Cuprins

1. Dispozitii generale aferente accidentelor de munca si a bolilor profesionale 2. Cercetarea accidentelor de munca si a bolilor profesionale 3. Indemnizatiile pentru accidentele de munca si boli profesionale 4. Prevenirea accidentelor de munca si a bolilor profesionale

1

prin care se asigură protecţia socială împotriva următoarelor categorii de riscuri profesionale: diminuarea capacităţii de muncă. care se repercuteaza indiferent de nivelul de dezvoltare al unei tari si în pierderi economice importante. pierderea capacităţii de muncă.000 de oameni. deces ca urmare a accidentului de muncă sau a bolii profesionale. Asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale (1) Asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale constă în stabilirea unor raporturi specifice.000 de decese anuale atribuite locului de munca.Introducere Accidentele de munca si bolile profesionale au reprezentat si reprezinta si in prezent tragedia umana cea mai dura a tuturor activitatilor umane.99: Articolul 1. . identificarea si evaluarea riscurilor si implementarea de metode eficiente de urmarire si prevenire a acestora. (2) Asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale face parte integrantă din sistemul public de asigurări sociale obligatorii.12. 1. .imbunatatirea conditiilor de lucru prin cresterea sigurantei si protectia sanatatii angajatilor. Obiectivele specifice stabilite in diferitele programe de actiune referitoare la sanatatea si protectia muncii sunt: .cunoasterea cauzelor accidentelor de munca si a bolilor profesionale. Asta inseamna ca zilnic mor in jur de 5. Garantarea dreptului la asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale Dreptul la asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale este garantat de stat. Organizatia internationala a Muncii estimeaza ca aproximativ 2.2 milioane de oameni mor anual în accidente de munca sau din cauza unor boli profesionale.756-XIV din 24.promovarea si dezvoltarea unei culturi privind sanatatea si siguranta in munca. Uniunea Europeana (EU15) a facut un raport anterior extinderii de acum 2 ani si a estimat 120. 2 . Dispozitii generale aferente accidentelor de munca si a bolilor profesionale Accidentele de munca si bolile profesionale sunt reglementate de Legea asigurării pentru accidente de muncă şi boli profesionale Nr. Articolul 2.000 de decese profesionale iar Statele Unite estimeaza 103.

Articolul 5.a). în baza dispoziţiei legale a unui angajator din Republica Moldova. Încheierea asigurării Asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale se încheie în modul stabilit de Casa Naţională de Asigurări Sociale. Calitatea de asigurat (1) Calitatea de asigurat pentru accidente de muncă şi boli profesionale se menţine pe durata acţiunii raporturilor de asigurare şi decade din momentul încetării acestora. calitatea de asigurat se menţine şi după încetarea raporturilor de asigurare dacă fostul asigurat dovedeşte. pe principiul contributivităţii obligatorii şi pe alte principii ale sistemului public de asigurări sociale obligatorii. pe durata mandatului. b) promovarea securităţii muncii şi a prevenirii accidentelor de muncă şi bolilor profesionale. (2) Angajatorul are obligaţia să realizeze fiecărui salariat asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale din momentul încheierii contractului individual de muncă. cu acte medicale eliberate în mod legal. în bază de contract individual de muncă. sînt asiguraţi pentru accidente de muncă şi boli profesionale şi se denumesc asiguraţi: a) cetăţenii Republicii Moldova. (2) În cazul bolii profesionale. în mod obligatoriu. că boala a fost cauzată de factori de risc specifici locului de muncă. Articolul 6. Raporturi de asigurare (1) Raporturile de asigurare se stabilesc între angajator şi asigurător.(3) Asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale garantează persoanelor asigurate un ansamblu de prestaţii şi indemnizaţii pentru: a) diminuarea şi compensarea consecinţelor accidentelor de muncă şi bolilor profesionale. cetăţenii străini şi apatrizii care desfăşoară activitate pe teritoriul Republicii Moldova. (5) Asigurător pentru accidente de muncă şi boli profesionale este Casa Naţională de Asigurări Sociale şi structurile teritoriale ale acesteia. încheiat cu un angajator din Republica Moldova. Persoanele asigurate În conformitate cu prezenta lege. 3 . b) cetăţenii Republicii Moldova care desfăşoară activitate în străinătate. ale căror drepturi şi obligaţii sînt asimilate cu cele ale persoanelor prevăzute la lit. c) persoanele care desfăşoară activitate în funcţii elective sau sînt numite în autorităţile publice. Angajatori sînt denumite persoanele juridice şi fizice care folosesc munca salariată. Articolul 3. Articolul 4. (4) Asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale se fundamentează pe principiul asumării riscului profesional de către persoanele ce beneficiază de rezultatul muncii prestate.

