persanului si munti Scuimei. Si aici gsim urmele altor vremi. Si nu numai n satele ssesti, ale cror biserici sunt nconjurate de ziduri puternice, ca la Prejmer, ci si n localitli cu ruinele unor cetti ce au luptat vitejeste, ca cea din Feldioara. Niste fortificatii de pmnt se vd si la Smpietru, iar pe colina Vitel s-au gsit obiecte din neolitic. Lng Crizbav e o statiune preistoric, iar pe "Muntele Cettii" de lng acest sat, la o nllime de o mie de metri, sunt urmele unei cetati cu vedere larg spre Tara Brsei. Dar cea mai desftat priveliste o ai din vrful Mgurii Codlei, de 1294 metri. Buzaiele si Scelele, sesul Brsei si Branul se desfsoar la picioarele tale. Acest munte ce domin partea cea mai mare a judetului Brasov, era ca fcut pentru o cetate. Si, de fapt, ceva mai jos de pisc se vd si azi ruinele unui castel de piatr, n caree odinioar s-a aprat un fiul rebel al unui domn umgar(14). La mijlocul secolului al XIV-lea ea a fost drmat de ttari. O asemenea cetate era si pe Tmpa. Pe cnd eram n liceu la sasi, ni se spunea c ea era una din cele sapte castele care au dat numele nemtesc al Transilvaniei, Siebenburgen, si c a fost cldit de cavalerii teutoni chemati n 1211 de regele ungur Andrei II. De fapt acesti zgomotosi rzboinici au prsist ns tara dup 25 de ani, dup o campanie contra cumanilor, nct ei n-au avut vremea material s zideasc aceasta si attea alte cetti din Tara Brsei. Spturile ce s-au fcut pe Tmpa au dat la iveal obiecte din neolitic. Nu se putea ca aceast cetate mare si cu o vedere att de cuprinztoare s nu fi servit si altora, nainte de veacul al XIII-lea. De aceea Treiber, Lacea si altii sustin astzi c ea e anterioar venirii colonistilor germani. Cetatea a fost drmat din ordinul lui Ioan Corvin, la anul 1455, cci dac turcii ar fi pus mna pe ea, ei ar fi avut n mni cheia ntregii regiuni, cu orasul Brasov cu tot. Precum cel ce a distrus-o a fost un romn, tot romni au fost, pe ct se pare, cei ce au ridicat-o mpotriva cetelor de nvlitori ce veneau prin trectori din Brganul apropiat, adevrat bulevard al calretilor din stepe. Ceva mai jos de cetate, pe depresiunea dintre Tmpa si muntele Gorita, era o asezare veche. Aici era ap - care lipsea cettii - si erau brate ca s-o apere si s-o hrneasc. Chiar dac numirea Cutun, care i se d acestei prti si care este, evident, identic cu cuvntul "ctun", nu este un termen militar, cum crede Lacea, ci nsemneaz numai un grup de case ceva mai distantat, ea este o urm pretioas despre vechimea si legtura ei cu cetatea de pe Tmpa. Satul scheilor pare a fi fost mai spre sud, unde pn azi s-a pstrat numirea "capul satului". Cnd, n secolul al zecelea, mpratul Otto cel Mare a btut pe slavi si un numr mare din ei au czut n captivitate (15), numele de slav, n forma ce o primise cu timpul, a devenit vorba cu care lumea se obisnuise s exprime notiunea de "sclav". Dar n prlile estice contactul cu slavii era mai vechi si dateaz din secolul al VI-lea. Precum pentru claves, numirea latineasc a cheilor, avem chei, astfel pentru sclavi avem schei, cu treceri fonetice din cele mai vechi. Aici, n est, numai la albanezi si la dacoromni s-a conservat si sensul originar, cel etnic de "slav", n opozilie cu bulgarii, neogrecii si chiar cu macedoromnii, la care acest cuvnt nsemneaz "rob, servitor".

Ca locuitorii din marea comun Scheia de lng Suceava si din satele Scheia, Scheaua, Scheiul si Scheiulul n judetele Brila, Prahova, Roman, Vaslui, Arges, Buzu, Muscel, Dmbovita, Scheii Brasovului au fost la origine o colonie slav, romnizat ns cu desvrsire nc din secolii X-XI. Dup dovezile aduse de G. Kisch, la venirea sasilor n veacul al XIII-lea nu mai existau slavi care s vorbeasc slavoneste n prtile unde s-au asezat ei n Transilvania. Urmele lor se cunosc din numele ce li-l dau romnii din satele vecine, cci ei nsisi nu-si zic schei nici in Brasov. Faimoasa Psaltire Scheian se numeste dup Sturdza Scheianul, care a druit-o Academiei Romne. Schei e o suburbie a Cmpulungului muscelean. Schiau era un locuitor din Bran, un ofiter din armata austroungar, cu care am fcut armata, sotul scriitoarei ardelene Constanta Dunca-Schiau etc. Dac n Scheiul Brasovului o strad se numea Cacova, ca un sat din judetul Sibiu, acest cuvnt slav nu a fost adus de bulgari n secolul al XIV-lea, ci dateaz din timpul convietuirii slavo-romne din vremurile vechi. De la bulgarii din veacul al XIV-lea a rmas doar cte un cuvnt izolat si pierdut din graiul zilnic, ca acel "btus", cu sensul de "cizm", care se mai mentine n numirea "Podul Btusilor", unde se vindeau cizmele mesteirilor brasoveni, nc din veacul al XVI-lea, Scheienilor si satelor din mprejurime. Cei ce cred c Schei e numele ce s-a dat unui cartier al Brasovului dup salahorii bulgari la zidirea Bisericii Negre comit un anacronism. Acestia au venit la 1392, fugind de turcii nvingtori n Peninsula Balcanic, si au fost angajati ca lucrtori la catedrala al crei nceput dateaz de pe la 1377(16). Unii din ei s-au asezat la Rsnov si Codlea. Celor din Brasov si familiilor lor li se ddu adpost n cartierul coreligionarilor lor de la sudul orasului [...]; romnul ospitalier i-a lsat s se aseze lng el. Dealtfel nici nu au fost ntrebati de cei ce se considerau stpni si peste aceste locuri. Dac, n 1480, n "Belgerey" listele contribuabililor numr 37 de romni, afar de cei 72 de birnici romni din Ciocrac, Ulita Furcoaie si alte strzi din Schei, desigur c acestia nu erau urmasii salahorilor bulgari, ci oameni nstriti si proprietari de case din populatia veche romneasc. Nici biserica n care se nchinau n Schei fugarii ceilalti dinaintea turcilor, greci, bulgari si armeni, pe care-i menlioneaz anume, alturi de romni, o bul a papii Bonifaciu al IX-lea din anul 1399, nu era, desigur, ridicat de bulgarii ce fuseser angajati numai cu sapte ani mai nainte la zidirea bisericii ssesti. Domnii romni nu s-ar fi artat asa de darnici, dac Sfntul Nicolae ar fi fost n secolul al XVI-lea locul de nchinare al acestor lucrtori manuali. Cu toate acestea, unii istorici continu s pun nceputurile Scheilor in legrur cu venirea acestor bulgari prin faptul c numele lor de "bulgari" n-ar trebui luat n sens etnic, ci geografic. Dar cu Btasovul corespondeaz, nc la 1521, romneste, Neacsu, cel ce rupe cu traditia scrisorilor scrise slavoneste. Cu vreo cincizeci de ani mai trziu tipreste Coresi ntiele crti romnesti ntr-o limb-model. Dac cronicarii brasoveni - sasi si romni - au dat venirii acestor bulgari un rol deosebit de nsemnat, e fiindc, pentru sasi, ea sttea n legtur cu zidirea bisericii lor, de care erau att de mndri. Romnii erau elementul pe care erau deprinsi s-l ignoreze. Cronicarii romni se ntemeiau pe cele scrise de sasi. La socotirea anilor li s-a ntmplat chiar c primul dintre ei a gresit cu o sut de ani la prefacerea anilor de la facerea lumii si nasterea lui Hristos, iar urmtorul a

repetat gresala. "De la venirea bulgarilor" si asezarea lucrtorilor bulgari n Schei, deveni astfel un fel de "ab urbe condita", formul att de simpatic cronicarilor. Ceea ce sa ntmplat dup aceea a fost un fenomen din cele mai banale. Sasii au numit Scheiul "Belgerey", ungurii"Bolgarszek", iar romanii din mprejurime vorbesc si ei adesea de "bulgarii din Brasov" - cum face popa Bucur Puscasu din Sohodolul Branului la sfrsitul veacului al XVIII-lea - si de "Bolgarseghiu", cum face alt bunic al bunicului meu din Prejmer(17). Preistorie, antichitate, evul mediu si vremuri moderne, toate timpurile vorbesc din dezgroprile arheologice, din ruinele unor cetti asediate de cetele de clreti ce veneau nvalnic pe caii lor sirepi, din soselele asfaltate si din trenul ce pufie pe panta trectorilor. Valuri, valuri s-au scurs din cele mai nebuloase vremuri, popoare ce nu mai ncpeau n Orientul cu o suprapopulatie endemic. Dar ce e val, ca valul trece, zice poetul. Muntii au aprat si au sporit populalia indigen, care le cunostea tainele si ascunzisurile n vreme de primejdie. De pe culmile lor, strmosii nostri au dominat de fapt pe venetici; din cuceriti ei au devenit cuceritori. Chiar dac limba lor nu mai e cea a dacilor ce le-au dat nastare, firea si felul de a privi si a primi viala a rmas aceeasi. Procesul acesta nu se poate urmrii n arhive cu documente mucegite sau cu crti pline de colb, ci viziunea istoric o capeti zbovind prin muzee arheologice si etnografice sau iesind, ca geograful modern, pe teren. Fr documentul scris, cei mai multi istorici sunt dezarmati, cci n-au ce interpreta. Cu ajutorul diferitelor "grafii" si "logii", arheologia, filologia, etnografia si geografia, noi sperm ns s deslusim urmele nescrise ale trecutului. Combinate, dou din ele au dat noile descoperiri ale geografiei linguistice. Vom cerceta mai nti ceea ce au scos arheologii din pmnt, si cnd n-au mai gsit acolo nimic, ne vor ajuta etnografii ca o completare a spturilor. Dezgroprile arheologice din Brasov si din mprejurime au scos la iveal cteva urme interesante preistorice, cuprinznd paleoliticul, neoliticul, epoca de fier cea mai veche si cea numita "La Tene". In Brasov ele au fost gsite n diferite regiuni, la Sprenghi, pe Dealul Melcilor, la Pietrele lui Solomon, la crmidaria lui Schmidt si n saua Tmpei(18). In multe puncte din Tara Brsei si pe trmul Oltului s-au facut de asemenea descoperiri interesante, acestea din urm pstrate n muzeul din Sfntu Gheorghe. Cele mai importante sunt cele de la Bod, cea mai apropiat statie de cale ferat ce duce spre nord, iar la o deprtare de vreo patru kilometri dincolo de Olt, la Ariujd. Despre dezgroprile acestea, unde se cunosc bine vetrele ctorva case din epoca de piatr, geograful S. Opreanu zice c ele reprezint cel mai vechi tip de cas romneasc. Obiectele scoase din pmnt o morisc primitiv de piatr, linguri, rztoare, cutite de cremene, sule de os, undite si brtri de aram, un sigiliu si vase de lut ars cu ornamente n spiral, arme si obiecte diverse casnice - sunt n mare parte de pe vremea cnd oamenii fceau concurent ursilor n cutarea mierei, cu care si ndulceau mncrile. Pe atunci la Bod nu era fabrica de zahr (care s-a zidit pe cnd eram copil) instalat cu cele mai moderne masini, att de deosebite de uneltele gsite sub pmnt. Doar limba mai

pstreaz amintirea timpurilor strbune. In loc de zahr se zice - pe la Cluj - miere si astzi. Intia constatare ce se impune este c toate aceste locuri cu urme preistorice sunt n asezri sau lng asezri locuite si acum. Aceast permanent(19) este, desigur, rezultatul unor conditii favorabile de trai si unor conformatii de teren prielnice, dar ea ne arat, ca si straturile suprapuse la statiuni arheologice renumite, c omul se ntoarce unde au locuit naintasii si sau, cnd nu exist continuitare propriu-zis, se asaz pe locuri care geograficeste se impun ca asezri n toate timpurile. Ne mai bate la ochi si faptul c aceste statiuni preistorice sunt asezate de obicei pe cte o ridictur care domina mprejurimea. Examinnd aceste obiecte ne putem face o idee de starea de civilizatie la care ajunsese omul preistoric si la noi. Armele erau pentru fiarele pe care le vna si pentru dusmani. Acestia nu se deosebeau de el prin credinj si limb, ca mai trziu, cnd oamenii se omorau unii pe altii pentru religia si nalionalitatea lor, dar rvneau, ca si astazi, la avutia semenilor lor. Ideea de proprietate exista si pe atunci. Sigiliul desigur, avea rost s o precizeze. In loc de initialele numelui, el avea gravat o figur apartinnd numai unui anumit proprietar, ntocmai precum oierii nostri si recunosc oile dup "preduceaua" ce o fac n urechea lor. Brtara de aram mpodobea, ca si azi, bralul cutrei frumoase, cci setea de podoabe este, desigur, strveche. Bijuteriile femeii preistorice au fost ns la nceput amulete sau un pretext de obiecte cu care alungi spiritele necurate sau ruvoitoare. Romncele noastre poart la gt salbe, fr s-si dea seam c originea latin a acestui cuvnt este n legtur cu verbul a "salva" de rele. Tot att de veche este dorinta omului de a se nconjura de lucruri artistice (care dealtfel erau si ele puse mai ades n slujba cultului religios). Linia avntat a vaselor de pmnt ars si ornamentele de pe ele, care se continu n ceramica noastr de la tar, o dovedeste ndeajuns. In pesterile din Pirinei omul preistoric a desenat si vopsit pe peretii de stnc figuri de animale care indic un real talent artistic. Sculpturile pe lemnul betelor, al furcilor si al altor obiecte, precum si podoabele colorate ale oulor de Pasti si alesturile camsilor sau testurile scoartelor trnesti dovedesc c aceast preferint pentru obiecte de art s-a continuat din timpuri preistorice pn astzi la tranii nostri. La ei gsesti si materialul menit alterrii sau pieirii, din care se fceau obiectele. Acestea nu s-au putut pstra n pamnt. Dac arheologii vorbesc numai de epoca de piatra sau de bronz si fier, cauza este c acest material tare si trainic a nfruntat urgia timpului. Dar tot att de vechi ca piatra e lemnul folosit de omul primitiv. Bta, ca prelungire a bratului, care nu lsa fiara sau dusmanul s se apropie si l alunga sau rnea, ca si piatra ce lovea de la distanl, lemnul pe care se putea sprijini sau care se ntrebuinta ca prghie la miscarea sau ridicarea greuttilor, lemnul ca material de fcut foc; n sfrsit, bucata de trunchi de copac ce a dat ntia roat, apartin vremilor strbune. Ele ni se pstreaz n muzeele de antichitti, dar umplu si dulapurile muzeelor etnografice, cci lemnul a rmas materialul principal din care tranul nostru si face casa si obiectele din ea. Cu garduri de rzlogi sprijiniti pe gnji n form de colac si mprejmuieste iarba si poienile din lurul casei si azi, fr ntrebuintarea altui material; din brne de brad si cladeste casa; de lemn

e bta ciobanului si fluierul din care doineste; de lemn sunt vasele din stn si cuiele de care si atrn ciobanul lucrurile, ca si ncuietoarea usii; din lemn sindrilele; cu care e nvlit casa sau coliba, si lingura cu care mnnc. Cu cutitul primitiv de cremene cioplea omul preistoric lemnul din care si fcea asemenea obiecte, mai primitive, fireste, dect astzi, dar nu cu mult deosebite, si cu sula fcea n scoarta de brad verde gurile prin care trecea o fsie de coaj mldioas, despuiat de pe crengile nor arbusti, pentru ca s nchid nvelitoarea brnzei. Insusi cuvntul "scoart", pentru chilimul care acopere laita sau peretii ca coaja copacului, spune multe. Din lemn e si rbojul pe care nsemneaz tranul nostru ceea ce i datoresc altii; iar cnd brneanul pescuieste, el nu ntrebuinteaz undita de metal, ci ca omul primitiv, "sclceaza". Aceasta e o blan scurt, cam de un metru, din lemn cioplit cu barda. La cele dou capete ale ei, n niste guri, intr o nuia groas de alun, ndoit n form de arc, pe care pescarul se reazim cu minile cnd apas cu piciorul pe lemnul nfipt la mijlocul blnii. El nainteaz astfel pe cursul rului si scormoneste pietrele din fundul albiei, ca s tulbure apa si sa strneasca pestele ascuns sub bolovani si s-1 goneasc n sacul pe care alt pescar l line gata, ceva mai jos. Pe mosorul simplu, care ni s-a pstrat fiindc era de lut ars, omul preistoric depana firul legat de undita de aram si cel ce era ntrebuintat la cusut. Lespedea de piatr pe care mcina grunjele o gsesti si astzi la stn. Pe ea frmijeste ciobanul sarea pentru oi. Din neolitic e oaia, care n satele noastre de munte a jucat un rol att de mare. Pe lng lapte si carne, ea a dat stramosilor nostri pielea si lna din care si-au pregtit hainele cu care se nvleau ca s nfrunte gerul acestor regiuni. De cciula si sarica strbun am vorbit mai nainte. Aici as mai voi s adaug un lucru de care trebuie tinut seama cnd ne imaginm veacurile de altdat. In satele de munte unde au trit strmosii nostri, ei aveau la cas tot ce le trebuia pentru nevoile lor reduse. Numai bucatele, ce nu cresc dect n pmnt mnos si n clim mai cald, trebuiau aduse de la ses, n schimbul lnii, brnzei, pieilor si lemnriei de care aveau nevoie cei de la tar. Aprovizionarea cu aceste bucate se fcea la rstimpuri mari, dar cerea totusi un contact de bun vecintate cu oamenii de la ses, de obicei de alt neam. Si mai cerea cunoasterea potecilor tinuite. Arheologia si etnografia se ntretes la noi, cci tranul romn de la munte pstreaz nc, n traiul lui zilnic, urmele unui trecut strvechi datnd din epoca preistoric. Din epoca bronzului dateaz si neamul tracilor, strmosii nostri. Urmele acestora nu se vd numai n muzee, ci si ntr-o arhiv cu mult mai bogat, n limba ce o vorbim. C obisnuinta m va face s zbovesc mai mult la asemenea cercetri, e firesc. Cred c nu pot cumpni aceast preferint dect evitnd explicrile prea savante. Am fcut expenenta c vorbind pe ntelesul tuturor si evitnd o expunere prea arid, interesul pentru limb este viu la orice om cult. Din respect pentru acest cititor ndrgostit de limba printeasc, am tiat lumtate din acest capitol n care, dintr-un fel de deformatie

profesional, zbovisem prea mult la explicri linguistice ce mie mi se preau nou si interesante. Dar a scrie bine - si cine nu are dorinja s o fac? - nsemneaz a sti s omiti ceea ce oboseste interesul cititorului, iar nu s zbovesti la ceea ce te intereseaza pe tine. Voi ncepe cu cteva consideratiuni de ordin general, care preocup pe linguistul actual. Ele tin de geografia linguistic, numit si linguistica spatial, un ft al secolului nostru. Atlasele linguistice - si cel romn e unul din cele mai bogate, moderne si mai interesante - au dus la unele principii ce rstoarn multe teorii vechi si pun n circulatie altele, ce explic usor si convingtor unele lucruri inexplicabile pentru naintasii nostri. Asa sunt, bunoar, asemnrile cu totul izbitoare ntre limba romn si dialectele din Italia meridional, din Alpii Retici, din Spania si mai ales din insula Sardinia. Cu nici una din aceste tri romanice noi n-am avut un contact mai intens, nct pe vremea cnd asemnrile ntre dou limbi nrudite se explicau, romanistii nu prea stiau ce trebuie s cread. Astzi stim c ntre dou sau mai multe cuvinte sau forme, cea mai veche e de obicei cea care se pstreaz n ariile marginale si izolate, adic la periferia unui teritoriu linguistic si n regiunile lipsite de mijloace de comunicatie, mai ales n insule - cuvntul "izolat" vine din italieneste "isola", adic "insul" - si n munti greu de strbtut. Cteva exemple vor ilustra ceea ce am suslinut. Le vom alege din Tara Brsei. In Alpii Retici si pe Buceci s-a pstrat un foarte vechi cuvnt, din vremea cnd pe la noi erau celti. E numirea "jepi" pentru acel fel de conifere trtoare ce cresc la ntimi la care bradul drept nu mai poate face fat furtunilor. In Italia meridional si la colonia albanez din Calabria am spus c s-a mentinut alt cuvnt strvechi, Tmpa. Evident c el nu a fost mprumutat din limba albanez pe cnd strmosii nostri erau, cum sustin cei ce ne contest continutatea, n Peninsula Balcanic, cci albanezii din Albania n-au acest cuvnt. Au ns alte elemente lexicale comune cu limba noastr, si ele se citau ca unul din argumentele principale ale presupusei noastre veniri de la sud. Dar n lumea daco-traco-ilir, de care tineau strmosii nostri la miazzi si miaznoapte de marele fluviu, Albania si Dacia erau cele dou regiuni periferice, pstrtoare de elemente vechi. C asa trebuie s fi fost, vedem din faptul c cele mai multe asa-numite "albanezisme" - de fapt relicte de limb autohton - lipsesc tocmai macedoromnilor, vecini cu albanezii. Faptul a fost remarcat demult, ca o curiozitate rmas neexplicat Totusi, explicatia e foarte simpl pentru linguistul spatial. Macedoromnii, care n secolii IX-X locuiau nc, dup atestarea cronicarului bizantin, n nordul Peninsulei Balcanice, lng Dunre, formau o arie "central", ntre albanezi si dacoromni. Ariile centrale, spre care converg inovatiile de limb, se caracterizeaz ns tocmai prin pierderea elementelor vechi. Am spus c si sensul nou, de "sclav", "rob", al cuvnrului "slav" se gseste tot la macedoromni, ca la celelalte popoare balcanice ce formau arii centrale, pe cnd njelesul vechi, etnic, e cel albanez si dacoromn. Abia dup ce macedoromnii s-au retras spre sudul Peninsulei Balcanice, n Macedonia si Grecia, locurile locuite de ei au devenit o arie marginal, n care gsim si elemente arhaice.

Intre elementele autohtone pstrate n toponimia Trii Brsei deci n cuvintele ce nu fac (sau nu mai fac) parte din graiul zilnic, cu un sens distinct se pot cita cele daua Mguri, a Codlei si a Branlului, Timisul si Brsa. Mgura este un cuvnt care se gseste si la albanezi; Timisul si Brsa, n alt arie marginal a Romniei, n Banat. Formele Ttbiscum si Bersovia sunt, destgur, niste ncercri nu tocmai reusite de a reda cu literele alfaberului srac latin sunetele - neobisnuite pentru greci si latini - ca suiertoarea "s", pe care o ntlnim si n alte nume de ruri strvechi, in Arges, Mures, Somes. Probabil c si numele de ru Buzu e tot strvechi si numai apropiat ulterior de slavul Bozovo, adic "de soc". Numele Timis pare s fi fost la nceput un apelativ, ca si Mgura, care are nc n unele prti sensul unui munte izolat, de se vorbeste la scriitorii vechi de mgura Golgotei. Numai asa se explic cum de avem un Timis n Tara Brsei si altul n Banat, una arie izolat si alta marginal. Tot apelativ, care a nsemnat poate la nceput "pru", pare a fi fost si Brsa, cci cele patru Brse ce se unesc ca sa se formeze apoi rul Brsa se numesc Brsa Fierului, a Tmasului, a lui Bucur si a Grosetului. Aceast Brs a Grosetului izvorste din muntele numit Ciuma, ce se nalt ca o urias piramid. Cum a ajuns acesta la numele nfricosatei boale? Nu cumva avem acelasi cuvnt cu frantuzescul "cime", cu sensul de pisc? Desigur. Ca arie marginal, Slajul mai pstreaz pn azi un sens apropiat pentru "cium". Acelasi lucru se poate spune despre muntele Nmaia, care e mai spre sud. Acolo pasc vitele muscelenilor. Numele lui vine din latineste, "animalia". In alt regiune periferic, n Banat, "nmaie" e nc apelativ si nsemneaz "vite". Intre Postovarul Brasovului si Buceci este muntele Runcu de la care a derivat numele de familie Runceanu in Bran - care nici el nu are prin aceste prti un sens propriu. In regiunile muntoase ale Italiei de nord, urmasele latinescului "roncus", cuvnt alpin, s-au pstrat de asemeni, si nseamn "pdure defrisat". Cnd urci pe Buceci spre Omul, o iai mai bine pe la Ctune. Acestea sunt niste cldri de stnci uriase. Nimem din partea locului nu stie de ce li se zice asa. Trebuie s mergem tocmai in Slajul periferic sau s citim texte vechi ca s gsim sensul original de "blid", "strachin" (sau un sens apropiat) si formele mai arhaice "ctin" si "ctn". Inc n latineste se vorbea n mod meraforic de "catinus saxorum", de "cldare de stnci". Bucecii izolali au mai pstrat un cuvnt latinesc, care nu se mai ntlneste niciri. Pe "seninrile" prpstioase se vd adesea niste poienite sau numai niste fsii de iarb. "Carne de pe os si iarb de pe stnc" recomand o vorb nemteasc. Lucrul acesta l stiu si caprele negre, care pasc cu predilectie iarba de pe aceste pajisti, la care nu pot urca nici oile. Ele se numesc "colri" si sunt mai sus dect "brnele", pe care umbl si oamenii. E acelasi cuvnt ca frantuzescul "colier" (de la latinescul "collum", adic "gt"). Petele verzi pe piatra stncilor cenusii se aseamn eu niste cingtori si salbe. Cind iesi din cldarea Ctunelor, ajungi pe minunata coast a Felii Frumoase. Iarba aici alunec si urcusul e greu. Nefiind poteci si plaiuri, esti mereu tentat s psesti pe urmele oilor care se urmeaz n linie dreapt. Doi brneni cu care ne ntlnim, Leonte Pedestru

din Sohodol si Neculai Sumedrea din Moeciu, ne strig ns "Tineti stnga, domnilor, si mergeli tot in uibul locului". Aceasta expresie, care vrea s spun ca s-ti cauti singur drumul cel mai potrivit, cu urcus lin si continuu, e iar o urm veche, putin cunoscut aiurea. De la "uib", care continu pe "obviam" lantiesc deriv, n alte dou regiuni izolate romnesti, n Istria si n Meglenia macedonean, cuvintele obisnuite pentru a "ntlni pe cineva". Numele Pedestru e si el o urm latineasc. Intr-o regiune putin extins la vestul extrem al dacoromnismului, deci ntr-un tinut prin excelent periferic, "pedestru" e nc un euvnt din graiul zilnic al poporului (nu un neologism, ca n limba literar) si are, ca si cuvntul de aceeasi origine n franjuzeste, "pietre", ntelesul de "srman", "cersetor" (care umbl pe jos). Desigur c si la Bran cuvntul avea acest sens cnd, nainte de a se pierde ca apelativ, a post poreclit astfel un strmos al lui Leonte. Dar e timpul suprem s ncheiem lista urmelor dacice n limba din Tara Brsei, si mai ales a celor romane. La ce bun exemple, cnd romna e o limb romanic si cuvintele ce continu lexicul latinesc sunt si numeroase si arhicunoscute? Le-am dat totusi, n numr redus, pentru ca s ilustrez, nainte de toate, principiile linguisticei spaliale despre relictele vechi n ariile marginale si izolate. Dar afar de aceste cuvinte prin care izbutim s evocm timpuri trecute, ne mai vorbesc si altele despre acest trecut. Am nleles acest lucru cnd, nsotit de un tovars scump, am fcut ultima mea ascensiune pe Buceci. Muntele, care-mi este att de drag, parc stia c nu-l voi mai urca, si de aceea a tinut smi astearna la picioare, ca un suprem omagiu, o priveliste cum nu mi-a mai fost dat s-o vd altdat. Am avut parte si de amurgul aprins de sear, si de un minunat fapt al zilei dup o noapte cu lun. Inainte de a mbrca hlamida de purpur ca s primeasc dup cuviint pe srbtoritul crai ce se nalta imens si strlucitor la rsrit sau dpsprea tcut si trist la apus, nainte de a se ivi sau de a-si lua rmas bun, craiul si-a trimis parc mai luminoase razele, care s risipeasc negura si s arate contururile trase cu penelul ale deprtrilor, cum numai rar ti-e dat s gsesti la Omul. Astfel am distins muntii pn departe n vest si nord. Cred c cei din urm erau, la miaznoapte, Ceahlul si Ineul. Pe ei vedeam, n gnd, trecnd cu turm dup turm, pstorii migratori chemati de deprtri pin n Galitia, n Polonia si n Moravia. Seara, ntinsul ses al Trii Romnesti, prin care ciobanii brneni trec toamna n transhumant nu era mrginit, ca pe atlasele geografice, de linia Dunrii, ci marele fluviu aprea numai din loc n loc, ca un sarpe cu solzi de argint. Din vrful muntilor umblati de strmosii nostri se vedea cum nordul si sudul Dunrii formau un singur tinut, cu o mare osie la mijloc, n jurul creia se miscau cei deprini cu orizonturi mari si netulburati de o grab nelinistitoare si continu, ca noi. Pentru acesti oameni ai naturii, buni de picior, distanlele nu jucau un rol important, iar traiul tihnit al celui legat de posesiuni mbelsugate nu-i tintuia pe loc, cnd dorul de duc i ademenea. Privit sub aceast lumin si de la nltimea Omului, sfrsitul evului vechi n Tara Brsei si nceputul celui de mijloc se prezint ceva mai limpede.

Cnd am vorbit de cetti si spturi arheologice n Tara Brsei, n-am pomenit nimic despre castrul roman de lng Rsnov si nici despre drugii de aur pe care niste tigani i-au gasit n pmnt, n 1887, la Crasna, nu departe de fosta fortreala. La Drajna sunt urmele unui castru roman n form ptrat, pe care romanii l-au pus n calea nvlitorilor de partea cealalt a Carpatilor. Avem dar acelai sistem de aprare, la o trectoare, pe care am vzut c-l ntrebuinlau si cei ce, n evul mediu, zidiser castelul din Bran si "replica" lui de pe "Dealul Sasului" n, Muscel. Dac mai socotim si cele dou castre mai la nord de Tara Brsei, la Comlu si Bretcu (si ele cu "replici" la celelalte capete ale trectorilor), care strjuiau locurile de trecere ale Carpalilor estici, am nsirat aproape toate urmele din epoca roman n sudestul transilvan. Prea putin, desigur. Se pare c afar de cele cteva posturi avansate, romanii n-au ptruns n aceste prti, ci s-au restrns la regiunile vestice ale Daciei. La limes Alutanus, adic la Oltul ce si schimb cursul spre miazzi din directia vestic ce o avea, era hotarul spre triburile dacilor liberi. Ceea ce ne bate la ochi este faptul c si aici, unde nu erau colonisti romani, procesul de romanizare a populaliei autohtone a fcut aceleai progrese ca si n vestul Transilvaniei cu Banatul, Oltenia si Muntenia apusean. Spre a ilustra acest lucru mai ales, am zbovit atta la vestigiile romane din limba acestor regiuni. Pentru a nlelege acest lucru, care a dat de gndit multora, va fi nevoie s mai zbovim putin. Cnd mai apoi Aurelian si retrase legiunile si pe cei nsrcinati cu anumite functiuni n Dacia - cci, precum a artat att de lmurit tnrul iesan D. St. Marin, asa trebuie interpretat pasagiul lui Vopiscus unde vorbeste de "exercitus et provinciales" - se scursese numai un veac si trei sferturi de la cucerirea prin Traian. Retragerea trupelor si a oficialittii se fcu pe cnd Imperiul roman ajunsese la cea mai mare extindere. Ati bgat de seam, la cinematograf, cnd se rupe uneori pelicula, ce indignat e lumea c acest neajuns se iveste totdeauna tocmai cnd filmul e mai interesant? Sau cnd se rupe siretul de la gheat, c acest ghinion ti vine tocmai cnd esti mai grbit? De fapt, ntre ruperea filmului sau a siretului si actiunea captivant a piesei sau graba celui ce se ncalt nu exist nici un raport de cauz si efect. Ni se pare c pasagiul cu pricina din piesa ce ruleaz este aa de interesant fiindc industria cinematografic speculeaz setea de senzalional a spectatorului modern. Oriunde s-ar rupe filmul, el ar fi deopotriv de captivant. De asemmea, omul modern e totdeauna grbit, fr s-i dea seama dect cnd i se ntmpl cte un accident neplcut, ca ruperea iretului. Prsirea Daciei nu are alt legtur cu apogeul la care ajunsese imperialismul roman, dect cea a coardei pe care o ntinzi prea tare. Romanii nu aveau trupe destule ca s mai apere hotare ce aveau numai o importans redus n ansamblul politicii lor de expansiune. [...] Lund-o n stpnire, romanii au nteles s domine Dacia de la nceput cu cele mai ntelepte mijloace, pe care o experienl ndelungat li le punea la dispozitie. Provincia a

cunoscut binefacerile culturii pe care romanii o raspndeau pentru toti si le asigurau o viat linistita si proprietatea. Podul cel mare lega tara cu Peninsula Balcanic, sosele admirabile comunicau n toate directiile, amfiteatre uriase erau deschise, ca cinematograful modern, tuturor si, n sfrsit, cettenia roman, un privilegiu de mare important, fu acordat si "barbarilor". Toate aceste avantajii fcur ca noua provincie s mearg cu pasi repezi spre romanizare. Desigur c dou veacuri nemplinite nu sunt un rstimp ndelungat ca procesul de nlocuire a unei limbi prin alta s se desvrseasc, dar exemplul Americei ne arat c el nu e imposibil. Ceea ce stiu englezii actuali c va urma n Indii si n Egipt: rmnerea acestor provincii n orbita lor si dup declararea independentei, a urmat de fapt n Dacia(20). Dup retragerea sub Aurelian, aceast provincie a mentinut, si sub stpnirea "barbarilor", legturile cu sudul Dunrii, rmas nc mult vreme roman. Limba Romei avea pentru "barbari" mai departe marele ei prestigiu si rmase mijlocul de nlelegere, extern si intern, ncre diferitele semintii. Procesul de romanizare nu se restrnse numai la partea intens colonizat din regiunile vestice ci cuprinse si pe dacii liberi. Avem chiar urme sigure despre acest lucru. Drugii de aur pe care i-au gsit tiganii la Crasna au niste stampilri de la sfrsitul veacului al IV-lea, dintre anii 360 si 375, deci o sut de ani dup prsirea oficial a Daciei. Intre numirile din Tara Brsei sunt cteva care au caracter crestin, ceea ce arat c Dacia mentinu legtura cu sudul Dunrii, de unde se rspndea crestinismul. Satul Smpietru (pronunlat Snchetru), cruia sasii i zic numau Petersberg, numele de persoan Sumedrea (care era la nceput nume de botez dat umui copil nscut la Sfntul Dumitru, - sculptorul Madrea a "cioplit" o parte din acest nume -, muntele Sntilie n Buceci... iat cteva urme pretioase ale acestor vremuri. Ceea ce e mai important, este c forma acestor nume poart stampila unor epoci distantate, deci arat dinuirea ndelungat a raporturilor cu Peninsula Balcanic: ca Snicoar, sfntul al crui hram l are Biserica Domneasc din Arges, si ca satul Sngiorz de lng Nsud, Smpietru poate fi ca fonetism, vechi. Si Smedru are transformri fonetice vechi. Ceva mai nou e numirea de floare Snziene, din Sancta dies Iohannis, ce te mbat cu parfumul ei n Tara Brsei iar Sntilie dateaz din evul mediu. Tabloul ce-l vedeam de pe Buceci n zilele limpezi de var, cnd muntii Maramuresului se zreau prin ceata deprtrilor si brul argintiu al Dunrii strlucea la miazzi, se ntregeste acum. Vd trecnd, cu brci cioplite din trunchiuri de copaci, peste rul cel lat, daci si traci asezati pe amndou maluri ale fluviului. De la elini le veneau influentele culturale nu prin contact direct, cci grecii nu intrau bucuros n interiorul continentului, ci rmneau aproape de trmul mrii, dar cultura lor era att de strlucitoare, nct iradia pn departe. Vd apoi vulturul roman n fruntea cohortelor asezndu-se n Peninsula Balcanic, ca s asigure drumurile spre Asia Mic, ce-si mrea mereu hotarele. Cnd semintiile dace nu erau numai numeroase, ci si unite sub un comandant capabil, deci primejdioase, l vd pe Traian plecnd mpotriva lui Decebal, al crui nume rima cu al lui Hannibal, care dduse pe vremuri Romei fiorii groazei. Acum veni iar o singur stpnire, a romanilor, pe amndou maluri ale Dunrii. Dar n partea de miaznoapte domnia roman nu tinu mult, cci puhoiul nvalitorilor germani ncepu s se reverse spre provinciile sud-dunrene.

De acum nainte provincia aceasta trece de sub o stpnire sub alta, care toate nsa nu se opresc la Dunre, ci fac incursiuni continue si n Balcani. Constantinopolul era, ca si Roma, punctul de atractie. Populatia autohton nu rmase, desigur, nici ea fr legtur cu sudul, pe care l frecventaser att de des strmosii ei. Mai ales de cnd acolo zvcnea att de puternic pulsul vremei nou, crestinismul. Apoi venir, pustiind, cetele de clreti sprinteni ale hunilor si avarilor. Ele ptrunser pn departe n vest, ca si cele germane. Apusenii fur cotropiti de tactica lor nou, a miscrilor repezi si impetuoase, rzboiul-fulger, ncununat totdeauna de izbnzi mari si zpcitoare la nceput. Acest fel nou de strategie l urmar, cu acelasi succes initial peste cteva secole, alti fii ai stepelor, bulgarii, pecenegii, maghiarii, cumanii, ttarii si turcii. Afar de cei din urm, acesti navlitori cruzi veneau prin Brgan, continuarea geografic a stepei n tara noastr. Si au venit, imediat dup avari, sau mai exact, deodat cu ei, slavii. Majoritatea lor a trecut ns Dunrea, izolndu-ne de lumea apusean - n mare parte vorbind limbi romanice ca si noi si de grecii din Peninsula Balcanic. Elementul romanic din sudul Dunrii a fost asimilat de slavi, afar doar de o parte, putin numeroas, care s-a retras, mai trziu, mai spre sud n Macedonia si Grecia, macedoromnii. Deodat cu asezarea slavilor n nordul Peninsulei Balcanice si disparitia elementului romanic din aceste prti, noi am ajuns iar n orbita culturii grecesti, ca strmosii nostri daco-traci. Acest lucru e de mare important, precum vom vedea. Urmele acestor vremuri se gsesc mai putin n documente istorice, dar ele abund n limb. Urme arheologice lipsesc de asemeni(21), precum lipsesc, n regiunea de care ne ocupm noi, si despre celelalte neamuri care au trecut numai sau au si stat la noi. Prin cercetri linguistice gsim si rspunsul la o ntrebare care, n mod natural, se impune oricui. Cum se face c avem n romneste o nrurire slav att de bogat, si mai ales cum se face c toponimia noastr e n msur asa de mare slav, dac majoritatea slavilor s-a scurs numai pe aici? Masele mari de slavi s-au asezat n Peninsula Balcanic, nfiintnd acolo state putemice. Tn tineretea mea, cnd stteam vara la Bran, limba ce o vorbeau pe aici tranii era lipsit de multele neologisme pe care le ntrebuinteaz orsenii. Doar n mahalalele Bucurestilor si ale altor orase din Vechiul Regat se vorbea "radical", adic cu neologisme, spre marele haz al lui Caragiale. Acum, dup putine decenii, brnenii vorbesc o limb mbogtit cu cuvinte nou, pe care nu le stlcesc; ci le ntrebuinteaz corect. Cuvntul "isprvesc" l mai spun doar btrnii, tinerii "teimin" lucrul lor. O mare parte din ceea ce se consider de elemente slave n limba noasm nu dateaz din vremea convietuirii romno-slave, ci ne-a venit ntr-o epoc mai trzie, pe cale

crturreasc. Precum, cu drept cuvnt, neologismele de origine roman nu se consider la fel cu cuvintele mostenite, tot astfel slavonismele din limba bisericeasc si de cancelarii nu trebuie confundate cu cuvintele slave primite prin contact direct. Dar chiar acestea din urm au mai mult un caracter masiv dect adnc. Ele nu sunt prea vechi n limba noastr, precum dovedeste fonetismul lor, si n-au ptruns - o stia chiar Petru Maior - n structura intern a limbei noastre. Dac, totusi, numrul cuvintelor primite de la slavi este asa de mare, aceasta se explic nu att prin influenla exercitat de ei asupra noastr, ci mai ales prin receptivitatea noastr. Ne place att de mult s ne mpodobim graiul cu expresii nuantate si strlucitoare prin noutatea lor, nct dm preferinta cuvntului expresiv prin noutatea lui. Claritatea expresiei o iubim cu atta ardoare, nclt ne convine vorba ce nu are prea multe ntelesuri, cum e cazul cu cele transmise prin multe generatii din epoca latin. La numirile toponimice, care sunt de origine slav si se gsesc pe teritoriul dacoroman, mai trebuie s tinem seama de cteva amanunte. Inainte de toate, multe toponimice sunt cuvinte ce fac parte din limba de toate zilele. Precum nu ne-ar trece niciodat prin minte s vrem s dovedim continuitatea noastr n Dacia citnd un numr impresionant de toponimice ca Vad, Fntna, Gura Rului si alte asemenea, tot astfel nu se poate presupune asezarea unor mase de slavi pretutindeni unde un loc se numeste Poiana, Ostrov, Lunca sau Prund. Chiar toponimicele care astzi nu mai nsemneaz nimic, se pare c pe vremea cnd aceste nume au fost date, erau nlelese. Acesta era cazul la numiri ca Sohodol sau Bran, precum vom mai vedea; dar si numele Predeal, care se gseste n ctesitrele trectori ale Carpatilor sud-estici, nsemna la origine tocmai "hotar". Foarte multe topice sunt nume de persoane. Locul s-a numit dup proprietarul lui. Dac n Franta, n jurul Parisului, 50% din numele de localitti sunt de origine german, nsemneaz c jumtate din populatie urma moda de a se numi ca francii stpnitori. Tot astfel boierii romni ddeau copiilor lor nume slave, si dup ei fceau astfel si tranii, care tineau ca fiii si fiicele lor s aib nume alese. [...] In Bran n-au fost niciodat unguri, dect cte un cizmar sau alt locuitor pripsit printre romni. Dac, totusi, o comun brnean se numeste Simon, cauza va fi fost un astfel de ungur, cunoscut n sat tocmai pentru c se deosebea de ceilalti locuitori; si dac cineva zicea "m duc la Simon", era pentru brneni att de bine precizat, nct acest nume a putut deveni al satului ntreg. Sau luati numele cunoscutului pisc al Bucecilor, Caraimanul. El e de origine turceasc, nsemnnd "iman" - adic preot - "negru". Putem deduce de aici c pe Buceci erau turci? Nicidecum, ci doar s presupunem c pe acest munte se ascundea de potere vestitul haiduc Caraiman, care, pe la 1840-1850, bgase groaza n bogtasii din Tara Brsei. Faptul c topommicele se reduc adesea la nume de persoane explica si unele numiri slave din Tara Brsei, care mult timp erau obscure. Precum comunele ssesti Cristian si

Hrman se numesc asa dup un Kristian si Hermann, cunoscuti romnilor din mprejurime, tot astfel Vulcanul (prin partea locului i zice Vlcan) nu se datoreste vreunui vulcan - de care n-avem nici o urm pe aici, ci se datoreste unui Vulcu (sau Vlcu) oarecare. Corespunde deci exact lui Lupeni, nume dat nu dup lupii ce erau pe acolo, ci dup unul Lupu, corespondentul romnesc al slavului Vlk. Si Zrnesti e satul familiei Zrn, nume dat dup planta ce poart acest nume. Precum n loc de Paraschivita si Ionit zicem Vita si Nit, n loc de nnas si mtus, nas si tus, tot asa scurta si poporul roman - la origine n graiul copiilor - un cuvnt ca "avunculus", fcnd din el "unculus", precum dovedesc urmasele acestuia, francezul "oncle" si romnescul "unchi". Intr-un grad cu mult mai mare obisnuiau slavii s nuebuinleze forme scurtate de la numele proprii cnd voiau s dezmierde pe cei ce le purtau. Astfel, din Procopiu fceau Proca, cum se numeste o familie cunoscut din Rsnov, din Radoslav aveau Rado, la noi Radu, din Bratoslav, Brato, la noi Bratu, cu derivatele Rdocea si Brtocea, ntiul nume de familie, al doilea nume topic n tectorile Buzaielor. Dar de la Bratoslav mai avem o forma hipocoristic, Brasa, care e la baza numelui Brasov, precum a presupus N. Drganu. O formatie analog are numele comunei din Tara Brsei, Persani, presupunnd un hipocoristic Persa, de la Pero, farm dezmierdtoare slav de la Petro, adic Petru. Tot asa e Bucsa, nume de botez n Tohanul Nou si, mpreun cu Bucsoiu, nume de munti n Buceci. Ele deriv de la un hipocoristic Buc sau Bucea, care presupun c e o scurtare a foarte frecventului (pe la Bran) nume Bucur. Un derivat al acestora e nsusi numele Buceciului, format cu acelasi sufix ca numele comunelor Mneci, dincolo de trectoarea Santului, si Moeciu, n Bran. Cel dinti e derivat de la Man sau Manea, forme scurtate de la Mamole (Emanuil), iar cel de-al doilea, poate, de la Moise, nume de asemenea foarte rspndit prin Bran. Dac explicarea ce am dat-o numelor Buceci si Moeciu e exact, atunci am avea a face cu o influent slav mai profund dect moda de a boteza copii cu nume slave. Cci scurtarea acestor nume, dup modele slave, aplicat si la nume de alt origine, este un fenomen linguistic cu rdcini mai adnci privind nssi structura limbei. Imi aduc aminte de o anecdot ce circula pe cnd eram profesor la Cernuti(22), unde se tineau si srbtorile romnesti, si cele nemtesti - acest sistem de paritate convenea si romnilor, si nemtilor - si vacanlele cele mari durau patru luni. Un mucalit a fcut urmtoarea socoteal, c s dovedeasc c pentru cursurile de universitate nu mai rmne timp deloc: Anul are 365 de zile, din care jumtate sunt nopti. Din restul de 182, 120 le nghit vacantele de var si 56 cele de Crciun si Pasti. Cele cinci zile ce mai rmn nici nu ajung pentru cele 52 de dumineci si pentru srbtorile de peste an, catolice si ortodoxe, ca s nu vorbim de cele nationale. Calendarul apare deficitar. Cam asa ar fi si socoteala ce am fcut-o noi despre elementul slav din limba romn. Am dat la o parte cuvintele venite prin biseric si cancelarii mult dup ce slavii rmasi la noi, nu prea numerosi, au fost asimitali de romni. C acestia n-au fost n numr prea mare, se vede si din faptul c nucleele lor erau relevate prin numiri ca Schei. Am eliminat dintre toponimice - cci acestea dovedesc, nainte de toate, legrura populatiei cu pmntul - pe cele ce sunt apelative, cuvinte ntrebuintate si ntelese n graiul de toate zilele, cci aceste

numiri au putut fi date mult dup disparitia slavilor din mijlocul nostru. De asemenea nam tinut seama de toponimicele provenite din nume de persoane, cci si acestea pot fi mai nou dect convietuirea romno-slav; si cei ce aveau nume de origine slav puteau fi romni, precum cutare Raoul Ionescu sau Solange Popescu de astzi nu sunt francezi. In sfrsit, am accentuat c prezenta cuvintelor de origine slav n limba roman dovedeste, nainte de toate, plasticitatea si receptivitatea ei, bucuria romnului de a avea ct mau multe, variate si nou mijloace de mbogtire a graiului. Asupra fonetismului si strucrurei interne a limbei noastre slavii conlocuttori n-au avut o nrurire mai profund, cum n-au avut nici ungurii, turcii si neogrecii, care, toti, ne-au mpestritat lexicul. E totusi o mare deosebire ntre slavonisme si ntre mprumururile vremelnice si regionale, din ungureste prin Bihor, din turceste n Dobrogea, si cele aduse de negustori greci n portul Galatilor sau de obraze simandicoase venite din Fanar la Bucuresti. Ca numr si acestea sunt multe, dar ca ntrebuintare, cele mai multe din ele, restrnse n timp si spatiu. Cuvintele slave ns au vechime si sunt ntelese mai toate, pe toat ntinderea trii. De dousprezece veacuri trim cu slavii mpreun sau nconjurati de ei. [...] Slav, ca limb, era influenta cultural ce ne venea prin biseric mult timp dup ce slavii dintre noi nu mai vorbeau limba lui Ciril si Metodiu. Mentalitatea sud-est-european, acea "forma mentis" specific dintre Balcani si Catpati, care a creat un fel de vorb bazat pe aceleasi imagini si locutiuni, face ca s exprimm cu cuvinte latine gnduri gndite la fel cu aIe slavilor. In copilria mea domnii tineau banii n niste pungi mpletite din mtase verde, de nevestele lor. Ele erau ca niste crnati legati la capete si cu o despictur la mijloc. Prin aceasta se bagau ntr-o parte monedele de aram - dutcile si creitarii - si ntr-alt parte cele de argint - mai demult sfantii si grositele, mai trziu zlotii si pitulele. Prea rar se rtcea la cineva si cte un galben sau napoleon. Niste inele de metal mobile opreau ca arama sa se amestece cu argintul. Mai trziu, punga aceasta a fost nlocuit cu "buchelarul" de piele, care permitea s tii n el si hrtiile, din ce n ce mai dese, Cind acestea s-au nmultit, afar de portmoneu vechiul buchelar - deveni necesar si portofoliul, singurul care le mai poate cuprinde azi, cnd ele umfl doldora buzunarele oamenilor... sraci. Pung de mtase, portmoneu de piele sau portofoliu cu multe despartituri, toate servesc nu numai la pstrarea banilor, ci si la asezarea lor dup valoarea lor de cumprare. Ceea ce am fcut pn acum a fost s desprtim cuvintele de origine slav, si cu deosebire toponimicile, n diferite departamente, dup puterea lor de elucidare a raporturilor dintre romni si slavi n timpurile vechi, cnd despre aceste raporturi documentele nu ne spun mai nimic. Deci un fel de aranjare a banilor, dup puterea lor de cumprare, n buzunarele buchelarului. Vatuta forte, cuvintele cu care ne ntelegem zilnic, sunt la noi cele de origine latin. Pot forma fraze ntregi numai cu ele. Cele mprumutate de la slavi servesc mai ales la nuantarea gndurilor si la expresiile figurate. Linguistic, valoarea lor e mai putin important, dar de fapt, dac ar lipsi, limba ne-ar fi sraca si neexpresiv. Fr ele nu ne-

o mai purem inchipui, precum nu ne mai putem imagina limba oamenilor culti fra neologismele veacului trecut si ale celui prezent. Traiul impreun cu slavii (mai putin intim la nceput, dar ajungnd la o simbioz n multe locuri mai pe urm, care a dus la romnizarea slavilor) a lsat urme n limb, care se mai pot deslusi si astzi. Le vom urmri tot n Tara Brsei, ntrebuintnd vergeaua magic cu care caut descoperitorii de izvoare apa subteran. Iat, bunoar, numele Branului. El este de origime slav si nsemneaz "poart". S-a dat satului, evident, fiindc pe aici era iesirea din trectoare. Satul n care e asezat castelul se numeste Poarta. Care e cea mai veche numire e greu de spus, n lips de documente. Faptul c ele s-au pstrat pna azi se explic prin mprejurarea c numele slav nu mai e nteles, nct sinonimul a putut fi diferentiat, pentru a avea dou numiri, una pentru plas si alta pentru comuna. In general nu trebuie s uitm un lucru Numirea slav, nenleleasa, e mai potrivit, din punct de vedere linguistic, pentru a fi ntrebuintat n toponimie, dect cea romaneasca, cci aceasta poate da nastere la echivoc, tocmai pentru c mai are si sensul apelativului. S ne nchipuim un drumet care iese din pdure si se pomeneste deodat n satul Poarta. Dac va spune c "am iesit la Poarta pe care n-o vzusem" poate fi nteles ca iesind pe ntuneric din casa, s-a pomenit la poart, ceea ce nu era intentia lui. In graiul viu nu exist nici un semn distinctiv prin care s fie evitat echivocul, cci litera mare nu se ntrebuinleaz dect n scris. Dar numirea Bran ne mai arat un lucru important, cnd judecm elementul slav din limba romn. Sensul de "poart" nu se gseste la slavii de sud, ci la cehi si poloni. Precum se stie acum din cercetri mai recente, daco-slavii, adic slavii din Dacia, au pe lng multe note comune cu bulgarii, si cteva care lipsesc acestora si se gsesc la vecinii nostri vestici si nordici. Este si firesc s fie asa, dat fiind c Romma forma geograficeste o punte de trecere ntre cele dou grupuri de slavi. La slavii de sud, "bran" nsemneaz "aprtoare", ceea ce nu poate fi o aluzie la fortreata brnean, cact aceasta e cu cteva secole mai nou dect romnizarea slavilor de la noi si a fost cldit dup ce mongolii, cu ocazia ultimei lor nvliri, au distrus fostul castru roman de la Rsnov, ntrebuintat ca fortificatie si n evul mediu. Cea mai nordic dintre comunele brnene, vecin cu Poarta, e Sohodolul, care nsemneaz n slavoneste "valea seac", numire ce i s-a dat, desigur, din cauza lipsei de ap pe dealurile sohodolene. Cred c si aici a existat,. alturi de numele slav, numirea romneasc Valea Seac. Aceasta reiese din urmtoarea consideratie: sasii din Rsnov numesc Durrbach vlcica ce izvoreste din captul nordic al Sohodolului ceea ce pe romneste nsemneaza "prul sec". Dar apa aceasta nu seac niciodat, ci curge si pe timp secetos. Numirea nu se potriveste deci. Ea devine explicabil dac tinem seama c n romneste "vale" are amndou sensurile, cel de "Bach" si cel de "Tal", ceea ce nu-i cazul ns pentru slavul "dol", care nsemneaz numai "Tal". Durrbach nu poate fi deci

tradus dup slavoneste, ci numai din limba romn. La venirea colonistilor sasi, nu mai erau slavi n Ardeal. Rezult deci c pe timpul sasilor, deci dup secolul al treisprezecelea, exista nc numirea romneasc Valea Seac alturi de Sohodol, pe care ei au uadus-o gresit prin "prul sec", cci acesta curge prin Rsnov. In sfrsit, Rsnovul nsusi. Nu-i cunoastem etimologia dar judecnd dup sufix, e un element slav. Nemteste i se zice Rosenau, la aparent un nume curat nemtesc, de fapt ns o etimologie popular, care cuta s dea o explicare cuvintului luat de la romni pentru aceast comun. Desigur c aici nu era o "livad de trandafiri" cnd au venit sasii, dar e tot att de sigur c erau romni, de la care au auzit cum i se spune locului. Acelasi lucru l ntlnim la numele celuilalt sat, care e situat la hotarul sudic al sesului Brsei locuit de sasi, Vulcanul. Nici aici norii nu sunt mai desi dect n alte sate, ca s fie explicabil numirea Wolkendorf. Numele german s-a nscut prin etimologie popular, din romnescul Vulcan. Asemenea numiri sunt o dovad peremtorie despre existenta romnilor n aceste regiuni la ventrea sasilor. Alte asezri de la hotarele Trii Brsei spre regiunile locuite de romni au pstrat, alruri de numirea dat de sasi, numele mai vechi romnesc, ca la Brasov - Krunen (Kronstadt), la Codlea - Zeiden, la Prejmer - Tartlau, sau la Bod - Brenndorf. Din sseste sunt luate numirile terminate n bav, din germanul Bach, adic pru, Ghimbav - Weidembach, adic prul cu slcii, Ratbav - Rotbach, prul rosu, Crizbav - Krebsbach, adic prul cu raci. Aici nu erau romni cnd s-au asezat sasii. Dimpotriv, sasii n-au fost niciodat la Holbav, un sat de munte cu case risipite, ca la Bran si la Poiana Mrului nvecinat. Holbach, adic "prul scobit", vor fi spus sasii din Vulcanul apropiat unei vlcele, dup care se va fi numit apoi si satul romnesc. Acest fel de a si aseza locuinlele este, dupa etnograful Vuia, strvechi si se gseste la noi numai la romni. Nu-l cunosteau nici slavii, cci tipul de case din epoca romno-slav al satelor aglomerate apare dup veacul al VII-lea si dureaz pn nu-al XII-lea, dup care vin cele de-a lungul drumurilor, din veacul al XIII-lea, cum sunt cele ssesti din Tara Brsei. Holbvenii, cu fetele lor nnegrite de crbuni, veneau la Brasov cu sacii lor de crbuni (mangal) precum se duc istrotnmnii cu "crburii" lor la Fiume. Dar cu aceste nume de localitti am trecut pe nesimtite de la slavi la colonistii germani. De acum nainte documentele scrise ncep si pentru sud-estul transilvan, si avem lucrri istorice temeinice. Documentul istoric are o putere de convingere mai mare dect urmele pe care le-am dibuit pn acum. Cel putin asa se crede ndeobste. Dac n-ar fi necesar si interpretarea pe care sunt siliti s i-o dea de cele mai multe ori istoricii, oameni ai vremii lor si ai ideilor ce o stpanesc, ar si fi desigur asa. Dar vederile dominante ntr-o epoc nu mai sunt totdeauna ale epocilor urmtoare, iar convingerile schimbtoare deschid adesea calea unor pledoarii crora n mod fatal le lipseste obiectivitatea. De n-ar fi asa, nu ar recomanda din vechime, cei de meserie, ca istoria s se scrie "sine ira et studio". Dac de la Brasov o iai spre miazzi si treci prin defileul dintre Piatra Craiului si Mgura, vezi un fenomen interesant. Vlcica cu ap lim~pede de munte ce curge prin Prpstii dispare deodat. A nghilit-o albia de stnc calcaroas. Abia cu mult mai departe ea iese

iar la iveal, cristalin, ca mai nainte. S-a petrecut un fenomen ce se poate observa si n Carstul triestin: apa si-a fcut loc prin gurile subterane ale stncilor. Aproape tot trecutul nostru din partea prim a evului mediu s-a scurs ca aceast vlcic; istoria noastr e subteran. Veacuri de-a rndul romnii nu sunt pomeniti n stirile istorice, pentru ca mai trziu, deodat, s fie vorba de ei, prin aceleasi locuri, cu aceeasi limb si cu acelasi nume ca al stramosilor. In coltul sudestic al Transilvaniei, care ne intereseaz pe noi, e aceeasi umbr deas chiar si cnd n alte prti strbat razele soarelui. Cronicani, impresionati de impetuozitatea nvlitorilor, au descris ntmplri interesante n legtur cu aceste popoare, dar n-au vorbit nimic despre populatia autohton, pasnic, dosit si neinteresant. Chiar aceasta tcere e o dovad indirect de existenta ei. Imi aduc aminte de o discutie ntre niste filologi francezi si nemti, la care am asistat si eu, la un pahar de vin. Nemtii sustineau c limba lor e mai bogat dect a francezilor, aducnd n sprijinul acestei asertiuni lipsa n limba francez a unor cuvinte din cele mai necesare. Ca exemplu citau cuvntul care nsemneaz contrarul de la "beat". Francezul, spiritual, i replic, c limba lui nu are acest cuvnt pentru c ea nu simte nevoia unei expresii pentru o stare normal si de la sine nleleas, ci numai pentru starea anormal, betia, care pentru nemti pare a fi cea obisnuit... Mi-am amintit aceast ntmplare, cnd cineva sustinea lipsa de continuitate a romnilor n Dacia, fiindc documentele nu vorbesc despre ei. Am naintea ochilor volumul al treilea al foarte frumoasei scrieri Das Burzenland(23), care trateaz despre Brasov si cuprinde stiri importante pentru oricine vrea s cunoasc trecutul Brasovului; deci a fost un pretios izvor si pentru noi. In cartea aceasta unul dintre colaboratori a scris ritos c tot ce s-a petrecut prin aceste meleaguri nainte de venirea sasilor e preistorie. O fi pentru sasi, dar cum vzurm, petru noi, care suntem aici nentrerupt, de la nceput, istoria veche si medieval a lsat vestigii scumpe nou. Un fel de preistorie era si pentru unguri tot ce s-a petrecut pe la noi nainte de venirea lor pe aceste plaiuri. In orice caz, istoria trebuia interpretat astfel ca sa se vada c ei erau n Transilvania naintea noastr. De aici teoria discontinuittii romnilor [...]. Tocmai n regiunea de care ne ocupm noi, aceast teorie putea fi dovedit prin textul nsusi al documentului emanat din cancelaria regelui Andrei II, care, n anul 1211, vorbea de Tara Brsei ca despre un Tinut "pustiu si nelocuit". Pe acesta regele l ddu, mpreun cu privilegii mari, cavalerilor teutoni(24). [...] Acest document nu ni s-a pastrat n original, ci ntr-o copie din 1353, deci mai nou cu un veac si jumtate. Critica intern ar dovedi c aceast copie e apocrif. Ct ascutime de gndire, dar ct munca inutil! Cnd un incendiu cuprinde iarba uscat a unei stepe sau prerii, localnicii apuc n grab coasa si taie iarba pe o ntindere mare de jur-mprejur, pentru ca focul, negsind hrana, s-i ocoleasc. Ceva analog s-a ntmplat si la noi, cnd cetele de clreti prdalnici nelinisteau tara, revrsndu-se mereu prin trectorile Carpatilor. Tinutul sud-estic al Transilvaniei fu parsit de populatie, iar la

granita labil spre Cumania, mutat de la Trnave la Olt, regele Ungariei ddu ordin ca tinutul s fie prefcut ntr-un pustiu nelocuit. Tara Brsei deveni "terra deserta et inhabitata", cum o numeste documentul andreian. Explicarea aceasta - att de simpl si convingtoare - o gsesc la inginerul Treiber n Burzenland. Nu stiu s-o fi spus altul naintea lui. Tara Brsei fu prefcut ntr-o regiune nelocuit, cci acest sistem de aprare era, aici si pe atunci, cel mai eficace contra dusmanului, pe care l atrgea fertilitatea pmnrului si roadele lui. Sol arid si case srace, fr averi nmagazinate, aveau ns romnii de la munte. Ei si puteau mna usor vitele prin rpi si ponoare, unde nu le descopereau vrjmasii. In codri, la care nu duceau drumuri comode, romnii puteau ns deveni primejdiosi: codrul frate cu romnul, zice poetul. Aici o mn de oameni slab narmati puteau atrage pe dusmani sub copacii "atinati" pe care i prvleau asupra celor prinsi n capcan. Granita, fat de aceste locuri primejdioase, era n Tara Brsei linia Rsnov-Vulcan, unde pe vremuri romanii puseser un castru, pe locul unde fuse mai-nainte o fortificatie dacic si unde toponimicele ssesti Rosenau si Wolkendorf sunt modificri prin etimologie popular a numirilor romnesti pe care sasii le gsir la venirea lor si unde mprteala administrativ - care desigur c reprezint o realitate - a trecut pn acum de curnd aceast parte a Tinutului, din case izvorste Brsa, la judejul Fgras. Nu e, desigur, pur ntimplare c si toponimia acestui tinut se deosebeste uneori de cea din restul Trii Brsei. Pe cnd la est de linia Rsnov-Vulcan avem Vldeni, Purcreni si Trlungeni (prin care curge Trlungul), la nord si sud numirile sunt Tignestii, Mliestii (pe Buceci) si Zrnestii. Un locuitor din acest sat e numit pe la Bran "un Zrnesc", adic unul ce se trage din neamul lui Zm. Tot astfel,cei ce apartin neamului lui Ene si Voina poart numele Enescu si Voinescu. Dimpotriv cnd eram n Bucovina, descendentii familiei Hurmuzachi sau studentii care fceau parte din societatea studenteasc "Junimea" se numeau Hurmuzcheni, nu Hurmuzchesti, cum se zice n limba literar, si "Junimeni". Un "desertum", cu obstacole greu de trecut, ieziri de ape si desis de pdure, care fcea impracncabile drumurile, era Tara Brsei la miaznoapte de linia Risnov-Vulcan. Prtile sudice si satele de la munte nsa, pe care nvlitorii nu le cutau, erau ale romnilor autohtoni, deprinsi cu incursiunile de cnd lumea. Printre nvlitori, infiltrri si colonizri s-au strecurat ei n cursul veacurilor. Cei ce au venit ca nvlitori, cei ce s-au infiltrat printre bstinasi sau au trecut numai pe la noi, colonistii care au mpnzit aceste regiuni, au sfrsit prin a prsi Dacia sau sunt pe cale a se asimila autohtonilor. A urmri procesul acesta de contopire n marele cazan n care se fierbea amalgamul etnic de la noi este ct se poate de interesant. Dintre toti nvlitorii, cei ce au lsat cea mai adnc urm au fost cei veniti de la vest, cu civilizalia apusean si mai ales mnati de un imperialism bine pregtit si perfect organizat. Desi dominatia si colonizarea roman a fost de scurt durat, ea a produs la autohtoni o deznalionalizare complet, nu ca etnicitate, dar ca limb. Aceasta, chiar cnd

vechea form a sufletului se pstreaz n mare parte, este semnul distinctiv national. Ceea ce s-a petrecut la noi, se observ si n alte prti unde s-a ntins dominatia roman. In Galia sau n Peninsula Iberic romanismul a devenit stpnitor. El n-a fost de la nceput si pretutindeni triumftor, dar a sfrsit prin a acoperi cu valurile sale tot, sau aproape tot, teritoriul. Bascii din Ptrinei continu pn azi ca o relict a populatiei iberice; albanezii sunt pn n zilele noastre urmasii marelui grup al traco-ilirilor, ce se ntindea de la Marea Adriatic la cea Neagr; bessii seu mentinut cu limba lor tracic pn n secolvl al VI-lea dup Hristos. Cine stie ct timp se mai vorbea grai dacic n prtile locuite de dacii liberi, de getii sau carpii transilvani? Dup unsprezece veacuri de la desclecatul lui Traian au venit n prtile noastre, de la apus, colonistii sasi. Cea mai mare parte din ei s-au conservat pn astzi. Mai ales n Tara Brsei. Dar n-au dominat niciodat tinutul si nu s-au extins, nici nu au impus bstinasilor limba lor n numele unei civilizajii superioare. Patriciatul sasesc se numea bucuros pe sine Kulturtrger, adic "pioneri culturali" dar el n-a priceput niciodat s fac pe altii pttasi la progresul civilizaliei. Dimpotriv, acest patriciat a cutat cu tot dinadinsul s tin alte neamuri pe o treapt cultural inferioar, stiind c astfel poate s-si mentina mai usor privilegiile de care se bucura si s lupte cu calitlile fizice si intelectuale ale acestora. [...] In tineretea mea se trgeau asupra trecutului lipsit de documente scrise dou concluzii plauzibile, din dou fapte. Suburbia nordic a orasului se numeste pn azi Brasovechi, nemteste Altstadt, adic orasul vechi. Acolo trebuie s fi fost prima asezare. Cea mai veche biseric din Brasov e cea a Sfntului Bartolomei, la captul nordic al Brasovechiului. Cum bisericile nu se cldesc niciri la marginea comunei, ci la o pozilie central, s-a dedus, cu drept cuvnt, c Brasovul se intindea mai demult mai spre miaznoapte, n jurul acestei biserici mari, care nu e o simpl cas de rugciuni steasc, ci o mic catedral orseneasc. Mai trziu, fie c terenul aptos din jurul acestei biserici era nepotrivit, fie, mai probabil, fnndc experienta a artat c la ses orasul era prea expus incursiunilor dusmane, o parte din brasoveni, si anume cei care nu erau legati de pmntul fertil de la ses, s-a mutat ntr-un loc mai ferit, situat la cliva kilometri mai spre sud. Brasovechenii s-au tras cu timpul mai spre miazzi, de a ramas biserica n capul asezrii. Cei ce cred c decisiv a fost la aceast mutare a Brasovului invazia mongol de la 1241 mi se pare c au dreptate. Ea a fost mai teribil dect toate invaziile antenoare. Regiuni ntregi au fost pustiite. In Tara Brsei au pierit atunci cteva sate, ale cror nume e singura urm ce ni s-a pastrat. Atunci au fost fcute una cu pmntul si fortificatiile de pe Dealul Sprenghiului de lng Bartolomei. Nu trecuser nici 30 de ani de la venirea cavalerilor teutoni si a colonistilor germani ce i urmau. Mongolii i-au nvtat de la nceput la ce trebuie s se astepte n noua lor patrie. Pe locul de azi al Brasovului din valea Tmpei, terenul era acoperit cu pdure si cu prundis pe care cresteau tufe de mrcini. Mai departe, spre sud, era locul scheilor, adic al slavilor ce-si schimbaser graiul cu cel vorbit de romnii nvecinati. Acestia alimentau cu brate, hran si ap potabil si mica garnizoan din cetatea Brassovia de pe Tmpa.

Aici, pe locul ce se ntinde azi nare Biserica Neagr si Poarta Scheilor, s-au refugiat si clugrii catolici ce veniser deodat cu ordinul cavalerilor teutoni si au rmas n mnstirile si capelele retrase pe care si le cldiser n pdure. Locasurile sfinte, nchinate Sf. Laurenliu, Sf. Caterina a crei aminnre s-a perpetuat n numirea strzii si portii Caterinei - precum si mnstirea clugtritelor cisterciene, au suferit si ale, din partea unor cete rzlete de mongoli, dar clugrii se putur adposti la timp n cetate, unde nu ptrunser claretii stepei si unde se vor fi retras si familiile ctorva cetteni brasovecheni ce s-au purut refugia la timp. In jurul manstirilor si sub protectia cettii de pe Tmpa s-au asezat dup aceea, definitiv: brasovenii care nu erau legati de pmntul arator, mestesugari si bruma de negustori ce vor fi fost la nceput. Astfel Brasovul se desprti n dou, n comunitatea cu caracter din ce n ce mai rural, rmas pe loc, si n Brasovul nou, cu caracter orsenesc, care avea dreptul de a tine trguri si era organizat n bresle. Acestea ntrir din ce n ce "burgul", nconjurnd cu fortificatii solide privilegiile lor. In timpul din urm se pare c cstig din ce n ce mai multi aderenti opinia c actualul oras e contemporan cu Brasovechiul si c de la nceput s-a deosebit populatia oraseneasc de cea rural. Chiar cavalerii teutoni, spun cei ce mprtasesc aceast prere, cu experienta lor citadin si cu un dezvoltat simt pentru terenul potrivit unui oras, ar fi ales acest loc. La leagnul acestei explicari st, asa mi se pare, putin romantism, iar la rspndirea ei, mult mndrie national. Vedere clar pentru avantajele ce le oferea acest loc si previziunea pentru posibilitlile lui de dezvoltare? Dar cile de comunicatie se nfund spre sud si n-au legturile bune ale poziliei de la Sprenghi. Cnd zic Londra, Paris si Viena, ca centre comerciale si orase cu posibilitti mari de dezvoltare, m gndesc imediat la Tamisa, Sena si Dunre. Adevrat c n Tara Brsei nu sunt ruri mari, dar mcar Brsa curge pe aproape, pe la Vulcan, care e ntors cu fata spre rsrit si spre soare, nu ca Brasovul, care st o mare parte din zi la umbra Tmpei. Chiar apa de but a trebuit adus la Brasov de dup acest munte. Dac e vorba de previziune, Vulcanul are si mine de crbuni. Tot sesul pn la Rsnov si Codlea i st deschis pentru ca s se poat extinde, nu portiunea redus din sesul Brsei, la nord de Brasovul strangulat de munti de trei prti. Ceea ce i-a hotrt pe cei din Brasovechi s se mute la poalele Tmpei si s se lipeasc de acest munte pe care se gsea o cettuie a fost numai trebuinta de a gsi aprare contra primejdiei, care atunci ameninta imediat, si a-si . putea apra avutul si privilegiile pentru care printii lor si prsiser patria. [...]

Ziduri, santuri, bastioane, turnuri si porti

Dac nu esti grbit, cnd vrei s ajungi din Schei n Blumna, o iai mai bine pe Dupziduri adic de-a lungul zidurior vechi ce ncing "Cetatea" Brasovului. Un drum ngrijit si umbros, pe care se plimb bucuros brasovenii, ti d prilej s vezi zidurile masive si turnurile vechi, care mrturisesc de vremuri furtunoase si de asedii lungi. Atunci nu era, ca astzi, pe aici o promenad, ci numai o potec, iar copacii erau curtati la poalele Tmpei, asa cum se vede n desenul de la sfrsitul secolului al XVIII-lea, pe care-l reproducem si noi. Cei ce pzeau orasul trebuiau s aib vederea liber si s observe pe vrjmas cnd se apropia. Iar acesta, care nu cunostea nc praful de pusc, ci lupta cu arcul ce nu azvrlea sgetile prea departe si cu sulita ce strpungea pe potrivnic n lupte piept la piept, nu mai era primejdios la distante mari. La nceput cetatea Brasovului era mai mic si era aprat mai mult de santuri, palisade si de un desis de mrcini. Adevrata cettuie, care putea rezista unui asediu ndelungat, era pe Tmpa. Cu timpul ns, orasul mrindu-se si setea de avutiile acumulate de hrnicia brasovean aducnd mereu vrjmasi noi, ntrirea cu ziduri puternice si santuri adnci deveni necesar. Aceasta se ntmpla n veacul al XIV-lea, cnd turcii cucereau Peninsula Balcanic(25). Cettuia de pe Tmpa fu drmat, iar materialul ei ntrebuintat la ziduri. La 1421, cnd au venit, sub Amurat, turcii ntia oar pn la Brasov, zidurile nu erau nc desul de fortificate, dar cnd ei revenir dup 16 ani, gsir un obstacol pe care nu-l putur trece. Regele Sigismund al Ungariei a stat nsusi multe luni la Brasov, ca s supravegheze lucrrile de fortificatie. Eroul de la Rovine, Mircea, ceruse protectia ntriturilor brasovene nc la sfrsitul secolului al XIV-lea. Cte lupte crncene nu s-au dat n fata acestor ziduri sau a bisericilor fortificate din Tara Brsei! Mongoliii au revenit, dup ntia lor nval, n anui 1285 si 1345. Turcii vin iarsi Ia 1438, 1a 1530, se opresc n Tara Brsei la 1683 n drumul lor spre Viena si mai vin o dat n 1788. Moldovenii nvlesc ca dusmani, Basta lupt contra lui Ptrascu n 1601. Nici Mihai Viteazul n-a ocolit Brasovul, avnd de partea lui pe romnii din Schei. [...] Cettuia de pe Tmpa, care cuprindea vreo 23.000 de metri ptrati, avea ziduri tari de 1,70m si 1,80m de groase. Murii ce nconjur cetatea Brasovului, de o lungime de 3000m, sunt de 12m de nalti si au o grosime de 1,70m pin la 2,20m. Spre Tmpa erau dou gropi adnci, si intre ele o redut puternic. Aceste santuri, ce opreau dusmanul s se apropie cu vehicole erau nc n copilria mea neplantate si pline de murdrii. Aici se aruncau hoiturile. Spre nord gropile duble erau de 28 si 29 de metri, iar naintea portilor ele erau pline cu ap, n care bogtasii lineau pesti. Niste poteci strmte ntre aceste lacuri si bltoace nlesneau circulatia pietonilor. In aceste blti se necau "sistele", vrjitoarele, aspru pedepsite pe vremuri pentru legtura lor cu diavolul. Cadavrele lor pluteau apoi pe ap mult timp. Rufctorii mai mrunti erau pusi la stlpul infamiei si btuti crunt n piat sau sub Straj; cei mai mari erau

spnzurati si trasi pe roat, pe Dealul Furcilor, de cli tigani. In socotelile Brasovului sont notate cheltuielile cu sase care de lemne pentru arderea pe rug. "Fie, c face!" - si vor fi zis edilii economi ai Brasovului, cnd se ntorceau de la un astfel de spectacol interesant. De-a lungul Dupzidurilor de Sus curgea o grlisoar care alimenta cu ap fntnile de sub Dealul Strjii si cea din Brasovechi, de la "Numrul Unu", precum si "fntna sritoare" (nemteste Springbrunnen), de la promenad. Aceast vn de ap a fost desfiintat n copilria mea, cind s-a fcut apeductul brasovean. O grl mai mare dect priasul actual curgea, din secolul al XV-lea, si de-a lungul Dupzidurilor de Jos. Albia ei e spat artificial n stnc, cci pe aici apa a fost abtut, pentru ca s formeze un obstacol mai mult naintea zidurilor, pstrate pn azi asa de bine. Despre Schei, de unde venea prul cel repede, era o moar lng Poarta Scheilor. Cnd apa venea mare, inunda toat mprejurimea, si uneori se ntmpla c pestii trebuiau pescuiti n Biserica Neagr. Lng Poarta Caterinei era si baia orasului, unde un brbier iscusit rdea brbile celor ce-si permiteau luxul unei bi. In Groaveri era o bltoac, nc in copilria mea, n care copiii prindeau, cu fire lungi de iarb, broaste. Ea a fost astupat abia prin anul 1883, cu umpltur adus de la Poarta Vmii, cnd s-a nivelat terenul fostului cimitir ostsesc. Si mai trziu s-a astupat lacul de la "Scoala de gimnastic" sseasc, pe care patinam iarna si eu. Apa ce venea din Schei, curgea prin strzile orasului, cum la Sibiu se vedea pn de curnd, iar la Brasov o vlcic era neacoperit nc n copilria mea, pe "Valea Lat". Aceste vine de ap erau necesare meseriasilor, mai ales lnarilor, argsitorilor si funarilor, care locuiau concentrati n cte o strad. Astfel, cei ce preparau funii de cnep locuiau pe Strada Fnarilor (cci asa, nu "funarilor", se zicea la Brasov) lang care era si bastionul acestora. Cnd, ctre sfrsitul veacului al XIX-lea, s-au rzbotezat strzile, aceast "ulit" s-a numit Strada Castelului, desi pe aici n-a fost niciodat vreun castel. Dar nemteste i zicea Burggasse, dup burgul de pe Tmpa. Numirea aceasta nepotrivit a rezistat pn astzi maniei noastre de a schimba numele strzilor, desi tocmai n cazul uliti Fnarilor numele romnesc nu e o traducere din nemteste, ci oglindeste o stare din trecut. Apa era repartizat cu grij n tot orasul, prin fntni si "tpuri", adic fntni n care apa curgea n albii de trunchiuri de copaci scobite - uneori n dou, suprapuse - cum era nc pe vremea mea, cel de sub Straj (Numirea de "tp", scris "Cyp", se gseste si n documentele vechi ale Brasovului). Aceast atentie ce se ddea apei potabile n Brasov st si ea n legtur cu caracterul de cetate ntrit, care suferea asedii lungi. In fotografia Dupzidurilor de Jos, pe care o reproducem, ca si n desenul de la sfrsitul veacului al XVIII-lea, se vd bine turnurile ptrate ce se nalt la distante nu prea mari de zidurile orasului. Din ele sentinelele ce stteau de veghe vedeau mai bine dusmanul. Dar nu numai n incinta zidurilor, ci si n afar de ea erau asemenea turnuri, mai masive si mai nalte acolo unde necesitatea o cerea. Astfel sub Tmpa, cu vederea deschis spre Schei, mai sus de Bastionul Testorilor, era un turn de veghe - al cutitarilor - din care n-a

mai rmas urm. Altul era la cellalt capt al Dupzidurilor de Sus. El domina Blumna si Curmtura. Se cunostea nc bine n copilria mea, cnd aici era un rond cu vedere desftat. Cele dou turnuri ce s-au pstrat n zilele noastre sunt cele numite Turnul Alb si Negru; cel dinti mai mare si mai masiv, cel de-al doilea mai mic, n patru muchii. Amndou aceste turnuri deschideau sentinelelor vederea, prea mrginit de apropierea dealurilor mprejmuitoare pentru cei ce aprau cetatea de pe ziduri. Turnul Negru, lipit de stnci abrupte, domina Scheii; cel Alb avea vederea deschis spre Blumna, cnd urcai cele cinci etaje suprapuse n interiorul lui. De la el pn la mijlocul zidurilor nu e departe, si comunicatia strjerilor din Turnul Alb cu aprtorii din Cetate se fcea peste puntea de piatr ce se bolteste deasupra grlei. De la Turnul Negru pn la bastionul de la captul Trgului Cailor e si mai aproape. Un lant gros de fier oprea aici, n caz de primejdie, comunicatia pe Dupzidurile de Jos. Turnul Negru e numit astfel dup coloarea ntunecat a pietrei din care e zidit, lovit fiind de trsnet de dou ori. Cel Alb, din secolul al XV-lea, e unul din cele mai frumoase monumente istorice ale Brasovului, proportionat n dimensiuni, cu toat masivitatea lui, si avntat n liniile lui arhitecturale. Tot turnuri de veghe au fost la nceput Sfatul si cettuia de pe Straj, de care va mai fi vorba mai ncolo. Pe cnd nu exista dect un turn lng "Podul Minciunilor", pe unde curgea valea din Schei ce mna si moara de la Poarta Caterinei, turnul Sfatului avea menirea s pzeasc podul. Aici se desprteau cele dou brate ale prului, lund unul directia spre Blumna, altul spre Brasovechi. Se pare c de pe atunci acest loc devenise buricul Brasovului, unde lumii i plcea s se adune ca s brfeasc. Turla de pe Straj, precum arat si numele, era la nceputul secolului al XV-lea, cnd s-a ridicat, tot un turn de veghe. Pozitia lui minunat, cu o vedere larg n toate zrile, i-a mrit n curnd nsemntatea. Inc n anul 1524 s-a cldit n jurul acestui turn un bastion de lemn n care se asezar patru tunuri; 650 de fiorini s-au cheltuit atunci. Peste trei decenii se nconjur aceast fortreat cu santuri si se fortific apoi cu ziduri. Intre timp inventia prafului de pusc fcnd zidurile care nconjurau Brasovul fr mult rost, cci grosimea lor nu putea rezista ghiulelelor trimise de departe, insemntatea cettuiei de pe Straj crescu dintr-o dat. O fntn adnc de 81 de metri fu spat, asigurnd apa necesar n caz de asediu. La punctele mai expuse se mai adugar la zidurile cettii, bastioanele. Ele dateaz din secolul al XV-lea, poate chiar din al XIV-Lea. Sunt distantate la cte 110 metri si sunt mult mai iesite dect zidurile, ca s se poat tinti si asupra asediatorilor de sub ele. Fiecare bastion era aprat de o breasl. De aceea ele se numeau dup breslele ce le aprau: Bastionul Testorilor, al Funarilor, al Curelarilor etc. In caz de primejdie se suna clopotul bastionului si breslasii si luau postul n primire, ca si micile garnizoane ale turnurilor. Afar de puscasi, aici stteau oameni gata s atace pe dusmanul ce ar fi cutezat s se apropie, cu ap clocotit si cu smoal fierbinte turnat prin ciocurile ce ieseau din

zid. Dup crenelurile zidurilor zimtate erau asezati la nceput arcasii, mai trziu cei cu armele de foc. Cel mai mare bastion, pstrat bine pin azi, era al Testorilor, la captul spre Schei al Dupzidurilor de Sus. El ocup o suprafat de 1616 metri ptrati, iar zidurile lui au o grosime de trei metri(26). Bastionul Fierarilor de la captul Trgului Cailor, renovat, adposteste azi arhivele orasului, dup ce a slujit de adpost, o vreme, muntelui de pietate. Acolo unde zidurile orasului erau duble si chiar ntreite ntre ele erau asa-numitele "Zwinger". Romneste le-am putea, numi "tarcuri", cu un termen luat din viata noastr pastoral, cci, ca acestea, ele erau nchise de dou prti de zidurile cettii, iar de alte dou prin niste preti transversali ce le desprteau unele de altele. Aceste tarcuri erau date tot n grija breslelor, care puneau n ele, n vremuri linistite, depozite de mrfuri si de materiale. Unele din ele aveau ntinderi destul de mari, cu grdini si mici lacuri de pesti. Cnd la Brasov nu prea erau crciumi pentru localnici - cci orice burghez cinstit bea acas portia lui de vin - n aceste grdini cu pomi roditori se ncingeau adesea chefuri prelungite, cu cntri si loc de popice. Se chefuia ns ntre tovarsi de breasl, deci oarecum n familie. Deoarece tocmai in copilria mea s-a desvrsit desfiintarea zidurilor orasului spre nord, nceput pe la mijlocul secolului trecut si chiar mai devreme, fie-mi permis s fac un salt peste veacuri si s ntrebuintez un artificiu al regizorilor de filme cinematografice. Pirandello l-a adoptat si n drama sa despre cele Sase personaje n cutarea unui autor. Precum acestia ne conduc dup sen, ntre recuzitele de teatru, dezvluindu-ne tainele culiselor, asa voi arta ce era dup zidurile cettii, cnd ele au czut, si la ce au fost bune tarcurile att de vesele odinioar. Cu ocazia aceasta vom cunoaste pe cele mai nsemnate din ele. Dup desfiintarea portilor dinspre miaznoapte, n locul lor au rmas locuri virane si tarcuri neingrdite, la care speculantii s-au repezit cum se reped lupii la oi. O prad bogat era mai ales n jurul portii de la Ulita Cldrarilor. Pe locul unde se afla casa portarului s-a zidit, n 1858, un an dup drmarea portii, casa cu dou etaje a Societlii Industriasilor (Gewerbeverein), care st si azi si n a crei sal am dansat si eu n tinerele. Tarcul de lng poart l nchiriase, nc din 1824, un negustor brasovean cu numele Barbenius (dup care s-a numit si locul), care a vndut Societtii Industriasilor o parte, iar alta unui director de banc cu numele Maurer, al crui frate a fost mult vreme prefect al Brasovului. El a cldit pe acest loc o vil luxoas, n 1889. In grdina acestei vile s-a zidit mult mai trziu, dup schimbarea proprietarului, casa n care sunt azi instalate telefoanele. Pe locul tarcului spatios din dosul portii si pe locul acestei porti e complexul caselor de la captul nordic al Ulitei Cldrarilor, peste drum de actualul hotel Coroana. Patru proprietari si-au cldit aici casele lor mari, "magistratul" orasului casele din colt cu Strada Aurarilor, unde sunt si azi diferite oficii, casa lui Bachmeyer, apoi a lui Gyerthanyfy, unde a fost oficiul telegrafic, cnd eram copil si locuiam si noi n aceast cas, si n

sfrsit, vila Kertsch. Cei 119 pomi fructiferi de pe tarc au fost vnduti cu 119 fiorini. Lng acest complex de case si lng casele Societti Industriasilor si vila Maurer, pe Tarcul Lctusilor si Argintarilor s-a deschis o strad nou si s-a cldit pe cnd eram n liceu, liceul real de stat unguresc, care a devenit apoi "Liceul Mesot". Inainte de a se cldi, n curtea lui spatioas era un lac pe care iarna am patinat si eu. Prin regiunea aceasta, locurile se vindeau pe atunci cu 1 fiorin si 50 creitari pn la doi fiorini metrul patrat, iar o csut cu o fatad de patru metri ce mai sttea pe acest loc fu vndut, in 1854, cu 430 de fiorini. Terenul de pe laturea cealalt a ulitii, unde este acum Direclia C.F.R. si Liceul Principesa Ileana [azi Universitatea], era tarcul lctusilor si al cizmarilor, care se numea nemteste Tschismenmacherzwinger. Zidul care nconjura orasul n partea aceasta s-a drmat abia n 1891, cnd, cu un an mai trziu, s-a zidit aici si Academia de comert. Tat atunci s-a deschis si continuarea Strzii Negre spre Blumna. Din 1887 dateaz drmarea marelui Bastion al Curelrarilor, cu zidurile groase ale tarcului lui, pe care le reproducem si noi n fotografie din cauza frumoaselor lor creneluri si a ciocurilor pe unde curgea asupra asediatorilor apa si smoala fierbinte. De la Poarta Vmii spre Dupzidurile de Jos era Tarcul Cojocarilor, pe locul cruia s-a cldit n 1885 frumosul palat al Casei de Pensiuni, care n etaj adposteste Prefectura. Locul de alturi l-a cumprat negustorul romn Diamandi Manole, al crui ginere, doctorul Baiulesru, a zidit pe el o vil frumoas, azi [1943] proprietatea societtii culturale "Astra". In dosul acestei case era marele Tarc al Curelarilor, de 5400 de metri ptrati, pe care l-a cumprat n 1886 biserica catolic, cldind pe el, n 1900, un liceu. Tot n copilria mea au fost strpunse n dou locuri si zidurile pstrate att de bine ale celor dou Dupziduri. In 1894 s-a vndut cu 2000 de fiorini Bastionul Funarilor; si n acelasi an, cu 6000 de fiorini, cel al Lnarilor, amndou sub Tmpa. In acelasi timp s-a deschis zidul pentru o stradel ce urca din Ulita Fnarilor la rezervorul de ap al noului apeduct. Terenul s-a aplanat si s-a ridicat un chiosc pentru muzica ce cnta acolo vara. Pe Dupzidurile cele de Jos, zidul a fost deschis n dosul hotelului Europa, azi [1943] cinematograful Corso, ca s serveasc de a doua intrare pentru publicul ce venea la reprezentatiile date n sala lui cea mare - vorba vine - si care ntr-o vreme frecventa destul de mult grdina restaurantului. Pe vremea mea, din zidurile si bastioanele ce nconjumau orasul spre Schei rmsese foarte putin. Bastionul Testorilor, ce a fost crutat de incendiul cel mare despre care vom vorbi ceva mai ncolo, servea, pe cnd eram copil, pentru o scoal de modelat figuri de ghips, la care umblam si eu. La nceputul secolului al XIX-lea era aici o sal mare, n care brasovenii tineau nuntile lor. Pe Strada Cosbuc se mai vd urmele vechilor ziduri, iar in dosul scoalei ssesti de fete, pe fostul Tarc al Croitorilor, era o popicrie. Dac nu ma nsel, restaurantul de acolo e si astzi cutat de amatorii de vin bun. Aici se continu chefurile si petrecerile la popice ale breslelor de odinioar. Poate buna dispozitie a naintasilor renaste din zidurile vechi, care au mai rmas, precum n grdinile din Ulita Fnarilor vor mai creste, n umbra Tmpei, unii din pomii cu road putin ai tarcurilor

vechi si umbroase. In schimb, grdinile din dosul Ulitii Vmii, al Sirului Inului si al Trgului Cailor au disprut n cea mai mare parte, cci negustorii din aceste prti folosesc orice metru ptrat pentru depozitele lor de mrfuri. Pretele din fundul acestor magazii este de cele mai multe ori format din zidurile groase care nconjurau orasul. Brasovenii mai btrni stiu c Poarta Vmii, la captul nordic al ulitei cu acelasi nume, era asezat de-a latul acestei strzi, acolo unde mai st si astzi, la captul promenzii, casa ce adpostea pn de curnd Cercul Militar, iar mai demult biroul de informatii al cltorilor strini. Aici era mult timp, vara, cafeneaua promenzii, pe care o tinea Erdelyi, numit nainte Weiss. Zidurile cettii erau ns binisor mai nuntru, pe actualul Bulevard Ferdinand [azi Bd. Gh. Gheorghiu-Dej]. Acelasi lucru l observm la Poarta Scheilor care, mpreun cu turnuletul ce se mai pstreaz, sunt cu mult mai n afara dect urmele zidurilor din Strada Cosbuc. Terenul ocupat de Scoala sseasc de gimnastic era dincolo de aceste ziduri, dar dincoace de poart. Lucrul se explic, dac ne dm seama c aceste porti erau mari, adevrate fortrete cu bastioane si turnuri, cum se pot vedea n desenul din veacul al XVIII-lea. S se compare mai ales vechea poart a Vmii cu cea care i-a luat locul n secolul al XIX-lea, n fotografia de prin anii 1870. Adevrata "Poart" a Brasovului, care fcea comunicatia cu Moldova prin satele de la nord si prin Scuime, era poarra de la captul Ulitii Cldrarilor. Nemteste strada se numeste Purzengasse, a crei parte prim cuprinde cuvntul ce deriv din latinul medieval "porta". Strada Portii era si numirea romneasc nainte de a se numi Regele Carol, si cnd ncetase a i se mai zice Ulita Cldrarilor. Am spus c pe teritoriul ei si al tarcurilor de pe el s-a cldit tot complexul caselor de la captul nordic al acestei strzi. Intr-unul din aceste tarcuri se decapitau, la sfrsitul veacului al XVIII-lea, criminalii. Inaintea acestei porti erau blti mari, care inundau terenul n caz de primejdie. Pe sub turnul ei puteau trece carele si pietonii, cotind n unghi drept prin niste ganguri ntunecoase. Turnul avea un ceas mare si era mpodobit cu fresce frumoase. Portile care se nchideau seara de amndou prti ale turnului erau de stejar si aveau sine de fier. Un "pont levis", ca la castelele medievale, se lsa cu lanturi grele peste ap. Aceast poart sa drmat abia n anul 1857, dup ce nc n 1804, un cutremur de pmnt o stricase asa de mult c ameninta s se drme de sine. Patruzeci si cinci de ani le-au trebuit ns printilor orasului pentru ca s poat lua aceast hotrre. Si mai greu au luat decizia s desfiinteze Poarta Vmii, desi cea mare, veche si frumoas, fusese drmat, sau mai bine-zis se drmase, tot din cauza unui cutremur, n 1745. In 1838 se ridic o poart nou, mai mic si fr valoare artistic, imitnd stilul portii Brandenburg din Berlin. Istoria acestei porti nou care stnjenea comunicatia ce crestea necontenit n secolul al XIX-lea pe aceast arter principal, merit s fie povestit. Tatl meu era n consiliul comunal cnd edililor brasoveni li se puse, n anul 1891, o problem grea de rezolvat. Societtii tramvaiului i se dduse concesia s pun sine pn n Schei, trecnd prin Ulita Vmii. Cnd s se aplice acest plan, se vzu c locomotiva tramvaiului nu ncpea pe sub boltile portii. Edilii sasi au fost literalmente coplesiti de dilema n care ajunseser. Tatl meu, venind acas de la sedinta consiliului comunal, ne povesti ce se ntmplase n aceast memorabil sedint. Pe cnd nimeni nu gsea o solutie grelei

probleme, el fcu singura propunere ce se impunea: s se drme poarta fr trecut si far stil, asa cum o cere spiritul timpurilor nou. Atunci toat adunarea izbucni ntr-un "ho! ho!" plin de revolt. "In zadar hohoiti", le replic tatl meu, "progresul nu nainteaz cu carul cu boi, pe care s-l poti opri cu ho! Poarta va cdea!" Si a czut, binenleles. Vechea Poart a Vmii, ridicat tot n secolul al XVI-1-lea, ca si Poarta de la captul Ulitii Cldrarilor, care fcea traficul cu Tara Romneasc, era ntrit cu stlpi grei de stejar ce se bgau cu capetele lor n dou guri fcute n zid. Dm, dup un desen din 1835, figura acestei porti mari, cu turnul si bastionul ei. Turnul e crenelat iar poarta are un mare tablou n colori, are ciocuri penvru ulei clocotit si o punte peste apa din fat. In zadar am cuta ns vama, cci aceasta nu era la poart, ci n ulita ce ncepea aici, cam pe la mijlocul ei, pe unde era pe vremea mea vechea crcium "La Coroan". Nemteste i spunea strzii "a Sfntului Petru", dup hramul bisericii catolice, sau Strada Clugritelor (Nonnengasse), dup mnstirea de pe aceeasi ulit. Desi partea sudic a orasului nu era amenintat de cotropitori ca cea de la nord, totusi era mprejmuit cu ziduri ntreite si nchis cu o poart mare. [...] Poarta Scheilor, numit n documente si "porta valachica", avea forma unui mare patruunghi ce iesea afar din zidurile orasului. Turnuletul elegant, din secolul al saisprezecelea, de la captul Strzii Muresenitilor, ce s-a pstrat ca monument istoric pretios, fcea parte din complexul de cldiri al acestei porti. Ele ajungeau spre vest pn la Scoala de fete sseasc, unde era moara portii, iar spre sud-est pn dincolo de actuala Poart a Scheilor. Inainte erau niste lacuri cu pesti pentru popii catolici - cci sasii nc nu trecuser la reformatiune - care tineau posturile. Peste ap se lsa si aici un "pont levis". In zidurile ei erau opt guri pentru "bombardele" aduse de la Praga. Marele incendiu din 1689 si altul din 1738, precum si un inevitabil cutremur de pmnt, au fcut mari stricciuni portii. Scheienii cereau posibilitatea unei circulatii mai usoare prin oras, care la sfrsitul secolului al XVIII-lea se deschise si celor ce nu erau sasi. Astfel, la 1827, poarta veche se desfiint si n anul urmtor se zidi numai o poart mic, care exist pn azi. Ea nu e ins la captul unei strzi cu trafic mare de vehicole. In Trgul Cailor s-a demolat, nc din 1819, turnul Bastionului Fierarilor si n locul lui s-a zidit, n anul urmtor, o poart ceva mai mare dect cea din Strada Muresenilor, care ns fu drmat n 1876, fiind o piedic pentru comunicatia cu Scheiul. Alte porti vechi, dar mai putin importante si nchise vremelnic, erau lng Bastionul Testorilor: poarta ce ducea la Curmtur si poarta cu un turn mare de la caprul Ulitii Negre, pomenit nc de la 1464, dar astupat pe timpul ultimei invazii turcesti de la 1788. In anul 1873 czu si poarta aceasta. Ziduri, santuri, bastioane, turnuri si porti nchideau Brasovul n curs de o jumtate de mie de ani fat de dusmani si de cei ce sufereau n urma privilegiilor acordate colonistilor sasi. Dar ele nchideau si orizontul acestora. Dincolo de zidurile protectoare mai era un rnd de muri naturali, Carpatii, care tocmai la Brasov erau att de aproape. Si precum n fata zidurilor mai era "glacis"-ul care oprea pe

dusman, tot astfel dincolo de muntii transilvani era, n vest, pusta ungureasc si Banatul mlstinos, iar la sud si est Brganul si prelungirea stepei rusesti, Dobrogea si Basarabia de miazzi. Pe acest mare maidan ara bulevardul cetelor ce treceau clri, cu iatagane curbate ntre dinti, mult timp dup huni si avari, ca s cucereasc lumea n numele Profetului. Carpatii au izolat aceast provincie de restul lumii. Colonistii veniti din apus au ntretinut, prin trectorile muntilor - portile Transilvaniei - contactul cu ea, ns n msur mai mic dect am fi aplecati s presupunem, n tot evul de mijloc, care la noi a durat mai mult dect n alte prti. Inchisi ntre zidurile cettilor lor, unde se puteau baricada ca niste melci n csuliile lor, nchisi din fire, conservativi si cu o fantezie redus, ei au rmas poporul muncitor si cinstit, chibzuit si statornic, care si ajungea siesi si nu dorea s se primeneasc deodat cu schimbrile vremii. Numai cnd zidurile cettii czur si portile nu mai rezistar zguduirilor telurice, cnd Carpatii nsisi fur sfredeliti de tunele, iar Apusul venea la noi, acest ev de mijloc prelungit se termin si aici. De acum Brasovul nu mai era o fortreat de necucerit. Cnd Poarta nou a Vmii fu drmat, ca s poat trece pe sub ea locomotiva cu aburi a tramvaiului, ea si mplinise de mult misiunea. Inssi dezvoltarea comertului, pentru usurarea cruia se deschisese, cerea sacrificarea ei. Ea devenise un anacronism, ca si zidurile Cettii, un mai-mult-caperfect. Alte fortificatii trebuiau acum. Si nu numai sasilor, ci mai ales romnilor. Banca "Albina", noua fortreat, veni la Brasov, cu unsprezece ani dup ce se nfiintase la Sibiu. Intiul ei "dirigent" era Gheorghe Ioan, un venerabil negustor brasovean; adevaratul ei nsufletitor fu ns directorul ei urmtor, Valeriu Bologa(27). Tot de la Brasov plec mai trziu conductorul sucursalei - "filialei" - din America a acestei bnci, la care romnii transilvneni emigrati si trimiteau economiile lor, Tiberiu Brediceanu. Dac ntia poart n zidurile Brasovului este cam de pe vremea descoperitorului noului continent, cei dinti emigranti n America, romni din Tara Oltului, sunt cu putin anteriori darmrii Portii Vmii.

Biserici si stiluri
Scoti mna pe fereastr si constati: plou. Te uiti la cerul pe care se strng nori ameninttori: are s plou. Intri n cas ud pe haine: a plouat. Ploaia, fenomenul pe care-l astepti sau l constati, are, ca verb, trei forme diferite pentru cele trei "timpuri", prezentul, viitorul si trecutul. Pentru prezent si viitor ntrebuintm de obicei cte o singur form, cci cel dinti e prea scurt iar al doilea necunoscut, iar la trecut nu se face nici o deosebire, ca form verbal, dac "a plouat" ieri sau toat vara trecut sau pe vremea potopului lui Noe. Datarea exact a unui eveniment trecut este din timpuri cu mult mai nou dect limba noastr. Nevoia de distinctie este a omului progresat, pe cnd limba lui a rmas la formele strvechi. Btrnele din neam, cnd vorbeau de un eveniment trecut, ziceau cum zic trancele noastre nc si astzi - "cnd a rposat bunica", sau "cnd s-a mritat Anica", sau "cnd eram nsrcinat cu Nicolae". Astfel de raportare la evenimente n strns legarur cu neamul nasteri, cununii si morti, nu are precizia crtilor de la starea civil, ci corespunde felului naiv de datare al omului simplu si al graiului nostru: pe lng perfectul "a plouat", avem imperfectul "ploua" si mai-mult-ca-perfectul "plouase". Asa am fcut si noi. In capitolul Pe urmele trectului am constatat numai c "a plouat". Cnd? Intr-un trecut ndeprtat, care a lsat urme, dar fr posibilitti de datare mai exact. In capitolul despre ntriturile Brasovului eram la mai-mult-ca-perfectul "plouase". Zidurile stau pn azi mrturie despre strile de atunci, dar nu mai au alt rost dect cel de monumente istorice. Li s-a dat alt ntrebuintare dect cea pe care o aveau la origine: preti ai unor magazii de mrfuri, o popicrie, un patinoar sau - sic transit glona mundi! - n turnul de pe Dupziduri se atrn la uscat salamul proaspt de primvar a lui Mutzig si Slaminek. In capitolul pe care l ncepem am ajuns la imperfect. Preciziunea n timpul trecut o vom face prin raportare la alte ntmplri, contemporane: "ploua, cnd a venit". Bisericile naintea crora ne vom opri nu se stie totdeauna precis cnd s-au zidit. Dar nici nu import data exact. Ajunge cea care se poate stabili n linii mari si pe care o indic stilul lor. Noi nu scriem un ghid, nu vom enumera deci toate casele sfinte ale Brasovului, nsotind cu o stea sau dou stele pe cele mai importante, pe care cltorul grbit trebuie s le viziteze. Si ele sunt urme ale trecutului; dar, spre deosebire de cele descrise n capitolul precedent, ele au si astzi un rost, cci n ele ne nchinm si acum. Preotii care slujesc n ele poart nc mbrcmintea din alte vremuri, indiferent dac sunt catolici sau dreptcredinciosi. Ei sunt singurii care se mai mbrac si azi n hainele lor lungi, purtate de brbati n antichitate si n evul mediu [...]. Reverenda nu e o hain de ceremonie mbrcat numai de cei ce sunt n functiune, ca la preotii luterani sau la unii demnitari din Apus cu talare, ci e o mbrcminte obisnuit, mostenit din vremuri demult trecute.

Cea mai veche biseric din Brasov cunoscut nou e cea din Brasovechi, de la Bartolomei. Dateaz de la nceputul secolului al XIII-lea, cnd stilul gotic nu era nc stpnitor nici n trile apusene(28). Colonistii sasi nc nu erau deprinsi cu el, dar o particularitate ptrunsese si n stilul roman, n care-si cldeau casele sfinte: n locul arcurilor de la ferestre gsim ogivele. Arcul frnt la mijloc n unghi ascutit plcea si la noi, nct l gsim si la ferestrele bisericilor lui Stefan cel Mare. Dealtfel tocmai n regiunile Rinului si Moselei, de unde au venit colonistii sasi, a coexistat mai mult timp stilul roman cu cel gotic. Ceea ce ne bate la ochi privind aceast biseric sunt trei particularitti. Mai nti, dac ar fi zidit-o romnii, ar fi asezat-o probabil pe Dealul Sprenghiului, nu la poalele lui, ca s domine toat mprejurimea, cum se cuvine "casei lui Dumnezeu". Intr-o asemenea pozitie nltat biserica poate fi mic, ca cele mai multe n satele si orasele romnesti, cci ceea ce nu fac proportiile, face asezarea ei. Despre locul bisercii de la Bartolomeu am vorbit mai nainte si din el am dedus asupra mutrii Brasovului. Biserica ajunse la captul Brasovului, n loc s fie, precum am fi asteptat, n pozitie central. N-am pomenit ns de mrimea ei si de lipsa celui de-al doilea turn. Faptul c e att de mare - are o lungime de 60 de metri, mai mult ca oricare alt biseric din Tara Brsei, afar de cea Neagr - trdeaz importanta Brasovului nc de la ntemeierea lui. Ordinele clugrilor catolici din Apus si chiar papa tineau seama de lcasurile sfinte ridicate de colonisti n tri ndeprtate si le subventionau. Dac n Brasovechi ar fi fost de la nceput numai o asezare rural, biserica nceput scurt timp dup colonizare n-ar fi avut dimensiunile Sf. Bartolomei. Si faptul c al doilea turn nu s-a mai ridicat poate fi un indiciu c oamenii cu stare din Brasov se mutaser toti din Brasovechi n Cetate, unde trebuia zidit o biseric nou. Din punct de vedere strategic, locul noului Brasov era cu mult mai potrivit pentru a fi aprat, dect Brasovechiul, unde cetatea de la Sprenghi se adeverise prea slab ca s reziste mongolilor. Din punct de vedere edilitar ns, el era mai putin potrivit Tmpa, acest prete verde si drept, pierde din majestatea lui cnd e privit prea de aproape si taie, cu umbra ei, orice avnt si perspectiv [...]. Marele incendiu de la sfrsitul secolului al XVII-lea a cauzat mari stricciuni catedralei din centrul orasului. Innegrit de fum, i s-a zis de atunci nainte Biserica "Neagr". Numele acesta i s-ar potrivi si fr s fi fost prada flcrilor, cci piatra din care e zidit, nisipoas si usor de cioplit, are o fat ntunecat. Nu seamn nici cu marmora alb a Domului din Milano, nici cu piatra tramdafirie care d catedralei din Freiburg im Breisgau acel unic aspect desftat. Focul care n patru ceasuri a mistuit partea cea mai mare a Brasovului, un an dup tiprirea Bibliei lui Serban Vod, a distrus pentru totdeauna n mare parte viziunea initial a arhitectului acestui monument de art gotic. Aproape un secol biserica cu hramul Sfintei Mrii rmase ruinata, cu acoperisul nruit si dres numai cu scnduri, ca s nu plou n casa Domnului. Cnd, n ultimul sfert al veacului al XVIII-lea, un nou acoperis de tigle fu fcut, acesta nu mai avea proportiile celui vechi, care lsa libere galeriile laterale ca s se vada bine dantelria pietrei cioplite,

ci cuprindea, sub cpriori uriasi, otova, toat biserica. La o lungime de 84 de metri si o ltime de 38 de metri, avem o nltime de 42 de metri a acoperisului, pe un zid de 21 de metri de nalt; turnul, de 69 de metri, abia depseste nltimea zidului cu acoperisul. Aceste cifre arat singure c proportiile acestui edificiu nu sunt din cele mai fericite. Dar focul din 1689, care a distus si vitraliile ferestrelor - n locul crora sasii din Brasov s-au multumit cu cteva geamuri colorate la poart - nu va fi vinovat de toate defectele acestei cldiri. Conceput asa de mare, poate crescnd chiar n timpul ct se ridica, aceast catedral depsea posibilittile materiale prevzute n planul initial. Multe din podoabele arhitecturale caracteristice stilului gotic trziu lipsesc, precum lipseste si turnul al doilea. Cel rmas stingher n-are nici nltimea, nici avntul turnurilor gotice. In cei peste o sut de ani ct a durat zidirea - la poarta sudic e nsemnat anul 1477, ceea ce dovedeste c abia atunci se terminaser amnuntele cldirii - vor fi fost cteva cutremure de pmnt - n secolul al XVI-lea snt mentionate sapte - care vor fi tiat cheful credinciosilor s ridice prea sus turnul si s-i dea o form prea ascutit. Contraforturile, foarte puternice n partea sudic a bisericii, vorbesc si ele de spirirul prevztor al brasovenilor. Interiorul catedralei a fost refcut dup cutremur. Aici s-a unit efectul produs de proportiile mrete ale stilului gotic, cu formele pline de gratie ale barocului ce era pe atunci stpnitor. Puritatea stilului initial a disprut, dar ea a fost nlocuit cu o conceptie creia nu-i lipseste bunul gust artistic. Stlpii ce sustin bolta se nalt ca la monumentele gotice, spre cer, si portalele au ornamentatia frumoas a goticului trziu. Frumoas e mai ales "poarta de aur" de la nord. Aproape tot att de nefast ca marele incendiu a fost, din punct de vedere artistic, Reforma. Noua nvttur a lui Luther a prins rdcini adnci la sasii realisti si neturburati de o fantazie prea vie. Un nou foc izbucni, cu vpaia nutrit de emulatia si exagerrile novicilor. Peste vechi fresce se asternu varul "curtitor"; statuile fur scoase din interior, odoarele grele de metal pretios, lucrate cu rbdare de argintarii iscusiti brasoveni fur topite n cuptoare, ca s dea material pentru monetele ce se bteau chiar n Brasov, iar odjdiile scumpe ajunser prad moliilor. Abia au scpat 33 de obiecte ce formeaz azi tezaurul bisericii, potire, sfesnice, lingurite si alte scule pretioase, ntre care si asanumitul "potir al maleficantilor", din care se ddea, nainte de a fi executati, sfnta cuminectur celor condamnati la moarte. Procesiunile pompoase catolice dispar. Capelele din jurul Bisericii Negre se transform si sunt ntrebuinlate pentru scopuri practice, iar n locul lor rsare "cartierul latin" al scoalelor. Capela Sfntului Laurentiu, care mai pstra si dup incendiu cteva fresce pe peretii interiori, deveni magazie de mrfuri. Dac izbutim s domolim patriotismul local si s privim Biserica Neagr cu ochi ce au vzut si admirat si alte monumente gotice, vedem c mrimea ei nu compenseaz unele lipsuri si defecte, care nu sunt toate aduse de incendiul cel mare, ci unele se datoresc conceptiei initiale sau spiritului de economie al burghezului brasovean.

Deasupra intrrii principale nu gsim rozeta mare cu vitralii multicolore, care s rspndeasc o lumin variat n interior. Portalul principal e apsat si scund. Ferestrele, care puteau fi mai mari, pentru c zidurile din care s-au tiat sunt sprijinite pe dinafar de contraforturi puternice, nu au lungimea ce contribuie la impresia de avntat si zvelt, caracteristic monumentelor gotice nghesuite ntre case, ca n cazul Bisericii Negre. Sfintii de piatr si ornamentele sculpturale exterioare, mncate de vreme, nu au fost sculptate de cioplitori cu o imaginatie prea variat. Monstri si balauri ce scuip ap de pe acoperis probabil n-au existat niciodat. Cnd gresia prea moale a spat guri n piatra zidurilor, blocurile de stnc n-au fost nlocuite cu altele mai tari ci, deschizndu-se la Brasov o fabric de ciment, printii orasului avur nstrusnica dar economicoasa idee s nlocuiasc cu ciment piatra mncata de vreme. Asemenea idei meschine au avut si strmosii lor cnd li s-au isprvit banii si li s-a rcit entuziasmul ca s ridice al doilea din turnurile proiectate. Atunci s-au multumit cu unul, si acesta mai mic de jumtate. Acolo unde se termin acoperisul bisericii, se isprveste si zidul turlei. Si alte domuri gotice au numai un turn n loc de dou, cum le visase arhitectul; si n alte orase turnurile n-au ajuns la nltimea intentiei celui ce le proiectase fr s tin seama de paralele multe pe care le reclam ridicarea lor; dar nu cred s fie multe de proportiile celei din Brasov, la care s nu vezi dect ziduri si acoperis. Precum Tmpa apas asupra orasului, asa apas acoperisul asupra bisericii, cci i lipsesc turlele ca niste sgeti, s-i dea avnt, iar turnul actual, n patru muchii, ce se sfrseste la jumtate de drum, pare c e mprumutat de la o biseric de sat sseasc si e parc frate bun cu Turnul Negru de pe Romuri. In interiorul elegant boltit au scpat de rigiditatea luteranismului cteva podoabe sculpturale si o fresc ce ne permite s bnuim c, pe vremea cnd biserica era nc de rit catolic, arta, pus n slujba casei Domnului, ar fi luat si la sasii din Brasov o dezvoltare mai mare, iar pictura nu ar fi avut reprezentati abia n deceniile din urm ale vremii noastre. Ea ar fi fost, probabil, continuat n gustul adus din patria german, din care au rsrit ganiile unui Lucas Cranach, Drer sau Grnewald, fr gratia si armonica desftare a pictorilor italieni, contemporani cu ei, dar cinstit si serioas, cu amnuntele studiate si meticulos muncite, cu un desen constiincios si cu acea chinuitoare urmrire a unei idei fundamentale transcendente. Brasovenii ar fi avut si urmasi ai acelui "lapicida" pomenit de documente, iar la sfrsitul secolului trecut, cnd au hotrt s ridice o statuie lui Honterus, la concursul publicat - la care s-a prezentat si C. Storck din Bucuresti - comanda n-ar fi luat-o sculptorul berlinez, cu nume Scandinav, Harro Magnussen. Staruia, dezvelit n 1898, cu ocazia a cinci sute de ani de la nasterea marelui reformator (care se nscuse n Ulita Neagr), arat cu mna ntins spre scolile "latinesti" din fat, prin care nvtatul umanist voia - si a izbutit - s ntreasc noua nvtrur religioas. Pe niste bassoreliefuri se vede prima tipografie pe care el a nfiintat-o la Brasov si n care a tiprit si diaconul Coresi crti romnesti si slavonesti. Si o carte religioas greceasc se spune c ar fi fost imprimata aici. [...].

