Industria si serviciile

Industria este o ramura a productiei materiale, individualizata pe baza diviziunii sociale a muncii, prin care omul transforma materiile prime - extrase din subsol sau recoltate - in mijloace de productie si bunuri de consum. Pe ansamblul economiei mondiale, industria ocupa locul principal, acoperind prin valoarea si diversitatea produselor realizate cerintele tuturor sectoarelor de activitate. Industria, spre deosebire de alte ramuri ale economiei, este purtatoarea celor mai avansate relatii de productie. in Europa, America de Nord si Japonia, activitatile industriale au marcat puternic sistemul economic si social, astfel incat tarile ajunse bogate, in opozitie cu tarile slab dezvoltate, au fost considerate tari industriale. Pentru determinarea gradului de dezvoltare industriala se ia ca baza valoarea productiei industriale sau contributia industriei la cresterea venitului national. Dezvoltarea rapida a industriei a trecut prin mai multe stadii, atat in ceea ce priveste structura pe ramuri si nivelul tehnologic, cat si arealele geografice cuprinse. Transporturile s-au dezvoltat in stransa legatura cu dezvoltarea economica a statelor, cu noile descoperiri in stiinta si tehnica, precum si in legatura cu intensificarea comertului mondial si a traficului de pasageri. Geografia transporturilor, ramura a geografiei economice, studiaza sistemele de cai de comunicatie, curentii de transport care se desfasoara in lungul acestora, nodurile de transport, diferitele tipuri de transport, la nivel mondial si regional. 1. Evolutia activitatilor industriale ?Cele trei revolutii industriale Pentru proliferarea extraordinara a industriei (cantitativa, dar si in expansiune teritoriala) se foloseste in mod curent termenul de revolutie industriala. 1. Prima revolutie industriala este cea a carbunelui si otelului. in intelesul actual, industria isi face aparitia abia in a doua jumatate a secolului alXVIII-lea in Anglia, prin introducerea masinilor in ramura textila, pana atunci manufacturiera. Din secolul alXIX-lea, prin introducerea motorului cu abur in diferite ramuri prelucratoare, industria mare se extinde dupa 1830 in Franta si Belgia, dupa 1850 in Germania, iar catre sfarsitul secolului in S.U.A. si alte tari. Carbunele devine cea mai importanta sursa de energie - in bazinele carbonifere concentrandu-se industria si oamenii. 2. A doua revolutie industriala, cea a electricitatii si a motorului cu combustie interna, incepe o data cu secolul al XX-lea. 3. De la sfarsitul celui de Al Doilea Razboi Mondial, lumea a intrat in cea de a treia revolutie industriala, care se manifesta in plan stiintific, tehnic si productiv. ? Dezvoltarea cercetarii fundamentale si aplicate a dus la aparitia unui progres tehnologic. ? Sectoarele cheie sunt de acum chimia de sinteza, electronica si biotehnologia. In industria chimica, o serie de inventii au condus la productia in masa a materialelor plastice, care, in diversitatea lor, au putut fi substituite produselor grele si costisitoare. O noua etapa, si mai revolutionara, este biochimia. Industria electronica furnizeaza o gama larga de produse, mai importante fiind cele utilizate in transmiterea informatiei: radioul si televiziunea si mai ales masinile informatice, capabile sa ajute omul nu ? ? numai in efortul sau muscular, dar si intelectual (activitati de control si precizie). Calculatoarele au o memorie capabila sa stocheze milioane de informatii pe care le mobilizeaza si utilizeaza fara intarziere, in functie de programul indicat de tehnicieni. Ele au devenit indispensabile in cercetare si industrie. Automatizarea este baza informaticii. Datorita ei, masinile se pot conduce si controla singure, fiind capabile de a corecta eventualele erori. Robotizarea este tehnica de varf care va aduce transformari considerabile in munca industriala. Robotii sunt aparate dotate cu un sistem de control, capabile de operatii autonome. ?Factorii repartitiei teritoriale a industriei Comparativ cu agricultura, care are o raspandire aproape continua la scara Globului, industria apare insular. Reproductia agricola are la baza factori naturali, cea industriala procese fizice, chimice si mecanice. Asupra repartizarii teritoriale a industriei actioneaza o serie de factori economici, social-politici si naturali. 1. Factorii economici se refera la apropierea de sursele de materii prime si de energie, infrastructura economica a unor teritorii, nivelul dezvoltarii transporturilor, apropierea zonelor de consum, pretul terenului, capital si regimul impozitelor. 2. Factorii social-politici mai importanti sunt gradul de calificare a fortei de munca, existenta traditiilor,