Potrivit legii.prestarea muncii în condiţii de risc sporit fără a aplica măsuri de protecţie şi prevenire.exploatarea echipamentelor de muncă improvizate fără dispozitive de protecţie.aplicarea tehnologiilor depăşite şi periculoase. 4 . cu orice tip de proprietate şi formă juridică de organizare. b) reabilitarea medicală şi profesională a asiguraţilor. Protecţiei Sociale şi Familiei şi are drept obiective controlul de stat asupra respectării actelor legislative şi a altor acte normative în domeniul muncii la întreprinderi.8 din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. c) acordarea de prestaţii şi indemnizaţii în bani.lipsa unor strategii de protecţie şi prevenire la nivel de unitate. . precum şi în autorităţile administraţiei publice centrale şi locale. . Activităţile de control se desfăşoară cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. instituţii şi organizaţii. Obiectivele asigurării (1) Asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale are următoarele obiective: a) prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale. . Cercetarea accidentelor de munca si a bolilor profesionale În conformitate cu art.amplasarea proceselor tehnologice în încăperi neadecvate. . victime ale accidentelor de muncă şi bolilor profesionale. Articolul 8. Cazul asigurat Cazurile asigurate sînt accidentele de muncă şi bolile profesionale. în condiţiile prezentei legi. precum şi recuperarea capacităţii de muncă a acestora.neasigurarea cu echipament de protecţie.186-XVI din 10 iulie 2008. Cele mai frecvent întîlnite deficienţe de securitate şi sănătate în muncă şi abateri de la prevederile legale din domeniu sînt: . (2) Asigurătorul are obligaţia să-şi organizeze activitatea pentru realizarea obiectivelor prevăzute în prezentul articol. 2.admiterea la lucru a persoanelor fără pregătire profesională şi fără instruire în materie de securitate şi sănătate în muncă. controlul aplicării de către angajatori a acesteia şi a altor acte normative de securitate şi sănătate în muncă este exercitat de Inspecţia Muncii. . Inspecţia Muncii este organ al administraţiei publice centrale care se află în subordinea Ministerului Muncii. precum şi să păstreze confidenţialitatea asupra tuturor informaţiilor la care are acces în realizarea acestor obiective. la persoane fizice care angajează salariaţi.Articolul 7.140-XV din 10 mai 2001 privind Inspecţia Muncii. .

j) participarea autorităţilor publice la realizarea măsurilor de protecţie a muncii. prin asigurarea socială obligatorie contra accidentelor de muncă şi bolilor profesionale. .222 din Codul muncii.efortul fizic. k) pregătirea şi reciclarea specialiştilor în domeniul protecţiei muncii. i) propagarea experienţei avansate în domeniul protecţiei muncii.zgomot de nivel sporit.neefectuarea atestării locurilor de muncă. . precum şi ale membrilor familiilor lor. . c) coordonarea activităţilor în domeniul protecţiei muncii şi al mediului. . Potrivit datelor statistice.iluminatul cu devieri de la cerinţele normative. bolile profesionale şi consecinţele materiale ale acestora. h) stabilirea compensaţiilor pentru munca în condiţii grele. pulberi şi alte impurităţi din mediul de muncă cu un grad de concentrare ce depăşeşte limitele admisibile.vibraţii de nivel sporit. vătămătoare şi/sau periculoase ce nu pot fi înlăturate în condiţiile nivelului tehnic actual al producţiei şi al organizării muncii. .. pe eşantioane reprezentative teritorial şi pe domenii de activitate. g) apărarea intereselor legitime ale salariaţilor care au avut de suferit în urma accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale. Conform art. (1) Direcţiile principale ale politicii de stat în domeniul protecţiei muncii sînt: a) asigurarea priorităţii privind păstrarea vieţii şi sănătăţii salariaţilor. Datele statistice de securitate şi sănătate în muncă se colectează de la agenţi economici anual. f) cercetarea şi evidenţa accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale. . 5 . accidentele de muncă. conform metodelor stabilite de Biroul Naţional de Statistică.umiditate sporită a aerului. circa 4 la sută din numărul total de salariaţi muncesc în condiţii de muncă necorespunzătoare cerinţelor de securitate şi sănătate în muncă. b) emiterea şi aplicarea actelor normative privind protecţia muncii. e) sprijinirea controlului obştesc asupra respectării drepturilor şi intereselor legitime ale salariaţilor în domeniul protecţiei muncii.temperaturi cu deviere de la valorile acceptabile.gaze. l) organizarea evidenţei statistice de stat privind condiţiile de muncă. d) supravegherea şi controlul de stat asupra respectării actelor normative în domeniul protecţiei muncii. Cele mai pronunţate condiţii necorespunzătoare sînt: .