Cnd la serbrile mpreunate cu dezvelirea statuii se adunar la Brasov sasii recunosctori din tot Ardealul, n cortejul impozant prin numrul participantilor, mbrcati n mare parte n costume strvechi, prin linistea grav si solemn, ca si prin ordinea ce fu pstrat, pseau alruri Jekelius, Servatius si Fabritius, strnepotii lui Jekel, Dieners si Schmidt, iscusiti mestesugari. Insusi marele Honterus si latinizase numele, cci el se numise n tinerete Honter, cuvntul ssesc pentru "soc". Dar dac luteranismul a fost cauza lipsei de podoabe din interiorul bisericilor ssesti, la Brasov gsim totusi ceva ce nu a fost adus din tara de bastin, ci din Orientul policrom cu care sasii au stat n legturi comerciale. Sunt covoarele orientale, deosebit de pretioase si care trdeaz un gust rafinat la cei care le-au cumprat sau le-au primit ca zlog de la domnii sau boierii refugiati la Brasov. Din 119 bucti, cele mai multe sunt din Asia Mic (nu persane), deopotriv de frumoase n culori si ca desen. Intre motivele lor, unul, pe care l reproducem si noi n fotografie, se numeste de colectionari "transilvan". Cnd, la zile mari, ele mpodobesc galeriile interioare ale Bisericii Negre - si cea de la Bartolomei si Sf. Martin de pe Straj au cteva covoare orientale de pret - bogtia si variatia culorilor e aproape tot att de strlucitoare ca a vitraliilor Sfintei Capele din Paris. Un amnunt semnificativ: pe cnd eram copil, nu se stia nimic de aceste covoare si de valoarea lor. Ele erau tinute fr grij si n mare parte deteriorate. A trebuit s vin la Brasov, din ntmplare, un cunosctor din Viena, ca s le descopere, n 1896, si s atrag atentia brasovenilor asupra bogtiilor artistice pe care le posed. Si mai are Biserica Neagr dou lucruri de care brasovenii suns mndri, cu drept cuvnt. Amndou se disting nainte de toate prin mrimea lor. Se vede c proportiile acestea au fost pe gustul sasilor, care au nceput cldirea n secolul al XIV-lea, ca si al celor din trecut. Admiratia pentru lucrurile "colosale" este, probabil, adus din vechea lor patrie. M gndesc la minunata org, cu nu mai putin de 4000 de tevi, care a fosc cldit n 1839 n locul celei mici, care a czut jertf incendiului de la 1689. Romneste, brasovenii i zic "organe", neologism ntrebuintat nc de Coresi. La orga cea nou cnta, n tineretea mea, organistul Geifrig, venit din Germania. Mai trziu l urm acel muzician subtil si plin de poezie, Rudolf Lassel, care se refugia singur, cu cte un elev ce misca foii uriasi n linistea bisericei, ca sa cnte nemuritoarele si savantele fugi de Bach. Ca neostoitul cantor de la biserica Sfnrului Toma din Leipzig, el se lsa furat de farmecul unor improvizatii ce fceau pe iubitorii de muzic curat s se adune n curtea Bisericii Negre si s asculte pe cel ce nu avea idee de prezenta lor. Din turnul greoi si scund, care semna asa de putin cu turnurile gotice ale catedralelor din Viena sau Colonia, rsuna la zile mari si festive, precum si aunci cnd un credincios de seam era dus la cimitir, un glas grav si sonor, care ti mngia urechea si te fcea s te opresti s-l asculti plin de evlavie. Bunic-mea, care s-a nscut n anul mortii lui Napoleon Bonaparte, povestea c urcarea "boancnului", a acestui clopot urias, n turn s-a fcut cu foarte mari greutti si a trebuit s se construiasc un car anume care s suporte greutatea lui, de peste o sut de mji.

Clopotele Bisericii Negre au fost turnate de mai multe ori din nou n cursul veacurilor; cel mare a pstrat tonul su grav si frumos de cnd a fost turnat ultima dat. De la universittile germane, mai ales din Leipzig si Tubingen, pe unde au trecut mai toti preotii si profesorii sasi din Brasov, au adus studentii lor, pe vremea lui Fichte, uniforma de catifea neagr si chipiul rotund si albastru purtat n vrful capului lor blond. [...] Influenta german a venit la noi pe dou ci. Una este n legtur cu luteranismul si porneste de acolo de unde veneau si poeziile lui Schiller si Goethe, muzica lui Bach si Schumann, crti si reviste, dar si haine ru croite, si mncri fr gust, cu acelasi sos la toate fripturile. Cea de-a doua e cea austriac si catolic, cu teatrul si opereta vienez, valsurile lui Johann Strauss si gratia unui Mozart si Haydn, cu ofiteri ferchesi ce nvrteau doamnele n tact de trei ptrimi si puneau lumea la cale prin cafenele, cu jurnale de mod, prjituri delicioase si "chifle" si franzele rumene. Aceast influent austriac a sosit deodat cu generalul cu nume italian ce a ordonat s se dea foc Brasovului la sfrsitul veacului al XVII-lea, scos din srite de lipsa de orice bunvoint si ospitalitate la cettenii orasului(29). El nu putea suferi ca niste burghezi ndrtnici s nu primeasc bucuros, imediat dup alungarea turcilor dinaintea Vienei, pe cel ce reprezenta o mare putere. Si nu putea vedea cu ochi buni, el, catolicul, acest cuib al luteranismului. Ce-i psa unui ostas c ard si crtile adunate cu atta trud de Honterus n biblioteca bogat n incunabule, care se numea "librrie", ca la Venetia cea din Piata Sf. Marcu. Ceea ce au fcut cu mnstirile si capelele catolice luteranii, cnd au trecut la Reform, fcur acum iezuitii puternici, incuibndu-se n Brasov. Incendiul crut bisericuta din Ulita Vmii, care fu zidit din nou n anii 1775-1782. Peste drum era alt capel, iar n Strada Sf. Ioan fu refcut mnstirea catolic naintea creia este si azi crucifixul cu Hristos, sculptat n lemn. Sub stpnirea luteran ea servise de hambar. Noua biseric catolic, ce reprezint si ca stil era nou adus de austrieci la Brasov, nu e unul din monumentele n stil baroc care s te impresioneze prin dimensiunile lui si prin bogtia podoabelor. Dar linia ei si mai ales felul cum a fost asezat ntre case, cu o fatad ce intr discret din alinierea strzii si cu cele dou anexe laterale ce formeaz un unghi cu aceast linie, trdeaz gustul ales al arhitectului, desigur vienez. Mai mult dect exteriorul, te impresioneaz interiorul, cu bogtia de colori a picturilor si vitraliilor si atmosfera tainic ce stpneste aici. Biserica cu hramul Sf. Petru si Pavel e singurul monument de arhitecrur baroc pe care-l remarci n Brasov. Stilul cel nou, care s-a revrsat din Spania, trecnd prin Franta lui Ludovic al XIV-lea si prin Germania rmas catolic, cu podoabele lui rspndite din belsug si n mod ostentativ, apare la noi diluat si nu mai are mult din ceea ce se vede n Viena sau n Polonia bogat.

Ostasii generalului austriac de la sfrsitul secolului al XVII-lea, primind ordinul s incendieze orasul, l-au executat mai mult dect constiincios. Se vede c nici ei nu gsiser o primire prea clduroas din partea sasilor. Majoritatea caselor au ars atunci, nct nu mai stim cum erau nainte. Dat fiind caracterul conservativ al brasovenilor, avem dreptul s presupunem c ele au fost refcute asa cum erau nainte. Se spune ndeobste c si acestea sunt zidite n stil baroc, ceea ce e adevrat numai ntru ct nici Brasovul nu a putut scpa fr influenta felului de a cldi case ajunsese tocmai pe atunci la mod. Ceva din liniile barocului, dac nu totdeauna, se recunoaste si n fatadele brasovene, mai ales cnd ele nu se mpotriveau spiritului de economie al locuitorilor si cnd sunuozitatea nu ofensa realismul lor. Ca si cu cele mai multe primrii ale oraselor vechi, ce trebuiau mrite cu timpul - si adaosele se fceau n gustul si stilul epocilor mai noi -, asa s-a ntmplat si cu Sfatul din mijlocul pietii. Pe la 1774, cnd ajunse si el, n sfrsit, s se refac dup pagubele marelul foc, i se adug frumoasa loggie n stil baroc din partea de nord, prin care urci la etaj si care se vede si n fotografia pe care o reproducem. Dar aceste adaosuri si amnunte prin care se fceau concesii gustului ce strbtuse, desi mai trziu, si la noi, ne dau tot att de putin dreptul s vorbim de case baroc n Brasov, pe ct nu gsim reprezentat aici nici stilul anterior, al Renasterii. Priviti la Venetia! Palatele gotice de pe Canalul Mare alterneaz cu cldirile din epoca Renasterii si cu splendoarea bizantin a bisericii Sf. Marcu. Nici chiar faimosul maur al lui Shakespeare n-a trecut degeaba prin orasul lagunelor. Desigur c Brasovul nu sufere o companatie cu Venetia, dar ca s ntelegem bine un lucru, nu stric s ntrebuintm colorile cele mai stridente. La urma urmelor, negustorii brasoveni au fost nu o dat n acest vestit centru comercial. Dar ei vedeau numai marfa, nu si palatele negustorilor. La Venetia si n multe alte orase despre care vom mai vorbi (cci vrem s punem n aplicare metoda comparativ pe care o ludam n capitolul nti), vedem reprezentate multe stiluri, care se prezint cu toate sau cu cele mai caracteristice note, nct si profanul le deosebeste fr gres. Tot astfel la Florenta nu-ti trebuie ghiduri si manuale de istoria artelor ca s recunosti puritatea stilului Renasterii. La Brasov ns, ntre goticul Bisericii Negre si barocul celei catolice, Renasterea a trecut fr urme apreciabile. De unele cldiri se spune c apartin acestui din urm stil, ndeosebi de Podul Btusilor. Cu oarecare bunvoint se poate accepta aceast prere, dar abia cnd faci o comparatie ntre el si ntre Palazzo Pitti din orasul de pe malurile rului Arno, vezi ce va s zic "renastere" si "stil". Iar Pitti nu era un aristocrat, nu fcea parte din elita social a Florentei, ci un cettean din clasa mijlocie, ntocmai ca Appolonia Hirscher, sotia acelui Lukas Hirscher cruia Coresi i zicea Hrjil. Ea voia s dea negustorilor brasoveni o mare hal de vnzare, cu un trg permanent de mostre. Ca sibianc, ea avea vederi mai largi dect compatriotii ei brasoveni, ncit se poate chiar s fi apreciat n oarecare msur si partea artistic a cldirii. Dac ntre stilul gotic si baroc al celor dou biserici din centrul Brasovului au trecut veacuri fr s recunoastem edificii zidite n alt stil, cauza este, dar numai n parte, lipsa de cldiri monumentale. Dnd bisericii lor niste dimensiuni neobisnuite, sasii n-au mai avut trebuint de alte biserici. Abia n suburbii se mai gsesc cteva, dintre care bisericuta luteran din Schei si cea din Blumna, care dateaz abia din secolul al XVIII-lea.

Amndou cu ornamente externe n tencuiala turnurilor, care trdeaz gustul pentru stilul atunci la mod, rococo. Dar nici acest stil, mult apreciat de austriecii veniti la Brasov, nu are nici un singur reprezentant de seam, un monument mai mare, care s-i fac onoare. Gsim numai tavane de stuc, mai ales n casele mari romnesti din Schei, chenare la usi si ferestre si linii avntate n tencuiala fatadelor, ca la fosta "Redut", care aduc aminte de coloraturile primadonei n cutare arie de Mozart. Priviti Sfatul, singura cldire monumental din centrul Brasovului. A fost la nceput un turn care pzea podul grlei ce trecea pe aici. Din acest turn se putea supraveghea si prundisul de "sub buciumi", pe care cresteau mrcini. In turn si avea locul si cel ce tinea ordinea trgurilor. La nceputul secolului al XVI-lea, 30 de mesteri zidari au lucrat la facerea turnului mai nalt - peste 5O de metri - si la cldirea din jurul lui, care avea s devin primria Brasovului. Aici au tinut veacuri de-a rndul sedinte nesfrsite consilierii, numiti "sutasi" din cauza numrului lor, ce luau att de greu vreo hotrre. Sfaturile lor au dat numele de "sfat" - pe care l ntrebuinteaz nc si Coresi, n secolul al XVI-lea - ntregii cldiri. Multe veacuri aici s-au dezbtut trebile Brasovului si ale Trii Brsei. Ceasul din vrful turnului, la care a lucrat n anul 1528 mestrul "fctor de ore" Georgius din Sighisoara opt sptmni si patru zile, a btut de nenumrate ori cu glasul su metalic. Arttoarele ornicului de la Sfat aveau forma unei mini cu indexul ntins spre cifra cadranului. Probabil din aceast cauz i se zice la Brasov arttorului "brnc". El avea, pe vremea mea, o specialitate, care nu cred s fi datat de pe vremea mestrului sighisorean (cu a crui munc brasovenii fuseser att de multumili, c i votar o gratificatie si-i deter un banchet, care cost suma fabuloas de doi fiorini). Specialitatea acestui ceas era independenta lui fat de celelalte ceasuri (de la Biserica Neagr si de la cea catolic), care artau totdeauna alt or. Cnd plecai la gar, lund grbit o birj din piat, si la ceasul de la Sfat era dou si un sfert - sau la "un sfert p trei", cum se zicea pe la Brasov - si zoreai birjarul s mne repede pn la gar, constatai c timpul nu trecuse deloc, cci atunci cnd soseai era tot la dou si un sfert. Dealtfel aceast neconsonant a ceasornicelor era general la Brasov, si independenta celor din turnurile bisericilor unul fat de altul era acut, mai cu seam la cele din diferitele sate ssesti. Zidul turnului se termina cu un mare glob de metal, cum se vede n fotografia ce o reproducem, cruia i se zicea "bsica Sfatului". Ea a fost nlocuit cu actualul acoperis tuguiat abia n secolul nostru. Din turn cnta pe vremuri si fanfara orchestrei orasului, creia din aceast cauza i se zicea "tururnrii", dup germanul "Stadtturner" (cci sasii nu zic "Turm" ca n limba literar, ci "Turn"). Dup ce suflau tare, ca s fie auziti de departe, ei coborau tocmai n pivnita Sfatului, unde gseau un vin gustos, al crui parfum ispiteste totdeauna pe artisti. In jurul Primriei nu se ngrmdesc, ca n alte orase vechi, prvlioare vestite pentru marfa lor si birturi cu vin vechi si specialitti culinare, dar n tineretea mea la parterul Sfatului erau cteva "boltite", ntre care si a unui cojocar vestit pentnu blnlile lui si pentru carnea de miel gras ce o vindea. Cci la Brasov mieii i tiau si vindeau cojocarii.

Cojocria aceasta avea rdcini vechi, de pe cnd Sfatul era numai un turn, ce era dat n grija breslei cojocarilor. Mai era acolo o zarafie, n care schimbau bani cei ce plecau n Tar, o mic hal de pesti adusi de la Galati si un ascutitor de cutite cu nume cehesc. In partea spre vest era garajul pompierilor cu masinile lor de stins focul. De teama focului tremurau brasovenii ptiti, si mult timp paznicii de noapte umblau cu un mic bucium si fceau atenti pe cetteni s sting lumnrile si focurile. "Domnilor, a btut la nou, stingeti focul si lumina", psalmodiau ei pe nemteste. Aveau ei, nu-i vorb, si grija ca s nu umble pe strad cheflii si rufctorii, dar cei dispusi s bea un pahar de vin l scoteau din pivnit si-l consumau acas, iar de hoti te pzeau portile orasului ce se nchideau cu lacte grele. Contra focului ns ele nu te puteau apra. De aceea paznicul Sfatului fcea regulat rondul pe galeria de la mijlocul turnului, si cnd zrea flcari sau fum, btea clopotul n dung. O btaie repetat la intervale nsemna "foc n Brasovechi" (al crui nume nemtesc ncepea cu A); dou bti era Blumna, trei, Scheii, patru, Cetatea; iar cnd se urmau cinci bti ardea la Stupini. Ornicul avea alt btaie dect clopotul de alarm. Cnd am spus adineaorea c n rstimpul de la Zidirea Bisericii Negre pn la cldirea bisericii catolice Brasovul n-a avut alte edificii monumentale afar de Sfat si Podul Btusilor, am trecut cu tcerea zidurile care ncunjur orasul si pe care le-am descris n capitolul precedent. Dou secole s-a zidit la ele, nct nu e de mirare c nu a mai rmas vreme brasovenilor s se gndeasc la alte ziduri. Monumentalitatea acestora e att de puternic, nct doar Biserica Neagr li se poate asemna. In fata scopului bine determinat pe care l aveau, cei ce au fost autorii lor nu mai aveau si preocupri de natur estetic (care totusi nu lipsesc attor alte fortificatii si castele). Menirea lor era de a apra ct mai bine pe cei asediati. Nici la Coloseul din Roma nu stilul, ci monumentalitatea ne bate la ochi. Totusi, uneori arhitectul a gsit la plnuirea unor turnuri brasovene prilejul s le dea o form agreabil vederii. Micul turn ce fcea parte din Poarta Caterinei, pstrat pn astzi ca monument istoric, are mult gratie, iar Turnul Alb e unul din cele mai frumoase monumente istorice ale orasului. Precum naintea acestor ziduri si fortificatii nu ne trece prin gnd s ne ntrebm n ce stil sunt zidite, tot astfel vom face mai bine s renuntm a eticheta sub numirea unui anumit stil cldiri ca Podul Btusilor sau Sfatul. Pe cei ce cldeau cu un anumit scop si fr preocupri estetice i-a nelinistit att de putin stilul, nct la casele lor, cel mult putem gsi doar anumite note comune si caracteristice dictate de necesittile locale. Adevrat c si stilul se naste din asemenea trebuinte ale epocii si ale locului, dar pentru ca inovatiile lui s prind si s se dezvolte, e necesar ca s intervin artistul si s existe un public de gust si gata s aduc jertfe materiale. Stilul gotic a pornit din trile cu clim mai rcoroas si s-a nscut n orase cu putin spatiu, n centre ngrmdite de case. De aceea artistii au fcut ferestrele nguste si lungi. Forma ogival a tururor deschizturilor n ziduri si zveltetea turnurilor ascutite a plcut lumei ce intra n catedrale si le admira mretia. Cnd catolicismul fu amenintat de Reform, el cut s atrag credinciosii prin splendoarea si luxul ce lipsea protestantilor. Atunci se nscu barocul ncrcat de podoabe, pe care-l promovau nainte de toate curtile marilor domnitori si bogtiile unor aristocrati ce imitau pilda curtilor. Dar si setea de spectaculos la masele de credinciosi a contribuit la rspndirea acestui stil ce fcu fnconjurul celei mai mari prti a continentului nostru.

Brasovul n-a fost niciodat un leagn de artisti si nici patria unor oameni cu vederi largi si cu "mn spart" pentru satisfacerea unor porniri att de nepractice ca stilul. Dac avem totusi trei biserici n stil roman, gotic si baroc, cea dinti si a doua sunt ridicate pe timpul cnd legturile cu Apusul si cu papalitatea erau nc strnse si de aici se puteau trimite arhitecti si da ndemnuri si ajutoare banesti. Barocul a venit la Brasov deodat cu austriecii. Ct despre Renastere, zidurile ce aprau Brasovul de primejdii l izolau si fat de influentele externe. Epoca aceasta dintre gotic si baroc o numim mai potrivit "prebaroc", lundu-ne dup numiri ca "preistoric", "preromantic", sau "prerafaelit". Ele dateaz de cnd istoricii au descoperit urmele trecutului si ale civilizatiei lui prin dezgroprile lui Schliemann la Troia si ale arheologilor englezi la biblicul Ur, de cnd cercettorii literari au descoperit unele trsturi romantice sau vestitoare ale acestei directii literare la naintasii lui Victor Hugo; n sfrsit, de cnd un critic de art englez a artat c naintea lui Rafael existase o pleiad de pictori de seam si interesanti. Aceste compuse cu prefixul pre sunt foarte comode, cci ti permit s etichetezi si rstimpurile lipsite de personalitate si originalitate. In special n arhitectur poti s te ocupi de locuri si vremuri fr un anumit stil, dar cu consensul de a avea acelasi fel de a zidi si de a pstra o rnduial impresionant. Spre a deslusi bine aceste dou trsturi caracteristice ale arhitecturii brasovene, e recomandabil s privim Brasovul din avion - pe vremea mea se zicea din "perspectiv psreasc" - sau s ne urcm pe Tmpa, de unde avem si o fotografie a orasului pe care cititorul o poate gsi si n cartea de fat. In ea se cunoaste tocmai Cetatea si Brasovechiul, care ne intereseaz deocamdat mai mult. Din punct de vedere edilitar aceste dou prti ale Brasovului prezint aceleasi trsturi caracteristice. In Brasovechi trei artere longitudinale, Ulita Lung, cea de Mijloc si a treia, care face legtura cu Blumna. E mprteala tipic a satelor din Tara Brsei, nsirate de-a lungul soselelor. Treceti odat prin Cristian si vi se va ur, ca si n Ulita Lung din Brasovechi, de strada fr sfrsit si plicticos de uniform pe care o traversati. Intre aceste strzi principale sunt cele de legtur, transversale. Uitati-v acum la Cetate. Continund Ulita Lung din Brasovechi, avem artera principal a Ulitii Vmii cu Trgul Inului n piat si Trgul Cailor. Pe partea cealalt, tot urmnd directia nord-sud, este a doua arter lung ce duce n Blumna, Ulita Fnarilor (azi a Castelului). Aceeasi directie o urmeaz celelalte strzi, orientate de la nord spre sud, dintre care cele mai multe merg numai pn n piat, plecnd sau de la promenad, sau din Schei. Din strzile transversale amintim numai Strada Mihail Weiss, cea mai lung, care uneste Ulita Vmii cu a Fnarilor. Mutndu-se n valea Tmpei sasii au continuat felul de-a face strzile adus din tara mam. Tot din patria pritiv e si felul de a cldi casele. Acestea erau la nceput scunde, mai trziu si cu un etaj. Ele aveau acoperise nalte, ca s se scurg apa si s nu se strng pe ele zpada. Ici si colo aflm si astzi, prin strzile putin umblate, asemenea case-parter sau cu un etaj, n care proprietarul locuia ntr-o singur camer si nu mai avea dect o buctrie si un mic atelier, dac era, ca n cele mai multe cazuri, mestesugar. Cnd casa avea si etaj, buctria era mutat la catul nti, iar locul ei l lua atelierul. In copilria mea erau n Ulita Scheilor (a Muresenilor), cele dou oase n locul crora s-a cldit mai trziu

templul evreiesc, si n fat, fcnd colt cu Valea Lat, alta, acoperit cu sindril. Desi Brasovul se numea mai demult, din cauza acoperiselor sale de tigl, neobisnuire n aceste regiuni, "Cetatea Rosie", sindrila era nc acopermntul comun. Ea mrea primejdia incendiilor. Acoperisele erau uneori n dou straturi, adic desprtite la mijloc n sens transversal. In strzile laterale casele cu fatade strmte aveau, ca n satele ssesti si de cele mai multe ori n Brasovechi, partea cea lung a acoperisului spre curte, iar spre strad un triunghi de zid era cu cozoroc si cu vizier. Acolo unde ncepea triunghiul, zidul era desprtit pnntr-un sir transversal de tigle, iar n partea de sus cpriorii intrau ceva mai nuntru, nct se forma o mic piramid de tigle. Pe ct de uniforme erau casele, pe att de variate erau "urloaiele", adic cosurile. Intocmai ca n satele ssesti, pe timpul rococoului erau moderne cele rotunde. Imi aduc aminte c trecnd cu trsura de la Bran prin Rsnov si Cristian, m amuzam cu ceilalti copii s citim anii nsemnati pe cosuri. Cele de la sfrsitul veacului al XVIII-lea erau rotunde. O reminiscent de pe cnd brasovenii nc nu se mutaser n Cetate erau portile mari si boltite prin care putea trece carul nalt ncrcat cu fn sau bucate. Deveniti citadini, nu mai era propriu-zis trebuint de aceste porti mari, cci in curtea ngust nu era loc s ntoarc carul de lemne sau cel ce aducea marfa pentru a fi asezat n depozite. Descrcarea se fcea n ulit, iar lemnele sau marfa erau crate apoi cu cosurile sau roabele n curte. Dar obisnuinta era asa de nrdcinat nct nu tinea seama de aceast schimbare. Obisnuinta, puterea traditiei, instinctul c prin conservatism si pot mentine situatiunea privilegiat, ncetineala cugetrii si lipsa de fantazie si aptitudini artistice, solidaritatea nutrit de organizatia breslelor, ascultarea celor recunoscuti de conductori, o pronuntat aplicare spre ordine, disciplin si crutare, iat calitti si defecte care dictau si forma adoptat pentru cldiri, mai ales n aceast epoc prebaroc, netulburat de influente externe. Casele se lipeau una de alta, crutndu-se o parte din pretii desprtitori si accentundu-se gndul de sigurant si ajutor mutual n caz de nevoie. Doar casele din colt de strad fceau o mic exceptie, prin zidurile mai iesite la baz dar si aceast neregularitate se asemna cu soldatii care, defilnd, pstreaz, cnd fac ntoarcerea capului, la aripele rndurilor, pozitia cu privirea drept nainte. Astfel de case cu un fel de contraforturi, erau pe vremea mea n Ulita Cldrarilor: cea care fcea colt cu Strada Sf. Ioan, demolat de atunci, si cea care mai exist si astzi n colt cu Mihail Weiss, n care e farmacia Jekelius. Mai este o exceptie, pe care iarsi o ntlnim adesea n satele din Tara Brsei si a crei explicare nu s-a dat pe ct stiu, pin acum n mod plauzibil. Unele case brasovene au fatada cu o parte retras din linia strzii si cu o ferestruic n zidul care face colt cu cel retras. O astfel de cas e cea din Ulita Scheilor, unde a fost mult timp Casina romn. Alta era casa bunicului meu Nica, n Ulita Fnarilor n care sedea, cnd eram copil, o mtus mare a mea, vduva lui Costache Secreanu. La ea m duceam adesea si m

asezam bucuros la fereastra care permitea cuprinderea strzii ntregi dintr-o singur privire. Asa era si casa din Ulita Vmii, unde sedea un coleg sas, Hienz, si la fereastra creia m asezam de asemeni cu predilectie. Casa aceasta veche a fost demolat de atunci. Poate fereastra care permite usor urmrirea cu ochii a tot ce se ptrece pe strad s fi fost cauza acestei iesiri din linie. in tot cazul, trectorii aflau un bun ascunzis dup aceste colturi discrete de case. Caracterul brasoveanului ne permite s ntelegem si o particularitate pe care o ntlnim att n Brasovechi ct si n Cetate. Priviti fotografia de pe Tmpa si nchipuiti-v Dealul Strjii nelocuit, cum era n mare parte n copilria mea si cum, desigur, era n epoca prebarocului. Partea alb n fotografie e Livada Postii, numit astfel pentru c aici mai de mult psteau caii crutelor ce fceau traficul postal. Inc n 1860 smulgeau cu boturile lor aici iarba oi si bivoli. Case nu erau. De-a lungul Brasovechiului se ntind dealurile ce ies la Warte, care erau golase, precum se poate vedea pe desenul din secolul al XVIII-lea, pe care l reproducem. Despdurit era si dealul cu cele dou turnuri, Alb si Negru. Dar nu numai copacii lipseau aici, ci si casele de pe aceste dealuri. Sasii din Brasov se simteau siguri - era s zic "la largul lor", ntrebuintnd o expresie care se potriveste numai la romni - numai ntre zidurile care i aprau. Numai o iesire din nchisoarea voluntar ntre aceste ziduri ar face potrivit asemnarea Brasovului cu Salzburgul si alte orase cu o pozitie mai putin frumoas, dar cu locuitori care stiau s profite de ea, rspndindu-se cu casele lor pe dealurile si colinele nconjurtoare. Cnd mergi cu trenul pe linia ce leag Brasovul cu Viena, la o cotitur ti vine deodat s nu-ti crezi ochilor. Te freci bine pe ei, ca s-ti dai seama c nu visezi, si peisajul pitoresc ce apare pe neasteptate nu e o decoratie de teatru, ci aievea Sighisoara. Exist dar si comune si orase cu ziduri aprtoare, care stiu profita de pozitia lor frumoas. Dac esti amator de pitoresc, trebuie s-l cauti n Schei, la trocarul srac care si cldeste casele lipindu-le de stnci si cocotndu-se cu ele pe dealuri, nu la cetteanul nstrit al Cettii Brasovului. Este chiar de mirare cum el, marele prieten al pdurii, care iese att de bucuros la verdeat si urc pe munti, poate, acas la el, s se lipseasc de orice contact direct cu natura. Un oleandru n ciubr de lemn sau un ficus e singura verdeat de care simte nevoie; un canar n colivie nlocuieste privighetoarea. Intre srmele "pisitii" i-au pus o buctic de zahr ca s-l mngie de pierderea liberttii, precum vasul de sticl n care e nchis pestisorul rosu si d acestuia iluzia c cei ctiva litri de ap n care pluteste fac parte dintr-un lac mare. Ati observat c n tot centrul Brasovului nu se vede pe strad nici un copac? In orice alt oras vezi cte un tei sau platan n cte o piat sau copaci de-a lungul bulevardelor. Nu voi uita niciodat impresia adnc ce mi-a fcut-o arborele mare sub care se jucau copiii ntro piat mic din dosul Panteonului, unde a cutat si a gsit locuint acel adnc priceptor al artei, profesorul Focillon. Prin anul 1893 era vorba sa se pun copaci si n Brasov, de-a lungul Trgului Grului, dar ideea a fost prsit, spre marea deceptie a cinilor, care au fost siliti s se multumeasc s-si lase crtile de vizit pe "stresinile" - burlanele - caselor, care n urma unei ordonante mai vechi a primriei, trebuiau s fie aduse de sus n jos pe fatada caselor, ca apa de pe acoperis s se scurg n vale prin niste mici canale acoperite cu plci de fier, cu gurile ptrate, ce traversau trotuarul. Iarna ngheta uneori apa; si

atunci din stresini atrnau turturi de ghiat pe care copiii i loveau cu vrful ghetelor, cnd treceau pe strad. Lipsa simtului pentru pitoresc a fcut ca Brasovul s se deosebeasc att de mult de nenumratele orsele germane sau locuite de germani, ca Tyske Brygge - Podul Nemtilor - din Bergen, unde se asezaser pe vremuri "hanseanicii" din Germania de nord. Pitoresti sunt cuiburi ca Rotenburg ob der Tauber n Bavaria sau cartiere ca Rmer-ul din Frankfurt pe Main, sau attea strzi strmte, si ntortocheate ca cele din Stuttgart, sau strduta alchimistilor din Praga. In locul lor, ai la Brasov strzi drepte si, pentru vremea cnd au fost croite, neobisnuit de late. Cnd orasul s-a modernizat si avea nevoie de ci de comunicatie directe si ncptoare, strzile acestea au prins bine si nu au trebuit s fie rscroite. Numai n cartierul cel mai vechi gsesti o stradel numai pentru pietoni, a Sforii, sau cele dou strzi scurte care converg, si din cauza asemnrii cu cele dou coarne ale unei furci se numeau nemteste Strzile Furcii. Cel ce a tradus "Gabelgasse" romneste a fcut din el "Ulita Furculitei". Azi - nu prea stiu de ce - ele se cheam Alecu Russo si Mitropolitul Filitti. Cea dinti nu e carosabil. Nici strdutele de legtura, att de frecvente n orasele vechi si o specialitate a Sibiului, ce trec prin curti sau pe sub bolti de case, nu se prea ntlnesc. Exceptie face doar trecerea din piat pe sub boltitura unei case din Trgul Grului n piata de "Sub Bucium", sau prin curtea birtului "Gaura Dulce" la "scaunele" mcelarilor. Si intrarea pe Valea Lat se fcea pe sub o arcad, iar la captul dinspre Trgul Boilor, Ulita Mcelarilor se termina cu o pasarel boltit, unde era "America", un fel de bar, care a fost - daramat prin anul 1892 si care a fost expropriat de oras cu suma de 10.000 de fiorini. Dac treci ns pe strzile att de modern croite ale Brasovului, uniformitatea caselor, care-i dau un caracter unitar, ca n cele mai multe orase moderne, dovedeste simtul de disciplin, dar si lipsa de individualitate a proprietarilor lor, dusmani ai oricrui lux. Barocul n-a adus portalurile mpodobite ale caselor "boieresti" din apropierea "Burgului" din Viena, sau ale palatelor din Cracovia, ci doar cte o arcuire de zid ce nu costa prea mult, sau ici si colo, inovatia att de practic a arhitectului parizian Mansart, care a ntrebuintat podul pentru "mansardele" ce nmulteau, cu o cheltuial mic, camerele de locuit. Acelasi spirit de economie a fcut ca pietele Brasovului s fie goale, ceea ce mrea spatiul pentru trgurile ce se tineau aici. In fotografia de pe Tmpa nu se mai distinge piata de "Sub Bucium", cci pe Strada Mihail Weiss o parte mare a acestei piete, care odinioar era mai nsemnat chiar dect cea mare, cu Sfatul la mijloc, a fost acoperit cu case. Se disting ns bine cele trei piete ale vechiului Brasov din care una, acolo unde Strada Hirscher d n a Fnarilor, era Trgul Staielor si serveste azi ca trg de zarzavaturi "verdetreselor". Celelalte dou, mai mici, de recunoscut n fotografie, sunt n Ulita Neagr, la ncrucisarea ei cu Trgul Boilor si cu Mihail Weiss. Am spus c nici un copac nu umbreste golul acestor piete. Dar nu-l umple nici statuile care nfrumuseteaz alte orase recunosctoare pentru brbatii mari ai neamului, sau pentru cettenii care i-au facut cinste. Si n privinta aceasta Renasterea a trecut alturi de Brasov, fr s-l ating. Cele dou coloane ridicate n strzile principale ale Vienei si Innsbruckului, Graben si Maria Theresienstrasse, spre lauda cerului care le-a scpat de flagelul ciumii, nu apar la Brasov, desi ciuma a fcut de cteva ori si aici ravagii

cumplite. Lipsa simtului artistic a pierdut n Brasov prilejul ca s nalte, deodat cu triumful temporar al catolicismului austriac, unul din cele mai caracteristice monumente ale barocului, coloana cu figuri chinuite si ntortocheate. Era, adevrat, si n piata cea mare un stlp solid de piatr, care ns nu urmrea scopuri artistice, ci avea menirea s pedepseasc n vzul tuturor pe cei vinovati de fapte infame. El era asezat ntre Podul Btusilor si Sfat. La acest loc de frunte a czut n 1688 capul lui Stephan Stenner, cpetenia breslei cizmarilor, care a avut imprudenta si cutezanta s se mpotriveasc cu arma n mn ostirii austriace care voia s intre n oras. In Brasov, Respighi n-ar fi putut cnta att de sugestiv nici pinii, nici fntnile ce nfrumuseteaz Roma. Aspra si minunat de delicioasa ap rece de munte nu salt n valuri spumoase din fntni spate n marmor sau turnate n bronz, ca n Italia, nici nu tsneste din conducte arteziene, ca n grdinile palatelor lui Ludovic al XIV-lea. Abia n veacul trecut, cnd s-au plantat teii pentru promenada dintre cele dou porti, a Cldrarilor si a Vmii, s-a fcut, pe la 1810, si o "fntn sritoare" (nemteste Springbrunnen) pe care am pomenit-o nc si eu. In deceniul din urm al veacului trecut, dup introducerea apeductului, s-au mai fcut alte dou fntni cu joc de ape care se scurgeau n niste avuze rotunde, una n "parc" si alta n Groaveri, n fata gimnaziului romnesc, desfiintate ns dup scurt vreme. S nu fim ns nedrepti! Si n piat erau dou fntni, care nu erau nici "tpuri" cu albii, nici puturi cu ciutur. Amndou aveau un fel de colivie mare de fier forjat, care se termina printr-o boltitur din acelasi material. Au fost construite n 1814. Aceast ngrditur, prin care se bga un scoc din tinichea ca s poat curge apa n vase, era asezat pe un zid de piatr nu prea nalt. In fotografia reprodus se vede aceast fntn de care, ca brasovean, eram foarte mndru. Ea a fost desfiintat abia cnd statiunea tramvaiului din piat se fcu tocmai pe locul acela, n anul 1892. Replica ei, naintea vechii politii, pe partea opus a pietii, a fost desfiintat nc prin anii cincizeci ai veacului trecut. S mai pomenim, n sfrsit, de dou amnunte arhitectonice, ce n-au durat mult si n-au avut imitatori, dovad c nu erau pe gustul brasovenilor. Unul era format de arcadele Podului Btusilor. Se pare c asemenea arcade erau si n alte case cu prvlii, scutind pe negustori s desfac marfa lor n ploaie. Dar pe cnd n alte orase nu numai c ele s-au mentinut, ca n Bolzano-Bozen, sau au fost extinse asupra unei strzi ntregi, ca n Paris, n Rue de Rivoli cea mai lung, sau n Berna cea sumbr, unde o ordonant a primriei prescrie ca toate casele nou din centru s aib la parter prvlii cu arcade, n Brasov nu s-a pstrat nici urm de ele. A doua inovatie a fost o ncercare timid de a aduga unei case de colt de strad o cornis. Cldirea ce coteste din Trgul Cailor n Sirul Botelor apartinea, din secolul al XV-lea, vechii familii de patricieni Benkner - Hans Beagner al lui Coresi - si a suferit diverse schimbri, pn ce a ajuns sub trncop. Se vede c aceast iesire din comun nu a fost apreciat nici de proprietarii de case, nici de zidari, care nu erau bucurosi s complice felul lor traditional de cldit. Ca s ntlnesti alcovuri, cornise si alte asemenea

fantezii la fatadele brasovene trebuie s iesi n Schei, unde casele au foisoare si pridvoare, sau s faci o excursie pn n Stupini, la conacul lui Trauschenfels. Dar n cetatea Brasovului locuiau oameni seriosi. Ba si aici le va aduce veacul al XX-lea, cnd au venit attea elemente strine, fr traditie si cu idei moderne. In epoca prebaroc ns, iesirea din comun si tulburarea fatadelor cu elemente nou si costisitoare era ceva neobisnuit. Abia barocul a adus cteva schimbri, dar si pe vremea lui, ca si a rococoului si a stilului Biedermeier, influenta nou n arhitectur se cunostea mai mult n interioare, unde stpnea doamna casei, totdeauna mai aplecat s fac concesii modei. Mobila - despre care vom vorbi n unul din capitolele urmtoare - nu se vedea de afar, din strad. Precum zidurile cettii izolau orasul iar muntii desprteau Ardealul de restul lumii, tot astfel pretii locuintei te puneau la adpost de priviri indiscrete. La ferestrele caselor vechi vedeam, cnd eram copil, cteva btrne cu ciorapul, la care stiau mpleti si "pe dinafar", aruncnd priviri scruttoare la trectori. Sotiroaia, Carcalechina, Zinca Scolarului, Prunculeasa si altele stteau cu ceasurile n firidele zidurilor groase, ca niste stafii din veacurile trecute, dar stafii simpatice ce erau bucuroase cnd le adresai o vorb n trecere si mai ales cnd le spuneai o noutate. Totusi, un stil ce se ivi la trecerea secolului al XVIII-lea ntr-al XIX-lea si n-a durat dect cteva decenii, a lsat cteva urme interesante n Brasov. Din Weimarul olimpianului Goethe si al tulburtorului Schiller si din Viena lui Grillparzer cel ndrgostit de "ale mrii si ale iubirei valuri" si a genialului Beethoven, neoclasicismul arunca valuri att de puternice, nct chiar Brasovul a fost atins de ele. Un arhitect din capitala Austriei a fost chemat ca s cldeasc pentru familia von Herbertheim un mic palat cu scri spatioase, nu strmte ca la casele brasovene, si cu un balcon spre strad. Aici se mut generalul dup ce orasul a cumprat-o cu 10.000 de fiorini - o sum neobisnuit pe vremea aceea pe seama celui mai nalt demnitar al stpnirii austriace. Astzi, n casa aceasta si n saloanele ei luxoase e adpostit Casina ronn. O fotografie ne permite s ne facem o idee despre cea ce se numea luxos pe vremea aceea. Exemplul lui von Herbertheim gsi imitatori. In Trgul Grului - a crui fotografie o reproducem de asemenea - stilul neoclasic a schimbat fatadele unor case vechi, precum e cea pe sub balconul creia intri n piala Sub Bucium, sau a dat cte un portal cu ornamente frumoase. Pn si n Ulita Neagr, att de izolat de zgomotul vietii moderne, cu casele ei vechi si fr prvlii, vezi un balcon la casa n care sedea avocatul Popescu pe cnd eram eu copil. Adevrat c si peste drum e o cas cu frumoase ornamente rococo, iar tocmai la captul nordic al strzii s-a zidit, ling zidurile cettii, o cazarm, creia i zice tot "neagr", ca strzii (care purta acest nume nc cu dou veacuri nainte de marele incendiu). Tot n ulita aceasta s-a deschis, ns numai n anul 1873, hotelul Unio, care nu prea avea un nume bun, si n locul cruia a venit, n 1893, Grand Hotel, cu opt putine - n Brasov le zicea "vane" - pentru bi. Hotelul Barosch, prefcut din casa lui Montaldo din Ulita Cldrarilor si deschis n anul 1894, desi avea 48 de camere, baie si chiar telefon, sa nchis nu peste mult timp dup ce s-a deschis. Celelalte hotele erau n Brasovechi sau Blumna, unde locuitorii erau mai putin rezervati fat de oaspeti. Adevratele hotele, n

sens modern, Coroana si Aro, sunt ns fiice ale veacului nostru. Vechea Coroan din Ulita Vmii era mai degrab un han, la care trgeau aproape numai sasi din alte prti. Ea s-a zidit n 1823, pe locul postei celei vechi, si a fost drmat n 1912. Vechiul han al orasului avea, n 1519, dou paturi pentru oaspeti. In tineretea mea biserica catolic din Ulita Vmii se transforma aproape pe nesimtite din german n ungureasc. Popii erau mai toti svabi maghiarizati, sau pe cale de a se ungurii - soart care-i astepta si pe sasi dac rmneau catolici -, dar gimnaziul de lng ea era la nceput nc att de putin maghiar nct ntiul ei director era romnul Iacob Muresianu. Pe vremea cnd biserica se zidea din nou n stil baroc, si chiar mai trziu, cnd postul de director de liceu nu era incompatibil cu cel de conductor al "Gazetei Transilvaniei", n Ardealul mbibat de spirit austriac nationalittile erau puse n slujba casei domnitoare si a catolicismului care o sustinea. Mai ales pe vremea absolutismului, dinastia avea un puternic aliat n functionarii ce introduser sfnta birocratie. Cnd "amploaiatii" si fceau cruce, ei se gndeau "n numele mpratului"; dar pe ct de severi si constiinciosi erau n serviciu, pe att erau de veseli, deschisi la vorb si dornici de brfeli nevinovate, de muzic melodioas si de reviste umoristice, cnd ieseau din birouri. Ei au imprimat si Brasovului "cachetul" Vienei. In marele cazan habsburgic fierbeau la un loc cehi si poloni cu nume nemtesc si nemti cu nume cehesc sau polonez. Toti erau numai austrieci. Capitala Ungariei locuit de germani, ofiteri nemti ai cror printi erau nc croati .. iat Austro-Ungaria nainte de dualism. La 1867 ns, monarhia s-a mprtit n dou prti distincte, cea de dincolo de ruletul Leita si cea de dincoace. Cisleitania si Transleitania devenir cele dou "sfere de influent", austriac si ungureasc, ceea ce nsemna c o parte era condus de nemti, iar cealalt era lsat la cheremul maghiarilor. Dar cnd perucile uriase purtate de Ludovic al XIV-lea fur nlocuite cu perucile urmasilor lui, Ludovic al XV-lea si al XVI-lea, si stilul baroc trecu n cel rococo, Austria era nc catolic si german. In Brasovul situat n afar de frmntrile politice, nici catolicismul, nici germanismul austriac si nici stilul rococo si Biedermeier, care i-a urmat, nu au avut o influent mai mare asupra cldirilor publice si particulare, spre deosebire de celelalte dou orase mari transilvane, Sibiul si Clujul, considerate drept "capitale politice". Palatele baroce si rococo, ca Brukenthal si Banfi, vorbesc de aceste timpuri, cnd rafinata art politic austriac stia s fac chiar din elita populatiei bstinase exponentii telurilor urmrite de Habsburgi. Iar catedrala din Blaj dovedeste c acea parte din romni care trecuse la Unire, mbrtisnd Roma, a strns n brate Viena. Din stilul rococo avem numai urme nensemnate la Brasov. Cele dou palate celebre, de la Schonbrunn lng Viena si Sans-Souci n Potsdam, erau dou rivale nempcate. De multe ori m ntreb dac pentru poporul german n-ar fi fost o fericire dac n lupta ce a izbucnit n-ar fi rmas nvingtor Frederic cel Mare, ci Maria Tereza. Desigur c sub ea si urmasii ei, imperiul german n-ar fi realizat progrese ca sub Hohenzollerni; dar sub conducerea austriac germanii ar fi avut desigur acea ntelegere pentru altii care lipseste

cu desvrsire prusacilor rigizi, ce, tocmai din aceast cauz, sunt asa de antipatici celor bruscati de ei si chiar conationalilor lor din alte prti. [...] In copil ria mea se cnta frumos si se predica si n Biseriaa Neagr si n cea catolic. Acorduri grave de org fceau s vibreze, la vecernii pretii goi ai catedralei gotice, iar prin aerul mbibat de miros de tmie al bisericii cu altare mpodobite cu dantele si flori, se nlta Ave Maria lui Schubert cel catolic, nemuritorul izvor de melodii de la Viena. De pe amvonul acestei biserici catolice se auzea glasul blnd al printului Hohenlohe, frate sau vr cu ferchesul ofiter de husari care frngea inimele brasovencelor. Cei ce-l ascultau ns nu mai erau dect n parte germani, cci multi din ei nu mai vorbeau nemteste dect cu printii lor, iar cu copiii ntrebuintau "limba statului", maghiara. De pe amvonul Bisericii Negre rsuna ns vocea unui orator cu glasul sonor si cu accente vibrante de admonestare, "popa l mare", Fnanz Obert, care striga credinciosilor si: "Faceti copii!" [...] De fapt statistica din 1890 arta c din 30.739 de locuitori (civili), sasii, odinioar populatia majoritar a Brasovului, rmseser numai cu 9578 de suflete, pe cnd romnii erau 9758, iar maghiarii 10.441, ntre care izraeliti 769 (armenii si germanii maghiarizati nu se pot deosebi de unguri n datele recensmntului). Num rul maghiarilor crestea, pe msur ce se industrializa orasul, prin muncitorii din fabrici, veniti mai ales din Scuime. [...]. Deoarece o parte din ungurii veniti n Brasov nu era nici catolic, nici evanghelic, ci de rit calvin, s-a zidit, prin 1890-1891, pe Bulevardul Ferdinand, pe care ne-am plimbat n capitolul prim, biserica reformat. Dup obiceiul adoptat pn acum, ar trebui s vorbim despre stilul acesteia. Dar daca m ntrebati n care stil e zidit, trebuie s v rspund c nu stiu. Sau: n nici un stil consacrat, cel mult n felul fiantezist si individual al sfrsitului de veac XIX. Ea seamn aidoma cu modelele dintr-un album de pietre colorate "Anker", pe care le cptam dar de Crciun si din care cldeam case. Cnd a nceput ridicarea acestei biserici, alt vnt btea la Brasov; lipsa de stil era ns tot asa de pronuntat. Prin decretul imperial pornit din cancelaria luminatului fiu al Mariei Tereza, care ddu lovitura de gratie conservatorismului, desfiintnd privilegiile si deschiznd portile Cettii si pentru alt lume, si-au fcut intrarea n oras oameni noi, cu idei nou. Compania greceasc de negustori, care de mai de mult avusese dreptul s fac negot n Brasov, avea mai nti o capel n Trgul Boilor, apoi si zidi n anul 1787 o biseric n Trgul Cailor. Acest locas sfnt este ndrt, n curte; spre strad e o cas mare. "Aici te-ai nscut tu", mi zise odat tata, pe cnd treceam pe dinaintea ei, "si aici a murit maic-ta, dup ce te-a nscut", se gndi el. Ea nu e ngropat "la greci", dar n cimitirul de lng zidurile Cettii odihnesc osmintele unui descendent al Brncoveanului(30). Interiorul bisericii are odoare bogate: ntre ele un foarte frumos epitaf, cusut n Viena n 1716. In ea stpneste atmosfera de cucernicie a ortodoxismului. "Greceasc" i se zicea fiindc negustorii care o zidiserc erau veniti din, Peninsula Balcanic si aveau sentimente grecesti. Panaiot Nica a fcut bisericii donatiuni importante, ca si alti ctitori

de origine macedoromn, toti negustori cu vaz si cu avere. Au sprijinit-o ns si boierii din Tara Romneasc pribegiti la Brasov. Brncoveanu, Vcrestii si alte fete simandicoase, care mai nainte stteau n Schei si umblau la Sfntul Nicolae, trecur la Sfnta Treime, ale crei catastife nregistreaz de aci nainte numele unui Sutu, Mavrcocordat si altii. Pe cnd eram copil, la noi n cas se vorbea mult de procesul romnilor cu grecii pentru aceast biseric. Dar cu toat argumentatia strns a unchiului meu Ioan cavaler de Puscariu, functionar superior n Ministerul cultelor din Budapesta, si cu toat aprarea avocatului N. Strvoiu din Brasov, guvernul din Pesta, care nu vedea cu ochi buni ridicarea romnilor, ddu dreptate grecilor. De acum nainte o mn de greci problematici puse stpnire pe averile lsate n cea mai mare parte de romni evlaviosi, beneficiind de casele si venitele considerabile ale acestei biserici, la care slujea pe vremea mea un preot cu camilafc, adus din Grecia. Istoria noastr e plin de nstrinri de avere romneasc, nct nici aceast nedreapt sentint a Curtii din Budapesta n-a putut tine n loc mersul victorios al romnismului. Doisprezece ani dup revolutia lui Tudor Vladimirescu, negustorii romni din cetatea Brasovului izbutir s-si agoniseasc n plin centru al orasului un loc pe care construir o cas de rugciuni numai pentru ei. In tineretea mea s-a ridicat pe acest loc, la 1895-1896, n Trgul Grului, si biserica Sfintei Adormiri. Prim-epitrop al acestei biserici si efor al scolii de lng ea a fost strmosul meu, negustorul Gheorghe Nica. Iorga, marele mester al cuvntului si-a intitulat, scurt si pregnant, Sate si preoti un volum despre Ardeal. De fapt, n satele mici si necjite s-a mentinut populatia bstinas a acestei provincii romnesti, condus de slujitorii altarului. Despre locuitorii romni ai oraselor sa scris prea putin. Ei merit ns o mai mare atentie, si ntre ei cu deosebire brasovenii. In cetatea Brasovului, n care n-au putut ptrunde mult timp scheienii, au intrat mpreun cu negustorii greci, care nu nsemnau pentru patriciatul ssesc nici o primejdie, cci erau putini si n cele mai multe cazuri trectori, si negustori romni. Veacul al XVIII-lea si ntia jumtate a celui urmtor au nsemnat epoca de nflorire a comertului romnesc. Pn la nouzeci la sut din tot negotul brasovean era n mini romnesti. "Negustori si orase" ar putea fi titlul unui nou volum despre romnismul din Ardeal. Acesti romni din Cetate se deosebeau de cei din Schei. In graiul lor se strecurar cuvinte de origine german (precum sunt mai multe din cele date de noi ntre ghilimele) si locutiuni modelate dup nemteste, iar n obiceiurile lor cteva mprumutate de la sasi. In locul antiriului, negustorii veniti din Imprtia turceasc mbrcar haina nemteasc. "Nemtesc" nseamn, n cazul acesta, "ssesc", dar mai cu seam "austriac". Cu Viena care avea o biseric greceasc si o colonie de macedoromni (din care se ridicar bogtasi si mecenati ca Sina si Dumba, baroni austrieci, si n care un magazin din centrul orasului se numea "La printul Ipsilanti"), negustorii brasoveni aveau legturi stabile. Viena era egal cu Europa si pentru oaspetii din Principate. Un Enchit Vcrescu a fost primit cu amabilitate la un "asambleu" din capitala Austriei. Fiii negustorilor romni din Brasov studiau n secolul al XIX-lea la universitatea vienez, si unii din ei se stabilir n orasul

studiilor lor, ca chimistul Nicolae Teclu, membru al Academiei Romne, sau doctorul Sterie Ciurcu. In tabra imperial a luptat la 1848 legiunea din Tara Brsei sub conducerea lui Costache Secreanu, pe cnd socrul acestuia (si strbunicul meu), mai nainte pomenitul Gheorghe Nica, primea n casa sa ospitalier pe fugarii revolutionari moldoveni, Bals, Alecsandri, Sion si altii. [...]. Un rsunet puternic avuse pe vremea printilor mei impuscarea lui Maximilian de Mexico, nefericitul frate al lui Franz Josef. Doar acel btrn ntunecat si cu fata pmntie, care umbla solitar, n tineretea mea prin strzile Brasovului, legnndu-si capul greu pe picioarele rnite n timpul revolutiei, tribunul de la 48, Axente Sever, la fiecare dram nou n familia Habsburgilor - si au fost multe - murmura: "Pedeapsa lui Dumnezeu!" Cu sasii, negustorii din Cetate se nlelegeau destul de bine, cci erau ca si ei, oameni practici si harnici. Dar raporturi mai strnse nu existau ntre sasi si acesti valahi [...] al cror lux l considerau ca o slbiciune de caracter. Cu att mai mult apreciau ns "beamterii" si ofiterii austrieci firea deschis, frumusetea si hainele romncelor, cu care dansau gratiosul lancier si pluteau n pasii mazurcelor si ai valsurilor lui Lanner si Strauss. Vremurile nou nu se potriveau ns cu traiul patriarhal al negustorilor veniti din Orient, ai cror copii se ndeprtar de meseria printilor si se nstrinar de Brasov. In a doua jumtate a secolului trecut negotul trecu din minile romnilor n ale armenilor, evreilor si sasilor, care nteleser c tehnica modern cerea o adaptare a metodelor nvechite de a face comert. Cnd n Trgul Grului, pe un loc cumprat de un negustor romn, se ridic biserica Sfintei Adormiri, fu ales stilul bizantin, care convenea credintei noastre. Micul turn al fatadei avea singura cupol ce ptrunse n centrul orasului. Planurile le fcuse un sas din Brasov, inspirndu-se, desigur, de la biserica Domnitei Blasa din Bucuresti. Nu era ntia oar c sasii lucrau dup gustul musteriilor romni. Argintarii iscusiti stiau bine cum trebuiau turnate si aduse din ciocan bijuteriile si sculele cerute n trile vecine, cei ce fceau lzi nflorite de Brasov, plosti de lemn, precum si olarii pentru ulcioarele de lut ars, nscoceau figuri (cerbi si psri) care romnilor le plceau. Mesteri zidari sasi erau adusi n trile romne ca s ridice biserici mari si luxoase, ca acel Vitus-Veit care a fost chemat la Curtea de Arges. In stil bizantin e si biserica unit ce s-a zidit dup cealalt Unire, cea mare, n strada Iorga. Ea face parte din sirul de catedrale si biserici pe care neamul le-a ridicat n amintirea realizrii visului secular. Dup 1918, numrul functionarilor greco-catolici crescnd, cu deosebire sub Consiliul Dirigent, s-a mrit si prestigiul lor. Unitii, care erau numai 378 (fat de peste 9000 de ortodocsi) dup statistica din 1890, cerur o biseric pentru ei n cea mai frumoas parte a Brasovului.

Afluxul romnilor din alte prti la Brasov ncepuse ns cu un veac nainte. Cu nflorirea negotului nu venir numai macedonenii, ci si romni din Tar, din ntregul Ardeal si mai ales din mprejurime. Si din Schei coborr n Cetate negustori vechi si recenti. Fratii Stnescu, care pe vremea mea erau cei mai de seam comercianti din Cetate, erau de pe Valea Prahovei, marele filantrop Nit Iuga era originar de la Hunedoara, Mandragiu si fratii Eremias si Savu din Scele. Dintre rudele mele mai apropiate, dup mam si bunic, erau veniti: din Macedonia, Nica si probabil Ciurcu; din Buzu, Dima; din Schei, Voinescu si Florian. Dar nu numai negustori, ci, deodat cu deschiderea gimnaziului la mijlocul secolului trecut, profesori - ntre ei si din Bucovina si prtile ungurene - avocati, medici, functionari de bnci si alti intelectuali. Dup tat, care era avocat n Brasov, sunt din Bran; din surorile mamei mele una a fost mritat cu un profesor originar din Scele, alta cu un avocat din Muntii Apuseni, stabiliti tot n Brasov, iar alte dou surori au fost cstorite cu un judector si cu alt avocat, din Cmpia Ardealului si din Rsinarul Sibiului. Am citat acest caz cci el mi se pare instructiv pentru marea primenire social ce a urmat n a doua jumtate a veacului trecut n Brasov, dup ce zidurile medievale au czut. Pentru nviorarea cu snge proaspt si sntos de la sate, meritul cel mare l au tot negustorii, care n-aveau numai fete de mritat, ci si o adnc pretuire a intelectualittii. Ei au fost sprijinitorii lui Baritiu si ai Muresenilor, ai "Gazetei Transilvaniei", ai gimnaziului si prietenii lui Saguna. Noii cetteni ai Brasovului au contribuit la ridicarea orasului, care deveni un puternic nucleu romnesc. Pricepere artistic cutm ns n zadar n cldirile nou ce au rsrit pe locul tarcurilor deschise n partea nordic a orasului si n centrul n care au ptruns si alte neamuri dect sasii. Casele se nalt n mod firesc, deodat cu nmultirea populatiei. Deasupra zidurilor groase se ridic al doilea etaj, sub portile boltite se fac, n strzile principale, prvlii; etajul prim, n piat ncepe s fie rezervat birourilor. Casele ajung s fie cel mai sigur plasament al banului. Noul tip de cldiri, asa-numitele "czrmi de nchiriat", rsar ca ciupercile. Ele sunt un fel de frati buni cu cazrmile, scolile, spitalele si cldirile pentru oficii publice si birouri pe care le vom ntlni cnd vom vorbi de "brul" din jurul Brasovului. La acestea vom cuta n zadar un stil. Pretentia de a fi ca n alte orase mari o aveau numai casele bogtasilor, care nu erau prea cruttori cnd voiau s fac impresie si ostentatie cu averea lor. Dar tocmai deceniile din urm ale veacului trecut si anii dinti ai celui prezent au fost si n alte prti dect la noi cele mai putin stpnite de gust artistic n arhitectur. La casele zidite n Brasov n vremea aceasta, rareori vedem eleganta unei linii si armonie la podoabele unei fatade prea ncrcate. Caracteristic e faptul c ele nu apartin sasilor, sobri si cumptati, ci altor neamuri. Casele elegante ale celor doi Stnescu n Ulita Cldrarilor, una cu medalioane aurite si parchete comandate la Viena (Hotelul Continental), casa avocatului Garoiu n Ulita Vmii, cu fatada ei pestrit ca a palatului Sturdza din Bucuresti, casa Safrano m Sirul Inului, sau Mandel n Trgul Grului, toate

acestea si probabil si cea din Strada Sfntului Ioan, n apropiere de biseric, sunt din anii 1864 pn la 1904. La trecerea din veacul al XIX-lea n cel de al XX-lea inginer al orasului era Kertsch, un brbat luminat, umblat prin lume - fusese si n Romnia, unde a fcut lucrri importante si avea sotie romnc - si cu vederi mai largi si moderne. Lui se datoreste c Brasovul are conduct de ap. Numai gustul lui artistic era cam bizar. In Ulita Vmii, casa Ghit Pop are un aer distins, dar cea de peste drum, zidit pentru un armean, care tinea "trafic" , adica debit de tutun, era att de ncrcat cu diferite amnunte de toate colorile nct semna mai mult cu o pagod chinezeasc dect cu o zidire potrivit ntr-o strad brasovean. Cnd s-au cldit case pe locul ocupat odinioar de Poarta Cldrarilor, la captul nordic al strzii, Kertsch si-a fcut n 1888 o vil cu balcoane si cornise si cu un turnulet, care, lipit de cele trei edificii mari, fcea impresia unei locomotive ce trage trei vagoane. "Vilele", adic casele nconjurate de mici grdini ingrijite, care ncepuser s se cldeasc prin Blumna, pe Straj, pe Livada Postii si pe Romuri, ptrunser si ele n cetatea mrit prin Bulevardul Ferdinand. Am vorbit nainte de vila Maurer si vila Baiulescu, unul prefect pe vremea Austro-Ungariei, cellalt primul prefect dup intrarea romnilor n Brasov. Sirul de vile din Strada Nicolae Iorga este o creatie de dup ntiul rzboi mondial. Pe timpul meu lumea nu era prea religioas, si prea putin bisericoas. Crescut n spirit pozitivist, generatia din care fceam si eu parte considera religia ca o igien sufleteasc si mergea la biseric mai mult din obisnuint. De aceea nu trebuie s ne mire c n Tara mrit nu s-a cldit catedrala romneasc proiectat. Numai evreii, care s-au nmultit mult de cnd se nfiintase, la 1827, comunitatea evreiasc, au ridicat un templu n 1903, n Strada Muresenilor (fost a Orfanilor, mai demult a Scheilor), ntr-un stil special, cu elemente maurice. Zidul fatadei, n crmid rosie si tencuial alb, e att de nalt nct acoper din strad cupola. Casa de rugciune de pe vremea mea rmase fractiunei ortodoxe. Despre biserica calvin, confesiunea celor mai multi unguri veniti la Brasov, am vorbit mai nainte, dar n-am pomenit nimic despre virulenta boalei maghiarismului, care devenise acutpe la sfrsitul veacului trecut, cnd au aprut casele zidite n "stil unguresc". Acestea n-au ajuns niciodat monstruozittile unor cldiri din Cluj (ca de exemplu Camera de comert) si mai ales din Oradea, dar gsim totusi soclul si muchiile greoaie, de piatr necioplit, "Tulupanii" - lalelele - pe fatad, cupolele mari la palate (ca cel de justitie) si pentru mine neexplicabile obeliscuri, ca cele de la Palatul de justitie. Probabil prin reactiune, aprur atunci si casele n stil romnesc, care deveniser moderne la nceputul acestui veac n Bucuresti. Cu elemente din mnstiri, conacuri boieresti si din cule, ele plceau mult la nceput, cnd nu se aplicau coloanele groase si scurte, pe care se sprijineau arcurile boltiturilor, si la edificii mari. Acest stil era frumos numai la cldiri fr proportii mari. Internatul Liceului Saguna, zidit n strada Prundului n 1910 de arhitectul brasovean G. Dusoiu, care mi se pare c a fcut si casa avocatului N. Strvoiu,

n Strada Caterinei (azi a Brncovenilor), Camera de comert, Casa profesorilor si alte cteva sunt n stil romnesc. Mai usor era pentru sasi s gseasc n trile germane modele pentru un stil "ssesc". Hotelul Coroana, Liceul Honterus, banca de la intersectia Ulitei Cldrarilor cu Michael Weiss, n care este astzi uzina electric, si alte cteva cldiri zidite mai ales de arhitectul Schuller, se prezint bine n ansamblul orasului. Ceea ce nu se poate spune despre casele n stilul modern. Arhitectii vienezi, grupati la nceputul acestui veac n jurul asa-numitei secesiuni, stau si la leagnul acestei directii. Dar ea are rdcini mai adnci. Si n arhitectur avem o epoc de piatr si de lemn, creia apartin toate stilurile enumerate pn acum, si o epoc de fier si ciment, care face posibile constructii gigantice, ca zgrie-norii americani, mai nalti dect Tmpa brasovean. Expozitia din Viena a adus "roata urias"; cea din Paris, de la 1889, turnul Eiffel, iar cea din 1900 podul Alexandru ce traverseaz Sena, avnd un singur arc. Cnd scheletul de fier a fost umplut cu crmizi, zidurile subtiri de beton armat s-au adeverit mai solide dect cele groase de crmid, permitnd arhitectului s nalte cldirea pn la altitudini ametitoare, la care te duceau ns ascensoarele electrice n cteva frnturi de minut. Populatia oraselor avea de aci nainte loc, iar confortul, acest ideal nou al omului modern, putea fi gsit n cele mai mici apartamente din "blocuri". Pe ctiva metri ptrati locuinta avea dormitoare cu camer de baie, sufragerie cu oficiu, "studioul" cu "debaras"-ul, buctria cu camera de servitoare si scar separat de serviciu, si alte ncperi, minuscule dar cu tot ce-ti doreste inima, balcoane, alcovuri, sere etc. Fatadele acestor edificii n form de cuburi sau turnuri, dup nltime, au linii drepte si preti pe care se reazim acoperisele scunde, nlocuite adesea cu terase. Ochiul trebuie, fireste, s se deprind cu stilul cel nou si cu dimensiunile lui, imense n exterior, minuscule n interior. Dar el a rsrit n mod organic din inima si felul de viat al omului modern, care are alte obiceiuri si petrece vremea mai mult n birouri, cluburi, n tren, automobil si pe vapor dect n cas, schimbnd locuintele si chiar orasele, de cte ori se iveste trebuinta, fr ca s fie mpiedicat de prea mult calabalc. Ochiul trebuie s se mprieteneasc cu formele nou ale acestor cldiri, pe care ncepe s le gseasc frumoase, de cnd dibuirile initiale ale arhitectilor au disprut si la spiritul practic se adaug talentul artistic. Fireste, acolo unde, ca la Brasov, saltul s-a fcut aproape dintr-o dat din evul mediu la timpul ultramodern, contrastele vor fi nc un timp oarecare izbitoare si nu vor jigni numai pe cel ruginit n traditie, ci si pe cel ce vrea s vad o trecere armonioas de la o epoc la alta, de la un stil la cel urmtor. Hotelul Aro, care e unul din putinele monumente reusite ale stilului modern n Brasov, st nc prea izolat ntre celelalte case vecine. Vorbind despre Brasovul cum nc nu era pe vremea mea si cum nu mai era cnd eram copil si adolescent, am intrat n oras pe la hotelul Aro, unde aproape toti strinii si dau ntilnire. Ar fi cazul s ncheiem ntia parte a acestei crti aici, unde ne-am pomenit din nou. Dar ne-a mai ramas o biseric, dac nu un stil, s, ne ocupm cu ea, mai cu seam c nu e o biseric oarecare, ci Sfntul Nicolae din Schei.

Desi despre aceast biseric avem o monografie voluminoas si lucrat cu mult devotament de un fost preot al ei, Candid Muslea, nu stim cnd au nltat scheienii lcasul lor sfnt. E mai mult ca sigur c n satul din apropierea Brasovului a existat o cas a Domnului si nainte de "vremea bulgarilor", si nu numai o cruce de lemn, cum presupun unii(31). Ar fi inimaginabil ca n Rsnovul nvecinat - la care ajungi de-a dreptul dac o iai prin Poian si cu care nc popa Mihai avea legturi att de strnse - biserica de piatr s aib, gravat anul 1384, iar la Schei s nu fi fost o biseric. Cnd aseaz Eminescu epoca de aur a cavalerismului medieval n satira a patra? La o mie patru sute. De atunci, sau mai exact cu un an nainte de aceast dat, este bula papal citat mai nainte, n care se vorbeste cu ngrijorare de o biseric pentru romni, greci, bulgari si armeni. Ceea ce nsemneaz c pe vremea aceasta Brasovul era un centru comercial important, care atrgea pe ntreprinztorii negustori levantini. Aici gseau ei puntea ce-i lega cu Apusul. Era ntiul val mai puternic de fugari dinaintea turcilor, cruia i-a apartinut o vreme si Mircea. Cnd n locul vechii biserici, probabil de lemn, se fcu, la sfrsitul secolului urmtor, una de piatr, care a fost mrit n curnd, cu ajutorul unor domni piosi din Tara Romneasc si Moldova, legturile cu voievodatele vecine devenir si mai strnse, si biserica din Schei putu s devin, gratie munificentii unor domni cu o vie solicitudine pentru fratii de dincolo de munti, un focar cultural de primul rang. Pozitia Brasovului la ntretierea a dou culturi, cea rsritean si cea apusean, se reflect si n factura bisericii Sfntului Nicolae, care e un fericit amestec de diferite stiluri sau, mai bine zis, care ntruneste n sine cele mai diferite influente si alege cu un instinct artistic sigur, cele mai remarcabile si esentiale trsruri arhitectonice ce vin din Orientul iubitor de boltiruri si culori, precum le gsim mai ales n cele dou paraclise si precum erau n pictura mural intern si extern, si din Apusul care se nlta spre cer cu turnuri ascutite. Ca la attea biserici si palate din strintate, a cror cldire a durat un timp mai ndelungat, la planul ntiului arhitect s-au adugat elemente nou care tineau seama de gustul timpului. La baza cldirii stau ns dou elemente curat romnesti, de mare pret, de care au tinut seama arhitectii de mai trziu: eleganta liniei zvelte ce tinde spre nltimi si pozitia topografic. n privinta acesteia nu se putea gsi in Schei un podis central mai nimerit si mai romnesc pentru casa Domnului dect locul ridicat din Prund, pe care urci dintr-o piat larg (pe care a micsorat-o, rpindu-i din vederea desftat, casa parohial de curnd zidit) pe o pant lin. In dos, Tmpa verde. Ea nu e apstoare ca la Biserica Neagr, ci, asezat la o deprtare potrivit, d tabloului un fundal fermector si bisericii o perspectiv plin de efect. Cel ce a mrit-o, a avut viziunea unei catedrale. Proportiile ei sunt impuntoare, fr s fie coplesitoare. Intre bisericile romnesti ea are o mrime ca putine alte, afar de cea din Blaj, cu mult mai nou, si cteva biserici din regiunile vestice, n stil baroc, si afar de catedralele de dup primul razboi mondial.

Despre conceptia plin de elan a arhitectilor ce au dat bisericii lui Neagoe Basarab proportiile mrite si stlpii de zid sprijinitori, stau dovad turnurile numeroase si elegante. In opozitie cu Biserica Neagr, afar de turnul cu ceas deasupra portii de la intrarea principal, mai are un turn, mai nalt, peste corpul bisericii; si lng fiecare din aceste dou turnuri, precum si lng cel al paraclisului de la a doua intrare, mai sunt cteva turnulete nconjurtoare, care, toate la un loc, fac, iarsi n opozitie cu Biserica Neagr, ca acoperisul de tigle s dispar aproape de tot si s nu vedem dect tabla argintie a turlelor ascutite, ca niste sgeti ce mpung norii. Ele, zvelte si avntate, ar putea mpodobi o biseric gotic cu ferestre lunguiete si subtiri, dac arcurile acestora nu ar trda alt epoc. La terminarea acestei cldiri monumentale - pentru vremile de atunci si mprejurrile de la noi - au contribuit deopotriv munificenta unor domni piosi si a unor locuitori darnici din Schei, ca si a unor negustori cu frica lui Dumnezeu fcnd posibil terminarea ei si nfrumusetndu-i interiorul. Un fiu de comerciant romn din Brasov lucra, cnd eram copil, pe niste schele ce mi se preau foarte nalte, la un Sfnt Nicolae frumos si blnd, precum erau toate picturile lui Misu Pop, influentat de pictorii vienezi ai vremii. Dar colorile lui n-au rezistat timpului. Cel mai romnesc dintre sfinti, Sfntul Nicolae, a fost la Brasov si un sfnt iubitor de carte, dar si un nfocat aprtor al dreptei credinte. Nu mult dup moartea lui Honterus, romnii din Brasov i-au imitat pilda. La sfrsitul veacului al XVI-lea s-a deschis, de popa Mihai, scoala romneasc (prima de care avem cunostint sigur)(32) dup ce cu saisprezece ani mai nainte el tradusese, mpreun cu popa Iane, marea Evanghelie cu nvttur tiprit de Coresi. Deci carte, scoal romneasc si tipar. Brasovul are meritul de a fi fost nceptorul pentru cele dou dinti si cel mai activ continuator al crtilor tiprite. Prin toate trei sasii brasoveni, care aveau nsufletirea primei generatii de adepti ai noii nvtturi aduse de apostolul lor, dar aveau si spiritul negustoresc, care le spunea ce afacere rentabil era noul mijloc de raspndire a crtii prin inventia lui Gutenberg, sperau s cstige pe romni pentru luteranism. [...] Romnii din Schei au rmas drept-credinciosi, precum peste mai bine de un veac, cnd sa rspndit la noi unitia, ei au fost cei mai vajnici aprtori ai ortodoxismului ardelean. Preotii luminati de la "Sfntul Nicolae" au tinut piept tuturor atacurilor catolicismului, si ntre ei au fost unii care au stiut suferi cu brbtie pentru credinla lor. Ei simteau c luptnd pentru biserica strmoseasc apr nationalitatea lor. Cnd, n tineretea mea, cauza romneasc nu gsea la Sibiu un ocrotitor destul de vigilent n mitropolitul Miron Romnul, tot brasovenii erau cei ce n sinod aveau curajul s-l trag la rspundere. Romnii brasoveni au avut totdeauna calittile, dar si defectele neamului. Generosi din fire, ei au fost capabili s se nflcreze pentru fapte mari, dar n-au prea stiut s struie n

ele si le-au uitat adesea, cnd dezbinrile ntre ei - mai ales cele de la Sf. Nicolae - li se preau mai pasionante si mai importante. Lipsa de orizont creat de muntii ce le nchideau si lor cmpul vederii se resimte mai cu seam n indiferenta lor fat de arte afar de o serioas pricepere muzical la copiii de negustori, cu o educatie ngrijit de mai multe generatii. Brasovul n-a avut n arhitectur si sculptur mai pe nimeni, pictorul Misu Pop st mai modest alturi de muzicianul Ghit Dima, iar poeti si scriitori ca I. C. Pantu si Ecaterina Pitis sau Maria Baiulescu din timpul meu sunt numai talente minore. Cele mai de seam personalitti culturale pe care le-am apucat eu (sau au lucrat pe vremea printilor mei) erau venite la Brasov din alte prti (sau se trgeau din printi sositi la Brasov de aiurea, ca poetul St. O. Iosif): G. Baritiu, Andrei Muresianu, I. Lepdatu, G. Munteanu, A. Brseanu, V Onutiu, Z. Brsan s.a. Brasoveni au fost ns cei trei frati Bogdan, Ioan, Gheorghe (Duic) si Alexandru. Ct de putin simte brasoveanul nevoia de a lua contact nemijlocit cu artele se vede din faptul c n acest oras. care are azi o populatie de peste o sut de mii de suflete, nu exist un teatru. A lipsit n toate timpurile o revist romneasc mai de seam, iar orchestra orasului, dup o activitate de multi ani, a fost lichidat...

Biserici si stiluri
Scoti mna pe fereastr si constati: plou. Te uiti la cerul pe care se strng nori ameninttori: are s plou. Intri n cas ud pe haine: a plouat. Ploaia, fenomenul pe care-l astepti sau l constati, are, ca verb, trei forme diferite pentru cele trei "timpuri", prezentul, viitorul si trecutul. Pentru prezent si viitor ntrebuintm de obicei cte o singur form, cci cel dinti e prea scurt iar al doilea necunoscut, iar la trecut nu se face nici o deosebire, ca form verbal, dac "a plouat" ieri sau toat vara trecut sau pe vremea potopului lui Noe. Datarea exact a unui eveniment trecut este din timpuri cu mult mai nou dect limba noastr. Nevoia de distinctie este a omului progresat, pe cnd limba lui a rmas la formele strvechi. Btrnele din neam, cnd vorbeau de un eveniment trecut, ziceau cum zic trancele noastre nc si astzi - "cnd a rposat bunica", sau "cnd s-a mritat Anica", sau "cnd eram nsrcinat cu Nicolae". Astfel de raportare la evenimente n strns legarur cu neamul nasteri, cununii si morti, nu are precizia crtilor de la starea civil, ci corespunde felului naiv de datare al omului simplu si al graiului nostru: pe lng perfectul "a plouat", avem imperfectul "ploua" si mai-mult-ca-perfectul "plouase". Asa am fcut si noi. In capitolul Pe urmele trectului am constatat numai c "a plouat". Cnd? Intr-un trecut ndeprtat, care a lsat urme, dar fr posibilitti de datare mai exact. In capitolul despre ntriturile Brasovului eram la mai-mult-ca-perfectul "plouase". Zidurile stau pn azi mrturie despre strile de atunci, dar nu mai au alt rost dect cel de monumente istorice. Li s-a dat alt ntrebuintare dect cea pe care o aveau la origine: preti ai unor magazii de mrfuri, o popicrie, un patinoar sau - sic transit glona mundi! - n turnul de pe Dupziduri se atrn la uscat salamul proaspt de primvar a lui Mutzig si Slaminek.

In capitolul pe care l ncepem am ajuns la imperfect. Preciziunea n timpul trecut o vom face prin raportare la alte ntmplri, contemporane: "ploua, cnd a venit". Bisericile naintea crora ne vom opri nu se stie totdeauna precis cnd s-au zidit. Dar nici nu import data exact. Ajunge cea care se poate stabili n linii mari si pe care o indic stilul lor. Noi nu scriem un ghid, nu vom enumera deci toate casele sfinte ale Brasovului, nsotind cu o stea sau dou stele pe cele mai importante, pe care cltorul grbit trebuie s le viziteze. Si ele sunt urme ale trecutului; dar, spre deosebire de cele descrise n capitolul precedent, ele au si astzi un rost, cci n ele ne nchinm si acum. Preotii care slujesc n ele poart nc mbrcmintea din alte vremuri, indiferent dac sunt catolici sau dreptcredinciosi. Ei sunt singurii care se mai mbrac si azi n hainele lor lungi, purtate de brbati n antichitate si n evul mediu [...]. Reverenda nu e o hain de ceremonie mbrcat numai de cei ce sunt n functiune, ca la preotii luterani sau la unii demnitari din Apus cu talare, ci e o mbrcminte obisnuit, mostenit din vremuri demult trecute. Cea mai veche biseric din Brasov cunoscut nou e cea din Brasovechi, de la Bartolomei. Dateaz de la nceputul secolului al XIII-lea, cnd stilul gotic nu era nc stpnitor nici n trile apusene(28). Colonistii sasi nc nu erau deprinsi cu el, dar o particularitate ptrunsese si n stilul roman, n care-si cldeau casele sfinte: n locul arcurilor de la ferestre gsim ogivele. Arcul frnt la mijloc n unghi ascutit plcea si la noi, nct l gsim si la ferestrele bisericilor lui Stefan cel Mare. Dealtfel tocmai n regiunile Rinului si Moselei, de unde au venit colonistii sasi, a coexistat mai mult timp stilul roman cu cel gotic. Ceea ce ne bate la ochi privind aceast biseric sunt trei particularitti. Mai nti, dac ar fi zidit-o romnii, ar fi asezat-o probabil pe Dealul Sprenghiului, nu la poalele lui, ca s domine toat mprejurimea, cum se cuvine "casei lui Dumnezeu". Intr-o asemenea pozitie nltat biserica poate fi mic, ca cele mai multe n satele si orasele romnesti, cci ceea ce nu fac proportiile, face asezarea ei. Despre locul bisercii de la Bartolomeu am vorbit mai nainte si din el am dedus asupra mutrii Brasovului. Biserica ajunse la captul Brasovului, n loc s fie, precum am fi asteptat, n pozitie central. N-am pomenit ns de mrimea ei si de lipsa celui de-al doilea turn. Faptul c e att de mare - are o lungime de 60 de metri, mai mult ca oricare alt biseric din Tara Brsei, afar de cea Neagr - trdeaz importanta Brasovului nc de la ntemeierea lui. Ordinele clugrilor catolici din Apus si chiar papa tineau seama de lcasurile sfinte ridicate de colonisti n tri ndeprtate si le subventionau. Dac n Brasovechi ar fi fost de la nceput numai o asezare rural, biserica nceput scurt timp dup colonizare n-ar fi avut dimensiunile Sf. Bartolomei. Si faptul c al doilea turn nu s-a mai ridicat poate fi un indiciu c oamenii cu stare din Brasov se mutaser toti din Brasovechi n Cetate, unde trebuia zidit o biseric nou.

Din punct de vedere strategic, locul noului Brasov era cu mult mai potrivit pentru a fi aprat, dect Brasovechiul, unde cetatea de la Sprenghi se adeverise prea slab ca s reziste mongolilor. Din punct de vedere edilitar ns, el era mai putin potrivit Tmpa, acest prete verde si drept, pierde din majestatea lui cnd e privit prea de aproape si taie, cu umbra ei, orice avnt si perspectiv [...]. Marele incendiu de la sfrsitul secolului al XVII-lea a cauzat mari stricciuni catedralei din centrul orasului. Innegrit de fum, i s-a zis de atunci nainte Biserica "Neagr". Numele acesta i s-ar potrivi si fr s fi fost prada flcrilor, cci piatra din care e zidit, nisipoas si usor de cioplit, are o fat ntunecat. Nu seamn nici cu marmora alb a Domului din Milano, nici cu piatra tramdafirie care d catedralei din Freiburg im Breisgau acel unic aspect desftat. Focul care n patru ceasuri a mistuit partea cea mai mare a Brasovului, un an dup tiprirea Bibliei lui Serban Vod, a distrus pentru totdeauna n mare parte viziunea initial a arhitectului acestui monument de art gotic. Aproape un secol biserica cu hramul Sfintei Mrii rmase ruinata, cu acoperisul nruit si dres numai cu scnduri, ca s nu plou n casa Domnului. Cnd, n ultimul sfert al veacului al XVIII-lea, un nou acoperis de tigle fu fcut, acesta nu mai avea proportiile celui vechi, care lsa libere galeriile laterale ca s se vada bine dantelria pietrei cioplite, ci cuprindea, sub cpriori uriasi, otova, toat biserica. La o lungime de 84 de metri si o ltime de 38 de metri, avem o nltime de 42 de metri a acoperisului, pe un zid de 21 de metri de nalt; turnul, de 69 de metri, abia depseste nltimea zidului cu acoperisul. Aceste cifre arat singure c proportiile acestui edificiu nu sunt din cele mai fericite. Dar focul din 1689, care a distus si vitraliile ferestrelor - n locul crora sasii din Brasov s-au multumit cu cteva geamuri colorate la poart - nu va fi vinovat de toate defectele acestei cldiri. Conceput asa de mare, poate crescnd chiar n timpul ct se ridica, aceast catedral depsea posibilittile materiale prevzute n planul initial. Multe din podoabele arhitecturale caracteristice stilului gotic trziu lipsesc, precum lipseste si turnul al doilea. Cel rmas stingher n-are nici nltimea, nici avntul turnurilor gotice. In cei peste o sut de ani ct a durat zidirea - la poarta sudic e nsemnat anul 1477, ceea ce dovedeste c abia atunci se terminaser amnuntele cldirii - vor fi fost cteva cutremure de pmnt - n secolul al XVI-lea snt mentionate sapte - care vor fi tiat cheful credinciosilor s ridice prea sus turnul si s-i dea o form prea ascutit. Contraforturile, foarte puternice n partea sudic a bisericii, vorbesc si ele de spirirul prevztor al brasovenilor. Interiorul catedralei a fost refcut dup cutremur. Aici s-a unit efectul produs de proportiile mrete ale stilului gotic, cu formele pline de gratie ale barocului ce era pe atunci stpnitor. Puritatea stilului initial a disprut, dar ea a fost nlocuit cu o conceptie creia nu-i lipseste bunul gust artistic. Stlpii ce sustin bolta se nalt ca la monumentele gotice, spre cer, si portalele au ornamentatia frumoas a goticului trziu. Frumoas e mai ales "poarta de aur" de la nord. Aproape tot att de nefast ca marele incendiu a fost, din punct de vedere artistic, Reforma. Noua nvttur a lui Luther a prins rdcini adnci la sasii realisti si neturburati de o fantazie prea vie. Un nou foc izbucni, cu vpaia nutrit de emulatia si

exagerrile novicilor. Peste vechi fresce se asternu varul "curtitor"; statuile fur scoase din interior, odoarele grele de metal pretios, lucrate cu rbdare de argintarii iscusiti brasoveni fur topite n cuptoare, ca s dea material pentru monetele ce se bteau chiar n Brasov, iar odjdiile scumpe ajunser prad moliilor. Abia au scpat 33 de obiecte ce formeaz azi tezaurul bisericii, potire, sfesnice, lingurite si alte scule pretioase, ntre care si asanumitul "potir al maleficantilor", din care se ddea, nainte de a fi executati, sfnta cuminectur celor condamnati la moarte. Procesiunile pompoase catolice dispar. Capelele din jurul Bisericii Negre se transform si sunt ntrebuinlate pentru scopuri practice, iar n locul lor rsare "cartierul latin" al scoalelor. Capela Sfntului Laurentiu, care mai pstra si dup incendiu cteva fresce pe peretii interiori, deveni magazie de mrfuri. Dac izbutim s domolim patriotismul local si s privim Biserica Neagr cu ochi ce au vzut si admirat si alte monumente gotice, vedem c mrimea ei nu compenseaz unele lipsuri si defecte, care nu sunt toate aduse de incendiul cel mare, ci unele se datoresc conceptiei initiale sau spiritului de economie al burghezului brasovean. Deasupra intrrii principale nu gsim rozeta mare cu vitralii multicolore, care s rspndeasc o lumin variat n interior. Portalul principal e apsat si scund. Ferestrele, care puteau fi mai mari, pentru c zidurile din care s-au tiat sunt sprijinite pe dinafar de contraforturi puternice, nu au lungimea ce contribuie la impresia de avntat si zvelt, caracteristic monumentelor gotice nghesuite ntre case, ca n cazul Bisericii Negre. Sfintii de piatr si ornamentele sculpturale exterioare, mncate de vreme, nu au fost sculptate de cioplitori cu o imaginatie prea variat. Monstri si balauri ce scuip ap de pe acoperis probabil n-au existat niciodat. Cnd gresia prea moale a spat guri n piatra zidurilor, blocurile de stnc n-au fost nlocuite cu altele mai tari ci, deschizndu-se la Brasov o fabric de ciment, printii orasului avur nstrusnica dar economicoasa idee s nlocuiasc cu ciment piatra mncata de vreme. Asemenea idei meschine au avut si strmosii lor cnd li s-au isprvit banii si li s-a rcit entuziasmul ca s ridice al doilea din turnurile proiectate. Atunci s-au multumit cu unul, si acesta mai mic de jumtate. Acolo unde se termin acoperisul bisericii, se isprveste si zidul turlei. Si alte domuri gotice au numai un turn n loc de dou, cum le visase arhitectul; si n alte orase turnurile n-au ajuns la nltimea intentiei celui ce le proiectase fr s tin seama de paralele multe pe care le reclam ridicarea lor; dar nu cred s fie multe de proportiile celei din Brasov, la care s nu vezi dect ziduri si acoperis. Precum Tmpa apas asupra orasului, asa apas acoperisul asupra bisericii, cci i lipsesc turlele ca niste sgeti, s-i dea avnt, iar turnul actual, n patru muchii, ce se sfrseste la jumtate de drum, pare c e mprumutat de la o biseric de sat sseasc si e parc frate bun cu Turnul Negru de pe Romuri. In interiorul elegant boltit au scpat de rigiditatea luteranismului cteva podoabe sculpturale si o fresc ce ne permite s bnuim c, pe vremea cnd biserica era nc de rit

catolic, arta, pus n slujba casei Domnului, ar fi luat si la sasii din Brasov o dezvoltare mai mare, iar pictura nu ar fi avut reprezentati abia n deceniile din urm ale vremii noastre. Ea ar fi fost, probabil, continuat n gustul adus din patria german, din care au rsrit ganiile unui Lucas Cranach, Drer sau Grnewald, fr gratia si armonica desftare a pictorilor italieni, contemporani cu ei, dar cinstit si serioas, cu amnuntele studiate si meticulos muncite, cu un desen constiincios si cu acea chinuitoare urmrire a unei idei fundamentale transcendente. Brasovenii ar fi avut si urmasi ai acelui "lapicida" pomenit de documente, iar la sfrsitul secolului trecut, cnd au hotrt s ridice o statuie lui Honterus, la concursul publicat - la care s-a prezentat si C. Storck din Bucuresti - comanda n-ar fi luat-o sculptorul berlinez, cu nume Scandinav, Harro Magnussen. Staruia, dezvelit n 1898, cu ocazia a cinci sute de ani de la nasterea marelui reformator (care se nscuse n Ulita Neagr), arat cu mna ntins spre scolile "latinesti" din fat, prin care nvtatul umanist voia - si a izbutit - s ntreasc noua nvtrur religioas. Pe niste bassoreliefuri se vede prima tipografie pe care el a nfiintat-o la Brasov si n care a tiprit si diaconul Coresi crti romnesti si slavonesti. Si o carte religioas greceasc se spune c ar fi fost imprimata aici. [...]. Cnd la serbrile mpreunate cu dezvelirea statuii se adunar la Brasov sasii recunosctori din tot Ardealul, n cortejul impozant prin numrul participantilor, mbrcati n mare parte n costume strvechi, prin linistea grav si solemn, ca si prin ordinea ce fu pstrat, pseau alruri Jekelius, Servatius si Fabritius, strnepotii lui Jekel, Dieners si Schmidt, iscusiti mestesugari. Insusi marele Honterus si latinizase numele, cci el se numise n tinerete Honter, cuvntul ssesc pentru "soc". Dar dac luteranismul a fost cauza lipsei de podoabe din interiorul bisericilor ssesti, la Brasov gsim totusi ceva ce nu a fost adus din tara de bastin, ci din Orientul policrom cu care sasii au stat n legturi comerciale. Sunt covoarele orientale, deosebit de pretioase si care trdeaz un gust rafinat la cei care le-au cumprat sau le-au primit ca zlog de la domnii sau boierii refugiati la Brasov. Din 119 bucti, cele mai multe sunt din Asia Mic (nu persane), deopotriv de frumoase n culori si ca desen. Intre motivele lor, unul, pe care l reproducem si noi n fotografie, se numeste de colectionari "transilvan". Cnd, la zile mari, ele mpodobesc galeriile interioare ale Bisericii Negre - si cea de la Bartolomei si Sf. Martin de pe Straj au cteva covoare orientale de pret - bogtia si variatia culorilor e aproape tot att de strlucitoare ca a vitraliilor Sfintei Capele din Paris. Un amnunt semnificativ: pe cnd eram copil, nu se stia nimic de aceste covoare si de valoarea lor. Ele erau tinute fr grij si n mare parte deteriorate. A trebuit s vin la Brasov, din ntmplare, un cunosctor din Viena, ca s le descopere, n 1896, si s atrag atentia brasovenilor asupra bogtiilor artistice pe care le posed. Si mai are Biserica Neagr dou lucruri de care brasovenii suns mndri, cu drept cuvnt. Amndou se disting nainte de toate prin mrimea lor. Se vede c proportiile acestea au fost pe gustul sasilor, care au nceput cldirea n secolul al XIV-lea, ca si al celor din trecut. Admiratia pentru lucrurile "colosale" este, probabil, adus din vechea lor patrie.

M gndesc la minunata org, cu nu mai putin de 4000 de tevi, care a fosc cldit n 1839 n locul celei mici, care a czut jertf incendiului de la 1689. Romneste, brasovenii i zic "organe", neologism ntrebuintat nc de Coresi. La orga cea nou cnta, n tineretea mea, organistul Geifrig, venit din Germania. Mai trziu l urm acel muzician subtil si plin de poezie, Rudolf Lassel, care se refugia singur, cu cte un elev ce misca foii uriasi n linistea bisericei, ca sa cnte nemuritoarele si savantele fugi de Bach. Ca neostoitul cantor de la biserica Sfnrului Toma din Leipzig, el se lsa furat de farmecul unor improvizatii ce fceau pe iubitorii de muzic curat s se adune n curtea Bisericii Negre si s asculte pe cel ce nu avea idee de prezenta lor. Din turnul greoi si scund, care semna asa de putin cu turnurile gotice ale catedralelor din Viena sau Colonia, rsuna la zile mari si festive, precum si aunci cnd un credincios de seam era dus la cimitir, un glas grav si sonor, care ti mngia urechea si te fcea s te opresti s-l asculti plin de evlavie. Bunic-mea, care s-a nscut n anul mortii lui Napoleon Bonaparte, povestea c urcarea "boancnului", a acestui clopot urias, n turn s-a fcut cu foarte mari greutti si a trebuit s se construiasc un car anume care s suporte greutatea lui, de peste o sut de mji. Clopotele Bisericii Negre au fost turnate de mai multe ori din nou n cursul veacurilor; cel mare a pstrat tonul su grav si frumos de cnd a fost turnat ultima dat. De la universittile germane, mai ales din Leipzig si Tubingen, pe unde au trecut mai toti preotii si profesorii sasi din Brasov, au adus studentii lor, pe vremea lui Fichte, uniforma de catifea neagr si chipiul rotund si albastru purtat n vrful capului lor blond. [...] Influenta german a venit la noi pe dou ci. Una este n legtur cu luteranismul si porneste de acolo de unde veneau si poeziile lui Schiller si Goethe, muzica lui Bach si Schumann, crti si reviste, dar si haine ru croite, si mncri fr gust, cu acelasi sos la toate fripturile. Cea de-a doua e cea austriac si catolic, cu teatrul si opereta vienez, valsurile lui Johann Strauss si gratia unui Mozart si Haydn, cu ofiteri ferchesi ce nvrteau doamnele n tact de trei ptrimi si puneau lumea la cale prin cafenele, cu jurnale de mod, prjituri delicioase si "chifle" si franzele rumene. Aceast influent austriac a sosit deodat cu generalul cu nume italian ce a ordonat s se dea foc Brasovului la sfrsitul veacului al XVII-lea, scos din srite de lipsa de orice bunvoint si ospitalitate la cettenii orasului(29). El nu putea suferi ca niste burghezi ndrtnici s nu primeasc bucuros, imediat dup alungarea turcilor dinaintea Vienei, pe cel ce reprezenta o mare putere. Si nu putea vedea cu ochi buni, el, catolicul, acest cuib al luteranismului. Ce-i psa unui ostas c ard si crtile adunate cu atta trud de Honterus n biblioteca bogat n incunabule, care se numea "librrie", ca la Venetia cea din Piata Sf. Marcu. Ceea ce au fcut cu mnstirile si capelele catolice luteranii, cnd au trecut la Reform, fcur acum iezuitii puternici, incuibndu-se n Brasov. Incendiul crut bisericuta din Ulita Vmii, care fu zidit din nou n anii 1775-1782. Peste drum era alt capel, iar n

Strada Sf. Ioan fu refcut mnstirea catolic naintea creia este si azi crucifixul cu Hristos, sculptat n lemn. Sub stpnirea luteran ea servise de hambar. Noua biseric catolic, ce reprezint si ca stil era nou adus de austrieci la Brasov, nu e unul din monumentele n stil baroc care s te impresioneze prin dimensiunile lui si prin bogtia podoabelor. Dar linia ei si mai ales felul cum a fost asezat ntre case, cu o fatad ce intr discret din alinierea strzii si cu cele dou anexe laterale ce formeaz un unghi cu aceast linie, trdeaz gustul ales al arhitectului, desigur vienez. Mai mult dect exteriorul, te impresioneaz interiorul, cu bogtia de colori a picturilor si vitraliilor si atmosfera tainic ce stpneste aici. Biserica cu hramul Sf. Petru si Pavel e singurul monument de arhitecrur baroc pe care-l remarci n Brasov. Stilul cel nou, care s-a revrsat din Spania, trecnd prin Franta lui Ludovic al XIV-lea si prin Germania rmas catolic, cu podoabele lui rspndite din belsug si n mod ostentativ, apare la noi diluat si nu mai are mult din ceea ce se vede n Viena sau n Polonia bogat. Ostasii generalului austriac de la sfrsitul secolului al XVII-lea, primind ordinul s incendieze orasul, l-au executat mai mult dect constiincios. Se vede c nici ei nu gsiser o primire prea clduroas din partea sasilor. Majoritatea caselor au ars atunci, nct nu mai stim cum erau nainte. Dat fiind caracterul conservativ al brasovenilor, avem dreptul s presupunem c ele au fost refcute asa cum erau nainte. Se spune ndeobste c si acestea sunt zidite n stil baroc, ceea ce e adevrat numai ntru ct nici Brasovul nu a putut scpa fr influenta felului de a cldi case ajunsese tocmai pe atunci la mod. Ceva din liniile barocului, dac nu totdeauna, se recunoaste si n fatadele brasovene, mai ales cnd ele nu se mpotriveau spiritului de economie al locuitorilor si cnd sunuozitatea nu ofensa realismul lor. Ca si cu cele mai multe primrii ale oraselor vechi, ce trebuiau mrite cu timpul - si adaosele se fceau n gustul si stilul epocilor mai noi -, asa s-a ntmplat si cu Sfatul din mijlocul pietii. Pe la 1774, cnd ajunse si el, n sfrsit, s se refac dup pagubele marelul foc, i se adug frumoasa loggie n stil baroc din partea de nord, prin care urci la etaj si care se vede si n fotografia pe care o reproducem. Dar aceste adaosuri si amnunte prin care se fceau concesii gustului ce strbtuse, desi mai trziu, si la noi, ne dau tot att de putin dreptul s vorbim de case baroc n Brasov, pe ct nu gsim reprezentat aici nici stilul anterior, al Renasterii. Priviti la Venetia! Palatele gotice de pe Canalul Mare alterneaz cu cldirile din epoca Renasterii si cu splendoarea bizantin a bisericii Sf. Marcu. Nici chiar faimosul maur al lui Shakespeare n-a trecut degeaba prin orasul lagunelor. Desigur c Brasovul nu sufere o companatie cu Venetia, dar ca s ntelegem bine un lucru, nu stric s ntrebuintm colorile cele mai stridente. La urma urmelor, negustorii brasoveni au fost nu o dat n acest vestit centru comercial. Dar ei vedeau numai marfa, nu si palatele negustorilor. La Venetia si n multe alte orase despre care vom mai vorbi (cci vrem s punem n aplicare metoda comparativ pe care o ludam n capitolul nti), vedem reprezentate multe stiluri, care se prezint cu toate sau cu cele mai caracteristice note, nct si profanul

le deosebeste fr gres. Tot astfel la Florenta nu-ti trebuie ghiduri si manuale de istoria artelor ca s recunosti puritatea stilului Renasterii. La Brasov ns, ntre goticul Bisericii Negre si barocul celei catolice, Renasterea a trecut fr urme apreciabile. De unele cldiri se spune c apartin acestui din urm stil, ndeosebi de Podul Btusilor. Cu oarecare bunvoint se poate accepta aceast prere, dar abia cnd faci o comparatie ntre el si ntre Palazzo Pitti din orasul de pe malurile rului Arno, vezi ce va s zic "renastere" si "stil". Iar Pitti nu era un aristocrat, nu fcea parte din elita social a Florentei, ci un cettean din clasa mijlocie, ntocmai ca Appolonia Hirscher, sotia acelui Lukas Hirscher cruia Coresi i zicea Hrjil. Ea voia s dea negustorilor brasoveni o mare hal de vnzare, cu un trg permanent de mostre. Ca sibianc, ea avea vederi mai largi dect compatriotii ei brasoveni, ncit se poate chiar s fi apreciat n oarecare msur si partea artistic a cldirii. Dac ntre stilul gotic si baroc al celor dou biserici din centrul Brasovului au trecut veacuri fr s recunoastem edificii zidite n alt stil, cauza este, dar numai n parte, lipsa de cldiri monumentale. Dnd bisericii lor niste dimensiuni neobisnuite, sasii n-au mai avut trebuint de alte biserici. Abia n suburbii se mai gsesc cteva, dintre care bisericuta luteran din Schei si cea din Blumna, care dateaz abia din secolul al XVIII-lea. Amndou cu ornamente externe n tencuiala turnurilor, care trdeaz gustul pentru stilul atunci la mod, rococo. Dar nici acest stil, mult apreciat de austriecii veniti la Brasov, nu are nici un singur reprezentant de seam, un monument mai mare, care s-i fac onoare. Gsim numai tavane de stuc, mai ales n casele mari romnesti din Schei, chenare la usi si ferestre si linii avntate n tencuiala fatadelor, ca la fosta "Redut", care aduc aminte de coloraturile primadonei n cutare arie de Mozart. Priviti Sfatul, singura cldire monumental din centrul Brasovului. A fost la nceput un turn care pzea podul grlei ce trecea pe aici. Din acest turn se putea supraveghea si prundisul de "sub buciumi", pe care cresteau mrcini. In turn si avea locul si cel ce tinea ordinea trgurilor. La nceputul secolului al XVI-lea, 30 de mesteri zidari au lucrat la facerea turnului mai nalt - peste 5O de metri - si la cldirea din jurul lui, care avea s devin primria Brasovului. Aici au tinut veacuri de-a rndul sedinte nesfrsite consilierii, numiti "sutasi" din cauza numrului lor, ce luau att de greu vreo hotrre. Sfaturile lor au dat numele de "sfat" - pe care l ntrebuinteaz nc si Coresi, n secolul al XVI-lea - ntregii cldiri. Multe veacuri aici s-au dezbtut trebile Brasovului si ale Trii Brsei. Ceasul din vrful turnului, la care a lucrat n anul 1528 mestrul "fctor de ore" Georgius din Sighisoara opt sptmni si patru zile, a btut de nenumrate ori cu glasul su metalic. Arttoarele ornicului de la Sfat aveau forma unei mini cu indexul ntins spre cifra cadranului. Probabil din aceast cauz i se zice la Brasov arttorului "brnc". El avea, pe vremea mea, o specialitate, care nu cred s fi datat de pe vremea mestrului sighisorean (cu a crui munc brasovenii fuseser att de multumili, c i votar o gratificatie si-i deter un banchet, care cost suma fabuloas de doi fiorini). Specialitatea acestui ceas era independenta lui fat de celelalte ceasuri (de la Biserica Neagr si de la cea catolic), care artau totdeauna alt or. Cnd plecai la gar, lund grbit o birj din piat, si la ceasul de

la Sfat era dou si un sfert - sau la "un sfert p trei", cum se zicea pe la Brasov - si zoreai birjarul s mne repede pn la gar, constatai c timpul nu trecuse deloc, cci atunci cnd soseai era tot la dou si un sfert. Dealtfel aceast neconsonant a ceasornicelor era general la Brasov, si independenta celor din turnurile bisericilor unul fat de altul era acut, mai cu seam la cele din diferitele sate ssesti. Zidul turnului se termina cu un mare glob de metal, cum se vede n fotografia ce o reproducem, cruia i se zicea "bsica Sfatului". Ea a fost nlocuit cu actualul acoperis tuguiat abia n secolul nostru. Din turn cnta pe vremuri si fanfara orchestrei orasului, creia din aceast cauza i se zicea "tururnrii", dup germanul "Stadtturner" (cci sasii nu zic "Turm" ca n limba literar, ci "Turn"). Dup ce suflau tare, ca s fie auziti de departe, ei coborau tocmai n pivnita Sfatului, unde gseau un vin gustos, al crui parfum ispiteste totdeauna pe artisti. In jurul Primriei nu se ngrmdesc, ca n alte orase vechi, prvlioare vestite pentru marfa lor si birturi cu vin vechi si specialitti culinare, dar n tineretea mea la parterul Sfatului erau cteva "boltite", ntre care si a unui cojocar vestit pentnu blnlile lui si pentru carnea de miel gras ce o vindea. Cci la Brasov mieii i tiau si vindeau cojocarii. Cojocria aceasta avea rdcini vechi, de pe cnd Sfatul era numai un turn, ce era dat n grija breslei cojocarilor. Mai era acolo o zarafie, n care schimbau bani cei ce plecau n Tar, o mic hal de pesti adusi de la Galati si un ascutitor de cutite cu nume cehesc. In partea spre vest era garajul pompierilor cu masinile lor de stins focul. De teama focului tremurau brasovenii ptiti, si mult timp paznicii de noapte umblau cu un mic bucium si fceau atenti pe cetteni s sting lumnrile si focurile. "Domnilor, a btut la nou, stingeti focul si lumina", psalmodiau ei pe nemteste. Aveau ei, nu-i vorb, si grija ca s nu umble pe strad cheflii si rufctorii, dar cei dispusi s bea un pahar de vin l scoteau din pivnit si-l consumau acas, iar de hoti te pzeau portile orasului ce se nchideau cu lacte grele. Contra focului ns ele nu te puteau apra. De aceea paznicul Sfatului fcea regulat rondul pe galeria de la mijlocul turnului, si cnd zrea flcari sau fum, btea clopotul n dung. O btaie repetat la intervale nsemna "foc n Brasovechi" (al crui nume nemtesc ncepea cu A); dou bti era Blumna, trei, Scheii, patru, Cetatea; iar cnd se urmau cinci bti ardea la Stupini. Ornicul avea alt btaie dect clopotul de alarm. Cnd am spus adineaorea c n rstimpul de la Zidirea Bisericii Negre pn la cldirea bisericii catolice Brasovul n-a avut alte edificii monumentale afar de Sfat si Podul Btusilor, am trecut cu tcerea zidurile care ncunjur orasul si pe care le-am descris n capitolul precedent. Dou secole s-a zidit la ele, nct nu e de mirare c nu a mai rmas vreme brasovenilor s se gndeasc la alte ziduri. Monumentalitatea acestora e att de puternic, nct doar Biserica Neagr li se poate asemna. In fata scopului bine determinat pe care l aveau, cei ce au fost autorii lor nu mai aveau si preocupri de natur estetic (care totusi nu lipsesc attor alte fortificatii si castele). Menirea lor era de a apra ct mai bine pe cei asediati. Nici la Coloseul din Roma nu stilul, ci monumentalitatea ne bate la ochi. Totusi, uneori arhitectul a gsit la plnuirea unor turnuri brasovene prilejul s le dea o form agreabil vederii. Micul turn ce fcea parte din Poarta Caterinei, pstrat

pn astzi ca monument istoric, are mult gratie, iar Turnul Alb e unul din cele mai frumoase monumente istorice ale orasului. Precum naintea acestor ziduri si fortificatii nu ne trece prin gnd s ne ntrebm n ce stil sunt zidite, tot astfel vom face mai bine s renuntm a eticheta sub numirea unui anumit stil cldiri ca Podul Btusilor sau Sfatul. Pe cei ce cldeau cu un anumit scop si fr preocupri estetice i-a nelinistit att de putin stilul, nct la casele lor, cel mult putem gsi doar anumite note comune si caracteristice dictate de necesittile locale. Adevrat c si stilul se naste din asemenea trebuinte ale epocii si ale locului, dar pentru ca inovatiile lui s prind si s se dezvolte, e necesar ca s intervin artistul si s existe un public de gust si gata s aduc jertfe materiale. Stilul gotic a pornit din trile cu clim mai rcoroas si s-a nscut n orase cu putin spatiu, n centre ngrmdite de case. De aceea artistii au fcut ferestrele nguste si lungi. Forma ogival a tururor deschizturilor n ziduri si zveltetea turnurilor ascutite a plcut lumei ce intra n catedrale si le admira mretia. Cnd catolicismul fu amenintat de Reform, el cut s atrag credinciosii prin splendoarea si luxul ce lipsea protestantilor. Atunci se nscu barocul ncrcat de podoabe, pe care-l promovau nainte de toate curtile marilor domnitori si bogtiile unor aristocrati ce imitau pilda curtilor. Dar si setea de spectaculos la masele de credinciosi a contribuit la rspndirea acestui stil ce fcu fnconjurul celei mai mari prti a continentului nostru. Brasovul n-a fost niciodat un leagn de artisti si nici patria unor oameni cu vederi largi si cu "mn spart" pentru satisfacerea unor porniri att de nepractice ca stilul. Dac avem totusi trei biserici n stil roman, gotic si baroc, cea dinti si a doua sunt ridicate pe timpul cnd legturile cu Apusul si cu papalitatea erau nc strnse si de aici se puteau trimite arhitecti si da ndemnuri si ajutoare banesti. Barocul a venit la Brasov deodat cu austriecii. Ct despre Renastere, zidurile ce aprau Brasovul de primejdii l izolau si fat de influentele externe. Epoca aceasta dintre gotic si baroc o numim mai potrivit "prebaroc", lundu-ne dup numiri ca "preistoric", "preromantic", sau "prerafaelit". Ele dateaz de cnd istoricii au descoperit urmele trecutului si ale civilizatiei lui prin dezgroprile lui Schliemann la Troia si ale arheologilor englezi la biblicul Ur, de cnd cercettorii literari au descoperit unele trsturi romantice sau vestitoare ale acestei directii literare la naintasii lui Victor Hugo; n sfrsit, de cnd un critic de art englez a artat c naintea lui Rafael existase o pleiad de pictori de seam si interesanti. Aceste compuse cu prefixul pre sunt foarte comode, cci ti permit s etichetezi si rstimpurile lipsite de personalitate si originalitate. In special n arhitectur poti s te ocupi de locuri si vremuri fr un anumit stil, dar cu consensul de a avea acelasi fel de a zidi si de a pstra o rnduial impresionant. Spre a deslusi bine aceste dou trsturi caracteristice ale arhitecturii brasovene, e recomandabil s privim Brasovul din avion - pe vremea mea se zicea din "perspectiv psreasc" - sau s ne urcm pe Tmpa, de unde avem si o fotografie a orasului pe care cititorul o poate gsi si n cartea de fat. In ea se cunoaste tocmai Cetatea si Brasovechiul, care ne intereseaz deocamdat mai mult.

Din punct de vedere edilitar aceste dou prti ale Brasovului prezint aceleasi trsturi caracteristice. In Brasovechi trei artere longitudinale, Ulita Lung, cea de Mijloc si a treia, care face legtura cu Blumna. E mprteala tipic a satelor din Tara Brsei, nsirate de-a lungul soselelor. Treceti odat prin Cristian si vi se va ur, ca si n Ulita Lung din Brasovechi, de strada fr sfrsit si plicticos de uniform pe care o traversati. Intre aceste strzi principale sunt cele de legtur, transversale. Uitati-v acum la Cetate. Continund Ulita Lung din Brasovechi, avem artera principal a Ulitii Vmii cu Trgul Inului n piat si Trgul Cailor. Pe partea cealalt, tot urmnd directia nord-sud, este a doua arter lung ce duce n Blumna, Ulita Fnarilor (azi a Castelului). Aceeasi directie o urmeaz celelalte strzi, orientate de la nord spre sud, dintre care cele mai multe merg numai pn n piat, plecnd sau de la promenad, sau din Schei. Din strzile transversale amintim numai Strada Mihail Weiss, cea mai lung, care uneste Ulita Vmii cu a Fnarilor. Mutndu-se n valea Tmpei sasii au continuat felul de-a face strzile adus din tara mam. Tot din patria pritiv e si felul de a cldi casele. Acestea erau la nceput scunde, mai trziu si cu un etaj. Ele aveau acoperise nalte, ca s se scurg apa si s nu se strng pe ele zpada. Ici si colo aflm si astzi, prin strzile putin umblate, asemenea case-parter sau cu un etaj, n care proprietarul locuia ntr-o singur camer si nu mai avea dect o buctrie si un mic atelier, dac era, ca n cele mai multe cazuri, mestesugar. Cnd casa avea si etaj, buctria era mutat la catul nti, iar locul ei l lua atelierul. In copilria mea erau n Ulita Scheilor (a Muresenilor), cele dou oase n locul crora s-a cldit mai trziu templul evreiesc, si n fat, fcnd colt cu Valea Lat, alta, acoperit cu sindril. Desi Brasovul se numea mai demult, din cauza acoperiselor sale de tigl, neobisnuire n aceste regiuni, "Cetatea Rosie", sindrila era nc acopermntul comun. Ea mrea primejdia incendiilor. Acoperisele erau uneori n dou straturi, adic desprtite la mijloc n sens transversal. In strzile laterale casele cu fatade strmte aveau, ca n satele ssesti si de cele mai multe ori n Brasovechi, partea cea lung a acoperisului spre curte, iar spre strad un triunghi de zid era cu cozoroc si cu vizier. Acolo unde ncepea triunghiul, zidul era desprtit pnntr-un sir transversal de tigle, iar n partea de sus cpriorii intrau ceva mai nuntru, nct se forma o mic piramid de tigle. Pe ct de uniforme erau casele, pe att de variate erau "urloaiele", adic cosurile. Intocmai ca n satele ssesti, pe timpul rococoului erau moderne cele rotunde. Imi aduc aminte c trecnd cu trsura de la Bran prin Rsnov si Cristian, m amuzam cu ceilalti copii s citim anii nsemnati pe cosuri. Cele de la sfrsitul veacului al XVIII-lea erau rotunde. O reminiscent de pe cnd brasovenii nc nu se mutaser n Cetate erau portile mari si boltite prin care putea trece carul nalt ncrcat cu fn sau bucate. Deveniti citadini, nu mai era propriu-zis trebuint de aceste porti mari, cci in curtea ngust nu era loc s ntoarc carul de lemne sau cel ce aducea marfa pentru a fi asezat n depozite. Descrcarea se fcea n ulit, iar lemnele sau marfa erau crate apoi cu cosurile sau roabele n curte. Dar obisnuinta era asa de nrdcinat nct nu tinea seama de aceast schimbare.

