Cele cinci puncte ale Calvinismului

Adeptii Calvinismului s-au reunit n Olanda la Dort, n 1618. Acolo au formulat ceea ce numim acum cele cinci puncte ale Calvinismului. Ele se bazeaz pe niste afirmatii izolate si uneori gresit traduse ale Sf. Pavel, luate din contextul Scripturii si din contextul interpretrii Sfintei Traditii strvechi: Romani 5. 10, 2 Corinteni 5.18-19, Efeseni 2. 15-16, Coloseni 1.21-22, Romani 3.24-25. Cele cinci puncte se bazeaz de asemenea pe scrierile timpurii ale Sf. Augustin despre predestinare, multe dintre ele renegate sau clarificate ulterior. Dar mai cu seam cei care au prezidat Consilul de la Dort au avut n vedere teoriile teologice reductioniste si chiar deconstructiviste ale lui Jean Calvin, atunci cnd si-a formulat noua Suma teologic Protestant. Autorii celor cinci puncte s-au inspirat din spiritul scolasticismului medieval, reducnd relatia lui Dumnezeu cu omul, mntuirea, creatia si ntruparea lui Hristos la cinci formule teologice simplificate, rationaliste, srcite de orice sens liturgic, sacramental. La fel cum primii Reformatori si-au golit bisericile de imagini, si au atentat la Canonul Noului Testament, la Dort taina mntuirii, a relatiei lui Dumnezeu cu omenirea a fost srcit si clarificat. La Dort Protestantismul a dat lovitura de gratie spiritului Bisericii istorice. Dumnezeul tainic, iubitor, care doreste ca toti oamenii s fie mntuiti, a ajuns, n minile Reformatorilor, o vag amintire. Ironia face ca Dumnezeul inventat de Calvinsti a fost de asemena redus la impotent n timp ce, teoretic, era prezentat ca monstruos de omnipotent. Dumnezeul calvinist a fost un fel de zeu-computer, undeva n ceruri, care n mod arbitrar i mntuia pe unii, n timp ce pe altii i blestema, un fenomen augustinian irational la fel de imprevizibil si de indiferent ca un incendiu de pdure.

Dumnezeul Calvinismului a aprut, inexplicabil, la fel de necruttor ca majoritatea oamenilor. Cele cinci puncte erau: 1. Totala neputint sau Totala depravare Pctosul este mort, orb si surd la lucrurile Domnului. Vointa sa nu este liber; omul pctos nu poate deosebi binele de ru. Astfel c omul nu poate niciodat s aleag s-L iubeasc pe Dumnezeu sau s fac binele. Credinta omului nu l ajut la mntuire; este darul lui Dumnezeu dat celor pe care El i-a ales spre mntuire. Si e normal s fie asa, de vreme ce, dup cdere, omul a deczut complet, si-a pierdut liberul arbitru si a devenit total depravat.

2. Alegerea neconditionat Dumnezeu a ales, nainte de facerea lumii si prin vointa Sa suveran, pe unii spre mntuire. Alegerea Sa potrivit creia unii pctosi vor fi salvati nu se bazeaz pe nici un criteriu ce poate fi cunoscut prin mijloace omenesti. El nici mcar nu alege s-i mntuiasc pe aceia despre care stia dinainte c l vor iubi si asculta. Alegerea, asadar, nu este determinat sau conditionat de faptele omului. Dimpotriv, Dumnezeu d credint celor pe care i alege. Alegerea de ctre Dumnezeu a pctosului, nu alegerea pctosului de a-L urma pe Hristos, este singura cauz a mntuirii. Aceasta trebuie s fie asa de vreme ce omenirea nu poate s aleag, vointa si intelectul fiindu-i profund depravate.