executare şi exploatare a construcţiilor şi echipamentelor tehnice. sindicatelor. a echipamentului de protecţie şi de lucru. conform cerinţelor şi procedurii stabilite în lege. proiectare. (2) Realizarea direcţiilor principale ale politicii de stat în domeniul protecţiei muncii se asigură prin acţiuni coordonate ale autorităţilor publice centrale şi locale. o) contribuirea la crearea condiţiilor de muncă nepericuloase. 6 . cu mijloace curativ-profilactice din contul angajatorului. angajatorilor. în etapa de cercetare. ale patronatelor.m) asigurarea funcţionării sistemului informaţional unic în domeniul protecţiei muncii. p) reglementarea asigurării salariaţilor cu echipament de protecţie individuală şi colectivă. cu încăperi şi instalaţii sanitar-socialĺ. din Codul Muncii . Articolul 225. g) să asigure evaluarea factorilor de risc la locurile de muncă. i) să nu atragă mijloacele salariaţilor în acoperirea cheltuielilor legate de realizarea măsurilor de protecţie a muncii în unitate. h) să asigure elaborarea şi realizarea planului anual privind măsurile de protecţie a muncii în unitate. reprezentanţilor salariaţilor. n) colaborarea internaţională în domeniul protecţiei muncii. documentele eliberate de organele abilitate. f) să contribuie la constituirea în unitate a comitetului pentru protecţia muncii. c) să stabilească împuternicirile şi obligaţiile managerilor privind realizarea măsurilor de protecţie a muncii şi să asigure supravegherea şi controlul desfăşurării activităţii în condiţii de securitate. de elaborare a proceselor tehnologice. la elaborarea şi utilizarea tehnicii şi a tehnologiilor nepericuloase. în cazul lansării în producţie a echipamentelor tehnice. obligaţiile angajatorului privind asigurarea protecţiei muncii Angajatorul răspunde de asigurarea protecţiei muncii în unitate şi are următoarele obligaţii în acest domeniu: a) să aprobe. printre direcţiile principale ale politicii de stat în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă se numără şi cercetarea şi evidenţa accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale. e) să achite instituţiilor medicale cheltuielile pentru acordarea ajutorului medical de urgenţă în caz de accidente de muncă şi acutizare a bolilor profesionale. aplicarea cărora ar elimina riscurile de accidentare a salariaţilor şi de contractare a bolilor profesionale. soluţii conforme normelor de protecţie a muncii. la producerea mijloacelor de protecţie individuală şi colectivă a salariaţilor. precum şi să menţină condiţiile pentru care s-au obţinut acestea şi să solicite revizuirea documentelor respective în cazul schimbării condiţiilor iniţiale. b) să obţină. d) să organizeze serviciul pentru protecţia muncii şi serviciul medical.