Obisnuinta, puterea traditiei, instinctul c prin conservatism si pot mentine situatiunea privilegiat, ncetineala cugetrii si lipsa de fantazie si aptitudini artistice, solidaritatea nutrit de organizatia breslelor, ascultarea celor recunoscuti de conductori, o pronuntat aplicare spre ordine, disciplin si crutare, iat calitti si defecte care dictau si forma adoptat pentru cldiri, mai ales n aceast epoc prebaroc, netulburat de influente externe. Casele se lipeau una de alta, crutndu-se o parte din pretii desprtitori si accentundu-se gndul de sigurant si ajutor mutual n caz de nevoie. Doar casele din colt de strad fceau o mic exceptie, prin zidurile mai iesite la baz dar si aceast neregularitate se asemna cu soldatii care, defilnd, pstreaz, cnd fac ntoarcerea capului, la aripele rndurilor, pozitia cu privirea drept nainte. Astfel de case cu un fel de contraforturi, erau pe vremea mea n Ulita Cldrarilor: cea care fcea colt cu Strada Sf. Ioan, demolat de atunci, si cea care mai exist si astzi n colt cu Mihail Weiss, n care e farmacia Jekelius. Mai este o exceptie, pe care iarsi o ntlnim adesea n satele din Tara Brsei si a crei explicare nu s-a dat pe ct stiu, pin acum n mod plauzibil. Unele case brasovene au fatada cu o parte retras din linia strzii si cu o ferestruic n zidul care face colt cu cel retras. O astfel de cas e cea din Ulita Scheilor, unde a fost mult timp Casina romn. Alta era casa bunicului meu Nica, n Ulita Fnarilor n care sedea, cnd eram copil, o mtus mare a mea, vduva lui Costache Secreanu. La ea m duceam adesea si m asezam bucuros la fereastra care permitea cuprinderea strzii ntregi dintr-o singur privire. Asa era si casa din Ulita Vmii, unde sedea un coleg sas, Hienz, si la fereastra creia m asezam de asemeni cu predilectie. Casa aceasta veche a fost demolat de atunci. Poate fereastra care permite usor urmrirea cu ochii a tot ce se ptrece pe strad s fi fost cauza acestei iesiri din linie. in tot cazul, trectorii aflau un bun ascunzis dup aceste colturi discrete de case. Caracterul brasoveanului ne permite s ntelegem si o particularitate pe care o ntlnim att n Brasovechi ct si n Cetate. Priviti fotografia de pe Tmpa si nchipuiti-v Dealul Strjii nelocuit, cum era n mare parte n copilria mea si cum, desigur, era n epoca prebarocului. Partea alb n fotografie e Livada Postii, numit astfel pentru c aici mai de mult psteau caii crutelor ce fceau traficul postal. Inc n 1860 smulgeau cu boturile lor aici iarba oi si bivoli. Case nu erau. De-a lungul Brasovechiului se ntind dealurile ce ies la Warte, care erau golase, precum se poate vedea pe desenul din secolul al XVIII-lea, pe care l reproducem. Despdurit era si dealul cu cele dou turnuri, Alb si Negru. Dar nu numai copacii lipseau aici, ci si casele de pe aceste dealuri. Sasii din Brasov se simteau siguri - era s zic "la largul lor", ntrebuintnd o expresie care se potriveste numai la romni - numai ntre zidurile care i aprau. Numai o iesire din nchisoarea voluntar ntre aceste ziduri ar face potrivit asemnarea Brasovului cu Salzburgul si alte orase cu o pozitie mai putin frumoas, dar cu locuitori care stiau s profite de ea, rspndindu-se cu casele lor pe dealurile si colinele nconjurtoare. Cnd mergi cu trenul pe linia ce leag Brasovul cu Viena, la o cotitur ti vine deodat s nu-ti crezi ochilor. Te freci bine pe ei, ca s-ti dai seama c nu visezi, si peisajul pitoresc ce apare pe neasteptate nu e o decoratie de teatru, ci aievea Sighisoara. Exist dar si comune si orase cu ziduri aprtoare, care stiu profita de pozitia lor frumoas.

Dac esti amator de pitoresc, trebuie s-l cauti n Schei, la trocarul srac care si cldeste casele lipindu-le de stnci si cocotndu-se cu ele pe dealuri, nu la cetteanul nstrit al Cettii Brasovului. Este chiar de mirare cum el, marele prieten al pdurii, care iese att de bucuros la verdeat si urc pe munti, poate, acas la el, s se lipseasc de orice contact direct cu natura. Un oleandru n ciubr de lemn sau un ficus e singura verdeat de care simte nevoie; un canar n colivie nlocuieste privighetoarea. Intre srmele "pisitii" i-au pus o buctic de zahr ca s-l mngie de pierderea liberttii, precum vasul de sticl n care e nchis pestisorul rosu si d acestuia iluzia c cei ctiva litri de ap n care pluteste fac parte dintr-un lac mare. Ati observat c n tot centrul Brasovului nu se vede pe strad nici un copac? In orice alt oras vezi cte un tei sau platan n cte o piat sau copaci de-a lungul bulevardelor. Nu voi uita niciodat impresia adnc ce mi-a fcut-o arborele mare sub care se jucau copiii ntro piat mic din dosul Panteonului, unde a cutat si a gsit locuint acel adnc priceptor al artei, profesorul Focillon. Prin anul 1893 era vorba sa se pun copaci si n Brasov, de-a lungul Trgului Grului, dar ideea a fost prsit, spre marea deceptie a cinilor, care au fost siliti s se multumeasc s-si lase crtile de vizit pe "stresinile" - burlanele - caselor, care n urma unei ordonante mai vechi a primriei, trebuiau s fie aduse de sus n jos pe fatada caselor, ca apa de pe acoperis s se scurg n vale prin niste mici canale acoperite cu plci de fier, cu gurile ptrate, ce traversau trotuarul. Iarna ngheta uneori apa; si atunci din stresini atrnau turturi de ghiat pe care copiii i loveau cu vrful ghetelor, cnd treceau pe strad. Lipsa simtului pentru pitoresc a fcut ca Brasovul s se deosebeasc att de mult de nenumratele orsele germane sau locuite de germani, ca Tyske Brygge - Podul Nemtilor - din Bergen, unde se asezaser pe vremuri "hanseanicii" din Germania de nord. Pitoresti sunt cuiburi ca Rotenburg ob der Tauber n Bavaria sau cartiere ca Rmer-ul din Frankfurt pe Main, sau attea strzi strmte, si ntortocheate ca cele din Stuttgart, sau strduta alchimistilor din Praga. In locul lor, ai la Brasov strzi drepte si, pentru vremea cnd au fost croite, neobisnuit de late. Cnd orasul s-a modernizat si avea nevoie de ci de comunicatie directe si ncptoare, strzile acestea au prins bine si nu au trebuit s fie rscroite. Numai n cartierul cel mai vechi gsesti o stradel numai pentru pietoni, a Sforii, sau cele dou strzi scurte care converg, si din cauza asemnrii cu cele dou coarne ale unei furci se numeau nemteste Strzile Furcii. Cel ce a tradus "Gabelgasse" romneste a fcut din el "Ulita Furculitei". Azi - nu prea stiu de ce - ele se cheam Alecu Russo si Mitropolitul Filitti. Cea dinti nu e carosabil. Nici strdutele de legtura, att de frecvente n orasele vechi si o specialitate a Sibiului, ce trec prin curti sau pe sub bolti de case, nu se prea ntlnesc. Exceptie face doar trecerea din piat pe sub boltitura unei case din Trgul Grului n piata de "Sub Bucium", sau prin curtea birtului "Gaura Dulce" la "scaunele" mcelarilor. Si intrarea pe Valea Lat se fcea pe sub o arcad, iar la captul dinspre Trgul Boilor, Ulita Mcelarilor se termina cu o pasarel boltit, unde era "America", un fel de bar, care a fost - daramat prin anul 1892 si care a fost expropriat de oras cu suma de 10.000 de fiorini. Dac treci ns pe strzile att de modern croite ale Brasovului, uniformitatea caselor, care-i dau un caracter unitar, ca n cele mai multe orase moderne, dovedeste simtul de

disciplin, dar si lipsa de individualitate a proprietarilor lor, dusmani ai oricrui lux. Barocul n-a adus portalurile mpodobite ale caselor "boieresti" din apropierea "Burgului" din Viena, sau ale palatelor din Cracovia, ci doar cte o arcuire de zid ce nu costa prea mult, sau ici si colo, inovatia att de practic a arhitectului parizian Mansart, care a ntrebuintat podul pentru "mansardele" ce nmulteau, cu o cheltuial mic, camerele de locuit. Acelasi spirit de economie a fcut ca pietele Brasovului s fie goale, ceea ce mrea spatiul pentru trgurile ce se tineau aici. In fotografia de pe Tmpa nu se mai distinge piata de "Sub Bucium", cci pe Strada Mihail Weiss o parte mare a acestei piete, care odinioar era mai nsemnat chiar dect cea mare, cu Sfatul la mijloc, a fost acoperit cu case. Se disting ns bine cele trei piete ale vechiului Brasov din care una, acolo unde Strada Hirscher d n a Fnarilor, era Trgul Staielor si serveste azi ca trg de zarzavaturi "verdetreselor". Celelalte dou, mai mici, de recunoscut n fotografie, sunt n Ulita Neagr, la ncrucisarea ei cu Trgul Boilor si cu Mihail Weiss. Am spus c nici un copac nu umbreste golul acestor piete. Dar nu-l umple nici statuile care nfrumuseteaz alte orase recunosctoare pentru brbatii mari ai neamului, sau pentru cettenii care i-au facut cinste. Si n privinta aceasta Renasterea a trecut alturi de Brasov, fr s-l ating. Cele dou coloane ridicate n strzile principale ale Vienei si Innsbruckului, Graben si Maria Theresienstrasse, spre lauda cerului care le-a scpat de flagelul ciumii, nu apar la Brasov, desi ciuma a fcut de cteva ori si aici ravagii cumplite. Lipsa simtului artistic a pierdut n Brasov prilejul ca s nalte, deodat cu triumful temporar al catolicismului austriac, unul din cele mai caracteristice monumente ale barocului, coloana cu figuri chinuite si ntortocheate. Era, adevrat, si n piata cea mare un stlp solid de piatr, care ns nu urmrea scopuri artistice, ci avea menirea s pedepseasc n vzul tuturor pe cei vinovati de fapte infame. El era asezat ntre Podul Btusilor si Sfat. La acest loc de frunte a czut n 1688 capul lui Stephan Stenner, cpetenia breslei cizmarilor, care a avut imprudenta si cutezanta s se mpotriveasc cu arma n mn ostirii austriace care voia s intre n oras. In Brasov, Respighi n-ar fi putut cnta att de sugestiv nici pinii, nici fntnile ce nfrumuseteaz Roma. Aspra si minunat de delicioasa ap rece de munte nu salt n valuri spumoase din fntni spate n marmor sau turnate n bronz, ca n Italia, nici nu tsneste din conducte arteziene, ca n grdinile palatelor lui Ludovic al XIV-lea. Abia n veacul trecut, cnd s-au plantat teii pentru promenada dintre cele dou porti, a Cldrarilor si a Vmii, s-a fcut, pe la 1810, si o "fntn sritoare" (nemteste Springbrunnen) pe care am pomenit-o nc si eu. In deceniul din urm al veacului trecut, dup introducerea apeductului, s-au mai fcut alte dou fntni cu joc de ape care se scurgeau n niste avuze rotunde, una n "parc" si alta n Groaveri, n fata gimnaziului romnesc, desfiintate ns dup scurt vreme. S nu fim ns nedrepti! Si n piat erau dou fntni, care nu erau nici "tpuri" cu albii, nici puturi cu ciutur. Amndou aveau un fel de colivie mare de fier forjat, care se termina printr-o boltitur din acelasi material. Au fost construite n 1814. Aceast ngrditur, prin care se bga un scoc din tinichea ca s poat curge apa n vase, era asezat pe un zid de piatr nu prea nalt. In fotografia reprodus se vede aceast fntn

de care, ca brasovean, eram foarte mndru. Ea a fost desfiintat abia cnd statiunea tramvaiului din piat se fcu tocmai pe locul acela, n anul 1892. Replica ei, naintea vechii politii, pe partea opus a pietii, a fost desfiintat nc prin anii cincizeci ai veacului trecut. S mai pomenim, n sfrsit, de dou amnunte arhitectonice, ce n-au durat mult si n-au avut imitatori, dovad c nu erau pe gustul brasovenilor. Unul era format de arcadele Podului Btusilor. Se pare c asemenea arcade erau si n alte case cu prvlii, scutind pe negustori s desfac marfa lor n ploaie. Dar pe cnd n alte orase nu numai c ele s-au mentinut, ca n Bolzano-Bozen, sau au fost extinse asupra unei strzi ntregi, ca n Paris, n Rue de Rivoli cea mai lung, sau n Berna cea sumbr, unde o ordonant a primriei prescrie ca toate casele nou din centru s aib la parter prvlii cu arcade, n Brasov nu s-a pstrat nici urm de ele. A doua inovatie a fost o ncercare timid de a aduga unei case de colt de strad o cornis. Cldirea ce coteste din Trgul Cailor n Sirul Botelor apartinea, din secolul al XV-lea, vechii familii de patricieni Benkner - Hans Beagner al lui Coresi - si a suferit diverse schimbri, pn ce a ajuns sub trncop. Se vede c aceast iesire din comun nu a fost apreciat nici de proprietarii de case, nici de zidari, care nu erau bucurosi s complice felul lor traditional de cldit. Ca s ntlnesti alcovuri, cornise si alte asemenea fantezii la fatadele brasovene trebuie s iesi n Schei, unde casele au foisoare si pridvoare, sau s faci o excursie pn n Stupini, la conacul lui Trauschenfels. Dar n cetatea Brasovului locuiau oameni seriosi. Ba si aici le va aduce veacul al XX-lea, cnd au venit attea elemente strine, fr traditie si cu idei moderne. In epoca prebaroc ns, iesirea din comun si tulburarea fatadelor cu elemente nou si costisitoare era ceva neobisnuit. Abia barocul a adus cteva schimbri, dar si pe vremea lui, ca si a rococoului si a stilului Biedermeier, influenta nou n arhitectur se cunostea mai mult n interioare, unde stpnea doamna casei, totdeauna mai aplecat s fac concesii modei. Mobila - despre care vom vorbi n unul din capitolele urmtoare - nu se vedea de afar, din strad. Precum zidurile cettii izolau orasul iar muntii desprteau Ardealul de restul lumii, tot astfel pretii locuintei te puneau la adpost de priviri indiscrete. La ferestrele caselor vechi vedeam, cnd eram copil, cteva btrne cu ciorapul, la care stiau mpleti si "pe dinafar", aruncnd priviri scruttoare la trectori. Sotiroaia, Carcalechina, Zinca Scolarului, Prunculeasa si altele stteau cu ceasurile n firidele zidurilor groase, ca niste stafii din veacurile trecute, dar stafii simpatice ce erau bucuroase cnd le adresai o vorb n trecere si mai ales cnd le spuneai o noutate. Totusi, un stil ce se ivi la trecerea secolului al XVIII-lea ntr-al XIX-lea si n-a durat dect cteva decenii, a lsat cteva urme interesante n Brasov. Din Weimarul olimpianului Goethe si al tulburtorului Schiller si din Viena lui Grillparzer cel ndrgostit de "ale mrii si ale iubirei valuri" si a genialului Beethoven, neoclasicismul arunca valuri att de puternice, nct chiar Brasovul a fost atins de ele. Un arhitect din capitala Austriei a fost chemat ca s cldeasc pentru familia von Herbertheim un mic palat cu scri spatioase,

nu strmte ca la casele brasovene, si cu un balcon spre strad. Aici se mut generalul dup ce orasul a cumprat-o cu 10.000 de fiorini - o sum neobisnuit pe vremea aceea pe seama celui mai nalt demnitar al stpnirii austriace. Astzi, n casa aceasta si n saloanele ei luxoase e adpostit Casina ronn. O fotografie ne permite s ne facem o idee despre cea ce se numea luxos pe vremea aceea. Exemplul lui von Herbertheim gsi imitatori. In Trgul Grului - a crui fotografie o reproducem de asemenea - stilul neoclasic a schimbat fatadele unor case vechi, precum e cea pe sub balconul creia intri n piala Sub Bucium, sau a dat cte un portal cu ornamente frumoase. Pn si n Ulita Neagr, att de izolat de zgomotul vietii moderne, cu casele ei vechi si fr prvlii, vezi un balcon la casa n care sedea avocatul Popescu pe cnd eram eu copil. Adevrat c si peste drum e o cas cu frumoase ornamente rococo, iar tocmai la captul nordic al strzii s-a zidit, ling zidurile cettii, o cazarm, creia i zice tot "neagr", ca strzii (care purta acest nume nc cu dou veacuri nainte de marele incendiu). Tot n ulita aceasta s-a deschis, ns numai n anul 1873, hotelul Unio, care nu prea avea un nume bun, si n locul cruia a venit, n 1893, Grand Hotel, cu opt putine - n Brasov le zicea "vane" - pentru bi. Hotelul Barosch, prefcut din casa lui Montaldo din Ulita Cldrarilor si deschis n anul 1894, desi avea 48 de camere, baie si chiar telefon, sa nchis nu peste mult timp dup ce s-a deschis. Celelalte hotele erau n Brasovechi sau Blumna, unde locuitorii erau mai putin rezervati fat de oaspeti. Adevratele hotele, n sens modern, Coroana si Aro, sunt ns fiice ale veacului nostru. Vechea Coroan din Ulita Vmii era mai degrab un han, la care trgeau aproape numai sasi din alte prti. Ea s-a zidit n 1823, pe locul postei celei vechi, si a fost drmat n 1912. Vechiul han al orasului avea, n 1519, dou paturi pentru oaspeti. In tineretea mea biserica catolic din Ulita Vmii se transforma aproape pe nesimtite din german n ungureasc. Popii erau mai toti svabi maghiarizati, sau pe cale de a se ungurii - soart care-i astepta si pe sasi dac rmneau catolici -, dar gimnaziul de lng ea era la nceput nc att de putin maghiar nct ntiul ei director era romnul Iacob Muresianu. Pe vremea cnd biserica se zidea din nou n stil baroc, si chiar mai trziu, cnd postul de director de liceu nu era incompatibil cu cel de conductor al "Gazetei Transilvaniei", n Ardealul mbibat de spirit austriac nationalittile erau puse n slujba casei domnitoare si a catolicismului care o sustinea. Mai ales pe vremea absolutismului, dinastia avea un puternic aliat n functionarii ce introduser sfnta birocratie. Cnd "amploaiatii" si fceau cruce, ei se gndeau "n numele mpratului"; dar pe ct de severi si constiinciosi erau n serviciu, pe att erau de veseli, deschisi la vorb si dornici de brfeli nevinovate, de muzic melodioas si de reviste umoristice, cnd ieseau din birouri. Ei au imprimat si Brasovului "cachetul" Vienei. In marele cazan habsburgic fierbeau la un loc cehi si poloni cu nume nemtesc si nemti cu nume cehesc sau polonez. Toti erau numai austrieci. Capitala Ungariei locuit de germani, ofiteri nemti ai cror printi erau nc croati .. iat Austro-Ungaria nainte de dualism. La 1867 ns, monarhia s-a mprtit n dou prti distincte, cea de dincolo de ruletul Leita si cea de dincoace. Cisleitania si Transleitania devenir cele dou "sfere de

influent", austriac si ungureasc, ceea ce nsemna c o parte era condus de nemti, iar cealalt era lsat la cheremul maghiarilor. Dar cnd perucile uriase purtate de Ludovic al XIV-lea fur nlocuite cu perucile urmasilor lui, Ludovic al XV-lea si al XVI-lea, si stilul baroc trecu n cel rococo, Austria era nc catolic si german. In Brasovul situat n afar de frmntrile politice, nici catolicismul, nici germanismul austriac si nici stilul rococo si Biedermeier, care i-a urmat, nu au avut o influent mai mare asupra cldirilor publice si particulare, spre deosebire de celelalte dou orase mari transilvane, Sibiul si Clujul, considerate drept "capitale politice". Palatele baroce si rococo, ca Brukenthal si Banfi, vorbesc de aceste timpuri, cnd rafinata art politic austriac stia s fac chiar din elita populatiei bstinase exponentii telurilor urmrite de Habsburgi. Iar catedrala din Blaj dovedeste c acea parte din romni care trecuse la Unire, mbrtisnd Roma, a strns n brate Viena. Din stilul rococo avem numai urme nensemnate la Brasov. Cele dou palate celebre, de la Schonbrunn lng Viena si Sans-Souci n Potsdam, erau dou rivale nempcate. De multe ori m ntreb dac pentru poporul german n-ar fi fost o fericire dac n lupta ce a izbucnit n-ar fi rmas nvingtor Frederic cel Mare, ci Maria Tereza. Desigur c sub ea si urmasii ei, imperiul german n-ar fi realizat progrese ca sub Hohenzollerni; dar sub conducerea austriac germanii ar fi avut desigur acea ntelegere pentru altii care lipseste cu desvrsire prusacilor rigizi, ce, tocmai din aceast cauz, sunt asa de antipatici celor bruscati de ei si chiar conationalilor lor din alte prti. [...] In copil ria mea se cnta frumos si se predica si n Biseriaa Neagr si n cea catolic. Acorduri grave de org fceau s vibreze, la vecernii pretii goi ai catedralei gotice, iar prin aerul mbibat de miros de tmie al bisericii cu altare mpodobite cu dantele si flori, se nlta Ave Maria lui Schubert cel catolic, nemuritorul izvor de melodii de la Viena. De pe amvonul acestei biserici catolice se auzea glasul blnd al printului Hohenlohe, frate sau vr cu ferchesul ofiter de husari care frngea inimele brasovencelor. Cei ce-l ascultau ns nu mai erau dect n parte germani, cci multi din ei nu mai vorbeau nemteste dect cu printii lor, iar cu copiii ntrebuintau "limba statului", maghiara. De pe amvonul Bisericii Negre rsuna ns vocea unui orator cu glasul sonor si cu accente vibrante de admonestare, "popa l mare", Fnanz Obert, care striga credinciosilor si: "Faceti copii!" [...] De fapt statistica din 1890 arta c din 30.739 de locuitori (civili), sasii, odinioar populatia majoritar a Brasovului, rmseser numai cu 9578 de suflete, pe cnd romnii erau 9758, iar maghiarii 10.441, ntre care izraeliti 769 (armenii si germanii maghiarizati nu se pot deosebi de unguri n datele recensmntului). Num rul maghiarilor crestea, pe msur ce se industrializa orasul, prin muncitorii din fabrici, veniti mai ales din Scuime. [...]. Deoarece o parte din ungurii veniti n Brasov nu era nici catolic, nici evanghelic, ci de rit calvin, s-a zidit, prin 1890-1891, pe Bulevardul Ferdinand, pe care ne-am plimbat n capitolul prim, biserica reformat. Dup obiceiul adoptat pn acum, ar trebui s vorbim

despre stilul acesteia. Dar daca m ntrebati n care stil e zidit, trebuie s v rspund c nu stiu. Sau: n nici un stil consacrat, cel mult n felul fiantezist si individual al sfrsitului de veac XIX. Ea seamn aidoma cu modelele dintr-un album de pietre colorate "Anker", pe care le cptam dar de Crciun si din care cldeam case. Cnd a nceput ridicarea acestei biserici, alt vnt btea la Brasov; lipsa de stil era ns tot asa de pronuntat. Prin decretul imperial pornit din cancelaria luminatului fiu al Mariei Tereza, care ddu lovitura de gratie conservatorismului, desfiintnd privilegiile si deschiznd portile Cettii si pentru alt lume, si-au fcut intrarea n oras oameni noi, cu idei nou. Compania greceasc de negustori, care de mai de mult avusese dreptul s fac negot n Brasov, avea mai nti o capel n Trgul Boilor, apoi si zidi n anul 1787 o biseric n Trgul Cailor. Acest locas sfnt este ndrt, n curte; spre strad e o cas mare. "Aici te-ai nscut tu", mi zise odat tata, pe cnd treceam pe dinaintea ei, "si aici a murit maic-ta, dup ce te-a nscut", se gndi el. Ea nu e ngropat "la greci", dar n cimitirul de lng zidurile Cettii odihnesc osmintele unui descendent al Brncoveanului(30). Interiorul bisericii are odoare bogate: ntre ele un foarte frumos epitaf, cusut n Viena n 1716. In ea stpneste atmosfera de cucernicie a ortodoxismului. "Greceasc" i se zicea fiindc negustorii care o zidiserc erau veniti din, Peninsula Balcanic si aveau sentimente grecesti. Panaiot Nica a fcut bisericii donatiuni importante, ca si alti ctitori de origine macedoromn, toti negustori cu vaz si cu avere. Au sprijinit-o ns si boierii din Tara Romneasc pribegiti la Brasov. Brncoveanu, Vcrestii si alte fete simandicoase, care mai nainte stteau n Schei si umblau la Sfntul Nicolae, trecur la Sfnta Treime, ale crei catastife nregistreaz de aci nainte numele unui Sutu, Mavrcocordat si altii. Pe cnd eram copil, la noi n cas se vorbea mult de procesul romnilor cu grecii pentru aceast biseric. Dar cu toat argumentatia strns a unchiului meu Ioan cavaler de Puscariu, functionar superior n Ministerul cultelor din Budapesta, si cu toat aprarea avocatului N. Strvoiu din Brasov, guvernul din Pesta, care nu vedea cu ochi buni ridicarea romnilor, ddu dreptate grecilor. De acum nainte o mn de greci problematici puse stpnire pe averile lsate n cea mai mare parte de romni evlaviosi, beneficiind de casele si venitele considerabile ale acestei biserici, la care slujea pe vremea mea un preot cu camilafc, adus din Grecia. Istoria noastr e plin de nstrinri de avere romneasc, nct nici aceast nedreapt sentint a Curtii din Budapesta n-a putut tine n loc mersul victorios al romnismului. Doisprezece ani dup revolutia lui Tudor Vladimirescu, negustorii romni din cetatea Brasovului izbutir s-si agoniseasc n plin centru al orasului un loc pe care construir o cas de rugciuni numai pentru ei. In tineretea mea s-a ridicat pe acest loc, la 1895-1896, n Trgul Grului, si biserica Sfintei Adormiri. Prim-epitrop al acestei biserici si efor al scolii de lng ea a fost strmosul meu, negustorul Gheorghe Nica. Iorga, marele mester al cuvntului si-a intitulat, scurt si pregnant, Sate si preoti un volum despre Ardeal. De fapt, n satele mici si necjite s-a mentinut populatia bstinas a acestei

provincii romnesti, condus de slujitorii altarului. Despre locuitorii romni ai oraselor sa scris prea putin. Ei merit ns o mai mare atentie, si ntre ei cu deosebire brasovenii. In cetatea Brasovului, n care n-au putut ptrunde mult timp scheienii, au intrat mpreun cu negustorii greci, care nu nsemnau pentru patriciatul ssesc nici o primejdie, cci erau putini si n cele mai multe cazuri trectori, si negustori romni. Veacul al XVIII-lea si ntia jumtate a celui urmtor au nsemnat epoca de nflorire a comertului romnesc. Pn la nouzeci la sut din tot negotul brasovean era n mini romnesti. "Negustori si orase" ar putea fi titlul unui nou volum despre romnismul din Ardeal. Acesti romni din Cetate se deosebeau de cei din Schei. In graiul lor se strecurar cuvinte de origine german (precum sunt mai multe din cele date de noi ntre ghilimele) si locutiuni modelate dup nemteste, iar n obiceiurile lor cteva mprumutate de la sasi. In locul antiriului, negustorii veniti din Imprtia turceasc mbrcar haina nemteasc. "Nemtesc" nseamn, n cazul acesta, "ssesc", dar mai cu seam "austriac". Cu Viena care avea o biseric greceasc si o colonie de macedoromni (din care se ridicar bogtasi si mecenati ca Sina si Dumba, baroni austrieci, si n care un magazin din centrul orasului se numea "La printul Ipsilanti"), negustorii brasoveni aveau legturi stabile. Viena era egal cu Europa si pentru oaspetii din Principate. Un Enchit Vcrescu a fost primit cu amabilitate la un "asambleu" din capitala Austriei. Fiii negustorilor romni din Brasov studiau n secolul al XIX-lea la universitatea vienez, si unii din ei se stabilir n orasul studiilor lor, ca chimistul Nicolae Teclu, membru al Academiei Romne, sau doctorul Sterie Ciurcu. In tabra imperial a luptat la 1848 legiunea din Tara Brsei sub conducerea lui Costache Secreanu, pe cnd socrul acestuia (si strbunicul meu), mai nainte pomenitul Gheorghe Nica, primea n casa sa ospitalier pe fugarii revolutionari moldoveni, Bals, Alecsandri, Sion si altii. [...]. Un rsunet puternic avuse pe vremea printilor mei impuscarea lui Maximilian de Mexico, nefericitul frate al lui Franz Josef. Doar acel btrn ntunecat si cu fata pmntie, care umbla solitar, n tineretea mea prin strzile Brasovului, legnndu-si capul greu pe picioarele rnite n timpul revolutiei, tribunul de la 48, Axente Sever, la fiecare dram nou n familia Habsburgilor - si au fost multe - murmura: "Pedeapsa lui Dumnezeu!" Cu sasii, negustorii din Cetate se nlelegeau destul de bine, cci erau ca si ei, oameni practici si harnici. Dar raporturi mai strnse nu existau ntre sasi si acesti valahi [...] al cror lux l considerau ca o slbiciune de caracter. Cu att mai mult apreciau ns "beamterii" si ofiterii austrieci firea deschis, frumusetea si hainele romncelor, cu care dansau gratiosul lancier si pluteau n pasii mazurcelor si ai valsurilor lui Lanner si Strauss. Vremurile nou nu se potriveau ns cu traiul patriarhal al negustorilor veniti din Orient, ai cror copii se ndeprtar de meseria printilor si se nstrinar de Brasov. In a doua jumtate a secolului trecut negotul trecu din minile romnilor n ale armenilor, evreilor

si sasilor, care nteleser c tehnica modern cerea o adaptare a metodelor nvechite de a face comert. Cnd n Trgul Grului, pe un loc cumprat de un negustor romn, se ridic biserica Sfintei Adormiri, fu ales stilul bizantin, care convenea credintei noastre. Micul turn al fatadei avea singura cupol ce ptrunse n centrul orasului. Planurile le fcuse un sas din Brasov, inspirndu-se, desigur, de la biserica Domnitei Blasa din Bucuresti. Nu era ntia oar c sasii lucrau dup gustul musteriilor romni. Argintarii iscusiti stiau bine cum trebuiau turnate si aduse din ciocan bijuteriile si sculele cerute n trile vecine, cei ce fceau lzi nflorite de Brasov, plosti de lemn, precum si olarii pentru ulcioarele de lut ars, nscoceau figuri (cerbi si psri) care romnilor le plceau. Mesteri zidari sasi erau adusi n trile romne ca s ridice biserici mari si luxoase, ca acel Vitus-Veit care a fost chemat la Curtea de Arges. In stil bizantin e si biserica unit ce s-a zidit dup cealalt Unire, cea mare, n strada Iorga. Ea face parte din sirul de catedrale si biserici pe care neamul le-a ridicat n amintirea realizrii visului secular. Dup 1918, numrul functionarilor greco-catolici crescnd, cu deosebire sub Consiliul Dirigent, s-a mrit si prestigiul lor. Unitii, care erau numai 378 (fat de peste 9000 de ortodocsi) dup statistica din 1890, cerur o biseric pentru ei n cea mai frumoas parte a Brasovului. Afluxul romnilor din alte prti la Brasov ncepuse ns cu un veac nainte. Cu nflorirea negotului nu venir numai macedonenii, ci si romni din Tar, din ntregul Ardeal si mai ales din mprejurime. Si din Schei coborr n Cetate negustori vechi si recenti. Fratii Stnescu, care pe vremea mea erau cei mai de seam comercianti din Cetate, erau de pe Valea Prahovei, marele filantrop Nit Iuga era originar de la Hunedoara, Mandragiu si fratii Eremias si Savu din Scele. Dintre rudele mele mai apropiate, dup mam si bunic, erau veniti: din Macedonia, Nica si probabil Ciurcu; din Buzu, Dima; din Schei, Voinescu si Florian. Dar nu numai negustori, ci, deodat cu deschiderea gimnaziului la mijlocul secolului trecut, profesori - ntre ei si din Bucovina si prtile ungurene - avocati, medici, functionari de bnci si alti intelectuali. Dup tat, care era avocat n Brasov, sunt din Bran; din surorile mamei mele una a fost mritat cu un profesor originar din Scele, alta cu un avocat din Muntii Apuseni, stabiliti tot n Brasov, iar alte dou surori au fost cstorite cu un judector si cu alt avocat, din Cmpia Ardealului si din Rsinarul Sibiului. Am citat acest caz cci el mi se pare instructiv pentru marea primenire social ce a urmat n a doua jumtate a veacului trecut n Brasov, dup ce zidurile medievale au czut. Pentru nviorarea cu snge proaspt si sntos de la sate, meritul cel mare l au tot negustorii, care n-aveau numai fete de mritat, ci si o adnc pretuire a intelectualittii. Ei au fost sprijinitorii lui Baritiu si ai Muresenilor, ai "Gazetei Transilvaniei", ai gimnaziului si prietenii lui Saguna. Noii cetteni ai Brasovului au contribuit la ridicarea orasului, care deveni un puternic nucleu romnesc.

Pricepere artistic cutm ns n zadar n cldirile nou ce au rsrit pe locul tarcurilor deschise n partea nordic a orasului si n centrul n care au ptruns si alte neamuri dect sasii. Casele se nalt n mod firesc, deodat cu nmultirea populatiei. Deasupra zidurilor groase se ridic al doilea etaj, sub portile boltite se fac, n strzile principale, prvlii; etajul prim, n piat ncepe s fie rezervat birourilor. Casele ajung s fie cel mai sigur plasament al banului. Noul tip de cldiri, asa-numitele "czrmi de nchiriat", rsar ca ciupercile. Ele sunt un fel de frati buni cu cazrmile, scolile, spitalele si cldirile pentru oficii publice si birouri pe care le vom ntlni cnd vom vorbi de "brul" din jurul Brasovului. La acestea vom cuta n zadar un stil. Pretentia de a fi ca n alte orase mari o aveau numai casele bogtasilor, care nu erau prea cruttori cnd voiau s fac impresie si ostentatie cu averea lor. Dar tocmai deceniile din urm ale veacului trecut si anii dinti ai celui prezent au fost si n alte prti dect la noi cele mai putin stpnite de gust artistic n arhitectur. La casele zidite n Brasov n vremea aceasta, rareori vedem eleganta unei linii si armonie la podoabele unei fatade prea ncrcate. Caracteristic e faptul c ele nu apartin sasilor, sobri si cumptati, ci altor neamuri. Casele elegante ale celor doi Stnescu n Ulita Cldrarilor, una cu medalioane aurite si parchete comandate la Viena (Hotelul Continental), casa avocatului Garoiu n Ulita Vmii, cu fatada ei pestrit ca a palatului Sturdza din Bucuresti, casa Safrano m Sirul Inului, sau Mandel n Trgul Grului, toate acestea si probabil si cea din Strada Sfntului Ioan, n apropiere de biseric, sunt din anii 1864 pn la 1904. La trecerea din veacul al XIX-lea n cel de al XX-lea inginer al orasului era Kertsch, un brbat luminat, umblat prin lume - fusese si n Romnia, unde a fcut lucrri importante si avea sotie romnc - si cu vederi mai largi si moderne. Lui se datoreste c Brasovul are conduct de ap. Numai gustul lui artistic era cam bizar. In Ulita Vmii, casa Ghit Pop are un aer distins, dar cea de peste drum, zidit pentru un armean, care tinea "trafic" , adica debit de tutun, era att de ncrcat cu diferite amnunte de toate colorile nct semna mai mult cu o pagod chinezeasc dect cu o zidire potrivit ntr-o strad brasovean. Cnd s-au cldit case pe locul ocupat odinioar de Poarta Cldrarilor, la captul nordic al strzii, Kertsch si-a fcut n 1888 o vil cu balcoane si cornise si cu un turnulet, care, lipit de cele trei edificii mari, fcea impresia unei locomotive ce trage trei vagoane. "Vilele", adic casele nconjurate de mici grdini ingrijite, care ncepuser s se cldeasc prin Blumna, pe Straj, pe Livada Postii si pe Romuri, ptrunser si ele n cetatea mrit prin Bulevardul Ferdinand. Am vorbit nainte de vila Maurer si vila Baiulescu, unul prefect pe vremea Austro-Ungariei, cellalt primul prefect dup intrarea romnilor n Brasov. Sirul de vile din Strada Nicolae Iorga este o creatie de dup ntiul rzboi mondial. Pe timpul meu lumea nu era prea religioas, si prea putin bisericoas. Crescut n spirit pozitivist, generatia din care fceam si eu parte considera religia ca o igien sufleteasc si mergea la biseric mai mult din obisnuint. De aceea nu trebuie s ne mire c n Tara mrit nu s-a cldit catedrala romneasc proiectat. Numai evreii, care s-au nmultit

mult de cnd se nfiintase, la 1827, comunitatea evreiasc, au ridicat un templu n 1903, n Strada Muresenilor (fost a Orfanilor, mai demult a Scheilor), ntr-un stil special, cu elemente maurice. Zidul fatadei, n crmid rosie si tencuial alb, e att de nalt nct acoper din strad cupola. Casa de rugciune de pe vremea mea rmase fractiunei ortodoxe. Despre biserica calvin, confesiunea celor mai multi unguri veniti la Brasov, am vorbit mai nainte, dar n-am pomenit nimic despre virulenta boalei maghiarismului, care devenise acutpe la sfrsitul veacului trecut, cnd au aprut casele zidite n "stil unguresc". Acestea n-au ajuns niciodat monstruozittile unor cldiri din Cluj (ca de exemplu Camera de comert) si mai ales din Oradea, dar gsim totusi soclul si muchiile greoaie, de piatr necioplit, "Tulupanii" - lalelele - pe fatad, cupolele mari la palate (ca cel de justitie) si pentru mine neexplicabile obeliscuri, ca cele de la Palatul de justitie. Probabil prin reactiune, aprur atunci si casele n stil romnesc, care deveniser moderne la nceputul acestui veac n Bucuresti. Cu elemente din mnstiri, conacuri boieresti si din cule, ele plceau mult la nceput, cnd nu se aplicau coloanele groase si scurte, pe care se sprijineau arcurile boltiturilor, si la edificii mari. Acest stil era frumos numai la cldiri fr proportii mari. Internatul Liceului Saguna, zidit n strada Prundului n 1910 de arhitectul brasovean G. Dusoiu, care mi se pare c a fcut si casa avocatului N. Strvoiu, n Strada Caterinei (azi a Brncovenilor), Camera de comert, Casa profesorilor si alte cteva sunt n stil romnesc. Mai usor era pentru sasi s gseasc n trile germane modele pentru un stil "ssesc". Hotelul Coroana, Liceul Honterus, banca de la intersectia Ulitei Cldrarilor cu Michael Weiss, n care este astzi uzina electric, si alte cteva cldiri zidite mai ales de arhitectul Schuller, se prezint bine n ansamblul orasului. Ceea ce nu se poate spune despre casele n stilul modern. Arhitectii vienezi, grupati la nceputul acestui veac n jurul asa-numitei secesiuni, stau si la leagnul acestei directii. Dar ea are rdcini mai adnci. Si n arhitectur avem o epoc de piatr si de lemn, creia apartin toate stilurile enumerate pn acum, si o epoc de fier si ciment, care face posibile constructii gigantice, ca zgrie-norii americani, mai nalti dect Tmpa brasovean. Expozitia din Viena a adus "roata urias"; cea din Paris, de la 1889, turnul Eiffel, iar cea din 1900 podul Alexandru ce traverseaz Sena, avnd un singur arc. Cnd scheletul de fier a fost umplut cu crmizi, zidurile subtiri de beton armat s-au adeverit mai solide dect cele groase de crmid, permitnd arhitectului s nalte cldirea pn la altitudini ametitoare, la care te duceau ns ascensoarele electrice n cteva frnturi de minut. Populatia oraselor avea de aci nainte loc, iar confortul, acest ideal nou al omului modern, putea fi gsit n cele mai mici apartamente din "blocuri". Pe ctiva metri ptrati locuinta avea dormitoare cu camer de baie, sufragerie cu oficiu, "studioul" cu "debaras"-ul, buctria cu camera de servitoare si scar separat de serviciu, si alte ncperi, minuscule dar cu tot ce-ti doreste inima, balcoane, alcovuri, sere etc. Fatadele acestor edificii n form de cuburi sau turnuri, dup nltime, au linii drepte si preti pe care se reazim acoperisele scunde, nlocuite adesea cu terase.

Ochiul trebuie, fireste, s se deprind cu stilul cel nou si cu dimensiunile lui, imense n exterior, minuscule n interior. Dar el a rsrit n mod organic din inima si felul de viat al omului modern, care are alte obiceiuri si petrece vremea mai mult n birouri, cluburi, n tren, automobil si pe vapor dect n cas, schimbnd locuintele si chiar orasele, de cte ori se iveste trebuinta, fr ca s fie mpiedicat de prea mult calabalc. Ochiul trebuie s se mprieteneasc cu formele nou ale acestor cldiri, pe care ncepe s le gseasc frumoase, de cnd dibuirile initiale ale arhitectilor au disprut si la spiritul practic se adaug talentul artistic. Fireste, acolo unde, ca la Brasov, saltul s-a fcut aproape dintr-o dat din evul mediu la timpul ultramodern, contrastele vor fi nc un timp oarecare izbitoare si nu vor jigni numai pe cel ruginit n traditie, ci si pe cel ce vrea s vad o trecere armonioas de la o epoc la alta, de la un stil la cel urmtor. Hotelul Aro, care e unul din putinele monumente reusite ale stilului modern n Brasov, st nc prea izolat ntre celelalte case vecine. Vorbind despre Brasovul cum nc nu era pe vremea mea si cum nu mai era cnd eram copil si adolescent, am intrat n oras pe la hotelul Aro, unde aproape toti strinii si dau ntilnire. Ar fi cazul s ncheiem ntia parte a acestei crti aici, unde ne-am pomenit din nou. Dar ne-a mai ramas o biseric, dac nu un stil, s, ne ocupm cu ea, mai cu seam c nu e o biseric oarecare, ci Sfntul Nicolae din Schei. Desi despre aceast biseric avem o monografie voluminoas si lucrat cu mult devotament de un fost preot al ei, Candid Muslea, nu stim cnd au nltat scheienii lcasul lor sfnt. E mai mult ca sigur c n satul din apropierea Brasovului a existat o cas a Domnului si nainte de "vremea bulgarilor", si nu numai o cruce de lemn, cum presupun unii(31). Ar fi inimaginabil ca n Rsnovul nvecinat - la care ajungi de-a dreptul dac o iai prin Poian si cu care nc popa Mihai avea legturi att de strnse - biserica de piatr s aib, gravat anul 1384, iar la Schei s nu fi fost o biseric. Cnd aseaz Eminescu epoca de aur a cavalerismului medieval n satira a patra? La o mie patru sute. De atunci, sau mai exact cu un an nainte de aceast dat, este bula papal citat mai nainte, n care se vorbeste cu ngrijorare de o biseric pentru romni, greci, bulgari si armeni. Ceea ce nsemneaz c pe vremea aceasta Brasovul era un centru comercial important, care atrgea pe ntreprinztorii negustori levantini. Aici gseau ei puntea ce-i lega cu Apusul. Era ntiul val mai puternic de fugari dinaintea turcilor, cruia i-a apartinut o vreme si Mircea. Cnd n locul vechii biserici, probabil de lemn, se fcu, la sfrsitul secolului urmtor, una de piatr, care a fost mrit n curnd, cu ajutorul unor domni piosi din Tara Romneasc si Moldova, legturile cu voievodatele vecine devenir si mai strnse, si biserica din Schei putu s devin, gratie munificentii unor domni cu o vie solicitudine pentru fratii de dincolo de munti, un focar cultural de primul rang. Pozitia Brasovului la ntretierea a dou culturi, cea rsritean si cea apusean, se reflect si n factura bisericii Sfntului Nicolae, care e un fericit amestec de diferite stiluri sau, mai bine zis, care ntruneste n sine cele mai diferite influente si alege cu un instinct artistic sigur, cele mai remarcabile si esentiale trsruri arhitectonice ce vin din Orientul

iubitor de boltiruri si culori, precum le gsim mai ales n cele dou paraclise si precum erau n pictura mural intern si extern, si din Apusul care se nlta spre cer cu turnuri ascutite. Ca la attea biserici si palate din strintate, a cror cldire a durat un timp mai ndelungat, la planul ntiului arhitect s-au adugat elemente nou care tineau seama de gustul timpului. La baza cldirii stau ns dou elemente curat romnesti, de mare pret, de care au tinut seama arhitectii de mai trziu: eleganta liniei zvelte ce tinde spre nltimi si pozitia topografic. n privinta acesteia nu se putea gsi in Schei un podis central mai nimerit si mai romnesc pentru casa Domnului dect locul ridicat din Prund, pe care urci dintr-o piat larg (pe care a micsorat-o, rpindu-i din vederea desftat, casa parohial de curnd zidit) pe o pant lin. In dos, Tmpa verde. Ea nu e apstoare ca la Biserica Neagr, ci, asezat la o deprtare potrivit, d tabloului un fundal fermector si bisericii o perspectiv plin de efect. Cel ce a mrit-o, a avut viziunea unei catedrale. Proportiile ei sunt impuntoare, fr s fie coplesitoare. Intre bisericile romnesti ea are o mrime ca putine alte, afar de cea din Blaj, cu mult mai nou, si cteva biserici din regiunile vestice, n stil baroc, si afar de catedralele de dup primul razboi mondial. Despre conceptia plin de elan a arhitectilor ce au dat bisericii lui Neagoe Basarab proportiile mrite si stlpii de zid sprijinitori, stau dovad turnurile numeroase si elegante. In opozitie cu Biserica Neagr, afar de turnul cu ceas deasupra portii de la intrarea principal, mai are un turn, mai nalt, peste corpul bisericii; si lng fiecare din aceste dou turnuri, precum si lng cel al paraclisului de la a doua intrare, mai sunt cteva turnulete nconjurtoare, care, toate la un loc, fac, iarsi n opozitie cu Biserica Neagr, ca acoperisul de tigle s dispar aproape de tot si s nu vedem dect tabla argintie a turlelor ascutite, ca niste sgeti ce mpung norii. Ele, zvelte si avntate, ar putea mpodobi o biseric gotic cu ferestre lunguiete si subtiri, dac arcurile acestora nu ar trda alt epoc. La terminarea acestei cldiri monumentale - pentru vremile de atunci si mprejurrile de la noi - au contribuit deopotriv munificenta unor domni piosi si a unor locuitori darnici din Schei, ca si a unor negustori cu frica lui Dumnezeu fcnd posibil terminarea ei si nfrumusetndu-i interiorul. Un fiu de comerciant romn din Brasov lucra, cnd eram copil, pe niste schele ce mi se preau foarte nalte, la un Sfnt Nicolae frumos si blnd, precum erau toate picturile lui Misu Pop, influentat de pictorii vienezi ai vremii. Dar colorile lui n-au rezistat timpului. Cel mai romnesc dintre sfinti, Sfntul Nicolae, a fost la Brasov si un sfnt iubitor de carte, dar si un nfocat aprtor al dreptei credinte. Nu mult dup moartea lui Honterus, romnii din Brasov i-au imitat pilda. La sfrsitul veacului al XVI-lea s-a deschis, de popa Mihai, scoala romneasc (prima de care avem cunostint sigur)(32) dup ce cu saisprezece ani mai nainte el tradusese, mpreun cu popa Iane, marea Evanghelie cu nvttur tiprit de Coresi. Deci carte, scoal

romneasc si tipar. Brasovul are meritul de a fi fost nceptorul pentru cele dou dinti si cel mai activ continuator al crtilor tiprite. Prin toate trei sasii brasoveni, care aveau nsufletirea primei generatii de adepti ai noii nvtturi aduse de apostolul lor, dar aveau si spiritul negustoresc, care le spunea ce afacere rentabil era noul mijloc de raspndire a crtii prin inventia lui Gutenberg, sperau s cstige pe romni pentru luteranism. [...] Romnii din Schei au rmas drept-credinciosi, precum peste mai bine de un veac, cnd sa rspndit la noi unitia, ei au fost cei mai vajnici aprtori ai ortodoxismului ardelean. Preotii luminati de la "Sfntul Nicolae" au tinut piept tuturor atacurilor catolicismului, si ntre ei au fost unii care au stiut suferi cu brbtie pentru credinla lor. Ei simteau c luptnd pentru biserica strmoseasc apr nationalitatea lor. Cnd, n tineretea mea, cauza romneasc nu gsea la Sibiu un ocrotitor destul de vigilent n mitropolitul Miron Romnul, tot brasovenii erau cei ce n sinod aveau curajul s-l trag la rspundere. Romnii brasoveni au avut totdeauna calittile, dar si defectele neamului. Generosi din fire, ei au fost capabili s se nflcreze pentru fapte mari, dar n-au prea stiut s struie n ele si le-au uitat adesea, cnd dezbinrile ntre ei - mai ales cele de la Sf. Nicolae - li se preau mai pasionante si mai importante. Lipsa de orizont creat de muntii ce le nchideau si lor cmpul vederii se resimte mai cu seam n indiferenta lor fat de arte afar de o serioas pricepere muzical la copiii de negustori, cu o educatie ngrijit de mai multe generatii. Brasovul n-a avut n arhitectur si sculptur mai pe nimeni, pictorul Misu Pop st mai modest alturi de muzicianul Ghit Dima, iar poeti si scriitori ca I. C. Pantu si Ecaterina Pitis sau Maria Baiulescu din timpul meu sunt numai talente minore. Cele mai de seam personalitti culturale pe care le-am apucat eu (sau au lucrat pe vremea printilor mei) erau venite la Brasov din alte prti (sau se trgeau din printi sositi la Brasov de aiurea, ca poetul St. O. Iosif): G. Baritiu, Andrei Muresianu, I. Lepdatu, G. Munteanu, A. Brseanu, V Onutiu, Z. Brsan s.a. Brasoveni au fost ns cei trei frati Bogdan, Ioan, Gheorghe (Duic) si Alexandru. Ct de putin simte brasoveanul nevoia de a lua contact nemijlocit cu artele se vede din faptul c n acest oras. care are azi o populatie de peste o sut de mii de suflete, nu exist un teatru. A lipsit n toate timpurile o revist romneasc mai de seam, iar orchestra orasului, dup o activitate de multi ani, a fost lichidat...

CEI CE AU SCRIS DESPRE BRASOV

Dac brasovenilor le-a lipsit un simt mai dezvoltat pentru arte, ei au avut n toate timpurile oameni care s-au interesat de trecurul orasului lor. Si nu numai istorici de meserie ci si diletanti cu dragoste pentru alte vremuri si locurile pe unde au hlduit naintasii lor. Att romni ct si sasi. Ei au scotocit filele inglbenite ale arhivei brasovene, adpostit cu grij n chiar Casa Sfatului. Acolo trona, ntre rafturile ncrcate, un brbat mic de stat si cu barb deas, ndrgostit de documente vechi, Fr. Stenner, nsusi autor al ctorva studii despre trecutul Brasovului. El a lucrat cu rvn, prea putin rspltit, la un indice bine ntocmit, de care s-a folosit adesea Nicolae Iorga cnd trecea vijelios prin aceast arhiv bogat (care mai trziu s-a mutat n bastionul de la captul spre Schei al Trgului Cailor renovat). Un numr de volume de studii si documente a fost rezultatul cercetrilor lui Iorga. Mai ncet si mai sistematic lucra cumnatul lui, scrupulosul elev al lui Jirecek [sic!], nvtatul slavist si academician Ioan Bogdan brasovean de nastere, care ne-a dat, n 1902, un volum bogat de Documente si regeste privitoare la relatiile Trii Romnesti cu Brasovul si Ungaria. Sasii au publicat sapte volume de Quellen zur Geschichte der Stadt Kronstadt si un numr mare de studii si articole n revistele lor si n gazexta lor local "Kronstdter Zeitung", de Fr. Philippi (care, ca si istoricul de arte E. Kuhlbrandt si Fr. W. Seraphin mi-a fost profesor n liceu), G. D. Teumsch, J. Teutsch si altii. In biblioteca Liceului Honterus se gsea manuscriptul (trecut apoi n arhiva Brasovului) unei cronici pline de amnunte interesante despre Brasovul vremurilor trecute, intitulat Collectania zu einer Particular-Historie von Kronstadt, scris la 1741 de Thomas Tartler si continuat si augmentat de Josef Trausch. Ea a fost utilizat de cei mai multi scriitorii care descriu vechiul Brasov. Despre Biserica Neagr se spune c a fost zidit cu cheltuiala galilor, anglilor, batavilor si principilor germani. La ei gsim reprodus pe ct se pare din izvoare mai vechi, stirea despre venirea salahorilor bulgari la 1392, crora li s-au pus la dispozitie, precum se spune precis, locuinte n "Obere Vorstadt", care exista deci de mai nainte. Stirea aceasta o aflm apoi si la cei doi cronicari romni, popa Vasile (mort la 1699) si Radu Tempea. Cronicarul timpurilor mai nou, constiincios si ndrgostit de statistici si date oficiale, a fost doctorul Ed. Gusbeth, care scrise la nceput, n 1884, un volum Zur Geschichte der Sanittsverhltnisse in Kronstadt si care a continuat apoi, ntre anii 1884 si 1901, cu rapoartele sale anuale despre Das Gesundheitswesen in Kronstadt. Cnd l vedeam trecnd grbit pe strad, de la un pacient la altul, mbrcat totdeauna cu un pardesiu, cu barba ncaruntit si cu "tvicherii" pe nas, n-as fi bnuit c graba lui era pricinuit de nerbdarea de a mai aduga un amnunt la cronica lui, case nu se mrginea la chestiuni de igien si la starea sanitar, precum cu modestie spune titlul, ci atingea cele mai variate chestiuni n legrur cu Brasovul. Crtile lui au fost pentru mine un izvor bogat de informatii si de mprosptare a amintirilor. Din ele vedem mereu ct de greu era pentru printii orasului s ia o hotrre si s introduc o inovatie. Gusbeth nsusi, cnd era vorba ca s se aduc electricitatea, observ c ea e de prisos cnd functiona foarte bine uzina de gaz aerian.

Tocmai din vremea petrecerii mele n Brasov, sau de contemporani cu mine, sunt cele mai multe scrieri, monografii sau studii de amnunt n limba romn despre Brasov. Cnd n 1883 se tinu adunarea general a Asociatiunii Transilvane la Brasov, comitetul local nsrcin pe profesorul de istorie, doctor la Viena si un istet mnuitor al condeiului, N. Pop, s le fac oaspetilor n Schit din istoria populrii Brasovului, un scurt istoric al orasului. Intemeiat pe autoritatea lui Hasdeu, el a ncercat s spulbere legenda originii bulgresti a trocarilor. Niculit Pop - cci asa i ziceau brasovenii - era originar din Ghimbav, lng Brasov. Din alte dou sate nvecinate erau alti doi istorici, protopopul Bartolomei Baiulescu, zrnestean, si Andrei Brseanu din Drste. Cel dinti a publiaat n 1898 o voluminos Monografie a comunei bisericesti greco-ortodocse romne a Sf. Adormiri, iar cel de al doilea un articol condensat si bine informat despre Brasov, n volumul prim al Enciclopediei Romne (1898). Tot de el e si marea monografie asupra Scoalelor centrale din Brasov, bazat pe numeroase documente si bogat ilustrat. Pretioase sunt listele complete cu biografiile tuturor profesorilor care au functionat la Liceul Saguna n cei cincizeci de ani de existent - cci cartea a aprut cu ocazia jubileului de o jumtate de secol de la nfiintarea lui - si a tuturor absolventilor lui [1902]. Intre acestia era si G. I. Pitis, trecut n Bucuresti ca profesor de liceu. Oaches si cu mustata neagr ca pana corbului, cnd venea vara la Brasov noi stiam c zboveste mult pe la babele din Schei, ca s culeag material etnografic si linguistic despre Nunta n Schei pn la 1830, despre Jocuri de petrecere si despre Comori publicate n volumul I al "Revistei nou". Contempoan cu Pitis eeau prinitele Priscu care a scris cneva studii istorice marunte, academicianul erudit Gh. Bogdan-Duic, fost o vreme profesor la liceul din Brasov si autor al unui studiu despre Ioan Barac, care a trit mult timp n orasul de sub Tmpa. Coleg de scoal mi-a fost N. Sulic, profesor la Liceul Saguna nainte de a pleca la cel din Trgul-Muresului. Diaconul Coresi, timpul lui, biserica si scoala din Schei sunt subiectele celor mai multe din studiile sale. Cu obiceiurile si graiul din Schei s-a ocupat si un coleg de-al meu de univarsltate, Dr. Sterie Stinghe, care si-a trecut de-odat cu mine doctoratul la Weigand, n 1899, cu teza Die Scheer oder Trokaren dup ce cu un an sau doi nainte publicase n Anuarul Seminarului din Leipzig o anchet linguistic fcut la trocari. Dup aproape o jumtate de veac el a revenit asupra aceluiasi subiect, scriind un fel de livret de pies de teatru cu cntece, Ticuta, prilej ca s descrie folclorul si limba din Schei. In cursul acestor cinci decenii a publicat n 1899, Istoria bisericii Scheilor Brasovului; ntre 1901 si 1908, cele cinci volume de Documente privitoare la trecutul romnilor din Scheii Brasovului, iar acum n urm un nou volum, pe care n-am avut ocazia s-l citesc. Cele dou probleme care l preocup cu deosebire sunt originea romaneasca a "bulgarilor" din Schei si caracterul ostsesc al obiceiurilor "Junilor". Tot coleg cu mine la Universitatea din Leipzig e Dr. Constantin Lacea, membru onorar al Academiei Romne. Dictionarul Academiei, la care colaboreaz de patruzeci de ani, nu i-

a lsat mult timp liber pentru studiile n legtur cu trecutul Brasovului, care l pasioneaza si acum, la btrnete. Ultima sa lucrare, despre Cetatea de pe Tmpa comunicare fcut la Academia Romn, a aprut n anul 1944. Ea se caracterizeaz prin aceeasi documentare, precizie si expunere sobr ca cele mai multe din lucrrile sale, ntre care merita o deosebit atentie cele relative la negustorii din Schei. Coleg la liceu, ca elev si profesor cu Lacea era slisteanul Axente Banciu, si el mic de stat, dar mai neastmprat si plin de energic initiativ. Dup Unirea cea mare, el realiz planul ce-l preocupa de mult: s publice o revist a Brasovului si Trii Brsei, intitulat "Tara Brsei". Cu grele sacrificii materiale aceast publicatie, care a aprut regulat un deceniu, s-a mentinut ca una din cele mai bune reviste provinciale romnesti. Sufletul curat si vioiciunea directorului se refleetau si asupra colaboratorilor mai tineri, care au mbogtit istoria Brasovului cu numeroase contributii interesante. Aici a publicat A. A. Muresianu, harnicul scormonitor al arhivelor brasovene necatalogate nc, cele mai multe din studiile sale genealogice si privitoare la starea cultural si economic a brasovenilor. Din cei doi frati Muslea, cel mai tnr si fost elev al meu, folcloristul Ion, a scris n 1930 despre Obiceiul junilor [brasoveni] un studiu cu vederi nou, iar doctorului V. Pop, vestit crturar la nceputul veaculuiuecut, care a fost ctva timp si la Brasov, scriind despre preotii de la Sf. Nicolae, i-a consacrat un studiu amnuntit. Fratele lui mare mare, Candid Muslea, are n "Tara Brsei" o serie de studii mrunte si a publicat n 1943 o monografie mare (volumul I) despre Biserica Sf. Nicolae din Scheii Brasovului, cu numeroase ilustratii. Trecutul adesea bogat n episoade dramatice al Scheilor, cu figurile araice ale ctorva preoti vrednici si cele mai putin frumoaseale altora, dispusi s fac concesii constiintei lor, trece pe dinaintea ochilor nostri.(33) De A. A. Muresianu si C. Muslea sunt si dou studii interesante despre Refugiatii politici din Principate si Romnii brasoveni la 1848 si Contributii la istoricul Casinei romne din Brasov, n monografia bogat ilustrat a Casinei romne, 1835-1935, publicat cu ocazia centenarului ei. Volumul e introdus de un amplu studiu despre Casina romn, datorit brneanului Ion Colan, secretarul societtii culturale Astra si autorul unei monografii despre Ioan Barac. Dupa cum precizeaz subtitlul "Contributiuni la cunoasterea unui capitol din trecutul Brasovului", studiul acesta, ntemeiat pe listele brasovenilor care au jucat un rol n viata orasului n cursul veacului ce s-a scurs de la ntemeierea casinei, zugrveste o frntur interesant a primelor ncercri de a da niste fundatii serioase unei societti romnesti n Ardeal. O carte de mari proportii, la care au colaborat cei mai multi nvtati ai sasilor, e, precum am spus, cea care trateaz despre Tara Brsei, intitulat Das Burzenland, din care au aprut patru volume. Al treilea, publicat n 1928, trateaz despre Brasov. Dintre contributiile serioase si bine documentate amintim pe ale lui E. Jekelius despre Brasovul n cursul veacurilor, strzile si pietele Brasovului, baile si spitalele; ale lui G. Treiber despre nceputurile si fortificatiile Brasovului, desprebiserica catoltca, Sfat si Podul Btusilor si despre locuinta brasoveanului. H. Goos scrie despre istoria arhitectonic a fortificatiilor, O. Fritz si E. Kuhlbrandt despre Biserica Neagr, E. Morres despre cea de la Bartolomei si despre bisericile mici, si J. Teutsch despre luminatul Brasovului. Romnii sunt inexistenti n aceast carte, unde despre Sf. Nicolae gsim o singur pagin

de text. Foarte frumoase sunt ilustraliile, din care reproducem si noi un numr considerabil. Editia luxoas se distinge si printr-un tipar deosebit de ngrijit. Pe aceasta publicatie se ntemeiaz n mare parte cartea Kronstadter Heimat- und Wanderbuch a profesorului H. Wachner, aprut n 1934. Dar autorul nu scrie o prescurtare a operei colective despre Tara Brsei, ci, nsusi un botanist de seam si un ndrgostit al naturii, pune pe hrtie, cu talent, gndurile ce l-au preocupat si observatiile ce a avut prilej s le fac n multele excursii fcute singur sau cu elevii sai. Admiratia sincer pentru muntii nostri se comunic cititorului, discret dar strutor. Se recunoaste imfluenta acelui mestru care a stitut mibina n mod att de fericit pe artist cu omul de stiinta, G. Vlsan, pe care, impreun cu S. Mehedinti, l pomeneste n prefata sa. Lundul de model si cutreiernd ca ei muntii nostri, vede totdeauna si pe romn si l nconjoar cu simpatia sa. Cine vrea s cunoasc Brasovul istoric, dar mai ales cel pitoresc, va citi cu folos si cu plcere cartea [Brasov], frumos ilustrat si scris cu mult suflet admirator de profesorul la liceul brasovean, Octav Sulutiu, publicat de Fundatiile Regale n 1937, n conditii tehnice excelente.

Partea a CUM ERA BRASOVUL PRIN ANII 1885-1895

II-a

CALEIDOSCOP BRASOVEAN
Ati observat vreodat ginile din curte si cocosul, cnd vin la grunte? Vin alergnd, ciugulesc mncarea si din cnd n cnd te privese din profil. Niciodat nu se uit la tine din fat. Cci ochii lor nu sunt asezati ca la om, ci psrile si unele animale, avnd ochii unde omul are tmplele, pot vedea simultan dou lucruri: hrana si dusmanul, gruntele de pe jos si uliul din vzduh. (De aceea sunt caii asa de speriosi nct trebuie s li se pun la ochi aprtoarele de piele - ochelari - s nu mai vada si primejdia la dreapta si la stnga drumului). Si omul are doi ochi, dar el vede cu ei aceeasi imagine, sau aproape aceeasi. Ceea ce vede cu ochiul drept, vede si cu stngul. Cele dou imagini se suprapun, acoperindu-se aproape deplin. Mica diferent de spatiu ntre cei doi ochi face doar ca imaginea s aib adncime, perspectiv. De aceea limba omeneasc nu poate reda dect un singur lucru deodat si trebuie s prezinte ntr-un sir ntmplrile, una dup alta. Asa ne-am obisnuit cu acest lucru, nct ne pare natural. Cnd ns nu suntem stapni pe noi, n momente de excitare, n vis sau n amintire, cnd ne vin n minte mai multe lucruri deodat, cnd dispare tendinta noastr de a rndui frumos si cu sistem comunicrile ce le facem altora, atunci ne simtim stingheriti si nesiguri. Sau nvinge obisnuinta si ne impunem o urmare a celor ce le spunem, sau riscm s vorbim alandala, asa cum de fapt sunt n mintea noastr excitat, n vis sau n amintire, imaginile ce nu cunosc nici scrierea cronologic, nici granitele spatiale n care ele au avut loc. In cazul dinti povestirea noastra pierde spontaneitatea, n al doilea claritatea. Ptim ca la cinematograf, cnd ne copleseste uneori somnul. Inchidem ochii la o scen de vntoare n jungla cu lei, tigri si serpi. Cnd i deschidem, ne mirm c pe ecran vedem o scen ntr-un salon, cu doamne decoltate si domni n frac. ncercnd s punem amintiri pe hrtie, noi suntem siliti s le rnduim. Dar nevoind ca ele s piard orice spontaneitate, vrem s salvm cel putin una din caracteristicile amintirei, pstrnd, n acest capitol, care vrea s dea atmosfera local, asociatiunea necontrolat si necontrolabil a aducerii aminte. Vom povesti dar scene din cele mai diferite si disparate cronologiceste n precipitarea lor n amintire. Cnd o anecdot sau un episod hazliu ne-a fulgerat prin gnd, nu ne-am sfiit s le punem pe hrtie, chiar cnd ar putea sa par indecent sau s supere pe vreo cititoare mai pudic din generatia mea (cci cele din generatia actual suport mai usor libertatea de limbaj). Pentru amintiri nu exist un cod al manierelor elegante. Prin oras e lume mai mult dect de obicei pe strzi. Prin Ulita Vmii ea e aliniat pe cele dou trotuare, cci un "alergtor" are s treac fugind printre cele dou sire de spectatari.

El e n tricou si are zurgli la picioare. Slab si nalt, face pasi mari cnd trece n goan, iar mrul lui Adam, proeminent, temur usor. Pumnii strnsi sunt adusi la piept. S nu fie oare brbierul la care m tund de obicei, tnrul Mandovschi? Ba e chiar el, cel care pe cnd eram copil m-a tuns mai nti cu masina (natural, fr elecuicitate), atunci inventat, care era asa de plcut de rece vara, cnld trecea cu metalul ei rcoros prin pletele mari. Alergtorul trece nainte, ocoleste n piat Sfatul si o ia prin Ulita Cldrarilor si pe Promenad, pn la punctul de plecare, Poarta Vmii. Noi, copiii, si dup noi si alti privitori, cnd a trecut de noi prin Ulita Vmii, fugim prin Mihail Weiss, ca s-l mai vedem o dat n Ulita Cldratilor, pentru cei ctiva creitari dati 1a chet. Sracul Mandovschi! Desi era polonez, a vrut s moar moarte de sas, spnzurndu-se. Se vede c temperamentul lui de artist nu-l lsa s fie fericit cnd trebuia s taie prul si barba musteriilor. Frizeria lui Mandovschi era n casa, drmat de atunci, ce sttea singur n parc, desprtit printr-o vale de "Numrul Unu". Tot acolo era si biroul lui Mark cel aspru la vorb, un om mruntel si brbos. Toti brasovenii l cunosteau, cci el avea folositoarea meserie de curtitor al haznalelor. Cnd ne ntorceam, noaptea, de la cte un chef, totdeauna intlneam pe strzile Brasovului crutele mari ale lui Mark, pe care stteau aliniate butoaiele pline ce rspndeau un parfum penetrant n tot orasul Lng cele din fat ardeau dou lmpi mari de gaz cu flacra liber, de aveai impresia c e dus la mormnt un doge venetian. Asta a tinut pn ce s-a introdus, n 1907, si la Brasov canalizarea. Cu apa curgtoare n cas si mai trziu cu canalele prin care se scurgeau murdriile, viata la Brasov s-a simplificat att de mult si mai ales att de repede, nct peste ctiva ani nimeni nu mai stia ct de greu fusese nainte. Noi locuiam pe arunci pe Straj. Apa o aduceau servitoarele cu "botele" - donitele - de la "Numrul Unu" din Brasovechi, iar rufele se splau la o fntn sub Straj. Cci se fcea deosebire ntre fntnile cu ap rece si gustoas si cele cu ap slcie sau prea cald. Rudele noasue din Schei nu aduceau apa din Prund, desi era mai aproape, ci de la Boghici; din Ulita Fntnii Rosii. n piat, la fntana din fata locumtei generalului, era totdeauna seara sindrofie de servitoare iesite cu "botele" sau cu ciubrul dup ap. Fceau ce fceau si nimereau la ap tot cnd erau pe acolo si "cocisii" unguri sau soldatii, cu care vizitiii se junghiau de multe ori. Cnd era ger, de jur mprejurul fntnii era un ghetus primejdios, cci apa se revrsa peste marginile ciubrului uitat de "slujmc", care chiuia cu cavalerul ei sub poarta unei case din vecintate. Abia cnd, la nou, se auzea sunetul lugubru al trompetelor ce suflau stingerea, soldatii se rupeau din mbrtisri, nu far a mai ciupi odata zdravn pe dulcineele lor.

Introducerea canalelor apeductului a mai avut drept urmare o schimbare radical n nftisarea orasului. Apa de but era demult adus din Schei, prin niste "sulinare" din trunchiuri de brad gurite la mijloc cu fierul ars de tigani. Socotelile Brasovului le amintesc din secolul al XVI-lea. Veche era si introducerea canalelor de scurgere a apei, ntrebuintat de meseriasi, cu directia sud-nord. Acestea erau la nceput captusite cu "foastne" - blni -, asa cum se mai vedeam pe vremea mea n strada numit Dupvale, din Schei, dar mai nguste. Abia n 1804 ele ncep s fie de piatr prin strzile principale si s fie acoperite cu mste blni scurte. Asa le-am pomenit nc eu. Pe acest pod umblam de obicei, iar iarna ne ddeam pe "glenciuri" minunate. Din cnd n cnd aceste canale erau curtate, si arunci lng ele vedeai mici grmezi de nisip negricios si gunoaie prin care tigani si tigance rscoleau cu niste bete, cutnd zdrente si oase. Uneori aveau noroc s gseasc, nainte ca gunoiul s fie crat si depozitat n gropile de la Sprenghi, si cte o lingurit strmb sau un cercel pierdut. Prin unele strzi, cu deosebire prin Ulita Nou si a Fnanlor de multe ori scndurile erau scoase, cci se spla lna. In Ulita Neagr canalul era mult timp descoperit de tot. Apa se iezea putin, si, n bolboaca ce se fcea se aseza cosul lungret cu ln. Cu o furc cu dintii lungi si ntorsi n unghi drept, fete din Schei ntorceau lna n cos cu miscri ritmice, cntnd cu voci tinere minunate cntece. Leagn verde de mtase... Ghit Dima a armonizat unele din ele. Pe dealul de lng Dupzidurile de Jos, mbrtisnd Turnul Negru si ntinzndu-se la stnga pn n Schei, iar la dreapta pn la Tuumul Alb, erau "romurile" (de la germanul Rahmen), niste pervaze uriase pe care se ntindea postavul rosu, verde sau albastru, la uscat. In fotografia ce o reproducem penuu Turnul Alb se vd bine aceste romuri, caracteristice pentru Brasovul de altdat. Din timpuri vechi lna oilor, tigi sau turcane, pzite de ciobani de la Bran sau de la Scele, era adus la Brasov, unde fete de romn o splau si romni din Schei o crau n saci grei, ridicati de colturile legate strns cu niste crlige. In bastionul ncptor de la capul Dupazidurilor se adunau mai demult testorii sasi la vreme de primejdie; n fabrica lui Scherg ncepur s si lucreze cu masini maderne postavurile, care nu mai trebuiau duse pe Romuri. La "casina" din Brasov, dup poart - probabil si n alte piti - era un ciubr n care urinau domnii. Urina era ntrebuintat la vopsitul lnii. In legtur cu apeductul ne rmne s spunem o vorb si despre fntnile, care tot pe vremea mea s-au desfiintat. In locul "tpurilor" cu albie, cum rmsese unul sub Straj pentru adpatul cailor de la crutele ce stationau acolo vinerea, n locul fntnilor cu gleat cum era pe vremea mea fntna lui Boghici din Schei, si al fntnilor cu pomp ce le-au nlocuit aveam, dup introducerea apeductului, numai cteva mici coloane de metal din care se putea lsa apa s curg si la care se puteau aplica tulumbele, n caz de incendiu. La fntni era o gaur, n scocul prin care curgea apa, la care cei setosi se adpau dup ce astupau cu palma gura scocului, nct apa iesea pe acolo. Fntnile cu ciutur aveau deasupra o csulie de scnduri si lati, iar pe un sul de lemn se nfsura

lantul de care era legat gleata. Cu o roat se nvrtea acest sul. Uneori n aceste fntni se aruncau cei obositi de suferinte si stui de viat. Cnd a fost desfiintat podul de scnduri, care nu era al Mogosoaiei, a tinut astuparea canalului multe luni, si mai multe pardositul strzilor. Caldarmul se fcu cu bucti de granit sau bazalt, si noi copiii urmream cu interes cum lucrtorii, n genunchi, spau cu sapele lor cu cotoare scurte n nisipul ntins gros, ca s aib loc piatra aliniat, iar cu cealalt parte a sapei, n form de ciocan, i ddeau afunzimea cerut de cumpna de ap. Apoi veneau oamenii cu butucii grei, cu care o bteau zdravn n pmnt. Cum o decizie a orasului obliga pe proprietarii de case s fac din ciment sau beton, pe cheltuiala lor, la orice renovare a cldirii, troruarul dinaintea casei, atunci a nceput s aib Brasovul un pavaj asfaltat, n locul frumoaselor figuri de piau albastr pe fond alb. In fata bisericii catolice era n litere mari, de mozaic de pietre albastre, o inscriptie latineasc: Quae via vitae? Pavajul a fost totdeauna, cu drept cuvnt, mndria brasovenilor. Piata avea caldarm nc de la 1737, cnd 23 de lucrtori asezau piatra adus cu 630 de care. Cinci ani mai trziu se pardoseste si locul dinaintea Portii Cldrarilor, iar n 1854 Trgul Grului, al Cailor si Sirul Inului, cu mozaic de pietre cubice mrunte. Fsia de beton ce duce peste piat, din Trgul Cailor n Ulita Cldrarilor s-a fcut de proba, n 1894, att de solid, nct si astzi e bun. Trgul Grului, care era de pe atunci "corso", cu trotuarul lui lat, pe care "flanau" brasovenii, era locul pe care erai sigur c ntlnesti cunoscuti. Cnd o fat se logodea, cel dinti lucru ce l fcea era s ias "la bratet", adic tnndu-se de bratul mirelui, pe Trgul Grului. Aceast plimbare era pentru cei ce nu observau verigheta pe deget. Dealtfel si brbatul cu nevasta obisnuiau s umble astfel. Pe Krause, dirijorul orchesuei orasului, nu l-am ntlnit niciodat plimbndu-se altfel. Parc i vd si pe profesorul Binder cu sotie-sa; el svab, ea frantuzoaic si amndoi unguri mari. Erau la fel de miopi. Odat se petrecu urmtoarea scena: Pe totuarul din Trgul Grului un felinar arunca umbra sa piezis. Inaintea ei perechea se opri. Cavaler, domnul Binder sri singur peste valea care i se prea c curge pe acolo, si ajuns la malul cellalt, ddu mna sotiei, care sri de asemeni. Tot pe Trgul Grului s-a petrecut alt scen, care a fcut mult haz n Brasov. Librarul Zeidner - eu l-am apucat nc pe bunul Zeidner "colportnd" ntr-o enorm geant ticsit doldora cu reviste - avea obiceiul s trimit clientilor si cunoscutilor "spre vedere" noile aparitii de crti. Stia c cea mai bun reclam pentru o publicalie este luarea de cunostint cu ea. Si un negustor de fierrie, mucalit dar prea putin amator de lectur, primea regulat asemenea crti. In zadar i spunea librarului ca s nu-i mai trimtt, cci nul intereseaz. "Numai spre vedere, dac nu le cumperi mi le trimiti napoi. Fr nici o, obligatie!". Intr-o zi, cnd era circulatia n toi pe Trgul Grului, naintea librriei din colt se opreste un car mare si opt oameni coboar de pe el o travers urias de sapte metri. "He rup!" si

cu puteri unite oamenii o duc si o asaza n mijlocul librriei. "Eu m-am comandat nici o travers. Trebuie s fie o eroare!" - "Nu, ni s-a spus c e numai spre vedere. Dac nu sunteti amator, o trimiteti napoi. Fr nici o obligatie!" Se pare c de atunci la fierrie nu se mai trimiteau crti. Dar ce nsemneaz hrmlaia aceasta n piat? Lumea se opreste din mers si numr btile clopotului de alarm din turnul Sfatului. Deodat se aude si o trompet suflat de un om fugind, care are n cap un coif de aram. Peste cteva minute se aud aceleasi tonuri de trompet, venind din alt parte. Se strng pompierii n jurul farmacistului Schuster, care e cpitanul lor. tn galop caut s dispar trsurile de piat, cci pompierii au dreptul s le deshame caii si s-i "prind" a tulumbele lor. Cnd locuiam pe Straj, vecinul nostru, mcelar de fel, pompier voluntar si el, gras si rosu ca orice mcelar ce se respect, se scula noaptea din somn si alerga la locul sinistrului, pe cnd noi, copiii, urcam n fundul gradinii s privim la spectacolul flcrilor ce rbufneau din acoperisuri incendiate. Vecina noastr era singura care mormia nemultumm. Nu c ar fi dus grija brbatulm ei prea temerar, dar ea stia c focul nu se termin cu stingerea incendiului, ci abia ncepe, cci cldura face sete, si bucuria c focul nu s-a ntins la vecini face pe om darnic. De la asemeni stingeri duble vecinul meu, de cele mai multe ori, trebuia adus de altii acas. O hrmlaie mai mare ca la incendii era n piata Brasovului cnd venea Szinski cu minunatele lui focuri de artificii; "Bravo Szinski!" ajunsese la noi strigtul cu care rsplteam orice ncercare reusita, si atunci cnd nu era vorba de rachete si foc bengal. Tot cu privirile ndreptate n sus sttea lumea tintuit pe loc de admiratie cnd veneau la Brasov renumitii echilibristi pe funie. Din turnul Sfatului se trgea o funie pn n Trgul Grului sau n Sirul Inului. La aceast nltime ametitoare umbla, balansnd o prjin lung, un "artist" care se ntorcea, sttea ntr-un picior sau se aseza pe un scaun asezat numai pe dou picioare. Socrul meu mi spunea ca n tinerete l admirase pe tatal acestui artist fcnd aceleasi bravuri de echilibristic. Muzica cnta duminica nainte de mas, n piat. Lumea se plimba pe Corso, n vreme ce lng Sfat "banda" militar cnta marsurile avntate, valsurile legnate si polcile sltrete, "potpourri"-urile din cele mai nou operete, cte o arie dintr-o oper italian, nelipsitul ciardas unguresc, dar si o bucat romneasc, care ne fermeca ntotdeauna, regretnd c se sfrseste att de curnd. Pe atunci era la mod Ivanovici, cu valsurile lui celebre. Mai ales Valurile Dunrii, care au fcut nconjurul Europei, deodat cu valsurile lui Strauss. Si Stefnescu se bucura de multi admiratori. Dar ce s-a ntmplat? A fugit clutul cel mic, care trgea pe un crucior "doba a mare"? Bum, bum! se aude n alt parte a orasului. Cnd te apropii ns, lundu-te dup multimea curioas, vezi c un singur muzicant si asum rolul unei orchestre. El are plrie cu boruri late si un cercel n urechea stng. Vorbeste italieneste si vine din tara cntecelor. Toba i e fixat pe sptnare si o bate cu cotul. Cu cealalt mn tine trompeta - uneori o schimb cu un clarinet - n care sufl cu entuziasm. De genunchi i sunt legate dou

farfurii de metal, pe care le loveste una de alta, de cte ori face bum cu toba. De la genunchi n jos are clopotei, care completeaz "simfonia" cu zngnirul lor sonor. Cnd cnt, nu stii ce s admiri mai mult: muzica polifon sau sprinteneala miscrilor artistului cel plin de temperament? Dar Italia nu e singura tar care produce muzicanti celebri. Geloas, Boemia, tara lui Smetana si Dvorak, si trimite si ea fiii pn la Brasov. Fanfara de 6-8 instrumentisti cutreier strzile, oprindu-se pe la rspntii si n piete, unde rsun marsurile lor vioaie si polcile avntate. Si fiindc e vorba de neamurile diferite ce si trimit fiii s fie admirati pentru arta lor, s nu uitm pe turcii ce vin cu maimutele lor mbracate n haine rosii, cu fes pe cap, fcnd tumbe de cte ori turcul trage de lant. Din public rsul copiilor ntovrseste orice miscare si strmbtur a lor. Cte o harpenist zburlit se acompaniaz la harp cnd, cu voce tremurata, cnt o melodie sentimental; si apoi, cu aceeasi fat trist, umbl cu cheta, strngnd cei ctiva creitari adunati de la asculttorii milosi. Cine stie ce suferinte si drame au fost preludiul acestei tristeti ambulante? Poezia lui Duiliu Zamfirescu, care tocmai pe atunci se declama mult la noi, ti venea involuntar n minte. Tocmai n Brasov se pare c aceste fiinte nenorocite nu treceau tocmai de modele de viat moral, cci, cel putin n familia noastr, "harponist" devenise un sinonim cu femeie de moravuri usoare. Melancolice erau si melodiile cntate de flasnetele ce cutreierau strzile orasului. Cele mai multe din ele erau stirbe sau ofticoase, lipsindu-le unele tonuri sau scotnd note suiertoare si astmatice. Cum ns flasnetarii erau mai ales ologi sau orbi, iertai caterincii metehnele btrnetelor. De obicei ns, cei ce umblau cu aceste instrumente muzicale aveau si bilete de papagali, nct atractia lor nu era muzica, ci prevestirile sortii... In coltul pietii cu Strada Hirscher stau hamalii, fiecare cu funia ce o leag n jurul sarcinei purtat pe spinare. In felul cum legau aceste poveri, erau mari mesteri trocarii din Brasov. Intre ei era unul care se pricepea mai bine la cratul pianelor grele, duse n locuont numai de doi hamali. Mester era si Nit Romanul, despre care va mai fi vorba n acest volum, a crui meserie a mostenit-o fiul lui, fost pe vremuri cel mai bun "trmbitas" la regimentul de artilerie. Intr-o zi hamalii din Brasov aprur cu niste chipie rosii; ca cei din Viena, pe care era scris pe o tblit de metal cuvntul "express". Nu stiu care primar avu aceast idee, de care hamalii nostri erau foarte mndri. Ca si tblita n form de semilun din jurul gtului polilistilor din Brasov, cu numrul ce-l purtau. Acest semn distincnv facea parte din uniforma pe care erau tinuti s o poarte. Lng Poarta Vmii stteau, toamna, romnii din Sona, cu czile lor de struguri. Si astzi simt cum mi se strepezesc dintii numai cnd mi aduc aminte ct erau de acri. Viespile pe la Brasov se zice de obicei "viespii", preferndu-se genul masculim pentru aceste gngnii nteptoare - bziau fr ncetare n jurul czilor, amenintnd pe cei ce le

disputau monopolul acestui fruct. Cu toat acreala strugurilor si primejdia viespilor, noi cumpram,strugurii zmosi si stafiditi, captnd pentru un creitar un ciorchine mai mare dect mnutele noastre si bucurndu-ne cnd dam cteodat de unul dulce. Lucrul acesta fiind rar, bucuria noastr era cu att mai mare. Pe cei prea acri i ddeam ns lui Cucu, un cretin spn si pitic din Poiana Mrului, care umbla cu o plrie cu boruri mari, mpodobit cu flori de cmp. Dac i ddeai un strugure, el fcea limba fgas si prin acest canal fcea "cucu, cucu", ca pasrea dup care i se dase numele. Cu un zmbet comptimitor se uita la el "ttucu", un omulet aproape pitic si el dar cu mustti mari si negre, care sub Poarta Vmii vindea acadele. Bucata costa un creitar, fie c luai bomboanele parfumate cu ap de trandafir, la care sugeai un ceas, sau jumttile de miez de nuc zaharisit, nsirate pe un bt, care rivalizau cu smochinele mbrcate ntrun strat de sirop de zahr nchegat, numai una pe btul ce te ferea s nu te "nclesti" pe mini cnd le mncai. Bun ni se prea si rahatul, alb sau roz; care ti se lipea de dinti, sau buctile de mac cu zahr, de-ti rmneau ntre dinti dup ce le mncai. Doi creitari costau sticlutele cu "rozol", de fapt un sirop de zahr parfumat cu ap de trandafir; tot din zahr era si sticluta pe care o mncai dupa ce o goleai de continutul ei lichid. Cu "ttucu" nu puteau concura dect alvitele vndute de trocritele din piat. Le tineau ntr-un borcan de sticl, si cnd le cumprai le nveleau n "hrtie de paie", ca s nu se lipeasc de mn. Aveau forma lungreat si sucit, erau foarte dulci si aveau gust de miere. Prin toate strzile Brasovului treceau copii cu covrigi cu sare, fluiernd tot timpul. Acest fluierat nlocuia strigtul ou care covrigarii din Bucuresti si laud marfa. Spre deosebire de acestia, la Brasov vnztorii umblau cu o prjin lung pe care erau nsirati cavrigii. La un capt al prjinii era un disc de lemn care nu lsa s curg covrigii la vale, iar la cellalt capt, ntr-o gaur, un betisor pe care l puteai scoate ca s ajungi la covrigul "ars" pe care ai pus ochiul. Pe strad trece un domn negricios si ncruntat. El are n mn un baston cu care gesticuleaz, tinnd trectorii la distant. E, dealtfel, inofensiv, dac nu te apropii de el prea tare, cci are ideea fix c are burt de sticl. Grdinit - de fapt l chema Grdinar si era dintr-o familie bun de negustori - locuia ntr-un foisor de scnduri, iarna; vara, ntr-o grdin pe Romuri. Cnd era ger se freca cu zpad pe tot corpul. Mnca putin si tria mai mult din lapte si poame. Astfel reusi s strng attea parale, ca s poat s se mbarce pe un vapor american si s-si stmpere setea de aventuri n noul continent. Dinspre Schei coboar spre sear, disgratioase si indecente, sunnd din tlangi, caprele lui Priscu. Cu ugere neproportionat de mari, pline de lapte caldut, care se mulgea de-a dreptul n paharele amatorilor. Laptele de capr trecea de deosebit de sntos si se recomanda celor "slabi de piept". Mai trziu am ntlnit capre ce erau mulse n piata catedralei din Clermont-Ferrand, unde lumea se mbulzea s-l bea.

Seara ncepe s lase cortinele ei de ntunerec peste Brasovul nvesmntat n haina primverii. Deodat rsun dm vrful unei grdini vocea lui Angelina, tnr si sonor, deosebit de dulce, cum sunt rar vocile basistilor. Cum se va fi rtcit glasul acesta minunat, care semna cu al lui Saliapin, la un fiu de tran din Bihor, rmne un mister. Cnd ncepea s cnte, lsnd s rsune mai trziu n cavitatea bucal tonurile profunde, toat lumea sttea si asculta. Cte psrele-n codru Toate cin mai la modru Toate cin Si s-alin, Numai eu n-am ce cina Si durerea-mi alina, C mi-e cuibul lng drum Pe-o crengut de alun, Cti dusmani cltoresc, Toti cuibul mi-l ciomgesc... In doina lui favorit, cuvntul "codru", care n-are rim n limba noastr, a gsit dialectal o vorb cu aceleasi sunete finale, nct atunci cnd Cosbuc, marele miestru al ritmului, strofei si rimei, public n revista sa "Vatra" un premiu pentru cel ce va gsi o rim cuvintului att de poetic "codru", aducndu-mi aminte de doina lui Angelina am scris revistei: Nu e oare nici un modru S gsesti rim la "codru"? Dar s ne ntoarcem la cntretul care, obosit de cele patrusprezece ore zilnice de preparare a "maturii" - examenul de bacalaureat - acum spre sear se odihnea cntnd n "foisorul" din vrful unei grdini, unde se mutase ca si alti "maturizanti". Era ora la care ncepeau s rsune doinele n grdinile populate de tinerii candidati s "bucteze" la examenul final. Cci, cum constata Angelina, matura era cu "greumnt", iar primvara la Brasov nespus de frumoas, de nu te lsa s stai cu nasul n carte. Tot pe la finele lui mai sau nceputul lui iunie, dup cum cdeau Rusaliile, veneau la Brasov ciucancele n hainele lor ntunecate si cu coafura lor mare si exotic. Veneau s-si vad fiicele care slujeau la oras si le aduceau "covrigii de Ciuc" frmntati cu borviz, ca pesmetii de Karlsbad. Vizitnd pe fiicele lor, ele si aduceau aminte de vremurile cnd, tinere, slujeau si ele, nvtnd s fie gospodine bune si tinnd de urt ctanelor. Servitoarele, care nu erau nc "femei de serviciu", ci "slujnici", se angajau pe atunci cu anul, pe care trebuiau s-l slujeasc ntreg pentru douzeci de fiorini si o preche de cizme. Bunic-mea, nainte de a angaja o slujnic, i punea nainte farfuria cu mncare. Dac mnca ncet si proptit n cot, n-o angaja, cci era semn c e lenes. Dar ce convoi trece pe strad spre cimitirul ssesc? In frunte e "popa l mare", n talarul lui blnit, pe cap cu o bonet cu margimle ntoarse si prinse cu un nasture n vrful crestetului. Cu pasi domoli merg naintea dricului "turnrii", orchestra orasului redus la o fanfar, cu instrumentele de suflat mbrcate n postav negru. La dreapta si la stnga carului mortuar merg cte trei gropari, mbrcati n redingote lungi, negre, mpodobite cu

gitane late argintii si cu nelipsitul baston gros n mn, n care se sprijinesc cnd duc "costigul" de la poarta cimirirului la groap. In opozitie cu convoiul funebru, tcut si plin de demnitate, n coltul Strzii Negre cu Trgul Boilor e o aglomeratie zgomotoas de oameni, mai ales copii. Acestia se strng n jurul dubei hingherului, n care sunt doi cini, unul mic chellind desperat, al doilea mare, apatic. Hotrt, copiii acestia nu simt nici o simpatie pentru tiganul de pe capr, Ioji cel cu favoriti ca Franz Josef si cercei n urechi, ci cu bietele animale, care au fost prinse cu "zghiltul", un lat de srm n vrful unei prjini. (Pe atunci nu se prindeau cinii cu sacul, ca mai trziu. Cei doi tigani cu laturile fug dup alt ctel, pe care izbutesc sa-l strmtoreze ntr-o curte. Srcutul, n curnd va fi si el n cusc cu ceilalti si va suferi cea mai cumplit metamorfoz, prefcndu-se n manusi, pe mna unei gratioase domnisoare. Cnd eram copil, luminatul n case se fcea cu gaz. In buctrie lampa de prete cu un fel de reflector; n odi lmpile atrnate de tavan, ce se puteau "trage" mai jos, avnd o greutate ce aluneca pe lanturi. Unele din ele aveau si loc pentru lumnri de stearin. Pentru mas erau lmpile pe picior, care se puneau si la pian, cnd nu se preferau lumnrile. Adesea, cnd lumina din odaie era mai buna, te pomeneai cu scrum pe nas si pe fata de mas: "fila" lampa. Alteori crpa "tilindrul", cci festila era tiat ru si cte un colt fcea ca o limb de flacr s se nalle si s nfierbnte din cale-afar sticla. Curtitul lmpilor era o treab mare, si cele mai putine servitoare se pricepeau la el. Lmpile erau tiate cu mare grij, cu niste foarfeci groase anume pentr fitilul lor, cu deosebire cnd se invvau cocoaaue la sindrofie. Vremea lumnrilor de seu si a mucrilor frumoase de argint trecuse! Domnii erau la casin sau la plimbare, iar nevestele lor se adunau cnd la una din ele, cnd la alta, spunndu-si nouttile Brasovului si istorisind, cu reticente semnificative, cancanurile cele mai interesante. La aceste sindrofii se servea cafea cu lapte si colac. Cafeaua era "tare" si fierbinte, laptele de bivolit, cu caimac gros, iar colacul auriu si usor ca o pan, desfcndu-se "lspdi-laspdi". Ca s nu se rceasc, cafeaua sttea in cesti - "filigene" - pe marginea plitei fierbinti din buctrie, nainte de sosirea cucoanelor. Noi, copiii - si eram totdeauna o droaie - stteam n vremea aceasra n odita din fund, pe care o ntorceam cu fundul n sus. Numai Melanita, fetila unui profesor, cu doi ani mai mare dect noi, fcea oe fcea si se strecura pe nesimtite la cocoane n odaia cea mare, prefernd s aud brfelile lor. Tot surghiuniti n odita din fund eram copiii n ajunul Crciunului, cnd asteptam infrigurati sunetul clopotelului care anunta c sosise Mos Crciun. Mai totdeauna se ntmpla c intrnd, mai zream ceva din barba lui alb, care semna aidoma cu a tatii. Sub bradul pe care ardeau luminute colorate si care era mpodobit cu lanturi multicolore de hrtie, erau etalate haine, crti, ppusi, soldati de plumb sau vase de buctrie minuscule, dup cum copiii erau fete sau bieli. Cnd ne jucam mai bine, rsuna deodat vocea copiilor colindtori, care veneau nvrtind steaua cu raze n form de mici piramide, n mijlocul creia ardea o luminit. Irozii

umblau mai ales ziua nti de Crciun, minunat costumati si foarte energici cnd rspundeau nemilosului Irod. Cind eram n liceul superior, ncepuser s colinde si "srudentii , cntnd in cvartete bine exersate frumoasele noastre colinde, armonizate pe mai multe voci. Ei umblau si prin satele din apropiere, unde erau primiti cu mult dragoste si vin bun. La Anul nou umblam cu sorcova, o nuia mpodobit cu hrtii colorate, cumprat de la trocritele din piat. Cu ea bteam ncet, pe spate, rudele pe la care mergeam sa le "sorcovim", recitnd: Sorcova Vesela S triesti, S'mbtrnesti Ca un mr, Ca un pr, Ca un fir De trandafir... A doua zi de Pasti umblam "la stropit". Cu o sticlut de parfum - de obicei odicolon subtiat cu ap - stropeam fetele de vrsta noastr. Mai trziu, pe cnd eram prin clasele din urm ale liceului, iesise o teav de cauciuc cu o basic la un capt, n care era parfumul, disimulat ns asa, ca s nu se vad. Cellalt capt al tubului de cauciuc se termina cu o floare pe care o purtai n butonier si din care tsnea parfumul, cnd apsai pe bsica. "Stropitorii" primeau oua rosii si, n case mai avute sau cnd cei ce stropeau erau copii "de familie", portocale. Bursa era: trei ou pentru o pottocala. Mandarinele nu se cunosteau pe atunci. (Primele le-am cules din pom n 1897 la Neapole). Unii copii umblau la stropit cu servnoarea cu cosnita dupa ei, ca s duc oule si portocalele, prea multe ca s le ncapa prin buzunare. La Pasti erau "Junii". Despre acestia s-a scris atta, ncit ne putem. dispensa s mai vorbim si noi. Latura etnognafic si istoric nu ne preocup aici, dar aceast specialitate brasovean plin de pitorese nu poate lipsi din caleidoscopul nostru. Nu-i vom ntovrsi ns "Intre Chietri", nici n "Grdina lui Timn" sau n alte locuri unde petrec ei o sptmn ncheiat, ci ne vom opri si noi, cu tot Brasovul, la serbarea dim Groaveri si la cortegiul lor, miercuri dup Pasti, cnd trece prin piata Brasovului. In Groaveri - Piata Berthelot de mai trziu - si n Piata Prundului erau serbrile care aveau mai ales trei atractii: hora trocreasc, aruncarea buzduganului si "tolul". Hora e, fr ndoial, cel mai armonios si elegant dans al nostru, cu unduiri fermectoare, cnd e jucat frumos. Cea trocreasc le ntrece pe toate: doi pasi la dreapta si nainte, strngerea rndurilor de dansatori si ridicarea minilor, doi pasi napoi cu avntarea minilor spre ndrt, totul n tact, cu miscri ritmice, fcute riguros n acelasi timp. La serbrile junilor o joac numai brbatii.

Intre juni erau ctiva, ntre ei n primul rnd "vtaful", pe care tot Brasovul i cunostea c sunt mesteri n aruncarea buzduganului: Acesta fiind de metal si avnd o mciulie rotund, e destul de greu ca s fie nevoie de oarecare putere s-l arunci la mare nltime. Se cerea mai cu seam dibcie la prinderea lui. Cte unul din juni era stngaci, iar altii erau att de nepriceputi, nct buzduganul de fier cdea n publicul privitor, care se ddea, tipnd, la o parte. Tipete erau si la "tol", un strai zdravn ntins, pe care l tineau patru feciori puternici de cele patru colturi si n care se aruncau junii si dup ei fetele din rndurile spectatorilor. Ele erau sltate cu atta putere, nct le zburau fustele si nu mai vedeai dect picioarele goale prin aer. O credint veche era rspndit n Brasov: dac junilor le reuseste s nconjure de trei ori Sfatul, ei vor fi stpnii orasului. Publicul pnivitor era nsiarat de-a lungul drumului lor, iar politistii aveau grij ca s le ajung clretilor nconjurul o singura data. In siruri lungi veneau clari sau n trsuri si crute "junii nsurati" si cei "btrini". Cum cuvnrul "gione" nsemneaz la Romnii din Peninsula Balcanic "voinic", "june btrn" n-ar fi, dup unii, o expresie nepotrivit, ci ar nsemna "voinic nsurat". In crute si trsuri sunt si nevestele acestora, mbrcate n frumosul lor costum, cu fustele largi si cataveicile mblnite, la gt cu salbe pretioase de galbeni. Brbatii sunt si ei n portul local, cu cmsile lungi si ncretite, ajungnd pn peste genunchi, de crezi c au fustanele. Pe cnd tricolorul era oprit, "vtafii", "armasii" si ceilalti sefi ai lor purtau niste lente albastre, galbene si rosii, avnd grij c~a aceste colori s fie toate trei lng olalt. n fruntea cortegiului erau tiganii lutari, cu clarinetisrul ce sufla cu entuziasm, de i se umflau, ca niste baloane, obrajii ciocoladii. Distantat de ei era asurlasul, un btrn din Schei, care mai stia s sufle n acest instrument cu cteva tonuri stridente, putin plcute la auz. Originea oriental a acestui instrument e evident. Cnd sufla surlasul, btrnele din Schei si fceau cruce si multumeau lui Dumnezeu c le-a fost dat s mai aud o dat "sfnta" surl. "Cloul" cortegiului erau junii albi sau "curcanii". Ei veneau la urm, mbrcati n cmsi mpodobite cu nenumrati fluturi, nct atrnau greu pe corp si semnau cu niste platose. In cap purtau cciuli cu vrful ntors, ca a lui Mihai Viteazul si ca ale dorabantilor, dup care s-au introdus ca un omagiu adus vitejiei acestora, n 1877. Caii, mprumutati de la regimentul de artilerie, zburdau sub clretii care si-au fcut curaj cu cte un pahar mai abundent si acum voiau s fac impresie si ca mblnzitori de bidivii. Am ncercat n acest caleidosoop s aduc cele mai variate scene brasovene. Am vrut astfel s dau cititorului ceva din atmosfera orasului. Acum putem face o rait prin centrul si cartierele lui.

CALEIDOSCOP BRASOVEAN

Ati observat vreodat ginile din curte si cocosul, cnd vin la grunte? Vin alergnd, ciugulesc mncarea si din cnd n cnd te privese din profil. Niciodat nu se uit la tine din fat. Cci ochii lor nu sunt asezati ca la om, ci psrile si unele animale, avnd ochii unde omul are tmplele, pot vedea simultan dou lucruri: hrana si dusmanul, gruntele de pe jos si uliul din vzduh. (De aceea sunt caii asa de speriosi nct trebuie s li se pun la ochi aprtoarele de piele - ochelari - s nu mai vada si primejdia la dreapta si la stnga drumului). Si omul are doi ochi, dar el vede cu ei aceeasi imagine, sau aproape aceeasi. Ceea ce vede cu ochiul drept, vede si cu stngul. Cele dou imagini se suprapun, acoperindu-se aproape deplin. Mica diferent de spatiu ntre cei doi ochi face doar ca imaginea s aib adncime, perspectiv. De aceea limba omeneasc nu poate reda dect un singur lucru deodat si trebuie s prezinte ntr-un sir ntmplrile, una dup alta. Asa ne-am obisnuit cu acest lucru, nct ne pare natural. Cnd ns nu suntem stapni pe noi, n momente de excitare, n vis sau n amintire, cnd ne vin n minte mai multe lucruri deodat, cnd dispare tendinta noastr de a rndui frumos si cu sistem comunicrile ce le facem altora, atunci ne simtim stingheriti si nesiguri. Sau nvinge obisnuinta si ne impunem o urmare a celor ce le spunem, sau riscm s vorbim alandala, asa cum de fapt sunt n mintea noastr excitat, n vis sau n amintire, imaginile ce nu cunosc nici scrierea cronologic, nici granitele spatiale n care ele au avut loc. In cazul dinti povestirea noastra pierde spontaneitatea, n al doilea claritatea. Ptim ca la cinematograf, cnd ne copleseste uneori somnul. Inchidem ochii la o scen de vntoare n jungla cu lei, tigri si serpi. Cnd i deschidem, ne mirm c pe ecran vedem o scen ntr-un salon, cu doamne decoltate si domni n frac. ncercnd s punem amintiri pe hrtie, noi suntem siliti s le rnduim. Dar nevoind ca ele s piard orice spontaneitate, vrem s salvm cel putin una din caracteristicile amintirei, pstrnd, n acest capitol, care vrea s dea atmosfera local, asociatiunea necontrolat si necontrolabil a aducerii aminte. Vom povesti dar scene din cele mai diferite si disparate cronologiceste n precipitarea lor n amintire. Cnd o anecdot sau un episod hazliu ne-a fulgerat prin gnd, nu ne-am sfiit s le punem pe hrtie, chiar cnd ar putea sa par indecent sau s supere pe vreo cititoare mai pudic din generatia mea (cci cele din generatia actual suport mai usor libertatea de limbaj). Pentru amintiri nu exist un cod al manierelor elegante. Prin oras e lume mai mult dect de obicei pe strzi. Prin Ulita Vmii ea e aliniat pe cele dou trotuare, cci un "alergtor" are s treac fugind printre cele dou sire de spectatari. El e n tricou si are zurgli la picioare. Slab si nalt, face pasi mari cnd trece n goan, iar mrul lui Adam, proeminent, temur usor. Pumnii strnsi sunt adusi la piept. S nu fie oare brbierul la care m tund de obicei, tnrul Mandovschi? Ba e chiar el, cel care pe cnd eram copil m-a tuns mai nti cu masina (natural, fr elecuicitate), atunci inventat, care era asa de plcut de rece vara, cnld trecea cu metalul ei rcoros prin pletele mari. Alergtorul trece nainte, ocoleste n piat Sfatul si o ia prin Ulita Cldrarilor si pe Promenad, pn la punctul de plecare, Poarta Vmii. Noi, copiii, si dup noi si alti

privitori, cnd a trecut de noi prin Ulita Vmii, fugim prin Mihail Weiss, ca s-l mai vedem o dat n Ulita Cldratilor, pentru cei ctiva creitari dati 1a chet. Sracul Mandovschi! Desi era polonez, a vrut s moar moarte de sas, spnzurndu-se. Se vede c temperamentul lui de artist nu-l lsa s fie fericit cnd trebuia s taie prul si barba musteriilor. Frizeria lui Mandovschi era n casa, drmat de atunci, ce sttea singur n parc, desprtit printr-o vale de "Numrul Unu". Tot acolo era si biroul lui Mark cel aspru la vorb, un om mruntel si brbos. Toti brasovenii l cunosteau, cci el avea folositoarea meserie de curtitor al haznalelor. Cnd ne ntorceam, noaptea, de la cte un chef, totdeauna intlneam pe strzile Brasovului crutele mari ale lui Mark, pe care stteau aliniate butoaiele pline ce rspndeau un parfum penetrant n tot orasul Lng cele din fat ardeau dou lmpi mari de gaz cu flacra liber, de aveai impresia c e dus la mormnt un doge venetian. Asta a tinut pn ce s-a introdus, n 1907, si la Brasov canalizarea. Cu apa curgtoare n cas si mai trziu cu canalele prin care se scurgeau murdriile, viata la Brasov s-a simplificat att de mult si mai ales att de repede, nct peste ctiva ani nimeni nu mai stia ct de greu fusese nainte. Noi locuiam pe arunci pe Straj. Apa o aduceau servitoarele cu "botele" - donitele - de la "Numrul Unu" din Brasovechi, iar rufele se splau la o fntn sub Straj. Cci se fcea deosebire ntre fntnile cu ap rece si gustoas si cele cu ap slcie sau prea cald. Rudele noasue din Schei nu aduceau apa din Prund, desi era mai aproape, ci de la Boghici; din Ulita Fntnii Rosii. n piat, la fntana din fata locumtei generalului, era totdeauna seara sindrofie de servitoare iesite cu "botele" sau cu ciubrul dup ap. Fceau ce fceau si nimereau la ap tot cnd erau pe acolo si "cocisii" unguri sau soldatii, cu care vizitiii se junghiau de multe ori. Cnd era ger, de jur mprejurul fntnii era un ghetus primejdios, cci apa se revrsa peste marginile ciubrului uitat de "slujmc", care chiuia cu cavalerul ei sub poarta unei case din vecintate. Abia cnd, la nou, se auzea sunetul lugubru al trompetelor ce suflau stingerea, soldatii se rupeau din mbrtisri, nu far a mai ciupi odata zdravn pe dulcineele lor. Introducerea canalelor apeductului a mai avut drept urmare o schimbare radical n nftisarea orasului. Apa de but era demult adus din Schei, prin niste "sulinare" din trunchiuri de brad gurite la mijloc cu fierul ars de tigani. Socotelile Brasovului le amintesc din secolul al XVI-lea. Veche era si introducerea canalelor de scurgere a apei, ntrebuintat de meseriasi, cu directia sud-nord. Acestea erau la nceput captusite cu "foastne" - blni -, asa cum se mai vedeam pe vremea mea n strada numit Dupvale, din Schei, dar mai nguste. Abia n 1804 ele ncep s fie de piatr prin strzile principale si s fie acoperite cu mste blni scurte. Asa le-am pomenit nc eu. Pe acest pod umblam de obicei, iar iarna ne ddeam pe "glenciuri" minunate. Din cnd n cnd aceste canale

erau curtate, si arunci lng ele vedeai mici grmezi de nisip negricios si gunoaie prin care tigani si tigance rscoleau cu niste bete, cutnd zdrente si oase. Uneori aveau noroc s gseasc, nainte ca gunoiul s fie crat si depozitat n gropile de la Sprenghi, si cte o lingurit strmb sau un cercel pierdut. Prin unele strzi, cu deosebire prin Ulita Nou si a Fnanlor de multe ori scndurile erau scoase, cci se spla lna. In Ulita Neagr canalul era mult timp descoperit de tot. Apa se iezea putin, si, n bolboaca ce se fcea se aseza cosul lungret cu ln. Cu o furc cu dintii lungi si ntorsi n unghi drept, fete din Schei ntorceau lna n cos cu miscri ritmice, cntnd cu voci tinere minunate cntece. Leagn verde de mtase... Ghit Dima a armonizat unele din ele. Pe dealul de lng Dupzidurile de Jos, mbrtisnd Turnul Negru si ntinzndu-se la stnga pn n Schei, iar la dreapta pn la Tuumul Alb, erau "romurile" (de la germanul Rahmen), niste pervaze uriase pe care se ntindea postavul rosu, verde sau albastru, la uscat. In fotografia ce o reproducem penuu Turnul Alb se vd bine aceste romuri, caracteristice pentru Brasovul de altdat. Din timpuri vechi lna oilor, tigi sau turcane, pzite de ciobani de la Bran sau de la Scele, era adus la Brasov, unde fete de romn o splau si romni din Schei o crau n saci grei, ridicati de colturile legate strns cu niste crlige. In bastionul ncptor de la capul Dupazidurilor se adunau mai demult testorii sasi la vreme de primejdie; n fabrica lui Scherg ncepur s si lucreze cu masini maderne postavurile, care nu mai trebuiau duse pe Romuri. La "casina" din Brasov, dup poart - probabil si n alte piti - era un ciubr n care urinau domnii. Urina era ntrebuintat la vopsitul lnii. In legtur cu apeductul ne rmne s spunem o vorb si despre fntnile, care tot pe vremea mea s-au desfiintat. In locul "tpurilor" cu albie, cum rmsese unul sub Straj pentru adpatul cailor de la crutele ce stationau acolo vinerea, n locul fntnilor cu gleat cum era pe vremea mea fntna lui Boghici din Schei, si al fntnilor cu pomp ce le-au nlocuit aveam, dup introducerea apeductului, numai cteva mici coloane de metal din care se putea lsa apa s curg si la care se puteau aplica tulumbele, n caz de incendiu. La fntni era o gaur, n scocul prin care curgea apa, la care cei setosi se adpau dup ce astupau cu palma gura scocului, nct apa iesea pe acolo. Fntnile cu ciutur aveau deasupra o csulie de scnduri si lati, iar pe un sul de lemn se nfsura lantul de care era legat gleata. Cu o roat se nvrtea acest sul. Uneori n aceste fntni se aruncau cei obositi de suferinte si stui de viat. Cnd a fost desfiintat podul de scnduri, care nu era al Mogosoaiei, a tinut astuparea canalului multe luni, si mai multe pardositul strzilor. Caldarmul se fcu cu bucti de granit sau bazalt, si noi copiii urmream cu interes cum lucrtorii, n genunchi, spau cu sapele lor cu cotoare scurte n nisipul ntins gros, ca s aib loc piatra aliniat, iar cu cealalt parte a sapei, n form de ciocan, i ddeau afunzimea cerut de cumpna de ap. Apoi veneau oamenii cu butucii grei, cu care o bteau zdravn n pmnt. Cum o decizie

a orasului obliga pe proprietarii de case s fac din ciment sau beton, pe cheltuiala lor, la orice renovare a cldirii, troruarul dinaintea casei, atunci a nceput s aib Brasovul un pavaj asfaltat, n locul frumoaselor figuri de piau albastr pe fond alb. In fata bisericii catolice era n litere mari, de mozaic de pietre albastre, o inscriptie latineasc: Quae via vitae? Pavajul a fost totdeauna, cu drept cuvnt, mndria brasovenilor. Piata avea caldarm nc de la 1737, cnd 23 de lucrtori asezau piatra adus cu 630 de care. Cinci ani mai trziu se pardoseste si locul dinaintea Portii Cldrarilor, iar n 1854 Trgul Grului, al Cailor si Sirul Inului, cu mozaic de pietre cubice mrunte. Fsia de beton ce duce peste piat, din Trgul Cailor n Ulita Cldrarilor s-a fcut de proba, n 1894, att de solid, nct si astzi e bun. Trgul Grului, care era de pe atunci "corso", cu trotuarul lui lat, pe care "flanau" brasovenii, era locul pe care erai sigur c ntlnesti cunoscuti. Cnd o fat se logodea, cel dinti lucru ce l fcea era s ias "la bratet", adic tnndu-se de bratul mirelui, pe Trgul Grului. Aceast plimbare era pentru cei ce nu observau verigheta pe deget. Dealtfel si brbatul cu nevasta obisnuiau s umble astfel. Pe Krause, dirijorul orchesuei orasului, nu l-am ntlnit niciodat plimbndu-se altfel. Parc i vd si pe profesorul Binder cu sotie-sa; el svab, ea frantuzoaic si amndoi unguri mari. Erau la fel de miopi. Odat se petrecu urmtoarea scena: Pe totuarul din Trgul Grului un felinar arunca umbra sa piezis. Inaintea ei perechea se opri. Cavaler, domnul Binder sri singur peste valea care i se prea c curge pe acolo, si ajuns la malul cellalt, ddu mna sotiei, care sri de asemeni. Tot pe Trgul Grului s-a petrecut alt scen, care a fcut mult haz n Brasov. Librarul Zeidner - eu l-am apucat nc pe bunul Zeidner "colportnd" ntr-o enorm geant ticsit doldora cu reviste - avea obiceiul s trimit clientilor si cunoscutilor "spre vedere" noile aparitii de crti. Stia c cea mai bun reclam pentru o publicalie este luarea de cunostint cu ea. Si un negustor de fierrie, mucalit dar prea putin amator de lectur, primea regulat asemenea crti. In zadar i spunea librarului ca s nu-i mai trimtt, cci nul intereseaz. "Numai spre vedere, dac nu le cumperi mi le trimiti napoi. Fr nici o, obligatie!". Intr-o zi, cnd era circulatia n toi pe Trgul Grului, naintea librriei din colt se opreste un car mare si opt oameni coboar de pe el o travers urias de sapte metri. "He rup!" si cu puteri unite oamenii o duc si o asaza n mijlocul librriei. "Eu m-am comandat nici o travers. Trebuie s fie o eroare!" - "Nu, ni s-a spus c e numai spre vedere. Dac nu sunteti amator, o trimiteti napoi. Fr nici o obligatie!" Se pare c de atunci la fierrie nu se mai trimiteau crti. Dar ce nsemneaz hrmlaia aceasta n piat? Lumea se opreste din mers si numr btile clopotului de alarm din turnul Sfatului. Deodat se aude si o trompet suflat de un om fugind, care are n cap un coif de aram. Peste cteva minute se aud aceleasi tonuri de trompet, venind din alt parte. Se strng pompierii n jurul farmacistului Schuster,

care e cpitanul lor. tn galop caut s dispar trsurile de piat, cci pompierii au dreptul s le deshame caii si s-i "prind" a tulumbele lor. Cnd locuiam pe Straj, vecinul nostru, mcelar de fel, pompier voluntar si el, gras si rosu ca orice mcelar ce se respect, se scula noaptea din somn si alerga la locul sinistrului, pe cnd noi, copiii, urcam n fundul gradinii s privim la spectacolul flcrilor ce rbufneau din acoperisuri incendiate. Vecina noastr era singura care mormia nemultumm. Nu c ar fi dus grija brbatulm ei prea temerar, dar ea stia c focul nu se termin cu stingerea incendiului, ci abia ncepe, cci cldura face sete, si bucuria c focul nu s-a ntins la vecini face pe om darnic. De la asemeni stingeri duble vecinul meu, de cele mai multe ori, trebuia adus de altii acas. O hrmlaie mai mare ca la incendii era n piata Brasovului cnd venea Szinski cu minunatele lui focuri de artificii; "Bravo Szinski!" ajunsese la noi strigtul cu care rsplteam orice ncercare reusita, si atunci cnd nu era vorba de rachete si foc bengal. Tot cu privirile ndreptate n sus sttea lumea tintuit pe loc de admiratie cnd veneau la Brasov renumitii echilibristi pe funie. Din turnul Sfatului se trgea o funie pn n Trgul Grului sau n Sirul Inului. La aceast nltime ametitoare umbla, balansnd o prjin lung, un "artist" care se ntorcea, sttea ntr-un picior sau se aseza pe un scaun asezat numai pe dou picioare. Socrul meu mi spunea ca n tinerete l admirase pe tatal acestui artist fcnd aceleasi bravuri de echilibristic. Muzica cnta duminica nainte de mas, n piat. Lumea se plimba pe Corso, n vreme ce lng Sfat "banda" militar cnta marsurile avntate, valsurile legnate si polcile sltrete, "potpourri"-urile din cele mai nou operete, cte o arie dintr-o oper italian, nelipsitul ciardas unguresc, dar si o bucat romneasc, care ne fermeca ntotdeauna, regretnd c se sfrseste att de curnd. Pe atunci era la mod Ivanovici, cu valsurile lui celebre. Mai ales Valurile Dunrii, care au fcut nconjurul Europei, deodat cu valsurile lui Strauss. Si Stefnescu se bucura de multi admiratori. Dar ce s-a ntmplat? A fugit clutul cel mic, care trgea pe un crucior "doba a mare"? Bum, bum! se aude n alt parte a orasului. Cnd te apropii ns, lundu-te dup multimea curioas, vezi c un singur muzicant si asum rolul unei orchestre. El are plrie cu boruri late si un cercel n urechea stng. Vorbeste italieneste si vine din tara cntecelor. Toba i e fixat pe sptnare si o bate cu cotul. Cu cealalt mn tine trompeta - uneori o schimb cu un clarinet - n care sufl cu entuziasm. De genunchi i sunt legate dou farfurii de metal, pe care le loveste una de alta, de cte ori face bum cu toba. De la genunchi n jos are clopotei, care completeaz "simfonia" cu zngnirul lor sonor. Cnd cnt, nu stii ce s admiri mai mult: muzica polifon sau sprinteneala miscrilor artistului cel plin de temperament? Dar Italia nu e singura tar care produce muzicanti celebri. Geloas, Boemia, tara lui Smetana si Dvorak, si trimite si ea fiii pn la Brasov. Fanfara de 6-8 instrumentisti cutreier strzile, oprindu-se pe la rspntii si n piete, unde rsun marsurile lor vioaie si polcile avntate.