considerentele de ordin strategic si ecologic. 3. Factorii naturali ai amplasarii industriei trebuie analizati prin prisma eficientei economice, a specificului tehnologiei si natura materiilor prime (pozitia geografica, relieful, prezenta apei, directia dominanta a vanturilor s.a.). ? Clasificarea ramurilor industriale Dupa destinatia economica a productiei deosebim: - Grupa A- producatoare de mijloace de productie; - Grupa B - producatoare de bunuri de consum. Dupa caracterul productiei: industria grea, usoara, extractiva si industria prelucratoare. 1. Industria grea cuprinde: ? industria energetica: exploatarea combustibililor minerali (petrol, carbuni, gaze naturale, sisturi bituminoase), utilizarea altor surse de energie, prelucrarea lor primara si producerea de energie electrica; ? industria metalurgiei feroase: exploatarea minereurilor feroase si a metalelor rare si industria siderurgica (fonta, otel, laminate); ? industria metalurgiei neferoase: exploatarea si prelucrarea minereurilor neferoase si metalelor pretioase; ? industria constructiilor de masini si a prelucrarii metalelor: utilaje industriale, utilaje agricole, mijloace de transport, electrotehnica si electronica, mecanica fina si optica; ? industria chimica - exploatarea materiilor prime chimice, petrochimia, carbochimia, industria produselor clorosodice, a acidului sulfuric, a ingrasamintelor, de medicamente si cosmetica, de celuloza si hartie; ? exploatarea substantelor nemetalifere utile si industria materialelor de constructie; ? exploatarea si prelucrarea lemnului. 2. Industria usoara are ca ramuri: ? industria textila, a tricotajelor si a confectiilor; ? industria de blanarie, pielarie si incaltaminte; ? industria poligrafica; ? industria alimentara. Dezvoltarea prioritara a industriei grele este o conditie obligatorie a construirii bazei tehnico-materiale in orice tara. 2. Industria energiei electrice ? Importanta industriei energetice Activitatea umana a evoluat in stransa legatura cu utilizarea cantitatii mereu crescande a diferitelor forme de energie. Diversificarea activitatilor, cresterea consumului energetic si modificarea structurii acestuia au facut necesara transformarea energiei primare intr-o forma secundara de energie, cu calitati superioare, si anume, in energie electrica. Energia electrica are o contributie esentiala la dezvoltarea economica de ansamblu a unei tari, la ridicarea gradului de civilizatie. Consumul de energie electrica este un indicator al aprecierii nivelului de dezvoltare economico-sociala si al standardului de viata. ?Structura productiei de energie electrica In functie de sursele primare energetice, se disting termocentrale, hidrocentrale, centrale electro-nucleare, geotermice, mareomotrice, eoliene si solare. in consumul mondial de resurse energetice primare are loc o crestere evidenta a ponderii energiei hidraulice si nucleare in defavoarea mai ales a petrolului. in structura balantei de energie primara, combustibilii minerali detin o pondere majoritara. intre regiuni si tari exista insa foarte mari deosebiri. 1. Termocentralele folosesc pentru productia de energie combustibili minerali (carbuni, petrol, gaze naturale, sisturi bituminoase). Pot fi construite intr-un timp relativ scurt, cu investitii nu prea mari si au constanta in functionare. Posibilitatile de aprovizionare cu combustibil si necesitatile de consum au determinat urmatoarea repartitie geografica a termocentralelor: a. termocentrale amplasate in bazine carbonifere (Ruhr, Donetk, Silezia Superioara, China de Nord-Est, Pittsburgh, Moscova, Oltenia s.a.); b. termocentrale amplasate in bazine de exploatare a hidrocarburilor sau de-a lungul marilor magistrale de ? transport (Volga-Ural, Golful Mexic, Midcontinent, Golful Persic s.a.); c. termocentrale localizate in marile centre sau aglomerari urbane (Chicago, New York, Ciudad de Mexico, Sao Paolo, Paris, Beijing, Bucuresti s.a.);

d. termocentrale construite in porturile prin care se importa combustibili (Genova, Marsilia, Rotterdam, Hamburg, Yokohama s.a.). Unitati de mare capacitate (3000-4000 MW) detin S.U.A., Rusia, Franta, Germania s.a. Tara noastra a construit centrale de mare capacitate la Turceni (2640 MW), Braila (1920 MW), Rogojelu (1720 MW) s.a. 2. Hidrocentralele transforma energia hidraulica in energie electrica. Este o forma de energie primara regenerabila si nepoluanta. Costul constructiei hidrocentralelor este mai ridicat decat cel al termocentralelor, dar energia electrica produsa este de 3-5 ori mai ieftina datorita cheltuielilor ulterioare reduse. Rentabilitatea amenajarilor hidroenergetice creste prin valorificarea complexa