j) să admită la lucru numai persoane care. a aparaturii de măsură şi control. curăţarea şi dezintoxicarea acestuia. elaborarea şi realizarea măsurilor de prevenire a acestora. corespunzătoare condiţiilor în care se desfăşoară activitatea la locurile de muncă. de comun acord cu reprezentanţii salariaţilor. transferul la o muncă mai uşoară a salariaţilor care au nevoie de aceasta din motive de sănătate. m) să elaboreze şi să aprobe. t) să asigure fiecare salariat contra accidentelor de muncă şi bolilor profesionale. k) să asigure informarea fiecărui salariat asupra riscurilor la care acesta este expus în desfăşurarea activităţii sale la locul de muncă. instrucţiuni cu privire la protecţia muncii. să asigure periodicitatea acestor controale (examene). p) să acorde alimentaţie de protecţie salariaţilor care lucrează în condiţii de muncă vătămătoare. v) să asigure. u) din Codul muncii şi art. inclusiv instruirea împuterniciţilor pentru protecţia muncii. în modul stabilit de prezentul cod. l) să asigure instruirea salariaţilor în materie de protecţie a muncii. u) să asigure comunicarea. r) să asigure buna funcţionare a sistemelor şi dispozitivelor de protecţie. n) să asigure dotarea salariaţilor cu echipament individual de protecţie şi de lucru. x) să efectueze. reţinere şi neutralizare a substanţelor nocive degajate în desfăşurarea proceselor tehnologice. 7 . precum şi a instalaţiilor de captare. p) din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. cercetarea. elaborarea şi realizarea măsurilor de prevenire a acestora. o) să acorde materiale igienico-sanitare salariaţilor care lucrează la locuri de muncă cu condiţii de murdărire excesivă a pielii sau unde este posibilă acţiunea substanţelor nocive asupra mîinilor. cercetarea. precum şi păstrarea.186-XVI din 10 iulie 2008. corespund sarcinilor de muncă ce urmează să le execute. repararea. acordarea primului ajutor şi transportarea salariaţilor în instituţii medicale. precum şi asupra măsurilor preventive necesare. s) să nu ceară salariatului îndeplinirea unor sarcini de muncă cu pericol iminent de accidentare.225 lit. Potrivit art. angajatorul este obligat să asigure comunicarea.13 lit. în urma controlului (examenului) medical. întreţinerea. evidenţa şi raportarea corectă şi în termenele stabilite a accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale produse în unitate. în caz de accidentare sau de îmbolnăvire la locul de muncă. evidenţa şi raportarea corectă şi în termenele stabilite a accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale produse în unitate.

Un obstacol în cercetarea obiectivă a circumstanţelor şi cauzelor în care se produc accidentele de muncă. după care devine posibilă cercetarea accidentului. Prin Dispoziţia Inspectorului General de Stat al Muncii au fost dispuse spre cercetare inspectorilor de muncă 269 de accidente. că ponderea cea mai mare. se înregistrează un număr mai mare de 550 accidentaţi proveniţi din accidente de muncă. Repartizarea accidentelor de muncă după genul de activitate denotă. Numărul de accidente de muncă produse între anii 2006-2010 determină un indice de frecvenţă cuprins între 8 . urmată de construcţii unde sau produs 7 accidente grave şi 7 mortale. Astfel pe parcursul anului 2010 şi în lunile ianuarie-septembrie 2011. 159 au fost clasificate ca accidente de muncă.revine agriculturii şi silviculturii – 18 accidente de muncă grave şi 14 mortale. Din numărul total de accidente cercetate de inspectorii de muncă. O dificultate aparte în procesul de cercetare o constituie accidentele produse cu persoanele aflate într-o relaţie de muncă nelegalizată. De către comisiile de cercetare a întreprinderilor au fost cercetate 384 accidente cu incapacitate temporară de muncă.Cercetarea accidentelor de muncă se efectuează în conformitate cu Regulamentul privind modul de cercetare a accidentelor de muncă. anual. În temeiul acestui Regulament angajatorului îi revine obligaţiunea să raporteze anual organelor de statistică despre accidentele de muncă produse la unitate.1361 din 22 decembrie 2005. ca şi în perioada respectivă. din care 67 mortale – în rezultatul cărora au avut de suferit mortal 73 persoane. Regulamentul în cauză obligă angajatorul să comunice imediat la Inspecţia Muncii despre producerea accidentelor de muncă şi să asigure cercetarea acestora. aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. şi prin urmare un obstacol în determinarea măsurilor de prevenire a unor evenimente similare este comunicarea cu întîrziere sau necomunicarea de către angajator către Inspecţia Muncii despre producerea acestor evenimente. la Inspecţia Muncii au fost comunicate 653 accidente. (inclusiv 13 accidente suferite în anii precedenţi). Anual inspectorii de muncă cercetează mai mult de 130 accidente de muncă. Din cauza deficienţilor de securitate. iar accidentele de muncă grave şi mortale se cercetează de inspectorii de muncă. 92 grave – în care au suferit 107 persoane şi 21 accidente cu incapacitate temporară de muncă. în urma cărora au suferit 294 persoane. Din numărul accidentelor de muncă comunicate 2 s-au produs cu persoane care nu aveau o relaţie de muncă legalizată în modul stabilit de legislaţie. În asemenea situaţii se impune dovedirea în instanţa de judecată a existenţei relaţiilor de muncă. Acest Regulament stabileşte că accidentele cu incapacitate temporară de muncă pot fi cercetate de angajator. potrivit statisticilor. Accidentele de muncă implică şi anumite pierderi materiale şi financiare.