Si fiindc e vorba de neamurile diferite ce si trimit fiii s fie admirati pentru arta lor, s nu uitm pe turcii ce vin cu maimutele lor mbracate n haine rosii, cu fes pe cap, fcnd tumbe de cte ori turcul trage de lant. Din public rsul copiilor ntovrseste orice miscare si strmbtur a lor. Cte o harpenist zburlit se acompaniaz la harp cnd, cu voce tremurata, cnt o melodie sentimental; si apoi, cu aceeasi fat trist, umbl cu cheta, strngnd cei ctiva creitari adunati de la asculttorii milosi. Cine stie ce suferinte si drame au fost preludiul acestei tristeti ambulante? Poezia lui Duiliu Zamfirescu, care tocmai pe atunci se declama mult la noi, ti venea involuntar n minte. Tocmai n Brasov se pare c aceste fiinte nenorocite nu treceau tocmai de modele de viat moral, cci, cel putin n familia noastr, "harponist" devenise un sinonim cu femeie de moravuri usoare. Melancolice erau si melodiile cntate de flasnetele ce cutreierau strzile orasului. Cele mai multe din ele erau stirbe sau ofticoase, lipsindu-le unele tonuri sau scotnd note suiertoare si astmatice. Cum ns flasnetarii erau mai ales ologi sau orbi, iertai caterincii metehnele btrnetelor. De obicei ns, cei ce umblau cu aceste instrumente muzicale aveau si bilete de papagali, nct atractia lor nu era muzica, ci prevestirile sortii... In coltul pietii cu Strada Hirscher stau hamalii, fiecare cu funia ce o leag n jurul sarcinei purtat pe spinare. In felul cum legau aceste poveri, erau mari mesteri trocarii din Brasov. Intre ei era unul care se pricepea mai bine la cratul pianelor grele, duse n locuont numai de doi hamali. Mester era si Nit Romanul, despre care va mai fi vorba n acest volum, a crui meserie a mostenit-o fiul lui, fost pe vremuri cel mai bun "trmbitas" la regimentul de artilerie. Intr-o zi hamalii din Brasov aprur cu niste chipie rosii; ca cei din Viena, pe care era scris pe o tblit de metal cuvntul "express". Nu stiu care primar avu aceast idee, de care hamalii nostri erau foarte mndri. Ca si tblita n form de semilun din jurul gtului polilistilor din Brasov, cu numrul ce-l purtau. Acest semn distincnv facea parte din uniforma pe care erau tinuti s o poarte. Lng Poarta Vmii stteau, toamna, romnii din Sona, cu czile lor de struguri. Si astzi simt cum mi se strepezesc dintii numai cnd mi aduc aminte ct erau de acri. Viespile pe la Brasov se zice de obicei "viespii", preferndu-se genul masculim pentru aceste gngnii nteptoare - bziau fr ncetare n jurul czilor, amenintnd pe cei ce le disputau monopolul acestui fruct. Cu toat acreala strugurilor si primejdia viespilor, noi cumpram,strugurii zmosi si stafiditi, captnd pentru un creitar un ciorchine mai mare dect mnutele noastre si bucurndu-ne cnd dam cteodat de unul dulce. Lucrul acesta fiind rar, bucuria noastr era cu att mai mare. Pe cei prea acri i ddeam ns lui Cucu, un cretin spn si pitic din Poiana Mrului, care umbla cu o plrie cu boruri mari, mpodobit cu flori de cmp. Dac i ddeai un strugure, el fcea limba fgas si prin acest canal fcea "cucu, cucu", ca pasrea dup care i se dase numele.

Cu un zmbet comptimitor se uita la el "ttucu", un omulet aproape pitic si el dar cu mustti mari si negre, care sub Poarta Vmii vindea acadele. Bucata costa un creitar, fie c luai bomboanele parfumate cu ap de trandafir, la care sugeai un ceas, sau jumttile de miez de nuc zaharisit, nsirate pe un bt, care rivalizau cu smochinele mbrcate ntrun strat de sirop de zahr nchegat, numai una pe btul ce te ferea s nu te "nclesti" pe mini cnd le mncai. Bun ni se prea si rahatul, alb sau roz; care ti se lipea de dinti, sau buctile de mac cu zahr, de-ti rmneau ntre dinti dup ce le mncai. Doi creitari costau sticlutele cu "rozol", de fapt un sirop de zahr parfumat cu ap de trandafir; tot din zahr era si sticluta pe care o mncai dupa ce o goleai de continutul ei lichid. Cu "ttucu" nu puteau concura dect alvitele vndute de trocritele din piat. Le tineau ntr-un borcan de sticl, si cnd le cumprai le nveleau n "hrtie de paie", ca s nu se lipeasc de mn. Aveau forma lungreat si sucit, erau foarte dulci si aveau gust de miere. Prin toate strzile Brasovului treceau copii cu covrigi cu sare, fluiernd tot timpul. Acest fluierat nlocuia strigtul ou care covrigarii din Bucuresti si laud marfa. Spre deosebire de acestia, la Brasov vnztorii umblau cu o prjin lung pe care erau nsirati cavrigii. La un capt al prjinii era un disc de lemn care nu lsa s curg covrigii la vale, iar la cellalt capt, ntr-o gaur, un betisor pe care l puteai scoate ca s ajungi la covrigul "ars" pe care ai pus ochiul. Pe strad trece un domn negricios si ncruntat. El are n mn un baston cu care gesticuleaz, tinnd trectorii la distant. E, dealtfel, inofensiv, dac nu te apropii de el prea tare, cci are ideea fix c are burt de sticl. Grdinit - de fapt l chema Grdinar si era dintr-o familie bun de negustori - locuia ntr-un foisor de scnduri, iarna; vara, ntr-o grdin pe Romuri. Cnd era ger se freca cu zpad pe tot corpul. Mnca putin si tria mai mult din lapte si poame. Astfel reusi s strng attea parale, ca s poat s se mbarce pe un vapor american si s-si stmpere setea de aventuri n noul continent. Dinspre Schei coboar spre sear, disgratioase si indecente, sunnd din tlangi, caprele lui Priscu. Cu ugere neproportionat de mari, pline de lapte caldut, care se mulgea de-a dreptul n paharele amatorilor. Laptele de capr trecea de deosebit de sntos si se recomanda celor "slabi de piept". Mai trziu am ntlnit capre ce erau mulse n piata catedralei din Clermont-Ferrand, unde lumea se mbulzea s-l bea. Seara ncepe s lase cortinele ei de ntunerec peste Brasovul nvesmntat n haina primverii. Deodat rsun dm vrful unei grdini vocea lui Angelina, tnr si sonor, deosebit de dulce, cum sunt rar vocile basistilor. Cum se va fi rtcit glasul acesta minunat, care semna cu al lui Saliapin, la un fiu de tran din Bihor, rmne un mister. Cnd ncepea s cnte, lsnd s rsune mai trziu n cavitatea bucal tonurile profunde, toat lumea sttea si asculta. Cte Toate Toate cin psrele-n mai la codru modru cin

Si s-alin, Numai eu n-am ce cina Si durerea-mi alina, C mi-e cuibul lng drum Pe-o crengut de alun, Cti dusmani cltoresc, Toti cuibul mi-l ciomgesc... In doina lui favorit, cuvntul "codru", care n-are rim n limba noastr, a gsit dialectal o vorb cu aceleasi sunete finale, nct atunci cnd Cosbuc, marele miestru al ritmului, strofei si rimei, public n revista sa "Vatra" un premiu pentru cel ce va gsi o rim cuvintului att de poetic "codru", aducndu-mi aminte de doina lui Angelina am scris revistei: Nu e oare nici un modru S gsesti rim la "codru"? Dar s ne ntoarcem la cntretul care, obosit de cele patrusprezece ore zilnice de preparare a "maturii" - examenul de bacalaureat - acum spre sear se odihnea cntnd n "foisorul" din vrful unei grdini, unde se mutase ca si alti "maturizanti". Era ora la care ncepeau s rsune doinele n grdinile populate de tinerii candidati s "bucteze" la examenul final. Cci, cum constata Angelina, matura era cu "greumnt", iar primvara la Brasov nespus de frumoas, de nu te lsa s stai cu nasul n carte. Tot pe la finele lui mai sau nceputul lui iunie, dup cum cdeau Rusaliile, veneau la Brasov ciucancele n hainele lor ntunecate si cu coafura lor mare si exotic. Veneau s-si vad fiicele care slujeau la oras si le aduceau "covrigii de Ciuc" frmntati cu borviz, ca pesmetii de Karlsbad. Vizitnd pe fiicele lor, ele si aduceau aminte de vremurile cnd, tinere, slujeau si ele, nvtnd s fie gospodine bune si tinnd de urt ctanelor. Servitoarele, care nu erau nc "femei de serviciu", ci "slujnici", se angajau pe atunci cu anul, pe care trebuiau s-l slujeasc ntreg pentru douzeci de fiorini si o preche de cizme. Bunic-mea, nainte de a angaja o slujnic, i punea nainte farfuria cu mncare. Dac mnca ncet si proptit n cot, n-o angaja, cci era semn c e lenes. Dar ce convoi trece pe strad spre cimitirul ssesc? In frunte e "popa l mare", n talarul lui blnit, pe cap cu o bonet cu margimle ntoarse si prinse cu un nasture n vrful crestetului. Cu pasi domoli merg naintea dricului "turnrii", orchestra orasului redus la o fanfar, cu instrumentele de suflat mbrcate n postav negru. La dreapta si la stnga carului mortuar merg cte trei gropari, mbrcati n redingote lungi, negre, mpodobite cu gitane late argintii si cu nelipsitul baston gros n mn, n care se sprijinesc cnd duc "costigul" de la poarta cimirirului la groap. In opozitie cu convoiul funebru, tcut si plin de demnitate, n coltul Strzii Negre cu Trgul Boilor e o aglomeratie zgomotoas de oameni, mai ales copii. Acestia se strng n jurul dubei hingherului, n care sunt doi cini, unul mic chellind desperat, al doilea mare, apatic. Hotrt, copiii acestia nu simt nici o simpatie pentru tiganul de pe capr, Ioji cel cu favoriti ca Franz Josef si cercei n urechi, ci cu bietele animale, care au fost prinse cu "zghiltul", un lat de srm n vrful unei prjini. (Pe atunci nu se prindeau cinii cu sacul, ca mai trziu. Cei doi tigani cu laturile fug dup alt ctel, pe care izbutesc sa-l

strmtoreze ntr-o curte. Srcutul, n curnd va fi si el n cusc cu ceilalti si va suferi cea mai cumplit metamorfoz, prefcndu-se n manusi, pe mna unei gratioase domnisoare. Cnd eram copil, luminatul n case se fcea cu gaz. In buctrie lampa de prete cu un fel de reflector; n odi lmpile atrnate de tavan, ce se puteau "trage" mai jos, avnd o greutate ce aluneca pe lanturi. Unele din ele aveau si loc pentru lumnri de stearin. Pentru mas erau lmpile pe picior, care se puneau si la pian, cnd nu se preferau lumnrile. Adesea, cnd lumina din odaie era mai buna, te pomeneai cu scrum pe nas si pe fata de mas: "fila" lampa. Alteori crpa "tilindrul", cci festila era tiat ru si cte un colt fcea ca o limb de flacr s se nalle si s nfierbnte din cale-afar sticla. Curtitul lmpilor era o treab mare, si cele mai putine servitoare se pricepeau la el. Lmpile erau tiate cu mare grij, cu niste foarfeci groase anume pentr fitilul lor, cu deosebire cnd se invvau cocoaaue la sindrofie. Vremea lumnrilor de seu si a mucrilor frumoase de argint trecuse! Domnii erau la casin sau la plimbare, iar nevestele lor se adunau cnd la una din ele, cnd la alta, spunndu-si nouttile Brasovului si istorisind, cu reticente semnificative, cancanurile cele mai interesante. La aceste sindrofii se servea cafea cu lapte si colac. Cafeaua era "tare" si fierbinte, laptele de bivolit, cu caimac gros, iar colacul auriu si usor ca o pan, desfcndu-se "lspdi-laspdi". Ca s nu se rceasc, cafeaua sttea in cesti - "filigene" - pe marginea plitei fierbinti din buctrie, nainte de sosirea cucoanelor. Noi, copiii - si eram totdeauna o droaie - stteam n vremea aceasra n odita din fund, pe care o ntorceam cu fundul n sus. Numai Melanita, fetila unui profesor, cu doi ani mai mare dect noi, fcea oe fcea si se strecura pe nesimtite la cocoane n odaia cea mare, prefernd s aud brfelile lor. Tot surghiuniti n odita din fund eram copiii n ajunul Crciunului, cnd asteptam infrigurati sunetul clopotelului care anunta c sosise Mos Crciun. Mai totdeauna se ntmpla c intrnd, mai zream ceva din barba lui alb, care semna aidoma cu a tatii. Sub bradul pe care ardeau luminute colorate si care era mpodobit cu lanturi multicolore de hrtie, erau etalate haine, crti, ppusi, soldati de plumb sau vase de buctrie minuscule, dup cum copiii erau fete sau bieli. Cnd ne jucam mai bine, rsuna deodat vocea copiilor colindtori, care veneau nvrtind steaua cu raze n form de mici piramide, n mijlocul creia ardea o luminit. Irozii umblau mai ales ziua nti de Crciun, minunat costumati si foarte energici cnd rspundeau nemilosului Irod. Cind eram n liceul superior, ncepuser s colinde si "srudentii , cntnd in cvartete bine exersate frumoasele noastre colinde, armonizate pe mai multe voci. Ei umblau si prin satele din apropiere, unde erau primiti cu mult dragoste si vin bun. La Anul nou umblam cu sorcova, o nuia mpodobit cu hrtii colorate, cumprat de la trocritele din piat. Cu ea bteam ncet, pe spate, rudele pe la care mergeam sa le "sorcovim", recitnd:

Sorcova Vesela S triesti, S'mbtrnesti Ca un mr, Ca un pr, Ca un fir De trandafir... A doua zi de Pasti umblam "la stropit". Cu o sticlut de parfum - de obicei odicolon subtiat cu ap - stropeam fetele de vrsta noastr. Mai trziu, pe cnd eram prin clasele din urm ale liceului, iesise o teav de cauciuc cu o basic la un capt, n care era parfumul, disimulat ns asa, ca s nu se vad. Cellalt capt al tubului de cauciuc se termina cu o floare pe care o purtai n butonier si din care tsnea parfumul, cnd apsai pe bsica. "Stropitorii" primeau oua rosii si, n case mai avute sau cnd cei ce stropeau erau copii "de familie", portocale. Bursa era: trei ou pentru o pottocala. Mandarinele nu se cunosteau pe atunci. (Primele le-am cules din pom n 1897 la Neapole). Unii copii umblau la stropit cu servnoarea cu cosnita dupa ei, ca s duc oule si portocalele, prea multe ca s le ncapa prin buzunare. La Pasti erau "Junii". Despre acestia s-a scris atta, ncit ne putem. dispensa s mai vorbim si noi. Latura etnognafic si istoric nu ne preocup aici, dar aceast specialitate brasovean plin de pitorese nu poate lipsi din caleidoscopul nostru. Nu-i vom ntovrsi ns "Intre Chietri", nici n "Grdina lui Timn" sau n alte locuri unde petrec ei o sptmn ncheiat, ci ne vom opri si noi, cu tot Brasovul, la serbarea dim Groaveri si la cortegiul lor, miercuri dup Pasti, cnd trece prin piata Brasovului. In Groaveri - Piata Berthelot de mai trziu - si n Piata Prundului erau serbrile care aveau mai ales trei atractii: hora trocreasc, aruncarea buzduganului si "tolul". Hora e, fr ndoial, cel mai armonios si elegant dans al nostru, cu unduiri fermectoare, cnd e jucat frumos. Cea trocreasc le ntrece pe toate: doi pasi la dreapta si nainte, strngerea rndurilor de dansatori si ridicarea minilor, doi pasi napoi cu avntarea minilor spre ndrt, totul n tact, cu miscri ritmice, fcute riguros n acelasi timp. La serbrile junilor o joac numai brbatii. Intre juni erau ctiva, ntre ei n primul rnd "vtaful", pe care tot Brasovul i cunostea c sunt mesteri n aruncarea buzduganului: Acesta fiind de metal si avnd o mciulie rotund, e destul de greu ca s fie nevoie de oarecare putere s-l arunci la mare nltime. Se cerea mai cu seam dibcie la prinderea lui. Cte unul din juni era stngaci, iar altii erau att de nepriceputi, nct buzduganul de fier cdea n publicul privitor, care se ddea, tipnd, la o parte. Tipete erau si la "tol", un strai zdravn ntins, pe care l tineau patru feciori puternici de cele patru colturi si n care se aruncau junii si dup ei fetele din rndurile spectatorilor.

Ele erau sltate cu atta putere, nct le zburau fustele si nu mai vedeai dect picioarele goale prin aer. O credint veche era rspndit n Brasov: dac junilor le reuseste s nconjure de trei ori Sfatul, ei vor fi stpnii orasului. Publicul pnivitor era nsiarat de-a lungul drumului lor, iar politistii aveau grij ca s le ajung clretilor nconjurul o singura data. In siruri lungi veneau clari sau n trsuri si crute "junii nsurati" si cei "btrini". Cum cuvnrul "gione" nsemneaz la Romnii din Peninsula Balcanic "voinic", "june btrn" n-ar fi, dup unii, o expresie nepotrivit, ci ar nsemna "voinic nsurat". In crute si trsuri sunt si nevestele acestora, mbrcate n frumosul lor costum, cu fustele largi si cataveicile mblnite, la gt cu salbe pretioase de galbeni. Brbatii sunt si ei n portul local, cu cmsile lungi si ncretite, ajungnd pn peste genunchi, de crezi c au fustanele. Pe cnd tricolorul era oprit, "vtafii", "armasii" si ceilalti sefi ai lor purtau niste lente albastre, galbene si rosii, avnd grij c~a aceste colori s fie toate trei lng olalt. n fruntea cortegiului erau tiganii lutari, cu clarinetisrul ce sufla cu entuziasm, de i se umflau, ca niste baloane, obrajii ciocoladii. Distantat de ei era asurlasul, un btrn din Schei, care mai stia s sufle n acest instrument cu cteva tonuri stridente, putin plcute la auz. Originea oriental a acestui instrument e evident. Cnd sufla surlasul, btrnele din Schei si fceau cruce si multumeau lui Dumnezeu c le-a fost dat s mai aud o dat "sfnta" surl. "Cloul" cortegiului erau junii albi sau "curcanii". Ei veneau la urm, mbrcati n cmsi mpodobite cu nenumrati fluturi, nct atrnau greu pe corp si semnau cu niste platose. In cap purtau cciuli cu vrful ntors, ca a lui Mihai Viteazul si ca ale dorabantilor, dup care s-au introdus ca un omagiu adus vitejiei acestora, n 1877. Caii, mprumutati de la regimentul de artilerie, zburdau sub clretii care si-au fcut curaj cu cte un pahar mai abundent si acum voiau s fac impresie si ca mblnzitori de bidivii. Am ncercat n acest caleidosoop s aduc cele mai variate scene brasovene. Am vrut astfel s dau cititorului ceva din atmosfera orasului. Acum putem face o rait prin centrul si cartierele lui.

CETATEA
Inainte ce s nceap ungurii s fortifice asezrile lor si s ne dea cuvntul "varos" (care a ptruns pn m Peninsula Bailcanic), din care romnii au fcut "oras", noi aveam cuvntul strvechi, de origine latin, "cetate". Asa se numeste pn astzi centrul fortificat al Brasovului, ntocmai cum parizienii numesc Cite partea capitalei lor ntre cele dou brate ale Senei. In Cetate intrai prin Poarta Vmii, despre care am vorbit n cele precedente. Urmnd sinele tramvaiului - care erau mai nltate dect caldarmul, nct rotile trsurilor se mpiedecau de ele si lunecau o bucat bun de-a lungul lor nainte de a fi izbutit s le traverseze - aveai la stnga marea crcium La Coroan - numit si Coroana Veche, dupa ce s-a zidit n alt strad Hotelul Coroana - cu curtea ei spatioas, n care trgeau vinerea carele din satele ssesti. In grajdurile cele mari erau caii grasi si bine teslati, cu spete lungi, care se prindeau la crutele cu "serigle". Prin curtea Coroanei puteai iesi Sub Bucium, lng alt crcium, La Cetatea Rsnovului. Peste drum de Coroan era redactia gazetei "Kronstdter Zeitung", pe care o aduceam zilnic, la ora patru, bunicii mele abonat la ea, ca si la "Gazeta Transilvaniei", de la nfiintare. Tipografia cea nemteasc, ntemeiat de Honterus, a servit si lui Coresi ca s-si poat tipri la Brasov crtile sale n secolul al XVI-lea. In coltul Ulitii Vmii cu Trgul Grului era casa mare si domneasc a bogtasului Trauschenfels, zidit n 1852. In locul fierriei mari de la parter s-a amenajat, n 1894 o cafenea modern, n care trecu, din cellalt capt al Ulitii Vmii, cafegiul Drechsler. In locul lui se instal, n noua Cas a Pensiilor, Erdelyi-Weiss, care vara tinea si cafeneaua de pe promenad. Ceva mai departe era, ling un chiose ce fu desfiintat n curnd, Cafeneaua Belvedere, la care aveam voie s lum cteodat o nghetat. Cnd s-a zidit Reduta cea nou, s-a deschis si n ea o cafenea. Aastea erau toate cafenele Brasovului afar de cteva localuri de noapte cam deocheate - cci "Elite" din piat e mai nou. La geamurile mari si pe nelipsitele bnci mbrcate n catifea rosie stteau ofiterii gamizoanei. Ei aruncau priviri galese domnisoarelor din Brasov, care si fceau bucuros drum pe dinaintea cafenelei. Chelnerii le aduceau un teanc de jurnale prinse n dispozitive de trestie, pe care l asezau lng clientul care si bea cu mult poft cafeaua cu lapte, cu frisc mult. La biliardul din fund jucau cei pasionali de acest joc, pe cnd la o mas din fata casieritei jucau sah doi btrni taciturni. Spre sear veneau jucatorii de crti, ca s fac partidele lor de calabrias sau ferbl. Biliardul fu adus la Brasov nc din secolul al XVIII-lea. O ordonant a judelui Hermann din 1793 atrage atentia asupra primejdiei ce rezult pentru oras din cauza tinerilor ce umbl pustii pe strzi, noaptea, cutreiernd cafenelele cu bilarde. Dar mai demult mesele de biliard erau de obicei n cte o crcium sau berrie. Intr-o astfel de berrie din Ulita Cldrarilor am nvtat si eu biliardul, cnd eram n clasa din urm a liceului.

Viata de cafenea tine de influenta Vienei, orasul cafelii cu lapte - "melange" si "caputinr" - al cornurilor rumene, cozonacului cu stafide si al jurnalelor. Aici gseai "Gartenlaube" cu romanele de Marlitt si Heimburg, "ber Land und Meer", alte reviste pentru familie, foile umoristice "Kikeriki", cu aluzii politice, si mai ales nelipsitele "Fliegende Bltter", cu glumele variate la nesfrsit despse mama soacr, studentul chefliu, basetul neascutlttor al forestierului, ofiterul care vrea s fie spiritual si profesorul distrat. Ilustratiile acestei reviste erau uneori ntr-adevr delicioase. Oberlnder cel cu leii si faimosii lor mblnzitori, Hensel cel viguros, cu animalele lui surztoare, Hermann Vogel cu piticii si sultanii arabi si altii, care au nveselit mai multe generalii. Tocmai pe vremea cnd prseam Brasovul, se petrecea marea transformare a orasului, influenlat din ce n ce mai mult de Budapesta. Cnd m ntorceam vara de la studiu, gseam cafeneaua schimbat cu desvrsire. Muzica tiganilor, care pn atunci nu cntau dect n crciumi si restaurante, ptrunsese n cafenele, cu ciardasuri zgomotoase si romanle languroase. Deodat cu ea, sampania chefliilor. Ssoaicele erau de acum vizitatoarele cele mai frecvente ale cafenelelor, umplnd aerul cu rsul lor zgomotos si cu fum de tigar. De cele mai multe case din cetate se leag o amintire. Aici a locuit ntia mea dragoste, fetiscana cu o coad groas pe spate, care cnta la titer; dincolo era internatul de fete al "Reuniunii" (nainte de a se muta n casa proprie din strada Caterinei) condus de surzrcoarea doamn Belu, la care sttea n "cost" Tiberiu Eremie, viitorul mare inginer si antreprenor din Bucuresti, care mi cstiga toti nassurii de sidef pe care i cptam de la mtusile male; mai ncolo, tot n Ulita Fnarilor, casa n case a murit poetul Andrei Muresianu; n Ulita Scheilor casa bancherului Steriu, cu poart de fier si cu o servitoare cu "botele" - donitele - n mini, pictat pe peretele din fund. Pe aceeasi strad, n colt cu prima ulicioar ce duce la Biserica Neagr, locuia ntr-o vreme bumc-mea; si de locuinta aceasta se leaga una din primele mele amintiri din viat. E foarte mult de atunci, cci o mtus a mea, care azi are nouzeci si unu de ani, si serba arunci nunta. In odit", pe un "stelaj" negru de crti, erau asezate n rnd, ca niste soldati, torturile comandate la Montaldo, asteptnd sosirea oaspetilor: Specialitatea cofetarului italian erau garniselile bogate de acadele, nalte de o jumtate de metru si mpodobite cu trandafiri de zahr si frunze verzi de un fel de "lictar", adic magiun. Cnd le priveai, ti luau ochii. Cu verisoara mea, cu un an mai mare, ne-am apucat s ciugulim cte o frunz, o acadea, sau un porumbel de zahar, pn ce ne ispitir alte frunze; si la utm toat garniseala minunata a artistului Montaldo. Cnd n-au mai rmas dect torturile chele, am sters-o frumusel de acas, nefiind curiosi s vedem mutrele dezndjduite ale miresii, fr s uitm ns s alunecm cu fundul pe scndura neted ce mrginea scrile. Dac o iai la stnga, spre Biserica Neagr, dai n "cartierul latin" al Brasovului. Strnse n jurul catedralei erau scolile sasilor si locuintele strvechi ale unor profesori, n frunte cu "rectorul" si "cantorul". Inainte de a se zidi Liceul Honterus pe Romuri, slile erau att de aglomerate, c cursurile ncepeau si iarna la ora sapte, la lumina gazului, si nu se terminau dect seara trziu cnd veneau la rnd meseriasii. Seara, copiii fugeau speriati

cnd venea la ei crsnicul bisericii, cu barba lui lung si rosie, despre care se povesteau lucruri curioase. Cartierul latin era desprtit cu un lant gros de fier de Trgul Cailor. La captul lantului era crciuma "La lant", n care se vindea bors bun si ghereta celui mai mare ntre fratii Watzatka, cel ce ascutea att de frumos foarfecele si bricegele. Ascutirul unui briceag cu dou limbi costa zece creitari. Inainte de a-l lua, l ncercai pe unghia degetului mare, dac e bine ascutit. Partea aceasta a Brasovului mai avea o specialitate: crdurile de porumbei. Cnd i vezi, la intervale de ani, ai impresia c sunt tot porumbeii din tineretea ta, cu picioruse rosii, cu gusile albastre pline de grunte ciugulite vineri, dup spartul trgului pe la marginea Trgului Grului. Nu sunt parc nici mai multi, nici mai putini si gnguresc tot asa de vesel si dau trcoale mereu sotiilor lor credincioase. In tineretea mea era la mod cresterea porumbeilor, n poiumbare anume fcute. Cei ce n zbor se ddeau peste cap erau preferati. Nu-mi aduc ns aminte s fi mncat vreodat carne de porumbel, pentru c pisicile lacome gseau totdeauna mijlocul s goleasc si cele mai bine cldite porumbare. Poate erau pisici cu dou picioare. Dac din Strada Muresenilor treci n Strada T. Ionescu (fost Nou de Sus), mai jos de casa unde locuia Popovici, cel cu fetele frumoase si bune cntrete, poreclit "Putrezireai", trecnd prin Strada Sforii, ti se prea c ai fcut o fapt eroic. Stradela e att de ngust de nu ncap doi insi deodat pe ea. Ziduri nalte, de-o Parte si de alta, i dadeau un aspect lugubru, mai ales c aoodo era si o nchisoare. Puscria era ns la captul Ulitii Fnarilor, la "Tuchaus". In curtea acestui penitenciar, n care erau nchisi de obicei cei ce nu-si plteau datoriile, erau niste arcade frumoase. Un pandur mustcios, cu o sabie lung si cu unifonm, sttea de paz la poart umplndu-ne de groaz. De fapt el era mai putin fioros dect l arta nftisarea lui martial si dispus s stea de vorb cu cei darnici. Pe vremea mea era nchis la puscrie un negustor romn care falsificase niste isclituri. Nevast-sa, "Zinca a mic", care-l iubea cu pasiune si-a cheltuit toat averea mostenit de la bogatul ei printe, dnd bacsisuri "pandurului" de la tuchaus, ca s nchid un ochi si s deschid o us; lsnd-o s intre la brbatul ei. Sraca, dup ce nu mai avu nimic, se turbur la minte de dorul brbatului - nct ea devenise de fapt "Zinca a nebun", precum era poreclit alt sotie de negustor, excentric si ridicol n dorinta de a rmnea tot tnr - si cnd trecea pe strad o auzeai nencetat, cu voce tare, rgusit si de o adnca melancolie: "Vai de mine si de mine!". In penitenciar "robii" invtau diferite meserii, ntre altele "compactoria", adic legtoria de crti. Negustorul romn de care vorbii stia s lege destul de bine si de la el nvtaserm si noi aceast art, stricnd buntate de crti cu graba ce o puneam s le vedem iesite de sub pres. Si azi mai am n bibliotec cteva volume legate de mine n vremea aceasta, cnd legtorii buni din Brasov se numeau Hauptkorn sau Heidecker (cel mruntel si cu barba n cioc, cel ce vorbea pe nas si strngea mucurile de tigri ntr-o cutie).

Numele strzilor si pietelor din Brasov erau uneori interesante si vorbeau despre stri si oameni din veacurile trecute. De Trgul Cailor si al Boilor, n plin centru - azi Strada Gheorghe Baritiu si. Diaconul Coresi (dmp ce fusese N. Titulescu) -, Sub Buciucn si Ulita Fnarilor (azi a Castelului), am vorbit mai nainte si am vzut ce ru s-a fcut cnd au fost nlocuite cu altele, fr nici o legtur cu Brasovul. Trgul Grului a rmas pn astzi, cci si acum vin satele fr pmnt roditor s cumpere grul pentru iarn de la sasii din Tara Brsei, ce-si etaleaz sacii cu grauntele aurii de-a lungul acestui "sir" din piat. Trgul Straielor si al Botelor, apoi Sirul Inului si al Rozelor arat, cu numele lor, unde se fcea negot cu aceste mrfuri. Trgul Pestelui era odinioar n Strada Hirscher. Acesteia n copilria mea n zicea Strada Teatrului, cci acolo era "Reduta", drmat pe la 1891 si nlocuit de "Reduta cea nou", unde iarna erau balurile cele mai elegante ale Brasovului. Unele strzi se numeau dup vreo particularitate a lor. Asa era strduta care ducea din Strada Orfanilor n care era azilul ssesc de copii orfani) spre Trgul Cailor, numit Valea Lat, desi nu era nici vale, nici lat, ci prin ea curgea o mic grl, peste care treceai fr s sari. Cnd eram copil s-au pus, n 1890, tblitele cu numirile strzilor n trei limbi: sus ungureste, la mijloc nemteste, iar jos romneste. Numirile romnesti au fost traduse din nemteste de profesorul Pilitia, sacrificndu-se uneori numirea veche peutru cea nou, redat adesea ntr-o limb nenteleas sau cu constructii greoaie. "Schutzengrasse" a devenit Strada Tintasilor, sau "Obere Sandgasse", Strada Nisipului de Sus. Am vzut ct de gresit era traducerea lui "Gabelgasse" prin Ulita Furculitei. Dar cu nimic nu te deprinzi mai usor dect cu un nume caraghios de strad, cci atunci cnd l rostesti nu esti preocupat de ceea ce nsemneaz sau nsemna. [...] In Ulita Neagr, care a pstrat bine caracterul vechi al cldirilor si nu a fcut prea multe concesii gustului fistichiu al sfrsitului de veac trecut, dar si n piat si n alte prti, casele cele mai multe aveau spre curte o galerie lung pentru locuintele de la etaj. Galeria, n fundul creia erau de obicei closetele, era descoperit, nct vara, cnd ploua, si iarna drumul la toalet era anevoios. n fundul curtii era de obicei "sopul" n care toamna se asezau frumos lemnele. Pe acestea le ferestriau si crpau cu dibcie, sptmni ntregi, "firstriasii" unguri, care miroseau totdeauna a usturoi si rachiu. Cnd sopul era plin, putea veni iarna brasovean cu gerurile ei. In Ulita Vmii, n Sirul Inului si Trgul Cailor, precum si n Ulita Fnarilor, n fundul curlitor lungi si strmte, pardosite cu pietre, se vedeau adesea zidurile cettii, ce desprteau propriettile de promenzile de Dupziduri. In cte o grdinit erau si "hucene", addc scrnoioburi, n care se ddeau copiii. Cnd s-au nmultit prvliile, n strzile principale, n spatiul larg de sub boltitura portilor s-au fcut multele "boltite": Cine vrea s stie cum erau casele cu curlile vechi; trebuie s umble prin strzile fr vad comercial, rmase mai toate neatinse de schimbrile produse n deceniile din urm. Prin Strada Nou de Jos si de Sus, s-au pstrat nc si portile boltite, grele si mari, care seara se ncuiau cu chei uriase, de trebuiai s tragi clopotul ce

era legat cu o srm de mnerul cu atrna la poart. Dar nu numai acest clopot, pe care l auzeai blngnind din strad, era predecesorul soneriei electrice, ci, mai ales pentru Schei, si ciocanul greu de fier n forma unui L, fixat cu un capt de poarta, iar cu cellalt putnd s loveasc ntr-o plac de fier, pn ce se sculau locuitorii casei s deschid. Dac deschideai poarta grea de stejar, ajungeai sub bolcitura adnc, deasupra creia erau cele dou odi spre strad, una mare, "salonul", cu dou sau trei ferestre, si "odaita" de lng ea. De jos urcai n etaj pe scrile de stejar, nguste si de obicei ceva cam prea nalte. In fata scrilor era o us ce ducea la o locuint mic din parter. La cealalt locuint de la etaj ajungeai din fundul curtii pe niste scri ale galeriei. Locuinta aceasta se compunea mai cu seam din dou camere, la care accesul era prin buctrie. Dar s urcm scrile principale, ca s ajungem la odile dinspre strad. In capul scrilor era un "antreu" spatios, cu patru usi. Una, cea din stnga, spre etajul al doilea, cnd un astfel de "cat" mai era, sau spre pod, cnd casa avea un singur rnd. In fata acestei usi era iesirea pe galerie. Din celelalte dou usi, una ducea la odile "din faf". Afar de salon si odit mai era uneori nc una; cu fereastr spre curte, care servea de sufragerie. Usa a doua ducea din antreu la buctrie. Din buctrie se mai fcea o odaie mare, n care stteau copiii sau "bietii din cost". Fireste c locuintele aveau si alte mprteli, dar cele mai multe erau ntocmite dup cum artarm. Cel putin n casele n care locuiau rudele si prietenii nostri din copilrie. In casele cele nou erau parchete, care se introduser si n cele mai vechi, de cnd sa fcu o fabric de parchete chiar la Brasov. In cele mai multe case erau ns pe vremea mea "podini" de lemn, care n odile din fat se vopseau cu colori de ulei, iar n buctrie si n "cmrut" se "suriau" cu "surl", un pmnt nisipos ce se aducea cu carul din scuime si se vindea prin strzile Brasovului. "Luati surl!", mbiau ungureste vnztorii. Pe scri si n buctrie, pe jos, erau presuri de "zdrente; cumprate tot de la scui. Ele erau foarte trainice si "trcate", fiind tesute din fsii de stof rmas de la haine vechi. O rud a mea ura aceste presuri, pentru. c "de cnd iesiser, nu mai aveau ce mbrca sracii". Toate zdrentele le cumprau scuii, si nu se mai druiau oamenilor srmani. In odile din fat erau covoare pe jos, cu lei, tigri si alte animale, care ne plceau att de mult, cnd eram copii. Fabricile din Austria ajunseser s fac. pentru gustul nostru si chipuri de tigani ursari. Covoare se puneau si deasupra patului, pe prete. Mai trziu ajunser la moda covoarele romnesti cu motive nationale. Sa trecem o clip prin acesre odi, n care mirosea a mere coapte cci cocoanele btrne ubeau aeest miros si nu arumcau. niciodat cojile, ci le puneau pe sob sau n firida sobei, s se frig. Cnd era si o btrna n neam - ceea ce era cazul n cele mai multe familii - copiii gseau la ea si pere fierte, de care o trocrit vindea, n grmjoare de cte patru pere de un creitar, la biserica greceasc din Trgul Cailor. Acestor btrne le plcea s stea la fereastr, privind la trectorii de pe strad, cu nelipsitul scunel, pe care ele si rezemau picioarele. gutoase. Pe un astfel de scunel m asezam eu la picioarele bunicii, care mi povestea minunatele povesti. In timp ce i

"tineam" bumbacul s-t depene, se scurgea si firul fermecat al basmului despre Aladin si lampa lui fermecat sau istoria lui "Rombinzon" cel cu papagalul lui mndru, sau a Ghenovevei de Brabamt. La ferestrele cu pernile ce nu lsau frigul s ptrund n odaie - dar nici aerul s se primeneasc - erau aceleasi flori n rvare, cu farfurioare dedesubt: muscate rosii, ale cror frunze, frecate ntre degete, ddeau un miros tare si struitor, fuxiile cu florile trandafirii ce-si ntindeau aripioarele parc ar fi vrut s zboare, busuiocul si mghiranul, vanilia si rezeda, cu parfumul lor fermector, zambilele care se fineau acoperite cu "tocuri" de hrtie pn nfloreau si, n unele case, un ficus, o cal sau o floare de ceara, din care se scurgeau niste picturi dulci, pe care le lingeam cnd nu ne vedea nimeni. Cnd nu erau vzul#ti, copiii mai fceau si pozne cu aceste flori. La un profesor care locuia n Schei, bietilor "n cost", carce stteau n odaia de lng buctrie, le era lene s mearg la privat pn n fundul galeriei si gsir c florilor nu le poate strica udtura. Lelita Zinca se tare mira cnd vedea dimimeata pmntud din rvare ud si florile totusi ofilindu-se. Cnd eram copil iesise moda buchetelor Makart, numite astfel dup pictorul vienez la care alergau doamnele din societatea nalt, mai ales aristocratele austriece, s-i pozeze pentru marile lui pnze cu femei frumoase mbrcate foarte sumar. Pe cortina teatrului imperial din Viena se vede, ntre zeitti antice, Charlotta Wolter, marea tragedian, cu un corp splendid. Lui Makart i plceau buchetele fcute din crengi cu frunze ce ncepeau s se usuce, cu scieti si flori de paie, cu spice de gru copt si pene de pun; cu un cuvnut, cu tot ce nu era floare plin de seva si de colori vii. Cum ceea ce picta rsftatul pictor al Vienei era si pe placul adoratorilor lui din ntreaga tar, moda buchetelor de uscruri ajunsese si la noi; si de la plimbri ee mtorceam totdeauna cu cele mau curioase buchete, care asezate n salon, adunau praful cu sptmnile. Aceste vase cu buchate compuse de o fantazie stranie, asezate prin colturi, se potriveau cu mobila care pe vremea aceea plcea mai mult: scaune cu picioare rahitice, mbrcate n stof de mtase cu fsii de catifea, canapele cu perine si cu rzemtoare, scutite de a fi ptate de capul ce se lsa pe ele prin "fileuri", ca la fotelele de la vagoanele de tren de clasa I, "etajere" pe care se ngrmdeau figuri de bronz sau marmor si fel de fel de statuete de animale fabricate n serie si cumprate de la Gebauer, cel cu prvlia pe Ttrgul Grului. In prvalia acestuia gseai de toate: cele mai ieftine cadouri de nunt si jucrii de copii, portelanuri si perii de dinti, lmpi si hrtie de muste, precum si alte lucruri folositoare si obiecte de art. Tovarsul lui era romnul Taflan, pe care ns Gebauer l supravietui cu vreo jumtate de veac, n cursul cruia se strnse n magazia lui toat marfa nevndut de decenii. Cnd, acum ctiva ani, am intrat n prvlia lui s caut un obiect ce de mult nu se mai gsea aiurea, fiul su, btrn si el, mi spunea c tatl su murise n iarna trecut, n vrst de 95 de ani, mai mult de suprare c o grip l slbise afar din cale, dect de boala propriu-zrs. Prin anul 1890 ncepur s fie iarsi apreciate vechile si solidele mobile de nuc. Mama scotoci prin podurile btrnelor din neam si adun splendidele "castene" - dulapuri - mari

ct niste case, "comode" n care intra toat rufria, "sifonierele" incptoare si ele, de fceau ncntarea cocoanelor, vesnic ngrijorate ca nu mai au unde pune hainele si rufele ce se tot adunau, cu ct cresteau copiii. Aceste mobile fur sterse de colbul gros, lustruite din nou, mbrcate n stof solid prins cu cuie cu cap mare de "porcelan" alb si asezate la loc de cinste Fotelele si canapeaua te invitau parc s te asezi pe ele, fr s-ti fie fric c se surp sub tine, iar stilul Bieermeier nu era alterat, chiar dac cei ce se asezau pe ele nu mai erau doamne ceremonioase cu umbreluta n mn, ce nu se asezau niciodat picior peste picior, nici domni cu cravata neagr, acoperind tot gulerul, care prizau ceremonios tabacul din tabachere emailate. Lada de Brasov fu degradat, ca s contin rufele "negre" - murdare si exilat n bucatrie. Cu aceast mobil de nuc ntunecat si frumos poleit se potriveau de minune perdelele de "spitur" - retea - de la ferestre. Cu fel de fel de figuri de flori sau psri, ele se "stercuiau", adic se scrobeau. Splatul lor nu se fcea acas, ci la anumite spltorii din oras, unde se si ntindeau pe rame. Ceva mai jos de polita ferestrei erau, de amndov prtile, niste cuie lungi, si de ele erau prinse perdelele drapate cu snururi - la Brasov li se zicea "sinoare" - de coloarea stofei cu care erau mbrcate mobilele. Niste discuri de lemn de nuc, ca niste farfurioare, acopereau cuiele de care erau prinse perdelele. In salon de obicei nu se intra dect cnd veneau vizite. In multe locuinte mobilele erau mbrcate n nvlitori de pnz, si ca s le fereasc de soare, erau lsate storurile sau, cnd ferestrele aveau "loduri" - obloane -, se nchideau acestea. Arta era reprezentat prin cteva portrete familiale, care n unele case de negustori erau de pictorul Lecca, mai trziu de Misu Pop, amndoi brasoveni sau cu rude brasovene. In cele mai multe nsa, portretele erau niste poze mrite sau fcute n crbune, dup fotografii, ori numai grupuri familiale asezate de fotogtaf cu mult simetrie si cu ajutorul unor aparate ce sprijineau capul si-l tineau n pozitia silit, ceva plecat ntr-o parte. Toti membrii familiei, ntorsi de la vreo nunta sau jubileu, aveau fetele surztoare. Sub sticl era cununa de mireas, de lmit, a bunicii, sau niste flori fcute din miez de pine si asezate pe o scnduric mbrcat n catifea. Rspndite erau si cele dou grupuri cu Mihai Viteazul la Alba Iulia, si cteva scene eroice de la Plevna si Grivita, cu dorobantii viteji, moartea lui Valter Mrcineanu cu steagul n mn si predarea sbiei din partea lui Osman-pasa n mna lui Carol, nvingtorul. Nu mai stiu la cine am vzut si o reproducere dup un tablou care reprezenta mpuscarea mpratului Maximilian de Mexico. Dup multi ani am ntlnit originalul ei tocmai n Copenhaga. Cel ce-l pictase era Manet. Vom termina trecerea n revist a interioarelor brasovene aruncnd o privire n buctria prin care trebuia s treci cnd voiai s ajungi n odaia din fund, rezervat copiilor. Din cauza aceasta buctria era totdeauna tinut curat, cu vasele agtate pe cuiele de pe prete, frecate, mai ales cele de arama, si cu crptoarele de diferite mrimi, "surite".

Tot asa acopermntul de scndur de pe patul servitoarelor, pe care ziua se clca sau se ntindea aluatul de tielei. Plita strlucea, cci era mereu nnegrit proaspt. Dou mobile erau nelipsite: banca pe care era ciubrul cu cusul de aram, cu mnerul lui lung si cele dou bote - donite - de ap, si bufetul n care se tineau vasele de buctrie si paharele, cruia la Brasov i spunea "parsechi". Cuvntul acesta curios e de origine ungureasc - pohrszek -, adic "scaun de pahare" si pentru un cercettor superficial ar fi o dovad c noi am primit asa-zisele "cuvinte culturale" - adic pe cele intrate n lisnba noastr deodat cu cultura apusean venit la noi - prin mtijlocirea ungurilor. Aceasta e, precum se stie, teza unor filologi unguri. Dar asemenea deductii pripite snt nseltoare. Dac n odaile dm fat am ntlnit comoda si sifonierul, care amndou au nume frantuzesc, nu urmeaz c n Ardeal am fi avut influenta francez. Amndou aceste cuvinte le-am primit de la austrieci (care, ei, ntr-adevr au fost influenlati de cultura francez), cu sensul modificat n Viena, umde n sifonier nu se mai tineau "sifoanele", ci haine. Ct despre parsechi, acesta are un nume unguresc nu pentru c noi nu am fi cunoscut nainte de a avea contact cu ungurii aceast mobil ci pentru c servitoarele erau scuience si cocoanele noastre vorbind cu ele ntrebuintau cuvntul nleles de ele, care apoi s-a strecurat si n limba romn. Buctria se spoia n fiecare an nainte de Pasti. Venea Linta tiganca cu bidineaua ei lung si n fiecare an voia, dar mama n-o lsa, s trag cte o dung albastr pe prete.

SCHEII
n fiecare zi lucrtoare coboar din Schei, partea romneasc a Brasovului, brbati, femei, bieti si fete, cu cte o legtur cu merinde n mn, cu carti de scoal sau cu marf de vnzare. Ei prsesc grbiti strzile ntortocheate ale acestui cartier si se scurg pe cele doua artere principale, Ulita Mare (Strada Prundului) si Ulita Furcoaie (Strada Brncoveanu, mai demult Srada Caterinei), venind de Pe Coast, din Ciocrac, de Pe Tocile, de pe Malul Ciurcului, de Dup Inisti si din alte uliti si ulicioare ale Scheilor. Seara cnd se ntorc pe acelasi drum acas, pasul lor e obosit si fetele lor sunt mai ngndurate, dac nu si-au fcut ceva "corajie" oprindu-se s bea cte un pahar dou de rachiu dulce ssu "rozol" la "Peste" sau la "Rac" n piat, colt cu Trgul Cailor. Cei dinti ies pe portile mari si frumos cioplite birjarii ce dau bice cailor, ca s ajung din vreme la gar, la trenul de Bucuresti, care trece prin Brasov n zori. Mai nainte erau numai trsuri cu vizitii unguri, dar nc pe cnd eram copil, trocarii - cci aceasta e porecla romnilor din Schei, de la "trocile", adic covetile pe care femeile lor fabricau "gitane", adic ceaprazuri, si pe care le ntrebuinleaz si ca leagne pentru copii si n care vnd poamele n piat - au nceput s tin cai si trsuri, aducndu-si aminte de cnd fceau transporturi mari pe valea Prahovei. Dup ei vin lucrtorii n fabrici, de toate vrstele si de amndou sexele, si cei ce fac slujbele de trepdusi si slugi la prvlii. Hamalii vin cu funia lor, iar cei ce ncarca ln, splat de fete din Schei, au legate de bru cngile cu care apuc sacii grei si-i ridic pe care. Mai trziu vin zarafii cu mesele lor acoperite cu un geam mare de sticl, sub care se vd piesele de argint de un leu, doi lei si cinci lei, cele de aram de zece si cinci parale, mai rar de una si dou parale; n sfrsit hrtiile albastre de douzeci si o sut de lei. AIti bani dect cei romnesti nu se prea cereau, cci negotul se fcea aproape exclusiv cu Romnia. Mai ales ca reclam, zarafii tineau si alte monede, turcesti, bulgresti sau rusesti. Tin minte c tata, care avea multe drumuri n Romnia, unde avea o fabric de teracot si purta un nesfrsit proces de mostenire, aducea totdeauna cteva monede de aram pe care mi le ddea mie. Cu ele mergeam n piat, unde erau nsirate (n continuare cu Strada Hirscher) cele vreo patru mese de zarafi, si le schimbam, fiind suprat cnd nu cptam un creitar pentru dou parale. Deodat cu zarafii coborau cei ctiva functionari inferiori pe la judectorie sau la finante si, din ce n ce mai numerosi, cei angajati la "Albina". Bncile ncepuser s absoarb o parte a tineretului ce prsea scolile, mrind rndurile intelectualilor romni. La urm coborau din Schei si se asezau la locurile lor n piat precupetele gurese, care se pricepeau asa de bine s-si laude marfa. Ele erau brnzrese si mai ales fceau negot cu fructe. Pe cumpenele lor, atrnate de un crlig, stiau totdeauna s pun mrul, para sau bucata de brnz care s dea exact greutatea cerut, sau s prefac n creitari ceea ce trecea peste ea. Pe ct erau de amabile cnd te apropiai de mesele lor, pe att deveneau de

agresive cnd le gseai marfa rea. Iarna, cnd frigul nemilos musca pe cei ce stteau pe loc, ele aveau o oal cu crbuni aprinsi la picioare. Cum se explic aceast aservire a romntlor din Schei fabricilor, birourilor, prvliilor si negotului mrunt din Cetate? Desigur c locul strmt pe care locuiesc romnii din aceast parte a Brasovului i-a silit pe cei mai multi s caute s-si cstige hrana de toate zilele ca muncitori cu ziua. Psunea srac de pe dealurile nconjurtoare abia ajunge pentru cte o vac si cteva capre, vacile sracului. In grdini se fac poame frumoase, dar ele sunt ale ctorva localnici mai nstriti. Numai hrnicia femeilor din Schei si religiozitatea brbatilor le-a ajutat s treac peste greuttile de tot felul si s suporte senini lipsurile ce ar fi putut s-i fac sovitori. De ce si-au ales ns trocani tocmai acest tinut nencptor si nepotrivit ca loc de asezare? Mi se pare c rspunsul la aceast ntrebare vine de la sine celui ce nu e sclavul documentelor si are viziunea istoric si pentru epocile cnd lipsesc stirile scrise si pentru popoarele ce au stat timp ndelungat n umbra istoriei. Aceast viziune istoric nu este un produs al fantaziei, ci ea rsare din frnturile de argumente linguistice, etnografice, sociale si de alt narur, care toate la un loc te fac s vezi si prin ceata vremilor apuse. Ceea ce se desluseste n primul rnd este c nu romnii din Schei si-au ales ca loc de asezare acest tinut, ci c ei au fost nghesuiti de altii pe el. Dac aveai de lucru la banca "Albina", te adresai pe vremea mea lui Oncioiu sau lui Murroiu. Ce curioase sunt aceste nume formate cu sufixul -oiu, rspndite pe ambele versante ale Carpatilor sudici! V-ati gndit vreodat la ele si v-ati dat seama c sufixul cu care sunt formate nu are aceeasi functiune ca cel din "omoiu, nsoiu, brbtoiu" si alte cuvinte care nsemneaz ceva deosebit de mare, fie om, nas, barb sau altceva? Intradevr, un nume att de frecvent n Schei, ca Bditoiu, ar exprima o contrazicere ntre un sufix dnminutiv -il, si unul augmentatov -oiu. De fapt, cineva din neamul acesta a fost cndva poreclit "Bdit" probabil pentru c ntrebuinta mult acest cuvnt; Bditoiu era descendentul lui. Sufixul -oiu nu e deci augmentativ ca omosu, nsonu, brboiu, ci, ca sufixul -escu, exprim n Carpatii sudici apartinerea la un neam. Bditoiu nu e un "bade mic" (sufixul -it) si "mare" (sufixul -oiu) n acelasi timp, ci "unul de-ai celui poreclit Bdit". Tot astfel, n Scele, Tomosoiu e un descendent al lui Tmas; n Rsnov, Stniloiu urmasul lui Stnil; n Bran, Mnoiu si Mosoiu urmasii lui Manea si Mosu; Steloiu, n Cmpulung, unul din neamul lui Stela sau "alde Stelea", cum se mai zice prin partea locului. Un munte pe Buceci se numeste Bucsoiu, iar unul n Carpatii sudici Negoiu. Cel dinti era muntele pe care si psteau turmele urmasii lui Bucsa, pe cel de-al doilea, ai lui Neagu. Niste verisoare ale mele din Bran erau cunoscute n sat sub numele de Brboaiele. Ele descindeau din fruntasul satului Barbu Puscariu; nu erau numite deci dup brbatii lor, cum e obiceiul n alte prti, si dup cum se numea si la Brasov Furcoaia, nevasta lui Furc (care a dat numele unei strzi din Schei). Alte exemple de nume n -oiu din Schei sunt Mosicoiu (de la mosicu, adic mosul cel mic), Floroiul, urmasul lui Florea, Persoiu, descendentul unui Persa, care nume e si la

baza numirei de sat Persani etc. Interesant e numele Dusoiu, / cruia n Branul apropiat i corespunde Dusescu, derivat de la numele de origine slav Dusa cu cele dou sufixe escu si -oiu, cu aceeasi functie. Mai mult dect atta. Aceste dou sufixe sunt amndou de origine dacic, peste care s-au suprapus dou sufixe asemntoare latine (-o, -oneus si -iscus). Intradevr, precum presupune Meyer-Lubke si a susrinut recent A. Graur, sufixul -escu se gseste n onomastica dacic. De asemenea avem nume topice n -onia n Dacia, ca Cedonia, n apropiere de Sibiu, Canonia si Acmonia (din acmen = piatr, dup Capidan)/'. <Pasajul cuprins nme bare /.. / nu apartine lui Sextil Puscariu. A fost introdus ulterior,
probabil.de I. Coian (S. P.)>

Cititorul m va ierta de aceast recidiv filologic care, dup mine, este doveditoare c Scheii nu sunt o asezare bulgreasc din secolul al XIV-lea, cum spun cronicarii, ci face parte din populatia mai veche din Carpatii sudici, indiferent dac la origine era romn sau a primit aceast limb mai trziu (ns nainte de veacul al XIII-lea cnd au venit sasii la Brasov). Pe cnd, au venit colonistii sasi n Tara Brsei, satul romnizat al Scheilor era la o deprtare de vreo trei-patru kilometri mai spre miazzi, n legtur cu alte sate romnesti de munte, Scelele si Rsnovul. Ele tineau de locurile acestea, ca brazii de codru, si pe vremea cnd la ses locurile fuseser prefcute n "terra deserta et inhabitata". Scheii au trecut peste vremuri grele, strecurndu-se printre ele neobservati de cronicarii ce nu erau impresionati de populatia autohton, cum nu pomeneste cltorul pestii ce sgeata prin praiele pe lng care trece. Abia cnd colonistii din Brasovechi se mutar n valea Timpei, atunci n istoria Scheilor s-a produs un eveniment decisiv. Drumul lor spre nord, singurul ce ducea n interiorul trii, le-a fost nchis. Spre a ajunge la ses, ei trebuiau s treac prin cetatea fortificat si nchisa, pentru ei, a Brasovului neospitalier. Arunci din steni, ei au devenit mahalagii. Cresctorii de vite au trecut muntii stabilindu-se n Principate sau tinnd acolo mosii si vii. Fr ci de comunicatie, nici negotul lor nu putu nflori, ci vegeta n marginile posibilittilor si cu marf ce nu fcea concurent sasilor: peste srat etc. Transporturi si iscodiri, solii n Tara Romneasc, traductori si slujbasi inferiori la oficiile din Cetate, hamali si servitori, iat rolul la care fu redus populatia din Schei. Cu Scelele contactul se mentinu ntructva, mai ales c si sacelenii treceauadesea muntii. Asemnarile n port nu dateaza din timpuri prea vechi, ci se datoresc mai adesea acelorasiinfluente externe, modeifemeiesti a jupneselor din Tara Romneasca si amnuntelor imitate dup costumul ssoaicelor. Odat, n tineretea mea, a vizitat Brasovul poetul german Detlef von Lilienkron. Sasii lau purtat prin centru si prin Brasovechi, artndu-i vestigiile de aproape sapte sute de ani ale unui trecut de care erau mndri. De la o vreme, poetul a nceput s se plictiseasc de uniformitatea caselor si lipsa de orice avnt si noblete a liniilor lor arhitecrurale. Verdeata Scheilor ntre grdini l ademenea mai mult si ceru s fie dus acolo. O alt lume i se deschise deodat naintea ochilor, o lume care vorbea un grai strin, dar care i povestea despre niste oameni cu cultul frumosului, ce nu se simt bine dect n cuiburi pline de poezie si coloare. De cum ai trecut prin Poarta Scheilor vezi ndat c ai a face cu oameni

de alt temperament, alte preferinte si alt fel de a se simti fericiti. Uneori m ntreb dac aceast deosebire tine de structura etnic sau de trecutul si obisnuintele celor dou neamuri, agonisite n curs de veacuni, sau dac aici s-au unit amndou, nsusiri nnscute si experiente cstigate sub alt constelatie istoric si ltime geografic. Trezite de ntiele raze de soare, albinele ies din stup si ncep munca lor n fiecare zi, cutreiernd potirele florilor, unul dupa altul, pe rnd si cu sistem. Desigur ca si pe ele le atrage forma si coloarea florilor si le mbat parfumul teilor nfloriti, dar adevrata lor satisfactie, sincera lor bucurie este n mplinirea datoriei, n contributia pe care fiecare n parte o poate aduce stupului. Dulceata mierei devine pretioas abia dup ce a fost adus si depozitat n chiliutele uniforme de cear. Aceast provizie pentru iarn e aprat cu ndrjire, cu arma acelor; trntorii sunt scosi, ca netrebnici, dup ce si-au miplinit datoria procreatiei; regina, recunoscut, slavit si servita de ntreaga obste, poate trona linistit. Aceleasi raze de soare au strbtut si printre petalele trandafirilor, bujorilor si altor flori unde s-au adpostit pentru o noapte fluturii. Iat cum zboar, n crduri sau cte doi, ucndu-se, legnndu-se, alintndu-se prin vzduh, pscnd nectarul florilor ici si colo, cte putin, nerulburati de grija iernii si a zilei de mine. Astzi e soare, azi e frumos si bine, azi parfumul florilor e mbttor si lumina din aer att de vie, nct te invit la joac si la cele mai fantastice evolutii aeronautice. Zbor netulburat pentru fantazie, podoabele cele mai minunate pentru aripi, lux si poezie - iat cum nlelege fluturele s se bucure de viata. Lilienkron, care prefera Scheii Cettii, era si el poet, un ndrgit al colorii, prefernd farmecele unei imaginatii care te scoate din banalitatea unei vieti prea ordonate, care nu ntelege s sacrifice orice individualitate si originalitate pentru ca s fie un folositor si asculttor fiu al obstei. Adevrat c nimerise la noi n cel mai frumos anotimp, n scurta dar fermectoarea primvar brasovean. Pe portile celor mai multe case erau brazii mpodobiti, care artau c acolo locuieste un "june", iar grdinile ce acopereau dealurile erau pline de pomi nfloriti. Cele dinti ies florile caisilor nerbdtori. De cele mai multe ori graba lor e pedepsit, cci peste cele dinti flori d gerul unor nopti reci n aceste tinuturi de munte. Dar caisul nu si nseamn ptania, si la anul va fi tot att de grbit s salute razele soarelui. n locul zpezii trectoare, pomii sunt ninsi acum cu neaua florilor albe, ngrmdite n ciucurii mari si desi ai perilor, cu florile cu petale mici ale prunilor si, naintea lor, ale ciresiltir si visinilor. La urm de tot vine floarea mare, trandafirie la nceput, alb la urm, a merilor. Din aceste flori se dezvolt repede ciresele pietroase si rosii, cele "selane", cu coaja pal, si cele mari si negre, dulci ca pcatul. Cnd cad petalele delicate n colori ale caisilor, ies delicioasele fructe portocalii, cu smburi care ascund si un miez ce seamn cu o migdal, pe cnd smburele piersicilor acoperite cu un puf fin e tare ca piatra si nu se poate sparge dup ce ai desfcut de pe el "carnea mustoas si aromat. Perele "pergamute" snt pline de suc, pe care trebuie s-l sorbi ca s nu curg pe haine. In cele "scortoase" musti greu, dar cnd le-ai rnit cu dintii, ele pling cu lacrimi dulci, pe cnd

perele "ientne" te pclesc totdeauna, lundu-ti ochii cu mrimea si coloarea lor, dar deceptionndu-te cu gustul lor neccios si lipsit de orice calitate. Merele erau de multe soiuri, de-ale untului, popesti, vinete, panavrige si de alte feluri. In fruntea lor erau ns merele "ptule", neartoase, dar minunate la gust, dup ce se coceau, pe la Crciun, pe ptulele din pivnit. "Ionatanele" nc nu se cunosteau. Dar prunele strmbe, care se desfac de pe smbure si au un gust acriu? Incepi s mnnci din cosnita plina si nu te nduri sa te opresti. Dup ele se potriveste un phrel de tuic, ca s nu-ti "cad greu". Doar "ringlotele" (reine Claude), verzi si dulci, dac pot concura cu ele, pe cnd n gluste de aluat subtire se fac bine si altfel de prune, mai putin nobile, cci ele se servesc cu pesmete muiat n unt si ndulcit cu zahr. Numai corcodusele, crora la Brasov li se zice "zarzle", galbene si rosii, nu au nici o trecere. Dar nucile turcesti, mari si cu coaja groas, sau cele lunguiete si cu o coaj subtire de o poti sparge usor apsnd-o puternic de alt nuc n mini? In nucii rotati si btrni din Groaveri aruncam toamna cu pietre si cu scurtturi de lemn ca s lovim nucile ce se dezghiocau cznd. In acest cartier pitorese, care a plcut att de mult poetului german, ncntat de casele multicolore si grdinile vesele ce lipsesc Cettii, noi, cei din centru, mergeam rar, nct si amintirile mele sunt putine si reduse la drumul la Sf. Nicolae si la Poian, pe la rude sau la cte o plimbare. La Poian mergeam traversnd Tocilele si trecnd pe la moara lui Pelionis, n capul Scheilor, unde se vedeau stncile de pe care tradisia spune c a srit calul regelui Solomon, apoi apucam pe Oabn n sus, urcnd serpentinele frumoase si comode. Cnd ns nu mergeam la excursia de toamn a scoalelor, o luam de obicei prin Cacova si Calea Vacilor, ca s evitm drumul lung printre case. Din Poian urcam uneori pe Postovar, unde Societatea Carpatin german fcuse o cas de adpost. De pe Oabn se face un drum lateral, putin umblat, desi e ct se poate de frumos, la Piatra Tiului. Aco o ti se deschide pe neasteptate o priveliste ncnttoare. Brasovul e dominat de Biserica Neagr, care de aici se vede, cu proporliile ei mrete, oarecum din profil. Afar de cele dou artere principale ce duc din Cetate n Schei, Ulita Mare (a Prundului ntr-o vreme Stefan cel Mare) si Ulita Furcoaie (mai trziu a Caterinei si apoi Strada Brrncoveanu, numit astfel dup un descendent al domnului, care avea o cas aici(1)) mai e Ciocracul (Strada Lapedatu), care urmeaz linia muntelui si iese pe Coast. Casa mare pe lnga care treci e Petcutul, fosta cas a lui Petcu Strarul, care dup multe peripetii a devenit azil de btrni si slabi de minte. De acolo nu mai e mult pn n saua Tmpei. Paralel cu aceste trei strzi ce se urc n Schei este alta, ce se face la dreapta "Gimnaziului". Pe vremea mea i zicea Dup Vale, din cauza apei descoperite ce curgea prin mijlocul ei si pe care noi o treceam pe cpriorii subtiri ce tineau mbrcmintea ei de

scnduri. Aici era, dup colt cu strada Fntnii Rosii, un argsitor ce asternea coaja cu miros greu, cu care argsea pieile. Tot pe aceast strdut era baia Flora, creia noi i spuneam a Tntareanului, cu un bazin rece, n care ne scldam cteodat, cnd nu aveam vreme s mergem n Blumna. Ea data de la nceputul veacului trecut, cnd, n 1820, e pomenit ca baia lui Dumiuu Vasilache. Dar scldtoarea Brasovului era n dosul gimnaziului, la baia de aburi a Eforiei, ridicat de negustorii romni din Brasov, care de la nceput au hotrt s nzestreze gimnaziul cu un stabiliment folositor si aductor de venituri sigure. Strmosul meu, Gheorghe Nica, cinsti gimnaziului actiunile sale de la baie; si desigur c si alti negustori au fcut la fel. Doamne, ce binefacere a fost pentru Brasov aceast baie, ntr-o vreme cnd orasul nu avea apeduct si apa ce trebuia crat cu "botele" nu se putea "izidi" cu scldatul! Marti era apa curat si aburul proaspt, cci luni stabilimentul era nchis pentru curtenie. Miercuri era pentru femei, vineri pentru cei din mprejurime, care veneau la trg, duminic pentru multimea ce nu avea vreme n alt zi, iar joi dup prnz era rezervat pentru elevii de la scoli, care plteau un pret de favoare, 20 creitari, dac mi aduc bine aminte, sau erau scutili de orice tax de intrare. Dar eu nu mergeam numai joi, cu colegii, ci adesea si marti, cu tata. Atunci ajungeam si la "frotat", la masajele nemiloase pe care ti le aplica Dumitru, frmntndu-te ca pe un aluat, de credeai c-ti mut muschii din loc. Ca renscut si plin de spuma spunului cu care erai acoperit pe tot corpul, fugeai sub dus si te ntindeai apoii pe bncile de lemn, n caamera spatioas, plina cu aburi desi si fierbinti, din ce n ce mai calzi, cu ct urcai mai sus. Noi copiii, fireste, ne luam la ntrecere, cine poate suporta timp mai ndelungat aburii fierbinti. Din cnd n cnd era voie s ne ducem sub dus sau s ne punem pe cap o compres cu ap rece din bazinul cal mare, pe care o luai ntr-un "sustar" de lemn vopsit pe din afar verde, si care nu avea mai mult de vreo 12 grade. n acest bazin nu puteai sta mult vreme, ci te grbeai s sari n bazinul cel mic cu ap cldut, care prea si mai cald, dup ce ieseai din bazinul cel rece. In aceast joi apa cald era cam tulbure si groas, cci n ea se scldau toti vizitatorii. Si apoi dusurile! Le luai de-a rndul, nainte de a iesi: pe cele ce te stropeau de sus n jos, de jos n sus sau dintr-o parte, mproscndu-te cu putere. "Mens sana in corpore sano" era deviza scris cu litere mari n sala de mbrcat, unde mai nti venea tiatul unghiilor si a pielei ngrosate sau btturilor, fcut cu mult dibcie de masorul care nu era de serviciu. Dac iesi pe poarta ce d la scoala de fete si o iai n sus pe Ulita Furcoaie, poti s te duci pe la "Rat", pe o scurttur, la Warte. Primvara nu prea fceai acest drum, caci preferai s usci pe la Romuri, ca s treci pe lng liliecii nflorili ce te nsolesc o parte mare din drum. La grdina lui Rideli te opresti ca s admiri straturile ngrijite de flori si tufele nflorite, precum si globurile de sticl de toate colorile, care mpodobesc rzoarele, si piticii si cprioarele de teracot aduse de la Karlsbad.

Aceste podoabe sunt si n grdina de la Warte, unde mai vezi si produsele sculpturale ale birtasului. Mai bun dect acestea este ns gustarea ce se serveste, salam tiat n felii subliri, brnz cu unt si ridichi mustcioase de Brsa, fragede si pline de "apa" pe care o "las", dac sunt bine srate. O sticl de bere completeaz aceast mas frugal, luat de cei grbiti s continuie drumul pn la Stejris sau chiar pn la Piatra Corbului. La Banca Teologilor l ntlnesti negresit pe profesorul Socaciu, care si face plimbarea zilnic, pe vreme frumoas ca si pe ploaie. In copilria mea nu prea mergeam bucuros prin Ulita Furcoaie, seara, dup ce se fcea nruneric. Aici aveau adic templul lor "mucrii", o sect religioas ce iesise pe atunci, cea dinti la noi, de nu m nsel. Cum era cultul lor, nu stiu; dar el era nconjurat de o atmosfer mistic. Aceast not miraculoas a fost, probabil, cauza c noul cult prinse rdcini mai ales printre sasi, pe care slujba lor luteran, lipsit de orice misticism, nu-i mai putea satisface. [...]. Tot din cauza aceasta s-a rspndit n Brasov, ceva mai trziu, o alt sect, a "oamenilor narurii", care umblau desculti, cu barba netuns si fr cmas sub tunica lung de postav cafeniu, de credeai c vin de la Oberammergau.(2) Imi aduc aminte de un episod hazliu, ptit de un mucr. Un fervent discipol al acestei secte, cu numele Eiven, se ntorcea n zori de zi de la serviciul nocturn al celor cuceriti de noua nvttur. Deodat, o voce cavernoas rsun n tcerea ce domnea n mprejurime, venind de sus. "Eiven, Eiven!" odat si a doua oar. Infiorat si sigur c glasul era divin, mucrul czu n genunchi si cu capul n trn rosti, cu voce tremurat: "Doamne, Doamne, ce poruncesti slugii tale?" Atunci hornarul - cci era un "urlier" care curta cosul de la crciuma "La Rat" - rspunse rar si solemn "S m pupi...!" Dac o iai n sus pe Ulita Mare treci pe lng cteva case care nu existau pe vremea mea. Astfel e casa Popovici; zidit ntr-un frumos stil empire de arhitectul romn Cezar Poppovits din Viena, care a cldit si spitalul Elias n Bucuresti, si internatul de bieti, n stil romnesc, zidit de arhitectul brasovean Gheorghe Dusoiu. Acest internat s-a ridicat din obolul brasovenilor, strns pentru "masa studenlilor", cu deosebire de V. Onitiu, vrednicul director al Liceului Saguna. Sub el se introduse obiceiul s se dea "cununile eterne", adic sumele de bani ce se cheltuiesc pe flori, pe sicriele mortiloz. Din acesti bani puteau lua masa fiii srmani de trani care veneau la scolile din Brasov. Viata din Schei palpita n Piata Prundului. Acolo e prima din seria de cruci ridicate de oameni cu frica lui Dumnezeu - a doua e mai sus, crucea "cpitanului", eroul scheian Ilie Birt -, crciuma lui Steric, cu vinul cel bun, trgul de duminic si, nainte de toate, biserica Sfnrului Nicolae, fala Brasovului romnesc. In cimitirul acesteia sunt ngropati attia buni crestini localnici, alturi de boieri mari de peste munti, adpostiti n orasul de sub Tmpa de urgia turceasc si cruzimea eteristilor greci. In aceast biseric spatioas mergeam dumineca toate scolile s ascultm slujba si corul condus de Nichi Popovici, venit din Banatul cntretilor cu voci dulci. Nici n centrele mari ale Apusului nu mi-a fost dat s aud un glas att de plin si voluminos, adevrat

voce de bel canto. In gimnaziul superior, dup ce am "mutat", adic dup ce mi s-a schimbat vocea, am avansat si eu din nava bisericii n "podisorn", galeria pe care cnta corul. Atunci avui si eu parte de bomboanele pe care Nichi Popovici le lua totdeauna cu sine, ca s-si dreag glasul cnd avea s cnte "Carii pe heruvimi", din liturghia lui Ghit Dima. Dup ce termina cntarea, punea pe scndura din fata lui "tocul" cu bomboane din care aveam voie s lum si noi, coristii. De pe "podisorn" se auzea mai bine slujba. Cnd popa Voina ridica minile, ntovrsind cu un gest larg si patetic exclamatia "la Domnul s cerem", eu mult timp auzeam "la Domnu'n Sacele". Astfel de interpretri personale ale textului bisericesc ru nteles, un fel de etimologie populara, nu erau rare. Un copil din neam spunea Tatl nostru zicnd "care leiesti n cersuri", desi "a lei" era pentru el un cuvnt tot att de nenteles, ca si forma neobisnuit "carele". La stran cnta elevul lui Anton Pann, cntretul Mucenic, sau Mucenescu, cum i plcea s se numeasc mai trziu. El stia glasurile ca putini altii, dar era si un mester al cntecului lumesc. Despre el se crede c a compus melodia de la Desteapt-te Romne. Mai avea el o miestrie, n care nu-l ntrecea nimeni si pe care probabil a nvtat-o tot de la dasclul su "cel sftos ca un proverb". Se aseza zcnd pe spate, si punea pe cineva s-i toarne vinul pe gur. Vinul curgea fr ca Mucenic s-l mai nghit. Cntreti de seam a avut totdeauna Sf. Nicolae. Pe cnd eram n liceu, a venit Toma Brenci, cu un glas dumnezeiese de tenor, care i-a rmas curat pn azi, c e btrn. Si Dumnezeu stie dac l-a menajat, cci nu era chef la Brasov la care s nu fie chemat si minunatul cntret. Si preotii erau vestiti slujitori n fata altarului. Pe Popazu nu l-am mai apucat, cci plecase ca episcop la Caransebes. Btrnul Petric, cu barba lui alb, era preotul de mod veche, modest si cucernic. Preot frumos si cu prestant era si popa Priscu, cel cu barba ngrijit, care pstra aceeasi fat grav n fata altarului, ca si n piat, unde l ntlneai cumprnd ntiele trufandale. O voce puternic avea popa Saftu, pe vremuri cntret vestit ntre studentii de la Lipsca, unde si-a agonisit titlul de doctor n filosofie. Avea un glas puternic, dar cam "gras". Din cauza obezittii sale, reverenda i era totdeauna mai scurt nainte dect la spate. Cel ce slujea mai frumos era, fr ndoial, popa Voina. Gesturile sale erau mari, si glasul melodios. Frumoas era mai ales nftisarea lui de sfnt oriental, cu barba plin si cu o nobil tinut. n opozilie cu popa Sfetea de Pe Tocile, care avea sapte fete, popa Voina a avut opt bieti unul dup altul, nainte s i se nasc cea dinti fat. Preoteasa, zvelt si gratioas pn la btrnete, era mndr de odraslele sale. Odat veni la Brasov Tache Ionescu, prieten cu popa Voina. Vizitndu-l acas, printele i prezent pe fiii si, sase la numr, care se nsirau ca fluierile unei orgi. Le spuse la toli numele, adugnd: "al saptelea e pe drum". Bujor, copilul sftos, ntreb atunci: "Dar pe cel de pe ulit, cum l cheam?" Mersul la biseric era pentru noi putin amuzant, mai ales primvara, cnd soarele ne invtta la plimbare sau la joac. Si mai putin amuzant era "exortarea", adic jumtatea de

ceas naintea bisericii, cnd ne tinea un fel de predic profesorul de religie. Acesta era, pe vremea mea, Fericean, un tip sui-generis. Specialitatea lui era propriu-zis logica, despre care a scris st un manual [...]. Amuzante erau pentru noi mai ales deniile dinaintea Pastilor. n biseric era totdeauna mbulzeal mare, nct puteai s cosi neobservat hainele celor ce stteau unul lng altul. Cnd ieseau din biseric si se rreau rndurile vedeai numai frati siamezi. Mai aveam la denii si alt petrecere. Cum la sfrsitul slujbei era ntunerec, puteam trage, fz s fie vzute, fire subtisi de sfoar de-a lungul drumului ce cobora n pant destul de repede de la usa bisericii. Credinciosii nu se uitau unde calc si se mpiedecau, spre marele nostru haz. n biseric, crsnicul Peligrad stingea lumnrile cu mucrile din vrful unei prjini lungi, iar cei trei epitropi, brnzarul Pascu, crciumarul Stenc si btrnul Lupan, numarau banii strnsi cu discul, i ncuiau n lada mesei lor si plecau si ei acas. Noi, copiii, ne spovedeam si cuminecan n sptmma Patimilor, iar dup cuminectur, cnd ieseam flmnzi dm biseric, la us ne asteptau trocritele cu cosurile lor de scoverzi, niste plcinte de aluat dospit, coapte n ulei de in si tvlite n zahr praf. Cnd le mncai, te ungeai de miroseai toat ziua a ulei. Deasupra portii, Sfntul Nicolaie din icoana lui Misu Pop te privea plin de buntate, ierttor pentru poznele ce le-ai fcut de denii si multumit c te-ai grijit, ca orice bun crestin.

BRASOVECHIUL. BLUMNA. STRAJA

Dup cum forma articulat de la "undelemn" nu e "untul de lemn", ci "undelemnul", tot asa nu se articuleaz "Brasovul vechi", ci "Brasovechiul", ntr-un cuvnt a crui compozitie e foarte veche. Inceputul lui e la "Numrul Unu". Desigur ca nainte vreme era cu mult mai jos. "Unu" e numrul casei, dup numerotatia mai nou. Pentru brasoveni ns, acesta nu e un numeral, ci o notiune mai ampl, ntelegndu-se nu numai edificiul care adposteste astzi cinematograful "Astra", ci tot alaiul de festivitii si petreceri ce se tineau aici, ncepnd cu balurile elegante ale societlii brasovene si sfrsind cu "saribalurile" unguresti. La seratele ce se ddeau n slile acestui hotel; costumate si mascate, mergeai dup miezul noptii, ca s te amuzezi jucnd cu servitorimea. Niste pnze pictate si prinse e pretele dinspre oras le anunta cu sptmni nainte, in loc de afise colorate, iar la prvliile dm Cetate erau expuse fel de fel de msti. Tot n sala cea mare de la "Numrul Unu" aveau loc "convenirile sociale", cu concert si dans, si balurile la care n pauz se lua masa, de la care nu lipsea niciodat friptura de purcel. De cte ori n-am alunecat cu pasi uriasi, la "galop", pe parchetul neted si aplecat din coltul stng, cu dansatoarele ale cror mame sedeau pe bncile de catifea rosie, cu fete radioase cnd fetele lor nu "vindeau ptrnjei"! Pe atunci tinerii erau bine crescuti si dansau cu toate fetele, si nu numai, ca astzi, cu aleasa inimii sau cu "flirturile" lor. In sala cea mare era loc destul si pentru nelipsitele "jocuri de coloana", cadrilul, romana si, ceva mai demult, lancierul. Te ngrijeai din vreme s ai un vis--vis simpatic, si erai cu atentia ncordat ca s nu gresesti figurile. Mai ales la roman, un dans nscocit la Brasov n casa lui Iacob Muresianu. Cpitanul Popa se ngrijea ca dansatorii s nu fac greseli, tinnd cu ei probe. Cadrilul al doilea era rezervat pentru fata pe care o iubeai. De aceea o "angajai" cu sptmni nainte, ca s nu ti-o ia altul. Ziua, si cnd nu erau baluri si seara, n sala de la "Numrul Unu" aveau loc diferite reprezentatii spectaculoase. Un atlet ridica greutli sau, rzimndu-se pe mini si pe picioare, tinea pe piept un podiu pe care se urcau pn la patru persoane. Intre acestia era si avocarul Sorescu, care trecea de 100 de kilograme, si Ludvigoaia, stpna slii, tot att de ponderoas. "Clou"-ul era cnd atletul lsa s-i pun pe piept un pian, la care un pianist cnta o bucat ntreag. Un ventriloc fcea s vorbeasc, cu voci groase sau subtiri, manechinele de pe scen. Un scamator scotea bani din nasul vreunui domn din public sau porumbei dintr-un joben si panglici nesfrsite dintr-o cutie de chibrituri. Un hipnotizor cu fata demonic adormea ctiva domni din public si le ddea s mnnce morcovi cruzi, creznd s au n mna cea mai delicioas ciocolat. Doi pitici, un brbat n uniform de husari si o duduie decoltat, fiecare mai mic dect un copil, nu erau ntrecuti dect de Dobos Ioanci, care venea regulat la Brasov. In opozitie cu el era uriasul Otto, un svab care de cnd ajunsese celebru prin dimensiunile lui, devenise, dup moda din 1894, din Wilhelm, Vilmos. La ctiva pasi mai departe erau crciumile "Numrul Cinci" si, n fat, "Numrul Patru", n ale cror curti spatioase trgeau carele din satele din mprejunme. Lng aceasta era

vestita berarie "Gambrinus", la care mergeau "studentii" la un pahar de bere servit de roscata Reginchen, care, desi ssoaic, era foarte prietenoas cu romnii. Lipit de "Gambrinus" era Pomul Verde", cel mai vestit hotel din Brasov, mai bun dect "Hotelul Bucuresti", peste drum, si dect "Europa", n Ulita Vmii, n cldirea ce adaposteste acum cinematograful "Corso". Brasovul nu era un centru comercial ca astzi, iar vara, cnd veneau vilegiaturistii din Tar, goniti de cldurile Bucurestilor, mnati de dorul de cltorii si atrasi de aspectul european al Brasovului curat si ngrijit, de ar fi fost nc odat attea hotele, tot nu ajungeau. Oaspetii trebuiau s caute camere prin oras. De la noi, de pe balconul vilei de pe Straj, priveam de-a dreptul n cutrea si grdina "Pomului Verde". Vara, cnd orchestra orasului ddea aici concerte, noi aveam muzic la mas. Cunosteam pe cei mai multi din vizitatorii grdinii cu castanii cei umbrosi. Intre ei, nainte de toti, pe Steli Mihalovici, simpaticul bancher burlac. Din curtea hotelului ne povestea cu voce tare noutlile Brasovului. Cnd vorbea nu gesticula deloc, ci sttea drept ca o lumnare, cu bratele atrnnd. Mopsul lui alb te privea ncruntat si disprejuitor. Dac treceai de primele case din Ulita Lung si apucai pe jos pe scndurile groase si noduroase ce acopereau canalul, fceai doi kilometri pe lng casele uniforme ale acestui cartier. El pstreaz pn azi, mai ales n strzile laterale, caracterul originar de sat. Ai impresia c esti n Codlea sau Rsnov. Mai ales prin Strada de Mijloc si alte strzi laterale, ntlnesti si astzi pe "gburii" blonzi si cu picioare lungi si pe "gburoaicele" late n sale, care aduc vineri "verdeturi" n trg si n fiecare dimineat laptele gras de bivolit n cni mari de tinichea. Cum desprimvreaz, ele au pe cap plrii mari de paie. In Ulita Lung vezi astzi si case nou n stil orsenesc. Sunt si dou fabrici; cea de bere e a lui Czell, fcut pe la 1890, dup cea din Drste. In ultimul deceniu al veacului trecut si n cele dinti ale secolului nostru, brasoveanul Czell avea un fel de monopol al buturilor din Tara Brsei si o fabric mare de spirt n Cristian, din care ieseau pe o teav aburi ce rspndeau un miros penetrant de "mltu", adic de borhot. Ceva mai ncolo era o fabric de filatur, a lui Thrul, care mi servea n copilrie de destepttor, cci sirena ei suiera tocmai la sapte, cnd sream grbit din pat s plec la scoal. Aproape de capatul Ulitei Lungi era, pe mna dreapta, crciuma "La doi uriasi", cu portretele n mrime natural ale celor doi giganti, de-a dreapta si de-a stnga portii. Tocmai la sfrsitul strazii era cazarma de artilerie n ale carei curti spatioase vedeai clreti fcnd echitatie. Dincolo de biserica Sf. Bartolomei sunt niste cariere de piatr si niste locuri mlstinoase numite Sprenghi, n care vara se scldau copiii, desi aproape n fiecare an se necau oameni n apa ateasta viclean, cu ochiuri adnci. Pe partea cealalt a soselei era gara de curnd zidit pentru linia ferat ce s-a deschis n copilria mea spre Zrnesti, unde era fabrica de hrtie ntemeiat de Gheorghe Baritiu si unde s-a zidit, pe la 1890, o mare fabric de celuloz. Mai trziu s-a deschis si linia ferat spre Fgras, care mai apoi a fost prelungit pn la Sibiu. Pe amndou aceste linii "vicinale" trenul fcea - si mai face n parte - 25 de km pe or, ceea ce pentru noi, care eram obisnuiti cu drumurile fcute cu

trsura, era un mare progres. Pn la gara Bartolomei puteai ajunge cu tramvaiul, care trecea mndru si pufind ca un tren adevrat prin Ulita Lung. Dac iesi din Brasov, dai de casele din Stupini, niste ferme ale Brasovului. Sruparii, care au acest nume de la cultura de albine pe care o fceau odinioar, sunt zarzavagii iscusiti. Mai ales sunt vestite verzele uriase ce cresc n pmntul lor gras. Romnii, care erau la nceput slugi la sasi, le-au cumprat pmnturile. Pe vremuri, cettenii Brasovului tineau s aib la mas lapte, miere si fin alb de la fermele lor din Stupini. In Brasovechi romnii sunt veniti din alte prti, precum arat si numiri ca Persinar, Vldrean, Cristolovean st altele, care trdeaz originea lor din Persani, Vldeni si Cristian. Cel mai mare contingent de imigrati l-au dat cei din Tara Oltului. Porecla romnilor din Brasovechi este ttusi. Incruct "ttie", nu stiu. In tot felul lor ei se deosebesc mult de trocarii din Schei. Biserica romneasc din Brasovechi cu hramul Sfintei Marii, a fost zidit la sfrsitul veacului al XVIII-lea. Dac romnii ar fi fost anterior sasilor n acest cartier, desigur c si-ar fi cldit biserica pe dealul Strjii, unde era, nc de la sfrsitul veacului al XIV-lea, o capel, n locul creia s-a fcut biserica Sf. Martin a sasilor, refcuta n forma ei actual n 1796. Sub ea, acolo unde ncepe Ulita de Mijloc, erau pe vremuri cele dou porti ce nchideau, spre sud, intrarea n Brasovechi. Pe vremea mea Blumna era un cartier mic, industrial, care avea o singur strad mai mare, a Grii, pe care erau cteva ateliere, cu deosebire de reparat trsuri, si cteva crciumi unde trgeau stenii veniti din Sacuime. Strada principal se numea din cauza lor, n nemteste, "Ulita Circiumarilor". Se vedea cit de colo c orasul s-a extins trziu n aceste prti, de-a lungul soselei ce ducea la Scele si n Scuime. Partea cea mai veche a Blumnii o formeaz casele din Curmtur, unde locuiau cei imigrati din satele scuiesti. Inc din 1513 e atestat numirea "Suburbium Siculorum" alturi de cea cu ceva mai veche, "Pratum Florum" si "Plumen aw". Pe unde astzi sunt strzi asfaltate si vile, erau pe vremea mea locuri virane, grdini si holde ce se ntindeau pn la gar, pe care brasovenii au voit-o departe, ca s nu le tulbure linistea cu suieratul locomotivelor si fumul gros ce iesea din cosurile lor. Dar orict de departe au asezat-o, orasul a ajuns-o, cci aceasta e singura parte a lui deschis si nesugrumat ntre munti. Casele din Strada Grii (mai trziu Iuliu Maniu, si General Mosoiu), se terminau unde strada aceasta e ntretiat da Strada Aurel Popovici (nainte Strada Miron Cristea) [azi Str. Castanilor]. O barier oprea trsurile ce veneau de la gar, si functionarul orsenesc mergea tacticos de la o trsur la alta si incasa taxa de pavaj, dndv-ti o fituic pe oare era tiprit "Pflastermautbollette" Si pe care o rupea din carnetul perforat ce-l pstra n geanta lui mare de piele neagr. Pe cap avea un chipiu cu cozoroc, care i ddea prestanta necesar cnd oprea trsurile grbite s ajung n oras. Unde e acum spitalul Mrzescu era marea livada Trausch, pe locul unde fusese un lac, iar n dosul dealuli din apropierea lui era faimoasa "putin a lui Dick" (Dck), n care se argaseau pieile si n care te trimiteau trocarii cind erau furiosi pe tine. Casa frumoas cu

monogramul A. S., care sttea singur ntre grdini si livezi ngrdite, nu mai e a lui Anastase Safrano, negustorul grec. Cele dou fabrici mari, a lui Scherg si a lui Schiel, cea dinti de postav, cea de-a doua de masini: ncepeau pe atunci s se dezvolte din modesta testorie si din atelierul, si mai modest, n marile uzine actuale. Postavul din care ne fceam hainele de iarn n copilrie era tesut n rzboaiele harnicelor scelene. Imi aduc bine aminte cnd s-a deschis n casa din coltul Trgului Cailor - casa cu cornis, a familiei Benkner, despre care am vorbit mai nainte - si n piat, prvlia de postav a lui Scherg, n care am cumprat materialul pentru un palton de iarn. In Blumna, unde era pe vremuri spitalul leprosilor, nu prea aveam ce cuta pe vremea aceea. Numai vara mergeam pe "lng plopii fr sot" de la marginea drumului, la "scoala de not". Avea bazine pentru nottori si pentru copii. Drumul lung, pn dincolo de barier, l fceam grbiti, ca sa fim acolo la unsprezece fix, cci atunci veneau brbatii la rnd. Cine sosea iute, mai zrea domnisoarele ce nu se mdurau s prseasc apa, cu "citele" de musama galben n cap si cu costumul lor decent, cu pantaloni de pnz pn sub genunchi, cu ncrelituri n partea de jos, si cu un fel de bluze lungi, ncinse cu un cordon peste mijloc. Apa nu era din cele mai curate, cci nu prea avea scurgere dar ne fcea haz s pescuim cu o sit prins n vrful unui par lung algele verzi si broastele cafenii din bazin. Ce ne psa noua c de multe ori trebuia s nghitim apa aceasta, cnd ne luptam cu cei ce ncercau s ne scufunde sau cnd se ntorcea cu noi brna pe care pluteam? Cea mai mult ap o nghiteam cnd "profesorul" de not - l chema Gober si cam consuma si el, dar nu ap, ci berea pe care i-o ddeam cnd ne declara absolventi ai scoalei - lsa slobod frnghia de care eram legati. La baie mergeam si cnd ncepeau zilele reci, cci trebuia s ne scoatem banii de abonament si pentru c era un merit s ai cele mai multe bi. Ce important avea c drdiam de frig si c ne ntorceam acas cu buzele vinete? Sirul de vile din partea nordic a Strjii nu exista. Partea aceasta era nelocuit si numai bun pentru jocurile copiilor, atrasi de cariera de piatr n care erau ascunzisuri minunate. Ceva mai populat era urcusul de la Curmtur, pe unde ducea drumul cel mai scurt la Noua si la Honterus. Dealul Melcilor era golas si al Furcilor avea pentru noi, copiii, ceva misterios, desi de mult trecuse vremea cnd criminalii atirnau aici in furci. Fabricile mari care se nsir azi de-a lungul drumului spre Noua si Drste dateaz toate din secolul acesta, afar de cea de ciment, care nici ea nu e prea veche. Dar ridicarea Brasovului ca oras industrial incepuse. Aproape peste noapte se infiripau cartierele nou, cel al grii si cele de-a lungul soselei, precum si n jurul lui Scherg si Schtel. Cnd s-a cldit apoi, prin 1893, cazarma honvezilor, caracterul tot mai pronuntat unguresc al Blumnii, cu muncitorii si ceferestii maghiari, a devenit covrsitor. Dar noutatea acestui cartier se vede si din faptul c Blumna n-are o biseric mai mare si mai veche. n opozitie cu Cetatea, aceast parte a Brasovului e cea mai bogat n case moderne si vile.

ntre Brasovechi si Blumna, apartinnd amnduror acestor cartiere, e Dealul Strjii. Casele din stnga, pe Sirul Cettuii, aveau tblile cu numrul casei ncadrat cu o linie albastr, ca cele din Brasovechi, iar cele din dreapta cu o linie verde, ca cele din Blumna. Noi locuiam n partea brasovechian. Dar nu ne-am mutat aici dect pe la 1888, cnd tata si pierduse averea cu o fabric de teracot pe care o nfiintase la Brazi, lng Ploiesti, si care n-a mers. Pn atunci stteam numai vara n Vila Tusculum - noi, copiii, i ziceam Aliv Mulucsut, citind de-a ntoarselea numirea ei, scris cu litere mari, negre pe frontispiciu - cci aceast parte a orasului era ca si pustie, si era potrivit numai pentru vilegiatur. Cnd ne-am mutat cu totul pe Straj si am rmas acolo si peste iarn, brasovenii se mirau de curajul mamii s stea n locuri asa de pustii, tocmai deasupra cimitirului luteran. Caracterul lugubru al acestui loc se accentua si prin liliecii ce zburau seara pe acolo, ca si prin vecintatea noastr. Mai departe de casa noastr era o cldire veche, tare drpnat, cu un foisor mare de scnduri. Ea fusese a strbunicului meu, negustorul Gheorghe Nica, care o cumprase presimtind c locurile acestea vor avea un mare viitor. O mostenise un unchi mare, Teodor Nica, care tria ns in Bucuresti si mult timp nu se interesa de proprietasea aceasta, cu faima c e frecventat de duhuri necurate, care noaptea se arat prin foisorul cel pustiu. De fapt, n cas locuiau doi insi, care nu-ti prea inspirau ncredere. Unul era un btrn slab la minte, cu numele Iobi, totdeatma nconjurat de copii, care l strigau pe nume si fugeau. Cellalt era un sas lung si cu mustti mari de bandit, rosii, cu numele Gebauer, o existent dubiaas a crei meserie era s treac oameni si marf pe "vama cucului" n Romnia. El conducea pe poteci ascunse pe cei fr pasaport, mai ales servitori si servitoare. La el erau vesnic oaspeti, care se strecurau seara pe ntuneric. Spiritele necurate le facea nsusi Gebauer, cu ajutorul unui cearsaf n care se nvlea. El era cel ce umbla prin foisor, ca s le treac curiosilor pofta s viziteze casa. In locul acestei cldiri deocheate, proprietarul a zidit mai trziu o vil, pe care o nchirie unui grec bogat din Romnia, care sttea si iarna la Brasov si care fcu pe cheltuiala lui un felinar ce lumina drumul n noptile ntunecoase. In anii din urm era aici consulatul german. De curnd casa a fcut explozie. Pustiu si urt nu era pe Straj, cum credeau ceilalti. Cum aprea dimineata soarele dup Curmtur, el si trimitea ntiele raze la noi, iar seara tot pe noi ne mngiau ultimele luciri ale amurgului, cnd soarele apunea dup Mgura Codlei. Si grdina! Ce mare mi se parea n copilrie! In vrful ei era un foisor la care urcam ns destul de rar, cci urcusul era greu. Eu aduceam ntiele viorele si m bucuram totdeauna cnd descopeream cite un cuib nou, plin de ochisorii vineti ai primverii. Vara culegeam ntiele caise, iar toamna trziu, cnd pomii si pierdeau frunzele, eu mai gseam n cei doi gutui din vrful gradinii cteva fructe cu gust astringent. Cnd, la un Crciun, am cptat o pusc Flobert, vntorile le fceam tot n grdin. Ciori, trci si pisici slbticite erau tinta exercitiilor mele cinegetice. Mai cu seam de

cnd se pusese un premiu de fiecare preche de labe de cioar si de cnd pisicile fceau prea dese vizite porumbarului nostru. Premii ddea primria si penuru crbusi, care se nmultiser att de mult, c din patru n patru ani nu mai rmnea, pn la sfrsitul lui mai frunz verde pe copaci. Sub pomii din grdin si sub copacii de pe Straj asterneam cearsafuri, si apoi i scuturam de ploau, nu alta, gndacii. Umpleam apoi un sac si mergeam la primrie ca s ncasm un creitar de litru de crbusi. De locuinta de pe Straj mai e legat o amintire. Prin anul 1888 am fost desteptati din somn de un uruit puternic. Ingrozili, am simtit c se naruie pmntul dinaintea casei noastre. Tot gardul care ne desprtea de "Pomul Verde" dispruse si cu el tot drumul lat de la gard pn la cas. Abia rmsese o potecut ca de o jumtata de metru de lat. Norocul nostru a fost c vila noastr era zidit pe stnc si a rmas intact cnd s-a surpat o parte din deal. Mult mai trziu mi-a povestit soru-mea c evacund n miez de noapte casa si lund fiecare cu noi ceea ce ni se prea c trebuie salvat n grab, eu am mpachetat cteva crti, pe cnd frate-meu mai mare si-a asezat crtile de scoal pe polita ferestrii, ca s nu cumva s rmn salvate. Adesea sream si gardul si ieseam n vrful Strjii la Cettuia pe care austriecii au zidit-o n locul turnului de veghe din timpuri mai vechi. Pe vremea mea aici era nchisoarea militar. Noi o nconjuram adesea, avnd o priveliste circular asupra intregului Brasov si nu ne opream dect la ceasul de soare dinaintea portii. Pe un cadran de marmor alb umbra unui triunghi de metal acoperea cifra gravat ce-ti descoperea ora zilei. Pe partea cealalt, pe o prelungire a platoului din vrful Strjii, era depozitul de muniti si praf de pusca, pzit de o santinel ce se plimba ziua-noaptea cu baioneta la pusc si nu te lsa s te apropii. De ea aveam un mare respect. Pe Straj erau si aparatele de gimnastic ale soldatilor, fixate n pmnt, un "stimt" si niste "paralele". Pe ele fceam si noi exercitii, mai ales cnd eram stui de nvtat si voiam s ne mai dezmortim "o tr". Mai adesea urcam pe Straj pe scrile repezi pe care umblau si soldatii, mai cu seama seara, cnd suna retragerea la nou, cci pe serentine urcatul ar fi durat prea mult. Pe aceste serpentine comode ntlneam adesea pe unul din cei doi btrni ce-si fceau plimbarea n zile senine, cnd prietenul btrnilor, soarele, i ademenea s ias din cas. Amindoi, desi ncrcati de ani - cci trebuie s fi fost nscuti la nceputul veacului al XIX-lea - erau voinici si umblau drepti ca lumnarea. Unul din ei era Bran de Lemeni, care locuia pe partea spre Blumna a Strjii, cu cteva case mai sus de "Soare", mnsnrea clugritelor catolice. Pe vremuri ocupase posturi importante n admmistratia austriac din Transilvania, fiind mult vreme comite suprem. Despre el se povesteste o anecdot hazlie. Avnd s nnopteze odat ntr-un sat din Tara Oltului, cel ce ngrijea de cartiruirea lui ceru unui tran chiabur s-l gzduiasc. Acesta primi bucuros, voind numai s afle cnd vine: "Ilustritatea sa domnul comite suprem si consilier aulic..." "Pentru atlia n-am loc!" - l ntrerupse gazda.

Dintre cei patru fii ai lui, cel mai mare, Iani, care dup moartea tatlui su se plimba si el pe Straj, tantos si distant ca un grande spaniol, s-a facut de 100 de ani. Al doilea btrn era profesorul pensionar David Almsanu. Latinist nfocat, cu temeinic cultur clasic, el profita de orice prilej festiv, ca s trimit srbtoritului o od latineasc n metru antic, dup msura cruia si potrivea parc si pasii. Cnd se necjea pe elevii si, care i fceau si servicii de "famuli", mergnd cu cosnita n trg, le striga furios: "Cuion de la Mantua cu coada alb!" De ce tocmai de la Mantua si de ce cu coada alb, n-am stiut niciodat. Deoarece acest tip de umanisti romni n Ardealul veacului trecut a disprut, reproduc scrisoarea lui de felicitare din anul 1890, mpreuna cu traducerea romaneasc - fcut tot de el, - trimis unchiului meu, arhimandritului Ilarion Puscariu: "Salve, laetus agas vitam Felux curriculum vitae Ta Mitra superveniat, cingens Tua Adnuat Omnipotens votis, quae Et formosa nuagis Ecclesia surgat ad astra...!! Coronae Kalemdis ss / David Almsanu profesor n pensiune" Traducere "Salutare, se triesci o viat vesel prea cuviose Parinte. Cursul fericit al vieti se nu ce paraseasc nici odat. Urmeze mitra care se ti incoroneze tmplele senine. Auztti Domnul dorintele si rugaciunile ferbinti. Biserica tot mai falnic se ve nalte pana la ceriuri. ss / David Almsanu prof. n ponsiune" La 16 Iunie 1889, Almsanu i trimisese, cu prilejul numirei de vicar arhiepiscopesc, urmtoarele versuri latinesti: "Salve vir docte, multos tibi poscimus annos Gratulor ego tibi nec non Ommes Sapientes Gratia praesto adsit coelo demissa supmemo". venerande Sacerdos! daserat nunquam! tempora clara! poscis ab ipso, MDCCCXC

Ianuariis

BRUL N JURUL CETTII

Centrul Brasovului - Cetatea - e nconjurat de un bru lat de verdeat si locuri virane, care formau odinioar "glacis"-ul fortretei. n copilria mea mai rmseser aici cteva din gropile vechilor ntrituri. Bulevardul Ferdinand, pe care ne-am plimbat n capitolul prim, era situat binisor mai jos dect promenada, si aici se vindeau, mai mult ca un secol, lemnele pentru iarn. Abia n 1887 gropile sunt umplute si trgul de lemne a fost mutat pe locul unde e acum Palatul finantelor. "Groapa" din actualul bulevard se continua si de cealalt parte a Portii Vmii. Aeolo unde azi e prefectura si biblioteca "Astrei" erau n copilria mea niste satre si locuri nu tocmai bine famate. ln actualul parc se nsirau vinerea crute. Ulita Vmii se termina cu liceul catolic. Ca n cele mai multe orase din Apus, cu ntrituri medievale, brul ce nconjura centrul orasului e bogat n flori si verdeat, cu copaci umbrosi, care primenesc aerul si desfat privirile. Aici sunt bulevardele moderne, "ringurile" si parcurile. Pe acest bru sunt la Brasov si locurile de vesnic odihn a celor motli. Ele au aici frumosul nume de "grdini ale mortilor". Cnd s-au ntemeiat erau afar de oras, prin a crui mrire au ajuns ns pe terenurile cele mai frumoase din centrul lui. Traditionalismul sasilor si firea lor nceat si sovitoare fat de ideile moderne au mentinut cimitirele pe aceste locuri si dup ce consideratii de igien si de edilitate impuneau mutarea lor afar de oras. Dup cum sasii mai continuau sa-si ngroape mortii n Biserica Neagr sau n curtea ei si dup ce din Viena iosefin venise ordinul ca nmormntrile s se fac n cimtire, tot astfel ei si ngroap mortii si azi, mai departe, la captul nordic al Brasovechiului, ca n 1788, cnd s-a astrucat ntiul cadavru n "Grdina genaralului", amenajat ca ngroptoare. Si asta desi nc din 1888 s-a pus n discutia consiliului comunal crearea unui cimitir central, cci locul pentru morti ajunsese prea strmt si n unele gropi trebuiau asezate pn la opt sicrie unul peste altul. Dar ntre salciile plngtoare si monumentele de marmor, cei vii doreau s zac dup moarte mpreun cu cei ce le erau scumpi si pentru care aprindeau n fiecare an, la inti noiembrie, flcri pioase. Si la intrarea n Blumna e un mic cimitir n jurul bisericii luterame. De asememea, sunt, sau erau, trei cumitire la nceputul Dupzidurilor de Sus. Lng Bastionul Testorilor era cimitirul evreiesc, care a fost mutat mai trziu pe Livada Postei, unde brul orasului se continu spre nord. Cnd mortii au fost dezgropati, de unii din ei nu mai stia nimeni. Atunci o evreic miloas, Mandeloaia, care avea vreo douzeci de copii, declara c scheletul era al unui copil al ei si mortul si gsea odihna n noul cimitir. Cnd, n primul rzboi mondial, au murit, n luptele de la Brasov, un numar destul de mare de soldati germani, s-a fcut pentru ei un cimitir acolo unde ncepe s urce terenul spre Tmpa. Astzi nimeni nu se prea ngrijeste de el. Aici, n apropiere, e si cimitirul din Groaveri al romnilor din Cetate, pe locul unde mai nainte era poligonul de tragere al vntorilor. Vntorii s-au mutat atunci mu sus, unde

si zidir o cldire mare pe platoul ce servise ca loc de ngropare a vagabonzilor si betivilor astrucati fr preot si slujb religioas. In acest cimitir frumos, cu morminte ngrijite si pline de flori, odihnesc negustori fruntasi si intelectuali crora Brasovul le pstreaz o amintire recumosctoare.(3) Cum intri, la stnga e mormntul lui Virgil Onitiu, marele director al liceului si luminarul profesor, mort n 1915. Nu deparee de el, al cntretului desteptrii noastre nationale, Andrei Muresianu. Cnd eram n liceu, se ntmpl aici un lucru vrednic de a fi relevat. n preseara Sfntului Andrei, "studentii" romni mpodobeau totdeauna mormntul cu flori si panglici tricolore. n epoca ntetirii sovinismului maghiar acest act "iredentist" a fost interzis. Cu toat oprelistea si cu toate c la mormnt erau postati polilisti, pe vremea mea n-a fost un singur an n care mormntul sa fi rmas fr flori si tricolor. In parcul din fata prefecturii, acolo unde e acum Camera de comert, era pe vremuri cimitirul ostsesc. In desenul lui Roza de la sfrsitul veacului al XVIII-lea, pe care l reproducem si noi, locul e nsemnat cu o cruce. In Groaveri, pe livada dinaintea gimnaziului era locul unde petreceam noi, elevii, multe dup-prnze, jucndu-ne. Gropile de odinioar despre care aduce ammte numele locului care e acelasi ca germanul "Graben" - si care se umpleau cu ap n caz de primejdie fuser nivelate prin 1883 cu pmntul adus din vechiul cimitir ostsesc. Doar n mijlocul lor era o bltoac cu ap, n care copiii prindeau broaste. Din vechea grdin n care s-a cladit gimnaziul Saguna nu mai rmaser dect ctiva nuci btrni, de-a lungul canalului cu ap curgtoare. Pe partea opus era un sir de plopi nalti ce se legnau n vnt. M ntreb cteodat dac picioroangele pe care umblau copiii nu erau si ele o rmsit din vremurile cnd gropile ce nconjurau Cetatea erau pline cu ap. Ar fi un nou exemplu de degradare a unui obiect util la rolul de jucrie de copii. Dar jocurile noastre erau mai ales altele. Cu poetul de mai trziu St. O. Iosif, fiul directorului, ne jucam bucuros "de-a hotii si jandarmii", urcndu-ne pn la Turnul Negru, unde ne ascundeam ca s nu fim descoperitx. De pe atunci poetul vremurilor patriarhale se complcea n rolul de haiduc. "Lupta combaterii" era jocul meu favorit. Stteam aliniati n dou rnduri, fat n fat. Din cnd n cnd ieseam din rnd si momeam pe adversar s ne urmreasc, cci cel ce iesea mai din urm avea drept s se ia dup cel iesit mai devreme si, lovindu-l, s-l fac prizonier. Prizonierii erau asezati unul lng altul, cu bratele ntinse, ca s poat fi eliberati de cei din partida amic. Juctorii buni erau cei ce stiau s se repead ca fulgerul si s elibereze pe prizonieri, fr s fie nsisi prinsi. Trei prizonieri pierdeau partida. Tot n Groaveri ne jucam, n pauzele dintre ore, n "capre". Arsicele le purtam n buzunare si fceam schimb cu ele. Cele "nioalte", adic cele pe mna stng, erau cele mai putin cutate, iar cele turnate cu plumb, ca s fie grele cnd le ntrebuintam ca "ichiu", erau cele mai pretioase. Unele din ele erau vopsite rosu sau albastru. Si "n minge" ne jucam, de obicei tot aici. "Pila" era cumprat mai ales de la Flusturean, un orb care era n acelasi timp mut si surd, dar care cu toate acestea avea mingile cale mai

solide, de piele multicolor si nfundate cu pr de cal. El era fiul unui negustor brasovean, unchi al unui coleg al meu, care se ntelegea cu el prin semne, cu mna n mna lui. Cnd mingea n-o bteam sau nu loveam cu ea adversarul ce fugea, cnd nu ne trebuia deci loc mult pentru joc, cutam cte un stobor sau calcan, lng care se asezau cei care aveau s se fereasc de minge. Dac nu erau nimeriti, treceau ei s tinteasc pe cei ce, la rndul lor, se asezau lng zid. Tot lng ziduri erau gropile n care aruncam nasturii cu care ne jucam "gogolele" (din germanul "Kugeln"), niste globuri de ciment, uneori si de sticl. "Turca" era o bucat dintr-un bt ascutit la cele dou capete, de vreo 15 cm de lung. Loveai n captut turcii de srea n aer, si din aer o mai loveai, cutnd s te deprtezi ct mai mult de locul de plecare. Unii, mai dibaci, o "luau" cu btul de dou si trei ori , cci atunci distanta se socotea ndoit si ntreit. Buzunarele ne erau totdeauna pline de capre, nasturi sau gogole, iar cnd nu aveam de acestea, mcar de smburi de roscove, tari si strluciosi, cu care ne jucam de-a sot sau fr-de" Pstile lemnoase si dulci le rodeam de multe ori numai ca s umplem scuielele de "organtin", pline de acesti smburi, pe care i stringeam n pumn si ntrebam dac sunt cu sot sau fr de sot, pierznd sau cstignd un numr egal cu cel din pumn, dup cum tovarsul de joc a ghicit bine sau nu. Zmeul l ridicam n aer mai ales de pe maidanul de sub Straj, unde era loc destul ca s alergi. Aici batea si vntul mai bine, fcnd ca hrtia albastr, nstins pe nisre speteze subtiri, s se umfle, coada lung s se ncolceasc n aer si ca vjitoarea s sune, poftindu-te s dai zmeului sfoar. In Groaveri, n clinul triunghiular dintre cele dou ape, canalul si valea, era, pe locul unde s-a zidit mai trziu casa profesorilor, patinoarul. Dar numai ctiva ani, cci n 1894 s-a cumprat locul de patinat sub Bastionul Testorilor, pe terenul cimitirului evreiesc mare de 5.500 de metri ptrati. Un timp. "gheata" era n fostul tarc al aurarilor, unde e astzi curtea Liceului Mesot. De asemeni, vreo doi ani a fost si n Tarcul Mcelarilor, cu intrarea din Dupzidurile de Jos. Iarna la Brasov e lung, nct patinatul era pe vremea mea sportul de iarn al brasovenilor, care nu erau nca deprinsi s umble cu sky-urile. Alergam pe gheat pn ne nghetau minile si urechile, de trebuia s intrm din cnd n cnd n cabana nclzit, unde lng soba ce dogora ne dezmorleam mdularele. Cei mai buni patinatori arau pe vremea mra farmacistul Roth, cu un sal lung la gt, renumit pentru "olandezele" lui elegante, si btrnul medic dr. Miess, care nu patina frumos dar care parc avea spiridusul n picioare, cnd fcea cele mai grele figuri pe gheat. Privindu-t, uitam s isprvim de mncat covrigul cu sare la care rontiam. In piat, la captul Trgului Grului, n dreptul librriei Zeidner, unde iarna era o sob cu crbuni n care se frigeau castanele ce miroseau att de ispititor, era, fixat de felinar, un

drapel alb de tinichea care anunta c patinoarul e deschis. Cnd sub steguletul alb era si unul mai mic, rosu, nsemna c n ziua aceea va fi patinaj si seara. Aceste seri de iarn petrecute pe gheat aveau un farmec deosebit, mai ales cnd cnta si muzica. Felinarele, destul de rare si destul de oarbe, luminau numai o portiune mic de gheat n jurul flacrii de gaz. Restul ghetii era ntr-o penumbr potrivit pentru flirt. In cursul carnavalului era, odat pe an, si un bal mascat, prilej potrivit pentru veselie si petrecere. Trebuind ns, din cauza gerului, s-ti sufli mereu nasul, mstile se stricau si nu puteai rmnea mult timp nerecunoscut. Brul n jurul Cettii era locul celor mai obisnuite plimbri. La dreapta si la stnga Portii Vmii era "parcul", fcut n 1885, pe locul viran pe care mai nainte erau carele stenilor ce veneau vinerea la trg, iar la stnga "promenada". In parc ieseau dup amiaz cacoamele noastre la plimbare. "La plimibare" era numai un fel de a vorbi, cci de obicei ele se asezau pe o banc cu cocoane cunoscute, cu care se ntlneau si cu care vorbeau despre trectori, care, la rndul lor, vorbeau despre ele. Pe promenad se plimba n cursul sptmnii tineretul brasovean. Dumunica dup prnz era rezervat lucrtoarelor si servimorimii. Orchestra orasului sau muzica militar cnta n pavilion. Pe dinaintea acestuia treceau cu pasi nceti ssoaicele blonde si romncele oachese, abia nvrednicind cu o ochire pe studentii postati lng pavilion si uitndu-se atente la ofiterii mbrcati n uniforme nou. Printre tunicile infanteristilor se zreau "atilele" albastre cu guler de blan si gitane groase cu fir ale husarilor, precum si bluzele elegante ale artileristilor, care la haina lor de parad purtau "ceacourile" mpodobite cu cozi de cal. Cnd venea toamna, promenada era uitat chiar de cei mai credinciosi vizitatori ai ei. Numai din cnd n cnd treceai prin ea, cnd erai grbit si nu voiai s ntlnesti pe nimeni. De pe castanii btrni cdeau frunzele galbene si fructele ghimpoase. Picnd, acestea se despicau, dnd la iveal castanele strlucitoare. Prin frunzele de pe jos, mturate de vnt, treceau trind picioarele pustii ncntati de fsitul pasilor lor. Acas printii lor nu-si puteau explica de ce toamna ghetele copiilor se rupeau asa de usor. Promenada cu tei din 1800 se lungi n 1888 pn dincolo de statia tramvaiului, care o lua de-a lungul promenzii pn la Ulita Vmii, scrtind din roti la cotituri. Din parc puteai urca pe niste serpentine, trecnd pe lng teiul cel mare, pe Livada Postei. In partea aceasta a orasului nu erau nc case, afar de vreo dou vile asezate n grdini. De la tei drumul urca pn la Turnul Alb, iar de acolo ducea pn deasupra Turnului Negru, la privelistea asupra orasului si mai departe spre Warte si Stejeris. Dar brasovenii nu prea mergeau att de departe, ci rmneau pe "drumul regal", unde btea soarele. Cu toate acestea, prevztori si ptiti, ei luau si umbrele cnd ieseau La plimbare, iar pardesiul l luau pe brat sau "mplscat" pe umeri. Cobornd pe lng Turnul Negru, dai pe Dupzidurile cele de Jos, de unde iesi, la dreapta, n Schei, iar la stnga o poti lua spre parc, pe un drum destul de dosnic, pe lng zidurile orasului.