3. Mntuirea special sau Iertarea limitata Lucrarea lui Hristos avea ca scop s-i mntuiasc doar pe cei alesi de dinainte de facere. A asigurat mntuirea celor alesi prin rscumprarea pcatului

lor n procesul alegerii neconditionate. Dar nu exist nici un motiv pentru aceasta, de vreme ce toti oamenii sunt pctosi si trebuie s fie sortiti pierzaniei. Totusi, datorit unor ratiuni cunoscute doar de El, Dumnezeu a ales o mn de oameni pentru a-i mntui. Ceilalti ('vase de ocar', cum i-a numit Calvin) la fel ca cei alesi merit n egal msur pedeapsa divin, dar Dumnezeu a gsit potrivit s mntuiasc doar pe ctiva, datorit ratiunilor Sale oculte. 4. Harul irezistibil Lucrarea Sfntului Duh adreseaz o chemare special celor alesi. Aceast chemare i duce inevitabil la mntuire. La fel cum cei alesi sunt selectati de Dumnezeu, nu mntuiti prin alegerea lor de a deveni precum Hristos, tot asa ei nu pot rezista harului irezistibil a lui Dumnezeu - chemarea Duhului. Chemarea Sa nu poate fi refuzat. Pctosul nu are nici o alegere. Duhul l forteaz pe pctos nu numai s cread, dar si s co-opereze cu vointa divin.

5. Perseverenta sfintilor Cei alesi sunt mntuiti de-a pururi. Nimic din ceea ce fac nu poate s le stearg numele din Cartea Vietii. Ei nu au ales s se apropie de Dumnezeu, la fel cum nici o fapt, gnd, sau dorint nu poate s i ndeprteze din planul lui Dumnezeu de a-i face s persevereze pn la capt. Totusi, cei alesi nu pot sti niciodat n aceast viat dac sunt cu adevrat alesi, astfel c omul nu poate fi sigur pe deplin de mntuirea sa. Dar si asa, 'vasele de ocar', cei alesi de Dumnezeu, nainte de Facere, s fie pierduti de-a pururi, nu pot face nimic pentru a se apropia de Dumnezeu. Cinta, caracterul lor, faptele bune sau credinta n Hristos nu le sunt de nici un folos. Cu Dumnezeu prezentat ca o forta fatalist, crud a naturii, cu ntruparea redus la o simpl nscenare, de vreme ce 'alesii' au fost deja alesi nainte ca

Hristos s vin pe pmnt, cu moartea lui Hristos redus la sacrificiul nchinat unui 'Dumnezeu mnios si rzbuntor, cu omul redus la o fptur fr libertatea alegerii, teologia Calvinist Reformat avea, n mod logic, s deschid portile dispretului iluminist fat de om si religie. De vreme ce adevrul despre Dumnezeu a putut fi redus la cteva propozitii dogmatice, aproape darwiniene, iar Dumnezeu a putut fi srcit de misterul Su, si omenirea de orice sens, chiar si de puterea de a ridiculiza Sfnta Traditie a Bisericii si de a descrie natura lui Dumnezeu, de ce nu am ncheia atunci cercul rationalismului reductionist? De ce nu am ncerca, n mod sistematic, s explicm totul? De ce nu am urma stiinta si progresul pentru a ne ndrepta spre un nou viitor utopic, neinfluentat de nici o traditie religioas demodat? De ce nu am renunta la orice ierarhie? Si dac am lua mot mot n serios pe adeptii augustinieni ai Consiliului de la Dort, de ce nu am respinge si pe 'Dumnezeul' lor usor de explicat si monstruos, cu selectia Sa natural nemiloas a 'alesilor', spre a conduce omenirea dincolo de credinta incomod n nevoia de a se supune unui sistem arbitrar de triaj cosmic? De vreme ce Dumnezeu a predestinat totul dinainte, astfel c ceea ce oamenii fac este 'corect' n sensul c este o parte din vointa divin (omenirea neavnd libertatea de a alege), de ce nu am renunta la toate valorile morale absolute, la toat prefctoria, dac alegerile morale nu au oricum urmri, pentru a face ce ne taie capul si apoi a numi aceasta 'voia lui Dumnezeu'? Aceasta a fost, fr ndoial, logica de la baza Iluminismului.