au fost provocate de acţiunea vibraţiei. transporturi. . că ponderea cea mai mare revine activităţilor din ramura construcţiilor – 34 accidentaţi mortal.88 . după care vine industria prelucrătoare cu 25 accidentaţi mortal. urmată de agricultură şi silvicultură – 29 accidentaţi mortal.4 la 100 mii de angajaţi. diferite obiecte. gaze şi ape – 199 accidentaţi. lovire sau strivire cu maşini. urmată de administraţia publică şi apărare – 477 accidentaţi.de prindere. unităţi de transport. activităţile din agricultură şi silvicultură – 206 accidentaţi. prăbuşire sau proiectare de obiecte.1% . unelte. . efectuată de Ministerul Sănătăţii. Cauzele şi circumstanţele în care s-au produs accidentele de muncă sînt determinate de deficienţe de cunoştinţe şi abilităţi de a organiza procese de muncă. formula şi executa în condiţii nepericuloase sarcinile de muncă.07 (numărul de accidentaţi care revine la o mie de salariaţi) şi un indice de durată medie a incapacităţii temporare de muncă pentru accidente de muncă cuprins între 22.1. Ponderea cea mai mare a numărului de accidentaţi în muncă între anii 2006-2010 revine industriei prelucrătoare cu 763 accidentaţi.1% .0.au fost provocate de acţiunea germenilor patogeni. . din domeniul energetic.de cădere. . .6 (numărul de zile-om incapacitate temporară de muncă ce revine unui accidentat).36.19 – 33. Din numărul total de boli profesionale înregistrate în această perioadă: . . de a stabili. 9 .mijloacele de producţie – de la 6% la 12% de cazuri de accidentare.au fost provocate de acţiunea substanţelor chimice toxice. comerţ cu ridicata şi amănuntul – 19 accidentaţi mortal. . Astfel.sarcina de muncă – de la 6% la 38% de cazuri de accidentare. transporturi. depozitare şi comunicaţii – 18 accidentaţi mortal şi energetica.22. Datele statistice demonstrează că cel mai frecvent accidentele de muncă se produc în împrejurări ce ţin: . după care vin activităţile din domeniul construcţiilor – 190 accidentaţi. depozitare şi comunicaţi – 254 accidentaţi. gaze şi ape cu 14 accidentaţi mortal.mediul de muncă – de la 5% la 6% de cazuri de accidentare. Cauzele care duc la accidentare de cele mai multe ori depind de: . indice de morbiditate profesională a constituit în medie 2.de cădere de la înălţime şi la acelaşi nivel.executant – de la 50% la 80% de cazuri de accidentare. arată că în anii 2000-2009 în Republica Moldova au fost înregistrate 296 de cazuri de boală profesională. cu 335 de persoane afectate. Repartizarea accidentelor de muncă produse în anii 2006 – 2010 după genul de activitate denotă.13.7% . Analiza morbidităţii profesionale.

