Clonare, biotehnologii, ameliorare

Clonarea umana introducere

Desi practica clonarii organismelor este raspindita de citeva sute de ani in horticultura, recentele descoperiri tehnologice care au permis si clonarea animala sunt extrem de controversate. S-au desfasurat multiple programe pro si contra clonarii umane. Unele grupari se opun clonarii terapeutice, dar cele mai multe organizatii religioase, guvernamentale si stiintifice se opun clonarii reproductive. Unele persoane considera non-etic folosirea unei clone umane pentru a salva viata cuiva. Biserica Catolica si multe organizatii religioase se opun tuturor formelor de clonare, deoarece viata incepe cu conceptia. Iudaismul nu considera viata incepind o data cu conceptia si au unele intrebari in legatura cu clonarea. Ortodoxismul nu se opune ferm clonarii.

Ce este clonarea?
Clonarea reprezinta procesul de a creea o copie identica genetic a unui original. Clona in sensul biologic reprezinta un organism multicelular care poseda exact aceleasi gene cu un alt organism viu. In natura acest lucru este posibil doar accidental la gemenii monozigoti-care s-au dezvoltat prin fertilizarea unui singur ovul de catre un singur spermatozoid si din motive inca necunoscuta zigotul format (oul fertilizat) s-a divizat in doi zigoti. In biologie clonarea este procesul de producere a populatiilor formate din indivizi identici genetic similara cu inmultirea asexuata a bacteriilor, insectelor sau plantelor. In biotehnologie clonarea se refera la procesele folosite pentru a creea copii ale fragmentelor de ADN (clonarea moleculara), ale celulelor (clonarea celulara) sau organismelor.

ADN-ul uman-lantul vietii

Pentru a intelege mai bine ce este clonarea trebuie cunoscuta structura si insemnatatea ADN-ului. ADN-ul este molecula fundamentala a vietii care codifica toate mecanismele din corpul uman. El este alcatuit din doua lanturi de nucleotide unite intre ele prin niste molecule-baze azotate. Principalele roluri ale ADN-ului sunt acelea de a stoca o cantitate mare de informatii, pe care le exprima prin sinteza de proteine si de a se autoreplica, rezultind doua molecule de ADN, deci de a transmite informatia de la o generatie la alta (dintro celula vor rezulta doua celule) . Gena este o secventa, un fragment din molecula de ADN care determina un anumit caracter.

Ce este clonarea umana?

Clonarea umana reprezinta creearea unei copii genetice a unui om care exista deja. Termenul este folosit pentru clonarea umana artificiala, facuta in laborator si nu cea naturala gemenii, tripletii monozigoti. Clonarea presupune lipsa aportului genetic masculin la conceptie. Clona poate apartine genetic unui barbat sau unei femei in viata. Contactul sexual dintre cele doua sexe nu mai este necesar. Fertilizarea nu mai este facuta de catre un spermatozoid. Pentru clonare poate fi folosita orice celula adulta din corpul uman.

Este necesar un ovul de la care s-a inlaturat nucleul si in care se introduce nucleul unei celule adulte din corpul uman, alta decit un ovul. Prin anumite tehnici care se vor aplica ovulului acum fertilizat acesta va incepe sa se divida precum intro conceptie normala cu un spermatozoid. Zigotul nou format va fi implantat in uterul unei mame purtatoare. Clona sau copia genetica care se va naste va prezenta fenotipul (aspectul fizic, caracteristicele comportamentale, fiziologice si biochimice) precum si genotipul (totalitatea factorilor ereditari-genele) celui care a donat celula adulta si nu a donatoarei ovului sau a mamei purtatoare. Avind in vedere ca toate celulele corpului uman, indiferent de localizare anatomica si functie indeplinita poseda acelasi ADN, poate fi folosita orice celula pentru clonare. Totusi functia distincta a celulei

prelevate va fi inhibata de catre ovul care va reprograma ADN-ul celulei pentru a se divide ca un zigot (ou fecundat) . Toate aceste procese au loc fara prezenta unui spermatozoid, in laborator pe o placa de sticla, sub microscop si nu in uterul mamei. Aceasta este clonarea umana reproductiva din care vor rezulta nounascuti identici cu donatorul. Clona va avea doar un singur parinte genetic-donatorul de celula. Acesta poate fi considerat fratele geaman identic al donatorului, dar mai tinar.

De ce este importanta clonarea?

Scopul acestor cercetari nu este de a obtine copii ale unor animale deja existente ci folosirea acestora drept modele expermentale in vederea rezolvarii unor boli umane, pentru obtinerea unor celule stem sau a unor substante terapeutice. O alta explicatie terapeutica ar putea fi modificarea genetica a unor animale pentru ca organele lor sa poate fi tolerate de sistemul imun si transplantate la om. Astfel clonarea la om reprezinta o modalitate de control si tratament al bolilor. Exista si voci care se opun clonarii umane din motive de ordin etic. In timp s-au deosebit clonarea reproductiva (producerea unui embrion uman cu scopul de a se initia o sarcina si de a se naste un copil) de clonarea terapeutica prin care se urmareste obtinerea unor celule stem (susa) pluripotente care au potentialul de a produce celule sau tesuturi normale, utile pentru inlocuirea celor distruse prin boli.

Tipuri de clonare
Exista trei tipuri diferite de clonare: 1. Clonarea embrionara Reprezinta o tehnica medicala care produce gemeni monozigoti (identici) sau tripleti. Aceasta duplica procesul pe care natura il foloseste pentru a produce gemeni sau tripleti. 2. Clonarea ADN-ului adult (clonarea reproductiva) Aceasta tehnica intentioneaza sa produca duplicate ale unui animal existent. A fost folosita pentru a clona oi si alte mamifere. ADN-ul dintrun ovul este inlaturat si inlocuit cu ADN-ul matur dintro celula adulta. Apoi ovulul fertilizat denumit acum pre-ambrion este implantat in uter si permite dezvoltarea unui nou animal. 3. Clonarea terapeutica (clonarea biochimica) Este o procedura ale carei stadii initiale sunt identice cu clonarea de ADN adult. Totusi celulele stem sunt prelevate de pe embrioni pentru a produce tesuturi sau un intreg organ pentru transplantul inapoi a persoana care a donat ADN-ul. Pre-embrionul folosit moare in acest proces.

Ameliorarea animalelor si progresul genetic

Cresterea productiei animaliere globale se realizeaza prin sporirea efectivelor si marirea productiei pe cap de animal. Marirea productiei globale prin cresterea efectivelor nu este totdeauna cea mai economica, ntruct presupune cheltuieli n plus pentru adapostirea, hranirea si ngrijirea animalelor. De dorit este sa se realizeze productii mari prin marirea productiei pe cap de animal prin mbunatatirea potentialului genetic. Plecnd de la efectivele existente se formeaza o generatie noua cu potential genetic superior, care sa dea productii superioare generatiei anterioare. Aceasta modificare reprezinta "ameliorarea", avnd ca unitate de lucru populatia. Ameliorarea animalelor este procesul de modificare dirijata a potentialului productiv, a caracterelor ereditare, a genofondului populatiilor de animale domestice n directia dorita de om - determina modificari n structura genetica a populatiei, n potentialul de productie, deci, indirect, influenteaza productia. Omul intervine n procesul de reproductie, modificnd structurile genetice ale populatiilor (populatia este unitatea de lucru a ameliorarii) Deci, ameliorarea dirijeaza evolutia populatiilor.

 Factorii care influenteaza productia animala globala Cresterea productiei zootehnice globale se realizeaza prin: -cresterea numarului de animale (nu este totdeauna economica); -cresterea productiei medii pe cap de animal (actionnd simultan prin ameliorarea -genetica si mbunatatirea conditiilor de exploatare). Ritmul de ameliorare genetica, n ultima vreme, a crescut prin optimizarea programelor de ameliorare, lucru mbucurator avnd n vedere scopul final - cresterea productiei.

Factorii ameliorarii
Factorii care modifica frecventa genelor si a genotipurilor dintr-o populatie sunt:

mutatia (sursa primara de variatie genetica); migratia; selectia (procesul de discriminare reproductiva); deriva genetica (modificare ntr-o directie neprevazuta, dar cantitativ cunoscuta); consangvinizarea (mperecherea indivizilor mai apropiat nruditi). Principalele mijloace folosite n ameliorare sunt selectia si dirijarea mperecherilor (ncrucisare si consangvinizare)

Caracterele principale ce fac obiectul ameliorarii

n ameliorare se tine seama de urmatoarele caractere: productia; reproductia; viabilitatea si rezistenta la mbolnavire; exteriorul; originea si rudele colaterale (pedigreul). Deoarece tehnologia de ameliorare este dependenta de particularitatile genetice ale unui caracter, de la fiecare este necesar sa se cunoasca heritabilitatea (h2) , repetabilitatea, corelatia cu alte caractere, ponderea variatiei neaditive si de mediu special, limitarea, influenta sau nlantuirea cu sexul. Heritabilitatea este proprietatea fiecarui caracter, a fiecarei populatii, a fiecarei generatii si a conditiilor de mediu n care evolueaza populatia respectiva. Heritabilitatea variaza ntre 0 si 1; daca valoarea depaseste 0,5 influenta genotipului este mare si invers. Valoarea ridicata a heritabilitatii mareste sansa transmiterii caracterului la descendenti. Daca heritabilitatea este redusa transmiterea caracterului este slaba si uneori evidentiaza un mediu optim de crestere si exploatare.