a lacurilor de acumulare. Una dintre cele mai mari hidrocentrale europene se afla la Portile de Fier I (2136 MW), Romania. Tendinta actuala in energetica mondiala este cea a amenajarilor complexe, integrate, in sistem cascada (Rin, Ron, Volga, Nil, Columbia, Tennessee, Olt s.a.). Pe raurile cu debit mic, microhidrocentralele asigura independenta energetica a unor asezari izolate (in China, peste 50 000 de instalatii sub 1 MW), in Germania - 5 000, in Franta - 2 000, in Portugalia - 1 600 s.a.). in ansamblul lor, hidrocentralele participa cu 20-25% la productia mondiala de energie electrica, cu mari diferentieri de la o tara la alta. Cu peste 80% hidroenergie in structura productiei de energie electrica sunt Norvegia, Brazilia, Congo, Paraguay, Islanda. 3. Centralele nuclearoelectrice sunt o alternativa la scaderea rezervelor de resurse clasice, dar solicita masuri deosebite pentru evitarea poluarii radioactive. Utilizeaza metale radioactive (uraniu, plutoniu, thoriu), care prin fisiune nucleara elibereaza o mare cantitate de caldura (costul productiei este cu 60% mai mic decat in termocentrale). Ponderea energiei atomoelectrice din totalul productiei difera de la tara la tara: Franta - 77%; Belgia - 67%; Suedia - 46% s.a. La finele anului 1996 a intrat in functiune primul grup al centralei nucleare Cernavoda (700 MW), al doilea fiind in constructie. 4. Centralele geotermice valorifica energia calorica emanata de campurile geotermice. Asemenea instalatii functioneaza astazi in S.U.A., Rusia, Filipine, Mexic, Italia, Japonia, Indonezia, Noua Zeelanda, Nicaragua, Islanda s.a. Ponderea lor in productia mondiala de energie ramane inca modesta (0,3%). Romania are importante resurse geohidrotermale in Campia de Vest. 5. Centralele eoliene prefera fie zonele montane, fie cele litorale. Numarul lor este de peste 30.000 si are tendinta unei cresteri rapide (mai numeroase in S.U.A. - 2.000 MW instalati, Marea Britanie, Franta, Canada, Japonia, Olanda, Spania, Germania, Antile, s.a.). 6. Centralele mareomotrice valorifica forta mareelor cu amplitudine medie ridicata, cuprinsa intre 5 si 12 m. Principalele capacitati energetice mareomotrice functioneaza in Franta, Canada, Marea Britanie, Rusia, S.U.A., India, China, Coreea de Sud, Australia, Argentina s.a. 7. Centralele electrice solare experimentale au fost construite in Italia, Spania, SUA, Israel, Australia, Franta, Ucraina, Mexic s.a. ? Productia de energie electrica Productia mondiala de energie electrica a crescut rapid de la o etapa ia alta. Repartitia diferita pe regiuni geografice explica in mare parte decalajele economico-sociale: America de Nord (33% din consumul mondial), statele Europei de Vest (20%), statele Europei de Est si ex-URSS (22%), Asia de Est (China, Japonia, Coreea de Sud, 10,7%), alte state (14,3%). Repartitia consumului de energie electrica pe cap de locuitor este si mai sugestiva pentru discrepantele existente: Norvegia cu peste 20 000 KWh/loc; Canada, Suedia, S.U.A. intre 10 000 - 20 000; Kuweit, Japonia, Franta, Germania, Olanda s.a. intre 5 000 -10 000; sub 50 KWh/loc. in Somalia, Etiopia, Nepal etc. In anul 1997, Romania inregistra o productie de 51,7 mld KWh, revenind pe locuitor mai putin de 2 600 KWh. Pentru mileniul trei, economia mondiala trebuie sa beneficieze de tehnologii eficiente, mai putin energofage, care sa contribuie atat la cresterea productivitatii muncii, cat si la diminuarea problemelor de impact ecologic. 3. Regiunile industriale Ritmul industrializarii si modificarile in structura pe ramuri lasa o puternica amprenta asupra localizarii centrelor industriale, care se face in raport de mai multi factori: sursele de materii prime si de energie, zonele si centrele de consum, caile de comunicatie, forta de munca si specializarea in productia industriala. ? Regiunea industriala - definitie, caracteristici si tipologie Baza ierarhiei formelor de concentrare teritoriala a industriei o constituie intreprinderea industriala. Zona industriala urbana, centrul si arealul de centre industriale, gruparea sau complexul industrial reprezinta forme de organizare spatiala intermediare, de trecere la regiunea industriala. Este categoria cea mai importanta a regionarii industriei,