nerespectarea regimului de muncă şi odihnă. O importanţă deosebită în apariţia bolilor profesionale cronice o are durata muncii în condiţii nocive şi nefavorabile.4%. a cerinţelor sănătăţii şi securităţii la locul de muncă. .au fost provocate de acţiunea altor factori. biologică.3%. .lipsa sistemelor de încălzire în încăperile de producere şi auxiliare în perioada rece a anului. cu atît e mai înaltă incidenţa bolilor profesionale şi invers.locuri de muncă imperfecte.1%. impactul factorilor de risc de origine chimică. fizică. . .parametrii microclimatici nefavorabili.7% .3% .8% şi pînă la 15 ani – 23.3. Cota afectaţilor cu un stajiu de muncă de peste 25 ani constituie 39. asigurarea insuficientă a angajaţilor cu echipament special şi mijloace individuale de protecţie. .lucrătorii cu agrochimicatele – 5. Cauzele care au contribuit.prezenţa unor substanţe chimice toxice în aerul zonei de muncă.8% .3% . a factorilor fizici şi biologici. . Cele expuse mai sus confirmă faptul existenţei unei corelaţii exprimate dintre starea reală a condiţiilor de muncă la majoritatea obiectivelor în funcţiune. S-a constatat că cu cît e mai mare vechimea în muncă. .5. direct sau indirect. de la 20 pînă la 25 ani – 21. de la 15 pînă la 20 ani – 15.lucrătorii medicali – 17.alte profesii – în sumă 20. . morbiditatea profesională în perioada raportată se repartizează după cum urmează: .. 10 . . . . .au fost provocate de acţiunea pulberilor. După profesii.6%.lipsa sau funcţionarea neefectivă a sistemelor de ventilaţie. nivelul cărora deseori depăşeşte limitele maxime admise.11.5%.au fost provocate de acţiunea agrochimicatelor. .au fost provocate de acţiunea zgomotului.prezenţa curenţilor de aer rece.mecanizatorii – 38.5%.7. lipsa asistenţei medicale la locul de muncă şi nivelul sporit al indicilor morbidităţii cu incapacitate temporară de muncă a salariaţilor din ramurile de bază ale economiei naţionale. psiho-emoţională din mediul de producere asupra organismului lucrătorilor.8%.muncitorii de la întreprinderile industriale – 18. la formarea indicilor morbidităţii profesionale sînt: .0%.

Transpunerea în legislaţia naţională a Directivelor UE în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.Prezintă o dificultate în aplicarea cadrului legal de securitate şi sănătate în muncă şi anumite divergenţe ce se conţin în Codul muncii şi Legea securităţii şi sănătăţii în muncă şi în alte acte normative ce reglementează în acest domeniu. angajatorii. lei. cheltuiesc anual mijloace financiare care constituie sume ce depăşesc 18 mil. precum şi despre căile de respectare a acesteia. cu reprezentanţii mediului de afaceri. de asigurarea condiţiilor de muncă nepericuloase şi inofensive şi de prevenirea accidentelor de muncă. diferite posturi de radio şi televiziune. în vederea prevenirii accidentelor de muncă şi asigurării condiţiilor inofensive de muncă. Pe parcursul mai multor ani Inspecţia Muncii organizează. La aceste întruniri se pun în dezbatere diverse situaţii care ţin de aplicarea Legii securităţii şi sănătăţii în muncă. Elaborarea şi promovarea spre adoptare a actelor normative prevăzute de Planul naţional de armonizare a legislaţiei pentru anul 2010 şi Planului naţional de armonizare a legislaţiei pentru anul 2011. În această ordine de idei se înscrie participarea frecventă a conducerii Inspecţiei Muncii în cadrul emisiunilor radiofonice şi televizate cu comentarii privind aplicarea legislaţiei securităţii şi sănătăţii în muncă. Pentru sporirea continuă a securităţii şi sănătăţii în muncă se fac necesare anumite acţiuni printre care se înscriu: Aducerea prevederilor Codului muncii şi a altor acte normative în concordanţă cu prevederile Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. realizează şi participă în diverse întruniri cu reprezentanţii autorităţilor administraţiei publice locale. În procesele de informare sînt apelate organele de presă centrale şi locale. În vederea sensibilizării celor interesaţi în asigurarea condiţiilor de securitate şi sănătate în muncă Inspecţia Muncii informează prin diferite surse mass-media despre prevederile legislaţiei din acest domeniu. De asemenea constituie o dificultate în aplicarea legii şi lipsa unei subdiviziuni structurale cu atribuţii de sănătate în muncă în cadrul Inspecţiei Muncii. în ansamblu pe ţară. prevăzute de viitorul Acord de asociere RM-UE. Datele statistice demonstrează că. fapt care conduce şi la îmbunătăţirea securităţii şi sănătăţii în muncă.186-XVI din 10 iulie 2008. Dezvoltarea capacităţilor instituţionale ale organelor cu atribuţii în materie de securitate şi sănătate în muncă după cum urmează: 11 . Eforturile depuse de inspectorii de muncă în activităţile de control şi în procesul de monitorizare a aplicării cadrului legal din domeniul securităţii şi sănătăţi în muncă contribuie la stabilirea unei tendinţe uşor sesizabile de conformare a angajatorilor la prevederile legale din domeniu.

Indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă cauzată de un accident de muncă sau de o boală profesională se stabileşte în temeiul Legii asigurării pentru accidente de muncă şi boli profesionale nr. 3. Indemnizatiile pentru accidentele de munca si boli profesionale Dreptul la indemnizaţii pentru incapacitate temporară de muncă şi altor prestaţii de asigurări sociale îl au asiguraţii sistemului public de asigurări sociale.- crearea în cadrul Ministerului Muncii. Propagarea. crearea în cadrul acesteia a unei subdiviziuni interioare cu atribuţii distincte în domeniul sănătăţii în muncă. fapt care asigură integritatea anatomo-funcţională şi sănătatea salariatului. cît şi despre prejudiciile directe şi indirecte ce apar în consecinţa accidentelor de muncă şi îmbolnăvirilor la locurile de muncă. apte să ofere servicii de calitate în domeniul de referinţă.756. majorarea efectivului-limită şi întărirea capacităţilor Inspecţiei Muncii. ceea ce la rîndul său condiţionează realizarea unui anumit nivel al calităţii vieţii. precum şi prevenirea unor pierderi materiale considerabile.XIV din 24 decembrie 1999. precum şi a căilor de respectare a acesteia. domiciliaţi permanent în Republica Moldova. - - - - - - Realizarea acestor acţiuni va contribui în primul rînd la realizarea celui mai important drept al salariaţilor ce decurg din relaţiile de muncă – dreptul la un loc de muncă inofensiv şi nepericulos. Perfecţionarea cadrului legal referitor la asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale întru stabilirea cotelor de asigurare socială în raport cu riscul de accidentare şi îmbolnăvire a salariaţilor pe care îl reprezintă unitatea economică. În acelaşi timp condiţiile nepericuloase şi inofensive asigură şi sporirea productivităţii muncii. Protecţiei Sociale şi Familiei a unei subdiviziuni interioare separate abilitate cu atribuţii distincte în domeniul de referinţă. a prevederilor legislaţiei în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă. prin diferite surse mass-media. Examinarea posibilităţii creării unei instituţii de stat cu atribuţii distincte în domeniul sănătăţii în muncă. Înăsprirea sancţiunilor administrative pentru neasigurarea condiţiilor de muncă nepericuloase şi inofensive. 12 . despre fenomenul accidentării şi îmbolnăvii la locurile de muncă. Sporirea nivelului de sesizare şi informare a publicului larg despre pericolele ce le prezintă locurile de muncă cu deficienţe de securitate şi sănătate în muncă.

Conform Legii Nr. poate propune.756-XIV din 24. c) prestaţii pentru reabilitarea profesională. din mijloacele Fondului de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale. în intervalul de un an. calculate de la data pierderii temporare a capacităţii de muncă. stabilită conform prevederilor art. calculate de la data pierderii temporare a capacităţii de muncă. (3) Indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă se plăteşte pentru zilele lucrătoare din primele 20 de zile calendaristice. (2) Cuantumul indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă constituie 100 % din salariul mediu lunar asigurat al asiguratului pe ultimele 6 luni premergătoare lunii în care s-a produs accidentul de muncă sau a fost constatată îmbolnăvirea profesională.Indemnizaţia se plăteşte pentru zilele lucrătoare din primele 20 de zile calendaristice. (6) Medicul expert al asigurătorului decide. din mijloacele proprii. din mijloacele proprii. după caz. e) indemnizaţie pentru transferarea temporară la altă muncă. medicul curant din instituţia medicală. conform legislaţiei. cu menţinerea dreptului la indemnizaţie pentru 13 . Articolul 14. (4) Durata de acordare a indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă este de pînă la 180 de zile.12.din mijloacele bugetului asigurărilor sociale de stat.de către structurile teritoriale ale Casei Naţionale de Asigurări Sociale. de către angajator.99: Articolul 9. g) indemnizaţie de deces. iar din a 21-a zi . iar din a 21-a zi . prelungirea concediului medical peste 180 de zile. Prestaţii şi indemnizaţii de asigurare (1) Asiguraţii au dreptul la următoarele prestaţii şi indemnizaţii de asigurare: a) prestaţii pentru reabilitare medicală. Indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă (1) Pe durata incapacităţii temporare de muncă cauzate de un accident de muncă sau de o boală profesională. dar nu mai mult decît cu 30 de zile. şi se calculează din prima zi de concediu medical.12 din prezenta lege. b) prestaţii pentru recuperarea capacităţii de muncă. f) indemnizaţie de invaliditate. (5) În situaţii temeinic motivate de posibilitatea recuperării medicale şi profesionale a asiguratului. prelungirea concediului medical pentru continuarea programului de recuperare. (2) Prestaţiile pentru reabilitare medicală şi recuperarea capacităţii de muncă au prioritate faţă de indemnizaţii. asiguraţii beneficiază de indemnizaţie. de către angajator. d) indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă.