Plimbarea bunicilor noastre era promenada de-a lungul zidurilor cele "din sus", pe drumul umbros ce leag Scheii cu Blumna. Acolo mergeau n zile cu soare cocoanele din Brasov si se asezau cu lucrul de mn pe cte o banc, mai ales n marele "rondou" de la mijloc, cam pe unde s-a fcut mai trziu, cnd s-a introdus apa la Brasov, rezervorul cel mare de ciment. De-a lungul promenzii curgea un prias minuscul, care ne fcea sete si mai mare cnd ne jucam sau culegeam floarea-pastelui sau ciubotica-cucului pe panta repade a muntelui. Dar nu era voie s cerem ap nici mcar de la gradinarul ce locuia acolo, fiind "nclziti". Exceptie se fcea doar cnd luam cte o prjitur, indiane sau rulouri barosane umplute cu spum de ou, n loc de frisc, de la Muller, care vara avea un chiosc deasupra locului de patinat de mai trziu. Parc-l vd, cu favoritii lui albi si clipind din ochi cnd era soare, cci el era albinos ca soarecii albi si cu ochi rosii. De la chioscul lui Muller pn la turnul de veghe dinspre Blumna era drum lung pentru noi, copiii, si mai ales pentru cocoanele nedeprinse cu plimbari mai mari. Totdeauna ceream ns s-l facem, cci treceam pe lng banca cea cioplit ntr-o stnc, despre care se spunea ca se rostogolise din naltime, ngropnd sub ea doi amanti care stteau aici mbrtisati. Prvlirea stncii e atestat si documentar, n 1817, precum si numele Anei Maria, care a fost omort de ea. De pe promenada de sus ncep serpentinele ce duc n vrful Tmpei. Drumul e destul de obositor si nu e frumos, cci urcusul, desi lin, tine un ceas si nu e variat deloc. In schimb ns, cnd ai ajuns sus, ai una din cele mai frumoase privelisti asupra muntilor, iar la picioare ai Brasovul. Din perspectiva psrilor el apare cu totul altfel dect ti-l nchipuiai cnd treceai prin el. Numai acum vezi c nu faci o linie dreapt din Schei pn n Brasovechi, ci o curb mare. Te miri ct de strmt e locul pe care a fost cldit, iar dac nimeresti ntr-o vineri, multimea din piat ti face impresia unui furnicar rscolit cu un bt. Oare furnicile, care ti se par c umbl bezmetice si fr un anumit scop, nu urmeaz anumite drumuri n nvlmseala general, ca si oamenii care ti se par de sus c au s se calce n picioare unul pe altul? In vrful muntelui era statuia lui Arpad, care, desigur, nici nu stia c exist acest ncnttor colt de lar. Din punct de vedere artistic nu mi se pare fericit ideea de a pune ntr-un vrf de munte o coloan nalta de 7 metri (cu soclu de 20 metri) si pe ea o statuie destul de meschin, de trei metri si jumtate, dar ea e destul de caracteristic pentru sentimentele care stpneau autorittile vremii. Peste vreo dou decenii de la ridicarea statuiei, a fcut explozie o bomb, asezat la picioarele ei de unul Ctru, ca un protest mpotriva ngmfrii stpnitorilor acestor tinururi. Acest fel de a protesta cu fapta nu prea e n firea romnului, dar a produs o mare satisfactie la cei umtliti. Acelasi Ctru a fost cel ce, dup nfiintarea episcopiei unguresti greco-catolice de la Hajdudorog, cu scop de a maghiariza pe romnii de la miaznoapte, a trimis noului episcop, cu posta, un pachet n care era o bomba ce a explodat cnd a fost desfcut. Sub stnca din vrful Tmpei, ntr-o grot natural, a fost amenajat, cnd eram copil, un restaurant cu berrie pentru excursionistii flmnzi si setosi. Seara se vedea de jos arznd pn noaptea trziu, n aceast grot, lampa ce lumina celor ce nrziau sus anume ca s vad Brasovul luminat noaptea.

Ea fu dat n arend unui birtas destoinic, al crui mgrus urca zilnic serpentinele ncrcat cu sticle de bere. Aceast grot a fost numit Bethlen, n cinstea unui ministru ce vizit Brasovul n 1891. Dac, cobornd de pe Tmpa, tii stnga, ajungi repede n Schei. Dar poti ajunge si la casa de tir (care azi nu mai serveste ca loc de exercitiu pentru tintasi), cu trofee de vntoare si manechine de cavaleri cu platose de otel. In sala ei spalioas se aranjau petreceri foarte reusite. Un restaurant bun, tinut, ca si grota de pe Tmpa, de Geist, se ngrijea ca s petreac lumea bine. Adesea, cavalerii teutoni erau martorii unor scene de veselie glgioas, iar dimineata cnd lumea pleca acas, se ntmpla s-i vezi nsirati lng zid, cu degetul nmnusat vrt n gur. Pe brul lat din jurul Cettii nu erau ns numai cimitire, locuri pentru sport si promenzi, ci aici se ridicar, cnd orasul se mri si moderniz, cazrmi, spitale, scoli si cldiri publice. Cazrmile sunt cele mai vechi st dateaz din vremea stapnirii austriecilor, grijulii pentru armata lor. Numai "erarul" putu obtine de la sasi loc pentru cazarma neagr, la captul strzii cu acelasi nume, aproape de zidurile Cettii, n interiorul orasului. Tot astfel pentru manutanta ostirii cu cuptoare pentru coptul pinii "grumbe", numit "comis". In Schet la nltimea gimnaziului, acolo unde mai trziu se zidi spttalul de ochi, era o sucursal a spitalului militar. Soldatii sreau adesea gardul nalt, ca s culeag poame din grdina profesorului Dima, care avea casa lng cazarm. Mai jos, spre oras, era un spital care astzi, n vremea specializrii, adposteste pe bolnavii de piele. In partea opus a brului, la nceputul Blumnii si Curmturii, s-a zidit "spitalul trupei" n 1887. Despre alte spitale, care nu sunt pe brul din jurul Cettii, sau sunt mai vechi dect epoca de care vorbim, va mai fi vorba, ntr-unul din capitolele viitoare. Cea mai veche dintre scolile zidite pe brul din jurul Cettii e gimnaziul Saguna, cu care ne vom ocupa pe larg mai trziu. Ceva mai nou sunt scoala comercial si scoala de fete, de-a srnga si de-a dreapta gimnaziului. Negustorimea din Brasov s-a ngrijit din vreme sa creasc un tineret cu nvttur pentru comert. Cnd ncepur s se nmulteasc bncile romnesti, n "comercialele" din Brasov au nvtat cei mai multi din viitorii conductori ai acestora. Mai nou e scoala de fete. Pe vremea mea nu erau pentru ele dect patru, mai trziu cinci clase primare, iar fetele din multe familii romnesti nvtau la sasi, unde erau sase clase. Intia fat cu bacalaureatul de liceu a fost, la Brasov, Lia Dima, n 1909. La licee nc nu umblau fetele, ci instructia lor se fcea pe cale privat, lund lectii de pian, francez si croitorie. Pianul l nvtau mai ales la Humpel, nsurat cu o sor a lui Titu Maiorescu, si la Krummel, venit la Brasov din Germania, cu toat familia lui, constrtoare din nenumrati fii lungi si din fete cu coade groase pe spate, dintre care dou erau bune pianiste, avnd specialitatea sa cnte cele maiu grele bucti unisono la dou piane deodat. Interpretarea lor era, fireste, lipsit de orice individualitate si not personal.

Franceza se nvta la institutul Vautier, la care erau interne mai ales scelencele bogate si fete cu dare de mn din provincie. Directoarea acestui institut era btrn cnd eram copil. Nu erau rare cazurile cnd mama si fata fuseser deopotriv elevele ei. Nimeni nu stia de unde venise la Brasov, cct trecutul ei era acoperit de mister. Cnd a murit, nu s-a gsit nici o hrtie care s fi lmurit ce a ndemnat-o s vin la Brasov. Pe Nico - nu stiu dac l-am scris exact -, alt francez care a stat la Brasov si ddea lectii de frantuzeste, eu nu l-am mai pomenit, cci se mutase la Bucuresti, unde avea o ferm cu cresctorie de gini. Profesoara mea de francez a fost o vreme domnisoara Zay, cunoscut pedagog n cercurile ssesti. Frantuzeste se nvta si de la o frantuzoaic cu numele Bonnefoi - nu stiu dac am scris exact nici acest nume -, mritat cu un romn, Constantinescu. Se pare c era mama cunoscutului ministru liberal Alecu Constantinescu. Alt profesoar de francez era o romnc mritat cu un grec, Constantinide. Ea venea n cas s dea lectii. Intre alti elevi avea si pe niste bieti din Tar ce locuiau la profesorul Popea. Intr-o zi acestia nu si-au nvtat lectiile, si ca s nu-si tin profesoara ora au mncat toti usturoi, nghitind cptni ntregi. Profesaara sosi n aeeast duhoare infernal, se asez la mas si nainte de a ncepe, se scuz: "M iertati dac miros a usturoi, dar la prnz ne-au dat crnati". In educatia fetelor se ddea mare nsemntate preparatului mncrilor, care se deprindea acas, si cusutului de haine si de rufe. Acesta se nvta de la "poloneze", niste fete btrne, venite din prtile polone ale mprtiei austriece. Ele au fost cele ce au introdus la Brasov masina de cusut, cci aceast scul att de util a fost inventat abia trziu, cnd i-a venit cuiva ideea s gureasc acul de cusut la vrf, fcnd urechea lui la captul care mpungea stofa sau pnza. Cei ce au zidit scoli pe brul din jurul Cettii, dup romni, au fost sasii, care nu mai ncpeau n cartierul lor latin din jurul Bisericii Negre. Si pe acestea, afar de Liceul Honterus, sub Romuri, care dateaz din al doilea deceniu al acestui secol, le-am pomenit gata functionnd. Scoala de fete, ridicat n 1876, era o cldire frumoas, cu niste copaci n grdinita din fat, ale cror frunze erau albe cu marginile verzi. Dar nu ca s admirm aceste frunze ne fceam n pauzele dintre ore drum pe dinaintea scolii de fete, ci ca s vedem domnisoarele romnce din clasele din urm, care umblau cu noi la "dans". Scoala de gimnastic sseasc de lng Poarta Scheilor, mpreun cu curtea ei spatioas si lacul pe care iarna patinau elevii, era si ea n afar de zidurile Cettii: care se mai vd astzi m Strada Cosbuc. Scoala aceasta de gimnastm e din anul 1853. Bltoacele vechiului "glacis" au fost drenate si prefcute n lac. Astzi el e secat si prefcut n aren sportiv. Si pe vremea mea scolile ssesti aranjau spectacole gimnastice, conduse miestrit de profesorul Greissing, fost ofiter de husari, care trebui s "cviteze", adic s prseasc armata, cnd se nsur fr "cautiune". Pe locul dintre zidurile Cettii si promenada de jos, pe Bulevardul Ferdinand de mai trziu, s-au zidit si scolile unguresti, licee si scoli reale - astzi romnesti - care aveau s dea nota "patriotic" n educatia tineretului.

Ele rsreau ca ciupercile, tocmai pe vremea mea: n 1888, scoala real, azi Liceul Mesot; n 1891, Academia comercial, n fostul Tarc al Cizmiarilar; si doi ani mai trzuu, cele dou scoli de lng ea, una de bieti, cu fata spre Ulita Cizmarilor, si alta de fete, cu intrarea din Bulevardul Ferdinand. Cldirile cele mai nou, adic de la sfrsitul secolului trecut si nceputul celui prezent, sunt palatele zidite pe cealalt parte a promenzii, al finantelor cu caraghioasele obeliscuri n colturile acoperisului, al postelor si al justitiei, cu nelipsita cupol, podoaba celor mai multe palate din Budapesta. Desi ele dateaz dintr-o epoc ulterioar vremii de care ne ocupm, totusi voi povesti un amnunt care a fcunt pe vremuri mult vlv n Brasovul lipsit de evenimente senzationale. Coleg cu mine, ns n "comerciale" era Taflan, fost ntr-o , vreme artist de circ, atlet si mare campion n exercitii gimnastice. Era cunoscut de tot Brasovul romnesc, care-l admira. Peste ctiva ani dup ce prsi orasul n care nvtase n scoal, a avut, ca functionar n Fgras, o dram pasional, mpuscind un tnr cu numele Boier, gsit la amanta lui Taflan. In Brasov, unde tocmai se termimase, n 1902, cldirea noului Palat de justitie, cu nchisoarea criminalilor, nceputul l fcu procesul lui Taflan. Aprtorul lui era avocatul Simeon Damian, iscusit criminalist. Dar dovezile erau zdrobitoare. Tot ce putu s obtin aprtorul fu o condamnare la ctiva ani de temnita. De la proces Damian se duse, ca de obicei, la plimbare, trist c nu reusise s obtin achitarea dorit de opinia public. La ntoarcere de la plimbare, intr un moment la casin s citzasc gazetele. Aici lumea l ntmpin cu felicitri pentru sfrsirul att de favorabil al procesului. Imi pare N-a - Ba a scpat! ru Dar scpat. c nu I-au mi-a a dat reusit s-l cinci scap. scpat! ani.

Si-i povestir cum, pe cnd era transportat din sala de sedinte in penitenciar, Taflan a dat un brnci gardianului din stnga si un pumn celui din dreapta, si ct ai clipi din ochi o tuli spre Tmpa si se fcu nevzut. Desigur c pn n vrf, lund-o de-a dreptul printre copaci, nu s-a oprit. In zadar l-au urmrit. Nu l-au putut prinde si i s-a pierdut urma. Dup patruzeci de ani am aflat de la o rud a lui c trieste n America. In dosul Palatului justitiei era Tignia, pomenit documentar din vremuri vechi si ale crei cocioabe se vd si n desenul lui Roza pe care l reproducem. Pe strzile ntortocheate trec noaptea, ca niste umbre, lutarii ce se ntorc de la chefurile prelungite ale tinerilor doritori de petreceri. Din casele mici cu lanterne rosii ies cei ce au cutat n templele Venerei plcerile amorului cumprat. Cnd Tiganii s-au stabilit prin orasele si satele noastre, partea aceasta a Brasovului era afar de locuintele orsenilor pasnici si de omenie. Acum orasul s-a mrit, si tignia a ajuns n mijlocul orasului. Intre Tignie si Livada Postei era pe vremea mea un mare loc viran. Parcurile mici, de la captul Blumnii, si cel din fata prefecturii aveau nc niste copcei tineri. De Strada Iorga, cu casele celor ce au stiut s profite de conjunctura favorabil de dup rzboiul trecut, ca si de frumosul parc cu daii nvolate - Cismigiul Brasovului -, nici vorb nu

putea fi. Tot maidanul spatios de-a lungul promenzii, pe care odinioar cresteau vii ce urcau pe Dealul Strjii, servea nc din secolul al XVIII-lea ca loc de exercitii soldatilor, un fel de "Cmp al lui Marte" al Brasovului. Toamna aici se fcea instructia "recrutilor", la care asistam cu mult interes, cnd eram copil. Imi fcea mare haz cnd un cioban din vrful muntilor, deprins cu spatii largi, se ntorcea n directia opus, singur din toata compania lui. Incltati cu bocanci grei si de obicei prea mari, opincarii nostri nu izbuteau s bat cu piciorul destul de tare n pmnt, cci erau deprinsi s umble cu genunchii moi la drum greu si lung. Pantalonii strmti, albastri ai infanteristilor, si mai trziu cei rosii ai "papricasilor", cum porecleam pe nou nfiintatii honvezi, stnjeneau n mod vdit miscrile celor deprinsi cu cioarecii. Mult timp era "stationat" la Brasov regimentul 2, cel cu "parole" galbene, care era compus n mare parte din romni. El fu nlocuit cu cel de Alba-Iulia, cu coloare verde pe guler, compus numai din romni. Si regimentul 23 de honvezi avea feciori de romni. Dar Cmpul lui Marte era si al lui Mercur. In zile de trg, aici poposeau multele care din satele din mprejurime. Cnd coboram de pe Straj ca s m duc la scoal, trebuia s m strecor n zigzag neregulat printre caii si boii legati cu capul spre car, de cele dou laturi ale oistei. Vara, cnd era cald, mai trecea printre care si cte o scuianc cu un ulcior mare de pmnt plin cu ap mineral de la izvoarele din apropiere, astupat cu nuiele nfrunzite. Ele strigau pe ungureste "beti borviz", si cnd le ddeai un creitar, turnau mai nti putin borviz n paharul ce-t lineau n mna stng, ca s-l spele, apoi de un deget otet si pe urm apa mineral care fcea bsici de aer si te pisca de limb. Butura aceasta era foarte rcoritoare. De-a lungul drumului din Brasovechi spre Blumna erau cteva satre n care se frigeau crnati, cartabosi, bucti de carne gras de porc, ficat, plmni si alte mruntaie. Rspndeau un miros binecuvntat de carne fript, cind m ntorceam flmnd de la scoal. Cu toat oprelistea din partea mamei, tot am luat odat un prnz ntreg cu zece creitari. Stenii ce veneau vineri la trg formau n cea mai mare parte publicul pentru diferitele spectacole si distractii ce le gseai n satrele si corturile, uneori cte trei si patru n sir, de pe lng Poarta Vmii. Aici erau "Mosii" si "Prater"-ul Brasovului, cu carusele, panorame, panopticuri, menajerii, circuri, teatre de pureci si alte minuntii. Caruselele rmneau mai mult, cci totdeauna se gseau ntre copii si servitorime amatori care s ncalece pe caii de lemn sau s se urce n trsurelele la care acesti clusei erau nhmati. Cei ce n-aveau bani, se angajau s mping un timp cu pieptul la prjinile n form de stea, punnd astfel n miscare mecanismul lor. O org barbar cnta, nviornd petrecerea celor ce se urcau clare n societate. O variant a caruselelor erau leagnele n form de luntri, pe care le porneai trgnd de niste sfori ce atrnau perpendicular. Odat, pe cnd eram copil, un proprietar de carusel a ncercat s cldeasc un chiosc de lemm pe locul actualului Palat al finantelor si s se stabileasc la Brasov. Dar ntreprinderea n-a mers, si chioscul a fost drmat.

Jalnic cntau caterincele panoramelor. Cnd intrai n ele, de obicei trgeai si o hrtie n form de sul, pe care era scris o cifr ce corespundea cu numrul unui obiect ce-l cstigai la iesire: un briceag, un pahar de sticl argintat, o oglind mic, o ram de scoici, o figur de ghips si alte obiecte ce luau ochii copiilor. In interiorul ntunecat al cortului erau, pe fiecare parte, niste discuri mari de sticl mritoare prin care priveai la niste chipuri colorate reprezentnd scene spectaculoase: lupte, executri, eruptii ale unor vulcani, naufragii si alte minuntii sau numai peisajii frumoase, cu lacuri albastre si palmieri. Mat trziu venir si stereoscoape ce artau imaginile n spatiu. Mai interesant era panopticul cu figuri de cear n mrime natural, dintre care unele cu mecanism care le fcea s se miste: Cleopatra muscat de viper, Tarul Alexandru al Rusiei rnit de bomb, diferiti asasini celebri... Ca punct de atractie, figurile cele mai actuale, printre care pe atunci era mpratul Friedrich al Germanisi, operat de cancer la gt de chirurgul englez Makenzie. Att Cleopatra si Alexandru, ct si Friedrich deschideau dnt cnd n cnd ochii. Din pieptul lor iesea atunci un oftat prelung si lugubru. Unul din aceste panopticuri a btut recordul actualittii, aducnd figurile celor doi asasini de la Sibiu, Marlin si Kleberg, doi tineri de familii bune care ziua umblau la liceu, iar noaptea "lucrau", omornd cu snge rece un numr mare de sibieni si jefuindu-i. Pn au fost prinsi, nimeni nu bnuia c ei sunt fiorosii criminali si nici c tot ei erau cei ce puneau foc unor case din partea opus a orasului, ca s nsele politia si s o momeasc departe de locul crimei. Intr-o desprtitur a panopticului era "cabinetul secret", cu figuri de ceara ce artau dezvoltarea ftului n pntecele mamei si boalele venerice. Elevii n-aveam intrare n acest cabinet, si tocmai de aceea gseam prilejul s ne strecurm n el, n societatea vreunui binevoitor amic matur. De satrele cu pusti cu aer comprimat cu care tinteai n cocosi ce cntau cucurigu cnd i nimereai, sau cu ou ce erau ridicate si coborte de mici fntni arteziene, nu mai vorbesc. De asemenea, de femei cu barb, de atleti ce ridicau greutti sau de oameni ce nghiteau foc. Nici aruncarea de cercuri de fier n jurul unor obiecte pe care le cistigai, cnd nimereai - ceea ce era foarte greu - nu ne prea fcea haz, iar pentru loviraa cu un "mai" grev ntr-un aparat ce arta puterea loviturii eram prea slabi. Nu eram nici prietenul menajeriilor, care rspndeau un miros greu si din care se auzeau urletele fiarelor, nainte de toate ltratul sinistru al sacalilor si urletul puternic al leilor. Desi aveam team c animalele slbatice pot scapa din cusca lor si ne era mil de bietele slbticiuni ru hrnite si miscndu-se necontenit n nchisorile lor din care ar fi vrut s scape, tot mergeam s le vedem. Unele din aceste menajerii erau destul de mari, avnd si tigri, pantere, pume si lei dresati. Menajeria Kludsky n 1894 avea 12 lei, 3 elefanti si o zebr. In cusca lor intra, la ore fixe, cte un mblnzitor mbrcat n tunic rosie, care pocnea din bici si si vra capul n gura leului. Femei mbrcate n tricou scoteau din lzi cte un sarpe urias si-l ncolceau n jurul corpului lor.

Pe vremea aceea Hagenbeck nc nu izbutise s introduc n grdinile zoologice din orasele mari ale Europei si Americii inovatiile sale, care prezentau animalele in ambianta lor si le desprteau de publicul privitor numai cu santuri pe care fiarele nu le puteau trece sau sri. Spre deosebire de orsenii din Apus, care cunosteau de mici copii animalele exotice din grdinile zoologice, dar mai mult de optzeci la sut din ei n-au vzut n copilrie nici un vitel viu, noi, copiii din Brasov, nainte de a vedea leii si tigrii ne-am jucat cu mieii si am privit cum se blcesc n bltoace bivolitele lenese. Nu mai vorbesc de cai, pe care n curnd orsenii nu-i vor mai cunoaste dect din chipuri. Cel dinti circ ce a adus la Brasov elefanti si lei a fost Circul Renz. Inainte de a se deschide, un convoi lung de cai, elefanti, paiate, cini dresati si maimute trecu prin strzile Brasovului. Doar circul lui Buffalo Bill, care a dat n Brasov o singur reprezentatie, a produs o vlv att de mare. Cortul lui urias, n care ncpeau o mie de spectatori, a fost compus americneste, n cteva ceasuri, si descompus imediat dup ultimul numr din program. Buffalo Bill avea barbisonul alb si era btrn, dar clrea nc frumos si nimerea din goana calului su porumbeii lsati s zboare deasupra arenei. La Circul Renz a aprut n Brasov ntia oar August cel Prost, n redingot, mnusi albe si joben, alturi de clovnii traditionali, cu pantaloni largi, bonet tuguiat si plini de fin pe obraz. Se spune c cel dinti August fcea, mbrcat n haine negre, aceleasi acrobatii ca ceilalti clovni, dar c, foarte timid si cu trac, el pregeta totdeauna s ias n aren. Intr-o sear, ntrziind dup aren, un coleg i-a dat brnci de-a intrat mpleticindu-se si fcnd o mutr ngrozit de ptania neprevzut. Publicul a aplaudat cu frenezie, creznd c si joac rolul de "prostul" circului. Succesul lui a fost att de mare, c de atunci ncolo deveni un personaj indispensabil al oricrui circ. Asupra mea au fcut cea mai mare impresie dou circuri. Cel dinti era un circusor care ddea reprezentatii numai cnd nu ploua, cci nu avea cort acoperit. Din cauza aceasta noi ne uitam la productiile lui de pe Straj, de unde se vedea bine arena. In el era un atlet ungur, cu numele Istvanfi, tnr, voinic si fromos, care ridica greutti, fcea pe jonglerul, se lua la lupt dreapt cu amatorii brasoveni - era mai ales un brasovechian voinic cu numele Persinar, pe care nu-l putea trnti nimeni - si fcea exercitii gimnaseice la trapez, ca putuni altii. El locuia nu-o cas pe Straj, nct l vedeam si n "civil", cnd nu mai ne fcea ns nici o impresie. Cnd a plecat, am gsit n locuinta lui o mic tablet mpodobit cu mtase albasu, cu ciucuri argintii, pe care balansau fel de fel de obiecte. Am pstrat-o mult timp, cci pe atunci fceam si noi circ, imitnd pe omul-sarpe, pe cel ce nghitea sbii, pe jonglerii si pe atletii care fceau salto-mortale. Seara, nainte de culcare, asterneam pe jos saltelele si ncercam s ne dm peste cap n aer, sau ne introduceam cte un creion pe gtlej, ori ne czneam s ducem piciorul dup gt. Dar circul care m-a impresionat mai mult a fost al lui Sidoli, care avea la Bucuresti un local stabil de zid, n care se tineau pe vremuri adunrile politice. Cai dresati galopau sau se ridicau pe picioarele dindrt, cnd btrnul Sidoli, care purta un barbison ca Napoleon III si mustti lungi cu vrful ascutit, pocnea din biciul lui lung. In pauze i vizitam grajdurile tinute curat, ca paharul. Scoal nalt de clrie fcea fiica

proprietarului, frumoasa Alma Sidoli, care ne plcea mai mult cnd aprea n tricou trandafiriu si fustulit de baletist, srind prin cercuri pe care era ntins hrtie de mtase. Dintre cei doi frati Sidoli, cel mai mic, Francesco, era jongler clare, iar cel mai mare, Cesare, clrea n costum de jocheu fcnd cele mai extravagante figuri. Numai un negru, zidit ca un Adonis, l ntrecea, cci el srea din aren n picioare pe cal. Odat, cnd eram si eu de fat, a fcut aceast sritur si Cesare. Atunci negrul, furios, a srit peste cal pe bancheta mbrcat n postav rosu ce mprejmuia arena. De acas auzeam fanfara circului, care se amesteca cu melodiile melancolice ale flasnetelor si cu muzica vesel a bandelor de tigni ce cntau n fiecare sear la Gambrinus sau la restauranrul Transilvania. Cneodat veneu si valurile de muzic de la Pomul Verde, nct mu ne mai puteam orienta ce e muzic si ce... urletele animalelor de la menajerii. Neuitate mi-au rmas si crutele verzi pe roate, nsirate n dosul circurilor si panoramelor, ca niste vagoane de tren. In ele locuia personalul si "comediantii" care, seara, apreau n haine strlucitoare si fceau bezele gratioase. Ziua, cnd treceam pe lng aceste crute din care iesea un fum sublire pe cosurile sobii cu mncarea frugal a artistilor, frumoasele amazoane si voinicii atleti abia mai erau de recunoscut n cmsile lor vrgate si petecite. Paiatele pocite erau ziua niste tineri frumosi ce-si fumau tristi tigara, iar baletistele gratioase, niste femei nepieptnate si trecute cu anii. Dar viata de vagabonzi ce cutreierau lumea ne atrgea prin romantismul ei, si fantazia noastr poleia cu nchipuiri ce nfrumuseteau proza ce se desfsura n crutele si vagoanele din dosul circurilor si panoramelor. Ce n-am fi dat s putem locui si noi n ele! De ce se ingrmdeste asa lumea n jurul unui cort? Curiosii, numerosi, nu incap n el si trebuie s astepte pn ncepe o nou reprezentatie, cci n cort nu-s dect trei bnci. Actorii acestui circ, care e si teatru n acelasi timp, sunt att de mici, de trebuie vzuti de aproape. Ei sunt scosi dintr-o cutie plin cu vat, pe care o deschide cu grij directorul. Legati de gt cu srm subtire, purecii - cci e vorba de un teatru de pureci - mbrcati ca baletiste, cu fustulite multicolore de mtase, fac piruete gratioase si pasi mrunti nainte de a sri. Minunea dresurii ns se vede la cei sase pureci nhmati la o caleasc, ca cele din Versailles sau Schonbrunn, avnd pe capr un purece n livrea si nuntru o printes pureceasc cu crinolin. Tot Brasovul vorbeste de teatrul acesta, iar cei ce nu au bani s plteasc intrarea, dezgolesc bratul, adpnd cu sngele lor pe artisti, n schimbul unui loc la reprezentatie.

NEGUSTORI SI MESERIASI
La granita ntre Statele Unite si Canada este orasul Detroit, care n-are nc 250 de ani de existent si totusi numr astzi peste dou milioane de locuitori. Dar nu cresterea lui rapid si multii lui locuitori l-au fcut cunoscut n toat lumea, ci faima c este orasul automobilelor. Acum cincizeci de ani, pe vremea Brasovului nostru de altdat, era un mic orsel provincial, fr fabrici, cu grdini frumoase si trsuri cu cai. In primii ani ai acestui veac a trecut pe strzile Detroitului cel dinti automobil, dup care se luau copiii strignd soferului c a uitat caii acas si fcnd haz cnd, din timp n timp, masina se poticnea si trebuia ntoars manivela moristei. Azi, pe apa ce curge la Detroit, trec anual 30 de milioane de tone, n majoritate automobile exportate. Acest tempo american nu e de nchipuit la Brasov. El nu era ns imaginabil nici acolo nainte de ntiul rzboi mondial, cnd nc nu ajunsese la dezvoltarea de azi fabricarea in serie si specializarea lucrtorilor de fabrici la cteva miscri din ce n ce mai repezi, mai meoanice si aproape automate. Tineretea mea este tocmai timpul de trecere de la meseriasul care, nainte de a fi declarat calf, trebuia s fac dovada priceperii lui lucrnd un obiect "de miestru", la muncitorul de fabric care are la dispozitie masinriile din care scoate gata si fr mult btaie de cap obiectul falbricat. Inc nu erau cheile Yale, pe care le porti n buzunarele vestei si fr de care nu poate descuia nimeni usa, dar nu mai erau nici frumoasele lacte de pe vremuri, pstrate doar n vreun muzeu, fcute cu mna si cu mai mult btaie de cap de mesterul care, deodat cu lactul ce ti-l vindea, ti destinuia si taina deschiderii lui. Noi purtam cheia de la poart n buzunarul paltonului, cci era mare si grea, iar cnd odat o uitam acas, ncercam - si izbuteam de cele mai multe ori s deschidem poarta cu o cheie strin. La Brasov era o doamn care, dup ce avusese vreo paisprezece copii, a rmas, la 46 de ani, iar nsrcinat. O cunoscuta o dojeni. "Ce s faci, drag, dac a dat Dumnezeu? Va trebui s pun de aici nainte un cot de crnati mai mult la fript, si asta e tot". Cci pe vremuri crnatii se vindeau cu cotul, nu se cntreau; iar crenvurstii se vindeau cu prechea, nu se puneau pe cntar, ca si pinea, care n orasele mari nu se mai vinde cu bucata, ci numai cntarit. Aceste trei feluri de a fabrica si vinde marfa, la cele trei generatii pe care le-am apucat corespund celor trei feluri de a concepe viata: de oameni grbiti si exacti de azi, care stiu c vremea cost parale si care au pus masina s lucreze n locul omului, si de omul care avea vreme si tinea ca munca s-i procure satisfactia reusitei, dup mult trud, dar cu propria putere. Intre cele dou generatii si conceptii era generatia mea; omul nc nu devenise sclavul masinei pe care a vrut s o stpneasc si avea nc vreme de pierdut, iar cnd si fcea socotelile, nu era dominat de ideea exactittii exagerate. El lsa s treac de la el cteva grame mai mult sau mai putin, cnd era att de usor s vinzi crenvurstii cu prechea si nu mai pierdeai vremea cu cntritul. Astzi cumperi marfa fabricat, pe care o gsesti gata n prvlie si nu trebuie s astepti pn o face mesterul la care ai comandat-o. Numai articolele de mod se fac,

pentru cei ce se mbrac bine, dup msur. Nu numai hainele comandate la croitori vestiti si ghetele fcute de cizmar, ci si rufele de pe corp. Majoritatea cumprtorilor cumpr ns albiturile gata; tot asa ghetele si adesea si hainele, pe care croitorul prvliei le adapteaz corpului. Cci simtul artistic, care pretuieste obiectul fcut individual si cu mna, l pot avea astzi numai bogatii si cei ce au vreme, iar ntre ei l au, n primul loc, cei ce au cultul modei. Brasovul a devenit curnd dup ntemeierea lui un centru comercial de primul rang. Asezarea lui geografic la punctul de ntlnire a drumurilor ce duc spre rsarit si vin din apus, un hinterland fertil si o populatie harnic au fost elementele care au adus nflorirea industriei si mai trziu, a negotului. Sasii si romnii au avut n privinta aceasta merite egale. Sunt cunoscute relatiile vii ale Brasovului cu Trile romne, rolul mare al mesterilor brasoveni ca exportatori de mrfuri mult cutate si nflorirea negotului cnd au venit, n secolul al XVIII-lea, negustorii romni din Peninsula Balcanic, de la care au nvtat s fac comert n mare si romnii din Schei. Pe la mijlocul secolului al XIX-lea comertul a trecut din minile romnesti n ale sasilor, armenilor (care se tineau de unguri) si evreilor. Cauzele acestei decderi a negotului romnesc sunt multiple si stau n legtur cu revolutia produs de progresul tehnic pe care negustorii romni, deprinsi cu mijloacele primitive de transport si cu un trai patriarhal, nu l-au stiut recunoaste la timp. Copiii lor, nvtati sa triasc usor si din belsug, si avnd si aspiratiuni mai nalte, n loc s urmeze pe printi n prvliile lor, s-au dus la Universisatea din Viena sau din alte orase din strintate, sau au trecut n "Tar". Multi dintre ei nu s-au mai ntors. Numai din rudele mele au trecut n Bucuresti Nicolae Dima, Alexandru Ciurcu si fratii Hariton, Ioan si Nicolae Ciurcu, precum si fratii Marinovici si Florian. La Viena, unde au studiat, s-au stabilit doctorul Sterie Ciurcu si academicianul Nicolae Teclu, care avea rude acolo si a fost profesor la Academia comercial din capitala Austriei. Descinznd dup mam si bunic din astfel de familii de negus- tori, auzeam n copilria mea vorbindu-se mult de vechii comercianti pe care nu i-am mai apucat. Inainte de toate de cei cu care eram nruditi sau ncuscriti: Ciurcu, Nica, Dima, Voinescu Marinovici, Florian s.a. Dar si n afar de ei, se vorbea mult de altii, mai ales de cei bogati, iar dintre ei de cei ce au fcut mult bine altora. Cu deosebit veneratie era pomenit numele lui Nit Iuga, marele sprijinitor al scolilor si susptitor al tinerilor talentati. Incuscrit cu Gheorghe Baritiu, el si-a bgat averea n fabrica de hrtie de la Zrnesti, nfiintat de acesta, si si-a pierdut-o cnd ntreprinderea n-a mai mers. Zinca Iuga, sotia lui Nit Iuga, avea, ca si alte rubedenii prin ncuscrire, Simeon Nicolau si Steriu, "stupin" afar de Brasov, la care mergeau cocoanele noastre "la vizit". Cnd era ziua numelui - sfntul Nicolae, Ion, Teodor, sfnta Maria s.a. - ele se gteau, spunea bunic-mea, n crinoline de mtase, puneau pe cap plriuta frantuzeasc legat sub brbie cu o panglic lat de catifea si nu uitau s ia umbreluta n mn. Asa se duceau la "gratulat". Plriile le luau de la Marienburg plrierul cel mai vestit din Brasov, nainte de a veni Artur Platschko, care si el aducea marfa din Viena, lsnd vorb cocoanelor s vie s le vad. Era mult lux pe atunci, si acesta, mpreun cu traiul mbelsugat, a fost una

din cauzele c negustorii brasoveni au srcit, cnd prvliile lor nu mai mergeau bine. O nepoat a lui Nit Iuga a fost cea care a primit ajutor din fundatiunea acestuia pentru fete srace atunci cnd s-a mritat cu un profesor. Despre unul din marii negustori brasoveni, Hagi Iordan, istorisea bunic-mea c avusese dou fete, dmtre care una, Agnes, s-a mritat cu un ofiter austriac, Hroch [?], iar a doua, de o frumusete rpitoare, Maria, deveni nevasta unui negustor Constantinides, care a "falat", desigur din cauza luxului cu totunl extraordiniar, care fcu s se evaporeze zestrea dat de bogatul hagiu. Maria mergea, ca nevast tnr, la baluri cu o diadem de diamante n pr, cu toalete aduse din Viena, nu de cele luate de croitorul brasovean Kachler. Cameriera, adus tot de la Viena, o nsotea la baluri, nct atunci cnd se aseza la masa ce se lua n pauz, ea fcea numai un semn acestei femei de serviciu, si aceasta i "trusa" cu dibcie crinolina, nu ca celelalte doamne care luptau cu ele pn se asezau pe scaun. Tnra nevast lua lectii de literatur la Mesot, care tocmai sosise de la studii din strintate. Celelalte sotii de negustori si cam fceau cu ochiul cnd vorbeau de pasiunea ei pentru literatur si istorie. Intr-o zi sosi la Brasov un negustor grec bogat, care depuse n biroul bancherului Mihalovici dou lzi grele cu bani si ceru mna Mariei. Cnd cobor din trsura ce ducea pe miri la biseric, l zri de le fereastra ei bunic-mea, care era o bun cunosctoare de oameni. "Are ochi de pirat", a zis. (Soru-mea mai mare era de fat si auzea ntia oar acest cuvnt misterios, care i se ntipri n minte.) Si grecul era, ntr-adevr, un simplu aventurier. Cnd Maria, care purta acum un nume grecesc, se ntoarse singur din Dresda, unde si ntovrsise brbatul, si deschise lzile cu bani, afl n ele - niste bolovani... Mama Mariei, btrna hagioaic, fcuse o danie princiar spitalului, iar fiica Mariei, Irene, crescut ntr-un pension din Dresda, a ntemeiat, prin 1887, o societate literar a "demoazelelor" romnce. Am naintea ochilor, fotografiate, cele 16 membre ale acestei societti, tot fete tinere si frumusele, cele mai multe fiice de negustori. Multe din ele s-au mritat cu brbati din Tar, care luau bucuros de sotii fete de negustori brasoveni, binecrescute si bune gospodine. Pe membrele societtii de lectur le-am pomenit si eu, si mi aduc aminte si de ceea ce ne povestea soru-mea venind de la sedintele societtii, despre Matei Basarab si faptele eroice ale crailor romni. De multe ori auzeam vorbindu-se n familie si de alti negustori, mai ales cnd vduvele sau copiii lor veneau pe la noi, sau cnd vreun eveniment neobisnuit se petrecea n familiile lor. Prvliile lor erau mai ales n piat, pe Sirul Inului si Trgul Grului, n Trgul Cailor si pe Strada Hirscher. C singura fiica a bogatului negustor Iordache David pierdea n crti si mituia pe panudurul de la temnita unde era nchis brbatul ei, vorbea tot Brasovul. De Voinescu sa stia c n 1866, cnd bntuia holera la Brasov, nu voia s se supun restrictiilor igienice, cci nu avea fric de molim. Aceasta l rpuse n cteva zile. La moarte s-au gsit sub pern perele din care mncase. De mosul frumoasei Prunculese se spunea c era un copil gsit si c, din aceast cauz, numele lui de familie era o combinatie din dou nume de botez, Gheorghe si Ioan. Dar acest copil, care crescu n casa unui negustor milos, deveni nsusi un comerciant cu mare trecere. Costache Secreanu, originar din Scele, insurat cu sora bunicei mele, era n tinerete, pe cnd

studia la Cluj, un mare "bonvivant", care umbla n echipajul lui tras de sase armsari focosi, n rnd cu aristocralii unguri, n societatea crora se simtea mai bine. Totusi, n 1848, fiind conductorul legiunii Trii Brsei, el a luptat vitejeste mpotriva acestor fosti tavarsi de chefuri. Tot petrecnd cu fii de familii bogate unguresti, si-a pierdut paralele mostenite de la Nicolau, al crui tat a fost ntiul petrolist romn din Ardeal. De la jumtatea secolului trecut cazurile c negustorii romni din Brasov "falau" sau se retrgeau din comert cu putinul capital ce-t putuser salva si duceau o viat de rentieri modesti erau tot mai dese. In copitria mea am pomenit si eu pe ctiva din acestia: pe Niculit Ciurcu, btrnul presedinte ale Casinei romne, pe si mai btrnul Florian, poreclit Butmloiu, mic si grav, care la nouzeci de ani avea toti dintii si prul, pe care-l pieptna cu crare la mijloc, pe Ionciovici, venit din Vechiul Ragat, brbatul "Zinchii cei suchiate", care-si punea perucile la aerisit pe galeria casei, Radovici, care pe fetitele sprintare se necjea tare si le spunea c sunt niste "spnzurate" s.a. Dar si fr s-i fi apucat, multi din vechii negustori brasoveni mi-erau bine cunoscuti din cele ce se vorbea despre ei la noi n cas. Voi cita cel putin numele ctorva din ei, din cei ce lacuiau n Schei, unde cele mai multe case din Ulita Furcoaie si din Ulita Mare erau romnesti. Si din cei din Cetate, care erau proprietari de case n secolul trecut, de exemplu Ciurcu; Nica, Secreanu, Rudolf Orghidan, Stan Blebea, Boghici, Boambn, Steriu, I. Popocici, Ioan Gh. Ioan, Bucur Pop, Ionciovici, Lacea, Iordache David, Datcu Radovici, Mocanu, Grdinar, Nit Iuga, Stefanovici, Teclu, Gh. Pop si altii. Toate casele lor fuseser odinioar ssesti. Iat si alte nume de negustori ramni, membri ai Casinei romne sau cunoscuti: Arhimandrescu, Burbea, Burelea, Ancn, Baboianu, Sfetea, Persoiu, Birt, mai multi membri ai familiilor Jippa, Leca, Nicolau, Petcu, apoi Bobancu, Cepescu, Cretoiu, Flustureanu, Gmulea, Ghenovici, Grama, Mciuc, Mailat, Pantazi, Popazu, Purcrea s.a. Multi dintre acestia erau veniti din Peninsula Balcanic, n secolul al XVIII-lea si n prima jumtate a secolului al XIX-lea, cnd negustorilor din mprtia turceasc li se acordar mari privilegii. Ei erau n mare parte romni macedoneni, n parte greci sau bulgari, albanezi sau srbi cu sentimente grecesti. Intocmai cum nu mai stii astzi ce slavi sau germani se ascund sub numirea De maghiari, nu se stia exact mai demult ce erau la origine negustorii care-si ziceau greci. Ca n Banat, unde bcanului ii zic romnii "grec", indiferent de nationalitatea lui, tot astfel ssoaicele din Brasov, cnd trimiteau servttoarea la bcnie, i spuneau "du-te la prvlia greceasc". Iat numele ctorva din acesti levantini, care se ddeau de greci si ai cror urmasi au rmas in mare parte la Brasov, beneficiind de privilegiile ce le avea biserica greceasc: Dossios, Gianli, Enghiurliu, Ermenli, Gake, Ghenovici, Ioanidis, Mihalovici, Mincu, Panaiotis, Safrano, Sassu, Trandafilides s.a. Putini dintre acestia erau nsurati cu romnce si se considerau de romni, ca bunoar Sotir, care avea de nevast pe fata popii Gherman si ale crui fiice s-au mritat toate cu romni. Cele dou fete ale lui Marcu, negustor grec, s-au cstorit una cu Orghidan, iar a doua cu unul din fratii Safrano, care erau greci, dar dintre care cel mai mare si-a mritat fetele cu romnii Stnescu si Dima, iar cel mai mic s-a cstorit cu fata lui Andrei Popovici si a avut ca ginere pe Alexandru

Vaida Voievod. Btrnul Ioan Alexi era epitrop la biserica greceasc, iar fiul su, Teohar, avea tipografia at Strada Hirscher, n care tiprea romanele si dramele sale mai mult sau mai putin originale, precum si un dictionar romn-german. Operele sale literare apreau n fascicole ilustrate. Tin mmte c eroul unui roman - Beiu Vod Domn - ntr-o astfel de ilustratie era fcut cum se descult. Teohar Alexi era nsurat si el cu o romnc, fiica negustorului Demeter. La Barla, n Strada Hirscher, era n copiria mea cel mai bun rahat. Cei mai multi din vechii negustori, romni si greci, erau bcani, dar n prvliile lor se vindeau si manufactur, mai ales en gros. Unii se ocupau cu incso, comision si zarafie. Mai putini tineau piei si sticlrie. Ctiva erau bancheri. Deodat cu grecii au venit la Brasov si ctiva negustori armeni. Originea lor o trdeaz numele de botez, astfel: Aritonovici Avedik, Bogdan Carabet si Bogdan Cerkez, Cerkez Garabet, Iacobovici Danik, Iacutgian Varteres, Ovanes Garabet, Platschke G., Popovici Avedik s.a. Si un Buicliu e membru al Casinei romne prin anii 1870, ca si negustorul Luca Pruncul, nrudit probabil cu alt Luca Pruncul, din neamul Prunsulestilor bucovineni, cstorit cu o brasoveanc. Numele acesta e curat romnesc, precum porecle romnesti erau numirile altui val de armeni, veniti din Moldova, ca Kapdebo (Cap-de-bou), Verzr (Vrzar), Isekutz (Iscul, adic Isac cel mic) s.a. Precum n Bucovina armenii catolici sau asimilat polonezilor si numai cei greco-orientali se dau de romni n Ardeal ei, trecnd la catolicism, au devenit maghiari chiar cnd numele le era romnesc. In copilria mea specialitatea negustorilor armeni era manufactura. Prvlia lui Lszl era vestit pentru marfa ei fin. Mai ales scelencele luxoase cumprau de la el. Cel mai tnr ntre cei doi frati Lszl avea totdeauna o glum n rezerv cnd te servea cu mna lui gras, la care lipseau ncheieturile din urm ale degetelor. Stlpul prvliei din Sirul Inului era ns negriciosul Verzr. Cu vocea lui aspr, dar cu vorbe aidemenitoare, cnd ti arta cte o stof strlucitoare de atlas. Marf bun erai sigur c gsesti si la alti armeni, fratii Simayi, pe Trgul Grului. Prvlia lor a trecut apoi asupra unui "comis" romn, Bologa, sub care negotul nflori si mai mult. Tot pe Trgul Grului era alt prvlie de manufactur, tinut de armeanul Folyovics, pe cnd Karcsonyi, alt armean, avea "bolta" de pnzrie pe Strada Vmii. Dar, precum am spus n capitolele precedente, negustorii levantini erau de mult asezatii La Brasov. La 1550 Reichersdorffer scrie c Brasovul era vestit pentru marfa lui "turceasc" si c la trgul sptmnal si ddeau ntlnire scui, armeni, valahi si greci, fcnd ca piata orasului s fie populat ca la un iarmaroc. Localnicii gseau marfa oriental, ca vin, orez, smochine, stafide, migdale, bumbac, roscove si untdelemn, iar cei veniti de la sud, postav de Flandra. Vama pentru mrfurile importate era n Ulita Vmii, cam pe unde era vechea "Coroan". Cnd, n secolul al XVIII-lea si nceputul celui de al XIX-lea, negotul trecu aproape ntreg n minile romnilor si grecilor, care aveau capitalul si spiritul comercial si erau

organizati n "gremiul" levantin si n "companii" cu "birul", adic judectorul propriu, comertul brasovean a nflorit mult. La decderea ce urm apoi a contribuit, afar de cauzele enumerate, rzboiul vamal cu Romnia, care nu mai fcea posibil exportul si importul de materii prime din aceast tar vecin si bogat. Lna adus din Regat scade, bunoar, de la 17.300 de mji n 1884 la 564 mji n 1889. Trei sptmni dup izbucnirea rzboiului vamal, toti cei ce fabricau lzi de Brasov si concediar calfele.(4) In copilria mea, din multele bcnii romnesti rmsese a lui Teclu si a lui Stefanovici, la nceputul Trgului-Cailor spre piat. Acolo ntlneai regulat pe btrnul Florian, retras de mult din comert, pe care ns obisnuinta l fcea s se duc zilnic n prvlia cumnatusu. In colt, la ntretierea Ulitei Negre cu Trgul Boilor era bcnia lui Grdinar, "La Cinele Negru". Pe vremea aceasta crciumile si prvliile, dar mai cu seam bcniile, nu se cunosteau dup numele crciumarului si prvliasului, ci dup efigia de la intrare sau de deasupra portii. "La Doi Uriasi", "La Urs", "La Codlence", "La Cetatea Rsnovului" erau nume de birturi; "La Steaua Rosie" sau "La Cncosul Alb" erau dou bcnii mai usor de tinut mtinte dzct numele proprietarului, Porr sau Tartler, mai ales de stenii ce cumprau de aici. Bcnia lui Dusoiu avea pictat la intrare o "sceleanc" frumoas n port national, iar Eremias l avea pe Osman Pasa clare, n mnme natural, ca o reminiscent a eroului de la Plevna, care a depus arma naintea regelui Carol. Rachieriile "La Rac" si "La Peste", de la nceputul Trgului Cailor, aveau n mijlocul firmei un rac mare si un peste de lemn. Cnd intrai n ele, ti btea la ochi tavanul lor boltit. Asa erau mai demult plafoanele celor mai multe prvlii. Asa se explic numele de "bolt" ce se d prin Ardeal prvliei (ca n nemtescul "Gewlbe"). Crciuma "La Rat" avea o rat de fier deasupra usii de intrare, iesind n strad. Sub ea atrna toamna o varz veritabil, semn c acolo se vindeau cptni de varz murat, iar pe vremea mustului, un mnunchi de strujele invita pe doritori sa intre si s-l guste. La Hackmller, lng biserica catolic din Ulita Vmii, era o mnus mare, iar la prvlia de ghete Peter din Ulita Cldrarilor, o cizm urias rosie. In strada Vmii, n farmacia Kelemen era o biseric alb, cci asa se numea farmacia. La portile multor case vedeai emblema unui lctus, o cheie mare de metal. Din cele cinci bcnii romnesti care sau mai pstrat n copilria mea, nici una nu mai exist astzi. Teclu si Stefanovici au nchis prvliile demult. Grdinar s-a mentinut vreme mai ndelungat, dar "bolta" lui, nefiind la vad comercial, nu avea musterii multi. Dusoiu, la care se gsea cel mai bun untdelemn grecesc, verziu, gros si cu gust de msline, si de la care cumpram bumbacul, se mentinu mai mult, dar fu nghitit n cele dm urm de marea bcnie nvecinat a lui Hessheimer. Numai Eremias n-avea concurent, cci specialitatea lui erau delicatesele si n special cele aduse prin "vama cucului" din Romnia: msline, tri lacherd, halva si alte buntti mult apreciate de romnii din Brasov. Un motan gras o pzea de soareci. La Eremias ne ddeau, cnd eram copii, "tocurile" triunghiulare, ce erau prinse, dup mrime, de cte un cui lng us, ca s bgm n ele poame cumprate de la trocritele din fata prvliei, pere mustoase, prune strmbe sau alte fructe din "trocile" mari de lemn, sau struguri dulci din lzi. Prvlia Eremias, ntemeiat de Mandragiu, trecu asupra unui scelean cu numele Eremie. Nepotii acestuia, Eremia cel cu mustti negre si Nit Grasul, fratii Savu, cel bun

de gur si cel ce avea un ochi pe jumtate nchis, Butmloiu cel cu cioc, care gusta marfa ce ti-o recomauda, fiind prea multi, nu s-au putut ntelege totdeanuna; si unii din ei prasind tovrsia si ntemeind alte bacnii, bcnia cea vestit deczu. Pe cnd eram copil, putini negustori romni sau greci mai erau n Cetate, mai ales vemti din alte prti. Astfel Taflan, tovarsul lui Gebauer, Sbdeanu, cu magazinul lui de ghete, nsurat cu fata negustorului Petrovici si nepoata lui Bucur Pop, Znescu, venit din Tara, si ctiva altii, iar dintre localnici, fratii Ciurcu. Urmnd pilda bunicului lor, Carcalechi, acestia erau si editori de crti populare. Era apoi prvlia de pesti Bidu, cofetarul Buzoianu, care-si zicea Boziano, purta cilindru si barba n cioc, ca Napoleon III, si Spuderca, care avea ca vnztoare pe frumoasa Anica din Mgherus. Din firmele vechi nu mai era aproape nici una. Din fiii strbunicului meu Gheorghe Nica, negustor fruntas, numai fiul cel mai mare era comerciant, dar nu n Brasov, ci n Tar, pe cnd ceilalti doi fii triau n Bucuresti, unul ca medic, altul ca director la Banca National. Din fratii lui Gheorghe Nica, unul trecu de tnr n Tar, unde avea, la Galati, un mare negot, pe cnd cel mai mic, Ioan, era un negustor bogat si ntreprinztor la Brasov, dar fiul su, Gheorghe, a mbtrnit ca voiajor comercial. Asemenea negustori fr prvlie erau mai multi ntre romnii brasoveni sau veniti la Brasov. Intre ei, unii erau bogati si aveau case frumoase, ca Iordan Munteanu, unchiul crturarilor Bogdan, s.a. Mai ales de doi mi aduc bine aminte, cci de ei se vorbea mult n copilria mea, Diamandi Manole si Tache Stnescu, care au avut un rol nsemnat si n anul 1877, cnd Plevna avu un rsunet mare si la Brasov.(5) Diamandi Manole era o figur marcant n orasul nostru. Isi spunea prerea fr nconjur si nu-i psa de urmri, fiind om bogat si independent. El facea adesea drumuri la Bucuresti, unde avea legturi bune ntre cei ce se interesau de situatia ardelenilor si puteau s-i ajute. Mai ales ns el psea energic n sinoadele bisericesti, chiar contra mitropolitului Miron Romanul, cnd acesta avea o tinut prea timorat fat de guvernul maghiar. Cei doi Stnescu, Tache si Mihalache, Stnescu "cel btrn" si "cel tnr", erau din Tar, si prvlia lor mare era la Ploesti. Familiile lor erau ns la Brasov, unde aveau case mari si fceau comert nfloritor. Nu era colect pentru scopuri nationale sau umanitare care s nu nceap cu ei, iar fetele Stnescu treceau de cele mai bune "partii" din Brasov, cu crestere aleas si zestre mare. Stnescu "cel btrn" si-a mritat sase fete cu brbati de seam din Ardeal, trecuti n Vechiul Regat sau Bucovina, iar "cel tnr", ginerele lui Gheorghe Baritiu, si-a dat una din fete dup un ofiter de husari, cci avea "cautiunea", lucru rar n Ardeal. Pe ct era de galant Stnescu cu cei ce apelau la sprijinul lui, pe att era de zgrcit n negot. "Ieftin la fain si scump la trte", se spunea despre el la Brasov si se cita ca exemplu felul cum ntelegea s trateze cu bietii ce vindeau n prvlie. Smbta seara lua cuiele de diferite mrimi din fierrie si, fcndu-le grmad, punea duminic pe bieti s le sorteze, cci numai ocupndu-i i ferea de a se face lenesi si a umbla haimana. Cu toate acestea firma Stnescu, ast de nfloritoare n copilria mea, a

sfrsit prin faliment, cnd s-a declarat rzboiul vamal cu Romnia, de nu mai putea duce si aduce marf la si din Ploiesti. Cnd, cu ctiva ani nainte de moarte, mitropolitul Saguna fcu o vizitatie canonic la Brasov, el fu primit si gzduit n casa lui Stnescu, toat lumea gsind c asa trebuie s fie. In cele cteva zile ct sttu aici, fu invitat si la alti negusrori de frunte, la Diamandi Manole, care a regizat primirea grandioas, la Ionciovici, a crui sotie excentric a servit vreo 20 de feluri la mas, si la Pdure, care era pe atunci o figur marcant n Brasov, cunoscut pentru larghetea lui si remarcat, mai ales de cocoane, pentru frumusetea lui brbteasc. Cele dou fete ale lui au cntat la "convenirea colegial" de la "Pomul Verde", dat n cinstea marelui mitropolit, la care au fost la banchet peste 150 de persoane. Negustorii au avut n secolul al XIX-lea un rol nsemnat si ca propagatori ai culturii romnesti. Carcalechi, la Buda, tipreste crti ale rudei sale Nicolau; fratii Boghici si Rudolf Orghidan nfiinteaz o tipografie si, n 1837, revista "Foaia duminecii"; E. Nichifor traduce Pravila comercial, pe care o tipreste cu cheltuiala unchiului su Gh. Nica, care aduce la Brasov pe Gh. Baritiu si pe Iacob Muresianu, ca profesori la scoala ntemeiat de el n Cetate; iar cnd protopopul Popazu ridic scoalele centrale cu gimnaziul pe care l sfinteste n 1851 Andrei Saguna, tot negustorii romni sunt cei mai nsufletiti sprijinitori ai lui. In locul negotului, care era att de nfloritor pe cnd negustorii brasoveni umblau dup marf pn la Smirna, de unde se ntorceau hagii, si la Lipsca, unde ei aveau o biseric a lor, se ridicar, n a doua jumtate a veacului trecut, negustorii sasi. Hessheimer - care a cumprat pe la mijlocul veacului trecut prvlia sa de la un romn -, Tartler, Zintz si Porr arau aoum bcanii cei mari, de la care se aprovizionau mai ales satele. Chiar si mcelarii, care odinioar par a fi fost n mare parte romni, erau acum sasi, precum ssesti erau si multi din termenii de mcelrie: garf, rif, harabatcne (= momite), flechi etc. In "scaunele" mcelarilor nu-mi aduc aminte s fi vzut n copilria mea alt mcelar romn dect pe Brbuceanu. Navrea, Furnic si alti mcelari cunosculi n Brasov si aveau mcelriile in alte prti. La mcelar cumprai si slnina, si crnatii, cci pe vremea mea nu erau bodegi si prvlii de delicatese - afar doar de Eremias, la care se gsea cea mai delicioas slnin "cu etaje" - iar vestitele mezeluri de Brasov de mai trziu se reduceau la crenvursti - cei mici, dar mai mari ca astzi, perechea cu 5, iar cei mari cu 7 creitari - "sarfaladi" - cu mult mai mari ca cei de astzi - bucata cu o "dutc", adic cu 4 creitari; salamul trei felii subtiri de un creitar - tob, sngerete, cartabos si "parizr". Nu era dect un singur mezelar, pasionatul entomolog Deubel. Sunca cea mai bun era la Seewaldita, n Ulita Orfanilor. Cnd intrai n prvlia ei mic, mirosea a sunc cald. Multele prvlii, din ce n ce mai specializate, de mai ttziu, nu existau nc, iar concurent nu prea era, cci plrii se gseau la singurul plrier, haine gata la un singur magazin, mnusi la Hackmuller etc. Cnd vaiai s cumperi ceva, te duceai n piat, unde erau prvliile, sau n strzile care duceau n piat, a Vmii, ns aproape numai pe

dreapta, n Strada Hirscher, n Trgul Cailor, tot pe mna dreapt, la nceputul Ulitii Cldrarilor si cteva prvlii n Mihail Weiss. In Ulita Cldrarilor, azi cel mai cutat vad comercial, erau aproape numai mestesugari n fundul curtilor pietruite. Cnd treceai prin ea, auzeai tot timpul ciocnitul maiurilor de lemn n tablele de aram din care se fceau cldrile ce au dat strzii numele. Ca n Ulita Neagr sau Strada Nou de Jos si de Sus, pn n zilele noastre, pe "mesteri" i cutai n atelierele lor cnd voiai s cumperi sau s comanzi ceva. Azi doar cizmarii si croitorii mai lucreaz la comand. Mai era un loc unde gseai pe mestesugarii de care aveai trebuint, ntr-un fel de trg de mostre permanent. Era Podul Btusilor, din casa veche a Apolloniei, vduva lui Lukas Hirscher, din 1545, unde azi e policlinica. In podul urias al acestei cldiri aflai expuse spre vnzare mobile, lzi, funii, cizme si alte obiecte. Mai ales vinerea, cnd vin stenii la trg si nu trebuie - si nu trebuiau, pe cnd prvliile erau mai putine - s cutreiere curtile caselor n care se gseau atelierele diferitilor mestesugari. Vinerea ntlneai ucenicii cizmarilor unguri - cci cizmria era pe vremea mea specialitatea ungurilor din Brasov - ducnd cte doi pe umeri o prjin lung pe care se nsirau multe perechi de cizme agtate de urechile lor. Seara, cnd se ntorceau acas, prjina era aproape goal, cci cizmele si bocancii erau marfa cea mai cutat de stenii cu multi copii. Mai ales "gburii" sasi cumprau cizmele mari, cu care poti trece prin zpada iernilor grele de la noi; scuii alegeau cizmele cele cu creturi mrunte sub carmbi. Romnii cumprau mai mult pielea de opinci, pe care o ncercau dac avea supletea necesar. Chiar si aurarii brasoveni nu aveau la nceput prvlii, ca pe vremea mea, cnd Resch si Grf erau cei mai vestiti, ci lucrau prin curti ntunecoase. Din asemenea oficine ale hrniciei brasovene s-au nscut marile fabrici de mai trziu. Tocmai pe vremea mea ncepuse aceast transformare, creia ns ameninta sa-i pun capt nefastul rzboi vamal, dintre anii 1886 si 1891. Austro-Ungaria crezu c prin el va face un mare ru Romniei, dar ajunse tocmai la rezultatul opus. Cci sasii brasoveni, nemaiputnd exporta n Romnia marfa fabricat de ei, trecur cu fabricile lor cu tot n Valea Prahovei, ncurajati de nsusi regele Carol. Atunci se nscur fabricile din Azuga si se ridicar fabricanti mari, ca Rhein si Schiel. Dup o statistic din 1798, n Brasov erau 1227 de ateliere de mestesugari. Cei mai multi erau pnzarii (132) si cizmarii (102). Vestitele plosti bnasovene, care se exportau n trile romne, le fabricau 52 de ploscari cu ateliere proprii. Tot attia erau funarii, pe cnd croitori erau 64, lnari 58 si mcelari 55. Afar de 42 de tmplari, mai erau 52 de "msari", care fceau mai ales faimoasele lzi de Brasov. Intre 30 si 40 de ateliere aveau cojocarii, argsarii, abagerii, curelarii, lcrusii, olarii si postvarii, iar ntre 10 si 20 strungarii pentru obiecte de os, plrierii, pieptnarii, cldrarii, cei ce fabricau teci si spunuri. In 8 ateliere se fceau nasturi, n 7 lucrau argintarii, care mai de mult fuseser asa de numerosi nct li s-a dat un bastion mai mare dect cel ce-l ocupau si pzeau pn arunci. Cinci mesteri fabricau pungi de piele, 3 erau sforari, 5 fceau obiecte de cositor,

cci farfuriile si cnile din acest metal erau mult cutate; n 15 ateliere se tundea postavul, iar 4 legtori de crti lucrau penuu bibliofili si pentru birouri cu catastife groase. Afar de aceia erau 38 de zidari, 10 vopsitori, tot attia fauri si 14 crmidari. In 23 de locuri se mcina fina si alte prepamate pentru cei 12 simigii si 14 brutari. Chirurgi erau 11 si acelasi numr de gitnari. Dar gitane si straie nu se lucrau n Cetate, ci n Schei, n 102 ateliere, iar pnza pe care o vindeau brasovenii era tesut mai cu seam n rzboaiele trancelor noastre. In canalul Timisului din Blumna, care s-a fcut putin timp dup mutarea Brasovului n valea Tmpei, se spla mult ln, iar la Drste se "drstea" postavul tesut din ea. Apa trebuitoare pentru industrie curgea si prin strzile principale ale orasului. Mesterii erau grupati dup strzi: n Ulita Scheilor stteau mcelarii, n Ulita Noua pantofarii, n Ulita Fnanlor, aproape de bastionul lor, cei ce fabricau funii si lnarii etc. Cel ce petrecea ctva timp n Brasov observa ns numaidect marea deosebire dintre negustori. Ea nu se reduce numai la diferitele temperamente ale vnztorilor, ci are rdcini mai adnci. Cnd intrai ntr-o prvilie sseasc, ti se ntmpla de multr ori ca negustorul s te sfatuiasc s nu cumperi marfa cerut de la el, ci sa te duci la altul, cci o vei gsi acolo mai bun. Asemenea lucruri neobisnuite la negustorul de alt neam se explic prin faptul c negotul la sasii brasoveni s-a dezvoltat din atelierele mestesugarilor, a cror trie era tocmai solidaritatea lor. Solidari, ei nfelegeau s fie si solizi, stiind c bonitatea mrfii e cea mai bun reclam, si se simteau tari, chiar cnd erau mesteri mediocri, prin sprijinul ce-l gseau n "tehuri". Cnd, prin legea din 1872, concurenta a fost lsat liber si breslele au fost desfiintate, mica industrie a deczut. La romni negotul s-a dezvoltat din pstorit. Productorii de ln, carne si lapte devenir vnztorii acestor mrfuri brute, att n nordul Dunrii, ct si n sudul acestui fluviu, unde macedoromnii erau cei mai buni pstori si cei mai de frunte negustori. Deprinsi cu drumuri lungi, repezi n luarea unei hotrri, necontnd pe ajutorul altora, pstorii, deveniti negustori, umblau altfel cu musteriii lor dect sasii greoi, prevztori gi ordonati. Portia din Srada Hirscher, de la Strada Muresenidor pn n Strada Castelului se numea Trgul Straielor, cci aici se vindeau plocadele mitoase tesute n Schei. De la sasi, care au venit din Germania cu organizatiile lor n bresle, au nvtat si romnii s se asocieze n "tehuri", dintre care cele mai nsemnate erau ale mcelarilor, ale cojocarilor si ale pescarilor, adic ale importatorilor de peste srat. Mai erau "mtarii", care fceau coarde din matele animalelor tiate. Femeile din Schei se ocupau mai cu seam cu confectionarea gitanelor, pe trocile asezate cu fundul n sus. Acestea erau mpletite din fire de diferite colori, de care atrnau niste ciocnele ce se loveau n tact, fcnd s rsune tot cartierul de hrnicia trocritelor. Marfa lor era cutat si peste munti. Scheiencele fceau si negot n mic cu poame, si la aceste pomrese din piata Brasovului cei setosi gseau vara si un fel de limonada, care purta numele de "brag" , avnd ns alt gust dect braga din Regat. Trocarii mai fceau si transporturi cu cai sau cu crutele lor lungi cu care umblau prin Valea Prahovei, din care cauz erau numiti "prahoveni". Drumurile

btute de ei erau grele, nct trebuiau s nhame la crutele lor multe prechi de cai, dar erau si primejdioase, cci multi faceau contraband. Si ntre romni ncepu pe vremea mea o serioas ndrumare a tinerilor din Schei si din satele din Tara Brsei spre meserii. In frunrea acestei miscri se puse proropopul Bartolomei Baiulescu din familia unor fruntasi trani cu numele Baiu, din Zrnesti. El sprijini pe cei ce se duceau la mestesugari, deschise cursuri serale pentru ucenici si cut s conving pe romnii din Schei c cu un ct de mic atelier ajung mai departe dect cu funia hamalilor sau intrnd ca slugi la prvalii. "Sodalii" se grupar, n 1874, ntr-o societate care avea cor si ddea reprezentatii teatrale. Tin minte c la o astfel de productie brasovenii s-au ncumetat s dea Hotii de Schiller n traducere romneasc. Franz Moor, n loc de rspuns, avea s ntrerup pe Amalia, care i arta ct de nedemn era purtarea lui, cu un "Ha, ha, ha" demonic. Actorul improvizat, ntorcnd fetei spatele, exclam: "de trei ori ha!" Vinerea, mestesugarii si fabricantii brasoveni ieseau n trg, n satre asezate la aceleasi locuri. Tinichigiii cu marfa lor strlucitoare, curelarii cu hamuri negre, care miroseau de departe a iuft, si curele roscate, plrierii cu plriile de psl neagr, rotunde si cu boruri nguste, cojocarii cu cojoace nflorate, ploscarii cu plosti vopsite si prinse de niste curele subtiri, "msarii" cu lzile de Brasov, galbene si cu flori multicolore, funarii cu ppusile lor de cnep si funiile bine rsucite, pielarii si vnztorii de pmtufe, "cosarii" n satrele cu mpletituri etc. La trgul sptmnal veneau din mprejurime scui cu pantaloni strmti, ciangi din Scele, pe care i cunosteai dup prul lor blai si dup vocalele lungite, si sasii bogati din Tara Brsei, care mai mult vindeau dect cumprau. In post veneau cu ulei de in, pe care-l msurau cu un "deti" de tinichea cu o coad lunga, iar turtele de juf le vindeau pentru vite. Printre "gburoaicele" late in solduri si cu pieptul strns~n bluzele lor vinete veneau romnii din toate prtile n portul lor national, bine pstrat. Scelenii purtau cmasa mai lung napoi dect nainte, iar scurteicile negre ale nevestelor lor contrastau cu fotele rosii ale brnencelor. Tranii veneau s-si vad copiii ce umblau la gimnaziu si s le aduc merinde, s vnd produsele holdelor, grdinilor si stupilor lor, precum si brnza si lna turmelor, si s cumpere marfa industriasilar brasoveni. In Trgul Grului se vindeau caroalele si n special grul cu bobul mscat, n saci deschisi la gur. Cumprtorii lasau boabele aurii s curg grl din minile lor n saci. Dar cumprturile se fceau mai ales la cele trei "trguri de tar" - iarmaroace - n aprilie, iunie si octombrie. Satr lng satr se nsira, acoperind toat piata, pe cnd carele celor veniti la trg erau att de multe pe maidanul de sub Straj, nct de-abia te puteai strecura printre ele. La dou astfel de trguri de tar s-au adus si vndvt la Brasov l2.OO0 de vite si 3.000 de oi. Pe noi, copiii, ne atrgeau satrele cu turte si jucrii Turta dulce, cu miere, brun si lucioas, si turta galben de Sibiu, cu migdale tiate subtire. Intr-o vreme apru si turta de Turda, mai dulce si crpat la mijloc. Inimi si calreti, cocosi si altce figuri de turt

colorat rosu, cu desene de zahr si cu obrazul n culori vii, tiprit pe hrtie, fceau deliciul copiilor si servitorimei. O oglinjoar, un "buricas" cu o singur limb si cu prsele de lemn vopsite rosu, o trmbit cu care fceai o glgie infernal, un copilas de lemn lipit de leagnul lui, porumbei ce ciuguiesc iarba lipit pe o bucatic de lemn si dansatori ce se nvrteau dup cteva note, cnd ntorceai o minuscul manivel, ppusi de piele alb de mnus, cu obnaji rosii, mingile de tot soiul si mai ales cele de hrtie subtire nfundate cu trte de lemn si legate cu o gum subtire, nct dup ce loveai cu ele pe cineva, mingea se ntorcea iar n mna ta, baloanele umflate, crora de le ddeai drumul se nltau n slava cerului - Doamne, cte jucrii minunate si cadouri pline de haz - "puiul trgului" - pentru domnisoare, crora le "fceai curte"! La Brasov erau preturi fixe. Att de fixe, nct dac cumprai de la fierria "La Curtea de Fier" a lui Thomas, Scheeser si Galz un surub, vnztorul cuta mai nti n cartea groas cu ilustratii pretul lui ca nu cumva s greseasc. Numai la trg trebuia s te tocmesti si s nu oferi dect jumtate din pretul cerut. De aceea a fost un mare eveniment cnd ntr-un an apru ntre satre una care avea, ca la bazare, numai dou preturi unitare: sapte si dublul, paisprezece creitari. Att costa orice obiect, jucrii, mingi, batiste, notesuri, muzicute, drmburi, sticlute cu parfum etc. Lumea cumpra, nghesuindu-se n fata acestei satre, avnd impresia c face o bun afacere. Pitulele de zece si douzeci de creitari, crora le mai zicea si "firfirici" si bncute, curgeau n farfuria vnztorului, care era plin de monede de argint, subtiri si uneori ptate cu rugin verde. Abia n 1893 se introduse "coroana" si "filerii" n locul fiorinilor, crora le ziceau si "zloti" - de argint sau de hrtie - si a creitarilor, numiti si "cruceri" . Dar desi curnd se puser n circulatie banii cei noi, monede de argint de una si cinci coroane si bancnote de dou, zece, douzeci si cinci si o sut de coroane, mult timp noi socoteam tot cu fiorinii si creitarii, nmultind preturile cu doi. "Sfantii" iesiser demult din uz. Cnd se puser n circulatie monedele divizionare de metal, la mijloc cu o gaur, ele erau numite neoficial "vecherle", dup numele ministrului de finante. Si fiindc veni vorba de bani, s adugm cteva cuvinte despre msurile ntrebuintate pe vremea mea, cnd litrul - la Brasov i spunea "litr", cuvnt care nu nsemna, ca n Tar, o parte dintr-un kilogram - si metrul erau msurile oficiale, dar erau nc ntrebuintate si altele, mai vechi. Dintre acestea unele erau uzuale numai pentru anumite mrfuri. Astfel vinul se vindea cu litra sau cu "deti", dar laptele cu "cofa", racii se vindeau cu bucata sau cu "ortul" (cuvnit care nu se mtrebuinta numai cnd cimeva si ddea "ortul popii"), hrtia cu coala sau cu "contul", care cuprindea 24 de coale etc. Aceast ndoit msur explic unele curiozitti pstrate n limba noastr. Cuvntul "frtal", cunoscut prin Ardeal, vine din germanul "Viertel", adic a patra parte, dar el nu nsertmeaz un sfert de litru, ci o treime. Cauza acestei nepotriviri se explic prin faptul c mai demult se msura cu cofa, care avea patru frtale. Din vechile msuri de capacitate se mai ntrebuinta "ferdela", de 20 de litri, si "gleata" de 80 de litri cu care se msurau cu deosebire bucatele. Merele se vindeau n Schei cu "vana", purtat n spinare.

Lungimea se msura cu metrul, care era de lemn n prvliile brasovene. Cnd prvliasii msurau o pnz, ei o desfceau, sltnd de cteva ori trmba nfsurat n jurul unei bucti de lemn sau de carton si punnd-o de attea ori pe metrul de lemn, sau pe distanta corespunznd unui metru, nsemnat pe tejghea, de cte ori ceruse cumprtorul. In piat ns, unde aduceau tarancele pnza de in sau de cnep tesut n cas, sau postavul gros de Scele si-l vindeau sub Sfat, msurtoarea se fcea cu "cotul", iar ceea ce mai rmnea cnd bucata se sfrsea, se taxa cu "schioapa". Douzeci de metri erau un "stnjen", care se ntrebuinta ns mai ales la pmnt, alturi de "prjin", iar lemnele se vindeau cu stnjenul de patru metri ptrati. Pmntul se msura cu "iugrul", iar muntele cu "ocaua". Ocaua, ca msur de gteutate, nu se mai ntrebuinta la Brasov, unde se cntrea pe vremea mea cu kilogramul. Rmsese ns si "funtul", care avea 56 de "deca", sau 32 de "loti". Tin minte c la noi n cas retetele de prjituri erau n loti. Greuttile de alam ale lotilor erau cu gvan si intrau una ntr-alta. Negustorii de peste din Brasov aveau si "calul" ca msur, corespunznd la 136 kilograme, adic cantitatea de peste srat adus de la Galati pe un cal.

STOMACUL SI GTLEJUL BRASOVULUI

Zola si-a intitulat un roman, care avea de subiect halele centrale ale Parisului, Le ventre de Paris. Brasovul n-are hale centrale, dar stomacul si gtlejul este si a fost totdeauna un element de prima ordine n viata brasovenilor. Chiar cnd intrai. n casele lor ti ddeai seama de marele rol pe care l juca n ele buctria. Inainte de a ptrunde n locuint, adesea treceai prin buctrie, sau aceasta se ntrepunea ntre odile de primire si ntre camera copiilor. Aici, n bucatne si petrec partea cea mai mare a zilei stpna casei, gtind pentru brbat si copii, nainte de prnz. Uneori mai intram n ea si noi, copiii. Astfel, la Pasti, cnd se coceau colacii - cozonacii cu multe stafide, care trebuiau curtate, ceea ce era treaba noastr. De asemenea, cnd se tia porcul si se fceau crnatii si cartabosii - si acestia cu stafide, dar nsgre - si se topea untura tiat n mici cubulete, de era uns toat bucatria, "casa, masa si copiii pin dup urechi". Noi, copiii, mncam cu ocazia aceasta jumrile grase, care rmneau dup ce se topea untura. Grsimea de porc se trecea mult, cci cu unt nu se prea gtea, si deci jumrile erau multe. Cnd pentru "ele" - adica pentru servitoare, numite si "cele de afar" - nu rmnea mncare de la mas, jumrile, care le plceau mult, salvau situatia. Tot cu jumri se fceau niste plcintute gustoase, bine piprate, ca s nu ti se aplece. Acestea ("Grammelpogatschen"), ca si gogosile, care pe la Brasov se numeau "crapfne" (din vienezul "Faschingskrapfen"), erau importate din capitala Austriei ca cele mai multe prjituri. Si la Venetia am mncat "crapfen caldi", o rmsit a stapnirii austriace. Aceste gogosi rumene o si unsuroase se mncau fierbinti, desi erau bune si reci, la cafeaua cu lapte. Din urechile si botul porcului se fceau "cotoroagele" cu mult usturoi,

care se vedeau si n vitrinele crciumilor, cnd tiau porci, cu un strat gros de boia "papric" - deasupra. Pe lng buctrie avea important si cmara, unde erau depozitate toate bunttile, salamul, slnina cu straturi de carne sau cea papricat, brnza, friprura rece si alte mncruri rmase de la prnz, din care ne infruptam dup-prnz cnd ne ntorceam flmnzi de la scoal. Inainte de toate ns cratitele cu lapte de bivolit, care fcea o smntn alb ca zpada si groas de dou degete, de nu te puteai stpni, cnd nu te vedea nimeni, s vri degetul n cratit si sa rupi o bucat din caimac, pe care s-l mnnci nainte de a pune blidul la gur si a sorbi pn la saturatie laptele fiert. Sub cas era "pimnita" spatioas si frumos boltit, n care ncpeau lemnele, iar in alt desprtitur cartofii, morcovii si merele pentru iarn, butoiul cu vin, care pe vremuri nu lipsea din nici o gospodrie, asezat, "steandul" cu "lapte gros" de la Bran, care se potrivea att de bine la crnati, si butea cu varz. Despre aceasta se cuvine s spumem dou vorbe, cci varza joac un rol important n casa romnului si este si astzi mncarea predilect la nunta, pomana si botezul lui. La preparativele pentru iarn, butea, sau mai bine zis butile de varz, cereau un ritual deosebit. Mai nti varza era "strujnt" n buctrie pe strugul cel mare. Tot aici se scoteau "coceanele" de la varz, cnd se punea, n cptni, la murat. Dup cteva sptmni te duceai n pivnit - la noi eu eram "pimnicerul" - s vezi dac e gata. Ridicai pietroiul de pe scndurelele ce acopereau varza, luai stratul de deasupra, care nu era bun dar cu care acopereai la urm varza din nou, si gustai dac era bine ptruns si destul de zemoas. Cnd era fcut, aduceai la mas o farfurie plin, din came luau toti si-si ddeau cu prerea dac nu-i cazul sa mai astepte o sptmn. Din cpatnile de varz se fceau sarmalele, multe si mici, ca la Scele, patria acestei mncri delicioase. Printre sarmale gseai buctile de carne gras - la Sibiu se punea afumtur - uneori si slnin rnced, care ddea mncarii un gust particular, cu care trebuia s te obisnuiesti. Amestecul cu "rncezeal" era nvtat de la sasi, care puneau slnina anume ca s rncezeasc, iar cnd era bine galbena o fceau sul si o tineau cu anii. Varza se fierbea ntr-o oal mare de pmnt, care se apuca de cele dou urechi si se slta "se prvlea", ca s ajung si partea de sus la cldura focului. Ea se punea la nclzit de cte ori se aducea iar la mas, cci nclzit, varza era mai bun. Nu lipsaa niciodat piperul, ca s dea gust verzei. La sarmale era de rigoare mmliga, si nu cea pripit, carei plcea mamii, ci cea vrtoas, de o tiai felii-felii cu un fir de at, cum si-o dorea tata. Varza era cea mai indiscret din toate mncrile, cci ct timp fierbea, duhnea toat casa si mirosul struia prin odi si dup ce ai mncat-o. Tot dup parfumul pe care-l raspndeau, cunosteai si alte mncri de varz. Inainte de toate varza "crud", care se aducea la mas n clinuri tiate din cptn. In zilele de post, lng fasole sau mazre si linte, ea se mnca cu ulei de in, care se potrivea si cu salata de castraveti cu mult ceap, sau cu icrele "rosii", de crap.

Varza se mnca si de alte soiuri, sau pregtit altfel, de exemplu cu bors, sau varz creat - care se numea la Brasov "chil" - ori "gulasul scuiesc"; cu varz acr si came gras, cu mult smntn si bine papricat. Varza "rosie" si cea "calit" nu puteau lipsi pe lng friptura de porc, gsc si rata. Daca ieseai din pivnit, ddeai, n curte, de cotetul de gini. Trgul de pui era cercetat vinerea cel dinti, cci dup orele zece nu mai gseai dect psri slabe. Veneau cocoanele si alegeau. Apucau puii de picioarele legate, i ncercau de greutate, scutudndui fr menajamente si tinndu-i cu capul n jos tot timpul, de trebuie s-i fi apucat toate ametelile. Ca sa vad de sunt grasi, ele suflau dindrt s se cunoasc ct e de galben pielea. Erau rari puii ce puteau fi tiati imtediat. De obicei ajungeau mai ntii n cotet, la ngrsat. Cnd condamnatii la moate erau scosi, noi, copiii, ne uitam cum se zbteau prin curte, cu beregata sau cu capul tiat. Dar uitam de cruzimea decapitrii cnd veneau la mas rumeni adusi n tingirea n care se fripseser, notnd n grsimea galben ca aurul si cu pete mari brune de suc srat. Copiii aveam voie s "ntingem" n acest suc gustos si ne alegeam buctile favorite, unii pieptul alb si fraged, altii trtita rumen, altii aripele si gtul, de pe care rodeam carnea de nu mai rmnea nici o urm, sau picioarele crnoase, cea mai cutat parte a puilor. Vara aveam pui n "prezl" - pan -, mici si tineri. Mult timp ne sfdeam cu verisoarmea, care sustinea c cea mai delicioas mncare sunt titeii cu sunc cu "bund", adic cu coaj groas si prjit bine, pe cnd eu optam pentru puii pan. Mama avea specialitatea s serveasc puii gatiti astfel cu "musaca", care la noi n cas se fcea din carne de berbec tocat mrunt si gtit cu vinete si rosii ntr-un sos sczut. Mncam des si pilaf de pui sau gin si "papricas" notnd n sos trandafiriu de smntn si servit cu mici gluste aurii. Nu obisnuiam s mncm pui la frigare, mncare curat romneasc; nici nu se cunostea ostropelul si alte mncri orientale de pui. Ciorb de pui nu se fcea, ci numai sup de gin, gras si tare concentrat, cu multi titei. Numai rar mncam ciulama de pui. In Romnia Mare ajunse la mesele brasovenilor rata cu gutui si cu msline (ca si iepurele gtit astfel). Vecintatea cu Romnia fcea ns ca mncrile din Tar s se introduc nc de mult n Brasov, mai ales n cercurile negustoresti, unde gseai si alte influente orientale. Bunicmea, dar mai ales unchiul meu mare, Niculit Ciurcu, avea la mas din cnd n cnd cap de vitel cu ghimber, tare aromat si gelatinos. Cci "dsesurile" erau nc multe, n copilria mea n "toculete" n cmar, iar scortisoara, cuisoarele, foile de "lurbn" si mustarul - cel frantuzesc si cel dulce si curgtor, de Krems sau de Vrset fcut cu must - nu lipseau la anume mncri. Piperul din solnit era nlocuit cu papric numai n birturile frecventate de unguri. Din tara au venia diferite mncri cu carne tocata, ca chiftelutele si perisoarele, mai ales cele cu foi de vit, pe care le culegeam din grdin, unde aveam struguri ce nu se coceau niciodat. Ardeii umpluti erau cunoscuti si n Budapesta, unde, la gar, ceream o portie, de cte ori veneam din strintate, iar cararabele, adic guliile, nu se mncau n Romnia,

desi sunt foarte gustoase. Cnd sunt btrne, ele sunt lemnoase. In copilrie mncam si mere umplute. Se alegeau mere mari, la care se scotea coceanul si n locul lui se bga umplutur de carne. In piata Brasovului gseam cele mai multe zarzavaturi din care se fcea ghiveciul. Spre deosebire de alte orase din Transilvania, noi aveam si vinete, aduse din Regat. Cele tocate si mncate ca salat cu untdelemn si ceap le numeam la noi n familie "icre verzi". Untdelemnul, indispensabil mai ales la mncrile de post, mai demult l aduceau din mprtia turceasc negustorii, n burdufuri de piele. Abia mai trziu, deodat cu trenul, veni cel de Provansa si cel mai putin apreciat, din Italia. Maionezele, originare din orasul Mayonne, si bidoanele de tinichea cu untdelemn ne-au venit mai trziu. Vechi cunostinte ale Brasovului sunt si mslinele, cele mari, de Volo, si cele mrunte, care se potrivesc att de bine la un phrel de tuic. Sasii si ungurii s-au obisnuit greu cu vinetele si mslinele - care semnau asa de mult cu bomboanele de ciocolat nct un strin, venit la Brasov, gustnd din ele, nu stia cum s scuipe fructul cel cu gust srat si amar - si chiar si cu untdelemnul. Ei nu apreciau nici alte "delicatese" pe care le gseai la Eremias. Icrele negre le plceau tuturor, dar trii puturosi, care atrnau de sfoar la usa prvliei, nu-i ispiteau si, probabil, nu le-ar fi plcut nici dac ar fi stiut s-i pregteasc cu untdelemn si foi de ptrunjel si de mrar, dup ce au fost prjiti pe jar si batuti bine cu un mai de lemn. Odat veni tata cu o caracatit cumprat de la Eremias. Desi a stat mult timp n untdelemn si mi se pare a si fiert cu ceasurile, cnd am dus-o la gur, parc rodeam o talp. Dar nu recunostea nimeni din noi c nu era bun. In schimb, cu totii eram ncntati cnd mama ne fcea cte o marinat sau iahnie de crap, ori o sup de raci. Sub Bucium se vindeau n ciubere, n care misunau printre foi de urzici, racii cei mari de Olt. Cte unul din ei era aproape ct un homar mic si fioros, cu ochii lui mari si holbati, cu mustatile ca ale unui "cicos" de pe pusta Ungariei si cu foarfecele primejdioase. Cnd acestea erau ns rosii, scoteai din carapacea lor vrtoas cea mai gingas si gustoas carne, trandafirie si aromat. Cosul era bun, mai ales cnd era umplut cu pilaf sau cnd racii erau fcuti scordolea, cu nuci si mult usturoi. Spre deosebire de Tara Romneasc, unde se zicea "gturi", brasovenii iubeau "cozile" de raci, cci desi aceste crustacee umblau de-a-ndrtele, ei stiau c cosul se termma cu coada. Tot sub Bucium ena trgul de peste, care odinioar trebuie s fi fost n Strada Hirscher, care n copiria mea era Strada Teatrului, care ns se numea mai-nainte Trgul Pestelui. Mult variatie de pesti nu gseai la Brasov. Din Olt veneau crapii si stiucile, uneori si cte un somn mare. Mai veneau mihaltii cei cu multe oase, care ddeau ns o zeam minunat. Nou ne plceau mai mult tiparii cei n form de serpi. Alti pesti i cumpram de la Bidu, iar pestele srat de la Eremias, care avea si lacherd si alti pesti afumati. Tot orientale erau si unele dulciuri. Cnd venea din Bucuresti, tata ne aducea totdeauna rahat de Belavista din Galati, n cutii de lemn, si halva ce se frma cnd o tiai cu

cutitul; si aceasta n cutii de lemn n form cilindric. Uneori aducea si icre negre n cutii mici de tinichea, moi sau tescuite, pe care le pregteam cu untdelemn si lmie, de se fceau albe. Asa erau mai spornice. Melci mncam rar si numai primvara, cnd erau nchisi n casuliile lor. Se mnca numai coada n spiral, cu hrean si otet si untdelemn. Odat a venit la Brasov un grec care vindea baclavale scldate n sirop de zahr cu miere. Umbla cu o tav mare de tinichea pe cap, pe care o lua jos de cte ori tia pentru cineva un romb rumen umplut cu nuci. Mama, voind s afle secrerul acestei prjituri care-i plcea deosebit, s-a dus ntr-o zi la "atelierul" grecului, n Ulita Cldrarilor, n fundul unei curti. Acest drum a dezbrat-o de curiozitatea ei, cci a gsit acolo o muscrie si murdrie att de mare, nct n-a mai mncat baclavale niciodat. Tot orientale erau si dulceturile, la care cocoanele din Brasov tineau tot att de mult, ca si la cafelele turcesti, servite n casele vechi negustoresti din filigene mici n zarfuri. Morisca de cafea nu lipsea din nici o cas, dar nici chiseaua de dulceat. Strinii, cnd veneau din alte regiuni la Brasov, nu prea stiau cum s se serveasc din dulceat, si o dat unul, care a rmas de pomin, a luat chiseaua naintea lui si a nceput s ia din ea cu lingurita pn a golit-o. Bun era mai ales dulceata de chitre si serbetul de zmeura pe care l lingeai de pe lingurit. Din prajiturile indigene amintesc numai dou: "clia" cea galben facut cu smntn, brnz, mrar si ou, n tave mari, si "bomul" cilindric si nalt ca un turn, gol pe dinuntru, din aluat de cozonac nfsurat n jurul unui sul gros de lemn si uns pe deasupra cu un sirop de zahr. Pe cnd calia e o plcint cunoscut de tranii nostri, bomul l-am nvlat de la sasi, de la care am luat si numele, care e forma sseasc a cuvntului german "Baum", scurtat din "Baumstritzel", adic colac fcut pe pom, cci lemnul pe care se coace e rotund ca un arbore. Brasovul a fost totdeauna vestit pentru marfa brutarilor si a cofetanlor. Inainte de toate, pine ca n orasul nostru nu se cocea niciri. Desigur c si fina din grul rumen al Trii Brsei contnibuia mult la gustul bun al "pitei", dar si amestecul cu cartofi, frmntatul ndelungat si coptul ngrijit erau elemente care fceau ca din cuptoarele brasovene s ias niste pini cum nu le gseai aiurea. Ele erau mari si aveau o coaj groasa de pe care se btea cu muchea culitului scoarta neagr si ars de deasupra. Cnd erai flmnd si treceai pe lng o brutrie, aroma binecuvntat a pinii proaspete si calde te tintuia locului, abia stpnindu-ti pofta sa rupi o bucat din "dontul" ei. Alturi de pinea obisnuit, mai era pinea alb, cu chimen. Costa opt creitari, dar se vindea si mprtita n patru, de aveai coaj multa la fxecare bucat, iar cel ce prefera miezul, avea si din acesta destul. Pinea alb se potrivea cu anumite mncri cu sos sau cu slnin si brnz de oaie n scoart de brad. De la brutari luai si colacii "mpletiti" fcuti cu lapte; cornurile diferite, ncepnd cu cele obisnune la cafeaua cu lapte, cu doi creitari, din ce n ce mai mici cu ct treceau anii, continund cu cele "late", cu aluat cu lapte, si sfrsind cu cele cu mac si cu "chiflele" cu zahr, care se serveau mai ales la cafenea. La Siegens, Sub Bucium, erau vestiti pesmetii

copti de dou ori, pe care vnztoarea i presra nc o dat cu zahr, cnd ti-i mpacheta, si de care cumparau multi oaspetii din Romnia n treeere prin Brasov. Aceste diferite feluri ee colaci si cornuri le-au nvtat brasovenii de la "bcherii" din Viena si s-au deprins cu ele n cafenelele din capitala Austriei, pline cu ofiteri, functionari si pensionari. Tot de acolo ne-au venit cele mai multe prjituri si "torte". Italian din Austria era si "conditorul" - cofetarul - cel mai vestit pe timpul meu, Montaldo, cel cu cele dou fete roscate si cu obrazul plin de pistrui. De el, de Spuderca, Mller si Bozianu a mai fost vorba mai-nainte. De la acesti cofetari cumpram "indianele" cele bune. De la doi cofetari ai copilliei au venit, n copilria mea, si cele dou prjituri care au rmas pin astzi, Dobos si Pisinger. Cnd am ajuns n clasele din urm ale liceului s-a deschis n Ulita Cldraralar cofetria Bodendorfer, a crei firm era scris cu literele aplecate astfel, de fugeau parc cu cei ce treceau pe dinaintea pravliei. El era cofetarul elevilor de liceu, cu prjituri mari si ieftine - costa cinci creitari orice bucat - si aduse dup prnz direct de la cuptor. Era unul la noi n clas, Cerbu, care nfuleca cu nemiluita si cam gresea la socoteal. Era atta lume n prvlie, de era imposibil s controlezi cu cte bucti de "rulou" - Cerbu i zicea "hurulou" - sau de "capricii de cocoane" s-a servit fiecare musteriu ce mnca acolo "ojina". Cofetarul vindea si "frmituri", adic ceaa ce se lipea de tav si se zgria cucutitul. Un "toc" - cornet - plin costa un creitar. La cofetrii si cafenele se vindea si nghetat, care era de trei feluri: de vanilie, galben si dulce, de zmeur, rosie si zgrunturoas, si de lmie, alb si cam acrie. Si n cas se fceau prjituri, ca la Viena, cci de obicei dup friptur mai venea si cte o plcint. Nou, copiilor, ne plcea cu deosebire "strudelul" cu mere sau cu brnz de vac, plcinta cu mere si cea cu crem galben de ou si cu aluatul n foi, pe care nemtii din Brasov o numeau "Krempitta". Dar preferinta noastr era pentru glustele cu prune, tvlite n mult pesnet si zahr, din care mncam pe ntrecute cte douzeci si mai multe, cci aluatul n jurul prunei era subtire. Dar glustele, ca si cltitele si "cohul", adic budinca de orez sau gris, nu erau prjituri de duminic, ci numai de zi de lucru. Tot dup moda austriac era si meniul mesei, care se servea ntre dousprezece si unu, spre deosebire de Regat, unde masa principal era pe la sase. Prnzul ncepea regulat cu "zupa", care era de carne, galben ca aurul si cu pete strlucitoare de grsime. Tata punea si piper n sup, iar bunic-mea si cte un vrf de cutit de "sofran", "ca s-i dea coloare". "Supele false" adic ciorbele, erau n copilria mea rare, dar cu ct treceau anii, le aveam mai des la masa. Mai cu seam ne bucuram cnd ne fcea mama ciorb de mate de vitel cu usturoi, ngrosat cu ou. Ne delectam mai ales cu "ghindurile" gustoase ale matelor. Ne plcea mult si ciorba acrie de crap cu cap, pe care l mnca totdeauna tata, sugnd carnea dulce de pe fiecare oscior, de nu mai rmneau la urm dect ciolnasele cu forme curioase, n care nu mai recunosteai capul pestelui. Tot cu cap venea la mas ciorba de miel. Fiecare copil avea alt dorinl: Unul voia creierul, altul limba, al treilea ochii, iar tara prefera carnea fraged si pieile de pe flci. Cele mai do rite supe erau cele cu "sebrle", adic un aluat copt n form si tiat n mici cubulete, si cea de "mzriche",

adic de picturi de aluat de cltite coapte n untur fierbinte. Cea mai putin apreciat era supa de chimen, pe care soldatii o primeau dimineata n loc de cafea. Dug model ssesc, supele erau ngrosate cu rntas si se serveau, mpreun cu rasolul, cu morcovi, gulii sau cartofi, ca o mncare numit "cahen". Dup sup venea regulat rasolul. Dar nu rasolul mustos al restaurantalor din Viena formnd piesa de rezistent a vienezului pe care o mnc cu sos "amestecat", adic cu cartofi - ci un rasol de vite tinere sau slabe, "ca bumbacul", nu ca limba". El venea la mas de multe ori numai ca "s ridice moralul" servitoarelor, care-l mncau mai bucuros dac vedeau c si "domnii" se serveau din el. Nelipsit era lng rasol "zosul", gtit cu rntas, de ceap, de stafide, de tarhon, de mrar, de "paradaise" - rosii - sau de hrean, rece, cu otet si untdelemn, sau cald, cu smntn. Dup sup si nainte de rasol aveam de multe ori os cu mduv, care se aducea fierbinte, s nu se "sleiasc", si pe care tata l apuca cu servetul, cu mna dreapt, si btea cu ea n pumnul stng, ca s se scurg mduva pe felia de pine prjit, iar mama ntindea repede mduva si presra sare si piper pe ea. Dup rasol urma friptura, si dup ea prjitura. Fripturile erau variate, de "bou" sau de "vit" - cci nu se zicea de "vac", ca la Bucuresti -, de vijtl, de berbec sau de miel, de porc sau de pasre. Intre diferitele fripturi exista o ierarhie. Cea de pasre si n special cea de curcan, cu pieptul alb ca laptele si gusa gras umplut cu fel de fel de bunatati; cea de purcel, bine fript de ti trosnea n dinti "bunda" brun si strlucitoare, iar urechile arse parc ti fceau semn s le rupi si s musti n ele; biftecul gros si nu prea fript, ci rosu pe la mijloc, cu un ochi pe deasupra; "pecia" - muschiul - fraged, taiat n felii subtiri si cu un sos cu smntn pe deasupra; limba gtit, ca n Polonia, cu stafide, migdale si coaj de lamie; n sfrsit, tot la locul nti la concurs, costitele de porc tnr - cci se zicea c "nu-i pasre ca porcul" albe si mustoase sau trandafirii ca o floare de rsur, cnd nu erau afumate prea tare. Numai n al doilea rnd veneau alte fripturi, si n rndul al treilea berbecul, tocanele si gulasul. "Garful" gras se aducea la mas n pictor, ca s nu se rceasc; "rosbrtnul" plutea n "prezl" un sos ingrosat ou fin; "snitlul" - escalopul - "natur", n "prezl", adic pane, sau cu un sos cu smntn si papric; pieptul umplut de vilel, la care ne plcea mai ales umplutura galben ca aurul, si mielul de care ne plictiseam repede cnd nu mai era trufanda, indiferent dac-l mncam pane sau nu. La toate fripturile era, o "garnitur" de cartofi sau de "urez", uneori de ciuperci, cumprate de la tigncile ce vindeau "buretii" lng Biserica Neagr. Cartofii trebuiau s fie bine prjiti. La anumme fripturi nu puteau lipsi murturile, varza acra sau laptele gros. Crnatii neafumati se mncau si cu zeam de varz si hrean. Numai cnd am plecat n strintate, unde nici paralele nu-mi ajungeau pentru mese copioase, nici nu m preocupa ce voi mnca la prnz, am ajuns sa pretuiesc mncarea de la noi. Mai ales cnd veneam din Germania, unde cantitatea era mai important dect calitatea si unde animalele nu se tiau pn nu ajungeau mari si deci cu carne destul. Acolo lumea se mira sau se indigna de risipa ce o fceam mncnd psrile tinere, mieii si purceii de lapte. Acolo nu se stia ce delicios e puiul mic, la frigare sau n pesmet,

bobocul de rat sau de gsc, mielul pane sau fript, dup care ai astegtat luni de zile si e adus la mas cu ntia salat verde, si mai ales purcelul cu nuc n gur. La noi untul, oule, pasrea si carnea trebuie s fie proaspete ca s plac, nu vechi, ca de cele mai multe ori n Germania. In opozitie cu untul "topit", cel netopit se numeste pe la Brasov "unt proaspt". Numai vnatul trebuia sa fie putin fezandat. Dar carne de animale si psri slbatice se mnca relativ putin la Brasov; si cnd atrna la prvlia lui Kuschmann cte o cprioar sau un mistret la us, trectorii se opreau s-l admire. Ca s ne facem o idee despre numrul slbtciunilor mpuscate, voi cita cteva cifre din statistica Saciettii Vntorilor din 1891.

Ursi (din cei 30-40 cti erau n muntii din Tara Brsei) 2 mistreti cprioare iepuri cocosi de munte ginusi prepelite rate slbatice sitari porumbei slbatici 15 24 558 1 137 3545 196 230 256

Cifrele acestea arat c la Brasov se vna si se mnca putin vnat. Adevrat c statisticele acestea nu au mult valoare documentar, cci norocul vnrorilor e schimbtor de la an la an, iar braconierii nu-s prieteni ai statisticei. Dar animalele slbatice si mai ales psrile mai au si alt dusman: fiarele care le strpesc, mai cu seam vulpile (din care au fost mpuscate 48 de bucti n 1891), soimii si ulii (256 n 1891) si ciorile, amatoare de ou. Ca termen de comparatie dau urmtoarele date din 1895: s-au tiat 3.408 vite, 9.900 vitei, 8.672 porci, 666 purcei 7.542 oi, 26.160 miei, la care trebuie adugate 68.306 kg carne de vac tiat si 5.990 de porci adusi de afar. Cojocarii din Blumna au mai tiat n acelasi an 11.917 miei. Mai demult brasovenii mncau friptur si seara, la cin. Mama a introdus ns cinele reci, cu mezeluri, salate, brinzeturi si lptrii, cel mult ou sau crenvursti calzi. Sasii aveau, chiar cei bogati, la cin numai cte o cafea cu lapte cu un corn. Adeveat, cafea cinau mai mull ssoaicele, cci brbatii lor seara o cam stergeau de acas si mncau la birt. Prnzul era si la ei mbelsugat. Astfel, o ssoaic cu stare avea n fiecare duminec la amiaz

purcel. Ea avea ns grij ca s nu rmn ninmic servitoarelor, ea nu cumva, gustnd, s li se deschid pofta de aceast mncare, care "nu era de nasul lor". Cteodat auzeau vnztarii arnbulanti strignd, din stnad, marfa lor. La urechi strbteau numai silabele "doa", "di" si "ruz", dar dup ele stiai c sunt tigance, care strgau "ia fragi, doamn!" precupete stngnd "ia ridiche, jupneas! sau "luati cucuruz!". Tigancele aduceau fragi, mai spre var si zmeur si mure, cu botele. La gura lor asezau palmele astfel ca boabele s se scurg din bot n blid, fr sa lunece pe jos. Ridichile de Brs, albe sau trandafirii, erau purtate de doua femei ntr-un cos mare, n legturi de cte trei sau patru, dup mrime. Cnd erau proaspete - rar se ntmpla s fie "crescute" sau "cucutoase" - erau fragede "ca untul". Stuleii de porumb fiert se mncau calzi. De aceea vnztoarzle lor i tineau acoperiti cu crpe. Vinerea cocoanele veneau din trg cu servitoarele dup ele, cu cosurile ncrcate cu buntli. Se cumpra pentru o sptamn ntreag, cheltuindu-se cinci pn la zece fiorini. Oule erau cu doi creitari bucata n sezonul lor. Verdeturile, adic zarzavatul, aduse din Stupini, din satele din apropiere si din Brasovechi, erau espuse n grmezi mari: varz de tot soiul, "picioici", adic cartofi, n special cei lunguieli si subtiri, numiti "picioici-chifle", deosebit de buni n salat, ptrunjel, telin, p~strnac, care toamna se tiau n felii subtiri si se uscau nsirate pe at, ridichi, ceap verde, "caranabe", adic gulii, "carfiol", adic conopid, salata, primvara, si sparanghel si altele. Varza pentru iarn si cununile de ceap rosie de Fgras nu se luau din piat, ci de la crute care veneau cu ele la Brasov. Tot din trgul de vineri se cumpra de la Trance smntina si untul "proaspt", nfsurat n foi de varz, pe care cocoanele le ddeau la o parte ca s guste untul, lund cu unghia o buctic. Cel alb de tot, de bivolita, nu era asa de bun ca cel glbui, de vac. Trancale aduceau si unt topit pentru gtit, galben ca aurul, de lapte de vac sau de oaie, mau ieftin, cci la putini le plcea mirosul lui. Turtele rotunde aveau forma strachinei n care se topise untul. Brnza se cumpra de la brnzrese, care aveau satre n trg, sau de la Pascu, brnzarul din Strada Hirscher. Brnza nou era mai putin srat si se vindea n burdusele mici; cea veche, care se tinea pna la Pasti, era iute si, dup ce burduful era nceput, ea adesea prindea un mucegai verziu, care i ddea un gust asemntor cu al roquefort-ului. Ea, se mnca de obicei ca bulz. Cnd mmliga era fierbinte, brnza se topea si se ntindea pe furculit. Cea mai delicioas era cea n coaj de brad, care mirosea a rsin si avea o coloare roscat-armie sub scoarta de brad. Cu ea nu concura dect cascavalul cel gras de Scele. O felie de cascaval sau brnz cu mere era "ojina" noastr favorit. Brnzeturile strine nu prea aveau trecere, afar de cele elvetiene, de Emmenthal, cu "lacrimi" n gurile mari, si de Gruyere. Din cnd n cnd aducea tata si Quargel, o brnz cu un miros penetrant, n form de discuri mici, care se potrivea cu bere. Anumite bucate erau mai bune la birt dect acas. Inainte de taate, fripturile la grtar. La Gambrinus erau vestite cotletele de porc sau de vac, servite pe farfurii de lemn. Specialitatea Brasovului erau "flechii". Cei mai buni erau la "Gaura Dulce", un birt mic si

ascuns n fundul unei curti din piat, care avea o iesire n, "scaunele" mcelarilor. Birtasul trecea totdeauna cel dinti dimineata n mcelrie si alegea buctile cele mai bune. In aceeasi cas, ns cu ferestrele spre piat, locuia avocatul Sorescu, o personalitate cunoscut pentru umorul lui n tot Bnasovul. Odat un strin ntrebnd unde e "Gaura Dulce", i s-a rspuns: "In dosul lui Sorescu". Cu ct "flechii" erau mai grasi si mai mustosi, cu att erau mai buni. Pe cnd se frigeau pe crbuni, pica de pe ei grsimea pe jar, rspndind o arom care-ti excita apetitul. Carnea fript era adus pe un fund mare de lemn - "crptorul" - pe care chelnrita o tia cu un cutit lung, cu o dibcne extraordinar si cu iuteal mare ca s nu se rcsasca - n form de titei. Unul din comeseni presra, ndat ce se aduna o grmjoar de asemenea buctele de carne, sare si mult piper, iar lumea se arunca hmesit asupra crptoului, nfignd furculita n friptur. Ct ai bate n palme, nu mai erau "flechi" si trebuiau adusi altii. Acest lucru se repeta de nenumrate ori, cci e de nenchipuit ce cantitti enorme se pot consuma, stropite cu mult vin cu borviz. Vinul e usor si acriu, cruia la Brasov i se zice "potcoav". Dar acest cuvnt, pe care si sasii l ntrebuinteaz sub forma "petkave", nu vine de la fierul de pe copita calului, ci era numele unui crciumar vestit dintr-un sat apropiat. La urm veneau cltitale cu brnz cu mult mrar pe care birtsita de la "Gaura Dulce" le fcea deosebit de bune. Cei cu cultul mncrilor si mai ales al buturilor bune nu se sfiau s se repead pn la crciuma lui Potcoav, stiind c cheful e cu att mai reusit, cu ct cei ce l fceau ajungeau cu mai mult trud la birt. In Brasov era un negustor voinic, vestit ca mare mncu si bun butor, care se urca pe Postovar numai ca s aib poft de mncare mai mare si s-i tihneasc mai bine butura. La Lipsca aveam un prieten care mergea la opera Siegfried de Wagner nu pentru c l-ar fi ncntat, nici din snobism, ci pentru c dup ea avea caa mai nstrusnic sete. Chefliii brasoveni nu se ddeau inapoi s fac drumul lung pn la "Cei Doi Uriasi", la captul Brasovechiului, "La Ursu" n Blumna, sau "La Steric" n Schei, ca s bea un vin bun. Si pivnilele, a lui Eszterhazi n Podul Btusilor, cea de sub Sfat - n cele mai multe orase din Austria si Germania "Rathauskeller"-ul e vestit - erau locuri mult pretuite de cei crora nu le era team de aerul nchis, ncrcat de aburi de vin, primejdios mai ales cnd ieseai din beci si pmntul ncepea s se nvrt cu tine. Toamna, cnd venea mustul, erau cutate anume birturi, cu aceast butur, in care gseai si crenvursti buni. Acestia, cu hrean sau cu sos de gulas, se mncau de obicei la Gabel, n curtea casei care fcea colt n Ulita Cldrarilor cu Trgul Boilor, la un pahar de bere, pe la unsprezece. O astfel de portie mic de o jumtate de pereche de crenvursti sau de tocan se numea "zon" si costa sapte creitari. Altii mergeau la aceeasi ar la "Codlence", unde mai trziu era bere de Pilsen si chifle proaspete eu sare si chimen de la brutria din fat, care se potriveau asa de bine cu berea. Acolo se si mnca bine si gseai si vin nefalsificat.

Cel mai cercetat birt cu vin bun era "Impratul romnilor", unde erai sigur c gsesti cunoscuti, mai ales dintre burlaci, adevratii priceptori n ale vinului. De obicei vinul se bea cu borviz, de Borsec, de Repat, de Vlcele sau din alt izvor din Carpatii estici. Jumtate si jumtate. Dac lsai acest amestec mai mult vreme n pahar, vinul se nnegrea. Vinul greu si vechi din Ardeal era numai de desert. La "Imparatul romanilor" am petrecut si eu cteva seri plcute, cnd veneam din strintate, cu Costi Satir si alti burlaci veseli. Pn si btrnul jude Pop, cel care minca seara numai un ou si lua o jumtate de "deti" de vin, sttea cu tinerii la taifas. In trg erau cele dou rachierii, "La Peste" si "La Rac", pe la care sa abteau trocarii seara, cnd se ntorceau acas. Ei luau cteva phrele de "rozol", care era dulce si mirosea de departe a spirt. Cu el au fcut multe parale Kenyeres si Teutsch, cel ce a fcut si multe si valoroase donatiuni Muzeului Trii Brsei. Acestea erau coctailurile brasovenilor, pe care le gustau bucuros si nevestele trocarilor. Ca s salveze aparentele, cnd beau cte un phrel de rachiu tare, ele se scuturau tusind si ziceau mirate: "Cum te beau brbatii!" Chefurile brasovenilor erau vestite. Lumea era foarte tolerant cu nzdrvniile ce le fceau oameni n toat firea la asemenea chefuri. Mai ales erau vestiti ca plini de "idei" unii dintre domnii din Brasov, ntre care se numra si tata. Pe vramea mea s-a deschis intia bodeg la Brasov, mic si intim, la Eremias. Cuvntul "bodeg" nu era nc uzual - el llpseste si din Dictionarul Academiei, cci bodegile nu se deschiseser cind acesta ajunsese la litera B -, ci se zicea "butic". Prin Suada Hirscher intra lumea acolo ca s ia nainte de mas cte o tuic cu msline si alte aperitive. Tot acolo se ncingeau cteodat chefuri prelungite pn noaptea trziu si continuate uneori a doua zi. Ca la toate chefurile improvizate, petreceai la ele deosebit de bine. Eremias avea vinuri bune nfundate si avea a doua zi murturile si srturile cu care te puteai "drege", castraveti, scrumbii, sardele si alte pescrii, care, la rndul lor, cereau butur, ca s "stingi focul" intern. In butica lui Eremias intrai la un pahar de tuic sau de vin cu cte un fost coleg de scoal, ajuns preot sau notar n vreunul din satele din apropiere. Amintiri scumpe din tinerete te npdeau, una scormonind alta, de nu se mai isprveau. El te trata cu un litru de vin, iar tu nu te lsai mai prejos si comandai altul, pn se nnopta si cruta cu caii nerbdtori nu mai voia s astepte naintea casei. Dar si la "botul calului" mai beai cte un Pahar. Vin se bea si acas, la mas. Tata l aducea n butoaie de la Sard sau Bucerdea Vinoas, iar cepul i-l ddeam eu, si tot eu aduceam la mas vinul din pivnit, stiind ct s las n sticl si cnd s sucesc "pipa" (canaua). Uneori cumpram vin de la Axente Sever, care la btrnete s-a retras la Brasov, se ocupa cu negotul de vin si tinea si elevi de liceu "n cost". Vinul si bietii ns nu fceau cel mai fericit menaj. Doi colegi ai mei, care stateau la el in gazd gsiser un mijloc pe ct de simplu, pe att de ingenios sa aib vin la mas. Faceau cu un burghiu sublire dou guri n butoi si sugeau vinul cu un fir de pai. Apoi astupau gaura cu cear. Axente Sever se tot mira cum scade vinul.

Pe ct de constante erau birturile cu vin bun, pe att de supuse modei erau berriile. La Codlence, la Fleischer, la Gabel, la Redut si alte birturi se perindau musterii. Berea se bea mai mult ziua, dar o beau multi regulat, in fiecare zi. Ei aveau tabietele lor. Unii suflau n spuma alb si groas, ca s o dea la o parte si s nu-si umple musttile cu ea, altii stergeau paharul unde puneau buzele, si iarsi altii beau tocmai de lng toart, unde stian c nu se obisnuieste s se pun gura. Toti nsa tineau ca "gulerul" s fie ntreg, semn c berea nu era sttuta. Si temperatura berii trebuia s fie bine potrivit. Cel ce nu avea pivnit de 12 grade, nici nu tinea bere dect doar de Czell, de Drste sau Brasov, slab si de calitate proast, sau cel mult de Habermann de la Sibiu. Berea adus de mai departe, cea de Steinbruck, de la Pesta si cea de Pilsen cerea pivnite bune. In copilaria mea era si in Blumna o fabric mic de bere, a lui Hajek, la care nu ajungeai dect fcnd o mic excursie. Mai demult, cnd mijloacele de transport erau mai putine, dar setea brasovenilor tot att de mare ca azi, berea se fabrica n oras. Un scriitor cu numele Trster luda, n 1666, berea fcut din gru si orz, iar n Ulita Nou e atestat o berrie n 1728. Adevratul chef nu era imaginabil fr tigani. Ale dracului baragladine sinteau numaidect unde se pornea cte un asemenea chef si apreau pe nesimtite, ca un adevrat deus ex machina, cnd erai mai doritor de ceva muzic. Dar despre ei vom vorbi ntr-un capitol separat. Dup o mas copioas si dup un pahar de vin bun sau o cescut de cafea turceasc, nimic nu e mai bun dect o tigar. Tigrile "de piele", adic de foi, nu se prea fumau. Doar ofiterii veniti din Viena umpleau odaia cu fumul si duhoarea "virginiilor" lungi si subtiri, pe care le aprindeau de la firul de pai ce intra ntr-un pai mai gros din mijlocul tigrii. Nici tigaretele gata nu se prea obisnuiau, si cnd cumprai dou "dame" cu trei creitari, un "sultan" cu unu, sau o "ienige" groas cu un creitar, le rupeai n dou si fceai cu tutunul celor dou jumtti dou tigri nou cu foile "job" sau, mai demult, cu "dernire cartouche". Fumtorii aveau tabachere; btrnii, de lemn vopsit negru. Un fumtor adevrat si nu prea grbit gusta cu anticipatie tigareta, pe cnd sucea tutunul asezat frumos pe foila subtire, o rsucea si o lipea cu limba, rupnd si aruncnd partea prisositoare a hrtiei. Cel mai obisnuit tutun era "purziceanul" cu 88 de creitari mai trziu cu un fiorin cutia de 100 de grame. Mai bun era "kir"-ul si "hertegovina", toate tiate n fire lungi, ca de aur. Cel mai bun tutun era "sultan flor" n cutii de tinichea. Tata, care avea multe drumuri pe la Bucuresti, aducea de acolo cte o cutie mare de tutun turcesc de lux, de 1kg, numit "bectimis". Era tiat mai gros si fumul lui avea o arom minunat. Ii mai ajutam si noi, copiii, s goleasc cutia de tinichea, desi nu prea era de nasul nostru. Tata nu ne oprea, dar vznd c se trece prea iute, o ascundea de noi. Nici asa nu i ajuta dect pn o descopeream. Numai o dat reusise s gseasc o ascunztoare, pe care aproape un an n-o aflarm, ceea ce i fcea mare haz. Tocmai deasupra patului meu, agtat la prete, era pusca de vntoare, brul cu cartusele si o pung mare de piele pentru praf de pusc, din

vremea cnd ncrctura se fcea pe la gura tevii. In aceast pung si ascundea tata tutunul, stiind c ea era prea aproape de mine ca s mi treac prin minte s l caut acolo. Tigara o aprindeai cu "ctrnite". Cele mai ieftine erau cele cu pucioas galben sub stratul de catran. Ele ardeau si n vnt, plpind cu flacr albastr si rspndind un miros penetrant de sulf. Cele suedeze, care nu se puteau aprinde dect pe cutia lor, abia iesiser si lumea le gsea nepractice, cci nu puteau fi frecate pe chibritelnilele albe de portelan. In casele mai moderne se lipea pe fundul chibritelnitei de portelan o fsie pe care se puteau aprinde si chibriturile suedeze. Odat era poftit la o mas ntr-o astfel de cas, mpreun cu alte fete simandicoase, un preot de la sat. La cafea d s-si aprind tigara, dar chibritul frecat de marginea chibritelnitei nu se aprindea. "Cearc pe dos" i sopti atunci doamna casei, rosind pentru nestiinta oaspetelui ei. "Asa m gndeam si eu, dar nu stiam c e iertat", si ridicnd reverenda, preotul trecu cu un gest obisnuit chibritul pe fundul pantalonului intins pe piciorul ndoit. Va veni, desigur, nu peste mult si la noi o vreme cnd lumea va da mncrii mai putin important dect am dat noi. Despre prnzuri nesfrsite cu piese nenumrate se va vorbi asa cum se vorbeste azi de mesele copioase de pe vremea lui Ludovic al XIV-lea. Pentru vremea despre care vorbim n aceast carte ns, mncarea forma una din cele mai importante preocupri. In cursul celor dou rzboaie pe care le-am apucat si a anilor de refacere ce le-au urmat am trecut prin attea evenimente importante nct ai crede c lumea nu avea vreme s se gndeasca la ale gurii. Si totusi, doar zece la sut din conversatia oamenilor e rezervat strilor cu totul exceptionale pricinuite de rzboi, iar nouzeci la sut din griji si din ntrebri sunt: de unde iei untul? ct cost zahrul? unde se gseste bere? De unde se vede c stomacul si gtlejul sunt dou organe care merit s li se dedice un capitol separat.

MODA
Prin Trgul Grului trece majestos bancherul Streriu, cu jobenu lui nalt de postav cenusiu. Numai unul mai are n Brasov un asemenea joben, cum l poart englezii la curse, btrinul Florian, mic si grav, nscut la 1808. Nu asa de btrn, dar alb ca zpada, este Neugeboren, cel cu barba si sprncenele ca de vat. El umbl drept ca fclia si cu brbia ridicata, ca s se vad bine barba-i lung si frumoas de care e asa de mndru. Din partea opus vine alt btrn cu barb lung si alb. Ei se salult eu un respect exagerat, si pe cnd rostesc "am onoare", se gndesc "barba mea e mai frumoasa". Tata - cci el e al doilea barbos - tinea si el la barba lui, cunoscut n tot Brasovul, dar nu era sclavul ei, ca cellalt, si fuma chiar cu riscul s i se nglbeneasc musttile. Adevrat c nu era fumtor mare, si tigara o bga ntr-un tigaret lung cu imamea groas de chihlimbar. Portul brbii era un lucru obisnuit la brbati n vremea aceasta. Tot lung o purta doctorul Fabritius, cel cu sapte fete, dintre care fiecare cptase de zestre o cas, de le sptmea lumea "melcii lui Fabritius", si paraclisierul Biserilcii Negre, aceasta de coloare rosiearmie. Cei mai multi purtau barba tuns, n fel de fel de forme, dintre care barbisonul, ca al lui Napoleon III, cu musttile cu vrf lung si pomdate, era mai rar dect favoritii, ca ai lui Franz Iosef. Tinerii si lsau "cotlete" tunse pe la urechi. Ciocul, ca al lui Koglniceanu sau Maiorescu, era mai rar, dar l purtau unii, ca doctorul Cioran. Si mai rar era la Brasov portul englezesc al favorililor lungi si musttile rase, ca la Xenopol sau Olnescu. Intre btrni erau unii, ca negustorul Ionciovici, care si rdeau numai brbia, dar lsau barba s le creasc pe gt si de la urechi n jos, ca la Kruger sau Kossuth. Destul de des se ntlnea "musca", sub buza de jos. Musttile erau un apanaj al tuturor brbatilor, si nu tusinate ca mai trziu, ci lungi si uneon pierzndu-se n barb. Rasi la mustti nu umblau dect popii catolici, actorii, unii chelneri si cei spni sau cei crora nu le cresteau frumos, ca profesorulvi Fgrsanu. Totusi, Ciprian Porumbescu, de care mi aduc numai vag aminte, n-avea mustti. Tocmai pe cnd prseam Brasovul, venise sporadic moda s se lese musttile ntr-o fsie de pnz, ca s le rmn farma adoptata de mpratul Wilhelm II. Tinerii purtau prul tuns scurt sau pe jumtate scurtat si pieptnat n sus. Numai "studentii" sasi l aveau lung si buclat, iar n vrful capului era chipiul lor albastru. Cu att mai variat era pieptntura si portul plriidor la femei. Buclele si zulufii ce atrnau mpodobind capul si pe care fetele bogate le schimbau ntre olalt nu se mai purtau. Nici pieptntura "Titus", cu multe ncretituri. In schimb erau moderne coadele atrnate pe spate la fete tinere, cum le purtau mai ales ssoaicele. "Prul fals" se aduga la cel natural mrind podoaba capului. Cocoanele mai n vrst purtau si n cas o dantel neagr pe cap. Tunse erau numai unele chelnrile, iar cu prul vopsit se vedeau numai unele cocoane care treceau de excentrice. Moda se schimba necontenit cu privire la plriile femeiesti. Dac numai cei bogati cumprau pentru nevestele lor toalete aduse de la Viena, acest lux si-l permiteau multi cu plriile, aduse din capitala trii, de Platschko, uneori si de Ladstadter. Ele erau cnd

mari ct o roat de car, cnd mici de se purtau n vrful capului, asezate cochet ntr-o parte sau trase pe frunte, ncrcate cu pene de strut sau aripi viu colorate, cu psari ntregi, cu mrgele, fructe de sticl si panglici de catifea sau mtase. Doamnele mai btrne aveau plrii cu jet, cros sau pene scurte de strut. Seara mergeau cu capison la teatru. Plriile enorme, care trebuiau prinse cu ace lungi si primejdioase pentru ochii brbalilor, nc nu iesiser, si numai mult mai trziu ncepur femeile s umble cu capul gol. Pe vremea mea, cnd voiai s spui despre cineva c nu face parte din clasele sociale bune, ziceai c e "fr plrie". De plrie se tinea voaleta, care acoperea tot obrazul, de trebuia s-o ridici cnd suflai nasul sau srutai pe cineva. Se purta ns si voaleta cu pictele, care ajungea numai pn sub nas si lsa liber gura. Nelipsite erau si manusile, cnd doamnele si domnisoarele ieseau pe strad, iar umbreluta, cnd era soare, si umbrela, cnd era vreme ploioas "antuca` si "parapliu" - erau tot att de indispensabile ca eventaiul, cnd mamele si surorile noastre mergeau la bal. Pe el dansatorii si scriau numele, cnd le angajau la un joc de coloan, ca nu cumva s fie uitati. Tot un astfel de auxiliar nelipsit era bastonul la dommn, de cte ori ieseau din cas. Se fcea adevrat lux cu aceste bete: la cei vechi, de trestie si cu fildes; la cei mai noi, de abanos sau alt lemn si cu mner de argint sau alt metal. Unii domni, care locuiau n regiuni dosnice sau treceau noaptea prin cartiere ru famate aveau sis la baston, sau cauciuc. Dac nici unul din aceste vesminte sau accesorii nu se mai poart azi, si filmele a cror actiune dateaz din anii 1890 ne par asa de caraghioase, cauza nu e numai necontenita schimbare pe care o aduce moda, ci ea e mai profund si e produs n mare parte de alte conceptii ce stpnesc astzi societatea, de rolul schimbat al femeii, precum si de cuceririle igienei si ale sportului. Sportivul a prsit cciula secular si umbla cu capul gol; el a inlocun blana cu puloverul de ln si nu mai are nevoie de umbrel, iar boxul face ca bastonul s nu-i mai trebuie. Fata tnr nu mai are nici ea umbrel, iar n timpul din urm nici plrie si umbl cu prul scurt, sau se tundea ntr-o vreme brbteste, marcnd si prin aceasta c nu se mai face deosebire intre sexe. Fumatul, care pe vremea mea era un apanaj al brbatilor, astzi e mai rspndit la femei, care scot din geant pudriera si rujul si dau nejenate cu ele pe obraz si buze n fata brbatilor. Fustele sunt scurte de nu mai mpiedeca miscrile si permit femeii s fac pasi mari. Fiecare din cele dou rzboaie a adus cu sine o nou etalare a farmecelor femenine. Dup rochiile ce nu mai acopereau genunchii, n 1920, vine n 1946 short-ul, care abia acopera coapsele si las prad ochilor brbtesti admirabilele picioare lungi si zvelte, dar si butuci dizgsatiosi si solduri vulgare. E poate ncerearea femelei s cucereasc masculul, devenit prea rar si obosit de rzboaiele ndelungate. Doamne fereste de un rzboi viitor cu acest tempo, cci o si mai mare scurtare a fustei acoperitoare ne-ar aduce foaia de vit, iar bomba atomic ar sufla-o si pe aceasta.

Inc de pe vremea mea hainele sau simplificat. Mai pulin cele brbtesti dect cele femeiesti. Totusi noi nu ne mai mbracam att de putin ngrijit ca bunicii nostri. In fotografiile vechi ai impresia c la toti barbatii le cad pantalonii, iar funta subtire a cravatei e legat strmb. Pe vremea mea pantalonii fuseser strmti si cei mai "dup ultima mod", purtati de "ghigherli", erau de coloarea oului de rat. Ei au fcut ns loc n curnd celor din ce n ce mai largi - ca cei charleston de dup rzboiul prim - si cu un siret gros pe margini. Cravatele nu ne ddeau mult btaie de cap, cci le cumpram gata legate, fie c erau niste fundulite mici, orizontale, cu o cheiutoare de tinichea n partea dinapoi, ca s se poat prinde de butonul gulerului si s nu lunece, sau n form de X, acoperind tot plastronvl. Acesta era, ca si gulemul, fals, adic nu se tinea de camas; la unii era chiar de cauciuc, de se putea spla cu buretele. Moda modifica prea putin hainele brbtesti: lrgimea pantalonilor, coloarea lor, forma cravatei si a gulerului, care era nalt sau jos, simplu sau dublu, moale sau scrobit, cu colturile ntoarse sau ndoite. Mai putin se modifica forma mansetelor, care erau scrobite si nu puteau lipsi niciodat, iar de obicei nu erau fixate de cmas. Cnd ajungeai acas sau te apucai de lucru, scoteai mansetele. La veston moda aducea mai ales un rnd sau dou de nasturi si umeri vtuiti sau nu; la jachet vedeai la unii colori cenusii, iar haina de gal era redingota lung si elegant. Lux se fcea la veste, care erau, la cei ce se mbrcau bine, albe sau de diferite colori si forme. Pa ceilalti, cu deosebire pe sasi, i cunosteai dup nelipsitul haveloc, care se cumpra gata si era de "loden", nlocuind pardesiul. Pe dedesubt se purtau mult cmsile Jger, uneori si izmenele acestui doctor ce recomanda rufele de lna sublire. La ghete iesise moda cu o dung galben ntre talp si pielea ghetei, iar ncltminea cu "scrt" trecea de deosebit de elegant. Cu mult mai schimbtoare, dup capriciile modei, erau hainele femeiesti, mai ales la romnce si unguroaice, cci ssoaicele nu prea fceau lux. Jurnalul de mod era "Wiener Mode", pe care-l gaseai la fiecare croitor femeiesc. Platschko, Mateovici si Klein aveau chiar mai multe. Croitorii ce veneau n cas luau un fiorin pe zi pentru rochii de mtase si 80 de creitari pentru cele obisnuite. De obicei cocoanele care nu erau luxoase aveau trei rnduri de haine - botezate eufemistic toalete -, una de strad, purtat de toamna pn primvara, alta de var si a treia "de srbtoare", sau chiar de "bal", dar aceasta de obicei a mai multor surori sau verisoare. Cnd o femeie cu copii se apropia de patruzeci, ea nu mai era sclava modei, iar fetele ncepeau s se mbrace "modern" de la 15 ani n sus. Pn la aceast vrst ele mosteneau hainele surorilor mai mari, cnd acestora le rmneau mici. Tot asa plriile, care treceau si la verisoare. In copilria mea nu mai erau crinoline. Tot ce mai rmsesa din ele era turnura, n form de arcuri sau numai de perinile, care ddeau o rotunjime elegant acelei prti a trupului pe care moda de astzi o vrea ct mai inexistent. Si soldurile erau, la fetele slabe, tapitate cu perinite. Talia era strns tare n corset - idealul era talia de viespe, cu soldurile rotunde - iar pieptul ridicat si accentuat ct mai mult. Se punea mare pret pe un bust frumos la toaletele decoltate de bal. Cnd corsetul se desfiint, moda cu mijlocul larg, ca la femeile nsrcinate, si cu pieptul atrnnd mai mult sau mai putin dizgratios

prea lipsit de orice farmec. In schimb ni se preau frumoase mnecile-sunci, tare nfoiate de la cot in sus. Aceast cocoas, lunecat pe brat n jos, ajunse apoi la partea mnecii de la cot n jos, tocmai unde la baluri bratele goale se acopereau cu mnusi lungi de piele. Caraghioase erau "rondurile", niste paltoane largi si lungi, n care cocoanele se nfsurau cnd ieseau tarna pe strad. In partea dinuntru ele erau blnite si aveau dou buzunare mici, n care se vrau minile ca s tin strns paltonul in jurul corpului. Cnd mergeau dou sau tret cocoane n ronduri alturi, credeai c a pornit o ceat de pinguini la plimbare. Mansonul - la Brasov i zicea "muf", ca nemteste - era de blan de maimut, cu pr lung. La baluri se purtau nc trene - la Brasov le ziceau, ca nemteste, "slepuri" - lungi si mpodobite cu ncretituri pe margine. Mama avea nc trena mic si ngust, care fcea ca sa par mai nalt. Se purtau si gulerele mici si largi la gt, care cereau parc un medalion de aur cu fotografiile celor scumpi. Numai pe la 1883 au disprut aceste gulere, n locul crora au venit mai trziu gulerele nalte si cu balene, care acopereau tot gtul. In copilria mea iesiser si asa-zisele "boa" de pene, lungi si atrnnd de amndnu prtile peste piept, ca niste serpi uriasi. Fustele erau lungi, acoperrnd gheata. Ctre sfrsitul veacului trecut, doamnele si domnisoarele trebuiau s tin n mn aceste fuste largi - pn la cinci metri n periferie ridicndu-le cu gratie si lsnd s se vad ceva din gheat si mai mult din juponul de mtase cu "fru-fru". Aceste jupoane luxoase nlocuiau "androcul" de postav rosu al generatiei trecute, purtat sub fusta scrobit. Deoarece discretia era n stilul vremii, nu vom ridica nici noi jupoanele prea sus, ca s zrim dedesubturile toaletei feminine. Totusi, ca s cunoastem si rufria femeiasc, vom deschide usa dulapului cu rufe si vom ridica acoperisul lzii de zestre, cu trusoul pregtit din vseme de mamele grijulii. Iat mai nti cmsile de zi, putin decoltate si cu mneci scurte, mai trziu fr mneci. Acest "mai trziu" nu e legat de o dat fix, ci era diferit n familii diferite, mai conservative sau mai moderne. La noi n cas, mnecile scurte la cmsile femeiesti nu le mai ntlneai dect la bunici, dar tin minte c s-a vorbie mult n familie de o domnisoar care s-a mritat n anii dinti ai secolului al XX-lea si avea nc n trusou cmsi cu mneci scurte. Prvliile de unde se cumpra rufria trusoului se ngrijeau ca s se stie asemenea lucruri. Nici croitorul de rufe, Tpfer, nu era totdeaua discret. De obicei cmsile de zi aveau platc brodat, erau scurte si decoltate. In schimb, cele de noapte erau lungi si nchise la gt. Noaptea se lua peste cmasa de zi sau cea de noapte un "spentl" de pnz sau "barchent". In trusoul soru-mi mai mare erau si jupoane albe de pnz, care se purtau scrobite. Pantalonii, numiti n familie "izmene", erau lungi pn peste genunchi si aveau in partea de jos o bordur lat cu dantel. Cmasa se purta n pantaloni. In felul acesta femeile, care nc nu purtau chiloti, se aprau de frig. Cnd se botea o stof, se zicea: "parc ai

purtat-o n izmene". In copilria mea fetitele aveau nc izmenele mai lungi dect fustele, de li se vedeau dantelele si o parte a pnzei. Ciorapii femeiesti erau scurp si tinuti de jartierele de elastic ce cuprindeau piciorul sub genunchi Ei erau albi, "stricniti" in cas si aveau n partea de sus, cusut n cruciulite de arnici rosu, initiala numelui de botez. Cnd a venit ca actrit Helene Pdure n orasul ei natal, lumea stia c avea ciorapi negri, iar cnd, prin 1893, au debutat la Brasov dansatoarele "Sisters Barrison", au fost vzuti ntia dat ciorapii negri, lungi pn peste genunchi. La fetele nalte ghetele erau cu multi nasturi, iar la doamnele care nu fceau lux, cu "tug", adic cu dou fsii laterale de elastic. Se purtau mult, chiar si de brbati, ghetele de "brunel", foarte camode. Copiii de amndou sexele, aveau cizmulite de lac, iarna, cu nasturi de sidef pe carmbi. Moda aducea tocurile mai nalte sau mai joase, englezesti sau franluzesti, care n-aveau voie s fie sclciate. Incepnd cu plria si sfrsind cu ghetele, am trecut n revist modifrcarile, adica precum trdeaz acest cuvnt, schimbrile aduse de mod. Ele erau destul de mari si pe vremea mea, fr s fi fost revolutionare ca mai trziu, cnd la femei s-a schimbat att de mult tot felul de a se prezenta, nct nu mai puteai distinge femeia "de lume" de cea "de jumtate de lume". Prul vopsit, care pe vremea mea se vedea numai la femei usoare sau la cele ce nu voiau s par btrne, si sulimanul, care trecea de un corectiv ce se aplica cu foarte mult discretie - mama-si trecea cu tciunele unui chibrit stins pe sprncene inainte de a merge la bal - nu erau, ca astzi, un accesoriu indispensabil al gtelii femeiesti. Frizeriile erau numai pentru brbati, iar saloanele cosmetice si chirurgia facial, lucruri necunoscute. Oricare ar fi opinia unuia sau altuia asupra acestui subiect, este incontestabil c femeia de astzi este cu mult mai frumoas, mai ngrijit si mai tnr ca cea de mai demult. La femme de trente ans era atunci titlul unui roman ce fcuse mult vlv si care azi nu mai corespunde deloc cu vrsta femeii moderne. Un cuvnt nc cu privire la terminologia mbrcmintei. C cei mai multi termeni erau la Brasov de origine german, e un lucru de la sine nleles, cci Viena dicta moda. Tot astfel, la Bucuresti numirile de haine erau franceze, fiindc moda venea de la Paris. Ele au alungat numele de origine greceasc sau ruseasc anterioare si pe cele turcesti sau slave dm veacurile trecute. Corsetului i spunea la Brasov "midr", si cuvntul a fost fixat pentru nemurire de un poet de mare talent de la Brasav, Ioan Barac, case descriindl soarta unei corsetiere srace seria ca ea Cosea Cu mare deprindere... la midre

MEDICUL DE CAS
"Fuje iute la tucal?" ntreba doctorul Greissing, de cte ori venea la copiii bunicului mev, care-l ducea la oalele de noapte nsirate ca niste soldati. Acest medic de cas tipic al generatiei dinamtea mea, care priza si purta prul ondulat pe lng tmple, era n toat nftisarea si purtarea sa cu bolnavii doctorul "rococo", care te pzea de curent, ti administra clistire si te trimitea vara la bile de la Zizin, pe care dealtfel el le administra. Printii mei nu erau fricosi si nu mai ddeau important excesiv unei rceli sau unui stomac stricat. Tatl meu, care copilrise la tar, n aerul curat de munte, nu se ferea de vnt si nu te pipia la ceaf dac esti "nclzit" cnd cereai un pahar de ap. Mama era si ea curajoas si cu notiuni destul de progresate de igien, iubind soarele, aerul curat si dormind cu ferestrele deschise, dar ea avea convingerile ei despre sntatea omului si cele dou boale crora le ddea important erau anemia si nervozitatea. "Tatl betiv si mama isterica, copiii nervosi si anemici" era formula pe care o aplica mai des. Din cauza tinutei lor curajoase fat de boale, printii mei nu-l luar, dup ce nu mai practica Greissing, pe doctorul Gusbeth ca medic de cas, ca alte rude ale noastre, care rmaser prudente, ci pe doctorul Copony, care m-a tmduit n copilrie de scarlatin. Acesta era deosebit de simpatic si priceput. In preajma rzboiului din 1877 el s-a nrolat ca medic voluntar ntr-un spital din Bucuresti. Intr-o zi sttea la fereastra locuintei sale din Ulita Fnarilor, cu fruntea rzimat de mn si cu mna cealalt netezindu-si ceafa. Lumea se adunase n strad, cci trecuse mult vreme de cnd fcea necontenit acelasi gest enigmatic. Cnd vzu c se strnseser oameni destui, ridic capul si scuip una mare pe trectori. A fost ntia manifestare de nebunie, care l apuca de aci nainte, periodic, n fiecare an si l lsa apoi. Dar clientela sio pierdu, cci cine mai avea curaj s se dea pe mna lui? Dup el avurm ca medic de cas pe doctorul Baiulescu, de curnd ntors de la studii din Viena la Brasov. Era nalt si zvelt si purta ntotdeauna jachet neagr; n mn avea un baston subtire, de trestie, cu cap de fildes din care cauz fetele l porecliser "bastonas" Era deschis la vorb si stia s-ti fac curaj, cci singur nu credea n gravitatea celor mai multe boale. La scaun se uita si el, cci medicul de cas rmsese marele augur, care fcea prorocii n vasul de noapte, dar nu ddea mare important acestui oracol. De n-ar fi fost prea comod, ar fi fost un excelent medic, cci era un diagnostician priceput. Cum n timpul din urm se specializase n hidroterapie, introducnd, n 1895, la bile de aburi o sectie special pentru curele de ap, boalele banale nu-l mai interesau si-si cam neglija clientela. Baiulescu era si medicul scoalei. La el mergeai cnd ai lipsit de la scoal, s-ti dea o "scuz", adic motivarea absentei. Cnd ne "posia" - ne vaccina - scpam de lectie. Colegi ciupiti de vrsat aproape nu mai erau, afar de vreo doi-trei veniti de la sat sau din Schei. In 1916, venind de pe front n concediu de boal la Brasov, m-am ntlnit cu domnul Baiulescu si la desprtire i am dorit s-l vd n curnd primar al orasului. Dou luni mai trziu, intrnd Romnia n rzboi, urarea mea se realiz. Nu dup medic, ci dup primar

s-a dat numele lui unei strzi n Brasov, n noul cartier de sub Tmpa. Asezazea ei n nemijlocita apropiere a cimitirului dim Groaveri si a cimitirudui eroilor germani nu-i sumbolic, ci ntmpltoare. Si nainte de Baiulescu fuseser ctiva medici romni n Brasov, dar numai pe scurt timp, cci medicina era un studiu greu, lung si costisitor, si Romnia absorbea pe copiii brasovenilor care se ntorceau de la Viena ca doctori, ca Gheorghe Diamandi, Costi Nica, si alti cliva. Astfel, medicii brasoveni erau aproape toti sasi. Unii din ei, ca acel faimos doctor Honigberger, eroul unui roman de M. Eliade(6), au cutreierat lumea si au ajuns pn n Tri ndeprtate. Numai scurt vreme a fost, n copilria mea, medic doctorul Cioran, de loc din Rsinari si nsurat cu o fat a negustorului Sotir (Baiulescu era cstorit cu fiica altui negustor brasovean, Diamandi Manole), si doctorul Neagoe, nscut n Orstie, care trecnd apoi la Bucuresti, a scris lucrri remarcabile daspre pelagr. Cel dinti medic romn la Brasov a fost doctorul Vasile Pop, care si-a trecut doctoratul la Viena cu o tez devenit celebra. Nu l-am mai apucat nici pe doctorul Gnescu - fiind gngav, lumea l poreclise Ggnescu -, care se pare c nu practica medicina dect n unele familii. Doctorul Lemeni, cu un an naintea mea n liceu, a fost ntiul specialist otorinolaringolog n Brasov. Specialisti nu erau nici ntre medicii sasi, dect dentisti, Gust si mai trziu Raupert, si oftalmologul Fabritius, pentru fiul cruia s-a zidit mai trziu spitalul de ochi din Schei. In locul specialistului era medicul de cas, pentru toate boalele. El te stia de copil si-i tratase n cele mai multe cazuri si pe printi. Cunostea deci antecedentele si te putea tmdui individual. In loc sa te trimit pe la toate clinicile, unde esti privit numai dintr-un singur unghi de privire, urechea si degetele lui te ascultau si pipiau cu luare aminte, si senusul tactil al medicului experimentat i spunea adeseori mai mult dect aparatele Roentgen si analizele clinice. In Brasov nu era introdus nteleptescul obicei chinezesc de a plti doctorului numai ct timp erai santos - cci dac te mbolnveai era semn c nu-si mplinise bine datoria dar, pltit cu anul, medicul de cas te vizita si cnd nu-l chemai, nct era totdeauna la curent cu sntatea ta. De microbi ncepuse s se vorbeasc tot mai insistent, si boala cea mai primejdioas era oftica, de care nu se putea nc pzi si cu att mai pntin vindeca lumea. In schimb nu era cunoscut, sau cel putin nu avea nume, gripa. "Influenta" si fcu aparitia si la Brasov n copilria mea, venind din China. Ct despre descoperirile lui Pasteur, e caracteristic faptul c medicii bsasoveni pstrau o oarecare rezerv fat de eficacitatea vaccinului contra turbrei. Remediul cel mai sigur contra acestui flagel era tot botnita la cini si hingherul care strpea cinii fr stpn. Cnd cteva cazuri de oameni muscati de cini turbati se ivesc la Brasov si n mprejurimea orasului, doctorul Gusbeth noteaz n cromca sa medicala ca la o femeie, transportat la institutul antirabic din Budapesta, "se pare" c vaccinul a avut efect.

Abia mai trziu fur recunoscute cazurile de apendicit; oamenii mureau de "ncurctur de mate". Mai trziu, cnd apendicita veni la mod si era operat, ea abia se ntlnea la romni; era rspndit numai ntre sasi si se credea c provine din smburii de cirese, cnd i nghiteai din nebgare de seama. Boalele cele mai frecvente erau, naintea introducerii apeductului, febra tifoid, cu 95 de cazuri anuntate n 1894 si 217 cazuri de scarlatin; febra puerperal cu 14, tusea convulsiv cu 10, pojarul cu 41; alte boale arau sau mai putin frecvente, sau nu erau anuntate la serviciul sanitar. In 1892 s-a ivit n Hamburg o epidemie de holer cu 8.000 de cazuri mortale. In Rusia au fost peste o jumtate de milion de holerici, din care aproape jumtate au murit. Molima a ajuns si n Ungaria, dar a crutat Brasovul, unde btrnii si aduceau aminte de gnozviile acestei boale. Erau multi copii rahitici si scrofulosi, care se vd din ce n ce mai rar astzi, de cnd traiul a devenit mai igienic. Soarele si miscarea n aerul curat au alungat "boala englezeasc", cum i se zicea rahitismului, si nu mai vezi rnile urte la gttul copiilor scrofulosi si cu picioarele strmbe. La fete tinere ntlneai mult, ntre ssoaice mai ales, obrajii palizi si buzele decolorate. Vina se punea pe corset, n care fetele se strngeau prea tare. Anemia nu era un simptom, ci o boal, care trebuia vindecat, si creia i se ddea o important exagerat, cci diferitele maladii care se manifestau printr-o coloare palid a fetei, mai ales la fete tinere, erau nglobate sub numele colectiv de anemie. Se lua contra ei mai ales ulei de peste, dintr-o lingur de argint cu capac, s nu se poat vedea si mirosi uleiul, care nu era rafinat si avea un gust gtetos. Dup el ti se ddea o bomboan de ment, care te mai mngia si pe care o mncai pe nersuflate, sorbind aerul rece si cu o arom placut. De vitamine nu se stia, nici de puterea tmduitoare a calciului, dar uleiul de peste se lua. Toat medicina se gsea pe atunci n stadiul de dibuire, n care este nc medicina intern n mare parte si azi, desi razele X si analizele chimice permit un diagnostic sigur in cele mai multe cazuri. Medicii ncercau diferite leacuri nou, dar dintre acestea nu era nici unul s tznduiasc boala n mod suveran. De sulfamide sau penicilin nu se stia nimic. Dac doctorii vorbesc azi de marile progrese ale medicinei interne, de fapt uriasul pas nainte l-a fcut, n afar doar de chinina contra malariei si frigurilor, chimia si farmacologia, care le-a pus la dispozilie noile chei pentru cte un singur lact. Dar nici chirurgia, care face astzi operatii att de surprinztoare, cu rezectii de stomac, eliminarea din corp a unor organe esentiale, ca fierea, splina, rinichiul, mitra si altele, nu era pe vremea mea dect la nceputurile ei, desi s-a implinit tocmai o sut de ani de la ntia operatie cu anestzie cu gaz ilariant. Cnd unui vr al meu i s-a umflat piciorul ca sticla, din cauza unei tromboze, medicii din Brasov sau sftuit mult timp pn cnd au luat bisturiul si l-au cspit n dou rnduri, nefiind nici unul chirurg. Cnd bogtanul Ghit Pop s-a decis s se opereze la Viena, tot Brasovul a vorbit cteva sptamni de curajul lui si de cltoria lui fcut fr vagon cu paturi, de care nu se pomenea pe atunci. Lumea nu era asa de grbit ca astzi, cnd nu mai are vreme s se supun unei cure ndelungate si prefer o operatie, oricit de grea. Medicul ti d acum voie s parasesti patul la cteva zile dupa ce ti-a scos fierea sau ti-a fcut o cezarian, care n tineretea mea

trecea de deosebit de primejdioas. Nimeni nu se ntreab astzi dac jumttile de stomacuri sau singurul rinichi cu care ai rmas nu se vor rzbuna mai trziu. Cu cresterea prestigiului chirurgilor si specialistilor de tot soiul, a fost surghiunit n orasele mici din provincie medicul de cas, care era si un amic al familiei si o personalitate marcant a orasului. Lui i se permitea s fie original si s-si certe pacientii. Fat de el nu aveai secrete, si de discretia lui puteai fi sigur n cazuri de boale compromittoare, dintre care una era isteria la multe femei. O persoan tot att de important ca medicul de cas era n familiile cu multi copii - si acestea erau cele obisnuite - moasa. Frau Schwarz venea grbit, cu gntuta ei, cu foarfecele pentru tiat buricul si cu cele cteva instrumente, si copiii erau trimisi la plimbare sau pe la rude. Cnd veneam aoas, ni se spwnea c barza a adus un fratior sau o surioar mic. Pe patul "chendelii" nu aveam voie s ne asezm, ca s nu "se ia" boala mamei, dar ne lsau s asistm la baia noului nscut, care fcea cele mai plictisite mutre. In contact nemijlocit cu medicul de cas era farmacistul. Farmacia se numea "spiterie", un nume vechi, datnd din vremile cnd farmacistul vindea si "specii", adic marf scump de coloniale, oa piperul, scortisaara, cuisoarele s.a. "Potic", ca prin alte prti ale Transilvaniei, nu se zicea la Brasov. Afar de Kelemen, cu farmacia lui "La Biserica Alb", n Ulita Vmii, care era ungur, toti farmacistii din Brasov erau sasi. Si n trile romne, cei mai multi din farmacistii vechi erau sasi din Brasov. Pe vremea mea nu putu nici un romn s deschid o farmacie, cci privilegiul acestei meserii lucrative l detineau cteva familii ssesti. Cea mai veche farmacie era a lui Roth, la codtul Ulitei Scheilor cu Strada Hirscher, "La Urs". In piat erau dou, a lui Schtustez, "La Ingerul Pzitor", n Trgul Grului si a lui Hornung, "La Arap", lng politie. Tot dou erau n Ulita Cldrarilor, a lui Jekelius "La Sperant" si a lui Stenner "La Leu". O farmacie era n Schei, a lui Klein, la "Coroana de Aur", una n Brasovechi, a lui Kugler (cel cu cele dou fete blonde, dintre care una era foarte frumoasa), iar n Blumna dou, dintre care a lui Eichhorn cred c s-a deschis mai trziu. Pe atunci aproape nu existau preparate farmaceutice, nici cutii cu pilule sau sticle cu medicamente, afar de sarea de Karlsbad, uleiul de peste, Franzbrandwein-ul lui Moll, picturile lui Hoffman si Davila si putine alte. Medicamentul se prepara dup retetele cu scrisoarea greu de citit a moedicului de casa, n sticlute, hapuri sau n prafuri frumos ndoite si vndute n cutiute nvelite n hrtie subtire, colorat. Retetele le strngea farmacistul si le trimitea legate ntr-un teanc, mpreun cu socoteala, la Anul nou. Cnd suma era mai mare, farmacistul aduga un mic cadou, un spun, o sticlut de parfum etc. Cadouri mai copioase trimiteau farmacistii la Anul nou medicilor, care, la rndul lor, sftuiau pe pacienti s trimit retetele la anumite farmacii. Medicamentele erau aceleasi: lapte de migdale, care ne plcea mult, expectorante amestecate cu sirop de zmeur, ca s nu fie amare, prafuri, mai ales chinin, care se lua n

bulin, dar din care scpa uneori putin pe limb si atunci ne strmbam grozav. Prafurile le repartiza farmacistul pe niste crti de joc si le turna apoi n hrtiile ndoite n care sufla ca sa se deschida. La sticlele pentru medicamente li se lua mai nti daraua, punndu-se pe cumpna nalt, pe lng cteva greutti de alam, attea globulete de sticl cte erau de lips ca sa se cumpneasc flaconul gol si apoi se turna cu o deosebit dibcie lichidul din diferite clondirase cu doupuri de sticl si inscriptii latinesti. La urm se cuta dopul de pluta potrivit, se nfsura n hrtie colorat, care se tia, dup ce era legat cu o sforicic ce trecea deasupra dopului si era fixat cu o hrtiut gumat. In farmacie luai, ntr-un pahar mare special, desprtit printr-un prete de sticl, praful de Seidlitz, care musa cnd se amesteca cu praful dizolvat n ap din cealalt jumtate de pahar. Alifiile se amestecau n niste cesti groase cu un drugulet de portelan si se bgau apoi n nisce borcnase sau n cutiute subtiri de lemn. Cele mai obisnuite erau alifia galben pentru ochi, suveran si azi, si o alifie alb, cu efect tmduitor universal, creia i se zicea "cremseles" si se ddea fr retet. Numai mult mai trziu mi-am dat seama c numirea originar trebuia s fi fost "creme celeste", desi cu aceast crem "cereasc" se ungeau sugacii pe o parte a corpului foarte pmnteasc, cnd se opreau. Uneori nu mai ntrebai pe medic si cumprai de la farmacie "medicina" experimentat din btrni. Pentru bunici, care mai toti simteau junghiuri prin picioare si pe la ncheieturile umflate din cauza traiului bun din tinerete si a mncrilor grase de care nu se puteau dezbra, era Franzbrandwein-ul, cu care i frecam pn tipau si cldura le mai alina durerile "soldinei", nelipsitul lumbago, sciaticei si reumele ce-i necjeau att de des. Din cnd n cnd, btrnii mai puneau si cte o cataplasm de mustar, pe care l tineau pn li se nrosea pielea. Tot btrnii stiau c-s bune uneori si lipitorile, care, dup ce se umflau de snge, se storceau, ca s poata fi ntrebuintate din nou. Pentru cocoane si fete anemice, pe care le apuca uneori lesinul, erau sticlutele cu sruri ce se puneau la nas. Contra migrenei era un fel de creion cu mentol cu care te ungeai pe la tmple si care producea o senzatie de frig. Cu pomad de buze, rosie, te ungeai la gur cnd ti se crpa pielea. In copilrie ne plcea s stm n farmacie si s asteptm pn se face medicamentul. Acas a oi, cnd ne jucam "de-a farmacia", stiam cum trebuie amestecate alifiile si fierte diferitele tizane. Asteptnd, ne uitam cu jind la vasele cu bomboane de pe tarab. Ca niste bezele erau bomboanele de limbrici, albe si trandafirii; portocalii erau buclelele de zahr ars, iar niste dreptunghiuri mici de past narit, tvlit n mult zahr, ne plceau deosebit de mult. Tot de la farmacie cumpram spunul de glicerin si carbolul cu care dezinfectam. Iodoformul, cu miros greu, trda pe cei ce aveau anumite boale lumesti. Cnd s-a deschis ntia drogherie la Brasov, a lui Teutsch si Tardes, n Ulita Vmii, multe din mrfurile cumprate pn atunci din farmacie ncepur s fie vndute n drogherie. Chinina, bicarbonatul de sodiu, glicerina, parfumuri, vaselina, spunuri etc. se vindeau n cantitti mari pe acelasi pret ca ceea ce luai cu gramul din farmacie. Praful si pasta de

dinti si odicolonul, cu care umblai la Pasti la stropit, le gaseai mai ieftin. In acelasi timp droghistul lua si locul bcanului, pentru colori, cear, terebentin si alte mrfuri. Inainte de toate ns, n drogherie gseai aparatele de fotografie si tot ce era de lips pentru aceast ndeletnicire, care nu mai era numai a fotografilor de meserie, ci pasiona din ce n ce mai mult pe amatori. Dar nu numai farmacistul avea un concurent n droghist, ci si medicul de cas n sanatoriile unor vraci din strintate, ca preotul catolic Kneipp din Wrishofen, care introduse umblarea descult si care avea attia aderenti, nct s-a deschis si la Brasov, pe Livada Postei, n 1895, o astfel de institutie. Alti concurenti erau btrnele, care cunosteau leacurile bbesti si la care mergea lumea s se vindece, cnd doctorul nu putea s ajute. Aveam si n neam o astfel de btrn, specialist n tmduirea glbinrii, fat de care medicina oficial era tot act de dezarmat atunci ca si astzi. Lelita Zinca ns a vindecat pe ctiva bolnavi de icter cu "bun din bou", pe care stia s-l prepare din fierea unor boi, amestecat cu ierburi amare. Acest decoct se pare c avea uneori un efect miraculos. Capitolul acesta l-am nceput cu evocarea unui medic rococo din alte vremuri. Il voi sfrsi tot cu lucruri vechi, cci medicul de cas e si el o rmsit de mai de mult, un anacronism n epoca specializrii, care ncepuse si la noi, tocmai pe cnd terminam liceul. Nu voi vorbi de casele de sntate din veacurile trecute, pe care le pomenese unele documente, dar care nu prea stim cum erau ntocmite. Ordinul cavalerilor teutoni se ngrijea de bolnavi; Honterus vorbeste de trei spitale, iar cel din strada numit dup el, "a spitalului" primeste o danie la 1413, cnd un donator ajuta cu bani si leprozeria din Blumna. Boala aceasta grozav, adus de cruciati din Orient, ajunse si la Brasov, unde ea, si mai trziu ciuma, au ca urmare nchiderea bilor publice. Din America veni, n foarte putini ani dup descoperirea lui Columb, sifilisul, care se rspndi n Europa prin Franta, din care cauz se numea "boala frantuzeasc" sau "sfreantul". Un spital contra acestei boale e pomenit din vremea Reformei, altul era "in monte", probabil pe Livada Postei. Si pentru armat se ngriji stpnirea austriac de un spital, care, n 1791, era n Ulita Cldrarilor. In 1887 s-a deschis cel nou, de sub Curmtur. Cu att mai interesant e un scurt istoric al Petcutului si al spitalului "cettenesc", care azi servesc de azil de btrni si de spital de boli venerice. Voi ncerca s dau cititorilor cheia nlelegerii unor lucruri la care azi nu se mai gndeste nimeni. Pe de alt parte, scormonind pmntul Brasovului, vom da de oase de om acolo unde nu le bnuiam. Cnd n anul 1813 izbucni la Brasov o epidemie de cium, negustorul Vasile Petcu fugi din oras, prsind casa mare pe care o zidise la nceputul veacului trecut satrarul Petcu, numit, probabil din cauza staturii sale scunde, Petcul. In absenta proprietarului, comisia sanitar prefcu, fr s ntrebe mult, aceasta cldire spatioas si destul de izolat, ntr-un lazaret de ciumati. Adaptarea ei penvru noua destinatie a costat multe parale, dar mai multe avea s coste ceea ce ceru si obtinu de la oras, dup lungi tratative, proprietarul cnd se ntoarse la Brasov. Dup ce casa avu mvlti ani fel de fel de meniri, ntmplarea voi ca, n anul 1852, penitenciarul din Brasov avnd trebuint de ncperi, s fie mutati la

Petcut cei 11 ologi si nebuni care pn atunci erau tinuti la "tuchaus". Astfel Petculul ajunse azil pentru btrni si ospiciu pentru alienati. Si sifiliticii, primejdiosi ca infectiosi si indezirabili pentru morala public, era vorba s fie mutati acolo, iar orbii, care erau si ei o plag pentru oras, au fost de asemenea ntr-un timp oaspetii Petcutului. Azile, ospicii, lazarete, leprozerii, spitale pentru sifilitici si cei amenintati s orbeasc nu nsemneaz deci ngrijirea bolnavilor dup specialitli, ci adpostirea neputinciosilor ce au devenit o sarcin pentru oras. Cei cu boli contagioase erau izolati pentru a feri pe altii de infectie. Si nainte de Petcut au existat cteva azile mici pentru btrni si neputinciosi, ridicate de oameni milosi. Dintre ele, cel mai de seam era cel adpostit n chiliile bisericii Sf. Nicolae din Schei, care a mngiat btrnetea multor femei. Soldatii bolnavi, ca si leprosii si nebunii, nu aveau voie s protesteze dac erau dusi sau nchisi n spital, ca cettenii pasnici, care se ngrozeau, chiar pe vremea mea, cnd era vorba de spital. Scurt vreme dup ce s-a deschis "spitalul cettenesc", s-a mbolnvit de lingoare o servitoare a unchiului meu mare, Niculit Ciurcu. Sotia lui nu s-a nvoit s fie dus la spital, ci a ngrijit-o singur acas. Servitoarea s-a fcut bine, dar stapn-sa a murit de boala pe care o luase si ea, si care fcea la Brasov lung vreme nenumrate jertfe. Acest spital al orasului, mult timp singurul pentru bolnavii civili, s-a putut cldi abia dup ce un donator generos, S. Abraham, i-a pus, n 1839, la dispozitie o grdin mare n dreptul portii de la captul Trgului Cailor, pe care e si astzi spitalul de boli venerice. Caractenstic e faptul c el s-a putut ntretine si mri prin daniile fcute de romnii bogati din Brasov, care si n cazul acesta au fost cei ce au nteles mai nti chemarea vremii si sau artat darnici. Vasile Fulga, Stefan Sotir, Hagi Ruset, Gheorghe Ioan, Constantin Manuel au fcut legate mai mici, iar marele filantrop Nit Iuga a dat o sum nsemnat. Deosebit de frumoas pentru c a cerut ca s nu se stie numele donatoarei, a fost dania Mariei Ghenovici, vduva negustorului Hagi Iordan, care a druit spitalului 5.000 de galbeni. Dumnezeu a rspltit-o lungindu-i viata peste 90 de ani. In vremile vechi, mortii se nmormntau si la Brasov, ca n alte prti, n curtea si grdina bisericilor, iar preotii, marii demnitari ai orasului si binefactorii bisericii, chiar n biseric. Sub dalele Bisericii Negre si sub podelele Sfntului Nicolae odihnesc multi cetteni de seam. Dup ce mpratul Iosif II interzise nhumarea n incinta orasului, cimitirele au fost mutate afar. Numai "la greci" unde odihnesc Brncoveni si Vcresti, se ngroap si azi putinii morti ai coloniei grecesti din Brasov n cimitirul pitoresc de lng zidurile interioare ale orasului. Tot astfel se mai ngroap clugri franciscani n biserica din strada Sfntului Ioan. Afar de cimitirele din cartierele exterioare si cele de pe brul din jurul orasului, de care am pomenit n alt loc, mai existau odinioar altele. Tot lng zidurile Cettii se ngropau cei secerati de ciuma din anii 1718 si 1719, n cimitire improvizate, lng bastionul lctusilor si la captul Ulitii Cldrarilor, dup ce nu mai aveau loc n cimitirul franciscanilar din Strada Sf. Ioan. In cimitirul tiganilor, lng Tignie, se nmormntau si cei decapitati, iar pe Dealul Furcilor cei spnzurati acolo. Cu mare cruzime se artau

brasovenii fat de sinucigasi. Cei crora nu li se ddea o groap n vreun colt dosnic al cimitirelor confesionale erau aruncati, mpreun cu hoiturile cinilor, lng zidurile orasului, ntre Bastionul Curelarilor si al Postvarilor. Spiritul dispus spre glum al brasovenilor a numit drumul ce ducea de la cimitirul de la captul Brasovului la cel luteran din Blumna, unde mai trziu s-au zidit casele dim Strada Iorga, "promenada medicilor". Specialisti sau medici de cas, "vracii" nostri pot uneori amna cltoria noastr spre cimitire, sau o pot zori, dar nu o pot opri.

CASINA
In anul 1935, Casina romn din Brasov si-a serbat centenarul. Cu ocazia aceasta s-a publicat o foarte interesant monografie, cu multe ilustratii, documente si studii scrise de istorici brasoveni. Citind aceast catte ti trece pe dinaintea ochilor viata romneasc din acest oras, n curs de un secol. Cuvntul "casin" nu trebuie confundat cu modernul casino, cum se gseste la MonteCarlo, la Vichy si n alte statiutii balneare, iar la noi la Sinaia sau la Constanta. Casina ardelean - cea din Brasov e cea mai veche - e o imitatie dup vienezul Kasino, care e un fel de club deschis numai pentru membrii ei. Aceast exclusivitate a si fost motivul principal al ntemeierii ei, ntr-o vreme cnd negustorii romni au simtit nevoia unui loc de ntlnire, fr amestecul grecilor. Aici se putea face o politic potrivit intereselor romnesti. Parcurgnd lista membrilor din anii dinti, ntlnesti ns si multe nume grecesti - ntre ele unele ale grecilor rmasi la Brasov - care ns se pare c si vedeau de negotul lor si care traiau bine cu romnii. Erau si multicei armeni, veniti si ei din mprtia turceasc, si ctiva slavi balcanici. Parc suntem pe vremea papii Bonifaciu al noulea, care vorbeste de levantinii oplositi n acest centru comercial si uniti prin religia lor. La nceput casina era numai a negustorilor, care discutau aici afacerile lor, la o ceasc de cafea neagr si la un ciubuc. Ei se strngeau n jurul unuia mai crturar, care le citea cu voce tare "Gazeta de Transilvania", "Kronstdter Zeitung" sau "Curierul" lui Eliad. Cnd venea la Brasov un negustor din alte prti, el era introdus ca oaspe de un membru al casinei. Acest caracter exdusiv fu ns n curnd prsit. Negustorii iubitori de cultur, ca Gheorghe Nica sau Nit Iuga, introduser mai nti ca membri ai casinei pe Gheorghe Baritiu, Iacob si Andrei Muresianu, iar cnd fii de-ai negustorilor brasoveni se ntorceau de la studiu din Viena, era natural ca ei s umble la aceeasi casin ca ptrintii lor. Dar un Pandeli Dima, ajuns odat membru, inttoduse si adti profesori ai nou nfiintatului gitmnaziu. In scurt vreme, numrul negustorilor vechi scznd si nevenind altii n locul

lor, casina negustoreasc deveni cel mai democrat club, n care protopopul sttea la aceeasi mas cu judectorul si cu morarul Serban, avocatul cu "concipistul" lui, functionarul de banc si mcelarul Brbuceanu cu btrnul Purcrea, care umbla n portul din Schei, cu cioareci si cmasa iesit. Ca si odinioar, in sala de lectur a casinei erau gazetele: mai numeroase si n mai multe limbi. Cteva, mai ales ce e umoristice, ilustrate. Din cnd n cnd mai aducea, cnd se ntorcea din Bucuresti, cineva vreun numr din foile oprite de a trece peste granit. Lumea se arunca asupra lor si le comenta cu pasiune. Chiar si dasclul Aron, judecatorul Pop, negustorul Sbdeanu sau profesorul Pantu, care de obicei nu ridicau ochii de pe gazet, pn nu isprveau de citit si anunturile, luau parte acum la discutii. De asemenea se comentau cu voce tare nouttile senzationale, att de rare la Brasov, nct meritau ca si ei s lase jurnalul si s asculte pe cel ce aducea stirile. Cutare soandal la Curte, ncendiul Teatrului imperial din Viena, atmosfera mbcsit din Bosnia si Hertegovina dup anexiune, traiul scandalos al regelui Milan al Serbiei, a crui sotie, Natalia, era romnc, cte un cutremur de pmnt sau potopul de la Seghedin - cine zice c nu se ntmplau si pe vremea mea lucruri vrednice de a fi comentate n casin? Recordul acestor stiri senzationale l-a btut drama de la Meyerling, rmas pn astzi un mister. Principele mostenitor al Austriei, Rudolf, singurul fiu al mpratnlui Francisc Iosif, a fost gsit mort, mpreun cu amanta lui, baroama Vecsera, la castelul de vntoare de la Meyerling, lng Viena. Versiunea curent era c cei doi amanti s-au sinucis, vznd c nu se pot cstori, cci Stefania, sotia lui Rudolf (care s-a cstorit mai trziu cu un aristocrat ungur), nu voia s divorteze, divortul fiind dealtfel oprit de biserica catolic. In aceast versiune nu prea credea nimeni. Se rspndeau fel de fel de stiri despre o ceart ntre cei doi amanti, despre un complot politic la care a luat parte si Rudolf, nerbdtor de a ajunge pe tron; se vorbea de disparitia misterioas a lui Bratfisch, vizitiul care-l aducea pe Rudolf la castelul su de vntoare; se ddeau amnunte despre felul n care a ajuns vestea la Viena, care i-a fost comunicat mpratului de confidenta acestuia, doamna Eoaterina Schnatt, la propunerea chiar a mprtesei; se stia c tatl baronesei Vecsera trise ca pictor n Bucuresti etc. Scurt timp dup moartea lui Rudolf, a disprut din Viena si arhiducele Ioan care, plecnd n Argentina sub numele de Johann Orth, a naufragiat. Intre drama de la Meyerling si disparitia lui Johann Orth trebuie s fi existat o legtur; lumea fcea comentarii din cele mai fantastice. Acum, n 1946, a aprut ntr-o revist ilustrat din Elvetia, o notit care pare a da explicarea enigmei. Iscndu-se o ceart ntrne Rudolf si baroana Vecsera, aceasta l-a lovit n cap cu o sticl de sampanie, omorndu-l pe loc. Arhiducele Ioan, care era de fat, a scos atunci revolverul si a mpuscat-o pe baroan. Imediat a plecat apoi la Viena si s-a prezentat mpratului. S-a lansat atunci versiunea cu sinuciderea iar arhiducelui Ioan i s-a dat ordin s se fac nevzut. El nu, s-a dus n America de Sud, cum se spunea, ci n Suedia, unde a trit pn la adnci btrnete, necunoscut de nimeni si cstorit cu o suedez, cu care a avut trei fete. Uneia din acestea, cstorit si ea cu un suedez, i-a mrturisit, nainte de moarte, tatl ei adevrul despre moartea lui Rudolf si dispasipia

ashiducelui Ioan. In posesia ginerelui lui se gseste un geamantan cu documente, care ntresc spusele lui si descoper, dup aproape saizeci de ani, adevrul. Cu un interes tot att de viu erau comentate stirile ce veneau de la cealalt Curte, de la Bucuresti si Sinaia. Nscut tocmai n anul rzboiului ruso-turc, la care a luat parte att de glorioas si tnra ostire romn, am fost n cea dinti tinerete martor al marelui si ndelungatului rsunet ce l-a avut acest rzboi la Brasov. Doamnele si aduceau aminte de ajutorul dat de ele serviciului sanitar romn, domnii de contributia lor si de faptele eroice ale celor ce s-au dus ca voluntari cu ostirile romne. Toate aceste amintiri si stiri nou n legtur cu rzboiul formau mult timp subiectul de conversatie n casin. Se vorbea cu entuziasm de purtarea eroic a ofiterului ardelean Moise Grozea, trecut n armata romn, si pe care vistavoiul lui l-a scos de sub drmturile cauzate de explozia unei grenade la Grivita, unde s-a luptat cu att eroism. El, care ajunse mai trziu general de corp de armat, era nsurat cu o brasoveanc, fiica lui Iacob Mvresianu. Plevna, Grivita si Smrdan erau titluri de glorie, cuvintele cu oare domnitorul a ntmpinat ghiuleaua ce a explodat n apropierea lui, moartea eroic a lui Valter Mrcineanu, poeziile din rzboi ale lui Alecsandri si dorobantii lui Grigorescu se recitau si se artau cu mndrie. Istoria glorioasei campanii se cunostea dm cartea colonelului Vcrescu si cea a nsudeanului Alexi.(7) Cnd n 1881 Carol I s-a ncoronat cu coroana regal de otel, din Brasovul apropiat a placat o deputtie de domni si doamne la Bucuresti. La casin se povestea cum pe drum, ploile de primvar au rupt un pod si cltorii din tren au trebuit s fac o transbordare, mpreunat cu multe peripetii. [...]. Si deoarcece se pare c e scris ca mostenitorii tronului s nu fie scutiti de soart, cronica senzational a Brasovului, cu un serviciu special la casin, a avut un subiect palpitant de conversatie cnd s-a rspndit stirea despre ntreruperea brusc a unui inceput de roman de dragoste ntre Ferdinand si domnisoara Vcrescu si plecarea acesteia la Paris, unde a trit ani ndelungati expatriat. Am avut parte ca s aud din gura Elenutei Vcrescu despre ntlnirea, n capitala Frantei, a reginei Maria cu ea, dup ce trecuse de mult vpaia ntiei tinereti. Evident c cele mai vii comentarii din casin priveau politica guvernului din Budapesta fat de romani, sau evenimente care aveau o legtur cu noi. Huiduirea lui Ilie Mcelariu n parlamentul din Budapesta, dup care a urmat politica de pasivitate, revoltase pe toti romnii(8). Implinirea a o suta de ani de la revolutia lui Horea si aparitia crtii lui N. Densusianu (cunoscut brasovenilor de cnd se stabilise ca avocat n acest oras), interzis de cenzura din Budapesta, era mult discutat(9). Cu drept cuvnt, cci judecnd dup ecoul mare produs n Apus de condamnarea celor trei conductori ai tranilor rsculaii, aceast miscare revolutionar a zguduit mai mult dect vile Carpatilor. Odat am cumprat la un anticar o "Istorie universal" n 16 volume, de la ncepurul veacului trecut. Fiecare volum avea o ilustratie. Cel din urma da chipul lui Horea tras pe roat.(10) Cnd n 12 octombrie 1895 s-a ncheiat ntia cstorie civil la Brasov, inovatia aceasta a strnit, n mod firesc, discutii aprinse(11). Se vorbea mult de comasarea, nedreapt

pentru elementul romnesc, din 1888(12), fireste, de vreun nou proces de pres cu condamnarea la nchisoare a celui rspunztor de articolele publicate si, ceea ce era mai dureros, cu confiscarea unei prti a cotei ce jurnalele erau obligate s o depun, ca un fel de cautiune. Autorittile stiau c n cele mai multe redactii erau oameni, mai ales tipografi, care erau fericiti s sufere temnita pentru cauza national, si numai rare erau cazurile cnd autorul articolului isi arta numele si si fcea o glorie s trimit corespondenta din Vat sau Seghedin, unde isi fcea "cura". Mai stiau acestea c gazetele romnesti erau srace si n-aveau cum s pun la loc confiscarea banilor. Totusi se gsea leac si pentru acest neajuns. Din actele secrete ale politiei brasovene, publicate nu demult, reiese c acolo se stia, sau cel putin se bnuia c drumurile la Bucuresti ale printelui Voina, sau ale directorului "Albinei", Valeriu Bologa, aduceau salvarea de cele mai multe ori. Pstrez ca document al vremii, o adeverint a lui Aurel Muresianu despre o asemenea sum, primit de la un unchi al meu, care era director la Banca National(13). Dar s lsm pe pensionari la gazetele lor si s trecem n celelalte dou ncperi ale casinei, n care lumea era mai glgioas si mai vesel. In mijlocul camerii celei mari era biliardul, cu postavul lui verde, destul de petecit. La el jucau cam aceiasi juctori, profesorul Lazar Nastasi, care ntovrsea loviturile cu cele mai fantastice miscri ale corpului cnd bila trecea pe delturi, colegul lui, Pandeli Dima, care juca elegant si linistit "duple"-urile lui lungi si "recus"-urile la care adesea fcea cte un "kix", ca toti biliardistii ce si-au pierdut antrenamentul; mai trziu Steric cel tcut, cu frumoasele lui "buzera" si cu seriile lui de cte douzeci, si alti juctori de ocazie, care cnd nu aveau partener, l luau pe Nicolae, ngrijitorul casinei, care ntrerupea jocul ca s aduc unui membru cte o cafea neagr sau o dulceat. In jurul mesei de biliard erau msutele de sah sau, dac le ntorceai scndura din mijloc cu musamaua verde deasupra, de crti. Sah nu juca deodat dect o preche, rar dou. Cnd juca profesorul Percea, la masa de joc era liniste deplin dar cnd luca profesorul Bunea, pierderea fiecrui "fugar" - nebun - sau cal era ntovrsit de comentarii nesfrsite. La una din mesele din colt, sau la dou, era partida obligatorie de "saizeci si sase", pe cam o juca "Vrul", adic mcelarul Brbuceanu, cu avocatul Sorescu, sau Nache Dusoiu cu Ueveghes. In cazul acesta, n jurul mesei se strngeau "chibitii", btrnul Niculit Ciurcu, ceva mai tnrul "Mam", si avocatul Puscariu, cel cu barba alb. Ei rdeau cu poft de glumele piprate ale lui Sorescu si fata serioas a lui Ueveghes, cind i "tia" asul de "adut" al lui Nache cel zpcit, care se zpcea si mai tare cnd l luai cu repezeala. Numai la urm, cnd juctorii si numrau "punctele", Nache, controlnd nc o dat numrtoarea, zicea mirat: "Nu stiu unde e asul de adut, cu care aveam saizeci si sase, cci am avut si un douzeci la rosu". Pn si Mam cel tcut rdea cu poft si povestea ce crti avuse Nache fr s le mai stie, numindu-le ns cu numirile ntrebuintate n Schei: "coz" n loc de atu, "tuz" n loc de as, "schiop" n loc de valet, sau "untr", cum i se spunea la Brasov, "plosc" n loc de "dub", adic pica din crtile frantuzesti, "crit" n loc de zecele din crti si altele.

Crti se juca cu cele 32 de foi unguresti, avnd asii cu chipurile celor patru amotimpuri, sau cu patru poeti sau oameni mari ai ungurilor: poetul Petofi ca as "rosu", Eotvos ca as de "dub", Vesselenyi ca as de "ghind" si nu mai stiu care poet ca as de "verde". Cu aceste crti se juca si "dardl", mai rar pichet, iar duminica, la masa mare mbrcat n postav verde din camera cea mic, "douzeci si unu", sau mai ales "ferbel". Acesta se incingea cu deosebire cnd venea cte un oaspe si mergea uneori pentru sume desrul de mari pentru membrii cu venituri modeste ai casinei. De profesorul Nastasi se povestea c odat a cstigat banii cu care a cumprat pentru fetele lui un "clavir". In cursul sptmnii se juca ns pe mize mici. Dup socoteli complicate pe tablitele de "prfrance" cstigtorul se alegea, mai adesea, cu douzeci sau treizeci de creitari. La masa de "saizeci si sase" ncalte, se juca de obicei pentru plata crtilor - adic zece creitari -, iar cnd unul avea ghinion - la Brasov i se spunea "pehi" - mai avea de pltit si cafeaua neagr sau dulceata ce o lua partenerul. Intre jocurile de crti, cel mai amuzant era "preferantul ilustrat", cnd l jucau popa Saftu cu Pandeli Dima si directorul Onitiu. Profesorul Dima avea de obicei la jocul de crti ghinion att de mare, nct si cnd se aseza lng cineva, ca "chibit", acesta pierdea cu sigunant. La "preferant" juca foarte prudent, dar totusi uneori se avnta s anunte cte un "mizr". Desi nu avea dect o greseal nensemnat, cu ghinionul lui proverbial "cdea" de cteva ori. Atunci se aduna toat casina n jurul mesei lui Dima, i atrna de gt un lant, ca al primarului, iar popa Saftu scotea din gur tigara "de piele" si intona, secundat de Onitiu, o cntare care fcea parte nelipsit din ritualul jocului, ca si glumele nevinovate dar spiriruale ale avocatului Sani Strvoiu, care "chibita". Cel ce fcea mai mult haz era ns conul Alecu Petric, un stlp nelipsit al casinei, de cnd iesise la pensie si a revenit la Brasov, unde tria cu printii si, foarte btrni. Lui i se permitea orice observatie si glum. Cnd doi insi jucau biliard, el urmrea jocul cu mare atentie si, din cnd n cnd, si ddea cu prerea: "D-i una peste bot", adic loveste bila dintr-o parte, sau "dup ea", adic "coul". In timpul acesta el se nlta n vrful picioarelor si se lsa pe clcie, fcnd, la oarecare distant de biliard, de cteva ori aceast miscare legntoare. "Cum a fost povestea cu papagalul?" se fcea c nu stie Sani Strvoiu. Atunci Ueveghes l ntreba: "Ce, nu stii?" si ncepea s povesteasc ptania lui conu Alecu, cnd s-a dus, ca n fiecare lun, n Tar s-si ncaseze pensia de telegrafist, pe care trebuia s o aduc mamei lui. In schimb, ea i ddea locuint, haine si mncare si o mic sum pentru casin si tigri. Dar aceste drumuri n Tar erau foarte ispititoare, cci pe la Azuga si Predeal avea prieteni vechi, cu care conul Alecu s-ar fi oprit bucuros la un pahar de pelinas. Odat nu putu rezista ispitei, si dup o tuic si pelin veni la rnd vinul. Baterie se urma dup baterie, pna ce din pensia pe o lun nu-i mai rmsese dect un pol. In gara Predeal, conul Alecu, vznd trenul ce avea s-l duc acas, fu deodat coplesit de remuscri, si mai ales de teama de maic-sa cnd se va ntoarce cu mna goal. Apoi trecu, din ntmplare, pe lng el un om cu un papagal. Ce-i trecu atunci ca un fulger prin

mintea lui aburit de vin? Papagalul, cu culorile lui vii, i se pru c e salvarea. Izbuti s-l cumpere cu cei douzeci de lei ce i-au mai rmas. Ajuns acas, se isc ntre el si mum-sa urmtorul dialog: "Mirosi a vin, prpditule. Iar ai but!" "Ho! ho!" "Ce hoho? Adu pensia!" "Ti-am adus ceva!" "Las c-om vedea noi! Deocamdat pensia!" "Iat-o"! zise conul Alecu, rznd, si scoase papagalul pe jumtate mort din geant. Mam-sa, o bbut mruntic, era aproape s lesine de spaim, cnd pasrea se repezi asupra ei, dnd din aripi. A doua oar era s lesine cnd i-a spus c daduse toat pensia pentru ea. "Eu am auzit c, ca s-si scoat paguba - se amestec n vorb un functionar tnr - a jumulit pasarea si a pus-o s fiarb. A fiert patru ceasuri, dar..." Acest adaus nu mai era ns pe placul lui conu Alecu, care se uit cu sprncenele ncruntate la cel ce nscocise acest adaus la povestea papagalului. "Las-l s brfeasc - zise mpciuitor nvttorul Butnaru, poreclit Mos Corbu, de cnd jucase pe acest personagiu n Crai-nou, opereta lui Ciprian Porumbescu -, asa e lumea nou de astzi. Hai s facem un <<saizeci si sase>>, cci am poft de o cafea". Conu Alecu se asez fr nici o vorb la masa de joc, aruncnd numai o privire lung celui ce pusese papagalul lui la fiert. Partida de crti era sigur c o cstig, cci era mester mare n acest joc si i surdea perspectiva s-l bat pe Mos Corbu. Aduse deci dou tblite cam uzate, cret cu vrful tocit si o preche de crti vechi, cci la "saizeci si sase" nu se luau crti si tblite nou. Pe cnd si numra cu o singur mn - cci n cealalt tinea tigara aprins - loviturile, deodat se aude de la masa vecin: "Contra!" "Re!" "Sub!" "Hirsch" Aceste cuvinte scurte, care se urmar prompt, ca niste replici ameninttoare, veneau de la juctorii de calabrias, care se "contrau" si "recontrau" si ajunseser pn la "cerb" nemtesc. In sal se fcu liniste si toti ceilalti juctori puser crtile lor pe mas, cu fata n jos, si nconjurar masa unde se ddea meciul cel mare ntre trei jucatori mari, un profesor de matematici, deprins s calculeze bine, un functionar de la "Albina", care stia ce va s zic s iei repede o hotrre cnd conjunctura e favorabil, si un tnr avocat venit de curnd la Brasov de la Budapesta, unde erau marii juctori evrei de calabrias. Cei doi cu crtile bune stteau tare pe pozitiile lor, unul avnd n mn patru asi - ei

fceau singuri optzeci si patru de puncte si anulau alte figuri posibile -, cellalt avnd "bela", adic "obarul" si "craiul" - dama si popa - "nouaca", care numra paisprezece, si fiind "scart" la o coloare, deci avnd siguranta c-i va "bate" un as. "Ostile stau fat-n fat", dar nainte de a ncepe jocul, cel de-al treilea juctor, care avea carte slab, zise uitndu-se la profesorul Bunea (care nu se rbda s nu dea sfaruri juctorilor si chiar s le ia cartea din mn si s joace cu ea): "Chibitii s-si tie gura!" Cel care dduse contra "iese" cu asul de "verde": "patru asi!" Cel ce a dat recontra l "taie" cu popa de "adut": "bela". Al treilea "unge" "decarul". "Am iesit cu verde", insist cel cu contra. "Vd, dar n-am!" Lovitura aceasta neasteptat e decisiv si chibitii nu mai au interes s urmreasc jocul. Nu-l vom urmri nici noi, ci vom privi un moment cu atentie pe juctori. Doi din ei, profesorul si avocatul, vin de la Universitatea din Budapesta si aduc de acolo obiceiuri si jocuri nou, necunoscute pn atunci la Brasov, unde pe vremuri erau numai profesori ce au studiat la Viena si vreo patru-cinci avocati romni ce nu-si fceau concurent si erau sfruitorii tranilor romni, cnd acestia se "mprocesuau" cu ungurii si sasii. Acum se schimbaser lucrurile. Avocatii romni se nmulteau si "candidatii de avocati" aduceau maniere unguresti si fceau practica n "cancelariile" unor avocati moderni, care nu aveau mil cu printii lor Irani. Tocmai n copilria mea se petrecea aceast schimbare mare n societatea romneasc, de care se resimtea si casina negustoreasc, cu obiceiurile ei patriarhale de odinioar. Bncile cu functionarii lor, ce aveau ocazia s cunoasc de aproape lupta grea economic a tranului romn din Ardeal, erau n mod firesc elementul de legatur cu vremile nou, preocupate de chestiuni financiare si economice. Vizita noastr la Casina romn din Brasov ne-a servit s surprindem cteva aspcte ale curentelor acestea, n cras opozitie cu epoca precedent. Noi, tineretul, aveam ns prea putin pricepere pentru vremile nou, ci am rmas cu predilectiile si educatia unei generati mbibate de umanism.

"GAZETA TRANSILVANIEI"
Dac amintirile mele despre Casina romn care atunci era n etajul nti, deasupra farmaciei "La Urs", la nceputul Ulitei Scheilor, dateaz mai mult din epoca urmtoare,

cnd veneam la Brasov ca student universitar de la studii si casina era n Trgul Grului, despre "Gazeta Transilvaniei" mi aduc bine aminte de cnd eram copil si mai ales "student" n liceu si intrasem n sirul colaboratorilor ei. Pasii mei m duceau de multe ori spre casa mic cu un etaj, din piat, a crei curte lung ajungea pn la zidurile exterioare ale orasului. Cea dinti amintire se leag de jubileul de cincizeci de ani al "Gazetei". Pe atunci eram mic, dar mi aduc aminte c despre acest eveniment se vorbea mult n casa noastr, unde bunica povestea de vremile cnd tatl ei ncuraja pe primii ei redactori si i ajuta s poarte cheltuielile cu tiprirea primei foi romnesti. De Iacob Muresianu, redactorul "Gazetei" n cursul anilor grei de la nceput, se spunea c se va retrage cu totul, fiind prea btrn, si n locul lui avea s ia conducerea fiul lui, Aurel, care de curnd se ntorsese ca doctor n drept de la Viena, unde fcuse o scoal special de jurnalist. De venirea lui n fruntea foii se legau multe sperante. In ziua jubileului se form un cortegiu festiv, n fruntea cruia pseau cei doi btrni, mici de stat si albi de ani, Gheorghe Baritiu si Iacob Muresianu. O retragere cu torte, seara, mrea aspectul srbtoresc al festivittii, iar un numr special, cu multe contnbutii si cu reproducerea n facsimile a paginei dinti, cu chirilice, a primului numr din "Gazeta", apru tot cu prilejul acesta.(14) Nu trecu mult vreme si un alt cortegiu pleca din fata casei n care era redactia si locuinta directorului ei. Dar convoiul era acum trist, cci el avea s duc la cimitir pe Iacob Muresianu. La carul funebru erau nhmati sase cai, acoperiti cu postav negru, si ntre cei ce petreceau pe mort era generalul si autoritlile locale, alturi de numerosi pneteni si admiratori. Acest aspect srbtoresc al nmormntrii m-a impresionat, n copilrie, deosebit. Mai trziu, n "gimnaziul inferior", invidiam pe ctiva colegi de scoal, care erau "jurnalisti", cci mergeau seara la "Gazet" s ndoiasc filele iesite proaspt din tipografie si s ajute la lipirea benzilor cu adrese. Abia mai triu ajunsei si eu n redactie, cu ajutorul lui Cornel Scurtu, fratele mai mare al unui coleg, care era redactor al foii, dnd traduceri pentru foiletonul ei sub pseudonimul Ucu Paulo. Nu voi uita niciodat odaia nrunecoas unde era redactia "Gazetei", n care aveam de acum si eu intrare. Pe pretele din fat al camerei spatioase era portretul n ulei al lui Iacob Muresianu, mprejmuit cu o band lat, tricolor; ntr-un colt, bustul turnat n ipsos al lui Andrei Muresianu, de soulptorul (si muzicianul) Traian Muresianu; la preti, niste dulapuri cu volumele in folio ale anilor vechi ai "Gazetei" si niste divane si fotolii mari, de piele neagr, pline cu gazete, din care redactorii interni tocmai si scoseser materialul. Intr-un colt era masa unde lucra administratorul, mosneagul Niculit Flustureanu, care luase locul fratelui su n aceast functie grea. In mijlocul camerei era o mas mare de brad, plin de hrtii rvsite, la care lucrase Baboianu, veselul interpret al rolurilor comise n piesele jucate de teatrele de diletanti,

Silvestru Moldovan cel mruntel, autorul unei crti despse "Tara noastr", iar acum luau loc Maior, Scurtu, fiul profesorului de la scoala real, si Traian Pop. Acesta fcea si poezii. Cnd ncepuse s le publice, brasovenii vorbeau de el ca de un talent nou. Dar cu timpul ncetar s mai apar poezii de-ale lui, fie c nu mai avea ce s spun n ele, sau c munca grea si istovitoare n redactie l epuizase de tot. A si murit nebun, sracul. Un adevrat martir anonim al gazetriei ardelene a fost cellalt redactor, Grigore Maior. Negricios, slab, cu barba rar n jurul obrazului smead si cu ochii speriati n fundul capului, acest salahor al condeiului muncea de dimineata pn seara, nestiut de nimeni. Cnd corespondentele externe lipseau, el trebuia s le nlocuiasc, sau, ceea ce era si mai obositor, trebuia s dea o form convenabil celor scrise de niste agramati. El traducea din foile strine informatiunile, avea vesnic grija ca tonul gazetei s rmn decent si, mai ales, s nu jigneasc suceptibilitti si s nu strneasc interventia procurorului ungur. Cu toata grija lui, tot a trebuit s nfunde de cteva ori temnita de stat din Seghedin. Ct sttea nchis, era timpul unei cure de recreatie. Nebunia a pus capt si vietii acestui gazetar vesnic surmenat. Gazetele ardelene, crora primii gazetari le aleseser formatul si mprtirea materialului dup model nemtesc, se deosebeau mult de jurnalele din Romnia, redactate dup cele franceze si, prin "Universul" lui Cazzavilan, dup cele italiene. Toate se deosebeau ns de gazetele de astzi, cnd se poate spune c avem cteva trsturi romnesti n felul de-a face o gazet. Ceea ce lipsea cu desvrsire "Gazetei" era partea senzational - asasinate, furturi, escrocherii, sinucideri, incendii, copii gsiti, certe urmate de bti etc. n toate orselele din tar, descrise cu cele mai amnuntite stiri culese la fata locului. Adevrat c asemenea lucruri se ntmplau mai rar la noi, dar chiar cnd corespondentii le aminteau, o fceau fr s insiste asupra amnuntelor, dintr-un fel de decent gazetreasc ce nu ddea faptului divers spatiul rezervat n gazeta unor lucruri mai importante. Cititorii aveau o mare ncredere n ceea ce citeau. Ceea ce se tiprea era sfnt. Despre profesorul Oroianu de la gimnaziul din Brasov se povesteste c venind ntr-o zi la scoal, surprinse pe un elev mncnd brnz nfsurat n "Gazeta Transilvaniei". Profanarea aceasta - brnz n foaia lui Baritiu si a Muresenilor! - i se pru att de condamnabil, nct ddu biatului o btaie zdravna si-i explic cu ce greutti si jertfe se scrie o gazet romneasc. In "Gazet" lipseau si anunturile bnoase - afar de ilustratia cu un pescar lnga care era un peste enorm, pentru recomandarea emulsiunii Scott si, n calendare, leacurile ce le recomanda farmacisrul Vertes din Lugoj - si rubrica despre sport, precum si cea economic si financiara. Pentru asemenea lucruri nu existau n redactie oameni pregtiti. Acestia s-ar fi cutat si gsit ns, dac cititorii ar fi avut interes sa fie informati. Putinul ce se relata despre progrese tehnice se traducea din gazetele strine la rubrica "Din lumea mare". Interview-urile si anchetele, att de pretuite de cei ce iubesc reclama, nu existau nc. Exista ns buna-credint si simtul rspunderii pentru cele publicate. Mult mai trziu nc, cnd socrul meu ne surprindea cu cte o veste senzational adus de jurnalele din Romnia Mare, noi, care cunosteam felul de a scrie si a dezminti cele scrise, ne

exprimam ndoiala n veridicitatea stirii. "Vestea e autentic - rspundea socru-meu -, am citit-o doar n gazet!" In odita de alturi, ntr-un vraf de jurnale n toate limbile, lucra Aurel Muresianu. El scria n fiecare zi articolul de fond si veghea cu gelozie ca tonul "Gazetei" s rmn cel serios si plin de demnitate, de odinioar. Putini si vor da seama ce nsemneaz s iai n serios menirea ta de jurnalist, asa cum o fcea Ausel Muresianu. De multe ori, intrnd, dup scoal pe la patru dup-amiaz, la redactie, l gseam msurnd cu pasi largi odaia si chinuindu-si cu degetele de la mna dreapt musca din barba albit nainte de vreme. Din cnd n cnd venea biatul din tipografie: "S-mi dati articolul!" Cci "Gazeta" trebuia s intre la masin si din articolul de fond nu era scris nc nici un rnd. Alteori articolul fiind gata n minte, trebuia gsit pentru el un titlu potrivit. "Nu stii un titlu" m ntreba, dezvoltndu-mi ideile. "Mai bine era s nu fi introdus titlurile si s pun n frunte numai data, ca la Neue Freie Presse>>"! Aceast cutare chinuitoare a unui titlu care s atrag atentiunea cititorilor era o dovad a surmenrii sale. Dimineata, sub cuvnt c trebuie s citeasc jurnalele strine, ca s gseasc subiectul cel mai actual, nu lucra, amnnd pn n ultimul moment articolul, iar atunci zorul pe care zilnic i-l ddea tipograful l enerva si l silea s se nteteasc si mai tare. Cu toate acestea, chiar n anii din urm, cnd era foarte slbit de boal, el nu lsa pe altii s scrie primele articole, tinnd cu ndrtnicie la directia consecvent a foii sale. Si, de fapt, dac Aurel Muresianu, ca om, trecea de fantast, si ca jurnalist, de ceva cam greoi, un lucru i recunosteau si adversarii, c a rmas consecvent, pstrnd cu sfintenie traditia foii Muresenilor si tinnd cu respect la misiunea de apostol al jurnalisticei romne din Ardeal. Pe cnd alte jurnale aveau o tinut mai mldioas si credeau c n politic uneori trebuie s te adaptezi unor mprejurri schimbate; pe cnd, chiar n snul comitetului national, voci tinere vorbeau de schimbare de atitudine, "Gazeta", ocolind cu tact chestiunile confesionale - toti redactorii, afar de Scurtu, erau uniti, si Blajul astepta de la ei mai mult coloare greco-catolic - a stiut s apere programul national cu ndrjire, sustinnd pasivitatea parlamentara fat de orice ncercri de lupt activ si de concesiuni oportuniste. In urma acestei intransigente duse la extrem, "Gazeta" pierdu unele simpatii. Abonatii ei nu erau platnici prea buni si directorul ei trebuia de multe ori s umble singur s ncaseze abonamentele. Din cauza proceselor de pres, desi "Gazeta" nu avea asa multe ca alte foi, si a inovatiei de a scoate duminica un numr dublu, pentru trani, cu un material bogat si cu un pret mai ieftin, cheltuielile cresteau si nu se acopereau din veniturile tipografiei proprii. Acest numr de duminic si corespondentele cu stiri despre miscarea cultural din orasele si satele mai mari ale Ardealului, la care tinea si directorul si cititorii, corespundeau cu ideea ce si-o fcuse jurnalul romnesc din Ardeal despre menirea presei. Luptele politice din Regat nu intesesau - si nu trebuiau s preocupe pe romnii din Ardeal, care aveau s rmn impartiali - iar certele ungurilor n parlamentul din Budapesta aveau un interes

numai cnd priveau direct sau indirect pe romni. Dar nfiintarea unei bnci, sau zidirea unei biserici sau scoli n cutare sat din Tara Brsei, sau reprezentatia teatral a "tinerimei studioase" din Abrud sau Turda, erau evenimente ce nu puteau fi trecute cu vederea. Urmnd o traditie veche ardelean, satul si literatura lui popular erau n mare cinste. Orsanul din Transilvania nu pierduse contactul cu satul din care s-a ridicat, iar prin propaganda ce o fcuse Alecsandri pentru versul popular si prin raspndirea ce se ddea studiilor de folclor si etnografie, culegerile produselor muzelor n costum national erau la ordinea zilei. "Gazeta" se decise deci s editeze o dat pe sptmn un numr pentru popor, cu sfaturi gospodresti, cu propagand pentru igien si ridicarea culturii, cu stiri din toat lumea si cu multe basme snoave, anecdote si versuri populare sau scrise n stil popular. Aceast gazet de duminic era bine redactat, avnd corespondenti priceputi pe la sate. Cele dou lovituri ce le primi "Gazeta" n vremea aceasta nu venir nici de la autoritti, nici de la abonarii platnici ri, ci de aiurea. La Sibiu ncepuse s apar "Tribuna", mai bine scris, mai mldioas, cu idei mai nou si cu mai mult curaj. Procesele de pres curgeau grl, si ele i mreau necontenit aureola de martir. In jurul lui Slavici si al lui Eugen Brote se grupar cele mai talentate condeie tinere. Brasovul negustorilor si al ortodocsilor, dar mai ales al tinerilor profesori - si acest lucru a fost o lovitur grea pentru "Gazeta" - era "tribunist". In jurul lui Diamandi Manole si n jurul profesorilor nou veniti la gimnaziul din Brasov se strnser multi. Vasile Goldis nu se sfii s scrie un articol vehement, cu neobisnuitul, n presa din Ardeal "hai sictir" la adresa directorului Gazetei". Valeriu Braniste si btu cu att sarcasm joc de "baba Gazet" si de interminabila serie de articole de fond "la situatie", scrise de Aurel Muresianu, nct lucrul se sfrsi cu un duel ntre Braniste si Scurtu. Acesta din urm umbl mult vreme cu bratul n crp neagr, iar Braniste scrise din temnita din Seghedin o serie de arncole spirituale, mult gustate de amicii si. Prilejul la nentelegerile dintre "Gazeta", credincioas atitudinii demne si prudente adoptat de Gheorghe Baritiu, si stilul nervos al tinerilor din jurul lui Slavici, care scria c "soarele romnismului rsare la Bucuresti" si era un convorbist plin de temperament, crescut la Viena pe lng Eminescu, l dadu cuvntarea tinut la solemnitatea deschiderii gimnaziului, cu ocazia serbrii Sfintei Sofii, de profesorul Ghit Pop. Sosit de-abia de curnd la Brasov, tnr si cu faima de poet de talent - a scris si o dram n cinci acte intitulat Horia - cu vocea lui sonor de tenor, la un moment dat intercal n vorbirea lui versurile populare despre armele Iancului", pe care "le plou si le ninge, si n-are cine lencinge" In sala gimnaziului se fcu n primul moment o liniste mormntal, pentru ca n momentul urmtor toat lumea s izbucneasc n aplauze nesfrsite. Acest incident putea avea cele mai grave urmri pentru soarta gimnaziului, care de mult era un spin n ochii guvernului din Budapesta. Ghit Pop trebui s plece din Brasov - la Bucuresti, unde ajunse profesor la un liceu; a murit dup mai multi ani, asasinat de un elev -, dar tinerii profesori si "Tribuna" din Sibiu nu se linistir, ci Braniste trimise la Brote, iar acesta public discursul cu "armele Iancului". Brasovenii se desprtir n dou tabere, grupate n jurul "Gazetei" si al "Tribunei".

Promsul Memorandului, ce veni n 1894 s zguduie toat suflarea romneasc, aduse strngerea rndurilor si uitarea dezbinrilor locale. Aurel Muresianu plec la Cluj, ca aprtor al unuia din cei de pe banca acuzatilor, iar noi, elevii gimnaziului, citeam rapoartele trimise de el si publicate n "Gazet", fr s mai avem preferinte pentru vreuna din foile romnesti. In istoria jurnalisticii romne din Ardeal, "Gazeta Transilvaniei" ocup un loc de frunte, desi a rmas o foaie provincial. Dr. Aurel Muresianu, credinciosul si ndelungatul ei director, si-a cstigat mai multe merite dect multi din adversarii si mai populari, care n locul gravittii acestuia, aduceau zeflemeaua, ce prinde mai usor la publicul mare.

PROCESUL MEMORANDULUI - FILOROMNII - O FOTOGRAFIE BUCLUCAS

Tineretul brasovean primea, n gimnaziul cu vechi traditii romnesti, o educatie national pe care nu trebuia s o propovduiasc profesorii, ci care era n atmosfer; ea slsluia ntre zidurile lui. Profesorii nu predicau nationalismul(15), dar erau o pild vie a lui. [...]. Conflictele cu autorittile devenir mai grave cnd guvernul din Budapesta ordon cteva restrictii, interzise cteva libertti si introduse niste inovatii suprtoare sau vexatorii. Cnd am fost opriti s mai purtm chipie cu panglic tricolor, am pus n locul ei una albastra pe chipiele elevilor din clasele superioare, galben la cei din "comerciale" si rosie la cei din clasele inferioare, cautnd, cel putin la nceput, s iesim la plimbare cte trei, cu colori diferite, ntr-un sir. Mai greu ne-a czut cnd ni s-a cerut ca istoria Ungariei si literatura maghiar s se predea si s se "rspund" numai ungureste. Mai ales elevii din Regat, care n-aveau de unde sti ungureste, au fost grav atinsi de aceast ordonant, care le fcea imposibil urmarea gimnaziului din Brasov pn la urm. Imi aduc ammte de bietul Constantin Ionescu, poreclit Barbarossa, mai trziu profesor si direoeor al Liceului "Lazr" din Bucuresti - un elev excelent, care nvta ca papagalii literatura maghiar, fr s nteleag nici jumtate din ceea ce memoriza: "Kis, Kis - care va s zic Kisfaludi; Kroly - care va s zic Kisfludi Karoly..." Asa mergea, potincnindu-se, pn ce stia pe de rost toat biografia poetului maghiar. In aceast atmosfer ncrcat veni procesul Memorandului, care tra pe banca acuzatilor pe cei mai de seam conductori politici ai romnilor din Transilvania, pentru vina de a fi dus mpratului, pentru care luptaser n revolutia din 1848, un memorand n care erau nsirate "graviminile" poporului romn si nedrepttile ce i se fac. Deputtia n-a fost primit de mprat, iar Memorandul a fost pus "ad acta", fr ca Franz Iosef s fi avut curiozitatea s-l deschid. Magnatii maghiari erau bine organizati la Curtea din Viena, iar mpratul indiferent fal de romni. Budapesta ns vzu n gestul romnilor, care

nconjurau pe unguri si se adresau direct monarhului, o crim de nalta trdare, nscennd un proces monstru si monstruos la Cluj. [...]. In aceast epoc eroic, care a culminat cu procesul Memorandului, am trit, ca elevi n liceu, momente de adevrat nltare sufleteasc. Nici profrsorii nostri nu urmreau cu mai putin ncordare fazele acestui proces cu momente cu adevrat dramatice, si nchideau ochii cnd n loc s intrm punctual n clas, noi zboveam pe vreo banc a Dupzidurilor, unde unul din noi citea cu voce tare drile de seam amnuntite de la proces. Reciteam rspunsurile pline de demnitate si curaj date procurorului de un Cristea sau Coroianu, ne nsufletea oratoria unui Lucaciu si l vedeam aievea cum se ridic presedintele Comitetului national, doctorul Ratiu (cruia plebea din Turda i-a spart ferestrele) si, fcnd un gest larg cu mna lui de urias, ntunecnd cu umbra ei o parte din sal, rspunznd la ntrebrile procurorului pline de venin, enunt cu glas ridicat c drepturile unei natiuni nu se discut, ci se afirm. Acest rspuns plin de demnitate a sosit tocmai n momentul cnd acuzatii preau ca sovie, sub amenintarea temnitei grele. In zadar se zbteau cei mai iscusiti avocati ardeleni, btrni cu experient de vechi aprtori si tineri plini de elan, ntre care se distingea cu deosebire Amos Frncu, din neamul motilor ndrtnici si nenfricati, cci nici argumentele juridice, nici logica faptelor nu puteau rzbi contra sovinismului. Atunci apru din Bucuresti Ionas Grdisteanu, ,si deodat acuzatii se prefcur n acuzatori(16). Toat lumea romneasc era entuziasmat de curajul celor amenintati cu cele mai grele pedepse, si nu mai putin corespondentii strini (cci procesul acesta atrase ntia oar mai cu dinadinsul atentia strin asupra strilor de la noi), cu toate c erau siguri c aceast atitudine a memorandistilor va ndrji si mai mult autoritlile. Si, de fapt, anii de temnit grea au fost multi. Ratiu si Lucaciu erau n fruntea condamnatilor, cu cte cinci ani. Dar cnd a trecut Lucaciu prin gara Brasov, lumea romneasc i-a iesit n ntmpinare la gar, iar noi, elevii de liceu, i-am srutat poalele hainei. "Trim timpuri grele, dar frumoase", ne-a spus el. Dar n felul cum ne-a spus-o si din fata lui de iluminat am nleles c vremile erau frumoase tocmai pentru c erau asa de grele. Nu era popa de la Sisesti care ne vorbea; ci omul ras la obraz si cu ochii ptrunztori fcea parte din cohortele romane. Mult vreme cntecul nostru favorit era doina lui Lucaciu. [...] Rsunetul acestui proces a fost mare. Tocmai n Norvegia ndeprtar s-a auzit un glas puternic de revolt mpotriva barbariei autorittilor maghiare. Scrisoarea deschis, publicat de scriitorul Bjornson, fcu ocolul presei europene si numarul prietenilor nostri crescu cu unul din cei mari. Filoromnii!

Grija pentru buna prere a strinilor si satisfactia ce o simteam cnd n strintate se ivea cte un prieten al neamului nostru era caracteristic pentru spiritul public de la noi, care eram un neam oropsit si nedrepttit, obisnuit s aud numai hul, sau s fie trecut cu vederea de cei ce s-au putut ridica la puterea ce le-o ddea avutia mai mare, gratie mprejurrilor istorice mai favorabile. Pe atunci nu se cunostea nc la noi marele rol al reclamei n comert si al propagandei n politic. [...]. Cci propaganda si are si ea capriciile ei. Marele rsunet ce l-a avut Latina gint abia l ntelegem dac citim azi, cu ochi critici, poezia aceasta, care nu-i, desigur, una din cele mai reusite ale lui Alecsandri, si nici prestigiul de care se bucura, ca poet, Carmen Sylva. Cu toate acestea, ambii ne-au fcut mult atmosfer favorabil n trile latine si n Germania. In Ardeal, unde lumea nu e att de usor dispus s fac haz de lucruri serioase, filoromnii, nu prea numerosi dealtfel, erau considerati cu mult recunostint. Marchizul Pandolfi sau alti brbati ce ne luau aprarea erau numiti cu respect. Cnd n biblioteca "Reklam" apru ntia crtulie tradus din romneste Moara cu noroc a lui Slavici, creia i urmar n curnd Nuvelele lui Caragiale, umblam cu ele pe la toti cunoscutii nemti, recomandndu-le lectura lor. "Rumnische Revue" a lui C. Diaconovici era abonat n multe familii romnesti. Articolele politice si istorice, sau traducerile din literatura romneasc, nainte de toate satirele lui Eminescu, traduse n versuri de Em. Grigorovita, care se publicau n ea, se citeau mult. Si Mite Kremnitz, amica si colaboratoarea Carmen Sylvei, cu care a scris mpreun romanul Bate la us,. trecea de mare talent. Emile Picot, n Franta, care a publicat o colectie de poezii populare si fcea cursuri de limba romn la "Ecole des langues orientales" la Paris, cehul Pick si mai ales profesorul Jung din Innsbruck, care a combtut pe Roesler si teoria lui, erau citati cu recunostint, iar Berger primea scrisori calde de la prietenii si de la noi pentru cartea lui despre Romnia. Un eveniment fu publicarea n "Convorbiri literare" a versurilor romnesti, curgtoare si armonioase, de poetul provansal Boniface Hetrat. Ele aduceau ceva din cldura soarelui din sudul Frantei si sonoritatea limbei trubadurilor. Dar poetul fcu marea greseal c nu rmase n strintate, ci se strmut n Romnia. Astfel, acest om modest si foarte urt la fat, pierdu tot farmecul cu care l nvluiau cei ce-l stiau peste nou mri si jri. Abia n revista "Viata nou", mai ttziu apru din nou n publicitate, n revista "Viata Nou", si ctiva ani nainte de primul rzboi mondial tipri si un volum de versuri. Un filoromn care mai ales n Ardeal, s-a bucurat totdeauna , de mari simpati era cehul Jan Urban Jarnik, profesor la Universitatea din Praga. Cum a ajuns el s nvete romneste, e ndeobste cunoscut de cei din generatia mea, cci ne-a spus-o de repetate ori n acel interminabil Drumul pe care am mers, publicat n "Convorbiri literare". De fapt, stia foarte bine limba noastr si seria ntr-un stil popular, cam fortat popular, prea mult ntesat cu "pas-mi-te", luat de la Ispirescu, si cu "bag seam". Colectia de Doine si strigturi din Ardeal, editat n tovarsie cu Andrei Brseanu, e una din cele mai bune, iar glosarul bogat - specialitatea acestui filolog cruia i plcea s purice textele si s se

ngroape n fise - este un model de exactitate si concizie. In "Tribuna" lui Slavici el traduse romneste romanul Bunica de Bojena Nemtova. Cnd l-am cnunoscut eu, mai trziu, el era un om voinic, cu barba si musttile zburlite si cu nftisarea slav, care povestea oricui era dispus s-l asculte cum ajunse s ne iubeasc. Pe pieptul botit al cmsii sale flutura o mare decoratie romneasc la care tinea faarte mult, iar fracul, rmas prea strmt, cci l avea de la nunt, era parc ilustrarea vorbelor: "Eram tocmai la nunta mea, cnd mi veni vestea c la Blaj se tine sesiunea Asocialiunei Transilvane. Lsai toate balt si alergai la voi, fratilor"... Era mult sinceritate n dragostea ce ne-o pstra acest filoromn veritabil. Oarecare vlv fcu, pe cnd eram n clasele din urm ale liceului, germanul Rudow, un poliglot care se putea luda c atunci cnd a mplinit treizeci si trei de ani, cunostea treizeci si trei de limbi. Acest om original, care ne-a nvtat iute limba, fiind cstorit cu o romnc, poeta Suciu, s-a stabilit mai nti la Sibiu; apoi, dac nu m nsel, la Arad. El a scris despre noi diferite articole lipsite de cldur, dar n general bine informate. Istoria literarurii romne scris de el n limba german a produs o mare vlv la cei nemultumili cu locul ce li s-a rezervat n aceast crtulie, nainte de toate la cei grupati n jurul "Revistei nou", unde Hasdeu, Sineanu si Ionescu-Gion l criticar aspru si si btur joc de convorbiristii Iacob Negruzzi si Bogdan-Duic, care au scris prefata sau au colaborat la aceast carte. Rudow a murit tnr. O admiratie nelrmurit am avut, mpreun cu alti transilvneni, fat de Gustav Weigand, care scrisese despre romni si, cu sprijinul guvernului romn, ntemeie, n 1892 sau 1893, la Leipztg, un Seminar romn. Atras de faima acestui filoromn, am plecat, dup absolvirea liceului, la universitatea unde fcea cursuri. Toat cariera mea viitoare a fost hotrt de acest filoromn, care era si un eminent profesor. In jurul procesului Memorandului se isc o literatur ntreag de scrieri de natur politic. Cele dou mai importante fur Chestiunea romn, un studiu mare si documentat de Eugen Brote, si Replica(17). Autorul ei era Aurel Popovici, care studia medicina la Graz si care se dovedi ca un cap politic de primul rang si un teoretician plin de temperament al politicii noastre. Vasta sa cultur si stilul su zvcnit, cu multe sublinieri si citatii din cele mai nou crti, erau ceva nou la noi. Noi, elevii din cele dou clase din urm ale liceului, eram stpniti cu totul de acest curent nationalist, alimentat de proces si de literarura politic pe care a strnit-o. Aveam impresia c nu puteam rmne n afar de jertfele aduse de cei mai de frunte brbati ai neamului. In 1894 intrarm n contact cu "octavanii" - adic cu elevii clasei a opta - de la Blaj si Nsud, si fcurm o societate secret cu deviza "Venin vom lua, Prin foc ne vom sclda, Pentru idealul nostru national". Indat dup "matur" examenul de bacalaureat voiam s ncepem activitatea politic. Deocamdat hotrrm s lum contact unii cu altii n vacanta Crciunului. Initiativa o lu Brasovul. Ion Scurtu - care mai trziu trebui s prseasc Universitatea din Cluj pentru tinuta sa "iredentist" - si cu mine am fost alesi de colegi s plecm la celelalte dou licee. Am pornit, ntr-o zi rece de decembrie, mai nti la Blaj, unde ne

asteptau ctiva colegi mai rsriti, ca Tiberiu Brediceanu, Macaveiu canonicul si marele dignitar de mai trziu, cei doi frati Octavian si Traian Mihai din Orstie, fostul nostru coleg la gimnaziul din Brasov Octavian Tsluanu si alti ctiva. In odaia separat a unui birt studentesc tinurm conventicule cu cuvntri si jurminte srbtoresti. Mai putin neted ne-a fost cltoria la Nsnd, unde pe atunci nu era tren. Voind s facem economie, cci resursele noastre financiare erau foarte limitate, nu am luat bilet direct pn la Bistrita, prin Cluj, ci numai pn la Apahida, unde am asteptat cteva ore, ntr-o gar mic si prost nclzit, trenul care se forma la Cluj. Voiam s evitm orasul care a pronuntat sentinta memorandistilor. La Bistrita ne-am dus la avocatul Tripon, cruia i-am spus care era cauza cltoriei noastre, si am aflat un sprijin larg la acest patriot si iubitor al oricrei miscri generoase. El ne fcu si rost de sania ce avea s ne duc la Nsud. Cnd ne-am mbarcat, nfsurati n bunde groase, pentru un drum dzstul de lung, spre orselul n oare nu cunoseeam dect pe doi colegi, dintre care unul studiase la Brasov pn n clasa a sasea, aveam impresia c suntem doi nihilisti din romanele lui Turgheniev. Pentru ca aceast asemnare, ce ne plcea att de mult, s fie si mai mare, la ntoarcere, n noaptea viitoare, sania s-a rsturnat cu noi la o cotitur de drum si orict ne nvleam n blni, nu mai izbutirm s ne nclzim. Noroc cu ceaiurile calde ale avocatului Tripon, care ne ngriji si ne ospt ca pe copiii lui. Si la Nsaudul grnicerilor, si la Blajul Cmpiei Libertlii gsirm colegii entuziasti pe care ne puteam bizui. Cei din urm, n elanul lor national, avur ns sdeea nstrusnic s se fonografieze, iar pe fotografia nconjurat de o ghirland de foi de stejar si panglic tricolor pictat de un fotograf bljean, acesta scrise cu litere aurii "Venin vom lua, Prin foc ne vom sclda, Pentru idealul nostru national". Fotografia ajunse n alte mini dect cele ce trebuiau si conductorii octavanilor bljeni nu ajunser s se mai scalde n foc, cci fur eliminati din scoal. Intre ei erau si Tiberiu Brediceanu si Octavian Tsluanu.

MUZICA
Iat un capitol interesant, cci suntem ntr-o vreme cnd cea mai trzie ntre arte ncepea si la noi s ptrund n cercuri din ce n ce mai largi, mai ales n orasele din Transilvania si Banat, cu o populatie amestecat cu germani. Cnd compar totusi vremile acelea, cu multi melomani, dar cu putini pricepatori de muzic, chiar ntre intelectualii culti, cu cultura muzicala a bucuresteanului de astzi, care face coad cu ceasurile la casa de bilete ca s poat auzi un artist mare, mi dau seama ct de repede s-a stiut ridica romnul, ntro generatie sau dou, de la o treapt primitiv a ptrunderii muzicale, la un nivel destul de nalt. Nu vom urmri aceasr refacere interesant n curs de cteva decenii, ci vom cuta s aratam cum se comporta pe vremea mea un brasovean cult fat de muzic si care erau preferintele lui. In scopul acesta vom ncepe cu elementul vechi si traditional al muzicii noastre, cea popular.

Incepnd cu fluierul adus de elev din satul pe care l prsise, continund s cnte doinele duioase din copilarie, el trecea la "flauta" - flautul - care era instrumentul lui favorit cnd devenea orsean. Cte unul din colegii mei de scoal era mai dotat si cnta, dup auz, la vioar, dar tot din repertoriwl de doine si hore, care ne plceau asa de mult. In fiecare clas erau ctiva cntreti buni, care cu vocile lor tinere si mldioase ddeau chefurilor noastre nota sentimental necesar. Mai ales ntre bnteni se gseau cele mai frumoase voci. Afar de cntecele populare, acesti cntreti stiau cele mai nou romante, si unii din ei cunosteau chiar arii din opere celebre. Cu ctiva alti nainte de mine si n anii urmtori, elevii din clasele din urm ale liceului aveau n fiecare clas cte un cvartet, dirijat de cel mai muzical ntre ei - Steric, Auric Pop, Manase Dima, Valentin Bude si altii - care cnta frumos si era ascultat de tot publicul ce-i urmrea cu drag si i primea cnd umblau la colindat. Cnd eram "sextan", adica n clasa a sasea de liceu, cvartetul octavanilor era deosebit de bun. Incepnd s cnte la berria "Gambrinus", l auzeam din locuinta noastr de pe Straj si coboram si eu la un pahar de bere. Muzica popular era cultivat si de corul "Reuniunei"(18), care, la "convenirile sociale" ce le ddea de dou sau mai multe ori pe an, avea n programul concertelor cteva bucti din popor, armonizate de compozitorii ardeleni. Cnd dirijorul avea ambitii mai nalte si executa coruri mai grele, voind s dea publicului o educatie mai nalt muzical, ntre asculttori se gseau totdeauna nemultumiti. Cu deosebire notarul public Nemes, de prin prtile Clujului protesta contra acestei muzici "nemtesti" si fcea pe nationalistul intransigent. Adevrat c triam pe atunci n plin folclor nu numai n literatur, ci si n muzic. Cnd a venit la Brasov corul lui Muzicescu de la Iasi, cu un program aproape exclusiv compus din muzic popular si bisericeasca, el a fost primit cu atta cordialitate si aplauze ce nu mai voiau s sfrseasc, nct iesenii credeau c la Brasov se auzea pentru ntia oar muzic popular ntr-un concert. Aceast prere eronat o cptase chiar Muzicescu, si dup el a reprodus-o si Paslusnicu n Istoria Muzicei sale. Erntuziasmul brasovenilor se explica si prin corul excelent al iscusitului dirijor si prin vocile splendide, mai ales de bas, ale cntretilor, dar mai ales prin faptul c un oaspe scump din capitala Moldovei venea n Ardeal. Vremea aceasta se mai caracteriza printr-un fapt. Desi epoca romantic apusese, provincia tria n plin romantism; desi floarea albastr ncepuse sa se ofileasc, lumea asculta bucuros melodiile de inim albastr. Mai ales cnd la sentimentalismul lor se aduga cntecul plin de temperament al celui mai romantic interpret, tiganul, cu duioasele-i targnri si cu cuvenitul tremolo de coarde apsate de mini agitate. Eu l-am pomenit nc pe faimosul Laie Chiorul, cruia i lipsea un ochi si n locul lui era numai o groap adnc, cu pleoapa trist tras peste ea. La ziua tatei venea de-i cnta acas, numai cu un nepot care-l acompania, precum i cntase de nenumrate ori n vremile bune. Era foarte btrn si prea si mai trecut cu anii, din cauza nemsuratei sale

tristeti. Asa l revd pe acest Barbu Lutaru al Ardealului, nvluit n ceata celor dinti amintiri. Dealtfel, lutarii din Transilvania se deosebeau de cei din Tar. La ei nu vedeai naiul oriental si ei n-aveau nici "guristi". Timbalul - nu se zicea "Tambal" - era mai mare; iar la cntecele unguresti - pe care le ascultam bucuros, cci ele erau si mai sentimentale - acest instrument avea uneori rolul de solist, celelalte instrumente tinnd numai acompaniamentul. Tocmai fiindc tiganul ardelean nu cnta niciodat din gur, pe el nu-l preocupa textul, ci numai melodia. Niciodat nu m-am putut mpca cu asertiunea, exprimat att de adesea n Tara veche, ca tiganul a fost un fel de trubadur al nostru transmittorul minunatelor balade si al duioaselor doine. Am cules si eu poezii populare, dar niciodat de la tigani, ci cel sau cea care mi dicta sute si mii de versuri era un batrn sau o femeie, care le auzise de la ciobanul ce le nscocise n singurtatea lui, sau de la o copil ce a simtit ntia oar fiorii dragostei. Si melodiile cntecelor populare din Ardeal se deosebesc mult de cele din Romnia. Este poate singura ramur a artei cultivat de popor, care e mult diferita dup provincii. Brasovul a avut ctiva lutari vestiti ntre tigani. Fratii Glusc au ncntat copilria si adolescenla mea. De asemenea "banda" lui Dic, cel cruia i plcea s fie ascultat de priceptori, cci avea ambitia s fie si nteles, nu numai ascultat. Cu Costi Glusc am petrecut cteva nopti la niste chefuri intime n butica lui Eremias, iar cu Dic sfrseam mai trziu petrecerile zgomotoase cu cte o serenad la geamul celei ce avea s devin sotia mea. Lutarii cntau n birturi cu vin bun si n grdini cu copaci umbrosi, cci ei nu se mutaser nc n cafenele la chefuri cu sampanie si buturi tari, sorbite de cocoane si domnisoare vesele, care dansau bucuros. Tiganii stiau ce cntri i plac fiecruia dintre noi; conductorul tarafului pleca capul pe vioar, se apropia de tine si, fr s ceri, ti cnta la ureche cntecul favorit. In opozitie cu romnii si ungurii, sasii apreciau mai putin muzica lutarilor si ascultau mai bucuros orchestra orasului cnd cnta la promenad sau la "Pomul Verde". Despre acesti "turnri" am vorbit n alt parte. Cei mai multi dintre ei erau veniti din alte prti, cu deosebire nemti sau cehi, foarte muzicali si unii si altii. Dirijorul lor era pe atunci Brandner cel elegant, sudet din partea german a Boemiei, care cnd conducea orchestra, sttea cu fata ntoars spre public, salutnd pe cunoscuti cu fata zmbitoare, ntocmai ca Johann Strauss, cu care semna si la mustti. Intre orchestranti erau unii care ddeau lectii de vioar sau alte instrumente. Tin minte mai ales pe doi, pe Greger, cel ce btea toba fcnd cele mai virtuoase mscari cu cele doua bete pe care le arunca si n aer si le prindea tocmai n momentul cnd trebuia, si pe violonistul Till, care venea la verii mei s-i nvete s cnte la violin. Vorbea nemteste cu accent cehesc, si nici nu tinea s vorbeasc curat, cci nu-i plcea deloc pe nemti. El a fost ntiul iredentist ceh pe care l-am cunoscut.

Si ntre germanii catolici din Brasov, care toti erau veniti ca functionari din alte prti ale monarhiei, ntlneai. multi oameni muzicali, ca Faflik, Weiwar si altii. Ei si ctiva sasi si romni formau, mpreun cu "turnrii", o orchestr filarmonic care ddea din cnd n cnd concerte destul de reusite. Cele mai cercetate concerte erau cele date de artisti originari din Brasov, din care cei mai multi triau ns n strintate. Violonistul Malcher si domnisoara Brennerberg, violoncelista Gartner si mai cu seam cele trei surori Gmeiner, cu fratele lor, cnd reveneau la Brasov, aveau totdeauna sli pline. Intre toti, artist mare era Lula GmeinerMiess, cam de vrsta mea, care a devenit una din marile cntrete de lieduri ale Germaniei, cu o voce catifelat de alto. Era deopotriv de mare ca interpret a lui Schubert, Schumann, Brahms, Max Reger, Richard Strauss si altii, ca si de frumoas. Tn anul 1894 au mai dat concerte la Brasov, afar de artistii pomeniti, dinmre brasaveni surorile Krummel, Frieda Schnell, K. Hausenblass, Laura Konopassek, Marie Rosenkranz. In acelasi an a fost si concertul dat cu ocazia jubileului de 25 de ani ca dirijor al orchestrei orasului a lui Brandner. Dintre artistii strini au concertat numai violonistul Ondricek, Popper si cvartetul comic Udel din Viena. Am avut la Brasov si cteva concerte de artisti romni. A cntat, cnd era tnr, Ghit Dima, care ncepuse ca profesor de canto la gimnaziul din Brasov n 1874 si a revenit la 1899, dnd un impuls mare vietii si educatiei muzicale din orasul de la poalele Tmpei. Vocea lui de bas era putin mldioas, dar cntnd cu o rar muzicalitate si interpretare artistic, el stia s dea baladelor lui Loewe, pe care le cnta att de bucuros, toat amploarea cuvenit. Nicolae Popovici, bnteanul druit de Dumnezeu cu o voce de o rar dulceat si mldiosie, a cucerit dimtr-o dat toate inimile brasovenilor, cnd li s-a prezentat, curnd dup sosirea lui ca profesor de "cntri", n 1887. Inaintea lui fusese n postul acesta, ca suplinitor, brasoveanul Iacob Muresianu, compozitorul ardelean, timp ndelungat profesor de canto la Blaj, iar nainte de el Ciprian Porumbescu. Desi pe acesta din urm boala de piept l dobor cnd nu mplinise 30 de ani, eu mi aduc bine aminte de el, sau mai exact l vd n gnd trecnd pe dinaintea scoalei de fete ssesti, nalt, slab si cu fata smead. In cei doi ani nempliniti ct a stat in Brasov, el a studiat cu corul lui opereta Crai nou, care a fost reprezentat cu mare succes. Cnd eram n clasele din urm ale liceului veni la Brasov Popovici-Bayreuth, care cstigase la opera din Praga si la cea din Bayreuth un renume european. Concertul dat de el a fost un eveniment de primul rang, cci artistul era tnr si vocea lui, nu prea mare, dar cu o scoal excelent si stpnit de cntret deplin, prea mai mare dect era ntradevr. Balada printului Eugen de Loewe, pe care o cnta nsotit la un moment dat de un sgalnic gest, sucindu-si mustata, cuceri toat sala. Mult vreme artistul, cruia Brasovul i plcea deosebit de mult, se norcea cu drag n mijlocul pnetenilor si. Dac Popovici venea de la Brladul Moldovei, Iasul ne trimise, afar de Muzicescu, pe neobositul cltor prin toate regiunile locuite de romni, Teodor Burada. Vioara pe care

trgea arcusul cu o verv nentrecut era nsotitoarea lui n cltoriile pe urma fmatilor ndeprtati. Cnd, n focul doinei ce o cnta, o coard plesni, brbatul artist, mruntel de stat si cu miscri repezi, propti vioara de genunchi, puse alt strum o cerc la ureche si continu concertul, fr sa fie stingherit de incidentul tulburtor. Folclorul nvinsese si de ast dat. As vrea s mai pomenesc de un oaspe, brasovean si el de origine, care ns trecuse de att de mult vreme hotarul, ea s se stabileasc n Tar, nct nu-l mai stiau la Brasov dzct ctiva btrni. Era artistul comic Ionescu, continuatorul lui Millo n interpretarea cantonetelor lui Alecsandri. Imi aduc ca prin vis aminte de Barbu Lutaru, Mama Angelusa si Herscu Boccegiul, care intra n scena de la "Numrul Unu" fugind de cinii imaginari care-l ltrau de dup culise. Desi btrn si cu o voce slbit de ani, el fu rspltit de multe si ndelungate aplauze. Dar vama de la Predeal nu era riguroas numai pentru mrfuri, ci si pentru artisti, care se strecurau numai rar la noi, mai des ns la Brasov dect n alte prti ale Transilvaniei. Ceea ce trecea granita fra pasaport, erau cntecele, ncepnd cu Steluta, pe care o cntau si mamele noastre, continund cu Blcescu murind si cu Clugrul din negru schit, trecnd la cntecele populare, dintre care cel mai rspndit era Srba popilor, si sfrsind cu cupletele din operetele lut Strauss, cntate n versiunea romneasc cu atta art de nemuritorul Iulian. Aceasta era epoca de strlucire a popularului artist, si n acelasi timp triumful operetei vieneze. Strauss, tatl si fiul, Supp, Millcker, Zierer si altii erau compozitorii rsftati ai timpului. Voievodul tiganilor, Liliacul, Fatintzza, Boccaccio, Studentul cersetor, Srmanul Ionatan, Mykado Psrarul apoi Geisa de Sulivan si alte operete pline de arii melodioase si cuplete hazlii fceau nconjurul lumii. Pn si libretele romantice, care ni se par astzi att de imposibile, erau gustate de public. Trupa german care venea anual la Brasov trebuia s dea operetele vechi si nou, singurele care atrgeau un public numeros. Intia dat cnd m-au dus si pe mine printii la teatru a fost la opereta Donna Juanitta, n care juca rolul de primadon Helene Pdure, fiica unui negustor fruntas din Brasov, care se fcu cntreat ntr-o trup ambulant. Era foarte frumoas si avea o voce minunat. In Studentul cersetor, opereta lui Millcker, avea un rol de brbat, si picioarele ei frumoase fceau pe cocoanele din Brasov, care fuseser scandalizate cnd plecase cu "comediantii", s dea iarsi din cap. Brfelile nu mai conteneau nici cnd apru pe scen tenorul Rust, dup ce nu mai fusese n orasul nostru ctiva ani, din cauz c fugise cu o doamn din societatea brasovean. Cele mai ciclitoare ntre doamnele din Brasov stiau si c Babitzky, vioaia si admirata subret, care juca numai roluri de fete tinere, era trecut de patruzeci de ani. Iar o femeie de patruzeci avea fete mritate, se purta n haine ntunecate si nu mai srea pe scen ca Babitzky cea zvpiat. Dar pentru Jupan, negustorul de porci din Voievodul tiganilor, nu era in trupa lui Bauer nici un actor de talia lui Iulian. Uneori se ddeau si opere. Repertoriul era compus mai ales din bucti de Verdi, la case se aduga Faust de Gounod sau Ebreea de Halvy. In 1891 stagiunea operei din Troppau a

deschis seria scurt de reprezentatii de la 5 la 23 aprilie cu Brbierul lui Rossini si a nchis-o cu Ernani de Verdi. Reprezentatiile acestea nsemnau adevrate acrobatii de regie, pe scena cea minuscul a teatrului brasovean, fr lumin electnca si cu un cor de 6 pn la 8 brbati si tot attea femei. Totusi, noi eram ncntati cmd lui Faust i aprea imaginea Margaretei proiectat de o lantern magic, cnd un tenorist cu voce frumoasa dar cu picioare strmbe se prefcea dintr-un btrn mncat de molii n junele cuceritor al Margaretei. Decorurile erau totdeauna aceleasi, si aceiasi coristii, n care brasovenii recunosteau pe cutare croitoreas sau pe o calf de selar. Pentru un public ce se lsa furat usor de nselciunea optic nu conta c tiganii din Trubadur purtau acelaasi cizme ca si soldatii din Faust. Dar pe ct de putin pretentiosi erau brasovenii cu privire la decoruri si la artificiile de regie, pe att de critici erau fat de repertoriu. Cereau nouttile din urm, si desi din Wagner abia auziser la promenad uverturile din Tannhuser si Lohengrin, ar fi vrut ca la teatru s se dea operele ntregi. Cu acompaniamentul onchestral al operelor de Verdi priceptorii de muzic nu mai erau multumiti; de aceea a fost un adevrat eveniment cnd muzica verist a lui Mascagni ajunse, n cucerirea lumii, si la Brasov. La un concurs al unei case de editur muzical din Milano cstigase premiul nti un tnr compozitor italian cu totul necunoscut, cu o oper sicilian, nou ca muzic si cu un libret misctor. In curnd urm alt compozitor necunoscut, Leoncavallo, cu "Paiata" lui. Fragmente din Cavalleria rustican erau cntate adesea la promenad de orchestra orasului - adevrat, tot att de des si Visul unui rezervist, cu semnalele de trompet din cazarm, ntrerupnd melodiile visate de soldatul chemat la exercitiul de arme - si chiar de tarafele de lutari, cu acele portamente tignesti indispensabile unei melodii frumoase. Ca din toate operele gustate de amatori si din operetele cunoscute de toat lumea, orchestra orasului aducea regulat potpouri-urile ce erau foarte moderne pe atunci, un fel de fantazii n care se urmau cele mai melodioase prti dintr-o bucat mai mare, cu treceri de cteva tacte de la un fragment la altul. Intermezzo din Cavalleria si prologul din Pagliacci erau cntate la "clavir" n cele mai multe case cu fete mari. Clavirul! In muzeul primriei din Viena si n casa n care a sezut Schubert se pot vedea clavirele celor doi mari componisti de la nceputul veacului trecut. Unul din ele are numai clape negre. Pianele sunt mici si abia se deosebesc de clavecinul sau de spinetul generatiei anterioare. Dar de la 1830 ncoace instrumentul cu care puteai cnta si ncet si tare - de unde numele lui de "pianoforte", scurtat mai trziu n "piano", cnd aceast posibilitate de a varia puterea tonului nu mai era cea mai pretioas nsusire a lui - deveni cel mai de seam rspnditor al muzicei. Doar patefonul acestui veac si radioul zilelor noastre l-au putut detrona. La Brasov pianul a strbtut devreme, mai nti la germani, dar n scurt timp si n casele negustorilor romni. El era adus cu mari cheltuieli de la Viena, unde se formase de la nceput o nfloritoare industrie de piane. La o verisoar a mamei mele pianul adus de la Viena e atestat de pe la mijlocul secolului al XIX-lea, iar n copilria mea toate rudele

mele aveau "clavir" n cas. Cnd venea cte o vizit, fata cea mai mare trebuia s se aseze s cnte cte o bucat din Czerny sau - dup cum era taxat strinul - o sonatin de Mozart, sau o romant sentimental. Cntatul la pian era tot att de important ca dulceata sau cafeaua turceasc ce se oferea vizitatorului, iar acordorul era un mester foarte cutat. Acesta, la Brasov, nu putea suferi pe prusieni si cnd lua luleaua neamtului, se lua dup copiii ce-i strigau "s triasc prusienii!" ("hach die Preussen"). Dar pianul nu fcea parte numai din educatia fetelor "de familie", ca si limba francez, si nu slujea numai ca un mijloc de divertisment, ci el nlocuia orchestra n case particulare sau chiar n concerte. In unele familii din Brasov erau cntrete cu voci frumoase, care erau ascultate bucuros. Mai ales domnisoarele Popovici erav foarte dotate, si au cultivat canto si dup ce s-au mritat, devenind doamnele Sttescu si Anghel. (Fiicele acesceia din urm sunt si ele cntrete, una din ele fiind angajat la opera din Monte-Ceslo). Dintre fetele Popovici, cea mai mic, Honoria, a fost cntreat de oper n Italia. Ea s-a scufundat cu Titanicul pe cnd pleca n America s cnte pe scene mari. Si n familia Muresianu, afar de Iacob, compozitorul, cntau frumos Traian si Sevastia, mritat Davidescu. Muzicali erau si membrii familiei Dima. In casa lor se fcea muzic serioas si pianul nu era numai o mobil ce mpodobea salonul. Sotia lui Ghil Dima, Maria, era foarte muzical si avea o voce superb de alto. Ascultnd-o cntnd, am ajuns s pretuiesc liedul, cea mai nobil bucat muzical, la care vocea este n serviciul cntecului, nu invers, ca la cele mai multe arii celebre din opere, care dau virtuosilor prilejul s strluceasc cu mijloacele lor vocale. La lied interpretarea si sufletul de care cntretul d dovad primeaz, iar acompaniamentul formeaz o parte integrant a muzicei, fcnd ca vocea omeneasc s ias la iveal n toat nobletea ei. De aceea pianul este slujitorul cel mai credincios al liedului, care a gsit cei mai mari interpreti n suta de ani ce s-a scurs de la aparitia si rspndirea lui. Adevrata frumusete a liedului am cunoscut-o ns abia mai trziu, n cele dou centre muzicale germane - cci acest gen muzical este nscut si cultivat n Germania si Austria german - Leipzig si Viena. Tot numai n strintate am nteles puterea magic ce eman de la un mare dirijor. Despre ptania unui demnitar mare al bisericii noastre circula - n privinta muzicei si a rolului sefului de orchestr - urmtoarea anecdot, care dac nu era adevrat, avea ns meritul de a caracteriza bine strile de la noi. Cnd acest respectabil brbat plec odat la Viena, prietenii si voiau s cunoasc impresia ce i-a lsat-o orasul muzicei. "Am fost si la oper. Sal mare si lume gtit. Inainte de a se ridica perdeaua, un domn n frac se asez cu spatele ntors spre public n fata <<bandei>> de cntreti la vioar si gurdune>> si cu un <<gtej>> n mn btea <<dup ei>> tactul". Pe acela dintre compozitori care s-a multumit s vorbeasc omenirii pe clapele de fildes ale pianului si care unea melancolia vremii si a poporului su dup mam cu strlucirea neamului cruia apartinea dup tat, pe Chopin, l-am cunoscut nc pe cnd eram la Brasov. Adevrat, numai n cteva balade, ceva mai multe valsuri si mai ales n cunoscutele sale nocturne, de ajuns pentru ca el s fie pentru mine una din marile revelatii n muzica. Valsul "de o minut" si nocturna stropilor de ploaie, att de trist, m-au

impresionat mult. Mai ales bucata din urm mi evoca pe alti doi romantici, cu care mi se prea c se nrudeste, pe Byron si Lermontov, poate si din cauza sfrsitului lor. Ceea ce nu se auzea la Brasov n cercurile romnesti era muzica de camer; si numai pujini romni mergeau la Biserica Neagr s asculte orga la care cnta att de frumos Geifrig si mai trziu Lassel. Pentru aceste dou feluri de muzic se cerea o cultur muzical mai temeinic dect o aveau n genaral romni, n a cror biseric n-au ptruns nici instrumenmele de coarde si de suflat, nici orga. La sasi n schimb se ddeau, n cteva familii, cu orchestre mici de diletanti, adesea, concerte de cas. Muzica instrumental era cultivat chiar la sate. Tin minte c n clasa a treia de liceu, pe care am fcut-o la sasi, un coleg, originar dintr-un sat din jurul Brasovului, a njghebat un cvartet de instrumentisti cu care a cntat la ziua numelui profesorului "de clas" o bucat compus de el. Aproape toti colegii mei sasi cntau la vreun instrument sau n corul bisericesc, iar "cantorul" - l chema Lurz - urma odinioar n ierarhia profesorilor imediat dup "rector", ntocmai ca la liceul Sfntvlui Toma din Leipzig, pe vremea lui Bach. Cu toate acestea brasovenii sasi erau cu mult napoia sibienilor. Baronul Samuel de Brukenthal n-a fost numai un priceptor al picturii, strngnd n palatul su o colectie remarcabil de tablouri, ci si un meloman care-si amenajase o sal spatioas de muzic. Traditia inaugurat de el n secolul al XVIII-lea a dinuit si n cel urmtor, si artisii mari se nvtaser s prelungeasc turneurile lor pn n capitala politic a Transilvaniei. Insusi marele Liszt ddu un concert. Dar sibienii de bastin n-au fost cuceriti de el, ca magnatii unguri ce i-au fcut ovatii nesfrsite. Pentru priceperea muzical a sibienilor e caracteristic c virtuozitatea neasemnat a lui Liszt nu i-a putut opri s vad superficialitatea compozitiilor sale, cu nesfrsitele zorzoane, care-i ddeau prilej s-si arate jocul su miestrit. Dar comparnd pe sasii din Sibiu cu cei din Brasov, nu trebuie s uitm c lng valea Cibinului nu erau numai compatrioti de-ai celor de lng Tmpa, ci si multi functionari austrieci si o garnizoan puternic cu ofiteri ce purtau nume italienesti si frantuzesti si blazoanele unei vechi aristocratii. La nceputul veacului al XIX-lea era n Sibiu un organist cu numele Caudella, probabil un predecesor al compozitorului bucurestean cu acelasi nume, de mai trziu.

TEATRUL - AGATA BRSESCU

Strada Hirscher se numea pe atunci si a "Teatrului", cci acolo, pe locul actualului cinematograf "Reduta", era cldirea veche a teatrului, pe care am mai apucat-o si eu. Ea a fost drmat abia n anul 1892. Era veche de peste un secol, se numea, ca o sal vestit dnn Viena, "Raduta" si avea o fatad mpodobit cu zorzoanele stilului baroc trziu si rococo incipient. Una din cele dou cldiri din care era compus, cea cu sala de teatru, avea spre strad un rnd de ferestre rotunde. In sala ei spatioas - cel putin mie mi se prea mare - s-au dat multe baluri, la care mergeau bunicile noastre n crinoline de mtase scump. Ca s nu se murdreasc pe pantofii da atlas cu "tina" de pe strad si s nu-si "sgrceasc" fustele nfoiate, ele intrau n cte un ciubr de-l purtau cu "rudurile" dou slujnici. Pe scena teatrului au jucat uneori, ca oaspeti, actori mari din Viena, ea Adolf Sonnenthal, pe care, btrn, l-am mai vzut si eu n teatrul imperial din caprtala Austriei. Stagiunea din urm, din 1891, s-a deschis cu Onoarea lui Sudermann si s-a nchis cu o comedie de L'Arronge. Cei trei ani ce trecur pn la terminarea Redutei celei nou, trupele de teatru ambulant sub directiile Wolf, Bauer si Berger, jucau fie n sala de la "Numrul Unu", la hotelul "Europa", sau ntr-o barac mare de scnduri pe maidanul de dinaintea Portii Vmii. Prin toate am trecut si eu n copilria si adolescenta mea. Acum, dup o jumtate de veac, Brasovul n-are nc un teatru propriu, ca Sibiul sau Clujul, si nici o trup stabil de actori, ca multe orase mai mici din strintate. Mai demult lumea avea - poate sub influenta ofiterimei si a functionrimei austriece - mai mult interes pentru teatru. In vechea sal de la "Redut", cu fotelele ei mari si grele de stejar, mbrcate n musama neagr (tintuit cu cuie cu cap gros de poxtelan alb si eu numrul locului scris cu coloare alb pe spatele scaunelor), "cavalerii" tineri stteau n pauze n picioare cu fata ntoarsa spre public si, pe cnd muzica cnta, ca la Viena, si cnd se reprezentau drame, ei aruncau priviri languroase duduilor frumos coafate din sal. Unii din acesti tineri fceau curte si actritelor, pe care le ntlneau dup reprezentatie. Pe cnd tata era nc nensurat, era o artist frumusic care cucerise inimile celor mai multi brasoveni, dar care nu lsa pe nimeni s se apropie de ea. Exasperati de aceast tinut rece si neprietenoas, ei i-au jucat o fest de o neobisnuit cruzime. Au mbrcat n frac si vesta alb pe un tip caraghios din Brasov, poreclit Pcal, si l-au asezat ntr-un fotoliu de orchestr n rndul prim. La un semn dat nu avea alta de fcut dect s izbucneasc ntrun hohot de rs zgomotos, cum numai el stia rde. Se ddea Fecioara de Orleans de Schiller, n beneficiul titularei rolului, tnra actrit inaccesibil avansurilor cavaleresti. Toat sala era fascinat de jocul si frumusetea ei si asculta cu rsuflarea oprit frumoasele versuri ale poetului german. Cnd, n monologol celebru, ea vorbeste de "livezile pe care le udam odinioar", la un semn, Pcal izbucneste ntr-un "ha, ha, ha" vrjmas. "St!" n public. "Ha, ha, ha", continu vesel Pcal din fotoliul lui, contagiind si pe altii. Biata

Jeana D'Arc a izbucnit ntr-un plns ce n-a fost n stare s-l opreasc nici dup ce zgomotosul ntreruptor a fost scos din sal. Ce emotionat am fost cnd am intrat ntia oar n sala "Redutei"! La cas era tot un fel de Pcal, Hedwig cel rstit, ce speria pe cei ce nu-l stiau. Cnd ntreb pe mama, artnd cu capul spre mine: "Dar pentru el, ce bilet?" m-am nrosit pn dup urechi si nu puteam ntelege calmul mamei cnd rspunse: "Pe sta l lum ntre noi". Eram asa micut, c aproape nu ocupam loc. In anii urmtori printii trebuir adesea sa faca concesii principiilor lor pedagogice si s dea ascultare rugmintilor mele fierbinli de a m lua cu ei la teatru. Mai ales cnd, n clasa a treia de liceu, am nceput s umblu la sasi la scoal, nct nlelegeam ce spun actorii. Inc n vechea "Redut" am vzut si am admirat pe vestitul comic Tewele din Viena. Intiul eveniment artistic a fost ns pentru mine piesa Magda (Heimat) de Sudermann, n sala de la "Numrul Unu", jucat de o artist cu numele Kthe Htter. Am vzut-o mai trziu pe Agata Brsescu si pe Leonora Duse n acest rol si totdeauna actiunea puternic a dramei si jocul nentrecut al artistelor m-au impresionat adnc. La sfrsitul secolului trecut Sudermann era autorul dramatic cel mai popular al germanilor. In Brasov, crtile lui, romanele Frau Sorge si Der Katzensteg si dramele Magda, Onoarea, Sfrsitul Sodomei si Lupta fluturilor erau cunoscute de toat lumea. In Germania dominat de ideile onoarei ce nu se putea spla dect cu arma n mn, cnd cineva o considera ptat, si n care un ofiler nu se putea cstori cu sora unei actrite care a avut, necstorit, un copil, conflictele din dramele lui Sudermann miscau adnc, iar utilizarea lor pentru efecte dramatice tinea atentia ncordat. Pe de alt parte, autorul introducea pe scen o atmosfer mbibat de erotism, care era nou n Germania, desi naturalismul o adusese aiurea la ordinea zilei. Pe ct mi aduc aminte, numai o dram puternic, intiulat Ciocrlia ("Die Haubenlerche") mai era asa "decoltat" n repertoriul teatrului brasovean. Cellalt autor "modern", R. Voss, specula numai setea de senzational a publicului cu dramele sale fioroase. ncolo clasicii, Goethe, Schiller, Grillparzer, Lessing si Shakespeare dominau scena n sli cam goale, dnd ocazia regizorilor sa fac adevrate acrobatii scenice si unor artisti, veniti ca oaspeti, s atrag un public mai numeros. mi aduc aminte mai ales de doi, care au venit la Brasov prin 1893 si 94. Unul era un urias cu voce puternic, Moritz Morrissohn, care l fcea pe Hamlet, cellalt era Ferdinand Bonn, case prsise teatrul imperial din Viena din cauza unui conflict cu directia. El era si un violonist de seam si avea mare succes n piesa Lutarul din Cremona, n care cnta si din vioar. Din cnd n cnd directia ddea si cte o pies strin, de autori ce cuceriser sau erau pe cale s cucereasc scena. In fruntea lor era Dumas-fiul cu Dama cu camelii, ce nu se mai nvechea, Victorien Sardou cu Madame Sans-gne, care fcu serie si la Brasov, si Ibsen cu Strigoii, care nu avu succes, dar ddu directorului Otto Bauer prilejul s ntoarc ochii fioros cnd cerea mamei sale soarele de pe cer. Scriitorul norvegian era atunci btrn, dar din Bergen, unde copilsise, pn n Transilvania erau multi kilometri si mari deosebiri de fire. Totusi Titu Maiorescu fu atras de marele talent si ddu nsusi o traducere a uneia

din ultimele drame ibseniene - nu si cea mai nsemnat si mai caracterisric, Micul Eiolf, pe care o public n "Convorbiri literare". Din repertoriul romnesc nu s-a dat niciodat nici o traducere. Adevrat c el nu era mare, dar nici Alecsandri, nici Caragiale nu strneau curiozitatea directorilor de scen. In schimb, lumea se ducea bucuros la comediile naive, cu qui-pro-quo-uri si cu glume cu care erau deprinsi cititorii foilor umoristice germane, si cu care mbogteau repertoriul n fiecare an Schonthan, Kadelburg, Blumenthal sau L'Arronge. Comediile lui Alecsandri erau piesele de rezistent ale teatrelor de diletanti romni. Numai piesele lui Iosif Vulcan, cu "hai, cumetre, s mai cntm una!" le fceau concurent pe scenele improvizate din cutare sat ardelean. De artisti din Regat care s dea reprezentatii n Brasov nici vorb nu putea fi. Si ct de bucuros l-am fi auzit si noi pe Manolescu n Hamlet si pe C. Nottara, Brezeanu si pe Aristita Romanescu, noua stea a scenei nationale! Cnd eram n clasa a saptea de liceu, "Gazeta Transilvaniei" mi fcu propunerea s-mi dea un bilet permanent pentru un fotoliu de teatru, cu conditia s scriu regulat recenziile. Se juca atunci n noua "Redut , n sala elegant cu fotele de lemn curbat, care se ridicau n mod automat cnd te sculai de pe scaun. Ele aveau dedesubt si un dispozitiv de srm n care ti puteai pune plria, de nu mai plteai garderob. "Pitula" economisit nsemna mult pentru brasoveni, ale cror servitoare stteau nsirate la iesire cu pardesiile stpnilor si jachetele stpnelor lor pe brate, facnd un fel de garderob vivant. Numai cei ce nu cunosteau secretul noilor fotolii erau speriati de repeziciunea cu care se ridica scndura pe care te asezai, cnd nu mai sedeai pe ea. Despre un locuitor de la sat, care venise la Brasov s asculte un concert, se spune c, ntrebat dac i-a plcut, rspunse c muzica a fost foarte frumoas, dar c n-a putut-o gusta cu adevrat pentru c pozitia strcit - el nu bgase de seam c partea de sezut a scaunului se ridicase - si plaria de la spate l jenau mult. La reprezentatii stteam ca un boier, n fotoliu, nu n picioare ca pn acum, si n pauze m ntlneam de obicei cu Leo Greiner, un fost coleg de la liceul ssesc si viitor scriitor german, care mi povestea multe cancanuri din culisele teatrului. Pe acestea le stia de la soru-sa, fost cntreat de operet. De la el aflam si amnunte despre autor si despre felul cum fusese primit piesa la Viena. Pe acestea le utilizam n recenzia ce o scriam a doua zi n scoal, n ora lui Glodariu sau Budiu. Trecnd pe la prnz spre cas, lsam manuscrisul la "Gazeta Transilvaniei", iar seara m citeam cu mult plcere. Si altii citeau bucuros aceste recenzii, care n loc de obisnuitele exagerri si de stereotipele "joc admirabil", "artist consumat", "ar putea debuta pe <<bina>> din Viena", etc. aduceau o informatie nou. Fireste c ntre actori aveam favoritii mei. Inainte de toate pe o foarte drgut naiv, Grethe Forst, creia i profeteam un viitor strlucit, dar despre care, n urm, n-am mai auzit nimic, precum n-am mai auzit nici despre ntiul amorez Hackenschmiedt, de care erau ndrgostite multe cocoane din Brasov. Cnd, cu ocazia unei certe cu btaie ntre directorul teatrului si intrigantul Neher, cel din urm s-a ales cu o vntaie mare sub

ochiul stng, pe care n mod ostentativ n-o pudra cnd iesea pe scen, criticul de la "Gazeta Transilvaniei" ia luat acestuia aprarea. Ca toate teatrele din provincie, si trupele ambulante care veneau la Brasov trebuiau sa dea deopotriva drame clasice si cele mai nou piese de care se vorbea. Cu repertoriul clasic nu era prea greu, cci n garderoba teatrului erau toate costumele necesare. Si pentru schimbrile multe ale scenriei o practic ndelungat aflase cele mai economicoase expediente. Spiritul tatlui lui Hamlet semna aidoma cu un strigoi. Mai greu era cu costumele pentru piese ca Madame Sans-gne, care costau o multime de parale si nu puteau fi adaptate din cele din "Faust". Dac titulara acestui rol era ns frumoas, i se ierta cnd rochiile fostei spltorese nu erau veridice de tot. In 1894 veni n Brasov ntiul teatru unguresc cu stagiuni mai lungi. Afisele anuntau, cu litere mari, Tragedia Omului de Madch. Teatrul era bine subventionat, nct nu-i psa dac la nceput slile erau goale. Teatrul romnilor din Brasov si din Ardeal n general era cel de diletanti. Duduile apreau fardate si costumate, pe scene improvizate, n sala cea mare a vreunui hotel, admirate si aplaudate de rude si prieteni, care descopereau totdeauna talente nou si voci admirabile. Despre o asemenea reprezentatie cu bucluc, la care aveam si eu s declam poezia Fluierul ciobanului, vreau s v povestesc ceva. "Productia" avu loc n satul Bran de lng Brasov si era aranjat de "tinerimea studioas". Se ddea Cinel-Cinel de Alecsandri. O domnisoar cu vino-ncoace si cu un glas frumos avea rolul principal. Eu eram pe atunci un copil de nou sau zece ani, dar treceam n Bran de bun daclamator. Cum piesa era scurt, s-au adugat cteva declamarii si cntece. Necazul era c aceast hotrre s-a luat n ultimul moment, si eu, care trebuia s apar pe scen n costum national, nu gseam cioareci potriviti. Mama avu idea salvatoare de a-mi mbrca o pereche de ciorapi lungi de bumbac alb ai ei, pe care, ca s nu lunece, i cusu nainte si napoi, de fcu din ei cioareci. Cu ei, cu cmasa de noapte cu altile si cu o cciul n cap, asteptam dup culise s-mi vin rndul. S ajung dup culise a fost usor, dar odat ascuns ntre ele, nu mai puteam iesi dect pe scen, unde n-aveam ce cuta pn nu-mi venea rndul. Si rndul nu-mi mai venea, si grozav as fi iesit numai cteva clipe afar, cci tracul n care m gseam m fcea s simt tot mai puternic dorinta de a da fru liber unor porniri firesti. Si rndul meu tot nu venea, desi m schimbam de pe un picior pe altul. De la o vreme, entuziasmul meu ncepu s curg grl, de se fcu o balt ntre culise, cu tendinja de a se scurge si pe scen. Astfel s-au rzbunat ciorapii cusuti nainte, si fluierul bietului ciobnas m-a dat de rusine. Cea mai impresionant reprezentatie ce am pomenit-o la Brasov a fost cnd a jucat Brseasca. Era un eveniment putin obisnuit ca o absolvent a conservatorului din Viena, si mai ales o strin, s fie angajat imediat la teatrul imperial. Dndu-i-se de la nceput rolurile cele mai importante, ea a cucerit n scurt vreme simpatiile publicului vienez. Apoi ajunser dintr-odat stirile cele mai fantastice la noi: Brseasca a prsit Burgtheater-ul. Dup o versiume, fiindc i se oferiser conditii neasemnat mai

favorabile la un teatru berlinez, dup alt versiune, fiindc tragediana Wolter, geloas de succesele rivalei ei tinere, ar fi miscat totul ca s scape de ea. Se vorbea si de o ncercare de sinucidere, fiind ns pescuit la timp din apele Dunrii, n care se aruncase. Un timp oarecare lumea o pierdu din ochi, apoi ea apru deodat n America, unde repurt succese mari. Si iat c aceast artist, cu un nume att de celebru si cu un trecut att de interesant, n floarea vrstei si a marelui ei talent, vine la Brasov. Preturile urcate nu mpiedecar de ast dat pe brasoveni s umple sala pn la cel din urm loc. Ca Hero n drama lui Grillparzer Valurile mrii si ale dragostei, apru pe scen n haina-i alb, care cdea n falduri mari pe corpul et nalt si voinic. Un glas adnc si melodios, de o mare putere, strbtea sala nedeprins cu asemenea voci. Intocmai cum un mare violonist te cucereste de la nceput cu tonul nobil si plin al unui Stradivari, asa te captiva din capul locului marea tragedian. Cnd vine Leandru, Hero rmne tintuit locului, cu ochii atintiti asupra lui, cu ochii care nu ar fi voie s priveasc pe un brbat. Mimica ei exprim tragedia unei pasiuni ce i rpeste toat stpnirea. Asa nu stie s joace dect o artist cu adevrat mare! La iesirea din teatru tineretul a deshmat caii de la trsur si a dus-o n triumf pn la vila unde doamna Kertsch o gzduise. Cnd a sosit acas, trsura era plin cu florile pe care publicul entuziasmat i le aruncase cnd a prsit teatrul. Tot att a plcut cnd a venit, n 1895, din nou la Brasov. Dar stnd, de data aceasta, mai mult, lumea s-a deprins cu ea si ncepu s o priveasc cu ochi mai scruttori. Unii vedeau niste crete n jurul ochilor, si nemtii observau c pronunt pe s si pe r prea aspru. Cum se fcea c o artist att de mare era fr angajament? Nu-i bine ca o div s coboare din nltimi si s se amestece cu vulgul. Dar vznd-o, dup doi sau trei ani, din nou ca Thrse Raquin n piesa cu acest titlu de Emile Zola, gurile rele au amutit n fata talentului urias cu care ea, fr s pronunte un singur cuvnt, stia stpni scena. numai cu ochii ei mari si plini de expresie.

LECTURA UNUI BRASOVEAN

Pn acum m-am ferit ca de foc s vorbesc de mine. Nu autorul, ci Brasovul si epoca n care ne-am plimbat prin el sunt eroii acestui volum. Cnd este ns vorba despre crtile pe care brasoveanul cult le citea la sfrsitul veacului trecut, nu m mai pot exclude ca arunci cnd vorbesc despre mncrile preferate sau hainele care plceau mai mult. Dac m voi opri mai ales la crtile care m-au impresionat mai mult pe mine, este pentru c chiar pentru istoricul literar e important a cunoaste preferintele unei epoci si gustul artistic al celor ce triau arunci. Nu liste de crti si nume de autori sunt menite s dea o idee just

despre ceea ce era considerat ca valoare, ci scoaterea n relief a unor scriitori si a ctorva opere care erau mai mult si mai bucuros citite. Crtile de basme pe care le nghiteam cu lcomie n copilrie nu erau dect continuarea fireasc a povestilor spuse att de frumos de bunic-mea, cu glasul ei blnd si cu rotiri elocvente de ochi. Tinndu-i bumbacul pe care l depna pe ghem, sau privind la undrelele ei harnice cu care "stricnea" ciorapi la toti nepotii, stteam uitat, ascultnd, pe scunelul de la picioarele ei. Cnd ochiurile de pe o undrea se isprveau, ea se scrpina discret cu undreaua liber n prul de dup ureche si istorisea mai departe despre FtFrumos si zne mndre, despre Sfnta Vineri si despre Aladin si lampa lui fermecat. Cnd am nvtat s citesc, Ispirescu m purta pe aceleasi trmuri fermecate. Cu litera mrunt a Basmelor si legendelor romnilor, modestul "culegtor tipografic" din Bucuresti mi povestea despre minunea "tineretelor fr btrnete si viata far de moarte" si despre ptaniile lui "Prslea cel voinic si merele de aur". Cu douzeci de ani mai trziu, nvtnd limba albanez si citind ntr-o colectie de basme populare povestea "Riosului", am rmas uimit de marea asemnare cu "Prslea", fr ns ca s gsesc la albanezi farmecul unei expuneri att de impresionante n simplicitatea ei ca la Ispirescu. Acelasi subiect strbun, cu aceleasi motive cunoscute de alte popoare, dar ntrebuintate de neamuri cu dispozitii artistice diferite. Povestile ardelenesti ale lui Pop Reteganul le-am cptat ca premiu la sfrsirul anului prim de liceu. Pe vremea aceea nu exista la noi o literatur potrivit pentru copii, ca astzi. Era foarte greu s gsesti crti care s corespund cu vrsta si aplecrile lor, cci nici tehnica, nici istoria natural nu ne interesau mult. Nici chiar Jules Verne, profetul inventiilor moderne, care atunci era foarte mult cixit si pe care tata l avea n bibliotec ntr-o editie german ilustrat si luxos legat, nu m atrgea dect prin actiunea capnvant si aventurile extraordinare ale unor eroi care nconjurau pmntul n optzeci de zile. Cltoria lui Stanley n Africa Central, tradus din nemteste de profesorul brasovean Andrei Brseanu, pe care o cptasem ca premiu la sftrsirul clasei a doua de liceu, avea pentru gusrul meu prea multe descrieri etnografice si amnunte geografice si prea putine episoade sentimentale, ca aflarea mortii lui Livingstone. O var ntreag am citit la ea. Cu att mai mult mi plceau romanticele povestiri ale lui Hoffmann si alti povestitori germani, ca Rosa de Tannenburg sau Oule de Pasti, romneste de Rureanu cel cu limba si ortografia lui Eliad. Mai erau niste brosurele cu copertele n colori, care treceau din mn n mn ntre elevii claselor inferioare de liceu: O noapre de groaz pe un far, care ti biciuia nervii, si De pe tron pe esafod, cu tragicul sfrsit al lui Ludovic al XVI-lea si al Mariei Antoaneta, care n cromolitografia de pe copert si lua rmas bun de la copilul ei. Lectura obisnuat a colegilor mei de scoal erau haiducii, si autorul lor predilect N. D. Popescu. Mie nu-mi plceau, cci i gseam prea cruzi si aveam o aversiune, care mi-a ramas toat viata, fat de literarura ce speculeaz setea de senzational si atmosfera balcanic a acastor crti. De aceea nici fascicolele dui Ignat Hert, nici, mult mai trzuu, romanele politiste nu-mi plceau, iar dintre autorii romni care tocmai n epoca aceea erau apreciati n urma propagandei ce le-o fcea G. Dem. Teodorescu, ma lsa rece

Anton Pann, care petrecuse un timp si la Brasov. Abia si mai trziu, dar nu pentru subiectele lor senzationale, ci pentru valoarea lor literar, am citit cu plcere pe Bucura Dumbnav si pe Panait Istrati. Haiducii mi-erau simpatici, dar nu cei descrisi de N. D. Popescu, ci cei ale cror isprvi erau cntate de popor. Ei si alde Toma Alimos erau figurile cavaleresti care corespundeau unui Roland si altor eroi din epoca medieval a Apusului. Romantismul arunca nc valuri puternice n tineretea mea, iar pentru folclor interesul cititorului romn era mare. In casa profesormlui Ioan Popea, nsurat cu o sor a mamei mele, mi s-au deschis si mie ochii pentru frumusetile poeziei populare. Toat viata mea am considerat poporul ca cel mai mare poet al romnilor, dup Eminescu, si am avut o sincer admiratie pentru literatura lui. Popea ne-a citit si comentat atunci poezia Movila lui Burcel din colectia Alecsandri, reprodus n cartea sa de citire. Insufletirea o trezise Alecsandri, si ea a crescut si cnd au urmat studiile despre literatura popular si cele etnografice. Cele mai multe reviste si mai ales gazetele din Ardeal publicau literatur popular. Aceasta e vremea cnd aprur cele mai mari colectii de poezii populare, a lui G. Dem. Teodorescu, a lui Bibicescu, cea de Jarnik-Brseanu s.a. Basmele lui Ispireseu gsir imitatori, pe D. Stncescu la Bucuresti si pe Pop Reteganul n Ardeal. In Transilvania, si mai ales n Banat, lumea se pasiona si de fantastice studii de mitologie comparat si credea n "descoperirile mari" ale academicianului At. Marienescu si n articolele lui S. Mangiuca din faimoasele lui calendare. In frunte sttea Academia Romn cu volumele publicate de Fl. Marian despre "Nunta", "Nasterea", "Inmormntarea" la romni si cu cel despre Basmul romn al lui L. Sineanu. La Brasov era o verisoar btrn a mamei mele, nevasta unui negustor. Toat viata ei na citit dect o singur carte, dar pe aceasta de attea ori, c era toat vrzuit. Cartea era Genoveva de Brabant. Tot n Brasov tria, n tineretea acestei mtusi mari, Ioan Barac, scriitorul popular despre care avem acum dou monografii voluminoase: a lui Ion Colan si a lui Gh. Bogdan-Duic. El era mult pretuit de brasoveni pentru Arghir si Elena, Til Buhoglind si alte povestiri n proz sau versuri. Un negustor, Rudolf Orghidan, a suportat cheltuielile celor sapte volume, traduse din nemteste, O mie si una de nopti sau Halima. In sfrsit, tot brasoveni erau fratii Ioan si Nicolae (Nache si Nicolache) Ciurcu, al cror bunic a fost alt negustor, venit la Brasov din Oradea, vestitul "ferlegher" din Buda, Zaharia Carcalechi. Nepotii au imitat pilda bunicului si au deschis, pe la 1880, o librrie romneasc, mai nti n Podul Btusilor, imediat pe mna stng cum intrai din piat, mutndu-se apoi pe acelasi rnd din Strada Hirscher, dar mai departe. Ei au fost propagatorii crtii romnesti ntre brasoveni. Interesul pentru literatura popular l-au speculat ca buni negustori, iar pentru poporul de la sate, al crui grad de cultur era cam arelasi ca al batrnei negustoroaice, editar din nou scrierile lui Barac, Aaron si altii, si crtile populare n genul Genovevei. Nache Ciurcu si-a fcut ucenicia de librar la Socec n Bucuresti si sttea mai departe n legturi comerciale cu cea mai mare librrie si editur din Tar. Astfel Brasovul ajunse si n privinta crtii orasul de legtur al Ardealului cu Romnia liber. La Ciurcu gseai totdeauna noutti literare din Bucuresti, care mpodobeau bibliotecile particulare ale celor

mai multi brasoveni. Aproape toate rudele mele aveau cte un dulap cu crti romnesti, pe lng cele nemtesti. Cnd Valeriu Bologa, noul "dirigent" al filialei bncii "Albina", sa nsurat cu soru-mea, n 1889, ntia lui grij a fost s comande la Ciurcu o bibliotec bogat de crti romnesti, pe care le ddu la legat n pnz neagra, cu inscriptii aurii la iscusitii legtori de crti din Brasov. De acum eram aprovizionat cu lectur romneasc si nu mai trebuia s m nghesuiesc la biblioteca "gimnaziului inferior", destul de srac n crti pentru copii de vrsta mea. Crtile bune erau de obicei mprumutate, iar profesorul Chelariu, care o conducea, nu mai stia ce s ne recomande. Astfel se opri odat la crtulia Cilibi Moise, ce m ademenea prin titlul ei, care fu ns pentru mine o mare deceptie. Intre crtile tatlui meu, ale profesorului Popea si ale cumnatu-meu gsii Novelele lui N. Gane, care a fost ntiul novelist romn care m-a impresionat att de mult nct de atunci n-am mai cutezat s-i recitesc crtile, de team ca ntia impresie s nu slbeasc. Erau si Ciocoii vechi si noi de Filimon, a cror valoare literar o ntrezream n mod vag, Istoria literaturii de Aron Densusianu, ale crui legturi cu Brasovul datau din vremea cnd se stabilise ca avocat si conductor de revist n acest oras(19), novelele lui Mircea Rosetti, care ne impresionau mai mutlt prin viata scurt si romantat a autorului, almanahurile bogat ilustrate ale librriei Socec, cu contributiile celor mai importanti scriitori contemporani, si multe alte crti. Pe acestea le citeam cu aceeasi admiratie si respect, dac aveam a face cu V. A. Urechi cel cu numeroase conferinte reproduse n Operele sale complete, cu Suvenirile contimporane ale lui G. Sion, care lsase o puternic amintire din timpul bejeniei sale la Brasov, n 1848, sau cu altii. Numai n podul plin ou crti rmase de la strbunicul meu, Gh. Nica, sprijinitorul literatilor si pasionatul bibliofil, n-am avut pricepere s caut. Eu nsumi avui n curnd dorinta din ce n ce mai vie s-mi njgheb o bibliotec. Alturi de premiile scolare, intrar n ea, ndat ce tata mi ddu doi fiorini pe lun "bani de buzunar", Poeziile de Eminescu, Comediile de Caragiale, si mai trziu Studiile critice de Gherea. Cum frate-meu mai mare nu era amic al crtilor, peregrinar si crti din biblioteca tatii ntr-a mea. Din vremea cnd scosese foaia umoristic "Cocosu rosu", dar si disntr-o pronuntat preferint pentru scrierile umoristice, el avea n biblioteca lui operele celor doi scriitori spirituali ai timpului, att de deosebiti n felul lor de a glumi, americanul Mark Twain si austriacul Moritz Saphir. Mai era untul, Karl Julius Weber, cu al su Demokritos cel rztor, si, binenteles, Alecsandri, cu comediile sale. Pe acestea le-am citit cu deliciu n copilria mea, dar cu aproape aceeasi plcere le-am citit cnd fceam la universitate cursuri despre marele poet al generatiei de la 1848. Mai aveam eu un sistem s-mi mbogtesc biblioteca: tiam din gazete foiletoanele si le coseam frumos n brosurele. Mai ales "foita" "Tribunei", care ncepuse tocmai n copilria mea s apar la Sibiu, era deosebit de vioaie si variat. Ioan Slavici, care pe aitunci era n cea mai productiv si fertil epoc a activittii sale, supraveghea de aproape foiletonul. In curnd intrar n redactie Cosbuc, care acolo public unele din idilele sale si cteva balade si legende - mi aduc aminte mai ales de lunga poezie epic, care mi plcu deosebit de mult, intitulat Pe pmntul turcului -, Bogdan-Duic, care trimitea "corespondente" din Bucuresti despre miscarea literar si trata cu o ironie musctoare pe unii scriitori ardeleni, ca brasoveanul Teohar Alexi, apoi I. Mera, doctorul de la Karlsbad,

care avea talent, Alexandru Hodos, cunoscut mai trziu sub pseudonimul Ion Gorun, cu proz si versuri, mai ales traduceri din Heine, fratele acestuia, Enea Hodos, mort abia de curnd ca nonagenar, un iscusit traductor (din nemteste) si propagandist al lui Turgheniev, Ioan Mota, bun povestitor, vioi si plin de temperamana s.a. Acesta din urrn a nfundat n repetite rnduri temnitele unguresti pentru articole "iredentiste". Despre el, sau mai bine-zis despre o nalt fat bisericeasc, circula o anecdot foarte caracteristic. Voind s aranjeze odat la Sibiu o festivitate la care rolul principal l avea corul teologilor, chem la sine pe profesorul de canto, s-l consulte asupra programului. "Un irmos de Dima". - "Bine!" - "O colind" (serbarea era pe la Crciun) - "Bine!" - "Ca s se vad c teologii nostri se pricep s cnte si n orchestr, propun o sonat de Mozart..." "Asta nu! l ntrerupse repede arhiereul, c abia a iesit din inchisoare si o s avem bucluc cu ungurii". Exemplul "Tribunei" fu imitat si de celelalte gazete romnesti, care ddur o important din ce n ce mai mare foiletonului. La "Gazeta Transilvaniei" scria versuri Traian Pop si traducea din nemteste Cornel Scurtu. Imi aduc aminte ce adnc m-a impresionat Cersetoarea de la Pont des Arts de Wilhelm Hauff. Cnd, mai trziu, treceam seara Sena si lmpile celorlalte poduri se reflectau n ru, adesea mi aduceam aminte de eroina acestei novele. Si romamul Homo sum de Ebers a aprut tot n foiletonul unui jurnal. Pe atunci romanele istorice erau mult citite. O inovatie introdus de "Tribuna" erau si brosurile n format mic, cu utilizarea zatului foiletoanelor. Ele se vindeau cu un pret mic si au contribuit la rspndirea n cercuri largi a unor scrieri originale si traduse. Numrul prim al acestei biblioteci populare l forma Pdureanca lui Slavici. In curnd urm Bunica, romanul ceh de Bojena Nemtova, tradus de Urban Jarnik. Abia peste ctiva ani ncepur s apar si n Bucuresti asemenea biblioteci ieftine, desigur imitnd seria nesfrsit de crticele ale Bibliotecii universale a lui "Reklam" din Leipzig, care ncepuse cu Faust de Goethe si avea traduceri din toate literaturile pmntului. Un librar neamt, Carol Mller, arunc pe piata Bucuresntor "Biblioteca pentru toti", cu un tipar elegant. Prin crtile de format mic si cu coperte portocalii el ajut la rspndirea scrisului multor autori tineri. Socec scoase atunci autorii vechi, cronicarii, mitropolitul Dosoftei si altii, n crticele cartonate. Si provincia se misc. La Iasi, Saraga ednteaz o biliotec n care aprur numere cu proz de Eminescu, Iorga, Sofia Ndejde si poezii populare din Moldova, iar la Craiova Samitca publica o bibliotec galben n care se ddeau traduceri din Balzac si altii. Si Benvenisti ncepu o serie de crti ieftine, cu un format neobisnuit, lung si ngust, n care se public traducerea lui Mazeppa de Lordul Byron. Trecnd n clasa a treia de liceu la scoal german, am ajuns s citesc nemteste. Bibliotecile scolare erau bogate. Marea revelatie a literaturei germane au fost pentru mine povestile cu indieni. Actiune mult, cu episoade neasteptate si pline de romantism, caractere nobile, prietenie sincer si jertfitoare triumful binelui, adevrului si sentlmentului de recunostint chiar ntre indieni, toate fceau lectura lor captivant. Cel din urm mohican, Vinetu cel viteaz si multi altii erau prietenii mei cei mai buni, iar Cooper, scriitorul meu favorit. Atunci am si tradus n romneste o carte nureag, intitulat Pasrea preeriilor, pe care librarul Haiman din Bucuresti voia s mi-o publice,

dar dup ce i-am trimis manuscriptul n-a mai dat nici un fel de semn de viat, ci a dat faliment. Putnd s citesc nemteste, fcui cunostint si cu scriitorii clasici nemti. Dramele lui Schiller le-am citit toate, iar poeziile lui Heine m-au ispitit adesea s le traduc. Hlderlin, Rainer Maria Rilke si Stefan George nu erau apreciati sau cunoscuti pe vremea aceea, iar poetii lirici cu nume mai putin strlucitor dar plini de suflet, care au scris attea versuri ce-si asteptau pe marii componisti de lieduri, nu-i descoperisem nc. De asemenea, nu gseam o nrudire ntre Lenau si Eminescu, precum o aflau multi. Cu att mai mult m ncnta poezia epic german, n special baladele lor puternice. Uhland cu Blestemul cntretului, Schiller cu Cocorii lui Ibicus si numerosi alti poeti pe care i nvtam de rost si-i declamam n scoal. O impresie mare a fcut Goethe cu Craiul Ielelor, pe care l-am auzit la Brasov declamat de un recitator si care, mai trziu, m-a mai impresionat tot att de puternic ca Grenadirii lui Heine, cnd mi vorbeau cu muzica lui Schubert si Schumann. Despre drame si poezii aveam s aud mult teorie n scoal, n lectiile de poetic din clasa a sasea si n cele despre teorta dramei din clasa a saptea. Pe cele dinti le fcea foarte frumos directorul Onitiu, iar n special despre balad ne vorbea cu mult entuziasm, de-l ascultam cu plcere mare, profesorul Braniste. Adevrat c Eminescu si Cosbuc le ajutau la amndoi s gseasc exemple fermectoare pentru ilustrarea expunerilor lor teoretice. Mai greu era pentru profesorul Iosif Blaga, mai putin interesant ca ceilalti doi si prea mult preocupat de partea teoretic a materiei, pe care o trata ca n manualul voluminos ce-l scria tocmai atunci. Cele cteva comedii de Caragiale i ddeau exemplificri potrivite pentru "prelegerile" lui, dar cu Rzvan si Vidra si cu cele cteva drame pline de lirism ale lui Alecsandri nu prea stia ce s nceap. Atunci fcu cel mai cuminte lucru ce-l putea face ne conduse n Anglia lii Shakespeare. Pe Macbeth l stiam scen de scen. Dealtfel drama aveam s o cunosc mai bine dect din expunerile profesorului meu, din lectur si mai ales prin pasiunea cu care am umblat toat viata la teatru. Chiar dramele antice sau cu subiecte din antichitate m atrgeau. Spun "chiar", pentru c n tineretea mea se produse o reactine tacit mpotriva clasicismului latino-grec. Profesorul nostru de latineste si greceste nu avea darul s spulbere aceast indiferent pentru autorii clasici si antipatia pentru multi eroi si zei ai mitologiei vechi, care reveneau mereu n versurile si dramele poetilor din secolele trecute, ca si cnd orice om cult ar trebui s fie familiarizat cu ei. Despre Homer, Vergiliu, Ovidiu si Horatiu - cci la acesti patru se reduceau autorii de epopei si versuri pe care i traduceam n liceu - ne rmneau din scoal numai amintiri neploute. Trecuser timpurile cnd la liceul din Brasov erau ca profesori de limbile clasice Gavril Munteanu, traductorul lui Tacit si "tata" Almsanu, care scria ode ocaznonale latinesti. Cunoasterea limbii germane mi ajuta mult la mbogtirea cunostintelor mele literare. Nemteste am citit toate acele romane care n anii din urm ai liceului formau lectura mea predilect. Epoca romantic mia dat mai ales dou daruri pretioase: Ivanhoe de Walter Scott si Un erou al timpului nostru de Lermontov. Toat vraja cavalerismului medieval si farmecul unor vieti certate cu conventionalul si cu ordinea burghez vorbesc din aceste

dou romane, att de diferite si totusi att de caracteristice pentru vremea n care au fost scrise. Realismul, naturalismul, psihologismul si celelalte "isme" ce urmar ctre sfrsitul veacului trecut, toate se reflect mai ales n roman. Nu voi pomeni aici dect cteva opere care m-au impresionat mai mult. Inainte de toate cele rusesti, Printi si copii si Apele primverii de Turgheniev, cel ce ne fcea cunostint cu probleme sociale, nou de tot pentru noi; Ana Karenina si Resurectiunea [Invierea] de Tolstoi, marele arhitect al cldirilor epice si al frescelor cu multe persoane; si acel Dostoievski att de alt fel genial dect marii scrirtori europeni, cu Crim si pedeaps. Un romancier care m-a rpit mai ales prin stilul su subtil si rafinat era danezul Jens P. Jacobsen cu al sau Niels Lyhne. In Ardeal, n vremea aceasta, mai cu seam dup ce Slavici si Cosbuc trecuser muntii, ntemeind la Bucuresti revista "Vatra" (care n-a avut o viat lung si un succes mai mare), era o adevrat secet literar. Luptele politice, mai ales n epoca Memorandului, absorbeau cu totul preocuprile clasei culte. Discutiile despre originile romnilor si continuitatea lor n Dacia, tras la ndoial de adversari, erau urmrite cu mai mult pasiune dect literatura, desi nici pe terenul stiintific nu apreau lucrri mai remarcabile. Murise Baritiu, care n anii din urm, cnd Academia Romn i fcuse cinstea s-l aleag presedinte, nu mai public aproape nimic, iar "Transilvania", revista Asociatiunii, sub directia lui Zaharia Boiu se ngropa n procese-verbale. O lucrare de valoare a initiat si dus la bun sfrsit Dr. Cornel Diaconovici, cu Enciclopedia Romn, mult hulit, dar rmas pn astzi singura lucrare enciclopedic romneasc ce e nc ntrebuintat pentru timpurile mai vechi. Intre colaboratorii ei se remarcau ctiva profesori brasoveni. Dintre scriitorii din Brasov, trei profesori merit s fie pomeniti n locul prim: Andrei Brseanu, Virgil Onitiu si I. C. Pampu. Cel dinti, ales pentru meritele sale literare si stiintifice membru al Academiei Romne si presedinte al Asociatiunei, avea, pe lng darul oratoriei, un remarcabil talent poetic. Pe-al nostru steag e scris unire, compus ca mars puternic de Ciprian Porumbescu, arat de ct avnt poetic si patos nobil era capabil. Onitiu, marele director al Liceului Saguna n cea mai grea epoc a exigentei lui, era un umorist de seama. Observator bun al strilor din Ardeal, el a scris cteva schite care vor rmnea. Ct despre Pantu, scheianul ironic, care se simtea att de bine vara, cnd putea petrece, ca attia din naintasii si, n Ialomita, ncercrile sale de a descrie viata logofetilor de pe mosiile cu pmnt negru ca prul unei fete frumoase, pe care avea s-i descrie mai trziu Sandu Aldea, merit s fie scoase n evident, ca si romanul su Linistea casei. Nimic nu caracterizeaz mai bine miscarea literar a unei epoci ca revistele si felul cum ele sunt primite. In Transilvania stpnea n vremea aceasta "Familia" lui Iosif Vulcan. Ea continua s apar la Oradea, cu rubrica "Salon", cu ghicitori pe pagina final, cu ilustratii cunoscute din reviste strine si cu literatura care era pe gvstul lui Vulcan si al provincialului ardelean. Aproape toti scrirtorii din Transilvania cu oarecare talent sau numai cu veleitti de literati au debutat n aceast revist. Directorul ei le trimitea scrisori de ncurajare, aducndu-si aminte de norocul ce-l avusese descoperind pe Eminovici, cruia el i schimbase numele n Eminescu.

Intre crtile tatlui meu era si o colectie descompletat din "Albina Carpatilor", redactat pe vremuri de profesorul brasovean Ioan Lapedatu, mort prea tnr ca s poat da toat msura talentului lui real. Imi aduc aminte cu cta plcere citeam nuvelele sale istorice. Si cteva numere vechi din foaia umoristic "Gura Satului", cu caricaturi exagerate, am gsit tot n dulapul de crti al tatei. Pe vremea mea era mult citit "Calicul" lui Popa din Sibiu, cu glumele lui grosolane si tonul cam vulgar n care erau scrise versurile Cocoanei Gur-Dulce, care brfea curajoas, lovind fr crutare si n fete simandicoase. Iubitorii de scandal citeau "Calicul" cu mult plcere, iar cei ce se simteau cu cte o musculit pe cciud l deschtdeau cu team. Tot att de grosolan era umorul "Vulturului" din Oradea, care avea ceva strin n ntreaga lui structur. Un timp scurt a aprut si "Rndunica", o revist literar a sotilor Silvestru si Margareta Moldovan. Moldovan era o cunostint veche a Brasovului, de cnd functionase ca profesor si redactor al "Gazetei". Sotia lui era feminist - ceva nou pe vremea aceea si, spre scandalizarea doamnelor din Brasov si Sibiu, fuma. Din cauza aceasta un mucalit i schimbase numele de fat (pstrat ca scriitoare), din Margareta Tigreanu n Tigareta Mrgreanu. "Rndunica" ncepu cu o inedita de Alecsandri, aduse cteva pagini de Popovici-Bnajeanu; ncolo ns aceleasi banalitti, din cauza crora trebui s-si nceteze aparitia n curnd. Orict de naiv era uneori cititorul ardelean, el ncepuse - si mai ales n Brasovul cu legturi vechi si statornice cu Romnia - s aprecieze talentele literare si s nu se mai multumeasc cu diletantismul de la noi. Revistele din partea nordic a Ardealului, ca "Aurora", nu aveau cititori n Transilvania de miazzi, la Sibiu si Brasov. Doar un nume de scriitoare care m-a impresionat cu nuvelele ei, dar pe care nu l-am mai ntlnit de atunci n revistele pe care le citeam, Izabela Rovinaru, mi-a rmas. Chiar din "Familia", numerele cele urmrite cu mai mult interes erau cele se veneau primvara, dup ntoarcerea lui Vulcan de la sedintele Academiei Ramne (ce se tineau pe atunci n martie). In ghiozdanul lui aducea totdeauna cte o poezie sau o bucat n proz de "mrimile" bucurestene, care, desi nu i ddeau lucruri mari, nu puteau refuza pe struitorul lor coleg de peste munti. Si rapoartele lui constiinnoase despre sedintele Academiei si despre crtile premiate erau citite cu mult plcere. In casa unchiului meu Popea descoperii ntr-o zi, pe dulapul de crti, un teanc mare de "Convorbiri literare" de pe cnd apreau la Iasi n format mare, cu nvlitoare subtire, albastr sau trandafirie. De cte ori nu m vedea nimeni, duceam acas cte un an ntreg din revist. Cu "Corvorbirile literare" Brasovul avea legturi mai strnse dect oricare alt oras din Ardeal: Fratele lui Popea, episcopul de mai trziu al Caransebesului, era, ca vicar la Sibiu, tribunist nfocat, de unde si marea simpatie pentru revista "Junimei" la fratele lui din Brasov. Redactia "Tribunei" era de prerea lui Slavici, care era, ca literat, junimist, ca prietenul su Eminescu, si ca toti tinerii profesori ce studiaser n Viena, unde aprea tocmai "Almanahul Romniei June" cu poezia "Luceafrul" n forma ei original, nescurtat. Tribunisti erau si unii negustori brasoveni. "Convorbirile" aveau ntre ei ctiva abonati statornici.

Legtura cu "Convorbirile literare" o fcea si librria care ncepuse s scoat editia operelor complete ale lui Alecsandri, Costache Negruzzi, si ale altor scriitori mari ce se grupaser de la nceput n jurul revistei iesene. Legate luxos, n pnz rosie sau n piele, ele mpodobeau bibliotecile particulare ale brasovenilor cu dare de mn. Socec era originar din Scele, iar tovarsul lui, Teclu, descindea din neamul negustoiilor brasoveni cu acest nume. In sfrsit, Maiorescu nsusi, seful recunoscut al "Junimei", era pe jumtate brasovean. Mama lui era sor cu protopopul, mai trziu episcopul, Popazu. Tatl meu si aducea aminte de vremea cnd fiul ei, Titu Liviu, era coleg de clas cu el la liceul din Brasov, atunci deschis. In 1885, cnd "Convorbirile" se mutar n capital, adoptnd un format nou, ele erau fr ndoial revista conductoare a literaturii noastre. Titu Maiorescu era arbitrul criticii romne. Alecsandri, laureatul de la concursul felibrilor din 1878, deschise revista, n 1885, cu drama Ovidiu. Eminescu gsise o tardiv dar aproape unanim recunoastere. Creang si public fermectoarele Amintiri. Caragiale continua cu D-ale Carnavalului seria nentrecutelor sale comedii. Slavici, desi "Tribuna" i cerea tot timpul, era autorul "novelelor din popor", apreciate ca un nou gen literar. A. D. Xenopol ncrucis cu curaj spada cu roeslerianii ce ne negau continuitatea. N. Gane, simplul povestitor n grai dulce se avnt la nuvela n stil mare Ura din copilrie. Cum putea "Contemporanul" lui Ndejde si Mortun s se ia la ntrecere cu "Convonbirile", sau Al. Macedonski, ponegritorul lui Eminescu, s cstige aderenti pentru "Literatorul" lui? Cel putin n Ardeal, aceste dou reviste erau ca inexistente. Adevrat c o ierarhizare a valorilor strnse n jurul "Convorbirilor" nu eram n stare s facem. Dealtfel, nu o fcea totdeauna nici Maiorescu, care pretuia pe Samson Bodnrescu mai mult dect s-ar fi cuvenit si considera pe gingasa Matilda Kugler Pomi de poet cu talent mare. Nici profesorii nostri de literatur romna nu aveau perspectiva actual ca s fac distinctia neresar ntre scriitorii mari si cei mai mrunti. Iacob Negruzzi, bunoar, nu era pretuit pentru marile sale merite ca neobosit si entuziast redactor al revistei, ci ca autor al Copiilor de pe natur, o continuare a genului apreciat de generatia trecut, cu tipurile luate n zeflemea de bonjuristi. Noi, la Brasov, eram prea departe de Moldova si prea aproape de Bucuresti, ca s facem, precum se cuvenea, distinctia necesar ntre marele artist Creang si agreabilul povestitor Ispirescu ntre tranul plin de duh si cu un neasemuit simt pentru frumusetile limbei de la tar si ntre cel ce rmase la periferia capitalei si cnd spunea sgalnice snoave din popor. Anii 1889 si 1890 au adus cele trei pierderi de nenlocuit pentru gruparea de la "Convorbiri". A murit Alecsandri, iar cei doi prieteni nedesprtiti n noptile de la "Bolta Rece" din Iasi, Eminescu si Creang, n-au vrut s plece singuri nici pe drumul cel lung al mortii. De fapt autorul Luceafrului si al satirelor murise mai demult. O scurt licrire dup atacul dinti, cnd si putea vedea cu ochii volumul de poezii ngrijit de Maiorescu, fu urmat de o nou si definitiv ntunecare a mintii.

Imi aduc aminte de adnca noastr ntristare cnd veni vestea c "organele-s frmate si miestru e nebun". Profesorul I. C. Pantu deschise ntre profesori si elevi o coleet pentru a se da poetului posibilinatea s-si caute de sntate. Venind acas de la laceu, cu colegul Ioan Scurtu, unde eram elevi n clasa a doua, deci nu puteam judeca dect farmecul limbei versurilor eminesciene, unul din noi ntreb: "Dac ai sti c cu viata ta poti rscumpra sntatea lui Eminescu, ai fi gata s mori pentru el?" "Fr s stau un singur moment la ndoial! Acest semnificativ dialog ntre doi tnci ndurerati spunea mai mult dect sumele isclite pe listele colectei si dect dac am fi scris un rspuns la pamfletul nedemn al lui Grama. Faima lui Eminescu ajunsese la Brasov si mai nainte. Soru-mea mai mare mi comunic ntr-o scrisoare urmtoarele: "Pe Eminescu l-am vzut o singur dat. Era n anul 1881, n Bucuresti, unde plecaserm multi brasoveni la serbrile ncoronrii Regelui Carol I. Si astzi simt cum inima mi palpit la gndul fericitor c vd pe marele nostru poet. Cu emotie m-am apropiat tiptil de el si i-am netezit pe nesimtite bratul. In ochii lui citeam o tristete adnc. Era un contrast izbitor ntre omul tcut si trist, care umbla gnditor pe strad, si veselia grupului de transilvneni ce trecuser graniya. Plria cu boruri late, moale si neagr, umbrea fata si fruntea nefericitului poet. Pe umeri, aruncat genial - asa mi se prea - o manta neagr. Toate aceste amnunte mi s-au ntiprit n minte. Cu oboseala fetei si a tinutei sale contrastau ochii lui, ca niste ochi de copil, cu albul vinetiu n jurul pupilei, atrgtori, expresivi si vistori. Iat impresia pe care am avut-o, ca fat tnar de 15 ani. Acum dup 66 de ani, cnd citesc introducerea la editia nou a piesei <<Lais>> si vd cu ct dragoste l ngrijea soru-sa Henrieta, care e att de simpatic si cumptat cnd pomeneste de Veronica Micle, mi-am adus iar aminte de toate acestea." In clasele din urm ale liceului influenta lui Eminescu asupra generatiei mele si a celei ce ne preceda a fost urias. La Saraga, n Iasi, apru o editie ieftin a poeziilor, care la Socec btuse n scurta vreme recordul de sapte editii, precum si un volum de nuvele si basmul Ft-Frumos din lacrim, ngrijit de V. Moryun. Rscolitoare erau sorisoride sorii lui oloage, Henrieta, care aprur tot n Iasi. Din Bucuresti "Convorbirile" continuau s vin regulat sub directia lui Iacob Negruzzi, pn n 1894, cnd ea trecu n alte mini. Elevii lui Maiorescu, care nvtaser de la miestru s scrie frumos, limpede si ngnjit si l imitau n gesturi si atitudini, continuau traditva dar nu puteau s dea revistei vnata si vigoarea veche. "Arhiva" de la Iasi, n frunte cu A. D. Xenopol, si "Revista pentru istorie, arheologie si filologie" a lui Tocilescu ncepur s fac cu "Convorbirile" un grup de publicatii "serioase", dar din ce n ce mai putin literare. Dar cu aceast ipostaz nou am intrat ntr-o epoc care nu mai formeaz obiectul crtii prezente.

Unul singur din vechii colaboratori ai "Convorbirilor" a crescut mereu, Caragiale, care, mpreun cu Eminescu si Creang, rmne o figur mare a literaturii noastre si dovedeste importanta gruprii din jurul lui Maiorescu. La profesorul Ioan Popea sttea "n cost" un nepot, Liviu Penciu cu vreo opt ani mai mare dect mine. Intr-o zi scoase dun buzunar o crtulie din "Biblioteca pentru toti" si cu un "ascultati!" ncepu s ne citeasc niste schite. Domnul Goe, nevasta sefului de tren care iese la gar s ntmpine pe "madam Carol", Bubico... si la fiecare schit nou ne tvleam de rs. Autorul comediilor devenite clasice si al miniaturilor sculptate n cel mai nobil fildes avea ns si alte surprize pentru admiratorii si. O fclie de Paste si Pcat l prezentarc ca pe un al doilea Gustav Flaubert, cu opere de art slefuite ca niste nestemate, iar Npasta, drama misctoare, sumbr si rscolitoare de patima rzbunrii, avea ceva din puterea unor psihologi rusi. La Brasov veneau proaspete stirile despre isprvile boemului Caragiale. "Moftul romn" se numea o revista umoristic scoas de el, cu nceputul unui roman, Smrndita. In piata teatrului deschuse o berrie, imitnd pe Gherea, restauratorul din gara Ploiesti. Se pare c el era musteriul cel mai asiduu al acestui local. Prin gara Brasov trecea cnd lua trenul spre Budapesta, ca s bea un "caputinr" n gara acestui oras, unde descoperise cea mai delicioas cafea. Uneori se oprea si n orasul nostru, si atunci era adevrat srbtoare. Avea un fel special de a petrece cu ardelenii naivi, fcnd studii pentru figura lui Chicos Rostoganul. Ii plcea s se prezinte nestiutor al unor lucruri elemenaare, mboldind astfel pe cte un profesor pedant s i le explice. Astfel, odat - era tocmai pe vremea cnd se astepta ivirea cometei Haley - el ceru informatii de la un profesor prezent, despre comete, mirndu-se de toate cte le afla de la belferul fericit c poate da marelui Caragiale explicatii astronomice. La sfrsit, cu aerul cel mai serios: "Nu m mir c astronomii au putut calcula exact cnd se va ivi cometa pe cer, dar nu pot s-mi explic de unde stiau ei c se numeste tocmai Haley. Chelnr, solvesc!" Si plec, lsnd nedumerit pe savantul profesor. Alteori, el sustinea, cu un lux de argumente zpcitor pentru ardelenii greoi, o tez. Dac vedea c asculttorii st erau convinsi de dreptatea lui, trecea pe nesimtite la dovedirea tezei contrare, cu acelasi lux de argumente. Cnd i se prea c a convins iar pe cei ce l ascultau, se scula de la mas si solvea". Dup moartea lui Eminescu si Creang, si cnd nici Caragiale nu mai publica la "Convorbiri", mai ales trei din noii ei colaboratori se remarcar. Cel dinti era Duiliu Zamfirescu, poet, nuvelist si romancier. Versurile lui nu aveau nici adncimea, nici armonia poeziilor cu care ne deprinsese Eminescu, dar aveau o not clasic si un avnt italian adus din tara unde poetul era acreditat ca diplomat. Nuvelele erau inegale, dar nu erau niciodat banale. Meritul lui Zamfirescu st ns n roman, gen literar care, cu putine exceptii, era aproape absent n literatura noastr naintea lui. Mihai Vereanu a lui Iacob Negruzzi nu conteaz, iar N. Xenopol, care fcuse un nceput promittor cu Brazi si putregai, s-a oprit din drum, dup ce trecuse si el pe la "Convorbiri". Zamfirescu, dimpotriv, a dat o serie ntreaga, dup ce ncepuse cu Viata la tar si celelalte dou romane ce-i urmara, cu subiecte din rzboiul pentru independent.

Ceilalti doi autori erau de dincolo de munti si fur prezentati cititorilor de nsusi Maiorescu, care cobor din Olimpul su spre a vesti cu bucurie ivirea acestor dou stele nou. Ele nu erau egal de luminoase. Cel dinti era bntean, Nit Popovici. A terminat liceul la Brasov, dup ce trecuse si prin alte licee, pe unde nu prea lsase o amintire bun, din cauza traiului dezordonat pe care-l ducea. Eu eram n clasele inferioare cnd auzii c unchiul meu, Popea, a trebuit s intervin cu toat energia ca s nu fie eliminat si din acest liceu. La conferinta profesorilor veni cu caietul de teze din limba romn al lui Popovici, si dup ce citi paginile minunate pe care le scrisese, profesorii si schimbar prerea. In "Convorbin" debut cu novela Din lume, n care ne conducea ntr-un mediu nou, al meseriasilor lugojeni. Bogat n coloare, bine scris si cu un subiect plin de duiosie, nuvela aceasta plcu mult. Cnd se afl c poetul - cci Nit Popovici avea si poezii pline de o dulce melancolie si influenlate mult de Eminescu - era tuberculos, simpatiile pentru el devenir si mai mari. Ca si craioveanul Traian Demetrescu, atins si el de aceeasi nemiloas boal si cu versuri pline de tristete, bnteanul muri tnr si unanim regretat. Cnd Maiorescu public n "Convorbiri" Nunta Zamfirei, numele lui Cosbuc - att de putin eufonic - era cunoscut n Ardeal din versurile pe care le publicase n "foita" "Tribunei". Noi mai stiam si c el trecuse muntii ca s scape de "ctnie", ca atti alti ardeleni tineri. Se zvonea pe la Brasov c lucra pentru manualele profesorului Manliu, mpreun cu Bogdan-Duic, cu care era prieten de la Sibiu. Legtura lui cu Brasovul se mai stabili si prin librarul Sfetea, de origine din Schei, pe a crui sor o lu n cstorie si care i edit Fire de tort. Poeziile lui fur evenimentul literar al acestor ani. Imi aduc aminte c ntr-o zi veni Scurtu la scoal cu vestea transmis de fratele su, care o aflase n redactia "Gazetei Transilvaniei", c a aprut un volum de poetul pe care Maiorescu l lansase n "Convorbiri". Sfiosul poet abia se ls nduplecat s fac voia prietenilor si si-i lsase pe ei s-i strng versurile ntr-un volum, n 1893. Acest rol mai mult pasiv al poetului la compunerea primului su copil literar explic si titlul prea putin poetic de Balade si idile - ce frumos e cel al volumului su urmtor: Fire de tort! - si intercalarea, printre poeziile originale a unor traduceri din literatura germana, fr indicarea autorului. Cnd un avocat din Piatra, cu numele Lazu, l nvinovti de plagiat, lumea lu numaidect aprarea lui Cosbuc, care devenise, n scurt vreme, poetul ale crui versuri le stiau pe de rost si copiii de scoal. Desi Lazu dovedise cu cteva probe evndente c unele poezii din Balade si idile nu erau originale, lumea avu bunul simt sa cunoasc c un poet de talia lui Cosbuc nu avea nevoie s se mpuneze cu pene strine. De atunci ncoace izvoarele lui de inspiratie au mai fost artate, ns n mod cuviincios, de exemplu de I. Rdulescu Pogoneanu, tocmai n "Convorbiri". Odat, asistnd la o productie cu declamatii, dat n Lipsca, care nu-mi fu mirarea cnd auzii pe un actor declamnd o poezie n dialect bavarez Drei Bua und alle drei, nu tocmai asa de frumoas, dar fr ndoial aceeasi ca Trei, Doamne, si toti trei. Curios ns c la ctiva ani dup aparitia Baladelor si idilelor am citit n "Fliegende Bltter" o poezie evident influentata de Poet si critic a poetului romn.

Rsunetul poeziilor lui Cosbuc a fost deosebit de puternic n toate provinciile romnesti. Deopotriv al baladelor sale puternice si pline de nerv, ca si al idilelor sale fermectoare si pline de atmosfera satului grniceresc din nordul Ardealului, precum si al cntecelor sale sgalnice. Ele venir cu un suflu proaspt, ntr-o epoc robit cu totul de melancolia si pesimismul lui Eminescu, care stpnea pe poetii mrunti ai timpului, imitatori mai mult sau mai putin abili ai lui. Deodat, acum, n locul "florii albastre" si al "durerii universale", n locul "setei de repaus" si al Nirvanei mult dorite, n locul sufletelor obosite, att de putin firesti la un popor tnr n ascensiune, Cosbuc aduse dor de viat si brbtie, soare si lumin, senintate clasic si plcere de a se simti tnr si de a rde din toat inima. O form nou a strofei si a versului, cu ntorsturi neasteptate, o limb curat si lipsit de neologisme - doar adjectivul "las" face exceptie - se adaug la miestria atins de Eminescu, ridicnd la naltimi mari poezia romn. Sufletul tineretului fu robit din nou, si literatura noastr fu inundat cu idile. Tot pe vremea aceasta tinu la Ateneu Vlahut, un convertit si el, conferinta sa despre Curentul Eminescu, n care arta ct de nefireasc era la noi boala pesimismului ce coplesise pe epigoni. El termin cu puternica lui poezie Unde ni snt vistorii? In 1887 apru la Bucuresti "Revista nou", sub dirertia lui Hasdeu si a unui comitet din care fceau parte Delavrancea, Vlahut, Bilciurescu, Bianu, Sperant, Sineanu si Ionescu-Gion. Poeti, prozatori, filologi, istorici si umoristi, cci, ca s fie aproape complet multilateralitatea marelui Hasdeu, nu putea lipsi nici latura umorului si ironiei n care acesta excelase, ca director al unor foi umoristice mult gustate pe vremuri. Si mai bogat era lista colaboratorilor stabili sau incidentali crora revista le deschise coloanele. In cei sapte ani ct a aprut "Revista nou", ea a ntrunit pe cei mai multi scriitori care nu putuser intra la "Convorbiri" sau nu voiser s fac cauz comuna cu Maiorescu, avnd alte convingeri literare sau politice, nume respectabile, ca Ion Ghica, sau Dem. Sturdza (care au trecut ntr-o vreme si pe la "Convorbiri"), doctorul Istrati, istoricul Radu Rosetti s.a. Printre ilustratiile cu care Socec voia, desigur, s ridice revista la un nivel european, care ns nu prea erau remarcabile, au aprut si cteva de Grigorescu, pe lnga un Stefan cel Mare de Epaminonda Bucevschi si caricaturi de Jiquidi. Muzic aducea, aproape n fiecare uumr, C. Dumitrescu. Din literatii care au tiprit proz si versuri, cei mai multi nu mai spun mult astzi cititorului, dar atunci sunau bine. Imi aduc aminte cum pe St. Bassarabeanu, care publica si sub numele de Victor Crsescu novelele sale cu subiecte luate mai ales din viata pescarilor de la gurile Dunrii, ni-l cita ca exemplu de prozator de mare talent si de o rar productivitate - aparuser deodat cinci volume de novele - profesorul nostru V. Braniste. Si mai productiv era Rdulescu-Niger, cu poeziile si mai ales cu proza sa destul de searbd. Dintre poeti, cei mai multi nu aveau o personalitate pronuntat, nct nu stiai dac versurile publicate erau de Carol Scorb sau de Artur Stavri si care din cei ce iscleau din Moldova, Gheorghe sau Cornelia, era autorul cutrei poezii ce se citea cu plcere, dar nu te impresiona mai adnc. Haralamb Lecca nc nu venise cu dramele sale, ci publica numai versuri, ca si V. Cosmovici sau Nenitescu, cel cu Puii de lei.

Anecdotele n versuri de Th. Sperant enau mult apreciate pe vremea aceea. Ion la fteatru se declama la toate seratele de diletanti si strnea adevrate salve de aplauze. Ca toat literatura de acest soi, ele au pierdut mult din farmecul lor initial. Asa s-a ntmplat si cu Mos Teac al lui Bacalbasa si cu cronicile spirituale ale doctorului Urechi, chiar si cu Zacherlinele pe care le publica Hasdeu n "Revista nou". Dintre toti poetii si prozatorii revistei, numai trei nume s-au impus. Cel mai tnr ntre ei, Nicolae Iorga, nc nu-si dduse msura talentului su, cci n "Revista nou" a publicat numai poezii destul de sterse, niste scrisori din Italia, cu unele impresii vioaie si dou-trei studii literare. De Alexandru Vlahut, care a prsit revista n curnd, ca s scoat cu amicul su doctorul Urechi, revista "Vieata", se leag o amintire. Eram prin primele clase de liceu, cnd, ntr-o var, veni la Bran, unde petreceam vacanta, pe atunci tnrul profesor Ion Clinciu, originar si el din Bran, cu un coleg si prieten din Bucuresti, profesorul Dragu. Acesta ne vorbi cu mult entuziasm de Vlahut, care promitea sa fie un poet "mai mare dect Eminescu". Si ca s dovedeasc acest lucru, ne citi cteva poezii din volumul ce tocmai apruse: Liniste, n prag, La icoan si altele. Impresia a fost covrsitoare. Aceeasi prere despre talentul su o avea majoritatea contemporanilor sai. Numele su sub versurile publicate de la nceput n "Revista nou", i ddu acesteia un mare prestigiu. Amintirile sale despre Eminescu, ca si niste studii critice sau schita Polidor, erau viu comentate. La ocazii festive se declamau versurile sale pe care le spunea deosebit de frumos la societatea de lectur a liceenilor din Brasov un coleg mai tnr, bucuresteanul Aurel Bogdan. Romanul sau Dan, asteptat cu mare nerbdare, apru n curnd si fu citit cu ardoare de tineret, care era ncntat de lirismul lui. El a fost cel care a avut curajul cci acest om mic de stat si blnd la vorb era o fire de rzvrtitor - s se lepede de influenta covrsitoare a lui Eminescu creia fusese cu totul robit la nceput, si s arate tinerilor poeti drumuri nou de urmat. Cea de-a treia revelatie a "Revistei nou" era Baibu Stefnescu, a crui firm literar suna att de frumos si poetic: Delavrancea. Un ndrgostit al cuvntului eufonic, pe care avea s-l joace n cele mai vii lumini, ca orator, mai nti n conferinte publice la Ateneul nu de mult deschis, gratie colcetelor neobositului Esacru ("Dati un leu pentru Ateneu!"), apoi la bara avocatilor si la tribuna politic. In srcia ce stpnea proza romn, el aduse o not nou si viguroas. Subiectele sale stranii si fantastice uneori, de un realism crud alteori, conveneau firii sale, care unea cel mai pronuntat romantism cu cel mai modern pe atunci - naturalism, ca si la Zola dealtfel, autorul romanelor Visul si Nana. Un stil zburdalnic, o imaginatie exuberant, o necumptat risip a bogtiei lexicale din limba popular, turnat n tipare nou literare, un suflet de poet unit cu un patos de mare orator, un talent epic de povestitor de la tar si, n acelasi timp, un rafinat fiu al civilizatiei moderne - iat cum era autorul "Sultnichii" cu flori n codit, al trubadurului cu plete lungi si lavalier sau al medicului ce ncearc o transfuzie de snge. In curnd el avea s atace, n Parazitii, si romanul realist.

Cnd n volumul I al "Revistei nou" a aprut portretul Iuliei Hasdeu, moart n 1888, la 19 ani, dup ce dduse un volum de versuri franceze, care prevesteau un mare talent att Vlahul ct si Delavrancea au scris cteva pagini frumoase, cel dinti n versuri, al doilea n proz. Aceast moarte fr vreme a stat la nceputul unei serii lungi de brbati mari, care s-au stins unul dup altul n anii ct a aprut revista. Pe toti i-a comemorat "Revista nou", vorbind cu pietate si despre convorbiristii Creang si Eminescu, cu care Hasdeu avusese o mic rfuial. Despre Alecsandri, Iorga a scris un studiu amplu, iar la moartea lui Ispirescu att Delavrancea ct si Vlahut i-au dedicat cteva pagini duioase. Urmeaz apoi o serie lung: Timotei Cipariu, n acelasi an cu pictorul Lecca; Koglniceanu, I. C. Brtianu si pictorul Aman, rposati si ei n cursul unui an. In cel urmtor mor G. Sion si episcopul Melchisedec. La adnci btrnete se stinge Gh. Baritiu si actorul Millo. Tocmai n anul cnd revista nceteaz de a mai aprea, sfrseste, prin sinucidere, Alexandru Odobescu o viat nchinat frumosului si armoniei clasice. Ideea acestor comemorri nsotite de portretele celor morti pare a fi pornit de la Ioan Bianu, care avea cultul oamenilor mari ai trecutului. Noi, la Brasov, unde de asemenea lumea cinstea cu recunostint si veneratie marii morti ai neamului, urmream cu interes portretele de pe coperta fiecrui numr nou al revistei. Dar rolul lui Bianu pare a fi fost si cel pe care l-a jucat cu consecvent acest sprijinitor al elementului ardelean si la Academia Romn. La "Revista nou` apare de la nceput O. Lugosianu, brasoveanul Pitis cu studiile lui etnografice si folcloristice, I. Paul, care publicase pe vremuri o puternic novel din timpul revolutiei ardelene, intulat Nu-i nimic, brasoveanul Ioan Bogdan cu un articol despre profesorul su din Viena, Fr. Miklosich, Dulfu cu specialitatea sa, "Pcal", V. Borgovan si S. Mndrescu. Ardelenii completeaz cu articole informative rubricele revistei, care tin la curent pe cititori cu miscarea cultural. Cronicari teatrali erau D. D. Racovit si Bengescu Dabija. Din celelalte provincii romnesti colaboreaz E. Grigorovita, Z. Arbore si Pericle Papahagi. Sineanu aduce la "Revista nov" pe I. A. Candrea. D. Stncescu public znoave, cu care debuteaz si G. Adamescu. Noi, fireste, nu desluseam bine pe atunci talentele adevrate de cei mai mrunti strnsi n jurul lui Hasdeu ca o trup de actori de mna a doua si a treia n jurul unei celebritti plecnd ntr-un turneu artistic. Biografiile lui N. Tincu le ciseam cu acelasi interes ca ale lui Iorga, si superficialitatea unui Ionescu-Gion, cel cu Istoria Bucurescilor, frumos ilustrat, nu ne btea la ochi. Dimpotriv, stilul su bombastic si pretenrios, cu "doftoricescul mestesug" cum nu s-a zis niciodat - si cu arhaisme si ntorsturi de fraz nefiresti, ne impunea. Insusi directorul liceului brasovean, cumptatul V. Onutiu, model de bun-simt, sia intitulat un volum Din cele trecute vremi. Despre Hasdeu ar fi multe de spus. Trei brbati geniali ca el au mai avut romnii n fruntea literelor, doi naintea lui si unul dup el. Toti patru au avut o soart asemntoare: stnd mult deasupra contemporanilor lor, ei treceau cu drept cuvnt n ochii acestora de spirite universale, cum un neam nu le are dect rar. Dimitrie Cantemir, istoric, etnograf, filosof, romancier cu tlc, polemist si muzician, apreciat att n tara sa, ct mai ales la Constantinapol si n Rusia lui Petru cel Mare si propus membru al Academiei din Berlin

de nsusi marele Leibniz, a scris n mai multe limbi - si nu e citit n nici una. Eliade Rdulescu a dat trii sale scoal, tipografie, pres, teatru, revist literar cu traduceri din literamuma universal, studii filosofice si religioase; a fost profetul unar reforme sociale si reformatornul limbii literare n care a scris proz si versuri. Spun cei ce le-au pomenit c el trecea n ochii contemporanilor de un om att de exceptional, cruia i se cuvin onoruri mai mari dect celorlalti muritori, nct, cnd psea pe Podul Mogosoaiei ca s se duc la sedintele Academiei Romne de curnd nfiintate, al crei presedinte a fost ales de la nceput, el era nvesmntat ntr-o tog alb. Trectorii se opreau s-i fac loc s treac: "Iat Eliade!" sopteau ei cu respect - dar nimeni nu-l mai citea. Despre al patrulea brbat genial al neamului, N. Iorga, nu voi vorbi, cci el apartine epocii viitoare, de la nceputul acestui veac. Rmne polihistorul Hasdeu. Poet, istoric, linguist, folclorist si etnograf, filosof, polemist, jurnalist, umorist, dup moartea fie-sii spiritist, acest erudit cu aplecri romantice, dac ar fi trit ntr-o tar n care trebuia s se concentreze numai n una sau dou directii ale talentului su multilateral, s nu se lase ispitit de multiplele scprri geniale ale spiritului su deschis tuturor problemelor mari ale mintii omenesti, ar fi produs opere care puteau s nfrunte vitregia vremii. Dar atunci n-ar fi fost uriasul epocii sale, n-ar fi fost idolul unei generatii, n-ar fi fost Bogdan, fiul lui Tadeu Hasdeu (care scria si el lucruri remarcabile) si n-ar fi adugat numelui su pe cel de Petriceicu, care sttuse odat pe tronul trii sale. Vorbindu-mi despre nmormntarea trist a acestui rsftat al sortii, cruia parlamentul ia votat o recompens national dup aparitia unei lucrri, dar pe care, cnd a murit, nu l-a petrecut la mormnt dect un singur prieten, Maiorescu mi-a spus: "Hasdeu a fost o nenorocire pentru tara romneasc". Aceste cuvinte caracterizeaz mai mult pe Maiorescu, omul care cerceta la rece si sub aspectul eternittii si pe cei ce apartineau cu toate fibrele fiintei numai epocii lor, dect pe cel ce, dac avea s mai nceap odat drumul vietii, rmnea tot n afar de normele unei existente ordonate, tot un poet al stiintei si, prin fantazia sa scprtoare, un cuceritor al maselor care l-au aplaudat cu frenezie, si care aveau s-l uite att de curnd. Pe vremea cnd umblam n liceu - tocmai epoca de care m ocup acum - orice pagin din "Revista nou" care purta isclitura sa era cea dinti la care ne opream. Stiam c dincolo de pretii clasei, n cancelarie, o citesc cu acelasi interes profesorii nostri, indiferent dac era o traducere din Ovidiu n care vorbea de barbarii de la Tomis mbrcati n "ndragi" de piele, sau niste versuri originale despre Dumnezeu, indiferent dac ddea, ca probe cum ngelege s atace problema unui dictionar al limbii romne, pe cei patru "as", dac Magnum Etymologicum l ademenea la excursii istorice pe "Arges" n sus, dac ne arta ce trebuie s credem despre suflete dup moarte si cum "cugeta" el despre spiritism, sau, n sfrsit, dac arta cu o ironie incisiv, n Eine Trilogie, mpreun cu Sineanu si Ionescu-Gion, toate lipsurile si greselile crtii nemtesti a lui Rudow despre literatura romn. Studiile sale istorice nu le mai continua pe vremea aceea si nici nu mai lucra, ca singur slavist al timpului, cu documentele slave din Arhivele Statului, al cror director rmsese. Numai csnd vn Hunfalvi sau alt adept al lui Roesler nega continuitatea noastr n Dacia, aprea polemistul cu condeiul ascutit, care pe un amnunt neobservat de altii

cldea niste teorii ademenitoare, asemenea unor palate maure zidite pe un petec de pmnt steril. Ridicndu-se din gruparea socialist, care publica la Iasi revista "Contemporamul", um srciitor nou pentru brasoveni, care se numea C. Dobrogeanu si cruia Caragiale i dase numele literar de Ion Gherea (o traducere liber a adevratului su nume, Katz), publica, prin 1890, un volum de studii critice, cruia i urmar n curnd alte dou, iar n 1893 scoase o publicatie anual sub titlul "Literatur si stiint". In dou studii mari el analiza opera lui Eminescu si a lui Caragiale, despre care scrisese si Maiorescu, iar n alte trei vorbea de Vlahut, Delavrancea si Cosbuc, "poetul trnimei". Despre Duiliu Zamfirescu - pesimistul de la Soleni" - avea o prere foarte putin favorabil. Criticile lui Gherea, frumos scrise si dovedind un gust artistic distins, fur primite cu mult simpatie de scriitori si de publicul inteligent. Plcea mai cu seam lipsa tonului doctrinar al criticilor maioresciene. Hyppolite Taine si G. Brandes erau citati ca autoritti, studiile despre unii scriitori mari strini desteptau in cercuri largi dorinta de a-i cunoaste mai de aproape, de a evada din cercul strmt al unei lecturi perimate cu suprapretuirea unor autori care nu mai corespundeau vederilor generatiei nou. Acesta e meritul cel mare al lui Gherea. [...] Discutia ntre Gherea si Maiorescu (sau mai bine zis elevii acestuia) care pvnea problema artei pure - arta pentru art - si nu a artei cu tendinta, aprat de Gherea, ne pasiona si pe noi, desi ea era cea mai putin important. Intr-adevar, ceea ce import n cele din urm la un scriitor e talentul lui. In "talent" e cuprins si msura, simtul instinctiv al scriitorului, care-i spune cnd militarea pentru o idee se poate face fr ca opera de art s sufere si s fie prea legat de actualitate.

SCOALA: "PE NORME" SI N "GIMNAZIUL INFERIOR" SI "SUPERIOR"

Deschiderea anului scolar sau "scolastic", cum se zicea atunci, se fcea la Sfnta Sofia. Sofia nsemneaz n greceste njelepciune. Sfnta cu acest nume avea trei fiice, cu numele Credinta, Ndejdea si Dragostea. Cnd impratul Hadrian le-a schingiuit pentru legea lor crestineasc, mama lor a plns trei zile pe mormntul mucenicelor si "si-a dat sufletul su si s-a slsluit n viata cea bun. Gimnaziul nostru s-l intemeiem pe ntelepciunea aceea care a avut trei fiice, si anume pe Credinta, Ndejdea si Dragostea, cci numai aceasta este ntelepciunea adevrat". Cu aceste cuvinte profetice a pus, n septembrie 1851, marele episcop Andrei Saguna piatra fundamentala a scoalei care avea s devin cel mai viguros izvor de cultur din Ardeal.

Toata viata arhiereul luminat a supravegheat cu cea mai curart dragoste dezvoltarea acesrui "gimnaziu" - termenul "liceu" nu era ntrebuintat n Ardealul cu scoale de tip nemtesc - care s-a completat cu toate opt clase si, n curind, si-a adugat o sectie real, de patru clase, si una comercial de trei clase. El conduse, in persoan, n 1866, primul examen de "maturitate" - bacalaureat la care au luat parte si dou rude de aproape ale mele, Nicolae Dima si Teodor Nica. Cu discretia ce-l caracteriza, Saguna se interes, cu ocazia unei vizite ce o facu Brasovului, dac nu s-ar gsi in apropierea gimnaziului de vnzare o cas care ar putea servi ca locuint directorului. Cnd afl c o cldire potrivit exist, o cumpr imediat din banii si, i fcu reparatiile necesare si o ddu s sad n ea conductorului scoalei, destinnd ca din venitul poamelor din grdin s se aboneze gazete si reviste pe care directorul s le dea, dup ce le-a citit, bibliotecii scoalei. Cnd, odat, ntre profesori si eforia scolii se isc un conflict pentru un ajutor bnesc, el aduse o solutiune simpl: plti din punga sa suma cerut, fr mult temei juridic, de profesorii pltiti cu suma ridicol de o sut de fiorini pe lun. Astfel el fcu dreptate celor ce nu aveau drept. Pentru asemenea fapte mrinimoase el era considerat ca un prinete, de credinciosii sai. Cnd tinerii brasovni placau n strinnate s continue studiile la universitti, si postalionul se opera la Sibiu s schimbe caii (cci mai avea drum lung pn la statia de tren de la Seghedin), ei nu pregetau s fac vizit arhiereului si s-i cear binecuvntarea. Cnd guvernul maghiar fcu gimnaziului niste oferte ademenitoare de subventii si mriri de leaf la profesori, el sftuia eforia s reziste mai departe de a le primi, ntemeindu-se pe legea autonomiei bisericii din 1868, care nltura amestecul Budapestei n trebile noastre scolare. Aceasta e "Intelepciunea" pe care Saguna o declar patroana gimnaziului din Brasov, a acestui "Ierusalim al culturei romnesti", cum l numea el, si care asez recunosctor portretul su frumos, n ulei, la locul cel mai de cinste n sala festiv. De partea cealalt a estradei era, tot n ulei, portretul episcopului Ioan Popazu. Acesta simboliza "Credinta" nestrmutat n cauza dreapt a neamului su. Pentru ca s poat cineva aprecia tot ce a fcut Popazu, pe cnd era protopop al bisericii Sf. Nicolae, pentru gimnaziu, trebuie s citeasca marea si valoroasa monografie despre Istoria scoalelor centrale romne gr.-or. din Brasov, scris din incidentul iubileului de 50 de ani ai gimnaziului, att de frumos si documentat, de profesorul Andrei Brseanu si publicat n 1902. Atunci se va convinge ce greutti uriase au trebuit nvinse si ct devotament de fiecare clip a depus vrednicul preot pn cnd, n grdina mlstinoas din "Groaveri", un iscusit arhitect romn a nltat mretul palat, care dup aproape o sut de ani strjuieste nc falnic si solid intrarea in Schei. Va urmri, n aceasta scriere care ridic un monument vredniciei romnesti, drumurile lui Popazu la Viena tocmai n preajma revolutiei, va afla cum un negustor brasovean trebui s fac pe cumprtorul locului, ca s nu trdeze intentiile romnilor, si cum vrednicul protopop aduna bieti mai mrisori de la scoal si le ajuta s rostogoleasc pietre de pe dealurile din capul Oabnului, ca s aib ce cra, pentru mesterii zidari, carele aduse de steni.

Pe pretele cu cele dou portrete ale arhiereilor din sala festiv era, cnd eram copil, un fel de gobelin cusut cu mult art si rbdare, n fire colorate, de domnisoarele Malnar din Cluj si druit gimnaziului din Brasov. Reprezenta pe Mihai Viteazul n picioare, cu cciula traditional n cap si artnd cu mna ntins spre zidurile cettii pe care a asediat-o odinioar. Mai erau pe cei doi preti lungi ai slii, ntre cele cinci ferestre spre nord si de-a dreapta si de-a stnga usii, de intrare, portretele n ulei ale binefctorilor gimnaziului si ale primilor lui directori. Unul era al lui Gavril Munteanu, nvtatul academician, nscut n Vingart si trecut, cnd era de 23 de ani, n Tar, unde a fost n 1835 "corepetitor" la Liceul Sf Sava si, pn n anul revolutiei, profesor la seminarele preotesti din Buzu si de la mnstirea Bucovt. El s-a pus de la nceput, ca cel dinti profesor, n slujba gimnaziului brasovean. El, traductorul operelor lui Tacit, trebuie s fi fost cel ce a propus ca n sala festiv a gimnaziului s se nscrie ca deviz pentru tinerime cuvintele "Literis et virtuti". Carte si brbtie era ceea ce cerea el de la elevi. Cnd Odobescu a asistat la serbrile de la a doua adunare general a Asociatiunei Transilvane care sau timnut, ca toate serbrile marri ale brasovenilor, n sala gimnaziului, desigur umanistul a fost impresionat de aceast lozinc. Cnd Munteanu s-a mbolnvit, l-a urmat la conducerea institutiei fostului lui "conrector", Dr. Ioan Mesot, de loc dim Drstele Brasovului, care fcuse studii strlucite la Viena si Bonn, unde desigur l-a avut profesor pe Friedrich Diez, printele filologiei romanice. La paaruzeci de ani a murit si acest brbat luminat, tocmai cnd se termina rzboiul, n 1878, regretat de toti brasovenii, pe care i-am auzit vorbind numai cu mult simpatie despre el. Impresionant era mai ales galeria de portrete ale binefctorilor brasoveni ai gimnaziului. Pe atunci nu se atrnau n sala festiv chipurile ministrilor, ci, n portul lor din Schei, strjuiau modesti un Dumitru Ototoiu, mort n 1852, si un Vasile Lacea, mort n 1861. Amndoi au fcut danii nsemnate pentru scoala n care vedeau zidul puternic de aprare al neamului si fat de care aveau o dragoste adnc. "Dragostea", fiica mijlocie a Sfintei Sofii, iubirea de cultur si setea de lumin o reprezentau acesti oameni din popor care, dac nu puteau iscli sume mari pe "Legmntul" de a sustine scoala n cei zece ani dinti, au adus cu bratele lor piatra, crmida si nisipul. Dragostea a fost cimentul vrtos care a fcut din aceast scoal o redut puternic a rezistentei noastre nationale. Ca si la mcelarul Ototoiu si la Lacea, dragostea a ndemnat pe negustorii brasoveni, ca Iuga sau Ionoinvnci, s fac donatii nsemnate, sau pe cpitanul Cristureanu s aib grij de elevii sraci. Dragostea frteasc s-a artat ns mai ales peste munti, cnd toate fondurile strnse, ban cu ban nu mai ajungeau ca s se acopere marile cheltuieli cu zidirea gimnazilui, a scolilor populare, reale si comerciale ce i s-au adugat si a plti corpul didactic din ce n ce crescut. Atunci biserica Sf. Nicolae sri ntr-ajutor, si prin Ioan Maiorescu, cumnatul lui Popazu, Koglniceanu din Moldova si Epureanu n Muntenia votar subventia fgduit de Petru Cercel bisericii, cte 500 de galbeni dotatie anual. Suma aceasta s-a mrit mai trziu. Scarlat Rosetti, elevul recunosctor al lui Gheorghe Lazr, care a ridicat la Avrig un monument dasclului su, a fcut o danie si gimnaziului brasovean.

Dar cea mai mic ntre cele trei fiice ale Sfintei Sofii, "Ndejdea", unde era ea? Ea coborse din sala cea mare, unde erau portretele rigide ale btrnilor, n Groaveri, pe locul viran dinaintea gimnaziului. Aici era la nceputul anului scolar forfoteal mare, aici era tineretul, speranta neamului. Monognafia lui Brseanu d o list complet a "maturizantilor" dintre anii 1866 si 1900 si cteva statistici despre elevii nscrisi. Datele acestea sunt extrem de interesante. Multi brbati de seam ai Ardealului, care au jucat un rol nsemnat n viata cultural, politic si social a acestei provincii, au iesit din clasele acestut gimnaziu, profesori, avocati, preoti, medici, ingineri, functionari si ofiteri. Multi au trecut muntii dup absolvirea liceului si au sporit rndurile transilvnenilor care s-au stabilit n Romnia si au pus umrul la marea oper de europenizare a acestei tri. Dar si tineri din Romnia au fost printre elevii gimnaziului. Veneau mai ales bieti cu stare, cam rzgiati, pe care printii lor i trimiteau la Brasov si-i ddeau "n cost" la cte un profesor, ca s fie supravegheati, meditati si s creasc n atmosfera de familie a caselor acestora. Si din Bucovina veneau din cnd n cnd elevi - mai ales cu ctiva ani naintea mea iar n clasa care urma dup a mea au fost si vreo doi slovaci. Tocmai pe vremea aceea se fcuse o tovrsie politic cu slovacii din Ungaria pentru a lupta uniti mpotriva asupririlor unguresti(20). In general ns, gimnaziul din Brasov trecea de greu, nct multi din elevii mai slabi plecau la alte gimnazii mai usoare, unde ei erau apoi ntre cei mai bine pregtiti. Dar s coborm si noi din sala festiv n Groaveri, unde la nceputul anului se ntlneau elevii noi si fceau cunostint cu cei vechi. Aici era bursa de crti care serveau de manuale. Acestea erau uneori ferfenitite de te sfiai s le iai n mn, de team s nu le pierzi foile. Acestea erau cele mai cutate cci pretul lor era, n consecint, mai mic si mai aveau avantajul c pasagiile importante, la care profesorul tinea s le stii, erau subliniate. Unele din ele aveau si corecturile dictate de profesori. Mai ales botanica de Viciu, ale crei latinisme le ndrepta meticulos profesorul Ilasievici. Cam la aceste corecturi se reduceau explicatiile pe care le aduga el la cele cuprinse n manual. Cei cu dare de mna nu cumprau crti vechi. Acestia erau mai ales bntenii, care ncepuser s vin la gimnaziul din Brasov dup ce Popazu trecuse ca episcop al Caransebesului. Ii cunosteai de departe, cci erau bieti frumusei, bine mbrcati si manierajti. O prietenie adevrat cu colegii lor din Ardeal nu se prea putea njgheba, fiind prea deosebiti ca educatie si mai ales ca fire. Poate c slbiciunile de caracter pe care transilvnenii le gseau la unii din ei s se fi explicat prin succesele pe care bntenii le aveau, de obicei, la sexul frumos. Aproape toti erau si cntreti buni. Cei mai multi veneau de la gimnaziul din Lugoj si aveau avantajul c stiau si ungureste si nemteste, sau mai bine zis svbeste. Marea majoritate a elevilor era ns din Ardeal si n special din Tjara Brsei si Tara Oltului. Ii cunosteai dup vorb si dup port. Cci n clasele inferioare ale gimnaziului ei erau mbrcati n port national. Abia prin clasa a cincea si a sasea sehimbau cioarecii cu pantalotnii. Ti-era mai mare dragul cnd ntlneai mergnd la brat pe orseanul cu cravat si pe olteanul cu cmasa peste cioareci. Dintre colegii din jurul Brasovului, secelenii erau cei mai destepti, pe cnd brnenii erau mai grei de cap.

Printre copiii de scoal se amestecau la nceputul anului, sfiosi, printii lor sateni. Se interesau de la cte un constean de nscrieri, de crti, caiete si de gazde. La Ciurcu gseau toate cele trebuitoare pentru scoal: manualele pe care nu le putuser cumpra vechi, caiete frumoase cu coperte albastre si o foaie de hrtie sugxoare, cu sase creitari caietul, un "impur" - maculator - cu scoarte groase, un "clauzur" - penar - cu desprtituri pentru condeie, creioane, "radir" - guma - si penite "aluminiu". Elevii mai sraci umblau cu sticla de cerneal, ceilalti cumprau un "climr" de lemn cilindric, al crui capac se "sirofa" - nsuruba - sau care se deschidea de sine cnd apsai pe un disculet arcuit. Mai grea era problema gazdelor. "Costul" - locuint nclzit si mncare - costa ntre zece si douzeci de fiorini lunar, dup cum stteai singur sau mai multi ntr-o camer. Cele mai cutate gazde n Schei erau Puiu, dasclul Butnaru si Jurak, care nu era romn. Si la Petric si Axente Sever locuiau colegi de-ai mei. Mai duios era raportul ntre gazd si elevi la o btrn din neamul meu, lelita Zinca Scolaru, care locuia n csuta de la intrarea la internatul de fete. Pentru doi fiorini pe lun, ea ddea locuint n mica ei "cuvn" buctrie - bine cald iarna, colegilor mei Cerbu din Pru si Binig din Sona. Mncarea o cprau acestia de acas, cnd li se aducea vineri - zi de trg - merinde pentru o sptmn ntreag, brnz, ou, ceap, unt si din cnd n cnd un pui. Lelita Zinca le fierbea cte o zeam acr sau le fcea cte un "pancof" de ou. In schimb ei i crau lemne din "sop", i fceau comisioane si cumprturi din piat si i "suriau` - frecau podinele, cci servitoare nu tinea si singur nu mai putea face asemenea munci grele. Odat am fost martor la un asasinat crud n locuinta lui Cerbu si Binig. De la o vreme ei observau c se umbl la merindea lor. Orict se trudeau s afle pe hot, era zadarnic. In ziua cnd eram la ei, btrna lor gazd fgduise c le va face o papar bun cu brnz si mrar. Cnd dau s scoat burduful de brnz, ce le vd ochii? Un soarece gras se ngropase ntreg n mncarea cu care se delecta. O scurt consftuire asupra pedepsei ce se cuvenea nestiosului prizonier. Crucificare! Patru cuisoare, si rstignirea avu loc. Apoi urm vivisectiunea. Intestinele erau nc pline cu buntate de brnz. A sunat clopotelul. Ct ai bate n palme, locul mare dinaintea gimnaziului rmase "listav", golindu-se de furnicarul elevilor. Chronos, cumplitul zeu al mitologiei antice, luase forma unui clopolel cu timbru vesel, atrnat de o funie lung lng scri. El marca trecerea nemblnzit a vremii, ceas cu ceas, si ne scpa de "secundele", numite mai vulgar si "dube", pe care le mprjea cu drnicie profesorul Nastasi, cu predilectie ctre sfrsitul orei. Ca toti elevii, si noi eram convinsi c clopotelul era numai prietenul nostru, nu si al profesorilor, care, cnd suna, fceau o fat contrariat, ca si cnd le-ar fi fost ciud, desi cu mult nainte de a se auzi sunetul lui, ei se gndeau "ce pcatele s le mai spun, ca s umplu ora?" Clopolelul l trgea "neica Drgan" - tatl profesorului si acadamicianului Dr. Constantin Lacea - pedelul scoalei, sau servitorii acestuia, Nit si Costache, cnd el era ocupat cu nsemnarea cu cret pe o tabl neagr a numelor celor ce primeau scrisori. Uneori el umbla cu "concavatoarea" pe la profesori acas, spunndu-le cu voce grav: "Smbt a v e m conferint".

Mai simpatic era sunetul clopotelului la 10, cnd era pauza cea mare, de un sfert de ceas. In cele cincisprezece minute ajungeam s facem un joc de capre, s mbucm o felie de slnin cu "papricas" la bcnia grecului din colt si s si fumm o tigar dup ea... Dar vd c amintirile m-au cam npdit, fr s tin seama de ordinea cronologic pe care am nvtat s o respectm n orele de istorie. S ncep dar cu clasele "normale" sau cu vremea cnd umblam "pe norme", cum se zicea pe la Brasov scoalei primare. In anul 1884 am intrat de-a dreptul n clasa a doua; nici eu nu stiu cnd si cum am nvtat acas s citesc Si s scriu. "Domn" era Moian, un nvttor tnr pe care l iubeam foarte mult si-l tineam de cel mai cuminte om din lume. Intmplarea a voit ca mai trziu s-mi schimb prerea despre el. De la Brasov a trecut n Romnia, unde si fcu un nume prin cursurile de lucru manual, n special de mpletituri de paie. Dar n Tar se ddea si pe atunci mai mult important titlurilor dect vredniciei personale, nct el plec, ca om matur de patruzeci de ani trecuti, la Lipsca, s ia doctoratul. Acolo ne-am ntlnit iarsi, fostul dascl si elevul lui din scoala primar, si acolo m-am convins repede c blajinul fiu de tran de pe Tara Oltului se apucase de un lucru mai presus de capacitlile lui intelectuale. In clas atrnau de o sfoar de-a lungul pretilor, niste chipuri frumos colorate din istoria biblic. Pe acestea le lsa cte o lun; apoi, naintnd n materie, le schimba cu altele. Atunci era un moment de asteptare febril, si la fiecare chip nou se auzea cte un "a!" plin de ncntare al clasei ntregi. Moianu avea un mijloc foarte bun de a stimula ambitia noastr. Din dou n dou sptmni, fiecare elev avea dreptul s "provoace" la "disput" pe cei ce enau naintea lui. Mai ales pe "sedatori", monitorii clasei, ca s le ia locul. Puneau trei ntrebri din materia luat n cursul celor dou sptmni din urm, dar aveau s rspund si ei la trei chestiuni din aceeasi materie. Dac nu stiai, iar cel ce te provoca stia, ti lua locul. In cele dou clase dinti bietii nvtau mpreun cu fetele. Cu mine n clas era Frosica, fiica profesorului Nastasi, foarte frumusic si cu o alunit deasupra buzei de sus. Ea a fost ntiul meu amor, si am plns lacrimi amare cnd, n anul urmtor, a murit de meningit. Intr-o zi aprur n clas, n hainele lor de pnur groas si cafenie, tesut n Scele, doi frati gemeni, Alexandru si Ion Lapedatu, care semnau att de mult unul cu altul, de nu-i puteai deosebi. Erau fii profesorului Ioan Lapedatu, mort un an dup nasterea lor. N-au rmas la Brasov dect scurt vreme, si multi ani nu m-am ntlnit cu ei. Si pe Ghit Boambn, cel cocosat, l-am lsat n gimnaziu n urma mea, dar ne ntlneam destul de des, fiindc ne urcam n vrful grdinii si fumam tigri de mtase uscat de porumb, sau m duceam acas la el, n Ulita Teatrului (Strada Hirscher), unde puteam ntoarce casa cu fundul n sus fcnd teatru de umbre. Printi nu avea, cci i-au murit tineri, dar avea bunic si strbunic, care trebuie s se fi nscut pe la nceputul secolului trecut. Btrnele ne permiteau orice, iar noi gseam niste ascunzisuri minunate dup mobilele mari de nuc frumos poleit. Toti trei unchi ai lui Boambn erau burlaci, fratii Flustureanu.

In clasa a treia l-am avut ca profesor pe Dobre, care si schimbase numele n Dobreanu. Fiind si profesor de caligrafie n gimnaziu, se bucura de vaz mai mare. In anul acela muri tatl colegului meu Mrgineanu, avocatul brasovean cu glasul dulce de tenor, de care mi aduc aminte. Pentru numele de orfan ce i se cuvenea copilului si pentru hainele negre ce le purta, l respectam mai tare. In clasa a patra l avui de nvttor pe btrnul Gheorghe Bellissimus, om mruntel si usctiv, care a servit scoala din Brasov multi ani cu credint si cu "virgasul". Era n clas un hojmlu de vreo 14 ani cu numele Cptn, care fcea pe clul la asemenea ocazii. Copilul vinovat trebuia s ias din banca si sa-si dea jos pantalonii. Cptn l apleca cu o mn pe podiul catedrei si cu mna cealalta i aplica numrul stabilit de Bellissimus pe partea cea mai crnoas a corpului. Btrnul dascl venea pn la marginea catedrei si se apleca ca s vad mai bine. Muscndu-si musca din barb, numra virgasele. Pentru noi scenele ce se petreceau la astfel de ocazii, cu lupta ntre Cptn si jertfa sa si cu tipetele pedepsitului, erau amuzante. Un spectacol interesant si o multumire sufleteasc am avut cnd, ntr-o zi, virgasele fur aplicate lui Cptn. Nefiind n clas nimeni ca s se poat msura cu el, fu chemat pedelul. Trecnd n "gimnaziul inferior" si schimbnd chipiul albastru de postav cu cel negru de catifea al "gimnazistilor - pe atunci chipiele aveau nc panglic tricolor - m simteam o personalitate important si nu mai ddeam mtusii mele voie s-mi zic Pichi. Cnd caut acum s-mi dau seama de anii petrecuti la gimnaziu, mi aduc aminte nainte de toate c scolarii de atunci aveau, spre deosebire de azi, vreme destul. Scoala si lectiile ne lsau destule ore libere s mergem iarna la patinat si vara la notat s jucm sah si biliard si s citim multe crti n serile lungi de iarn si n dup-amiezile ploioase din Brasov. Programa analitic nu era nici pe departe asa ncrcat ca astzi; cunostinlele noastre mult mai reduse, mai cu seam n stiintele naturale, dar mai temeinice ca astzi. Profesorul nu credea c tocmai materia pe care o preda el e cea mai important si nu cerea s stim toate amnuntele care nmultesc paginile manualelor actuale. Adevrat c prin laboratoare cu aparate fizicale si alambicuri chimice nu prea zboveam. Fceam mai mult un fel de fizic si chimie "rece", lmurindu-ne dup figurile din text. Hrti nu desenam la geografie, iar slile de la muzeul de stiinte naturale nu se nclzeau iarna. Si tocmai pe vremea mea ele s-au mbogtit cu unele coleclii importante. Un fost elev al gimnaziului, doctorul Sterie Ciurcu din Viena, nduplec pe un cercettor al centrului african, Dr. Holub, s fac o donatie foarte valoroas de animale si reptile tropice. Si localnicii contribuiau necontenit la mrirea lui. Imi aduc aminte cnd un unchi al meu, care era preot n Bran, a adus un rs mare, mpuscat n pdurile brnene, pe care l-a dat la mpiat si l-a cinstit apoi gimnaziului. Colectii de gndaci, plante si pietre fceam si noi. Toate sticlele de medicamente nghitite de noi erau pline cu spirt n care pluteau gndacii morti. In cutii, pe fundul crora lipeam dopuri de papur, mplntam cu ace cu gmlie fluturii ce miroseau a camfor. Volumele groase din biblioteca tatii, dar mai cu seam anii vechi de "Gartenlaube" purtau urmele florilor presate nainte de a le lipi n "herbare". Cu Ghit Boambn fceam expeditii pe Dupzidurile cele de Jos, ca s gsim n albia stncoasa a vlcelei ce curgea ge acolo,

minerale pretioase. Odat, prietenul meu, spnd lng un copac, gsi urmele unei comori, care dup prerea lui era din vremea turcilor si continea - o furculit cu prseaua de portelan. Cnd o ngropase cu o zi nainte tot el n pmnt, nu-si dduse seama c turcii ce asediau Brasovul nu mncau cu furculilele. Modele n gimnaziul inferior erau cu totul altele dect astzi, mult mai inocente si mai copilresti. Astfel iesise moda de a lega crti. Aveam prese de strns, cutite de tiat filele, pnze de diferite colori si hrtie marmorat. Colectiile de mrci ne pasionau. Cum aveam ctiva creitari, i ddeam pe mrci. Mai ales ne plcea s cumprm plicurile nchise, cu surprize n ele. Eram si abonat la un jurnal de filatelisti din Leipzig, de la Gebrder Senf, care aducea, n reproducere, chipuri de mrci rare. Eram foarte mndri c ntre acostea se gseau si "capetele de bouri" din Moldova. Cam la dou sptmni treceam pe la "cntlaria" tatei si cotrleam prin cosul de hrtii si prin actele vechi, n care gseam multe scrisori impturite frumos, cu adresele scrise pe verso scrisorii cu sigiliul rupt si cu urme de ciripie rosie, ntrebuintat n loc de sugativ. Ce valoare ar avea astazi mrcile din Bosnia si Hertegovina, si mai ales cele din Romnia, cu chipul lui Carol I cu favoriti! Dar ele au czut jertf pasiunii mamei de-a face rnduial n pod si a arunca lucrurile ce se strngeau n mod inutil acolo. Nu demult am ntlnit n cimitirul Belu pe un bucurestean, mort si el de atunci. "De la o vreme, pe prieteni nu-i mai ntlnesti pe strad, ci aici", mi-a zis el, cu un zmbet plin de resemnare. De fapt, dac m gndesc la colegii mei de scoal, spre cimitire ar trebui s m ndrept. Cornel Popea, cel frumos si nalt ca un brad, a czut la Ciresoaia, mergnd la atac n fruntea regimentului pe care l comanda cu gradul de colonel n rzboiul trecut. In gimnaziul din Brasov nvtase el s fie n rndurile prime, unde l gsi moartea si ca ostean, cnd neamul i cerea jertfa suprem. Vrul su, Neagoe, si veselul Valentin Bude, unul secelean, altul zrnestean, ngras si ei pmntul Moldovei, unde au fost doi din lungul sir de dascli ardeleni care au pus atta suflet curat n cursurile lor. In Bucuresti sa stins si Ioan Scurtu, bunul meu prieten care, venind din Brasovechi, trecea totdeauna pe la casa noastr de pe Straj si suflnd mtr-o fluierit mi semnaliza prezenta. El era fiul profesorului Scurtu care fcuse matura" n rnd cu cei dinti absolvenp. O boal grea l sili s se retrag cu o pensie de mizerie, ca vaduv, cu o cas de copii, la mahala. Copilul lui cel mai mic, colegul meu Iancu, lovit nsusi mai trziu de aceeasi boal necruttoare, a fost cel mai jertfitor idealist, eliminat de la Universitatea din Cluj pentru c depusese o cunun cu panglica tricolor pe un mormnt scump romnilor. Tot n liceul din Brasov, unde el era oratorul clasei noastre, sorbise el dragostea nflcrat de neam... E curios cum de multe ori marile sperante, pe care le legi de un coleg de scoal, nu se mplinesc si, dimpotriv, elevi mediocri devin barbati cu greutate sau artisti de talent. Cei ce vor s reformeze nvtmntul pe baza unei selectiuni a elitelor ce se recunosc n liceu ar trebui s tin seama de aceast experienl. Aici voi aduce numai cteva exemple de la liceul ssesc la care am umblat n clasa a treia si a patra. De elev slab trecea Edi Orendi, care era ns considerat ca un desenator de mare talent. L-am ntlnit apoi la Lipsca, unde studia muzica la conservator. Am fost la el acas si mi-a cntat o sonat pe care o compusese si pentru care gsise mult recunoastere la profesorii si. Din nenorocire a murit scurt timp dup aceea. Dimpotriv, pretuit pentru vocea lui frumoas de bas, dar tot

elev mediocru, era Tamas, care a fost mai trziu unul din pictorii cei mai de talent ai sasilor. Si el a murit tnr. Aproape nebgat n seam de colegi si profesori era sfiosul Schullerus. Si totusi el se adeveri ca un poet liric de mare adncime de sentiment, nainre de moartea lui prematur. Fala clasei pentru inteligenta lui sclipitoare si talentul lui poetic era elevui Leo Greiner. In clasa a treia el mi citea traduceri din Ovidiu si drame originale n versuri. Umplnd odaia cu fum de tigar, stteam ceasuri ntregi discutnd despre autorii nostri favoriti, ntre care erau mai trziu si scriitorii rusi. Si romneste nvt de la mine, fcnd cteva traduceri din Eminescu, pe care l aprecia mult. Pentru Cosbuc, dimpotriv, nu se putea nclzi. Dup ce am prsit amndoi liceul si Brasovul, el ajunse n Mnchen s-si fac un nume n cercurile boemilor mnchenezi, mai ales ca recioator de versuri de cabaret. A scris si o epopee modern. Ein neues Epos i zicea. Artndu-mi-o odat la Brasov, i-am rspuns c sunt curios s citesc si eu "Eppes Neues". Gluma, care fcea aluzie la originea lui evreiasc i-a plcut att de mult, c am citit-o nu peste mult vreme n "Fliegende Blatter". Si fiindc am vorbit de Greiner, unul din prietenii care au avut o influent mare asupra mea, am s povestesc si un episod duios. In clasa a patra de liceu ncepusera s dispar, de la o vreme, o multime de obiecte, creioane, caiete, crli s.a. Era evident c unul din colegi ena hotul. El fu descoperit n curnd. Era unul din elevii eminenti, fiul unei vduve srace. A fost eliminat din scoal. Nu mi-a fost dat s vd de multe ori atta ur n privirile colegilor, ntre care pn n preziu avusese prieteni multi, ca atunci. Simtul de proprietate al sasilor era ultragiat si revolta mpotriva celui ce iesise din cadrele legii, ce trebuia respectat, era unanim. Intre toti nu se gsir dect un evreu si un romn, care avur mil cu copilul palid si speriat de toat ura dezlntuit mpotriva lui. Greiner si cu mine, cnd trebui s prseasc scoala, noi singuri l-am petrecut. Peste dou luni a si murit. Si la liceul romnesc aveam colegi doi poeti. Unul din ei trieste si azi. In tineretea mea a publicat multe volume de versuri si avea, ntr-o vreme, multi admiratori. Era din Romnia, unde se ntoarse n scurt vreme. Mult vreme nu l-am mai vzut. Abia acum ctiva ani ne-am ntlnit iar, amndoi btrni. Cu toate acestea, am recunoscut imediat n el pe Radu Rosetti, biatul nalt si slab, bine mbrcat si cu miscri vioaie, cu care ntr-o bun zi ne pomenirm n prima clas gimnazial din Brasov. Avea o fat lunguiat si palid, nasul tare coroiat si obrazul plin de pistrui. Vorbret si cu ochi scprtori de inteligent, el si gsi imediat prieteni. Intre acestia m numram si eu. Impreun scoaserm o revist umoristic, pe care el o botez "Pclandru" si pe care o hectografiam la apararul de multiplicat al tatei. Porecla lui era, n scoal, Cocobarz. Numele acesta i s-a dat n urma unei scene petrecute n anul 1888, n clasa a doua, n ora de latin. Persoanele : Paul Budiu, profesor, Radu Rosetti, elev, vecinul din dreapta, vecinul din stnga. Profesorul Elevul: Ciconia (ctre est alba. elev): Alba = alb; Cnt est = este; domnule! ciconia...

Vecinul din Vecinul din Elevul: Cocobarz.

dreapta stnga

(sopteste): (sopteste):

Cocostrc Barz

Prin clasa a sasea descoperirm un poet nou printre noi. Era un biat tcut si modest, copil de tran de pe Tara Oltului, foarte srac de aeas. El stia totdeauna lectiile, dar niciodat nu se distingea. Asa de retras tria nct nici un coleg nu-l cunostea mai de aproape. In clas, n pauze, sttea lng foc, unde si dezmortea mdularele n care se ncuibase frigul din odita srccioas n care tria. Il chema Lazar Lazea si a murit tnr, n Bucuresti, unde fcuse literele si se sustinea din lectii particulare. Cnd unul din colegi descoperi c fcea poezii, el fu silit s ne citeasc cteva. Am rmas cu toti ncntati de el. Erau armonioase, erau triste si influentate mult de versurile lui Eminescu. Ni le citea singur, cu foarte mult sentiment, cu un glas ncet si scldat n lacrimi, care tremura de emotie. Melancolia versurilor sale l stpnea cu totul. Poetul su favorit era Lordul Byron. Din poetul englez a declamat cteva poezii si la "Societatea de lectur a studentilor", dar niciodat nu l-am putut ndupleca s citeasc acolo si poeziile proprii. Aceast "Societate de lectur", sub conducerea unui profesor, era o institutie foarte folositoare. In fiecare smbt seara, de la 5 pn la 7, "studentii", adic elevii celor patru clase din urm ale liceului, ne adunam, declamam, citeam "elaborate" originale, fceam critica lor, cntam la cte un instrument, cu un cuvnt "ne produceam" toti care aveam n vreo directie talent artistic. Un student din clasa a opta sau din comerciale - cci din societate fceau parte si "mslinarii" - era vicepresedinte, iar altul era secretar si purta procesele-verbale. La el "se insinuau" cei doritori s secere aplauze cu cte o declamatie sau lucrare, care trecea mai nti prin "comisia literar", compus din studenti din toate clasele. Acestia o respingeau sau o admiteau, nsrcinnd pe unul din membrii ei s-i faca critica n scris. Din buctile cele mai bune se compuneau apoi programele sedintelor publice, la care veneau s asiste printii si "inteligenta" brasovean. Sedintele societtii literare erau foarte bucuros frecventate de noi, mai ales de cei cu aplecri literare sau artistice. Cnd ea era condus de un profesor iscusit cum era Virgil Onitiu, ne deprindeam s discutm obiectiv si cu decent si s nu gsim numai prlile slabe ale unei lucrri - prilej ca s artm ct suntem noi de destepti si cititi -, ci s ne bucurm si cnd puteam luda si ncuraja pe un coleg. Astea le-am nvlat toate de la Onitiu - si mi-au prins foarte bine n cariera mea viitoare de profesor si conductor de seminar. Poeziile, care formau repertoriul bietilor cu dispozitii pentru declamatii, nu mai erau Penes Curcanul si Ucigasul fr voie sau Umbra lui Mircea la Cozia si Pe o stnc neagr, ci Satirele lui Eminescu, Clin, Din prag si La icoan de Vlahut. Milu Dan declama frumos monologul lui Despot, imitnd bine, n gesturi si n modulri de glas, pe directorul Onitiu,

pe care-l auzise declamnd aceast bucat. Cornel Comnescu descoperise nu stiu unde o bun traducere a poeziei Corbul de Edgar Poe si o spunea frumos. Cu Milu Dan am ptit-o odat. In clasa a opta ne dduse Onitiu, ca tez din limba romn, "Codrul n poezia popular~ si ne spusesa c cea mai bun lucrare se va citi la societatea studentilor. Si subiectul, si perspectiva de a citi teza la societate ne ispitea mult, si pe mine, si pe Scurtu. Ca de obicei, eu lsai lucrarea pn n seara din urm, pregtind numai n minte planul si coordonnd ideile. In seara aceea, iat c vine Milu Dan la mine, agitat, si m roag s-l ajut, cci el degeaba si bate capul cu "Codrul", cci nu-i vine nici o idee. Imediat m-am apucat de lucru si i-am lucrat-o eu, fr s-mi dau seama c i mprumutam toate ideile mele. Apoi mai stturm de vorb si se facu miezul noptii cnd plec. Atunci n zadar m apucai de lucru, cci eram epuizat si somnoros. Deodat, ce-mi trzni prin minte? M apucai si fcui o poezie n gen popular, n care preamream codrul. Cnd, dup trei sptmni, Onitiu veni cu caietele n clas, toti erau n asteptare. Milu Dan avea nota 1 - eea mai mare -, Scurtu, care fcuse o tez de vreo douzeci de pagini, avu observarea "nomen non est omen", iar mie mi scrise la urm "glume de astea te rog s nu-ti mai permiti". Dar vzui eu c nu mi~a luat-o n nume de ru. Cu prilejul unei productii pentru o sedint public - asa povesteste Valentin Bude n amintirile sale - am alctuit noi, cei din cursul superior, o orchestr. "Ne dirija eminentul violonist Krause din capela orasului. Eu cntam la flaut, iar colegul Angelina la contrabas. In timpul concertului din sala festiv, s-a zpcit Angelina si a pierdut sirul notelor, dar nu prezenla de spirit. Cu arcusul simula ca atinge strunele contrabasului, iar cu glasul de bas profund, ca al unui malac, intona ritmic, sonor si vibrant, notele cuvenite. Publicul n-a observat trucul. Dirijorul Krause l-a felicitat pe Angelina a nemteste: <<Dummeata ai salvat situatia. Verfluchter Walach! Prompt ti-a trsnit prin cap ce era de fcut. Un neamt ar fi trebuit sa se gndeasc vreme ndelungat cum s ias din ncurctur>>". Public aveam si la examenul de sfrsit de an. Uneori se ntmplau si la acesta episoade hazlii. De unul mi aduc mai ales aminte. Era vorba de hexametri, si profesorul ntreba pe elev dac cunoaste asemenea versuri si n literatura romneasc. Rspunsul a fost citarea versului prim din Mihnea si baba: "Mihnea ncalec, calul su tropot, Cte picioare are - Si care sunt cele sase picioare? ntreb - Mihnea dou si calul patru. fuge un un ca domn vntul..." hexametru? Sase. din public.

Bnuiesc c elevul a dat acest rspuns de al dracului ce era si ca s taie pofta ntrebtorului de a mai pune astfel de chestiuni. Amestecul publicului la examene nu era pe placul nostru. Mai ales ne displcea avocatul Lengher, care pe vremuri fusese profesor la gimnazml nostru. El ntreba mai mult ca s arate cte stie el si i plcea s te aduc n corn de capr cu explicri care "nu erau n carte". Inainte de a te lmuri te privea prin

ochelarii si cu lentile de sticl groas, zmbind ironic. Asa m-a ntrebat odat, la examenul de latin, cum e vocativul de la deus. Deus, rspunsei. Bine, dar ce nu e dee? Fiindc face exceptie. Dar de ce face exceptie ? Ian gndeste-te, de ce face exceptie tocmai acest cuvnt? ? - Atunci am s-ti spun eu. Fiindc Dumnezeu poate face ce vrea. Deci poate face si vocativul cum i place lui. Despre avocatul Lengher se povestea c odat, cnd se ducea cu trenul n Banat, de unde era, s-a urcat in compartimentul su un neamt blond, cu care, dup obiceiul su, ncepu vorba. Neamtul era din Germania si, ceremonios, btu din clcie si, fcnd un compliment, se prezent: "Lang". Zmbitor, se "recomand" atunci si romnul: "Lengher". Neamlul credea c si bate joc de el, ridicnd la comparanv numele lui, dar avnd consideratie pentru prul alb de la tmplele celui ce purta o peruc blond de pe vremuri, el zise rspicat si energic: "Eu m numesc Lang". - "Si eu Lengher", fu raspunsul. Vorbind despre colegii mei n cei opt ani ct am umblat ia gimnaziu, am fost adesea ispitit s m las purtat de amintiri duioase si s descriu pe tovarsii mei de scoala si joac, care purtau chipiul cu cpruseala tricolor, cnd panglica cu cele trei colori a fost oprit. Sub aceste sepci se dezvolta un creier cu gnduri proprii, obscure adesea, dar interesante totdeauna. Am rezistat ns ispitei, stiind c btrinii care lungesc vorba devin plicticosi. Cred ns c tabloul scolilor la care am nvtat si care, alturi de biserica Sf. Nicolae, au dat Brasovului romnesc cele mai frumoase pagini de istorie cultural n-ar fi complet dac nu as vorbi ceva despre profesorii acestei scoli. Cnd, aducndu-mi aminte de timpul petrecut n liceu, aud adesea pe altii btndu-si joc de cte un "belfer" ruginit n preri, de cte un suflet hain care se bucura cnd putea da o not rea elevilor pe care prindea pic si i spiona, dac aveau pe mnec numrul cnd ieseau pe strad, de cte un amrt, care acas era tiranizat de o Xantip si se rzbuna n scoal pe elevii nevinovati, fcnd pe tiranul omnipotent, abia atunci mi dau seama c asemenea exemplare nu prea erau ntre profesorii mei. Dac m intreb de ce, cred c motivul principal era spiritul nalt etic care a stat de la nceput la temelia acestor scoale si brbatii cu adevrat superiori care au fost primii profesori, pilde vii pentru ceilalti. Si faptul c cei mai multi si-au luat sotii din fetele de negustori brasoveni, cu educatie solid si su simtul pentru sfintenia vietii familiale curate, a fost hotrtor. Profesorii vechi fcuser aproape toti srudiile universitare la Viena, pe atunci un centru cultural de mna nti, unde avuser ocazia sa cunoasc mult cultur si civilizatie european. Unii dintre ei au fost si n Germania, mai ales la Lipsca, cu care negustorii brasoveni aveau legturi vechi si unde era si o biseric romneasc. Si la Bonn si Mnchen au studiat unii. Pn Italia a nvtat pictura Vldreanu, pe care Andrea del Sarto

l-a impresionat mat mult dect Rafael. Presupun c la aceast convingere a ajuns asemnndu-se pe sine cu el. "Rafael fcuse carier pentru c a avut noroc; Andrea del Sarto nu, desi madonele lui sunt tot att de frumoase", ne zicea el, ascutindu-ne creioanele, al cror vrf ca acul era pentru el lucrul principal la desen. Doi din vechii bursieri ai Brasovului au fcut studii n Franta si Belgia, lucru cu totul neobisnuit n Ardeal. Unul din ei era Ioan Lapedatu, de fel din satul Colun, n judetul Sibiu. Cei ce l-au apucat vorbesc despre el ca de un mare talent, care ar fi dat lucruri mari dac n-ar fi murit la 34 de ani. Al doilea era Dr. Ioan Bozoceanu - de fapt l chema Bozocea - cu doi ani mai tnr, mort doi ani dup ce am prsit Brasovul, de loc din Vlcele, lng Brasov. Acesta se luptase pe strzile Parisului pe timpul Comunei. Parc l vd, nalt, drept si totdeauna scos ca din cutie, cu musttile lui negre ca pana corbului si cu pince-nez-ul ncadrat n ram de aur. Pntre fotografiile rmase dup profesorul P. Dima este si o poz a lui Bozoceanu, de la un fotograf din Rue de Rivoli, A. Osbert "artiste eintre professeur", care "garanta asemnarea". Pe dosul ei e scris cu mna "Primindu imaginea mea, Fi sigur de posesiumea inimei mele!" Nu-i dalicioas aceast dedicatie, att de potrivit cu vremea aceea? Nici liceul din Brasov nu a fost lipsit de cteva tipuri de profesori, fr de care o scoal medie nu e imaginabil. Trecnd peste numele lor de familie - brasovenii i vor recunoaste usor, iar pentru strini el nu e important - voi pomeni pe trei dintre ei, reprezentnd trei tipuri interesante. Mai nti profesorul distrat. E fr ndoial cel mai simpatic intre ei. Chiar zpceala este o dovad de concentrare asupra problemelor care l preocupau att de mult, nct parc tria pe alt lume. Epoca cea mai bogat n ciudtenii ale spiritului su distrat era cea n care conducea revista "Scoala si familia , cele dou institutii a cror sfintenie o apra cu atta convingere.(21) Cum avea obiceiul sa provoace discutii cu elevii, creznd c asemenea "colocvii" sunt deosebit de educative, el nu-si ddea seama de abuzurile pe care le scorneau spiritele inventive ale elevilor refractari pedagogiei. Clasa dinaintea mea gsise urmtoarea petrecere amuzanta: Cnd intra profesorul, un elev din banca nti se scula si sustinea ceva. Vecinul su se scula atunci si sustinea contrarul. Profesorul se amesteca n discutie, care devenea din ce n ce mai vie, lund parte la ea alti doi sau trei insi. In timpul acesta, n banca din urm ncepea sa cnte un cvartet dirijat de Manase Dima, cnd mai piano, cnd mai forte, dup cum scdea sau crestea tonul discutiei. O dat, profesorul, preocupat de gndurile lui, porneste dimineata la scoal. In curtea Bisericii Negre sufla un vnt puternic tocmai cnd el voia s-si aprind tigara. Se ntoarse, adpostind chibritul aprins cu mna. Cnd reusi n sfrsit, plec mai departe n directia cea nou - si se pomeni acas. Alt dat corecta niste caiete. La cel dinti lipsea sugativa. Profesorul scrise cu cerneal rosie "Sugativ!" si, zvntnd cele scrise cu sugativa din caietul urmtor, trece mai departe. Si aici lipseste sugativa. "Sugativ!!" cu dou semne de exclamatie. Lucrul se

repet la caietul al treilea, cu sugativa cruia supsese cerneala rosie din caietul al doilea. Urmeaza caietul al patrulea cu trei semne de exclamatie si asa mai departe pn la cel din urm. A doua zi n clas, o predic lung despre conjuratia elevilor de a prezenta caietele fra sugativ. "M rog caietul meu are!" "Si al meu!" "Si al meu!". Afar de cel din urm, toate caietele erau prevzute cu hrtie sugtoare, pe care se cunosteau, ca niste corpora delicti, semnelt rosii de exclamatie. Cu totul deosebit era tipul reprezentat prin profesorul meu "de clas" n tot cursul anilor de liceu(22). Dumnezeu s-l ierte, c mult era necioplit! Rmas tran si dup ce ajunsese domn, el nu avea nimic din finetea nnscut steanului nostru, desi nu era lipsit de umorul natural al omului din popor. Lucrul acesta l stia singur si i plcea s-l fac pe originalul, trntind din cnd n cnd o observatie neasteptat. Cnd, intrnd odat n clas si observnd c un coleg cruia i ziceam, din cauza obrazului su negricos, "tiganul", lipsea, "Domnilor - ne zise -, parc astzi e o lumin orbitoare n clas. Unde e artisrul nostru din banca a doua?" De obicei observatiile sale nu erau asa ocolite. Aveam un coleg din Tohanul-Vechi, pe care cu numele de familie l chema Mucea, iar cu cel de botez, Aristotel. Cnd stia lectia, profesorul i zicea "bravo, Aristotel!" iar cnd nu stia, "treci la loc, Mucea!" Altui elev, care lipsea de multe ori de la scoal, stiind c gazda i d oricnd motivri de complezent, profesorul nostru, care bgase de seam siretlicul, i zise, pierindu-si rbdarea: "S nu-mi mai aduci asemenea scuze. Du-te la doctor s te vad, du-te la veterinar!" Latineste si greceste nu prea nvtam la el. Avea trei sau patru elevi favoriti care stiau carte. Pe acestia i examina mereu: "Cnt, domnule!" Unul mai ales era specialist n mitologie, cunoscnd toate cancanurile Olimpului, zrnesteanul Bude. Numai trziu descoperii izvorul cunostintelor sale. Erau povestirile unchiasului sftos Petre Ispirescu. Ceilalti elevi nu-l interesav, i numea "Benvenuto Cellini" sau "domnilor papucari si fratilor teologi" sau le ddea alte asemenea titluri lipsite de nleles. Cnd ne vedea rznd, el ne zicea: "Vi se pare c vorbesc prostii? M, voi sunteti niste prosti, c voi spuneti numai lucruri cuminti si astfel n capul vostru rmn numai prostiile. La mine e tocmai invers. Eu dau drumul tuturor nzbtiilor care mi trec prin minte, si rmn cu cuminteniile pentru zile negre". In sfrsit, cel de-al treilea tip. Tot fiu de tran, ns nu din jurul Aradului, ci din Tara Oltului(23). Ct timp a umblat la scoal, a nvtat si a flmnzit. Cu un "stipendiu" subtirel ca un fir de at ajunse la visata Universitate din Viena. Aici, pe lng cursurile savante ale profesorilor, avu si norocul - cel putin asa credea el s ajung la o gazd foarte omenoas, de la care nvt nemleste, care i petecea rufele, i ddea cte o sup cald - si pe fie-sa de nevast. Foarte mulji tineri de-ai nostri se desteptau din visul lor scurt prea trziu. Ca profesor tnr la Brasov, el trecea la nceput de un element bine pregtit, dar apoi nentreruptele cicleli ale unui menaj nenorocit lsar urme dezastruoase. Intimidat n cas, el deveni timid si n scoal, psind cu grij, ca s nu fac zgomot. Elevii slabi i jucau la petreceri fiica ce semna aidoma cu mama ei, ca s capete, cu protectia ei, note mai bune. Urmtoarea ntmplare din clasa a saptea ilustreaz lipsa de respect de care avea parte la elevii si, n vremea din urm. Rspunde la german un bntean. El stia nemteste, ns cu multele "svbisme" auzite acas. Profesorul l corecteaz. "M rog, el

stie nemteste bine!" i lum noi aprarea. "Asa nemteste stie si servitoarea mea", observ profesorul. Atunci se ridic ncet din banc un coleg care sttuse "n cost" la profesor, si cu mutra cea mai serioas ntreb: "Tot pe Anica o aveti?" Nu, nici gimnaziul din Brasov nu era lipsit de tipuri de profesori fat de care elevii nu aveau totdeauna respectul cuvenit. De unde s stie ei c nssi meseria, creia se dedicau numai idealisti si fantasti, sraci si fericiti n naivitatea lor, i fcea adesea s fie distrati, originali si nepregxiti pentru viata cu grelele ei poveri? Cum s aib ei msura just de apreciere a meritelor lor, sa pun n cumpn greuttile cu care luptau zilnic acesti pionieri ai stiintei si pedagogiei? Fiecare din cei trei profesori, despre care am povestit ntmplari hazlii, era autorul unor manuale lucrate cu mult grij si dragoste, care puneau n mna elevilor din Ardeal ntia oar cartea romneasc n locul celei strine. In arhiva mea de fotografii este si un grup de elevi fotografiati cu sapte din profesorii lor naintea intrrii n gimnaziu. Poza trebuie s fie de prin anul 1893, pe cnd profesorul Braniste era nou venit la liceul din Brasov. El e n picioare ntre elevii Sporea, n costum national, azi profesor pensionar dintr-un oras de provincie ardelean, si Aurel Bogdan, bucuresteanul care spunea att de frumos versurile lui Vlahut. Clasa era cu un an n urma mea si eu aveam aceiasi profesori (de la stnga spre dreapta) : Nicolae Popovici, Vasile Goldis, Pantelimon Dima, Ipolit Ilasievici, Vasile Glodariu si Dionisie Fgrsanu. Cel dinti bnteam, al doilea din prtile Aradului, al treilea din Brasov, al patrulea din Panca, lng Storojinet, iar ceilalti din diferite prti ale Ardealului. La Brasov se ntlneau romnii din toate prtile monarhiei habsburgice, ca s cimenteze romnismul. Oprindu-ne un moment la fiecare din ei - si n legtur cu ei si la alti cliva credem c putem completa tabloul profesorimei brasovene. Bietul Nichi Popovici! Boala, care n curnd avea s-i pun capt activitlii si vietii paralizia general - i se cunoaste.din fata-i suferind si n fotografie. Ochii i sunt umbriti, este si mai slab dect nainte, iar gulerul care i permitea totdeauna un joc liber pentru laringele su proeminent, parc a mai crescut cu un numr. El, copilul rsftat al brasovenilor, pe care i cucerise de cnd a desclecat de la Caransebes, prin concertul pe care-l dase la "Numrul Unu" (si unde cntase la urm, dup ce fusese aplaudat frenetic, o cntare popular din Banat), el, prietenul tineretului si cntretul darnic, care fcea s vibreze toate inimile cu vocea sa puternic si armonioas, nu mai era acum dect umbra tnrului vesel, cu musttile care atunci se purtau lungi si rsucite si cu un zmbet prietenos petru toat lumea. El adusese cu sine din Viena veseliei cntecele pe care le stia de pe cnd studiase la conservator si jucase si el cu o trup de operete nemtesti. Intunecat la fat. st n fata fotografului Goldis, pe atunci n floarea tineretii si a frumusetii sale. Venise de vreo trei ani la Brasov si devenise unul din cei mai buni profesori de istorie, maghiar si latin. Lectiile lui erau clare si adesea calde, dar i lipsea cu totul contactul cu elevii si. Cnd cobora de pe catedr, se ndrepta cu pasi grbiti spre iesire, fr s se uite napoi sau n lturi. Se vedea c a termmat cu scoala si nu dorea s zboveasc ntre zidurile ei mai mult dect era obligat. El nu avea nimic din firea deschis si vesel a unui Andrei Brseanu, cellalt profesor de istorie si orator al liceului, iar vorba lui era lipsit absolut de gesturi. Poate din cauza aceasta el trecea de om de care

nu te puteai apropia cu toat ncrederea si prietenia. Foate inteligent si cult, el era superior celor mai multi colegi; foarte bun romn, el avea si un temperament de lupttor militant. Mai trziu avea s joace un rol de frunte n politica ardelean. De pe atunci era, pe ct mi pot da seama acum, un cap politic cum nu se prea gsea ntre colegii si. Machiavelli era dasclul su de la care nvtase multe si pe care ni-l luda n orele de istorie. Spre deosebire de profesorul nostru de latin, Pandeli Dima examina mai mult pe elevii slabi si se ocupa de ei pn i fcea s nteleag regulile matematicei, exemplificndu-le cu mere si prune, cu mult mai pe nlelesul celui greu de cap, dect x si y al formulei din carte. Asa se explic de ce toti nlelegeau ceea ce nvtau, si iubeau pe profesorul lor strict, dar drept. El ne lua aprarea de cte ori fceam cte o escapad nevinovat. Mai ales i proteja pe elevii care erau buni cntreti. Acestia aveau, de cele mai multe ori, nevoie de protectie, cci din cauza glasului lor cam ntrziau pe la chefuri. In vremea cnd gimnaziul era fr profesor de canto, dup moartea lui Ciprian Porumbescu si dup ce Nichi Popovici nu mai era n stare s fac serviciu, iar Ght Dima nc nu venise la Brasov, Pandeli Dima conducea si corul gimnaziului si al biserieii Sf. Nicolae. In general, de cte ori era nevoie s umple un gol, el era gata s sar n ajutorul scoalei pe care o slujea din anul 1866. Era vechi pensionar pe vremea ntiului rzboi mondial, cci mplinise de mult cei patruzeci de ani de serviciu ce i ddeau dreptul la pensia ntreag. Dar n luptele din Galitia si de la frontul italian czuser, unul dup alrul, patru din profesosii tineri si altii erau mobilizati. Atunci lumea st aduse aminte c Dima umblase la liceul cel mai bun din Viena, unde pe vremea aceea se fcea mult carte greceasc. El a fost deci "reactivat" ca profesor de elin. Dima se trgea, dup tat si dup mam, din niste familii fruntase de negustori din Brasov. Cunoscnd n casa parinteasc binefacerile unei educatii solide, ntemeiate pe cinste st dreptate el a fost si ca profesor un model de intransigent, cnd era vorba de drumul drept ce trebuia urmat. Precum se ntmpla adesea pe atunci, el avea un unchi mai tnr cu ctiva ani dect el, care, bizuindu-se pe raportul de rubedenie, nu se prea rupea cu firea nvtnd. Doar nu era s-l "trnteasc" chiar "nepotul" su! "Invat, biete, c ai s-o ptesti cu mine!" Si a ptit-o, lund la sfrsitul anului o "secund" la matematic. Era la gimnaziu si unul din fiii preotului Cerbu din Pru, vestit pentru acrobatiile ce trebuiau fcute la sfrsitul anului, ca s treac dintr-o clas n alta. De obicei ajutau la unii profesori, cu gusturi mai rafinate, pstrvii cu pete frumoase, negre si rosii. Se pare ns c nu si la Pandeli Dima, desi era cunoscut ca un foarte mare amator de pescrii. Circula pe atunci, dintr-o clas ntr-alta, o caricarur care reprezenta un cerb cu coarne mari ce nu ncpeau pe us. Ctiva profrsori, usor de recunoscut, mpingeau dindart, iar cteva prechi de pstrvi barosani erau nhmati rvannnea cerbului. Venea Dima cu niste foarfeci mari si tia hamurile. Aceast caricatur nevinovat are si ea un tlc. Ridicati aproape toti din ptura de la sat, care n privinta desteptciunii nu sttea cu nimic napoia celei orsenesti, "inteligenta" noastr mostenise si un oarecare grad de mldiere a constiintei, care era necesar ca s nving greuttile ce se iveau de veacuri n calea

omului prigonit. Suntem n vremea cnd nu putini, ca spre pild fiii de negustori, aveau n urma lor cteva generatii de naintasi de "domni". Lui Ipolit Ilasievici i spuneam n glum "ursul de ghiat", cci nu-mi aduc aminte de el dect alb. Jobenul ce-I avea n cap n fotografie era de rigoare, cci el era directorul. Venit din tara birocraliei austriece, el era cel mai indicat s se ocupe de administratie si conducere, constiincios, exact. Cnd lipsea cte un profesor, el avea grij s nu pierdem vremea si, dac nu era disponibil alt profesor, venea chiar el s-i tin locul. De una din aceste nlocuiri mi-aduc mai ales aminte. Era ora de romn n clasa a sasea. Lipsea Onitiu. Aveam analiza sonetului Venetia de Eminescu, pe care trebuia s ne-o fac profesorul. Cam greu pentru nlocuitor, care era profesor de botanic si mineralogie. Dar datoria nainte de toate! Ilasievici citi strofa nti, apoi ne spuse cam urmtoarele: "Viata Venetiei, ce putea s priveasc cu fal la trecutul ei, s-a stins, si acum n loc sa vezi trecnd oameni prin portalele vechi..." aici se cobor de pe catedr si, urcnd apoi ncet cele dou trepte ale ei, zise: "ptrunde luna pe scrile de marmor". Comicul, cum se substituia el lunii, era att de irezistibil, nct am izbucnit ntr-un rs contagios. Ar fi rs probabil si fostul lui prieten din Viena, Eminescu. Bgnd nsusi de seam c n-o prea nimerise cu explicarea intuitiva, zmbi si el si, cu un "si asa mai departe, cititi singuri", prsi clasa. Dar nu aceste ore, n care trebuia s nlocuiasc pe profesorul absent, i fceau lui nopti nedormite, ci faptul c guvernul din Budapesta se amesteca din ce n ce mai adesea n trebile gimnaziului si i cerea rapoarte n "limba statului", pe care el nu o cunostea. De aceea a fost pentru el o adevrat usurare cnd consistoriul numi director pe Virgil Onitiu. Eu l-am apucat ca director pe btrnul Stefan Iosif, cruia i ziceam Beciu, fiindc studiase Ia Beci, adica la Viena. Profesor, ns nu l-am avut, cci la latin si greac venise tocmai atunci un profesor nou, care si cam btea joc de predecesorul su, fiindc acesta vorbea n manualul lui de gramatica elin de "funia florilor", traducnd gresit pe germanul "Tau" al lui Curtius, cu "funie" n loc de "rou". Cu o cas grea si mulji copii, iesind la pensie, se stabili un timp la Bucuresti, de unde se ntoarse iar la Brasov, unde gsi ceva de lucru n redactia "Gazetei Transilvaniei". Am de la el o scrisoare duioas n care mi multumea de necrologul ce l-am publicat n 1913, la moartea fiului su Stefan. In cei 22 de ani ct a fost director la gimnaziul din Brasov, Virgil Onitiu a fost brbatul providential care a stiut conduce prin cele mai grele furtuni nava salvatoare. A sta n fruntea unei scoli asupra creia pndesc sute de ochi ruvoitori, a o apra cu energie n situatii nespus de grele, a depune zilnic acea acnvitate nestiut de lumea mare si a sta neclintit de partea "drepttii", chiar mpotriva superiorilor prea mult dispusi a da ascultare unor trdtori, merit n cel mat nalt grad recunostinta neamului ntreg. Noi, care i-am fost elevi si ne-am mprtsit de frumusetea lectiilor sale, pregtite cu grij si expuse cu cldur cuceritoare, care i-am simtit dragostea n care ne nfsura, si entuziasmul pentru tot ce era frumos, am cunoscut n el pe dasclul ideal. Cnd ne vorbea la diferite ocazii festive, admiram darul su oratoric iar cnd publica cte un studiu asupra diferitelor straturi n literarura popular sau cte un volum de schite umoristice cu tipurile de

ardeleni zugrvite cu miestrie, isclite cu numele ntreg sau cu pseudonimul Sorcova, l citeam cu mult plcere. Prin fapt, prin vorb si mai ales prin exemplu de cinste si dreptate, el a continuat opera lui Popazu si a celor dinti directori. In alt carte am reprodus fotografiile celei dinti diplome de bacalaureat de la gimnaziul brasovean si o poz din anul 1862, cu un grup de studenti ardeleni din Viena. Pe diplom e isclit, alturi de Saguna, Doctor Basilius Glodariu, iar n fotografie viitorul profesor, lng tatl viitorului su coleg de la liceul din Brasov, Braniste. Are, si n fotografia pe care o reproducem acum, aceeasi barb nclcit, dar neagr si aceiasi ochelari cu lentile groase, ai unui miop, foarte "scurt la vedere" cum se zicea la Brasov. Cnd a venit ca profesor tnr la Brasov, doctorul Glodariu trecea de mare nvtat. Specialitatea lui era filologia, n care si crease un sistem propriu, numai al lui, la care a tinut mortis toat viata. El deriva toate cuvintele romnesti direct dm limba primitiv aric; n care vocalele si jucau rolul principal. Plecnd de la premisa c orice sunet al unei limbi moderne s-a dezvoltat dintr-o silab ntreag - tocit n cursul vremii - el reconstituia tipul aric cu tot attea silabe cte litere avea cuvntul romnesc. Aproape de fiecare dat cnd se pregtea s examineze, se scula careva din noi si-l ntreba o etimologie, de exemplu "veverit". "Veverit"? ntreba el. Un moment sttea si se gndea, apoi lua creta si ncepea s scrie pe tabl, umplnd-o cu rdcini indo-europene, stergnd ce scrisese n rndurile de sus si umplnd tabla din nou. Dac clopotul de iesire nu suna nc, se scula altul si ntreba: "Dar caracatila? Asta e mai greu". "Caracatil?" Un moment de meditare. "Nimic mai usor". Si umplea din nou tabla cu scrisoarea sa piezis. Intre colegii si se gseau de asemenea ctiva care simulau interes pentru etimnlogiile sale. Dup dou sau trei sptmni l ntreba altul aceeasi etimologie. Fireste c tipul aric era cu totui altul. "Apoi, bine, Vasile - zicea Maxim, care toate le linea minte - n 26 ianuarie i-ai dat cu totul alt explicare, si-i arta cele ce si le nsemnase arunci <<dup Glodariu>>. Acum care e etimologia cea adevrat?" "S-l ntrebm pe Hasdeu", propunea cte un coleg mai rutcios, cci toti stiau c filologul brasovean trimisese memorii peste memorii lui Hasdeu despre sistemul su filologic, la care nu primise ns nici un rspuns. Acest tip de filolog nu era rar n Ardeal pe vremea aceea. Filologia era un fel de sport cu care se ndeletniceau multi amatori, cunosctori ai limbii latine. Se pare ns c speculatiile linguistice nu erau tocmai pe placul romnilor din Macedonia, cci Glodariu, care urmase cu entuziasm apelul fratilor din Balcani si plecase n 1881 la gimnaziul din Bitolia, se ntoarse n curnd la Brasov. Cnd l-am avut eu cu istoria n clasa a sasea, era de mult "Domnul", ceea ce n limba liceelor nsemneaz bun de fcut glume cu el. Bietul era att de miop, inct nu te mai cunostea. Din cauza aceasta, n tot cursul anului a rspuns din istorie aproape numai Sulic. Pentru unul vorbea din banc, pentru altul iesea la tabl, pentru al treilea si mbrca alt hain, pentru al patrulea vorbea mai gros sau pe nas.

De pomin a rmas povestea cu Narit. Acesta era un elev care, dup o lun sau dou, prsi scoala. De cte ori zgomotul crestea n clas att de mult nct l remarca si "Domnul", deprins cu larma, si ntreba necjit: "Care-i necrescutul la?" elevii rspundeau: "Narit". Cteodat se ridica unul din banca din urm si zicea: "M rog, eu n-am fcut nimic". - "Las c te stiu eu, om de nimic si netrebnic ce esti!" Cnd la sfrsirul anului profesorii ss adunar la conferinta obisnuit, Glodariu zise: "Eu sunt n general multmit cu elevii mei. Numai unul mi-a fcut cele mai mari nsrmbe. E Narit din clasa a sasea." Profesorii, care ghicir ndat care era povestea cu Narit, au fcut haz de gluma pe care au aflat-o prea inteligent, ca s mai urmreasc pe vinovati. Cel ce n fotografie sade lng Glodariu nu e un muscal din fata Teatrului National din Bucuresti, spn si gras, ci Dionisie Fgrsanu, profesorul nostru de geometrie din gimnaziul inferior si de religie din cel superior. Burlac, el si-a scos, pentru actul festiv al fotografierii, din dulapul cu miros de naftalin, "tilindrul" cel cumprat cnd terminase teologia. Cu drag mi aduc aminte de lectiile sale de geometrie, limpezi si pe nlelesul tuturor. Cnd ne explica corpurile, aducea n clas figuri de mucava, iar cnd ajungea la triunghiuri si "oblonguri", le desena frumos pe tabl. Numai o data am rmas nelamurit. Vorbea despre liniile paralele, care "nu se ntlneau dect n nfinit". "Dac-s paralele, cum se pot nthni?" l-am mtrebat. "Asta tu nu o poti nlelege. Asteapt pna ajungi la universitate!". De nu ne spunea dect ca distanta dintre doua linii paralele rmne aceeasi, eram multumiti, dar adugnd observarea c ele se ntlnese, fie chiar numai n infinit, ne-a desteptat n mod inutil curiozitatea. Odat veni la noi un tnr student de la politehnica din Munchen. Lam rugat s-mi explice el cum st lucrul cu ntlnirea liniilor paralele la infinit. El mi desen dou linii tare convergente, care se ntlneau la o jumtate de metru. Dac liniile erau mai putin convergente, ele s-ar fi ntlnit la Paris, sau n Lun, dac erau si mai putin convergente. Urmnd n felul acesta, ajungem la o ntlnire n infinit, dac convergenta dispare cu totul. AStzi sunt mai putin ncntat de asemenea dezlegri prin logic a enigmelor, ca atunci. Dar nu pentru a discuta cum se poate explica o problem care nu exist dect n plsmuirile imaginatiei noastre am citat cazul liniilor paralele, ci pentru ca s arat ca Fgrsanu a izbutit s fac din religie studiul cel mai sec. Dac, n loc de a ne ncrca memoria cu date din istoria putin interesant a bisericei cresitine din timpul sinoadelor de la Niceea si de aiurea, dac n locul dogmaticei, care stabilea nti dogma si numai dup aceea venea cu infinitul, ca s poat face liniile paralele s se ntlneasc, ar fi rmas la evanghelie si la poezia primului crestinism, ar fi nemultumit pe teologi, dar ar fi ncntat pe elevi, care se gseau tocmai n vrsta cnd problemele mari ale ordinei firesti preocup att de mult creierul omenesc. Dar era ntr-un liceu confesional, n care teologii aveau si ei de spus un cuvnt, dup ce numai multumit bisericei gitnmaziul din Brasov putuse ssi conserve caracterul national. Nu vom lua deci prea mult n nume de ru lui Fgrsanu dac dintr-un eminent profesor de geometrie devenea un anost catihet. Unde erau minunatele cromolitografii ale dasclului Moianu? Oare niste reproduceri bune fotografice - eram doar tocmai n epoca progresului mare al fotografiei artistice - dup

operele nemuritoare ale marilor pictori strbtuti de fiorii unei sincere credinte ar fi fost nelalocul lor n vremea pozitivismului exagerat? Cel mai tnr ntre profesori, Dr. Valeriu Braniste, st singur n picioare, amestecndu-se cu elevii pe care abia i ntrece n vrst cu zece ani, si e singurul profesor far plrie. Cu elevii si era un fel de camarad, ne trata ca pe niste oameni mari si fcea cursuri ca la universitate. Desi nu era cu "notitul" tot n mn si ne examina rar, nvtam toti, fiindc ne cucerea prin lecttile ce le fcea, desi era profesor la cel mai dificil studiu, limba maghiar. Dar n orele de ungureste fcea estetic cu exemple potrivite din marii scriirori unguri, neuitnd ns pe poetii romni. Teza sa de doctorat fusese la Budapesta despre Andrei Muresianu. Cu el deodat au venit la Brasov alti doi profesori tineri, Ghit Pop si Iosif Blaga. A rmas numai cel din urm. Modest ca o fat mare, el se nrosea cnd un elev nu stia lectia si nu stia ce s fac cu minile lui mari. Muncitor si constiincios, el avea marele merit c introduse la liceul din Brasov excursiile scolare n Italia si Grecia, strngnd, cu "pitula", de la elevi banii, din clasa nti. Ghit Pop trebui s prseasc gimnaziul n urma vorbirii "iredentiste" tinute la o inaugurare n sala festiv a gimnaziului, despre care am vorbit la alt loc. Scrisese si o dram n versuri, intitulat Horia, alt crim pentru un profesor. La Bucuresti a aspirat ntr-o vreme la catedra universitar de limb german. A scris si o mare gramatic a limbii romne pentru germani, dup metoda Toussaint - Langenscheidt. Cnd vorbirea lui Ghit Pop, care primejduia existenta gimnaziului, fu publicat n "Tribuna", toti stiau c corespondentul indiscret al gazetei din Sibiu fusese Braniste. Gazetria si lupta militant a fost si a rmas elementul care l-a atras totdeauna. In astfel de mprejurri rmnerea lui la Brasov n-a fost de lung durat si nici revenirea la catedr, peste cpva ani. Trecut ca gazetar, mai nti n Banat, unde redacta gazeta lui Mocioni "Dreptatea", el descoperi pe poetul Vlad Delamarina, primul poet care a nterebuintat dialectul n literatura romneasc. Sub tinlul de "divniri", Braniste n gazeta sa introduse niste "causerii" spirituale. Mai trziu a redactat "Drapelul" din Lugoj, iar ntre timp "Patria" din Cernuti, unde descoperi pe poerul Nicu Dracinschi. Astfel gazetria, n urm politica, au rapit Brasovului pe unul din cei mai buni profesori ai sai.

PROFESORII SI STUDENTII PETREC

In seara de Sf. Petru si Pavel, dup ce anul "scolastic" se termina cu distribuirea "testimoniilor" si premiilor, nainte de ce profesorii si cutau cte un loc de vilegiatur

ieftin si sntos, ei se ntruneau la un ospt dat de tata n cinstea lor, n tot cursul celor doisprezece ani ct am fost, frate-meu mai mare si eu, elevi la liceu. Aceste cine n-aveau rost s capteze bunvointa profesorilor, cci amndoi copiii eram tot timpul "premianti", ci fceau numai legtura fireasc ntre brasoveni si profesorii gimnaziului la un pahar de vin si la o mas vesel. Invitatiile acestea de la Villa Tusculum erau vestite si toti veneau bucuros la ele. Certuri si dezbinri nu existau atunci ntre profesori, iar dac unul sau altul erau dusmniti, se bucurau c au prilej s-si ntind mna mpciuitoare. Pe la orele zece, dup ce mncarea era terminat, iar vinul de care tata avea totdeauna n pivnit - nveselise ndeajuns spiritele, copiii si cocoanele se retrgeau, lsndu-i pe domni singuri. Cocoanele treceau n "salon", uitnd, ca din ntmplare, usa crpat, ca s prind si ele cte ceva din glumele si cntrile vesele. Cum la sfrsitul lui iunie era cald si frumos, usa spre grdin era deschis, ca s ias fumul gros de tigri. Noi, copiii, profitam de acest fapt si ne strecuram n ea, de unde puteam auzi bine cum stiau rde si petrece profesorii seriosi. La nceput, cel mai glumet ntre profesori era "conrectorul" Niculit Pop, fostul colaborator principal al tatii la redactia foii umoristice "Cocosul rosu". Avea, nainte de ce boala l rgusise, si o voce frumoas. Dup ce veni Nichi Popovici la Brasov, partea muzical o ngrijea el. Dar fiecare din profesori si avea cntecul su favorit, pe eare trebuia s-l cnte. Refrenul l intona apoi toat masa. Pandeli Dima. cu "hop turc furc", Lazar Nastasi cu "Gummi elasticum, gummi arabicum", cntat pe melodia imnului englezese, Maxim cu "Wann i' komm, wann i' wiedrum komm'", Onitiu cu "O du alte Burschenherrlichkeit", iar avocatul Damian, cumnat cu tata, cu nelipsitul "Frunz verde", care urmat de numele unei plante, ddea rima la vensul al doilea, dedicat fiecrui dintre convivi, unul dup altul. La urm venea nelipsitul "Fruz verde lepedeu, n fine, triesc si eu". Cntrile erau ntrelesute de glume sau versuri epigramatice, de ocazie, al cror autor era mai ales Andrei Brseamu. Neica Nit Popea trebuia nelipsit s-si tin discursul su n limba maghiar, care era un sir de cuvinte lungi si fr nici un ntelas, perorate cu patos de acest necunosctor al limbii unguresti. "Dar cu icrele negre, cum a fost?" ntreba Brseanu. Si deoarece Popea zmbea numai, povestea el. Cic ncasnd un onorar dup o carte didactic pe care o scrisese, Neica Nit se gndi s-i fac nevestii sale o placere cci ce ar fi Neica Nit, fr o Marit? intercala Brseanu - si intr la Eremias, unde cumpr 200 de grame de icre. Pachetelul l bg n buzuranul pardesiului. Era primvar si saarele cald l ademeni s fac o plimbare sgre Stejeris, cu pardesivl pe mn. Vremea frumoas tinu si dup ce sosi acas si de pardesiu nu mai avu trebuint pn la toamna viitoare. Atunci, bgnd mna n buzunar, ddu de un pachet cu ceva moale. Cind l scoase si-l mirosi, se strmb si - fluier a pagub dup buntate de icre negre. Nici profesorul Socaciu, cel tacticos, cruia colegii mai btrni i ziceau "Tar", nu scpa fr s i se aduc aminte de ptania lui de la Kniggrtz, cnd fcuse campania contra prusacilor. Gurile rele povesteau c trebuind s treac prin sprtura unui gard de nuiele, i s-a prins "ranita" n mpletitur, si la atacul cumplit al infanteriei austriece n-a mai putut lua parte. Atunci generalul Benedek a pierdut rzboiul.

Cnd deasupra Curmturii se zrea o gean de lumin, cheful era n toi. Gazda casei stia c atunci sosise momentul ca, nainte de plecare, "S-l pism pe Pipratu". Acest joc, care fcea parte din ritualul chefului, dar nu putea fi gustat dect atunci cnd toat societatea era att de montat si cu voie bun nct era capabil s rd de orice caraghioslc, cerea concursul tuturor. Toat masa se scula n picioare, se prindea de mini si cnta: "A venit de la'mpratu, S-l pism pe Pipratu" . . . Un solist - Nichi Popovici - ntreba: "Da cu ce, cu ce?" Marele augur poruncea atunci: "Cu cotul drept!". Toti mesenii se lsau atunci de mini si bteau cu cotul n mas, pn ce marele augur ddea semnul de ncetare. Din nou se ncingea hora si se cnta acelasi text. La ntrebarea "Dar cu ce?" marele augur poruncea: "Cu fruntile!" si toti, coscogea brbaji crunti si seriosi, se plecau deasupra mesei si loveau cu frunlile n mas pn cnd gazda se ndura si ddea semnalul ca s se prind din nou n hor. Urmau cele mai imgosibile "pisri". Asa petreceau pe vremea aceea brasovenii. Voia bun era contagioas si vinul curat. Profesorii, care se simteau att de bine cnd uitau de grijile zilei de mine, pentru c acest "mine" nu ascundea surprize, erau ngduitori fat de "srudenti", cnd voiau si ei s petreac si s se bucure de tineretea lor. Inainte de toate, la scoala de dans. Studentii din cele dou clase din utm si ctiva "sestani" aveau voie sa urmeze un curs care tinea cteva sptmni. La acest curs erau invitate cteva fete din case bune, ntre 14 si 17 ani. Pe vremea mea aveam grij s nu chemm dect domnisoare cu reputatie bun; mai trziu, degenernd dansul din cauza unor fete cu un nume nu tocmai ireprosabil, a fost oprit de directiunea liceului. Intre noi erau, fireste, si bieti care nu tineau s frecventeze dansul. Erau de obicei cei neciopliti si "bicherii", cei dinti fcnd teorii c e pcat de vremea pierdut cu astfel de ocupatiuni neserioase, cei din urm declarndu-se "din pricipiu" adversari ai astor fel de petreceri usoare si curtei ce trebuia facut domnisoarelor. Ei preferau chefurile ntre bieti, cu glume piprate. Dar numrul lor nu era mare, si adesea am vzut "filosofi" convertiti ndat ce ajungeau s guste din plcerile dansului. Fireste c mai ales l frecventau bietii de intelectuali, care aveau si ceva bani s-si cumpere cte o cravat de mtase. Dar veneau si copii de trani, care nvtau s se miste n societate si cstigau curnd o rutin social care le prindea bine mai trziu. Spre lauda lor, trebuie s spun c acesti fii de trani care mai nainte nu avuseser prilejul s se nvrteasc n societate, cu instinctul fericit al tranului nostru, foarte curnd si nsuseau miscrile si felul ntreg de a se prezenta al celor din jurul lor, nct dup cteva sptmni nu-i mai deosebeai de ceilalti. De cte ori n-am vzut colegi de-ai mei, care ntia oar schimbau, cu ocazia aceasta, cioarecii tesuti de mamele lor si cmasa strns peste talie cu un serpar, cu pantalonii negri si largi, cu dung, si cu o redingot mprumutat de la vreun coleg, care i strngea subsiorii! Pe minile lor rosii ei trgeau mnusi, se prezentau ca niste cavaleri cu blazon si mai ales dansau ca niste artisti de la balet. Fireste, unii din ei nu se puteau aclimatiza deloc n mediul cel nou, cu toate silintele ce-si dadeau. Cnd jucau, lucrul mergea de obicei, cci din satul lor erau deprinsi cu jocuri cu

mult mai complicate si mai grele dect tactul de 3/4 si alte dansuri "nemtesti". Dar cnd ncepeau "s fac curte", lucrul mergea cu mult mai greu. Ce bine mi aduc aminte da colegul meu Sabin dintr-un sat prfos din Tara Oltului, care dup cea dinti polc era rosu cu un rac si asudat ca dup o baie de aburi! "Nu gsesti c e foarte cald astzi?" ncepea domnisoara conversatia. "Ba da. Eu sunt numai o ap. Dumeata nu asuzi?" Sau altdat: "Nu crezi, domnisoar Otilia; c coconita dinaintea noastr a mncat la prnz fasole?" "De ce crezi?" ntreb sfioas duduia. "C prea se fasoleste". Astfel de dialoguri ti prindea urechea cnd treceai pe lng perechile care se plimbau n pauze. Mai toti nu prea stiau ce s faca cu minile pe care le frecau ca niste negustori n dosul tarabei lor. Intiele amoruri aici se njghebau, n sala de dans, pe cnd "profesorul" Fiedler, lung si slab, ne nvta s facem pasii de polca si de vals. Bostonul nca nu iesise, dar polca avea doua variante, cea "scotian", la care din cnd n cnd te nvrteai singur si bteai din palme, si "polca ncrucisat". Mai era si "poloa galop", la care traversai sala cu pasi mari si repezi, "pas de patineurs", la care alunecai ca la patinat pe parchetul slii de dans, si "pasul celor patru", jucat de dou prechi. In general se punea mare pret pe "jocurile de coloan", cadrilul si romana. Cea din urm era un joc romnesc, inventat n Brasov; cel dinti, cu totul deosebit de cadrilurile de La "Moulin rouge". Marele miestru al romanei, care cerea multe probe pn ajungeai s dansezi bine, era pe vremea mea cpitanul Popa. Nu oricine stia comanda cadrilului, mai ales figura a cincea, cu fel de fel de variante. Incerearea de a renvia "lancierul" generatiilor trecute si "mazurca" mamelor noastre n-a reusit, cu toate silintele lui Fiedler. "Nu-nvie mortii, e-n zadar, copile!" De obicei bieti erau mai multi dect fete. De aceea se ntmpla ca de o codan s se ndrgosteasc doi sau trei deodat. Atunci era adevrat lupt pentru cadrilul al doilea, care era al ndrgostitilor. Un joc era totdeauna rezervat fetelor s-si aleag ele dansatorii. Bietii stteau la mijloc, asteptnd s fie alesi de domnisoare. Acestea, de ale dracului ce erau, se fceau c nu te vd, pn la urm, cnd veneau totusi s-ti cear "o tur. Fireste c legturile ce se fceau la scoala de dans se continuau n cursul anului. La muzica de la promenad, la "corso" din Trgul Grului, la blciul de toamn si primvar, unde cumpram alesei inimii "puiul trgului", la "convenirile sociale" si la petrecerile aranjate de studenti sau de "Reuniunea femeilor", dar mai ales cnd ne ntlneam, ctiva bieti si cteva fete ce formau, dup obicei ssesc, o "cununit". Aici ne jucam "jocuri de societate", de-a "secretarul", de-a "ah, m doare" si alte multe, care sfrseau cu pedepsirea celor ce pierdeau gajuri. De Marioara, cea cu ochi albastri si cu coada groas purtat pe spate si care stia s cnte la titer, eram amorezati vreo trei insi. Am impresia c n ceea ce m priveste, desi m gndeam s o iau de nevast "cnd m-oi face mare", dragostea mea era mai mult "literar". Citind pe Junele Werther, de Goethe, mi se prea c eu sunt nefericitul tnr. Ceea ce nu m mpiedeca s rmn prieten cu rivalii mei, nici s m simt fericit cnd eram remarcat de alte fete. Pe cnd numirea de "gimnaziu", ce se da liceului cu opt clase, dup model german, era un fel de degradare, cea de "student", dat "gimnazistilor" si "comercialistilor" din cele patru

- la comerciale trei - clase din urm, era o ridicare n grad, cci de fapt numirea aceasta se cuvenea numai universitarilor. Studentii formau un "coetus", adic o organizatie cu obiceiuri pstrate prin uz, la care tineam cu sfintenie si care erau si ele imitate dup cele n vigoare la universittile germane, cu mici adaptri locale. In mod oficial era numit din partea directorului, cu ocazia deschiderii festive a anului scolar (la Sfnta Sofia), numai "prefectul", din clasa a opta, si "subprefectul", din clasa a treia comercial. A fi prefect era cea mai mare cinste la care putea rvni un student, cci aceasta era recunoasterea oficial a unui "primus inter pares". Prefectul se alegea totdeauna dintre cei mai buni elevi, dar nu trebuia s fie cel dinti n studii, dac altul ntrunea mai bine conditiile ce se cereau de la un conductor al studentimei. Inainte de toate erau preferati cei prezentabili, cu purtri bune si bucurndu-se de simpatia colegilor. Dup ce-si aveau cpetenia recunoscut, studentii se organizau n vederea "introitus"ului, alegndu-si un "fux-maior" din clasa a opta, o functie foarte rvnit, cci sub comanda lui erau pusi fucsii, adic novicii intrati n coetus. Fux-maiorul dispunea cu puteri suverane asupra acestora, care, la rndul lor, erau fericiti s-l serveasc si recunosctori cnd se stiau sub protectia lui. El era cel mai chipes, puternic si frumos student; purta o coad groas de vulpe la chipiu, la petrecerile studentesti. Cel mai bun muzician din clasa a opta era ales "cantor loci". Pentru cele dou petreceri despre care va fi ndat vorba, se alegea din clasa a saptea un "butoier", asistat de un "vicebutoier", din clasa a sasea, care se pricepeau la buturi si suportau "gustrile" vinurilor cnd colindau crciumile si pivnitele ca s aleag cel mai potrivit vin. Serbrile studentesti, mpreunate cu excursii, erau n fiecare an dou: "Poiana" si "Maialul". In ntia zi frumoas de toamn dup ncheierea nscrierilor si deschiderea anului scolar la Sf. Sofia, scolile ieseau la "tpul lui Mesot", ntr-una din ncnttoarele pajisti ale Poenii Brasovului. Studentii plecau "in corpore", cntnd prin strzle Scheilor, cu prefectul si flux-maiorul n frunte. Dup ce cortegiul trecea de piata Prundului si Sfntul Nicolae, sirurile se mai rsfirau, iar la Moara lui Pelionis, unde ncepe urcusul pe serpentinele de pe Oabn, se formau grupuri-grupuri de prieteni vechi si prieteni noi, care urcau mpreun. Cam pe la mijlocul Oabnului se fcea o pauz, si aici Vintelariu, cruia i ziceam Goethe se urca pe o stnc si ddea drumul la cteva glume piprate, de care rdeau, fireste, mai cu poft fucsii, fericiti c sunt n mijlocul studentilor si pot asculta glumele lor si s zic "tu" pn si octavanilor. Plecati mai departe, deodat un zgomot de mare veselie izbucnea din piepturile tuturor, cci ne ajungea carul cu butoaiele de vin si cu merindea. Clare pe butoiul cel mare, cu chipiul ntors cu cozorocul spre ceaf si cu vocea rgusit de vin si de strigte, butoierul si cei ce l ntovrseau cntau din rsputeri, salutndu-ne cu plosca de vin, n vreme ce crusul ddea bice cailor, care urcau greu; cu att mai greu, cu ct n car mai urcau toti aceia care mai descopereau un locsor liber. Cteva mini prietenesti se ntindeau de la cei de sus si le ajutau s se aburce. Inghesuit ntre studenti si cntnd din rsputeri "Gaudeamus Sigismund", sttea Nit Romanul, hamalul din Piata Brasovului, cu fata

rubicond si cu ochi sclipitori, nelipsitul spirit aranjator al tuturor excursiilor studentesti, fr deosebire de nationalitate. El radia fericire. Ajunsi la fntna fostului lor director, Mesot, studentii se asezau ntr-o adncitur de teren, unde se ncepea "comanda" ntia. Cntrile studentesti, cuprinse ntr-o brosuric mic cu copert albastr, compuse sau compilate de Ciprian Porumbescu de pe cnd era student n Viena, se cntau n cor, ncepndu-se cu "Merge o comand-n jurul mesei noastre". Cte un cvartet de cntreti buni intona Marsul cntretilor de Porumbescu, plin de avnt, cu melodiosul trio "nici chiar Nilson, Luca, Patti, nu ne-ntrec cu cntul lor". Pe bastoanele groase de alun, prjolite n foc si lustruite cu lac, cei mai multi studenti au gravat alte patru versuri ale acestui mars favorit: "Fetite cu sn rotund, Paharul cu mare fund, Si-un cntec vioi, voios, Sunt trei lucruri de folos", versuri care parafrazau faimosul "Wein, Weib und Gesang" al nemtilor. La "provocarea" prefectului, trebuia s "se produc" ba cutare cntret, ba cutare mucalit, ba un cvartet bine njghebat, ba alt cvartet-parodie. Cu ocazia aceasta artisti noi, luceferi pe orizontul Brasovului, erau pusi n circulatie, fcnd concurent celor vechi. Cte o iscoad soptea prefectului: "Cutare are un glas frumos" sau "Cutare stie s spun o oratie plin de haz". Porunca prefectului, care avea puteri dictatoriale, venea dup un "silentium!" ce prevestea o surpriz. Un "pro laude, dou pahare" sau "E ru, e ru, dar navem ce s facem", intonat de toat "coroana" si pedepsit cu dou pahare de ap, rspltea sau blama pe artist. Publicul brasovean se aduna ncetul cu ncetul n jurul studentilor. Cele dinti erau domnisoarele, care sopoteau si chicoteau si pentru care, mai ales, se ndesau s fie "provocati" cei ce sperau s fie ludati. Si profesorii intrau pe cte o jumtate de ceas n mijlocul studentilor, si adesea le era dat s vad pe cte un ghidus de biat care, la porunca prefectului, i imita, spre marea petrecere a tuturora. Ca prob de felul poeziilor glumele care se recitau, citez o combinatie a poeziilor Penes Curcanul si Mnstirea Argesului, spuse de un elev, care avea memoria slab: Plecat-am Si Toti Calfe Dar In Voiosi Ce Merg S-si Loc Si Cu Si nou cu zu piept ca zboar cu soimul de toti aleag-n de de pene chiar cu la pene-n mesteri de nu inima cel pe n din Manole era Vaslui, zece, mari zidari, nimnui rece. usor, munte, cale, vale mnstire pomenire, picior frunte.

Cinii cum i vd, La ei se reped, Si url-a pustiu Si latr-a mortiu: "Cu zile margeti, dragii mei, Si s veniti cu zile!" La comanda a doua se fcea "botezul fucsilor" si al noilor veniti de la alte licee. Sase studenti, dintre cei mai zdraveni, stteau cte trei de o parte si alti trei de cealalt, fat-n fat, apucndu-se de mini. Pe aceste chingi era aruncat pe foale pgnul de fux. Fuxmaiorul i turna vin pe cap cu cuvintele: "boteaz-se robul lui Bacchus si Gambrinus X cu numele Pitigoiu", sau alt porecl, care-i rmnea apoi tot timpul. Cei sase gligani i crau cu mna liber la pumni pe spate si palme ceva mai jos, mai tare sau mai ncet, dup cum fuxul era mai voinic si mai slbut, dar totdeauna fr s-l lase s scape cu una cu dou. Acest botez era punctul culminant, care atrgea cel mai numeros public privitor. Cam pe la orele trei, vinul se termina si nu mai rmneau pe lng butoi dect ctiva favoriti ai butoierului, pentru care acesta dosise cteva sticle da vin. Restul fcea curte la domnisoare, ba se ncingea si cte un dans pe terenul ce urca si cobora, la muzica tiganilor, care nu lipseau niciodat. Mai damult la Poian veneau multi brasoveni. Sirul de trsuri care aduceau cocoanele nedeprinse cu urcatul era nesfrsit. La masa profesorilor, unde se serveau o multime de buntti aduse de nevestele lor si unde nu lipseau niciodat costitele de purcel la grtar si varza cu sarmale, erau invitati toti burlacii. Vinul cu borviz era rcorit n apa tpului lui Mesot, a crui menire se reducea la cea de frigorifer. Dup-mas societatea se mrea cu domnii care nu puteau lipsi o zi ntreag din birourile lor si veneau numai pe la dou n Poian. Noii veniti erau primiti cu bratele deschise si trebuiau s dea zor cu paharele, ca sa ajung buna dispozitie a colorlalti. Ca prin vis mi aduc aminte de avocatul Mrgineanu, cel cu barba blond, care cnta cu voce plcut de tenor o doin ardeleneasc. La alt excursie n Poian, popa Voina cnta cu Nemesoaica cea cu glasul de privighetoare si cu ochii negri si plini de scntei "Pasre galbin-n cioc, Ru mi-ai cntat de noroc". Atunci am auzit ntia oar c doina mierlei cu pene negre si ciocul galben fcea aluzie la colorile austriece, care nu ne aduceau noroc. Si, curios, la Poian se regseau oameni care se simpatizau, dar care n tot cursul anului nu aflau prilej s-si vorbeasc. Brazii verzi si parfumaji cu ozon si ambru, Postovarul cu urcusul lin, n deprtare Piatra Craiului ce se nlta trgnd, cu culmea sa stncoas, o linie pe cerul albastru, tineretul care se simtea la largul lui, toate acestea contribuiau s dea farmecul intensiv, dar de scurt durat, acestei excursii. Toamna zilele sunt scurte, si trebuia dat semnalul de plecare devreme. Toti se ridicau de la locurile lor, si numai cte unnul care s-a prea grbit cu butura, protesta energic, dar n zadar. Imi aduc aminte cum, odat, unul din cei mai sobri profesori luase luleaua neamtului att de temeinic, nct

numai cnd ctiva colegi i deter s nteleag c la Pietrele lui Solomon, la captul Oabnului, trebuie s fac pe santinela contra unui dusman nprasnic, l putur urni din loc. Grupuri-grupuri pleca lumea, fcnd loc trsurilor, care apucau nainte. Pe la mijlocul serpentinelor ncepea s se fac repede ntuneric; si atunci picii din gimnaziul inferior, care au strns n gazete rsin de pe brazii btrni din Poian, aprindeau fcliile improvizate, suprtoare pentru cte o preche prins la bratet". Dac excursia la Poian, urmnd imediat dup "introitus", era petrecerea de toamn a scoalelor, nainte de "exitus", adic de cheful prin care "maturizantii" si luau rmas bun de la viata de student, era excursia n Stejeris, numit "maial", cu toate c se tinea mai ales n aprilie sau n iunie, cnd vremea la Brasov era mai statornic dect n mai. Petreceraa era mai solemn dect cea de toamn, dar tocmai din cauza aceasta mai putin intim. In ajun, cum se nsera, studentii plecau n grup, avnd muzica militar n fruntea lor, prin strzile Scheilor, ca sa anunte evenimentul mult asteptat si sa pun capt cobitorilor de vreme ploioas. La maial, unde era un birt stabil, satre cu buturi, cofetarul Muller cu indiane gigantice si aghetat de vanilie, zmeur si lmie, mese de trusi btuti n pmnt, aren pentru dans, n care nu puteai intra dect dac unul din "aranjori" ti ddea o cocard, si unde studentii aveau un cort mare cu bnci, se aduna tot Brasovul. Pn n Stejeris nu fceai dect un ceas, printr-o pdure frumoas de stejar, ale crei frunze zimtate mpodobeau toate chipiele studentesti si plriile cu boruri late ale trocarilor, veniti n numr mare. Cnd se ncingea hora trocreasc, toat lumea lua parte la ea. Cheful studentilor, cu cele dou comande, dura mai mult, cci ziua era mai mare si costa mai multe jertfe din cei ce buser "pro laude" sau "pro poena". "Cvartanii", care peste cteva luni aveau s fie primiti n "coetus", si fceau si ei o comand n vreun colt ascuns al pdurii. Nedeprinsi ns cu vinul but la comand si cu tigrile pe care le fumau, i vedeai iesind din pdure palizi si sovind. Ritualul maialului era cam acelasi ca al Poienii, dar programul mai ncrcat. Butoaiele cu vin erau primite cu mai mult solemnitate; cnd se anunta sosirea directorului, i iesea nainte o deputatie de studenti, cu prefectul n frunte, care i tinea un "logos" si-l invita s participe la comand. Directorul rspundea si promitea c va veni ntre studenti mai trziu. Intre cele dou comande, lumea trecea s danseze, lunecnd greu pe arena cu iarba smuls dup ntiele nvrtituri. Dar ce le psa tinerilor care-si asiguraser cu luni nainte cadrilul al doilea cu aleasa inimii lor! "Clou"-ul era clusarul si btuta, jucate de studenti n castum national. Era ntr-adevr un spectacal unic si plin de farmec, cnd apream prechile de bieti tineri si frumosi, cu cciulile lor cu vrful ntors si n cmsile mpodobite cu alesturi miestre. La opinci aveau zurgli, care sunau ritmic cnd picioarele lor sprintene executau figurile grele pe care mai nainte le fcuse vtaful lor. Dup trei decenii de la ultimul meu maial ca student n Brasov, am nceput seria maialurilor brasovenilor la Cluj. Cci vechii brasoveni s-au mutat n numr mare n

capitala Ardealului, cnd viata nou romneasc, pe care a adus-o Unirea, a cerut ca toate orasele Transilvaniei s se nhame la cruta care ne ducea vijelios ctre o tar nou si mndr. Coltul sud-estic al provinciei, cu un trecut cultural att de remarcabil, se goli dintr-odat de o mare parte de intelectuali, n locul crora desclecar fratii din Tara veche. Atunci brasovenii stabilili la Cluj si-au adus aminte de maialele lor de odinioar. Cumprndu-si chipie si bastoane, rugnd pe doamne s le coas "lentele" si cocardele, alegndu-si porefect, subprefect, cantor loci, fux-maior, butoier si pe vesnic tnrul Costi Sotir - de fapt promotia maturizantilor din anul 1888! - aranjor si initiator n tainele "Romanei", scotnd o gazet ocazional, cu amintri din gimnaziu, intitulat "Gaudeamus Sigismund", cutreiernd n ajun n grup compact strzile Clujului si cntnd cntece studenlesti, cu muzica n frunte, ca pe vremuri, brasovenii se simteau din nou tineri. "Nui viat mai plcut dect de student" naintea universittii si "Gaudeamus igitur" la lupoaica din fat si plecarea cu steagul n frunte, fux-maiorul adunndu-si n parc fucsii studentii universitari -, ntmpinarea butoiului, salutul fostilor profesori, comanda studenteasc si hora trocreasc, "Romana" n costum national si clusarul si btuta - nici unul din punctele din vechiul program nu fu uitat. Asa si aduceau aminte, cu mult drag si pietate, fostii elevi ai gumnaziului, de Brasovul lor de altdat.

NOTE SI COMENTARII
(Intocmite PARTEA I 1. Crturarul iluminist Dinicu (Constantin) Golescu (1777-1830), de numele cruia se leag nfptuirea unor nsemnate acte de cultur n Tara Romneasc, efectueaz mai multe cltorii n Transilvania si Europa central si occidental n perioada 1824-1826. In acesti ani el viziteaz si Brasovul, pe care-l cunoscuse nc din 1821. Impresiile de cltorie le consemneaz n opera sa original, intitulat Insemnare a cltorii mele Constantin Radovici din Golesti, fcut n anul 1824, 1825, 1826 (Buda, 1826). Lucrarea cuprinde valoroase insemnri privitoare la diferite tri din Europa, la Transilvania si orasele ei, pe prim plan situndu-se invtmintele cu caracter progresist, pasibile de a fi transplantate si n Tara Romneasc (v. Al. Piru, Literatura romn premodern, Bucuresti, 1964, p. 245-256). 2. Avocat si publicist, Iosif Puscariu, tatl lui Sextil Puscariu, editeaz la Brasov revista umoristic "Cocosu rosu" (1874-78, 1881), care, mpreun cu "Calicul" de la Sibiu si "Vulturul" din Oradea, marcheaz apogeml n evolutia presei satirice ardelene ntr-un de S. Polverejan)

moment cnd, n a doua jumtate a sec. XIX, lupta national a romnilor transilvneni se apropie de punctul ei culminant: miscarea memorandist (v. Presa satiric romneasc din Transilvania 1860-1918. Antologie, studiu introductiv, note, glosar si anexe de Livia Grmad, Cluj-Napoca, 1974, p. 14-15). 3. In cadrul "Societtii Natiunilor" ia fiint Comisia de cooperare intelectual, menit, printre altele, s pun bazele organizrii intanationale a documentrii stiintifice. Profesorul Sextil Puscariu, ca delegat titular al Romniei la acest for (1922-1925) cu sediul la Geneva, se remarc printr-o serie de propuneri initiative valoroase, n spiritul colaborrii si a dezvoltrii stiintei romnesti si mondiale (v. Mircea Vaida, Sextil Puscariu, critic si istoric literar, Cluj, 1972, p. 91-104). 4. "Aeroplan - s.a. Aeroplan - Balon cu aparate pentru crm. - N. din franc." (Academia Romn, Dictionarul limbii romne , tom. I, partea I, A-B, Bucuresti, 1913, p. 55). 5. Temerarii pionieri ai aeronauticii, care n ziua de 14 august 1895 au zburat cu balonul de la Viena la Bratislava au fost locotenentul major Pruck-muller si colegul su (lt. maj.) Neth. Ultimul fiind brasovean de origine, stirea apare n "Kronstdter Zeitung" din 23 august 1895, nr. 194. 6. Este vorba de profesorul Pantelimon (Pandeli) Dima (1840-1929), fratele mai mic al compozitorului Gheorghe Dima. Absolvent al faculttii de falozofie din Viena, Pantelimon Dima activeaz ca profesor la gimnaziul romneac din Brasov (catedra de matematic si fizic) ncpnd cu anul scolar 1866/67. In anul 1880 public un foarte apreciat si util manual, intitulat Elemente de aritmetic pentru inceptorii din scolile primare. 7. S. Puscariu se refer la lucrarea lui Stanislas Bellanger, intitulat Le Kroutza, Voyage en Molde-Vatachie, care apare, n dou volume, la Paris, n 1846. 8. Sftosul cronicar nu este altul dect Michael Weiss, care spune c "la 25 iulie [1603], pe cnd voievodul Radu Serban se afla cu oastea sa ntre Codlea si Hlchiu, s-a putut observa pe <<Rappenberg>> [Raupenberg], n apropierea turnului, un fenomen ciudat. Se formaser stoluri de omizi, care se goneau reciproc pe deal n sus si n jos. Aveai impresia c sunt turme de oi. Ie cele din urm s-au ridicat si au zburat spre Cetate si Schei..." (v. Quellen zur Geschichte der Stadt Brasso, Brasov, vol. V, 1909, p, 159. Pasajul tradus de G. Nussbacher, cruia i multumim nc o dat). 9. "Drumul Prahovei" sau al Timisului este mentionat n documente drept "cale" oficial de legatur a Trii Romnesti cu Brasovul - alturi de Drumul Branului, Drumul Teleajenului si Drumul Buzului - incepnd cu ultimele dou decenii ale veacului al XVlea. Pe la 1480-1482 li se cerea brasovenilor s deschid "si Prahova si Teleajenul", deoarece, sporind necesittile de negot, Tara Rpmneasc "nu poate s rmie numai cu dou ci" - Branul si Buzul.

Transportul mrfurilor se fcea ns cu precdere pe drumurile mai accesibile (Bran), celelalte (al Prahovei mai ales) fiind utilizate mai putin si, la nceput, numai pentru transportul mrfurilor pe cai. In ceea ce priveste vama, este vorba desigur de cea de la Cmpina, care apoi se mut la Breaza (1840), de unde se putea controla mai lesne taficul si stvili comertul ilicit (v. R. Manolescu, Comertul Trii Romnesti si Moldovei cu Brasovul (sec. XIV-XVI), Buc., 1965, p. 29-30; Vl. Diculescu, Bresle, negustori si meseriasi n Tara Romneasc (18301848), Buc., 1973, p. 24). 10. Dorind s extind stpnirea, Gabriel Bathory ptrunde cu oastea sa, n decembrie 1610, n Tara Romneasc. Luat prin surprindere, domnitorul Radv Serban se retrage n Moldova, de unde, cu ajutor de la moldoveni si poloni, intr n Transilvania peantru a-l ntlni pe G. Bathory. Lupta se d la 27 iunie/ 7 iulie 1611, lng Brasov, n apropierea "morii de hrtie"; Bathory este nvins si se retrage la Sibiu, fr ns a-si pierde tronul. 11. Pasvan Oglu, "pasa rebel de la Vidin", cumoscui si sub numele de Pasvante (Chiorul), a rmas celebru n istoriografia si n traditia oral prin pustiitoarele, sale incursiuni de prad pe care le fcea, trecnd Dunrea, in Tara Romneasc. Printre cele mai prdalnice invazii se numr cea din 1800, cnd bandele prdalnice au ars Craiova pin n temelii, si cea din 1802, cnd bandele prdalnice ard Cernetul, Trgu Jiu si Caracalul, iau n robie multi locuitori si seamn panic n toat tara. Consecinta a fost - asa cum remarc rapoanele agentilor diplomatici din Bucuresti - c "o mare parte din populatia trii s-a refugiat n Transilvania. De teama unui atac al pasvangiilor asupra Bucurestiului, la 31 ianuarie 1802, domnul (Mihail Sutu) si o seam de boieri fug la Brasov, utiliznd si ei trectoarea Prahovei. 12. Prima mentiune documentar despre edificarea cettii dateaz din 19 nov. 1377 si este cuprins ntr-o scrisoare privilegial adresat brasovenilor, crora li se confirm stpnirea unor sate din Tara Brsei, precum si alte avantaje cu caracter fiscal, drept recompens pentru c "de bunvoie si nesiliti de nimeni" s-au oferit s construiasc noua cetate a Branului. Iminenta pericolului turcesc l determin pe noul rege ungar Sigismund de Luxemburg, s adopte o politic de prietenie cu Mircea cel Btrn, domnul Trii Romnesti. Prin tratatul de aliant ncheiat ntre cei doi la Brasov (n 1395), Cetataa Branului este druit lui Mircea care o stpneste n perioada 1412-1419. La un an dup moartea lui Mircea (1418), cetatea e pus sub conducerea comitelui secuilor, iar din 1498 ea intr, pentru o perioad ndalungat, n stpnirea orasului Brasov, ca zlog pentru cei 3000 de florinii mprumutsati de brasoveni regelui Ungariei. Trecerea cettii n stpnirea Brasovului aduce dup sine importante schimbri, resimtite mai ales de satele domeniului cettii [Baciu, Turches, Satulung, Cernatu, Trlurgeni, Zizin etc.) a cror exploatare se intensifc. In acelasi timp ns, situatia satelor brnene rmne neschimbat, locuitorii bucurndu-se de statutul de trani liberi. Starea acestora ncepe s se nrutteasc pe la jumtatea veacului al XVIII-lea cnd, consolidndu-se stpnirea austriac n Transilvania, cetatea intr sub controlul acesteia, iar brnenii (colibasii) cuprinsi n

"urbariile" mprtesti (1761) sunt obligati s plteasc o serie de taxe si s efectueze o seam de munci n folosul cettii. In veacul al XIX-lea, odat cu perfectionarea armelor de foc, rolul militar al. cettii intr n declin. Vama Branului se mut mai spre munte, la Pajura, cetatea rmnnd al gzdui pe castelan, ajuns acum un fel de vechil al domeniului (v. Ana Maria Henegariu, Cetatea Bran, Bucuresci, 1963). 13. In cadrul disputei pentru obtinerea demnittii de principe al Transilvaniei, dup moartea lui Mihai Apafi I are la, la 11 aug. 1690, lupta de la Tohani-Zrnesti, ntre armatele imperiale si "curtii" (lupttori antihabsburgici) condusi de Emerik Tkly, sprijiniti de turci, ttari si de o oaste condus de Constantin Brncoveanu. Imperialii sunt nfrnti, iar E. Tkly este proclamat principe (1690-1691) de ctre dieta ntrunit la Cristian. Asediul cettii Bran, din 1789, la care se refer autorul, a avut loc cu prilejul rzboiului ruso-austro-turc din 1787-1791, cnd trile romne devin teatrul unor ndelungate operatii militare. 14. Sextil Puscariu se refer la rivalitatea, care a degenerat n cele din urm in lupte armate, dintre regele Bela al IV-lea al Ungariei u fiul su Stefan, pentru stpnirea Transilvaniei. In 1264, n urma unor insuccese militare, Stefan se retrage n cetatea Codlei de unde si organizeaz oastea - sprijinit de nobilime -, ca apoi s obtin o nsemnat victorie n campania impotriva tatlui su, a crui oaste este alungat din Transilvania. Bela IV e nevoit s-i recunoasc, n 1265, lui Stefan stpnirea deplin a teritoriilor de la rsrit de Tisa. (Vezi pe larg: St. Pascu, Voievodatul Transilvaniei, vol. I, Cluj, 1971, p. 172-174). 15. Autorul se refer la luptele din 939-940, cnd triburile slave de pe Elba mijlocie si Saale sunt supuse de germanii condusi de Otto cel Mare, si la rscoala slavilor din Brandenburg si Mecklenburg, nbusit cu mare cruzime de ctre germani, condusi de acelasi rege, n btlia de la Recknitz din 16 oct, 955. Ambele ciocniri s-au soldat cu un mare numr de prizonieri slavi. 16. Un document din 5 august 1377, de la papa Grigore al XI-lea, cuprinde prima atestare documentar cu privire la biserica Sfnta Maria. din Brasov, cunoscut apoi, dup incendiul din 1689, sub numele de Biserica Neagr. In ce priveste construirea ei, traditia oral o lega de domnia regelui Sigismund de Luxemburg (1387-1437), n timp ce unii autori dau ca an al nceperii lucrrilor fie 1383, fe 1385. Acad, Virgil Vtsianu afirm c "constructia a fost nceput n ultimul sfert al veacului al XIV-lea si terminat pe la nceputul veacului al XVI-lea" (v. Istoria artei europene, vol. I, Epoca Medie, Bucucesti, 1967, p. 555). 17. Popa Bucur Puscasu (1723-1809) era bunicul bunicului lui Sextil Puscariu dinspre tat (v. Ioan cav. de Puscariu, Notite despre tmplrile contemporane, Sibiu, 1913, p. 6, 13).

"Bunicul bunicului" din Prejmer a fost Nica Nichifor (1766-1839). Nichifor era numele de familie, pe care ns acesta l-a schimbat n Nica; fratii si au pstrat ns numele de Nichifor, A fost, ca si tatl su, negustor n Prejmer si "mare gociman" . Fiul su, Gheorghe Nica, sa stabilit la Brasov, iar fiul acestuia, Teodor Nica, a fost bunicul lui Sextil Puscariu. (Infomnatia de la Magdalena Vulpe). 18. Reluate pe scar ntins n ultimele decenii, cercetrile arheologice din vechea vatr a Brasovului au confirmat, pe baza unor probe materiale indubitabile, justetea teoriilor cu privire la permanenta si continuitatea elementului autohton romnesc pe aceste meleaguri. Ca exemplu citm din concluziile unui studiu publicat n urm cu ctiva ani: "Descoperirile... arat c pe teritoriul Brasovului existau mai multe asezri ale populatiei locale romnesti nc mainte de atestarea lui n documente. Asotfel, rspndirea materialului ceramic apartintor secolelor IX-XII confirm pentru acea vreme existenta mai multor puncte de locuire n perimetrul actualului oras. Descoperirile din cartierul Bartolomeu, de pild, atest o vietuire n jurul Dealului Sprenghi. Probabil populatiei de aici i servea, ca loc de refugiu n caz de pericol, cetatea de Pmmt de pe acel deal - o fortificatie anterioar incintei de piatr care i s-a suprapus cel mai devreme n a doua jumtate a secolului al XIII-lea... Fragmentele ceramice gsite pe Tmpa si la Pietrele lui Solomon n cotlonul denumit <<Intre pietre>> situat la captul sud-vestic al cartierului Schei, provin de la populatia romneasc a vechilor asezri din aceast parte a orasului, care folosea probabil locurile respective tot ca adposturi n vremuri grele... In sfrsit, ceramica din cartierul Blumna atest o vietuire, pe la nceputul epocii feudale timpurii, si in aceast parte a Brasovului... In concluzie, descoperirile de la Brasov constituie un argumnent n plus n combaterea nvechitei teorii a unor istorici din trecut, dup care, nainte de colonizarea german, Tara Brsei ar fi fost pustie si nelocuit. Materialul arheologic de care dispunem dovedeste c aceast regiune a fost locuit si nainte de colonizare, aici existnd o numeroas populatue local romneasc. (Ioan Pop, Date arheologice privitoare la istoria Brasovului, n "Cumidava" (II), 1968, p. 17-19). 19. Pentru descoperirile din epoca Latene, vezi Z. Szekely, Nouvelles donnees sur la culture geto-dace du sud-est de la Transylvanie, n "Thraco-Dacica", Bucuresti, 1976, p. 231 si urm. Acestora li se adaug cercetrile, nc inedite, de la Mgura Codlei, Rsnovcetate, Comana de Jos, Sercaia si Hlmeag. Continuitatea populatiei daco-gete n epoca roman este atestat si de prezenta ceramicii dacice n castrele de la Bretcu, Rsnov si Feldioara. (Informatia: Pl. Costea si I. Glodariu, cercettorii acestor obiective arheologice). 20. Dezvoltarea ulterioar a lumii contemporane, mult mai complex dcct s-a putut prevedea n acea vreme, nu a confirmat dect partial ipotezele emise de S. Puscariu.

Acest fapt nu diminueaz ins judectile de valoare referitoare la relatuile daco-romane de dup retragerea aurelian. 21. Cercetrile arheologice din ultimele trei decenii au scos la iveal n aceast zon numeroase asezri si necropole datnd din veacurile VII-X. Printre altele, deosebit de semnificativ pentru persistenta populatiei n aceast reginune n veacurle VIII-IX, este marea asezare de la Comana de Jos, cercetat integral n ultimii ani. 22. Dup ce, n 1904, obtine titlul de docent la Universitatea din Viena, Sextil Puscariu este numit - n 1906, la vrsta de 29 de ani - profesor de limba si literatura romn la Umiversitatea din Cernuti. Aiici se remarc printr-o activitate din ce n ce mai complex, manifestat att n domeniul stiintific, ct si pe trm cultural-politic, n sprijinul mfptuirii unittii nationale. In 1918 este decanul faculttii de filosofie si conduce publicatia "Glasul Bucovinei" pn spre sfrsitul anului 1919, cnd, chemat n Ardeal, devine primul rector al Universittii romnesti din Cluj (v. Mircea Vaida, Sextil Puscariu, critic si istoric literar, Cluj, 1972, p. 11-24; Onisifor Ghibu, Amintiri despre oameni pe care i-am cunoscut, Cluj-Napooa, 1974, p. 229-238). 23. Das Burzenland, Dritter Band, "Kronstadt", I teil, Herausgegeben von Erich Jekelius, Kronstadt [Brasov], 1928, p. 271 24. Teoria "pmntului pustiu", att de controversat pn nu demult, a fost lmurit pe deplin de acad. Stefan Pascu, care - pe baza unei noi interpretri a izvoarelor si a cercetrilor recente, conchide: "Motivrile documentului [1211] cu privire la cauzele pustiirii sunt, deci, caduce, iar afirmatia cu privire la locurile deserte si nelocuite trebuie socotit neveridic" (v. Voievodatul Transilvaniei, vol. I, ed. II, Cluj, 1972, p. 128). 25. Cercetrile mai noi au stabilit c Brasovul obtine privilegiul de a se nconjura cu ziduri nc n timpul regelui Ludovic de Anjou (deci nainte de 1382), dar lucrrile ncep abia in 1395, cnd regele Sigismund de Luxemburg, "sensibil la cererea btrnilor, juzilor, juratilor si a tuturor oamenilor din <<provincia>> Brasov", de a-si nconjuna orasul cu ziduri, porunceste magistratului si locuitorilor din district s nceap lucrrile de ridicare a zidurilor (cf. Sotefan Pascu, Voievodatul Transilvaniei, vol. II, lucrare n manuscris, n curs de aparitie la Editura Dacia). 26. In cadrul sistemului de aprare al cettii brasovene, Bastionul Testorilor este singura fortificatie care s-a pstrat n cele mai bune conditii pn n zilele noastre. Lucrrile de constructie a acestui puternic punct de aprare ncep n 1421 si se desfsoar n dou etape: prima durnd pn la 1436, iar cea de-a doua n anii 1570-1573. Prbusindu-se partial in 1701, bastionul este refcut abia peste cinci decenii (1750), ca apoi s sufere o nou si masiv restaurare n 1910.

Constructie unic de acest gen n tar, Bastionul Testorilor se remarc - printre altele prin prezenta galeriilor suprapuse din interior, care permiteau accesul aprtorilor la diferite puncte si nivele din zid. 27. Valeriu P. Bologa (1853-1899), dirigintele scursalei din Brasov a bncii sibiene "Albina", era sotul Luciei Puscariu, sora lui Sextil Puscariu. Unicul lor copil, Valeriu Lucian Bologa (1892-1971), rmas orfam de tat la vrsta de 6 ani, a fost crescut si educat de unchiul su, cruia i datoreaz - n bun parte - frumoasa carier stiintific de mai trziu: prafesor universitar, emiment cercettor al istoriei medicinei si farmaciei din tara noastr (v. B. Dutescu, Valeriu L. Bologa 1892-1971, Buc., 1976). 28. Biserica Sf. Bartolomeu, monument reprezentnd arhitectura cisterican, a fost construit n a doua jumtate a secolului al XIII-lea (v. V. Vtsianu, Istoria artei europene, I, Epoca medie, Buc., 1967, p. 337). Unele surse indic 1260 ca an al nceperii lucrrolor. Turnul actual a fost ridicat n 1842, n locul celui care s-a prbusit cu nou ani mai-nainte. Afirmatia din text a fost preluat prababil din: Octav Sulutiu, Brasov, (Buc., 1937), unde (p. 29) se d gresit anul 1223, ca an de mceput al lucrrilor. 29. Dup un refuz initial, principelr Tnansilvaniei accept, la 9 mai 1689 protectia mpratului si ncuviinteaz instalarea unor garnizoane imperiale n patru cetti, printre care si Brasovul. Brasovenii refuz ns s primeasc garnizoana imperial si n frunte cu breasla cizmarilor hotrsc rezistenta armat, peste capul judelui si al celorlalti oficiali. In aceast situatie imperialii trimit o armat de cteva mii de soldati, condusi de generalul Frederigo Veterani, care nfrnge rezistenta orsenilor rzvrtiti si procedeaz la represalii. Concomitent izbucneste si incendiul care a distrus apraape tot orasul si pentru care - desi problema nu e elucidat nici azi -, toate bnuielile au czut asupra armatei. 30. In cimitirul din spatele bisericii Sfnta Treime sunt nmormntati Elena BrncoveanuCantacuzino, tatl ei, Manolache Brncoveanu, si mama ei, Zoita Sturdza (Cf. O. Sulutiu, Brasov, Buc., 1937, p. 199). 31. Candid Muslea sustine c n anul 1399 Scheii aveau bisericuta lor din lemn, atestat de papa Bonifaciu al IX-lea, ea fiind ridicat pe locul unei cruci de lemn datnd din 1292. Zidria din piatr a actualei biserici, arat C. Muslea, a fost nceput n 1495, de ctre Vlad Clugrul, domnul Trii Romnesti, pribeag pe atunci prin acele locuri. Lucrarea nu a putut fi terminat, fapt care-l determin pe Neagoe Basarab s-si trimt, in 1519, mesterii spre a o svrsi ntr-o prim form, mrit fat de planul initial. In 1584, domnitorul Petru Cercel asigur zidirea altarului, horelor si tindei femeilor si mpodobeste lcasul cu mai multe icoane. Nu mult dup aceea, n 1595-1597, Aron Vod, domnul Moldovei, desvrseste cele ncepute de Petru Cercel, zugrvind interiorul, ridicnd clopotnita si nzestrnd biserica cu pretioase odoare de cult. Daruri mseamnate mai fac bisericii Mihai Viteazul, Petru Rares, Gheorghe Stefan, Constantin Brncoveanu

si altii, precum si multi dintre enoriasi. (Vezi pe larg, Candid Muslea, Biserica Sf. Nicolae din Scheii Brasovului, vol. I si II, Brasov, 1943-1946). 32. Inc din secolul al XV-lea, pe lng bisericuta. din lemn a Scheilor, cel trziu la 1480 - cum susline N. Iorga (sigur la 1497), a nceput s functioneze si o scoal. In jurul anului 1530, aici se preda n limba romn, astfel nct la stabilirea trgovisteanului diacon Coresi la Brasov, el a putut fi ajutat si de ucenicii de la scoala din Schei. La 1595-1597, cnd Aron Vod termin zidirea bisericii de piatr, la struintele crturarului pop Mihai, se ridic, n locul scolii de lemn, cea de piatr, peste care, la 1760, s-a, mai cldit un etaj, rmnnd astfel pn n zilele noastre. (Detalii la C. Muslea, op. cit., vol. I, p. 77-93; vol. II, p. 297-325). 33. Primul volum, referitor la anii 1292-1742, apare la Brasov n 1943 (p. 427). In anul 1946 apare, tot la Brasov, si cel de-al doilea volum (p. 455), cuprinznd perioada 17431837.

PARTEA A II-A 1. Cu intentia de a-si asigura un loc de refugiu n vremuri de restriste, domnitorul Constantin Brncoveanu cumpr mai multe proprietati, mosii si case, n Transilvania. Printre acestea cumpr dou rnduri de case "cu toate grdinile, pivnitele, grajdurile, cu toate cele apartintoare acestora" de la un oarecare Francisc Bialis din Schei (30 apr. 1700), si o cas n Brasovechi de la neguttorul romn Nic Hogea (1702). In cetate domnitorul mai avea o proprietate cumprat de la Ioan~a Cutitarul. In urma mazilirii domnului (1714), odat cu deposedarea familiei de toate bununrile materiale, au fost prdate si casele din Schei unde erau lzi cu lucruri scumpe si obiecte de mare pret. Toat averea domneasc din Brasov era administrat de Apostol Manu, omul de ncredere al domnitorului. Dim aceast avere, o parte a primit anapoi doamna Maria, cnd s-a ntors din azilul su asiatic de la Kiutai, unde fusese surghiunit de turci, dup uciderea voievodului. Descendentul pomenit de autor este printul Grigore Brncoveanu, care, ajuns mare ban al Olteniei, drui, n aprilie 1820, mosiile Smbta de Sus si Poiana Mrului, bisericii Sf. Treime din Brasov. (Vezi pe larg: St. Ionescu - I. Panait, Constantin Vod Brncoveanu, Buc., 1969, p. 267 s.a.) 2. Oberammergau este o localitate bavarez situat pe cursul superior al rului Ammer (cca 5000 locuitori); statiune balnear frecventat din vechime de bolnavi si turisti. In arest oras s-a mentinut pn n epoca modern obiceiul de a se organiza - ntre Vinerea Mare si Pasti - acele "Passionsspiele", un fel de reprezentatii cu caracter religios, practicate de preoti si laici mai ales n evul mediu. In vederea, "ntruprii" ct mai fidele a personajelor biblice, localnicii-interpreti si lsau brbii si prul lung. 3. Alturi de "negustori fruntasi si intelectuali crora Brasovul le pstzeaz o amintntire racunosctoare", n cimitimul din Groaveri, "cel cu morminte ngrijite si pline de flori", a fost nmormntat si Sextil Puscariu, decedat la 5 mai 1948. 4. La 10 ani de la semnare, cu prilejul negocierilor de prelungire a Conventiei comerciale romno-austro-ungare din 1875, Romnia, independent, capabil de acum s duc o politic economic proprie, formuleaz propuneri care s corespund intereselor sale politico-economice. Neacceptarea de ctre Austro-Ungaria a acestor conditii are drept urmare accentuarea vexatiunilor si restrictiilor vamale austro-umgare, fapt care duce la declansarea, n 1886, a asa-zisului rzboi vamal, care a durat pn n 1892. Starea de beligerant economic a avut grave urmri asupra dezvoltrii economiei ambelor tri, dar ea a afectat ndeosebi, pe multiple planuri, economia Transilvaniei,

bazat pe relatii firesti, traditionale si reciproc avantajoase cu provinciile surori de peste munti. Bruscnd unitatea ecomomic fireasc a ntregului teritoriu romnesc, rzboiul vamal a afectat grav att industria ct si comertul brasovean, prilejuind o puternic agitatie si nemultumiri n rndurile populatiei de pe ambele laturi ale Carpatilor. (Pe larg v. V. Jinga, Principii si orientri ale comertului exterior al Romniei (1859-1916), ClujNapoca, 1975, p. 214-243). 5. In scopul ajutorrii ostasilor romni rniti n rzboiul de independent, purtat de Romnia n 1877-78, la Brasov - ca si n alte localitti din Transilvania - ia fiint un "Comitet de actiume", al crui presedinte a fost Diamandi Manole, printre membrii si numrndu-se si I. Lapedatu, Anon Densusianu s,a. Activitavea acestui comitet debuteaz printr-un nflcrat apel pentru ajutorarea ostasilor rniti, publicat de D. Manole n "Gazeta Tnansilvaniei" 15/27 mai 1877. Drept urmare, n scurt vreme, n ntreaga Transilvanie s-a adunat suma nsemnat de 124000 franci aur. In fruntea listei s-a situat Brasovul, cu peste 20.000 franci aur, sum la care Dumitru (Tache) Stnescu contribuie cu 2.000 fr. iar Diamandi Manole cu 1.000 fr. aur (v. St. Pascu, Marea Adunare National de la Alba Iulia, Cluj, 1968, p. 14). 6. Doctorul sas Johann Honigberger, "originar" din Brasov, "aventurier de mare clas" dar si un bun cunosctor al Orientului Indeprtat, - cum ni-l prezint autorul -, este de fapt un personaj fictiv, erou al povestirii fantascice Secretul Doctorului Honigberger (1940) de Mircea Eliade, care a aprut, intr-o ultim editie, n 1969, n volumntl La tignci si alte povestiri (p. 253-306). La Brasov a trit ns Martin Honigberger (17951869) farmacist, medic si renumit explorator. 7. Este vorba de lucrarea memorialistic a lui T. C. Vcrescu, Luptele romnilor n rezbelul din 1877-1878 (2 vol), Bucuresti, 1886-1887, si de cartea lui A.P. Alessi si Masim Pop: Resbelul orientale ilustrat, aprut la Graz n 1878. 8. In urma ncheierii pactului dualist (1867) Transilvania a fost ncorporat cu totul la Ungaria, desfiintdu-i-se ultinmele rmasite de autonomie. Realizndu-se fr consimtmmtul romnilor - care constituiau majoritatea populatiei Transilvaniei -, si mpotriva vointei lor, acest act a fost viu criticat de burghezia ramn, att n pres ct si n cadrul parlamentului maghiar. Printre cele mai curajoase luri de pozitie se numr interventia lui Ilie Mcelariu din 7 martie 1867, cnd acesta a ncercat s-si rosteasc, n limba romn, cuvntarea n parlament. Intrerupt violent de presedinte si huidduit de reprezentantii oligarhiei maghiare, el si-a continuat ,discursul n limba maghiar, criticnd aspru noile legi, menitie s mpiedice dezvoltanea fireasc a natiunii romne. Alte discursuri sunt rostite cu prilejul incriminrii de ctre autoritti a Pronunciamentului de la Blaj si apoi n cadrul dezbaterilor privind noile legi din 1868: legea nationalittilor si legea nvtmmtului,

ambele cu adnci implicatii n viata politic si cultural a nationalittilor nemaghiare din Austro-Ungaria. Insuccesele mregistrate de deputatii rommi n parlamentul din Pesta i determin pe fruntasii burgheziei romne din Ardeal la o mai strns colaborare cu masele populare, iar fat de autoritti, la adoptarea unei politici de boicot, de rezietent pasiv. Departe de a nsemna inactivitate, "politica de pasivitate" a marcat o epoc de importante actiuni politice si culturale n ultimele decenii ale veacului trecut, actiuni care - culminnd cu miscarea memorandist au avut urmri binefctoare n dezvoltarea spiritului national la romnii din Travsilvania si, implicit, la pregtirea mari uniri din 1918. (Vezi pt. detalii V. Netea, Lupta romnilor din Transilvania pentru libertatea national (1848-1881), Buc., 1974, p. 351-384). 9. Este vorba de monografia lui Nicolae Densusianu despre rscoala condus de Horea, Closca si Crisan, aprut la un secol de la desfsurarea acesceia si intitulat: Revolutiunea lui Horia n Transilvania si Ungaria 1784-1785, (Bucuresti, 1884). N. Densusianu locuieste la Brasov a perioada 1873-1877. 10. Istoricul francez Cl. Fr. X. Millot, membru al Academiei Franceze, a scris n a doua jumtate a veacului al XVIII-lea o istorie universal (epocile: veche, medie si modern) care a aprut la Paris, ultima editie n 1775, n 14 volume. Aceast lucrare a cunoscut o larg circulatie si a beneficiat de mai mutlte traduceri (inclusiv n l. romn - pentru epoca veche - aprut la Sibuu n 1798, sub titlul Inceputurile temeinice ale istoriei de obste). Cea mai important traducere este cea realizat, n limba german, de W. E. Christiani, profesor la Universitatea din Kiel, care a adugat lucrrii lui Millot (decedat n 1785) perioada anilor 1775-1790, cuprins n ultimele volume - 15 si 16. Astfel, volumul 15, tratnd perioada 1775-1785, se ocup si de rscoala lui Horea. Fiecare volum are cte o ilustratie reprezentnd cel mai de seam eveniment din cele tratate n cuprinsul acestuia. Ilustratia volumului al 15-lea reprezint prindenea lui Horea de ctre soldatii imperiali fapt care atest, odat mai mult, ecoul european de care s-a bucurat rscoala din 1784-85. (Vezi pe larg N. Edroiu, Rsunetul european al rscoalei lui Horea, Cluj-Napoca, 1976). 11. Cu intentia de a-si adncii imixtiunea n treburile interne ale unor institutii autonome cum a fose biserica, n vederea maghiarizrii fortate a populatiilor nemaghiare si negermane din Austro-Ungaria, guvernul de la Budapesta prezint corpurilor legiuitoue n 1894 proiectul de lege "Despre introducerea matricolelor de stat" ,si proiectul "Despre obligativitatea cstoriei civile". Urmrind s scoat de sub patronajul legal al bisericii dou din cele mai importante evenimente (marcate oficial prin acte) din viata oricrui individ - nasterea si cstoria -, autorittile sperau intr-o accelerare a procesului maghiarizrii fortate. Viu criticate in parlament si n Casa magnatilor de ctre reprezentantii nationalittilor asuprite si de ctre capii bisericii, aceste proiecte au declansat actiuni de protest n

ntreaga tar. Cu toate acestea, cele dou legi au fost votate, iar punerea lor in practic, cu un an mai trziu, a prilejuit noi proteste din partea celor vizati. 12. La cererea insistent a mosierilor, guvernul din Budapesta a elaborat n 1880 legea XLV privitoare la comasri, lege care cuprindea clauze cu grave urmri pentru mica proprietate trneasc. Printre altele, aceast lege prevedea c "orice proprietar a crui avere atinge cel putin a 4-a parte din hotarul unei comune, poate cere comasarea", adic, n-o mai spunea legea - are dreptul de a-si stabili proprietatea ntr-un singur loc, evident al mai avantajos si fertil din hotarul comunei. Acordnd nsemnate prerogative organelor judiciare, usor de corupt, legea comasrilor a devenit un instrument eficace n mna mosierilor pentru a-si "rotunji propriettile n detrimentul fostilor iobagi si jeleri urbariali. Cum era de asteptat, aplicarea ei si comasrile nedrepte au strnit un val de proteste si nemultumiri mai ales n rndurile trnimii, care n unele cazuri (Ocna Sibiului n 1885; Fechetu-Bihor 1887; Feldiu-Nsud n 1890) s-au transformat n adevrate miscri (v. Iosif Kovacs, Desfiintarea relatiilor feudale n Transilvania, Cluj, 1973, p. 153-160). 13. Intensificarea msurilor de opresiune national, exercitate de autorittile austroungare mai ales dup ncheierea pactului dualist (1867), se soldeaz, printre altele, cu sporirea legturilor romnilor transilvneni cu "tara". Ca urmare, tot mai multe fonduri provenind din veniturile umor societti anume create ("Transilvania", "Carpatii", "Liga cultural"), din donatii sau colecte, iau drumul Ardealului, prntru a salva existenta unor publicatii romnesti si a achita multiplele amenzi aplicate redactorilor. Cile parcurse de aceste ajutoare sunt foarte variate, cel mai adesea ns mijlcirea fcndo anumite persoane de ncrcdere. Dintre acestea, numele lui V. P. Bologa, at doctorului P. Cioran, al facmacistului A. I. Ciurea, al protopopilor Voina si Saftu sunt des ntlnite n documentele si corespostdenta vremii. Un sprijinitor al luptei nationale din Transilvamia a fost si avocatul Teodor Nica, unchiul lui Sextil Puscariu, care - stabilit la Bucuresti - deptinea functia de director al Bncii Nationale a Romniei, (Vezi pentru detalii S. Polverejan si N. Cordos, Miscarea memorandist n documente (1885-1897), Cluj, 1973, p. 149-188). 14. "Gazeta de Transilvania", primul ziar politic romnesc, a aprut la Brasov n 12 martie 1838. Datorit spiritului su patriotic si aportului pe care "Gazeta Tramsilvaniei l-a adus luptei romnilor pentru nfptuirea statului national unitar romn, aceast dat a fost considerat ca un adevrat eveniment istoric. In consecint si aniversrile ce i-au urmat au constntuit momente festive pentru romni, marcate prin diferite manifestri culturale si aparitia unor volume jubiliare, ca cel din 1888, din 1908 si, mai recent, lucrarea intitulat 130 de ani de la aparitia "Gazetei de Transilvania", 1838-1968 (Brasov, 1969). 15. Termenul este preluat din lexicul, nc srac, al veacului al XIX-lea si semnific, n acest caz, lupta pentrn mentinerea fiintei nationale, pentru aprarea drepturilor natiunii,

ale poporului romn din Transilvania si emanciparea lui de sub asuprirea strin. Asadar, "nationalismul" prezent n scolile brasovene, ca si n toate scolile romnesti din Tnansilvania, nsemna de fapt - pm la Unirea din 1918 - patriotism n sensul mplinirii idealului tuturor romnilor: nfptuirea statului national unitar romn. 16. In timpul desfsurrii la Cluj a celebrului proces memorandist (7-25 mai 1894), punctul culminant l-a constituit declaratia lui Ioan Ratiu presedintele Partidului National Romn din Transilvania, care - printre altele -, de pe banca acuzatilor, face cunosout lumii ntregi c ceea ce se discut n sala "Redutei" era nssi existenta poporului romn, si c "existenta unui popor nu se discut, ci se afirm", La redactarea ntregii pledoarii, care inversa rolurile, tansformndu-i pe acuzati n acuzatori, a colaborat si juristul bucurestean Ionas Grdisteanu, trimis de Liga Cultural ca observator la proces. (Vezi pentru detalii Vasile Netea, Istoria Memorandului, Bucuresti, [1947], p. 287-296). 17. In urma difuzrii Memoriului studentilor universitari romni privitor la situatia romnilor din Transilvania si Ungaria (1891) si a ecoului favorabil de care s-a bucurac acesta peste hotare, studentii maghiari public si rspndesc brosura de Rspuns la memoriul bucurestean, n care ncearc s-i submineze continutul si prin afirmatia c ar fi alctuit de "strini". Aceast insinuare determin studentimea romn din Imperiul habsburgic s elaboreze sub conduarea lui A. C. Popovici si s difuzeze n mai multe limbi de circulatie, Replica junimii academice romne din Transilvania si Ungaria (1892) care, redactat n modul celei mai depline probitti stiintifice, a produs o puternic impresie n rndurile opiniei publice europene. 18. "Reuniunea romn de gimnastic" din Brasov s-a infiintat n toamna anu1ui 1863, la initiativa profesorului Nicolae Teclu. In 1866 reuniunea si schimb statutul, deoarece i s-a adugat "sectia de cntri", devenind "Reuniunea romn de gimnastic si de cntri". In cadrul celor dou sectii activeaz o seam de oameni de cultur si profesori, printre care I. Codru Drgusanu, P. Rosca, Ion Mesot, Stefan Iosif, Pantelimon Dima, Ciprian Porumbescu, Gheorghe Dima s.a. In 1927, ca urmare a adoptrii unui nou statut, sectia de gimnastic nu mai este inclus, vechea reuniune devenind "Reuniunea de muzic Gh, Dima". Ulterior reuniunea se afiliaz la "Astra", ca sectie aparte. 19. Cu intentia de a primeni si a dinamiza viata gazetreasc rommeasc din Transilvania, unde "Gazeta Tramsilvaniei" se pstra n limitele vechilor ei pozitii "cumptate", iar "Telegraful romn" si dovedea din ce n ce mai mult nclinatiile oportuniste, Aron Densusianu scoate la Brasov ziarul "Orientul latin`"(aprilie 1874 - oct. 1875). Condus si finantat cu colaborarea fratelui su Nicolae, a lui I. Al. Lapedatu si Teofil Frncu, noul ziar brasovean, desi cam rigid n interpretarea fenomenelor politice, se remarc prin modul transant n care ntelege s-si manifeste opiniile si s demaste

msurile adminisuative oficiale care tindeau s ngusteze aria drepturilor poporului romn din Transilvania. Aron Densusianu se stabileste la Brasov, venind de la Fgras n anul 1875. In 1880 l aflm impreun cu familia n Romnia, mai nti la Bucuressti, (un an), apoi la Iasi, ca profesor de limba si literatura latin la Univcrsitate, post pe care l va detine pn la moarte, n 1900 (v. Georgeta Antonescu, Aron Densusianu, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1974). 20. La 10/22 aug. 1895 are loc la Budapesta Congresul reprezentantilor natiunilor asuprite din Austro-Ungaria si Transilvania, care a constituit de fapt o aliant politic romno-serbo-slovac, ndreptat impotriva politicii de maghiarizare fortat a natiunilor si nationalitatilor din Imperiul habsburgic. Ca for executiv, congresul alege un "Comitet de lupt", menit s organizeze si s conduc intreaga activtitate n spiritul principiilor enuntate de congres. 21. Este vorba de Ioan Popea (1839-1903) profesor dc limba romn, limba german si religie n perioada 1865-1900. Autor al mai multor mamuale scolare, I. Popea - cunoscut n familia Puscariu si printre elevi mai ales svb numele de "Neica Nit" -, desfsoar si o bogat activitate publicistic. In 1887/8 redacteaz, mpreun cu Andrei Brseanu, revista pedagogic "Scoala si familia" (an. II). Anecdota cu sugativa si alte ntmplri amintite de S. Puscariu au fost consemnate si n "foaia ocazional" "Gaudeamus Sigismund" editat la Cluj de fostii elevi ai Liceului "Andrei Saguna" din Brasov, la 29 iunie 1925 (numr unic) "n folosul Mesei Studentilor". 22. Autorul se refer la profesorul Paul Budiu (1854-1911), originar din Sntana (jud. Arad). Studii la Budapesta si Viena. Este numit la liceul din Brasov n anul 1880, la catedra de filologie clasic. Traduce si prelucreaz mai multe manuale scolare pentru nvtmntul secundar (limba greac si limba latin). 23. Reprezentantul celui "de al treilea tip" este Nicolae Piltia (1848-1901), origimar din Smbta de Sus, jud. Brasov, absolvent al Universittii din Viena. Pred limbile clasice si germana la liceul din Brasov n 1878-1898. Este autorul unor aprapreciate studii si manuale scolare privitoare la limbile clasice si la limba german.

Poarta de intrare n Strada Vmii si interiorul orasului nainte de marele incendiu din 1689 (dupa o stamp)