formata din numeroase centre si complexe industriale, aflate in stransa interdependenta prin ample legaturi economice care asigura unitatea sa teritoriala. Regiunea industriala s-a constituit in timp in jurul unor poli de crestere (litorali sau interiori) sau in lungul unor axe de dezvoltare (cai de comunicatie cu mare capacitate de circulatie). Are un grad ridicat de valorificare industriala a spatiului. in cadrul regiunilor industriale exista de obicei una sau doua ramuri de baza, in jurul carora sunt polarizate si alte ramuri secundare. In functie de factorii genetici se pot stabili urmatoarele patru tipuri de regiuni industriale: Regiunile formate pe baza resurselor energetice si de minereuri. Se afla indeosebi in arealele de exploatare a resurselor respective si au ramuri industriale legate de prelucrarea lor. Se disting regiunile carbonifere, petroliere si metalurgice. ? Regiunile industriale carbonifere s-au format fie la sfarsitul secolului al XVIII-lea si inceputul secolului al XlX-lea (Middland de Vest), fie in a doua jumatate a secolului al XlX-lea (Ruhr, Donbas, Appalachii de Nord) si chiar in cursul secolului XX (Kuznetk, China de Nord-Est). Se mai remarca regiunile Silezia Superioara (Polonia), Saar (Germania), Sambre - Meuse (Belgia), Ostrava - Karvina (Cehia). ? Regiunile petroliere sunt mai putin numeroase deoarece hidrocarburile se exploateaza in mare parte din regiuni inca slab dezvoltate si sunt expediate la mari distante. Caracteristice sunt regiunile Baku (Azerbaidjan) si Golful Mexic (SUA). Prelucrarea si chimizarea petrolului intr-o serie de zone de exploatare fac sa apara nuclee ale unor viitoare regiuni petroliere (Maracaibo, Iranul de Sud-Vest, regiunea mexicana a Golfului Mexic). ? Regiunile metalurgice au la baza minereurile de fier (Lorena, Ural, China de Nord-Est, sud-vestul Romaniei) sau extractia si prelucrarea minereurilor neferoase: Shaba (Congo), Copper Belt (Zambia), Johannesburg (Republica Africa de Sud). in aceste regiuni, un rol foarte important il are industria constructoare de masini. Regiunile urban-portuare Regiunile urban-portuare apar si se dezvolta in stransa corelatie cu transporturile, forta de munca si cerintele pietei, elemente care asigura si un profil variat al productiei industriale. Se deosebesc urmatoarele subtipuri: ? Regiunile urbane, formate in legatura cu evolutia unor mari orase-capitala (Moscova, Paris, Viena, Budapesta, Ciudad de Mexico) sau a altor metropole (Milano, Sao Paulo etc). Se dezvolta cu precadere industria mijloacelor de transport, electronica, industria textila, de incaltaminte, poligrafica, alimentara. [New York beneficiaza de] o larga deschidere spre N-V si asupra rutei maritime europene, protejata de furtuni prin stramtoarea Narrows, favorizata de o denivelare joasa (creata intre mareea inalta si mareea joasa), dotata cu treceri profunde, racordata la fiordul Hudson, navigabila cu vase de mare Nu se regasesc in acest loc nici inconvenientele divizarii extreme dintre insulele si deschiderile caracteristice litoralului Noii Anglii, nici indepartarile care impun cordoanele litorale in afara marilor estuare meridionale. (J. Bethement, J.M. Breuil, Statele Unite: o geografie regionala, 1989) ? Regiunile portuare, care beneficiaza de avantajele transportului maritim si ale prelucrarii in cadrul porturilor a materiilor prime, cunosc o mare extindere (Liguria, Sena inferioara s.a.). Sunt dezvoltate constructiile navale, prelucrarea si chimizarea petrolului, metalurgia si industria ingrasamintelor chimice. ? Regiunile urban-portuare au o structura diversificata a ramurilor industriale (New York, Londra, Tokyo, Osaka -Kobe, Shanghai, Olanda de Vest, Sankt-Petersburg, Buenos Aires etc.) Regiunile bazate pe traditia mestesugareasca Aceste regiuni au rezultat din teritoriile unde mestesugurile s-au dezvoltat in perioada Evului Mediu, ele suferind modificari in structura productiei odata cu revolutia industriala, cand incep sa se contureze ca regiuni industriale. Predomina ramurile industriei usoare si se constata o specializare a fortei de munca. Aceste regiuni sunt specifice Europei si prezinta un grad mare de dispersare in localizarea productiei. Cu centre mari polarizatoare sunt regiunile Catalonia (Barcelona), Flandra (Gand), Boemia centrala (Praga), Saxonia si Turingia, Elvetia centrala (Zurich, Basel), regiunea Lyon, regiunea industriala centrala din Romania (Sibiu, Brasov) s.a. Regiunile industriale de tip mixt Aceste regiuni imbina factori genetici care au contribuit in masura aproape egala la conturarea lor. Astfel de regiuni pot fi carbonifere - portuare (Anglia de Nord-Est si sudul Tarii Galilor), petroliere - urbane (Los Angeles, sudul Romaniei), de energie electrica si urbane (nord-vestul S.U.A., Nipru), regiuni bazate pe transporturile interioare si factorul urban (regiunile de la Marile Lacuri, Volga, Rin-Main s.a.). Existenta tipului mixt releva complexitatea fenomenului de regionare a industriei, care tinde sa se extinda si asupra altor tari si zone ale lumii, in afara Europei, Americii de Nord si Japoniei.

Marile regiuni industriale ale Globului Regiunile la care ne referim se disting prin dezvoltarea lor teritoriala, numarul si densitatea mare de centre industriale si printr-o participare ridicata la productia industriala nationala. ? Regiunea industriala din Nord-Estul si Estul S.U.A. dispune de un profil complex si realizeaza circa 30% din productia industriala nationala. Centrele de polarizare sunt Boston, New York, Philadelphia, Norfolk, Baltimore, Manchester s.a. ? Macroregiunea industriala nipona Tokyo-Kobe se desfasoara in sudul insulei Honshu si utilizeaza resurse importate. Participa cu circa 60% la productia industriala globala a tarii. Principalele noduri de polarizare sunt Tokyo, Osaka, Nagoya, Kobe. ? Regiunea Ruhr-Rin din Germania este una dintre cele mai vechi, extinse si mai complexe. Se deosebesc gruparile Ruhr si Rin-Main. ? Regiunea industriala a Rhonului (cu centrele Lyon, Dijon, Montpellier, Valence s.a.) s-a impus initial in industria textila. ? Macroregiunea industriala Londra - Birmingham - Liverpool se desfasoara pe directia SE-NV, in lungul sistemelor de canale, cailor rutiere si feroviare. ? Regiunea industriala Changjiang, de tip ax urban, s-a dezvoltat pe una din cele mai mari artere fluviale din China. Mari poli industriali sunt orasele milionare Nanjing, Wuhan, Chengdu, Chongquing si Shanghai. ? Regiunea industriala a Gangelui (India) constituie un model de dezvoltare industriala in care rolul dominanta revenit concentrarii umane (Calcutta, Delhi, Kanpur, Agra, Benares s.a.). Pe ansamblu, axul industrial al Gangelui se impune in domeniul industriei textile si alimentare. 4. Caile de comunicatie si transporturile Dupa mediul in care se desfasoara si specificul lor, se deosebesc urmatoarele tipuri de transporturi: terestre (feroviare si rutiere), navale (maritime si fluviale), aeriene si transporturi speciale. ? Transporturile feroviare 1. Importanta. Scurt istoric Transportul feroviar pastreaza inca pozitii importante in multe tari datorita unor avantaje deosebite: frecventa si capacitate, siguranta si viteza ridicata. Caile ferate sunt eficiente pentru distante mari si mijlocii. in conditiile actuale, la transportul de calatori se inregistreaza, in general, scaderi, iar la cel de marfuri, mai ales al celor grele si voluminoase (minereuri, carbuni, lemn, cereale), se mentin cote ridicate. 2. Reteaua de cai ferate Caile ferate se diferentiaza dupa importanta, capacitate, ecartament, scop si mediul in care se afla. Dupa ecartament se pot deosebi: cai ferate normale (cu ecartament de 1 435 mm), cai ferate largi (cu ecartament de 1 524 mm si 1 676 mm) si cai ferate inguste (cu ecartament intre 700 si 1 200 mm). Importanta liniei in trafic diferentiaza linii magistrale, principale (de legatura intre magistrale) si linii secundare. In prezent, lungimea cailor ferate a ajuns la 1,6 mii. km (1,3 mii. km in 1934). in repartitia lor geografica se observa o distributie inegala, ca reflectare a nivelului de dezvoltare economica. America de Nord detine 40% din lungimea de cai ferate, urmata de Europa (30%), Asia (12%), America de Sud (8%), Africa (7%), Australia si Oceania (3%). Prin lucrari dificile si costisitoare au fost construite cai ferate in zone montane de mare altitudine, in Muntii Anzi, Alpi s.a., tuneluri si poduri de mari dimensiuni. Tuneluri de prima marime sunt: Seikan (Japonia - 53,8 km), Eurotunel (Franta - Marea Britanie, de 51,5 km), Simplon (Elvetia -19,8 km) etc. Pentru legaturile peste stramtori, mari, lacuri si fluvii se utilizeaza ferry-boat-ul (frecvent intre Marea Britanie si continent, Suedia, Norvegia si Danemarca, intre insulele japoneze s.a.) 3. Principalele magistrale feroviare Pentru circulatia feroviara, o importanta foarte mare o au liniile transcontinentale. Cea mai lunga magistrala este Transsiberianul, de 9 302 km, construit in perioada 1891-1900, pe directia MoscovaCeleabinsk-Krasnoiarsk-lrkutsk-Habarovsk-Vladivostok, cale ferata dubla si electrificata, cu mai multe variante. In Europa sunt linii transversale, atat N-S (Arhanghelsk - Moscova - Odessa; Narvik - Stockholm - Berlin - Praga - Atena; Edinburg - Londra - Calais -Milano - Brindisi), cat si V-E (Lisabona - Madrid - Berlin - Moscova; Bordeaux - Nisa - Venetia - Zagreb -Bucuresti - Chisinau - Odessa). In ? America de Nord, cele mai importante magistrale au directia E-V, de la tarmurile Atlanticului la ale Pacificului (doua in Canada si cinci in S.U.A.): Halifax-Montreal-Vancouver (circa 6 000 km); New York-San Francisco (5 560 km); New York - Los Angeles (6 350 km) s.a.

Pe alte continente amintim Transandinul (Buenos Aires - Mendoza - Valparaiso, de 1 420 km); Transaustralianul (Sydney - Melbourne - Perth, de 3 960 km), Transafricana, din zona ecuatoriala (Lagos -Mombasa, de 6 530 km, prin 6 tari si 5 capitale), linia est-asiatica (Harbin-Beijing-Hanoi-Ho Shi Min) s.a. Transporturile rutiere 1. Importanta in zilele noastre, au luat o mare amploare soselele moderne si automobilul fiind atribute inseparabile ale conceptului de civilizatie. intre avantajele transportului auto amintim gradul de penetratie si independenta mai ridicat, vitezele sporite si posibilitatile de a construi sosele, practic, in orice conditii de relief si clima. Prezinta avantajul transporturilor pe distante scurte si in continuarea altor tipuri (feroviar si maritim). 2. Reteaua mondiala de drumuri Marea varietate de drumuri face posibila clasificarea acestora in drumuri modernizate (cu beton, asfalt, piatra cubica) si drumuri nemodernizate. Dupa destinatia traficului sunt autostrazi, sosele continentale si transcontinentale, drumuri nationale, regionale, judetene, comunale s.a. Lungimea totala a soselelor se apropie de 15 mii. km (peste 85 000 km de autostrazi), cu o concentrare puternica (80%) in America de Nord, Europa si Japonia. Cea mai lunga retea de drumuri o detine S.U.A. (aproape 6,2 mii. km), urmata de Franta, Brazilia, India, Rusia si Japonia. America de Nord detine cea mai mare retea de autostrazi, urmata de Europa, cu Germania, Franta, Marea Britanie si Italia. in Asia, cele mai multe autostrazi sunt in Japonia, dar si in Arabia Saudita si Irak. Romania are o retea rutiera de 72 834 km (din 1972, autostrada Bucuresti-Pitesti, de 114 km). Densitatea drumurilor este de 30,8 km/100 km2. Consumul ridicat de combustibil epuizabil, ca si actiunile de protectie a mediului inconjurator ridica probleme serioase in utilizarea pe mai departe a acestui tip de transport si reclama masuri de redimensionare si modernizare a traficului rutier. ? Transporturile maritime 1. Scurt istoric. Importanta Transporturile pe apa se leaga de inceputurile primelor civilizatii. Antichitatea greco-romana si cea a Extremului Orient au cunoscut forme avansate de practicare a navigatiei. Marile Descoperiri Geografice si formarea vastelor imperii coloniale au impulsionat dezvoltarea navigatiei, centrul de greutate fiind mutat din Marea Mediterana in Oceanul Atlantic. O adevarata revolutie in transporturile navale este legata de inlocuirea propulsiei cu ajutorul vantului de cea cu abur, iar mai tarziu, de propulsia cu motoare Diesel si nucleara. ? In dezvoltarea transporturilor navale se impune constructia navelor de tot mai mare tonaj si o specializare deosebita a acestora. Capacitatea unei nave maritime ajunge in prezent pana la 1 000 000 tdw. Se construiesc nave petroliere (cu capacitatile cele mai mari), transportoare de gaz (metaniere), mineraliere, cargouri, transportoare containerizate, traulere de pescuit, nave de pasageri etc. 2. Porturile maritime Porturile sunt realitati economice teritoriale in care au loc concentrari masive de marfuri si intreprinderi industriale. in functie de mai multe criterii (pozitia geografica, felul traficului, structura si volumul traficului), porturile prezinta o mare diversitate. ? Dupa felul traficului: porturi comerciale (New York, Tokyo, Londra s.a.), de redistribuire (Amsterdam, Triest etc), pentru pasageri (Calais, Dover etc), pentru tranzit (Gibraltar, Honolulu s.a.). ? Dupa structura marfurilor transportate pot fi mixte si specializate pe un anumit tip de produs: petroliere (Abadan, RasTanura, Texas City s.a.), carbonifere (Norfolk, Newcastle, Cardiff s.a.), mineraliere (Narvik, Duluth, Antofagasta s.a.), cerealiere (La Plata, Halifax, Vancouver s.a.), de gaze (Arzew s.a.), pescaresti (Hakodate, Grimsby s.a.), porturile turistice (Cannes, Miami, Acapulco s.a.) si cele militare (Toulon, Sevastopol s.a.). Intensitatea traficului portuar reflecta in general activitatea economica a statelor maritime. Daca in perioada interbelica existau 170 porturi cu trafic anual de peste 1 mii. tone, astazi numarul lor depaseste 450. Printre complexele portuare de prima marime amintim: Keihin Port (porturile din Golful Tokyo), Osaka-Kobe, Rotterdam-Europoort, Houston-Texas City, Marsilia-Fos s.a. Avanporturile sunt porturi dependente de porturile mari, amenajate in scopul preluarii traficului greu cu nave de mare capacitate (Europoort pentru Rotterdam, St. Jean pentru Marsilia, Shellhaven pentru Londra s.a.).

3. Rutele maritime si transportul Cele mai importante rute maritime pornesc din porturile europene de la tarmul Marii Nordului si Marii Mediterane catre porturile de pe litoralul atlantic american si catre Africa de Sud, iar prin Canalul Suez, spre tarile riverane Oceanului Indian si spre cele din Asia de Est si Australia. Porturile atlantice ale Americii de Nord sunt puncte de plecare catre tarile Americii de Sud, catre porturile europene si africane, iar prin Canalul Panama, catre Asia si Oceania. Romania a inregistrat in ultimii ani o scadere a transporturilor maritime. Principalul port maritim este Constanta, al carui trafic a atins 31,8 mil.tin 1994. Transporturile aeriene 1. Aeroporturile Toate cursele aeriene se organizeaza intre aeroporturi. Ele cuprind pistele de zbor, hangarele, magaziile si atelierele de reparatii, instalatiile de radar, meteorologice si grupul de comanda, dotari si servicii pentru calatori. Datorita necesitatilor de spatiu si poluarii fonice, aeroporturile moderne se construiesc la distante tot mai mari de orasele pe care le servesc. Se clasifica dupa volumul traficului anual de pasageri, destinatie (internationale, nationale, locale), tipul operatiilor (de pasageri, de escala, turistice etc). Marile aeroporturi ale lumii: New York (J.F. Kennedy), Chicago (OHara - peste 43 mii. pasageri), Atlanta (Hartsfield - 44 mii.), Los Angeles, Londra (Heathrow), Paris (Roissy - Charles de Gaulle), Tokyo, Frankfurt, Moscova s.a. in Romania (cu traditie in constructia de avioane si transportul aerian), exista aeroporturi internationale la OtopeniBucuresti, Timisoara, Arad, Mihail Kogalniceanu - Constanta, Cluj-Napoca, Sibiu. in 1995 s-au inregistrat circa 2 milioane pasageri. 2. Rutele navigatiei aeriene Transporturile aeriene sunt organizate de companii nationale care au deschis rute interne si internationale intre marile orase. Cele mai frecventate sunt cele dintre America de Nord si Europa Vestica, America de Nord si Centrala, Europa - Africa, Europa Vestica - Federatia Rusa, America de Nord - America de Sud, Europa de Vest - Orientul Mijlociu - Extremul Orient - Australia, America de Nord - Asia de Est. In America de Nord sunt numeroase curse interne in S.U.A., precum si intre S.U.A. si Canada. Europa este continentul pe care se intersecteaza numeroase rute aeriene si din care pornesc multe curse in toate directiile. 5. Turismul Turismul reprezinta totalitatea activitatilor legate de deplasarea individuala sau colectiva, dintr-un loc in altul, fara un scop productiv si cu reintoarcerea in localitatea de domiciliu. Motivatia sa de baza rezida in nevoia de recreere, odihna, refacere a sanatatii sau de cunoastere. Geografia turismului studiaza geneza, repartitia si evolutia spatio-temporala a fenomenului turistic. ? Tipurile si formele de turism Mai multe criterii fac posibila diferentierea unei serii intregi de tipuri si forme de turism. ? in functie de motivatia principala a actului turistic: a. Turismul balnear este cunoscut din Antichitate si se practica fara oscilatii sezoniere importante (Baile Herculane, Baile Felix, Vichy, Baden-Baden, Karlovy-Vary etc.) b. Turismul pentru recreere este cel mai divers si are un pronuntat caracter sezonier (mai intens vara si iarna). Este preferat mai ales de populatia urbana. c. Turismul informational, cultural se orienteaza in principal spre obiectivele antropice de mare valoare istorica si artistica (muzee, castele, cetati, monumente etc). Se remarca orase ca Venetia, Florenta, Roma, Paris, Londra, Madrid, Heidelberg, Atena, Viena, Moscova, Sankt Petersburg, Bagdad, Lhasa, New Delhi, Tokyo, marile orase americane, Cairo. Turismul religios este departe de a fi neglijabil: Pamantul Sfant, orasele sfinte ale Islamului (Mecca), ale hinduismului (Benares) s.a. Marile festivaluri si concerte, competitiile sportive atrag amatori de toate varstele si de toate conditiile. ? Dupa durata sejurului, deosebim turismul de lunga durata (peste 30 de zile), turismul de durata medie (4-30 zile) si turismul de durata scurta (1-3 zile). ? Dupa aria de deplasare, turismul poate fi national si international. ? Dupa modul de organizare, se diferentiaza turismul de circumstanta, neorganizat, turismul semior-ganizat si

cel organizat. ? Dupa forma de practicare, poate fi turism de tranzit si turism de sejur. Turismul emitent (de trimitere) caracterizeaza tarile dezvoltate, iar turismul receptiv (de primire) apartine considerabil si anumitor tari in curs de dezvoltare. Trebuie sa precizam faptul ca miscarile turistice raman pe mai departe apanajul tarilor dezvoltate si categoriilor sociale mai instarite. Europa este primul continent emitator si receptor de turisti. Cele mai importante tari receptoare de turisti sunt Franta, SUA, Spania, Italia si Marea Britanie. Turismul a devenit o activitate sociai-culturala si economica de mare importanta (5% din comertul mondial). Pentru numeroase tari este un factor esential in balanta de venituri globale. Tara noastra are un patrimoniu turistic extrem de bogat si diversificat si o infrastructura turistica nuantata, de calitate perfectibila. ? Marile regiuni turistice ale Globului Regiunea turistica se individualizeaza prin specificitatea ofertei sale si printr-un caracter aparte al activitatilor recreative, curative sau culturalizante. Principalele regiuni turistice ale Europei sunt: ? Marea Mediterana, cu insulele si marile marginase, care ofera atractii multiple si fara precedent prin relief, climat, obiective culturale, infrastructura turistica ultramoderna si varietatea formelor de turism. Spania, Italia si Franta sunt gigantii turismului mediteranean si chiar mondial, precedand Grecia. Sunt renumite statiunile de pe Costa del Sol, Costa Calida, Costa Bianca si Costa Brava din Spania, St. Tropez, Nice si Cannes de pe Cote dAzur; San Remo, Sorrento, Capri, Rimini din Italia sau cele situate in insulele Corfu, Creta si Rhodos. ? Regiunea Muntilor Alpi are ca resurse turistice peisajul alpin, ghetarii si zapezile permanente si numeroase lacuri. Turismul de iarna a schimbat complet viata sociala si economica a Alpilor in Franta (statiunile Chamonix, Megeve, Albertville), Italia (Cervinia, Megano), Elvetia (St. Moritz), Austria (Klagenfurt), Germania (Oberstdorf) si in Slovenia (Jesenice). ? Regiunea Muntilor Pirinei prezinta acelasi tip de resurse (statiunile Lourdes din Franta, Andorra s.a.). ? Regiunea vaii Loara si a bazinului parizian se individualizeaza prin resursele de natura culturala: castele (Chinon, Chambord etc), cetati, palate, monumente, muzee. ? Regiunea Muntilor Carpati isi concentreaza resursele in Tatra si in Carpatii Romanesti (defilee si chei, pesteri, izvoare cu ape minerale si termale, lacuri glaciare, rezervatii geologice, floristice si faunistice, monumente istorice etc). Amintim statiunile Tatranska Polianka in Slovacia, Zakopane in Polonia, Poiana Brasov, Borsec. Sinaia in Romania. Zone turistice mai restranse caracterizeaza Balcanii, Muntii Scandinaviei, Valea Rinului, litoralul Marii Negre si Islanda. Cu o zestre turistica de exceptie se impun si orasele metropole ca Paris, Roma, Berlin, Londra, Amsterdam, Praga, Budapesta, Viena, Moscova etc. In America de Nord intalnim: ? Regiunea litoralului atlantic cu obiectivele mega-lopolisului Boswash, precum si cele din Peninsula Florida (13 500 km de coasta, cu plaje, peste un milion de hoteluri si circa 30 milioane de turisti pe an, in Florida). ? Regiunea Muntilor Stancosi si a podisurilor centrale cuprinde numeroase parcuri nationale: Yellowstone, Grand Canyon (450 km lungime si adancimi de 2 - 2,5 km), Yosemite s.a. ? California atrage vizitatorii prin relieful tarmurilor, climatul asemanator celui mediteranean si prin numeroasele metropole si statiuni turistice din S.U.A. (Beverly Hills) si Mexic (Acapulco). In America Latina: Mexicul (cu bogate vestigii ale lumii aztece), Antilele Mari si Antilele Mici (cu statiuni mai modeste si porturi de escala) si regiunea turistica andina (conuri vulcanice, ghetari, lacuri, vestigii ale civilizatiei incase - ruinele de la Machu - Pichu). Asia are in Muntii Caucaz si Himalaya doua regiuni turistice de mare valoare. ? Regiunea insulelor japoneze reuneste elemente ale cadrului natural, statiuni ale sporturilor de iarna (Sapporo) si termale. Ca centre turistice din Asia mai pot fi mentionate Beijing, New Delhi, Calcutta, Rangoon, Bangkok, Djakarta, Damasc, Bagdad si Ierusalim. Un obiectiv de mare atractie turistica este Marele Zid Chinezesc. In Africa se contureaza pregnant regiunea Vaii Nilului (cu temple, piramide, cataractele Nilului etc.) si Africa de Sud. Turismul genereaza consecinte pozitive si negative asupra economiei si spatiului 1. Efecte pozitive: ? beneficii importante in balanta comerciala: ? asigura locuri de munca, direct sau indirect (1 din 12 locuri de munca in Europa); ? turismul si agrementul participa la amenajarea teritoriului

(pana la parcuri nationale). 2. Efecte negative: ? afectarea peisajului natural (prin concentrarea turistilor sau prin constructii specifice); ? ? turismul si agricultura isi disputa apa (13% din consum in Tunisia); ? activitatile traditionale sunt bulversate, iar specificul cultural este amenintat cu disparitia; ? exodul rural si locurile de munca sezoniere; ? agraveaza criminalitatea, prostitutia, consumul de alcool si droguri, cersitul; ? creeaza noi dependente (tari tributare fata de venirea turistilor).