în modul stabilit de legislaţie. adoptarea şi aplicarea măsurilor de prevenire a accidentelor de muncă şi bolilor profesionale. b) îmbunătăţirii condiţiilor de muncă. c) să furnizeze orice informaţie solicitată de asigurător ce se referă la factorii de risc de la locurile de muncă. b) să asigure informarea angajaţilor. Responsabilităţile şi obligaţiile angajatorilor şi angajaţilor (1) Angajatorii răspund pentru crearea condiţiilor de securitate şi igienă la locurile de muncă conform legislaţiei. (4) Pentru realizarea măsurilor de prevenire. încadrarea într-un grad de invaliditate.99: Articolul 21.incapacitate temporară de muncă. întocmite de autorităţile competente. (2) Angajatorii au obligaţia: a) să aplice măsuri de securitate şi igienă a muncii pentru prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale. (3) Angajaţii au obligaţia să cunoască şi să respecte măsurile luate de angajatori pentru prevenirea accidentelor de muncă şi bolilor profesionale. (7) Indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă cauzată prin accidente de muncă sau boli profesionale. şi documentelor de cercetare a accidentului de muncă sau de constatare a îmbolnăvirii profesionale. 4. eliberat conform legislaţiei.12. prin majorarea sau reducerea contribuţiilor de asigurare şi prin alte forme legale. Articolul 22. pentru eliminarea factorilor de risc. participarea acestora la elaborarea. (8) În situaţia în care asiguratul a fost încadrat într-un grad de invaliditate pînă la expirarea termenului de 180 de zile. se acordă pe baza certificatului medical. Prevenirea accidentelor de munca si a bolilor profesionale Conform Legii Nr. activitatea de prevenire a accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale. fără ca acest lucru să atragă consecinţe asupra lor. în scopul: a) menţinerii integrităţii fizice şi psihice a persoanelor asigurate. salariaţii nu suportă nici un fel de cheltuieli. 14 .756-XIV din 24. Promovarea şi stimularea activităţii de prevenire a accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale Asigurătorul are sarcina să promoveze şi să stimuleze. reluarea activităţii la acelaşi loc de muncă sau la un alt loc de muncă ori propune. indemnizaţia se va acorda pînă la data în care s-a emis decizia cu privire la încadrarea într-un grad de invaliditate. (5) Angajaţii au dreptul să sesizeze asigurătorul asupra neluării de către angajator a unor măsuri de prevenire.

Hotarirea pentru aprobarea Regulamentului cu privire la stabilirea indemnizaţiei de invaliditate pentru accidente de muncă sau boli profesionale nr. Legea asigurării pentru accidente de muncă şi boli profesionale Nr. Hotarirea Guvernului RM privind aprobarea Regulamentului cu privire la condiţiile de stabilire. Codul Muncii al Republicii Moldova //Monitorul Oficial Nr.02.2005 articolul: 162 adoptat: 03.99 //Monitorul Oficial 31-33/192.12. Bibliografie 1. 23. modul de calcul şi de plată a indemnizaţiilor pentru incapacitate temporară de muncă şi altor prestaţii de asigurări sociale nr.756-XIV din 24.2003 2. Cercetarea accidentelor de muncă şi a cauzelor îmbolnăvirilor profesionale Cercetarea accidentelor de muncă şi a cauzelor îmbolnăvirilor profesionale se efectuează în modul stabilit de Guvern.2001 5.03. 1101 din 17.02. Articolul 23.c) eliminării sau reducerii riscului survenirii cazului asigurat. 108 Oficial nr 024 din: 11.2000 3.186-XVI din 10 iulie 2008 4. Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr.2005 // Monitorul 15 .07. 159-162 29.10.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful