CHIMIE

C11

17.05.2012

OXIDUL DE ZINC
Se mai numeste alb de zinc. Se prezinta ca o pulbere alba, amorfa, fina, fara miros, insolubila in apa si alcool. Oxidul de Zn la cald are culoare galbena prin racire revine la alb. Este utilizat pentru actiune astringenta, absorbanta, izolatoare (pentru dermatite mixtura), are rol pruriginos, antiacneic, pentru varicela, crema pentru bebelusi si pentru varuit.

CLORURA DE ZINC
Se foloseste in stomatologie este o pulbere cristalina alba, foarte higroscopica, gust arzator, caustic, foarte solubila in apa, alcool, glicerina si eter. Se obtine prin dizolvarea carbonatului cu acid clorhidric. Produsul farmaceutic nu trebuie sa contina saruri alcaline, alcalino-pamantoase, saruri de amoniu, metale grele, As, Al. UTILIZARI Se foloseste extern ca astringent si antiseptic in concentratie 5-10%, in spalaturi vaginale si uretrale in concentratie de 0,05%, in colire in concentratie 0,02%. Solutiile concentrate sunt caustice si se folosesc in stomatologie pentru actiune cauterizanta. Se conserva in vase mici bine inchise.

SULFATUL DE ZINC
Este hidratat cu 7 molecule de apa. Se prezinta sub forma de cristale prismatice, incolore sau pulbere microcristalina alba, eflorescenta, cu gust metalic si astringent. Este solubile in apa, glicerina, insolubila in alcool, se obtine prin dizolvarea Zn metalic sau a oxidului de Zn in acid sulfuric diluat. Prin incalzire la 100oC pierde 6 molecule de apa iar la 200oC devine anhidru. Produsul utilizat in farmacie nu trebuie sa contina saruri alcaline si alcalinopamantoase, saruri de amoniu, metale grele. UTILIZARI in oftalmologie sub forma de colire dar se poate intrebuinta si pentru actiune externa fiind antiseptic, astringent si caustic in tratamentul infectiilor cutanate. Se pastreaza in vase bine inchise.
1

CHIMIE

C11

17.05.2012

LABORATOR 9
DETERMINAREA PUNCTULUI DE TOPIRE
Prin punct de topire se intelege temperatura la care o substanta se topeste complet. In cazul substantelor care se topesc prin descompunere se considera punct de topire sau de descompunere, temepratura la care acestea isi modifica aspectul (brunificare sau formare de bule de gaze). Pentru determinarea punctului de topire al substantelor solide pulverizabile FR X prevede metoda tubului capilar care utilizeaza un aparat simplu alcatuit dintr-un balon de 150-200 ml in care se introduce un termometru gradat din 0,5o in 0,5o fixat la balon printr-un dop prevazut cu un sant longitudinal. Pe termometru se ataseaza un tub capilar din sticla cu diametrul interior de aproximativ 1 mm si lungimea de 10 cm inchis la un capat. In timpul determinarii coloana de mercur trebuie sa fie in intregime in interiorul balonului. Pentru determinarea punctului de topire pana la 70o se utilizeaza apa distilata ca lichid de incalzire in balon, iar pentru temperaturi mai mari se inlocuieste apa cu ulei de parafina, acid sulfuric sau ulei de silicon. Lichidul folosit trebuie sa ocupe doua treimi din capacitatea balonului. Substantele impurificate au intotdeauna un punct de topire mai scazut decat substantele pure.

DETERMINAREA PUNCTULUI DE FIERBERE

Punctul de fierbere este o constanta importanta ce poate servi la caracterizarea identitatii si puritatii substantelor lichide. El reprezinta temperatura coresctata la care presiunea de vapori a lichidului este egala cu 760 mmHg. FR X recomanda pentru determinarea punctului de fierbere folosirea unui aparat alcatuit dintr-o eprubeta astupata cu un dop prevazut cu un sant longitudinal si perforat la mijloc prin care patrunde un termometru la care se ataseaza un tub capilar inchis la partea superioara; eprubeta se introduce intr-un balon cu ulei de parafina. TEHNICA DE LUCRU Lichidul de analizat se introduce in eprubeta si se scufunda termometrul cu tubul capilar in lichid. Se incalzeste usor cu 2-3o pe minut cand initial are loc o degajare usoara de bule la capatul inferior al capilarului pentru ca apoi cand se atinge
2

CHIMIE

C11

17.05.2012

punctul de fierbere bulele sa degaje in lant continuu. Se opreste incalzirea si se citeste temperatura la care degajarea bulelor inceteaza si lichidul si lichidul are tendinta de a fi absorbit in tubul capilar. Temperatura citita reprezinta punctul de fierbere a lichidului adica temperatura la care tensiunea sa de vapori este egala cu presiuneaatmosferica. Daca determinarea se face la o alta presiune diferita de cea normala punctul de fierbere determinate trebuie corectate pentru presiunea normala aplicandu-se formula: t1 = t2 + k(p1 p2) unde t1 este temperatura corectata t2 temperatura citita k este factor de corectie ( si se gaseste in tabele) p1 presiunea 760 mmHg p2 presiunea barometrica din timpul determinarii.